Universitatea din Craiova

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Master – Misiune și pastorație

Lucrare de seminar

Opera imnografică a Sfântului Teodor Studitul

în rânduielile liturgice ale perioadei Triodului

Masterand:
Ionuț Viorel BORDEIAȘI

Anul I , semestrul I
 Craiova, 2013
Capitolul I .
Informații preliminare despre problematica în cauză

1.1. Scurtă biografie a Sf. Teodor Studitul

Sfântul Teodor Studitul (759-826) a fost un strălucit imnograf şi teolog ortodox şi

stareţ al Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Studion, în marginea oraşului Constantinopol,
capitala Imperiului Bizantin. Cea mai importantă contribuţie teologică a Sf. Teodor Studitul,
Despre sfintele icoane, a fost o apărare a icoanelor în timpul celei de-a doua perioade a
iconoclasmului (814-842). Este prăznuit la data de 11 noiembrie în Biserica Ortodoxă.1
Pe lângă o serie întreagă de scrieri cu caracter dogmatic, moral, catehetic și omiletic,
Sf. Teodor Studitul a fost și un talentat poet liturgic, contribuind la redactarea triodului și la
completarea penticostarului2 prin compunerea de idiomele3 și canoane4.
Opera sa imnografică este deosebit de importantă, întrucât imortalizează în scris atât
duhul viețuirii monahale a perioadei sale și lasă totodată mărturii incontestabile ale istoriei
dezvoltării practicilor liturgice de până atunci.

1.2. Triodul ca perioadă liturgică și istoria alcătuirii cărţii de cult.

Triodul este cunoscut atât ca o carte de cult, cât şi ca o perioadă liturgică a anului
bisericesc. Triodul ca şi carte de cult, cuprinde cântările, citirile şi regulile tipiconale din
perioada liturgică a Triodului. Denumirea cărţii provine de la numărul odelor (cantărilor) din
canoanele utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse în Octoih şi Minei,
formate din opt (nouă) ode, în Triod sunt numai trei.
1
Teodor Studitul, studiu cercetat pe http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul#Imnografie ;
2
Constantin I. Băjeu, Patrologie și literatură post-patristică, editura Universitaria, Craiova, 2013, p. 340;
3
Idiomela (gr. idiomelon = „cântare cu melodie proprie”) sau samoglasnica (sl. samoglasen) sau însăși-
glăsuitoarea este un tropar sau o stihiră poetică izolată și independentă, cu compoziție și melodie proprie,
originală și unică. Odată cu textul ei, imnograful i-a compus și muzica după care se să cânte
4
Un canon este un imn structurat, folosit în cultul ortodox. Este alcătuit din nouă ode sau cântări, care se
bazează pe versete preluate tematic din Biblie, de fapt din Vechiul Testament - cu o singură excepţie. Canonul
datează din secolul al VII-lea şi a fost alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul Andrei Criteanul, al cărui
Canon Mare, de pocăinţă, este slujit în Postul Mare. Ulterior, acest stil imnografic a fost dezvoltat în secolul al
VIII-lea de Sfinţii Ioan Damaschin şi Cosma Imnograful, iar în secolul al IX-lea de Sfinţii Iosif Imnograful şi
Teofan Mărturisitorul. De-a lungul timpului, canonul a înlocuit condacul, care era o compoziţie conţinînd o
singură strofă, încă utilizată în unele ocazii, şi care a fost inclusă în slujirea canonului.
 Perioada Triodului este structurată în 3 săptămâni/ 4 duminici de pregătire pentru
Postului Sfintelor Paşti (Duminica Vameşului şi a Fariseului; Duminica Fiului Risipitor;
Duminica Înfricoşatei Judecăţi - numită şi Duminica lăsatului sec de carne; Duminica
Izgonirii lui Adam din Rai, numită şi Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză)
şi 7 săptămâni/ 6 duminici ale Postului Mare (Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfântului
Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Sfintei
Maria Egipteanca şi Duminica Floriilor).
Cantările Triodului au fost compuse, în cea mai mare parte, după dispariţia
catehumenatului. Accentul cântărilor se concentrează deci nu asupra Botezului ci asupra
Pocăinţei. Necunoaşterea Triodului ne lipseşte de adevărata înţelegere a Postului.
Centrul de greutate al creaţiei imografice mutat în secolul al IX-lea la Constantinopol,
în mănăstirea Studion, după biruinţa Bisericii asupra iconoclasmului, aduce cu sine o nouă
revărsare de imne.
Activitatea de creaţie din acest centru de spiritualitate este iniţiată şi îndrumată de
Teodor Studitul, căruia i se atribuie paternitatea canonului triodic ce a dat de fapt şi numele
Triodului. Iosif Studitul5, numit şi Mărturisitorul (830), compune canonul din Duminica
Fiului risipitor şi tetraodele din patru sâmbete ale Postului Mare. Alături de aceşti imnografi
studiţi, mai amintim pe Nicolae Mărturisitorul, Clement şi Ciprian, din acelaşi centru de
spiritualitate.
Ca majoritatea cărţilor de cult al căror cuprins se definitivează într-o perioadă lungă de
timp şi cartea Triodului cunoaşte o similară evoluţie. Astfel, perioada de formare şi
definitivare a Triodului este „destul de lungă, ajungând până în secolul al XIX-lea” la
alcătuirea ei aducându-şi contribuţia „peste douăzeci de autori renumiţi imnografi între care
majoritatea aparţin secolelor VIII şi IX ca: Andrei Criteanul, Ioan Damaschinul, Iosif,
Teodor şi Simeon Studitul, Leon înţeleptul, Teofan Graptul şi alţii”6.
Se poate spune fără exagerare, că faţă de celelalte cărţi liturgice întrebuinţate în cultul
Bisericii Ortodoxe „Triodul este prin excelenţă cartea pocăinţei”7. Pocăinţa, smerenia,
rugăciunea ce trebuie manifestate în perioada Triodului sunt cele care îl pot face pe creştin să
simtă în modul cel mai înălţător şi real cu putinţă, bucuria care izvorăşte din Învierea
Mântuitorului Hristos, considerată cum bine ştim, garanţie a învierii fiecăruia dintre noi.

