UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„DUMITRU STĂNILOAE”

LUCRARE DE SEMINAR
Sfântul Chiril al Alexandriei și
interpretarea sa teologică din
„Comentariu la evanghelia după Ioan”

Coordonator: Susținători:
Lect. Dr. Alexandru Prelipcean Gheorghe Radu - Ionuț
Glăvan Igor

2023
Cuprins
I. Introducere.............................................................................................................................................3
II. Opera Sfântului Chiril al Alexandriei.................................................................................................5
II. 1. Prezentare generală.........................................................................................................................5
II. 2. Structura operei și interpretări teologice a Sfântului Chiril în „Comentariu la Evanghelia Sfântului
Ioan”........................................................................................................................................................6
III. Concluzie...........................................................................................................................................10
IV. Bibliografie generala.........................................................................................................................11

2
I. Introducere

De-a lungul veacurilor, Biserica sfântă a Mântuitorului Iisus Hristos a adunat în sânul său
nenumărate odoare de preț reprezentate de acele personalități ce și-au dedicat viața slujirii lui
Dumnezeu și a oamenilor, care s-au afirmat prin scrierile teologice sub inspirația Duhului Sfânt,
ca mari dascăli de asceză și spiritualitate sau mari păstori duhovnicești.
Unul dintre aceștia este și Sfântul Chiril, Patriarhul Alexandriei, personalitate ce avea să
fie legată de a doua mare controversă hristologică în urma căreia el va aduce lămuriri dogmatice
învățăturii Bisericii, atacate de diferite erezii ale vremii.
Născut în jurul anului 370 în localitatea Teodosios, din Egipt, va rămâne în preajma
fratelui său, Teofil, ce avea să fie ridicat la importanta poziție de Patriarh al Alexandriei și care
va supraveghea îndeaproape buna educație a lui, educație ce va fi reflectată în scrierile sale ce
dovedesc și cunoașterea scriitorilor creștini ai vremii, printre care Eusebiu de Cezareea, Origen,
Didim cel Orb și alți scriitori ai Bisericii din Alexandria.
A primit o educație specifică epocii sale prin studiile de limbă latină, gramatică, retorică
și studiile biblice de teologie creștină până la vârsta de 25 de ani (390 – 402).
În anul 403 este prezent alături de unchiul său la Sinodul de la Stejar, convocat împotriva
Sfântului Ioan Gură de Aur, asupra căruia va avea o atitudine dură deoarece nu dorea ca numele
său să fie trecut în dipticele Bisericii din Alexandria, lucru pe care l-a făcut în cele din urmă la
intervenția Patriarhului Atticus al Constantinopolului.
După moartea Patriarhului Teofil, la 15 octombrie 412, Sfântul Chiril va fi proclamat
patriarh în data de 18 octombrie, în ciuda opoziției susținătorilor arhidiaconului Timotei.
Nu la mult timp după ce a devenit patriarh, Sfântul Chiril avea să fie prins în
neînțelegerile unor partide creștine, evreiești și păgânești ale unui oraș cosmopolit, nînțelegeri ce
luau adesea forme violente dar, mai problematică devenise suprapunerea lor cu rivalitatea dintre
școala alexandrină și cea antiohiană în privința gândirii ecleziale, a evlaviei și a discursului
teologic. Odată cu înscăunarea lui Nestorie ca Arhiepiscop al Constantinopolului, în 428, aceste
probleme aveau să se amplifice datorită faptului că acesta din urmă a susținut că termenul de
Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) nu reflectă poziția adecvată a Fecioarei Maria în relația sa
cu Mântuitorul, Iisus Hristos dar și acea doctrină greșită care susținea că Hristos nu ar fi o

