UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„DUMITRU STĂNILOAE”

LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI
DIDACTIC I

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Pr.Prof. Dr. Gheorghe Petraru
CANDIDAT: Pr. Prof. Iftime Neculai
 CÂNTAREA RELIGIOASĂ – MIJLOC DE
ACTIVITATE MISIONARĂ, ÎN CONTEXTUL
OREI DE RELIGIE, ASTĂZI
 ARGUMENT
Lucrarea de faţă s-a născut din dorinţa de a sublinia importanţa cântării religioase ca mijloc de
activitate misionară în şcoală și nu numai, ca bază a sănătăţii spirituale a elevului şi ca temei
pentru o credinţă mărturisitoare.
Prin intermediul unui demers educativ responsabil, cu evaluarea permanentă a propriilor
acţiuni raportate la Dumnezeu şi la semeni, se ajunge la fortificarea fiinţei umane prin
interiorizarea valorilor sacre, contribuind la formarea unui sens existenţial propriu şi la
definirea unui caracter. Este educaţia care propune elevului noţiuni ce trezesc în sufletul său
sentimente şi convingeri apte de a-l determina să acţioneze nu doar pentru propria perfecţionare
spirituală, ci şi pentru a celor din jur, toate acestea sub semnul iubirii şi al libertăţii, într-o
permanentă legătură cu voia lui Dumnezeu: „Voia lui Dumnezeu cea desăvârşită este a-şi
întipări cineva în suflet chipul vieţuirii binecredincioase”(Sfântul Grigorie de Nyssa). Această
„vieţuire” este manifestarea religiozităţii în fapte curente de viaţă, având la bază credinţa vie,
puternică şi „lucrătoare prin iubire”(Galateni 5, 6), izvor al înălţării în lume şi dincolo de ea.
Muzica în sine este cea mai nobilă dintre arte iar când pronunţăm cuvântul muzică ştim că
aceasta nu este legată de rău, de violenţă, ci ea creează o stare plăcută pe care noi o vizualizăm
cu ochii noştri interni şi totodată o trăim. Realizarea frumosului se obţine foarte greu, iar
muzica are rolul de a aduce armonia şi orizontalitatea fiinţei noastre.
Un cântec religios cu mesajul său poate fi folosit la o lecţie îmbunătăţind predarea noilor
cunoştinţe şi fixarea lor.
 CUPRINS

I. MUZICA – CONSIDERAŢII TEORETICE

I.1 Câteva cugetări despre cântarea bisericească I.2 Muzica în cadrul artelor
I.3 Muzica în cadrul celorlalte discipline de învățământ
I.4 Dezvoltarea spirituală cu ajutorul muzicii religioase
II. CÂNTAREA RELIGIOASĂ, FORMĂ DE ACTIVITATE MISIONARĂ
II.1 Textul cultului ortodox, rugăciune cântată
II.2 Rolul cântării în cultul Bisericii Ortodoxe
II.3 Sinestezie, sincronie, empatie în cântarea religioasă II.4 Ora de religie –
misiune și redescoperire a relaţiei cu sine şi cu semenii prin Hristos
II.5 Întărirea în credință și evanghelizare prin cântarea religioasă

III. STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE PENTRU FORMAREA ELEVILOR CA MISIONARI – MUZICA LA

CLASELE I-VIII
III.1 Predarea muzicii religioase la clasele I-IV prin metode și procedee adecvate
III.2 Predarea muzicii religioase la clasele V-VIII folosind metode şi procedee adecvate
III.3 Utilizarea metodelor moderne în predarea muzicii religioase III.4 Misiune în contextul
actual III.4.1 Participarea la sfintele slujbe – mărturia plenară a Bisericii
III.4.2 Activităţile extraşcolare – mijloc de atragere şi implicare a elevilor
III.5 Studiu privind implicarea elevilor în acţiunile şi activităţile propuse
CONCLUZII
 CAP I

În Sfânta Scriptură și pe tot traseul istoric al Bisericii, cântarea duhovnicească a

avut un rol deosebit. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să cântăm zicând: „Vorbiți
între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești” (Ef. 5, 19). Îndată după acest
îndemn trece la o componentă foarte precisă a cântării zicând: „lăudând și cântând
Domnului în inimile voastre” (Ef. 5, 19).