5
Foarte mulți autori susțin ideea că acesta era frate al Sf. Teodor Studitul.
6
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Pocăinţă şi înviere în Triod, în Glasul Bisericii, LII (1996), nr. 5-8, p. 10;
7
Ibidem, p. 11;
 Capitolul II.
Opera imnografică a Sf. Teodor Studitul
cuprinsă în rânduielile liturgice ale perioadei Triodului

Creația imnografica atribuita Sf. Teodor Studitul din perioada Triodului, se compune,
așa cum se poate observa în anexă, din stihiri la vecernie, sedelne la utrenie, tricântari sau
patrucântari la canoane, canoane complete și un canon de rugaciune catre Sf. Mc. Teodor
Tiron.

2.1. Stihiri la vecernie

Stihira este o compoziţie imnografică în formă de versuri sau strofe, grupate în serie
(numite şi tropare în serie) care se cântă la Vecernie (Doamne strigat-am şi Stihoavnă), la
Utrenie (la Laude) dar şi cadrul altor taine şi ierurgii.
Se numesc stihiri, pentru că la origine sunt (ca structura externă) versuri sau strofe, cât
şi pentru că ele sunt precedate de câte un stih sau verset din psalmi. După conţinutul lor se
deosebesc astfel: Stihiri ale Învierii, ale Crucii, ale Născătoarei de Dumneseu, ale Sf. Treimi,
etc.
Cele mai vechi tropare (stihiri) intrate în uzul liturgic sunt din sec V: stihirile numite
anatolicesti (atribuite imnografului Anatolie, patriarh al Constantinopolului, care se cântă la
Vecernie şi Laude, care preamăresc, pogorârea la iad şi Învierea Domnului, urmărind
combaterea ereticilor nestorieni şi eutihieni;8
În ceea ce privește stihirile de la Doamne strigat-am... opera imnografică a Sf. Teodor,
cuprinde un număr de 25 de alcătuiri ( stihiri) , aproape câte una în fiecare zi de rând a
săptămânii, de regulă fiind cea de a III-a în ordinea intonării, excepție făcând zilele de joi,
când stihira Sf. Teodor este pusă a V-a având totdeauna că temă centrală rugăciunea către
Sfinții Apostoli: Apostoli ai lui Hristos, vistieriile care ați îmbogățit lumea, cu preaînțeleaptă
cunoștința Dumnezeului nostru, izbăviți de supărări pe cei ce vă laudă pre voi...” 9.
În cadrul stihirilor din celelalte zile, Sf. Teodor, dezvoltă tema specifică săptămânii,
adăugând treptat și gradual învățăminte morale pentru progresul pe scara duhovnicească: „să
începem acum a doua săptămână a postului cu fața luminată săvârșindu-l din zi în zi, fraților,

8
Cantari bisericesti intalnite in slujbele ortodoxe, articol cercetat pe
http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/cantari-bisericesti-intalnite-slujbele-ortodoxe-98825.html
9
Triodul, (stihira III la vecernie, joi in sapt II din Post) EIBMBOR, București 2000 p. 235.
făcându-ne car de foc ca și Ilie Tesviteanul, cele patru virtuți mari, să înălţăm gândul nostru
cu nepătimirea, să întrarmăm trupul nostru cu curăţia, gonind și biruind pe vrăşmaşul”10.
Sâmbetele și duminicile nu au stihiri la vecernie din creația Sf. Teodor.