3
singură ființă compusă din om si Dumnezeu, ci două ființe separate: una de om și una de
Dumnezeu.
În urma acestor dispute a fost convocat un sinod local la Roma, în care a fost condamnată
învățătura lu Nestorie și aprobată cea a Sfântului Chiril. Cu toate acestea, părerile contradictorii
dintre cei doi patriarhi nu au fost soluționate pe cale oficială drept pentru care, în cele din urmă a
fost convocat al treilea Sinod Ecumenic din anul 431 de la Efes, prilej cu care Nestorie a fost
condamnat ca eretic și decăzut din funcția de Patriarh al Constantinopolului și susținută
învățătura Sfântului Chiril.
Ca urmare a nemulțumirii legate de neînțelegerile dintre tabăra antiohienilor și cea a
Sfântului Chiril, condamnat într-un sinod local de Patriarhul Ioan al Antiohiei, împăratul
Teodosie avea să îl înlăture din scaun pe Nesorie și să îl întemnițeze pe Sfântul Chiril. La scurt
timp cei doi au fost eliberați iar împăratul a confirmat hotărârile dogmatice si canoanele
Sinodului al treilea Ecumenic, fapt ce va duce la înțelegerea dintre Sfântul Chiril al Alexandriei
și Patriarhul Ioan al Antiohiei, la semnarea, în aprilie 433, a Simbolului de Unire în care va fi
recunoscută calitatea Fecioarei Maria de Născătoare de Dumnezeu și în cele din urmă la
condamnarea lui Nestorie.
Sfântul Chiril trece la Domnul în data de 9 iunie 444.
Prin învățătura din opera sa, Sfântul Chiril îndreptează cuvântul adevărului spre Cuvântul
cel veșnic al lui Dumnezeu. Învățătura lui este biblică, bazându-se mai mult pe Evanghelia
Sfântului Ioan si pe epistolele Sfântului Apostol Pavel. Deasemenea este și patristică și
tradiționala deoarece se regăsește în cadrul tâlcuirilor marilor dascăli ai creștinătății și în cel al
hotărârilor soboarelor a toată lumea. Prin pronunțatul caracter iconomic și speculativ, scrierile
Sfântului Chiril permit teologilor o bogată exploatare, motiv pentru care, învățătura lui este
mereu actuală și poate fi folosită la lămurirea problemelor hristologice dar și la înstăpânirea
între creștini a unui duh de iubire, frățietate și pace care să sprijine năzuințele spre mai bine ale
omenirii. Sfântul Chiril realizează o dogmă vie care i-a asigurat un loc cu anevoie de egalat în
Biserica lui Iisus Hristos Domnul, de unde scrutează destinele ei în întreita calitate a misiunii
sale sacerdotale, de Arhiereu fidel Stăpânului său, de călăuzitor al credincioșilor pe calea
binelui și cu osebire, de dascăl al întrupării Fiului lui Dumnezeu1.

1
În volum: Florea PETRONIU, Literatura patrologică românească în secolul XX, teză de doctorat susținută de Timotei
Serviciu, Ed. Ep. Sălajului, Zalău, 2015, p. 195.

4
II. Opera Sfântului Chiril al Alexandriei

II. 1. Prezentare generală

Ca reprezentant important al Școlii teologice alexandrine din secolele IV – V, Sfântul

Chiril avea să lase Bisericii o impresionantă operă teologică, reprezentată de cele zece volume
din Patrologia greacă dar și de scrierile sale dogmatico-polemice. Permanent angajat în lupta
contra celor două erezii: arianismul și nestorianismul, prin talentul său speculativ va reuși să
devină un mare ajutor pentru credincioși în deslușirea sensurilor corecte ale doctrinei creștine,
fapt ce a determinat și consolidarea autorității și a prestigiului său atât în fața auditorilor și a
cititorilor din timpul său cât și al cititorilor operelor sale ulerioare, până în zilele noastre.
Opera Sfântului Chiril se împarte astfel în: lucrări exegetice, dogmatico-polemice,
pastorale și corespondență.
Cele mai numeroase scrieri dintre cele păstrate sunt lucrările exegetice dintre care, voi
aduce în prim plan lucrarea Despre închinarea și adorare în duh și adevăr, ce cuprinde 17 cărți
și în care se evidențiază faptul că Evanghelia înlătură puterea literei legii, dar nu și duhul.
Lucrarea Glaphyra cuprinde 13 cărți și vine ca o completare a celei precedente, autorul, printr-o
interpretare alegorică, punând aici accent pe faptul că taina lui Hristos este indicată în mod
enigmatic în scrierile lui Moise. Alte scrieri exegetice pastrate sunt: Comentarii la Isaia,
Comentarii la Profeții mici și Comentarii la Noul și Vechiul Testament.
Lucrările dogmatico-polemice cuprind scrieri împotriva arianismului, pe de o parte, și
scrieri contra nestorianismului, pe de alta. Contra arianismului, lucrarea Tezaurul despre
Treimea Sfântă și de o ființă este rezultatul discuțiilor trinitare din veacul al IV-lea iar lucrarea
Despre Treimea Sfântă și de o ființă, este o lucrare „alcătuită cu multă scrupulozitate, (...) care
își propune și reușește să ne învedereze relația profundă existentă între dogma Sfintei Treimi –
așa cum a formulat-o și o propovăduiește Biserica – și consecințele ei soteriologice” 2 . Împotriva
2
SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri: Partea a treia. Despre Sfânta Treime, Traducere, introducere și note de Pr.
Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 40, Editura Institutului Biblic și de misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, în Cuvânt înainte de Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, La
sărbătoarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, 11 aprilie 1994, p. 6.