Muzica (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune și simultan
într- o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o
lucrare completă. Sfântul Ioan Gură de Aur ilustra proprietatea de artă a muzicii astfel:
„Nimic nu purifică sufletul, nu-i dă aripi, nu-l smulge din cele pământeşti, nu-l
eliberează din legăturile trupeşti, nu-i inspiră înţelepciune dumnezeiască, nu-l face să
dispreţuiască cele de jos precum muzica şi accentele măsurate ale unui cântec
dumnezeiesc.”
 Muzica este şi ştiinţă şi artă, de aceea este implicată atât în realizarea
obiectivelor intelectuale, cognitive ale învăţământului, cât şi în cele estetice,
afective, morale şi formative. Muzica este arta reflectării realităţii prin imagini
sonore, fiind una din formele conştiinţei sociale. Muzica este o artă prin
excelenţă, dar în acelaşi timp este şi un obiect de învăţământ.

Exprimarea de orice natură şi sub diferite forme, în timp de pace este

liberă, evolutivă şi constructivă, e o descătuşare a bucuriei conştiente a fiinţei
noastre. Exprimarea prin muzică aduce “eliberarea de tensiuni” şi supunerea la
o “funcţie organizatoare a construcţiei sonore”.
 Dacă ne referim efectul muzicii în viaţa noastră , putem spune că aceasta
are triplu rol:
 de divertisment-delectare;
 de cultură;
 terapeutic.

Relaţia dintre muzică şi terapie nu este nouă. Referinţă din Sfânta

Scriptură : „Iată un duh rău trimis de Domnul te tulbură. Să poruncească dar
domnul nostru slugilor sale care sunt înaintea ta şi să caute un om iscusit la
cântarea din harpă, şi când va veni asupra ta duhul cel rău trimis de la
Dumnezeu, atunci acela, cântând cu mâna sa, te va linişti“(I Regi 16, 15-16).
 CAP II
Misiunea creștină este trimiterea Bisericii în lume în vederea universalizării Evangheliei
lui Hristos și a integrării oamenilor în Biserică în orizontul așteptării active a Împărăției lui
Dumnezeu .
Cântarea religioasă are şi scop harismatic, sacramental sau sfinţitor, dacă luăm ca punct de
plecare pe Dumnezeu sau obiectul cultului. Prin aceasta are misiunea de a împărtăşi
credincioşilor harul sfinţitor al lui Dumnezeu.
Cântarea în comun are o mare valoare pastorală şi misionară, în care cuvântul este mereu
prezent, unit cu melodia.
Prin cântare ni se relevă multe lucruri ascunse, adică bunătatea lui Dumnezeu și dragostea
pentru om.
Cântarea religioasă este o descărcare sufletească. Un om plin de Duhul Sfânt simte o lipsă
să-și descarce și prin cântare acest prisos sufletesc și cântănd v-a însufleți pe cei ce ascultă
 Ora de religie îndeamnă la angajare, la vieţuirea în şi prin Hristos. Viaţa în Hristos nu
este un simplu refugiu pentru neştiutori şi neputincioşi. Dimpotrivă, elevii pot fi
conştientizaţi de faptul că, în cel mai autentic înţeles, viaţa duhovnicească este o alternativă
dinamică şi plenară de existenţă, un mod sănătos şi viguros de a gândi şi acţiona, într-o
perspectivă optimistă, entuziastă şi de pace sufletească.
Viaţa nu trebuie concepută doar ca un mod de reprimare a pornirilor, ci ca izvorul unor
bucurii perpetue. Atunci când pe măsura putinţei, fiecare elev descoperă că se aseamănă cât
de puţin lui Hristos şi-I interpretează învăţătura în trăirea sa creştină, se poate spune că e pe
drumul realizării sale ca om. „Iisus Hristos este modelul formator prin excelenţă.