5
nestorianismului, Sfântul Chiril a scris mai multe lucrări precum: 3 Memorii Despre Credința
dreaptă, 12 Anatematisme și 3 Apologii ale acestor anatematisme, Contra blasfemiilor lui
Nestorie, Apologie către împărat, Scolii despre întruparea Unului Născut, Că Hristos e Unul și
Contra celor ce nu vor să mărturisească că Sf. Fecioară e Născătoare de Dumnezeu. Au mai
existat și alte scrieiri dogmatico-polemice scrise de Sfântul Chiril contra apolinariștilor,
antropomorfiților și origeniștilor care, din păcate s-au pierdut, rămânând din ele doar fragmente.
Cea mai importantă lucrare apologetică a Sfântului Chiril este numită Despre Sfânta
religie a creștinilor împotriva cărților ateului Iulian, ce avea 30 de cărți și din care s-au păstrat
doar primele 10 cărți și fragmente din celelalte în limba greacă și siriacă.
Printre lucrările pastorale se numără 20 de predici, unele doar fragmente, mai remarcante
fiind cele care combat părerile lui Nestorie, ținute in 431, la Efes.
Ultima categorie a operei Sfântului Chiril o reprezintă corespondența, reprezentată de
cele 29 de scrisori pascale cu cuprins practic-moral, 90 de scrisori cu cuprins dogmatic si altele
pentru dreptul canonic.
Poate cea mai importanta scrierea Sfântului Chiril este Comentariu la Evanghelia
Sfântului Ioan, scrisă, se pare, înainte de Sinodul al treilea Ecumenic, în care, deși afirmă
unitatea lui Hristos în cele două firi, nu folosește expresiile „unire după ipostas” și „Născătoare
de Dumnezeu”, afirmate la Sinodul din 431. Această scriere are prin excelență un caracter
dogmatic, scopul esențial al acestui comentariu fiind apărarea Dumnezeirii lui Hristos întrupat ca
om, împotriva nestorianismului și a arianismului.

II. 2. Structura operei și interpretări teologice a Sfântului Chiril în

„Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan”

În timpul întocmirii învățăturii de credință, Biserica a trecut prin mai multe perioade de
grea încercare și a luptat pentru păstrarea Adevărului. În fiecare perioadă, Aceasta, a avut
„ostași” care au rămas neclintiți în credință, au înmulțit virtuțile și au dezvoltat învățătura
Bisericii, prin viețuirea și scrierile lor. Unul, dintre acești mari Părinți ai Bisericii este Sfântul
Chiril al Alexandriei, care a dăruit lumii creștine un noian de învățături cu caracter dogmatic și
exegetic, printre care și „Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan”, o adevărată comoară care
conține învățături de origine histologică, misteriologică, duhovnicească, morală și pastorală, prin
care s-a reușit respingerea unui șir de erezii grave.

6
 Opera sa „Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan”, este structurată de Sfântul Chiril în
mai multe capitole, oprindu-se cu mare grijă la fiecare cuvânt și verset în parte. Autorul prezintă
mai întâi titlul capitolului, care este un verset, sau o parte din acesta, urmând ca în text să
comenteze Evanghelia după Ioan, prin prisma exegezei alexandrine și apelând deseori la textul
Sfintei Scripturi. De asemenea, paralel cu aceste comentarii, Sfântul Chiril, intervine cu anumite
ipoteze eretice de ale lui Arie, Nestorie și Eunomie, ca prin urmare să-i contrazică, și să-i
umilească pe aceștia, printr-un șir de argumente, bazându-se pe textul Sfintei Evanghelii după
Ioan și alte texte Scripturistice.

Sfântul Chiril, la începutul lucrării apreciază rolul Sfântului Evanghelist Ioan și îl

deosebește față de ceilalți Evangheliști, prin faptul că pune accentul ,nu numai pe originea
pământească a Mântuitorului, dar și pe cea Dumnezeiască : „ Ceilalți Evangheliști pot fi văzuți
vorbind cu multă exactitate despre șirul înaintașilor (genealogia) după trup ai Mântuitorului
nostru și coborând pe rând de la Avraam până la Iosif, sau urcând de la Iosif la Avraam. Dar pe
fericitul Ioan îl vedem nepreocupat mult de acestea, ci folosindu-se de mișcarea fierbinte și
înfocată a minții în voința de-a înțelege cele mai presus de mintea omenească și în îndrăzneala
de-a explica nașterea negrăită a lui Dumnezeu-Cuvântul.”3

De asemenea, autorul accentuează importanța și impactul Evangheliei, anume a

capitolului I-îi , în lupta cu ereticii, a căror învățătură deșartă nu mai valorează nimic în prezența
versetului: La început era Cuvântul 4. În acest context, Sfântul Chiril, îl descrie cu cea mai mare
admirație pe Evanghelistul Ioan, folosind următoarea comparație alegorică: „Și precum un bun și
harnic grădinar ce se bucură de unelte și osteneală, încingându-și mijlocul și folosindu-se de
uneltele potrivite lucrării pământului, depune toată silința ca să elibereze grădina de toată
urâciunea spinilor, neîncetând să-i smulgă unul după altul, curățind de jur împrejur pomul de
ceea ce-l supără, lucrând cu colții greblei, așa și fericitul Ioan”5

3
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți şi scriitori bisericești”, 41, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, p.13;
4
Biblia sau Sfânta Scriptură, Evanghelia după Ioan, cap.1;1, ediție la 100 de ani de la Marea Unire de la Alba
Iulia(1918-2018) , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2019;
5
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.18;

7
 Comentariile Sfântului Chiril, au un conținut dogmatic profund, în mare parte aducându-
se argumente despre firea divină a Mântuitorului. Astfel, autorul face mai multe interpretări
teologice asupra unui capitol, acestea fiind întărite cu citări și exemplificări. O asemenea
interpretare, pe baza spuselor: La început era Cuvântul, în capitolul I, este prezentată de Sfântul
Chiril, unde acesta, folosește drept exemplificare : soarele, izvorul și focul; pentru a explica
nașterea Celui Unul-născut, din Tatăl, mai înainte de toți vecii și coexistența Fiului cu Tatăl.
„Dar nu va fi nedrept nici a înțelege pe Fiul existând în Tatăl ca într-un izvor. Căci numai
Aceluia din Care este I se cuvine numele de izvor. Iar Fiul este în Tatăl și din Tatăl nu fiind
născut în afara Lui, sau în trup, ci existând în ființa Tatălui și strălucind din ea, ca strălucirea
soarelui din acesta, sau asemenea căldurii naturale din focul de a cărui fire ține.” 6

În operă sunt prezentate mai multe opinii a ereticilor însă una dintre acestea, spune că
Tatăl poate fi numit și Tatăl Cuvânt, de vreme ce este de-o-ființă cu Cuvântul, Sfântul Chiril
infirmă această părere print-un exemplu veterotestamentar: „Căci faptul că protopărintele Adam
a fost de-o-fiinţă cu fiul născut din el, nu-l va face pe tatăl fiu, nici fiul nu va urca la calitatea de
tată. Ci, ultimul fiind una cu primul, în unitatea identităţii fiinţiale, va păstra ceea ce e propriu lui
şi se va înţelege ca un fiu dintr-un tată; iar născătorul se va arăta iarăşi ca tată” 7 .De asemenea,
autorul afirmă că ,,nici nu va trece vreodată Tatăl în Cuvântul, chiar dacă este de o fiinţă cu
Cuvântul, ci rămâne Tată, Căruia Fiul îi este şi Cuvânt” 8. Prin intermediul comentariilor
respective, Sfântul Chiril al Alexandriei, aduce o ,,lovitură” ereziei lui Arie, argumentând că
Persoanele Sfintei Treimi se deosebesc, însă sunt de-o-ființă și că această ființă le leagă dar nu le
confundă. În acest context, într-un comentariu, autorul atenționează ,,că nu se cuvine a cugeta pe
Tatăl încăput în Fiul, ca pe un corp în alt corp, sau ca pe un vas în alt vas”9

6
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.16;
7
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.33;
8
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.34;
9
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.28;

8
 În capitolul 5, autorul comentează versetul Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-
a făcut...10 și dezvoltă ideea, că Fiul este după fire Creator împreună cu Tatăl și ca Cel ce este din
ființa Lui. Pentru a explica sensul profund al acestor cuvinte, Sfântul Chiril, folosește drept
exemplu creația, care este oglinda Creatorului, pentru a ajuta cititorii să înțeleagă cele încifrate în
textul evanghelic. Sfântul Chiril prezintă această problematică în felul următor, folosindu-se de
un limbaj alegoric: „E ca şi cum ar zice cineva că împreună cu mirosul ce se răspândeşte din
floare şi în lucrarea răspândită din mireasmă este floarea însăşi, deoarece mirosul provine natural
din ea.”11

Sfântul Chiril al Alexandriei pune accent și pe partea gramaticală a textului, evidențiind

momentele care vorbesc despre Cuvânt, cum ar fi următorul exemplu: „Dar Evanghelistul,
punând înainte articolul, îl arată pe Cuvântul ca fiind Unul ” 12 și despre Lumină: „Iar spunând
„Lumina” în mod articulat, arată clar că ea este una.” 13, prin acestea argumentând și insistând în
fața ereticilor că Hristos este Unul – Cuvântul și Lumina lui Dumnezeu.