Scripturile ne spun că îngerii din cer laudă veșnic pe Dumnezeu, cântând cântări de
slavă și mărire.
 Duhul Sfânt ne învață să cântăm cântări duhovnicești. El dă grai și celor ce n-au
mai cântat niciodată (așa cum și duhul diavolului, alcoolul, îl face să cânte pec el ce n-
a mai cântat niciodată).

O cântare ieșită din școala Duhului Sfânt mișcă sufletele. Poporul nostru este un
popor iubitor de poezie și de cântare. Poezia și cântarea sunt un dar special al poporului
nostru. Numai că acest dar trebuie atras și el în slujba Domnului. Oriunde ne-am întâlni
două sau trei suflete, ar trebui să cântăm cântări de slavă și mulțumită lu Dumnezeu

În toate armatele s-a introdus muzica și cântarea. Ele dau însuflețire și curaj
soldaților la luptă. Armata lui Hristos nu poate fi o armată de muți. Trebuie să fie o
armată ce cântă cântece de „vitejie”, de laudă și mărire lui Dumnezeu.

Cântarea religioasă nu trebuie să fie numai o „datorie” a noastră, ci trebuie să fie

mai ales o lipsă, o plăcere a sufletului nostru, întocmai ca rugăciunea. Un om
duhovnicesc simte lipsa cântărilor duhovnicești.
 Cap III

Ipoteza cercetării:

Dacă vom îmbina activităţile religioase muzicale

curriculare cu cele extraşcolare se va contribui la apropierea
elevilor de Dumnezeu, manifestată printr-un progres în
achiziţia de cunoştinţe, prin creşterea interesului faţă de religie,
prin îmbunătăţirea modului de trăire a adevărurilor religioase
personal şi în relaţiile cu ceilalţi şi prin modificarea
comportamentului religios-moral.
 Obiectivele propuse:

 să afle opinia elevilor referitor la activităţile religioase

curriculare şi extracurriculare ca punct de plecare pentru
activităţile realizate ulterior;
 să observe modul în care aceste activităţi influenţează
dezvoltarea personalităţii elevilor şi formarea unor deprinderi;
 să experimenteze aportul lor la îmbunătăţirea modului de
înţelegere şi de trăire a adevărului religios;
 să observe comportamentul elevilor şi responsabilitatea lor în
îndeplinirea unor atribuţii.
Activităţile desfăşurate pot fi detaliate astfel:

 vizită, rugăciune la Biserica Ortodoxă „Sfântul Ștefan”

Comănești;
 pregătire pentru intonare corectă a cântecelor și imnelor bisericești
(în cadrul orei de religie);
 vizită la C.S.E.I NR.2 Comăneşti destinată copiilor cu nevoi
speciale;
 vizită la Centrul de Îngrijire al persoanelor vârstnice „Excelsior”
Moineşti;
 Eşantionul de subiecţi au fost elevii clasei a VII-a B de la Şcoala Gimnazială
„Costachi S. Ciocan” Comănești, constituit dintr-un număr de 24 de elevi, 18 fete şi 6
băieţi.

Cercetarea am realizat-o la această școală și s-a desfășurat din octombrie 2019

până în martie 2020 fizic și aprilie-mai 2020, chestionarul final, on-line.

Metodologia cercetării:

În cercetarea întreprinsă, principalele metode au fost ancheta pe bază de

chestionar şi experimentul psihopedagogic. Alături au mai fost utilizate observaţia
directă şi conversaţia.
I Experimentul pedagogic – etapa constatativă
În etapa constatativă s-au desfăşurat următoarele acţiuni:
 alegerea clasei de elevi care vor reprezenta eşantionul de subiecţi;
 inventarierea atitudinilor şi comportamentelor manifestate la elevii implicaţi în
experiment;
 administrarea unui chestionar pentru aflarea opiniei elevilor referitor la următoarele
aspecte:

1. participarea efectivă la slujbe;

2. frecvenţa rugăciunii și a cântării religioase în viaţa de zi cu zi;
3. importanţa muzicii bisericești ca mod de apropiere de Dumnezeu și semeni;
4. vizitarea instituţiilor destinate persoanelor cu nevoi speciale;
5. ajutorul oferit aproapelui.
II Experimentul pedagogic propriu-zis

Variabila independentă a avut în vedere implicarea elevilor în

organizarea şi deşfăşurarea diferitelor activităţi religioase curriculare şi a
celor extracurriculare la religie, selectarea celor mai importante şi atractive.