Deci, în comentariile Sfântului Chiril, se reflectă modalitatea de exegeză alexandrină, din

start autorul afirmând că „şi cele proprii firii dumnezeieşti sunt greu de exprimat şi foarte
anevoios de lămurit”14, însă prin aportul considerabil al Sfântului, aceste scrieri au fost
interpretate teologic din mai multe puncte de vedere și cu mai multe raționamente, ajungându-se
la sensul superior al textului scrispturistic – cel de al mărturisi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Sfântul Chiril al Alexandriei este un apărător râvnitor a învățăturii de credință, a Bisericii,
luptând cu puterea cuvântului împotriva ereticilor, folosind în creația sa spusele Proorocilor, că

10
Biblia sau Sfânta Scriptură, Evanghelia după Ioan, cap.1;3, ediție la 100 de ani de la Marea Unire de la Alba
Iulia(1918-2018) , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2019;
11
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.41;
12
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.37;
13
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.56;
14
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri IV, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. din grecește,
introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41, EIBMBOR, București, 2000,
p.13;

9
Între cel sfânt şi cel spurcat n-au făcut deosebire 15, mustrându-i pe toți cei ce au ,,aiurit” în
învățătura lor greșită.

III. Concluzie

Prin învățătura din opera sa, Sfântul Chiril îndreptează cuvântul adevărului spre Cuvântul
cel veșnic al lui Dumnezeu. Învățătura lui este biblică, bazându-se mai mult pe Evanghelia
Sfântului Ioan si pe epistolele Sfântului Apostol Pavel. Deasemenea este și patristică și
tradiționala deoarece se regăsește în cadrul tâlcuirilor marilor dascăli ai creștinătății și în cel al
hotărârilor soboarelor a toată lumea. Prin pronunțatul caracter iconomic și speculativ, scrierile
Sfântului Chiril permit teologilor o bogată exploatare, motiv pentru care, învățătura lui este
mereu actuală și poate fi folosită la lămurirea problemelor hristologice dar și la înstăpânirea
între creștini a unui duh de iubire, frățietate și pace care să sprijine năzuințele spre mai bine ale
omenirii. Sfântul Chiril realizează o dogmă vie care i-a asigurat un loc cu anevoie de egalat în
Biserica lui Iisus Hristos Domnul, de unde scrutează destinele ei în întreita calitate a misiunii
sale sacerdotale, de Arhiereu fidel Stăpânului său, de călăuzitor al credincioșilor pe calea
binelui și cu osebire, de dascăl al întrupării Fiului lui Dumnezeu16.

15
Biblia sau Sfânta Scriptură, Cartea Profetului Iezechiel, cap.22;26, ediție la 100 de ani de la Marea Unire de la
Alba Iulia(1918-2018) , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2019;
16
În volum: Florea PETRONIU, Literatura patrologică românească în secolul XX, teză de doctorat susținută de
Timotei Serviciu, Ed. Ep. Sălajului, Zalău, 2015, p. 195.

10
IV. Bibliografie generala

*** Biblia sau Sfânta Scriptură, ediție la 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia(1918-
2018), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2019;
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri: Partea a treia. Despre Sfânta Treime, Traducere,
introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 40,
Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994;
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Traducere,
introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, col. „Părinți și scriitori bisericești”, 41,
Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000;
A. ARTEMI, Eirini, Taina întrupării lui Hristos în opera Sfântului Chiril al Alexandriei.
Dialogurile „Despre întruparea Celui Unuia-Născut” și „că Unul este Hristos”, Traduce din
limba neogreacă și notă introductivă de Alexandru Prelipcean, Ed. Doxologia, Iași, 2021;
COMAN, Ioan G., Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000;
PETRONIU, Florea, Literatura patrologică românească în secolul XX, Ed. Ep. Sălajului, Zalău,
2015;
VOICU, Arhid. Prof. Dr. Constantin, Patrologie și literatură postpatristică, vol. III, Ed. Basilica s
Patriarhiei Române, București, 2010.
Universitatea din Oradea, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman”,
Orizonturi Teologice, Serie nouă, Anul XIV, Nr. 1, Editura Universității din Oradea, 2014.

11