Variabilele dependente au fost: modificări în planul achiziţiilor şcolare şi

al atitudinii favorabile faţă de Biserica, sfintele slujbe şi fintele Taine,
rugăciune şi iniţiative filantropice; progresul duhovnicesc; gradul de
implicare a elevilor în organizarea activităţilor extraşcolare pe măsura
înţelegerii şi familiarizării cu acestea.
III Etapa de control.

În etapa de control s-au desfăşurat următoarele acţiuni:

- aplicarea chestionarului final;

- prezentarea concluziilor tuturor activităţilor extracurriculare desfăşurate şi propunerea unor

acţiuni viitoare.

La finalul experimentului, evaluarea s-a făcut prin aplicarea unui chestionar care a urmărit

schimbările intervenite în interesul elevilor pentru religie și muzică bisericească şi modul de

înţelegere şi plicare în viaţa de zi cu zi a adevărurilor religioase.

IV Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor

La sfârşitul experimentului a fost aplicat un chestionar identic cu cel iniţial, urmând ca

rezultatele să fie comparate. S-a observat că activităţile organizate cu elevii au creat un climat

mai favorabil achiziţiei de cunoştinţe religioase dar mai ales a punerii lor în practică
V Analiza comparativă
După aplicarea chestionarului final se poate face
o analiză comparativă a datelor. Astfel, dacă iniţial,
procentul celor care participau regulat la sfintele
slujbe era de doar 25%, în urma activităţilor
desfăşurate, a ajuns la 46%, realizându-se o creştere
cu 21%.
Progresul este semnificativ şi în ceea ce priveşte
grupul celor care acordă acum o importanţă majoră
rugăciunii și cântării bisericești în orice împrejurare,
de la 29% iniţial la 62% final, deci o creştere de 33%.
Muzica este privită acum ca binefacătoare de un
număr sporit de elevi, de la 25% iniţial la 42%.
Şi numărul celor care ajută, indiferent de situaţie
sau de modalităţi a înregistrat ocreştere
semnificativă de la 13% la 62%, unii devenind şi
vizitatori fideli ai persoanelor cu nevoi speciale din
instituţii din apropiere, 17% dintre ei implicânduse
permanent în astfel de acţiuni şi 83% având contact
cu astfel de realitati
 Concluzii
În urma realizării acestei cercetări, am desprins următoarele concluzii:
 Ipoteza a fost confirmată, la elevii de la clasa a VII-a B s-a înregistrat un progres în achiziţia de
cunoştinţe, creşterea interesului faţă de religie în general și cântarea bisericească în special,
îmbunătăţirea modului de trăire a adevărurilor religioase personal şi în relaţiile cu ceilalţi şi
modificarea comportamentului religios-moral.
 Elevii au conştientizat importanţa slujbelor si a cântării religioase ca mijloc de apropiere de
Dumnezeu și de semeni, mai ales a Sfintei Liturghii în viaţa lor.
 Deprinderea elevilor cu rugăciunea îi ajută să depăşească momentele de nesiguraţă, de nelinişte şi de
necaz, având încredere în ajutorul lui Dumnezeu;
 Vizitele la persoanele cu nevoi speciale le oferă o nouă perspectivă asupra vieţii. Sunt mai
recunoscători pentru tot ceea ce au şi deopotrivă doresc să se implice şi să ajute mai mult decât o
făcuseră până atunci;
 Educaţia religioasă prin toate formele ei, inclusiv cântarea bisericească, are o importanţă majoră în
formarea elevului, creându-i o predipoziţie de inserţie într-o lume de valori profunde, unde viaţa este
autentică. Între educaţie şi credinţă legătura este specială, în sensul că prima tinde să spiritualizeze mai
profund ceea ce omul a primit ca dar şi să-l înnobileze cu noi valori.