2.2. Sedelne la utrenie

Sedealna, şezânda sau catisma sunt psalmi care se cântă sau se citesc în timpul
slujbelor, ori izolaţi (ex Ps 103 la începutul Vecerniei) ori în grupuri mici, ori înşiraţi unul
după altul, cum sunt cei şase psalmi de la începutul Utreniei, ori grupaţi în cele 20 de secţiuni
ale Psaltirii, numite catisme, care se citesc la slujba Ceasurilor, Miezonopticii, Vecernei şi
Utreniei.
Aceste catisme sunt numite şi sedelne, pentru ca în timpul citirii sau cântării lor
credincioşii pot şedea pe scaune sau în strană.
Tot sedelne se numesc acele scurte tropare care se pun la Utrenie după citirea
Psalmilor, după polieleu şi la oda a treia a canonului.11
În cadrul operei imnografice a Sf. Teodor Studitul din Triod, număram 16 rânduri de
sedelne, doar pentru zilele de rând cele mai dese fiind în săptămânile trei și şase din Post, iar
în ordinea cântării le găsim de fiecare dată ca al doile rând de sedelne.
Excepție face sâmbăta săptămânii I din post, când avem la utrenie primul rând de
sedelne atribuit Sf. Teodor Studitul.
Sedelnele acestui sfânt au de regulă ca temă centrală Sfânta Cruce, marea lor
majoritate făcând referire la acestă temă, fie prin adresarea unei rugăciuni către ea, fie prin
lauda Mântuitoarelor patimi, fie alteori prin exeplificarea puterii Sfintei Cruci: „ Străluceşte
Doamne, harul Crucii Tale, fulgerând în toată lumea; pierde tăria demonilor şi uşurează
acum călătoria postului; prin aceasta întărindu-ne, miluieste-ne pe noi”12

2.3. Tricântări și patrucântări

Tricântările şi patrucântările sunt unele canoane formate numai din trei ode (triode,
tricântări) sau patru ode (tetraode, patrucântări). Aceste canoane se află în cartea Triodului şi
se cântă la slujbele din Postul Mare. Mai există şi unele formate doar din două ode şi se
numesc diode.

10
Triodul, (a III-a stihira la vecernie, luni în sapt. II din Post) ... p. 215;
11
Cântări bisericești întâlnite în slujbele ortodoxe, articol cercetat pe
http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/cantari-bisericesti-intalnite-slujbele-ortodoxe-98825.html ;
12
Triodul, (sedelna II la utrenie, vineri in sapt. II)... p. 244;
 Creația imnografică a Sf. Teodor Studitul cuprinde un număr de 17 tricântări și 3
patrucantari ( în sâmbetele săpt. II, III și IV din Post) care sunt integrate ca a doua tricântare
sau patrucântare în ordinea canoanelor acelei zile.
În ceea ce privește tema tratată şi mesajul transmis, trebuie precizat că asemenea
sedelnelor, acestea au în centru Sfânta Cruce sau modelul Sfinților Apostoli, iar mesajul
transmis se fundamentează pe necesitatea urcuşului duhovnicesc prin post, nevoință, smerenie
şi rugăciune : „veniți popoare să primim astăzi darul posturilor ca o vreme a pocăinţei de
Dumnezeu dăruită și cu aceasta pe Mântuitorul să-L înduplecăm”13
„Întăreşte Doamne, inimile noastre cu Crucea Ta, ca să nu se abată de la Tine la
cuvinte viclene sau la lucruri urâte”14

2.4. Canoane
Canonul, în cântarea psaltică, este o compoziţie din mai multe cântări (ode, tropare,
catavasii), care respectă anumite reguli privind forma şi legătura dintre ele, astfel încât
împreună să formeze un tot.
Canonul este format, atunci când este complet, din nouă ode; când este mai restrâns e
format din două ode (diode) sau din trei (triode); fiecare odă este şi ea formată din trei, până la
noua tropare, care respectă structura primului tropar (privind număr silabelor şi locul
accentelor), adică a primei strofe din oda numită (irmos sau catavasie), ce va fi model pentru
celelalte strofe cărora la imprimă melodia şi numărul său de versuri şi de silabe.
Canonul aghiografic e o specie de poezie cu forma fixă (cum ar fi, în poezia laică,
sonetul sau glossa), iar numele îi vine de la grecescul kanon, care înseamnă "norma",
"regulă", "principiu director". De obicei, el este alcătuit din nouă cântări (ode), după numărul
celor nouă cete îngereşti; fiecare din acestea cuprinde un număr de tropare (strofe), precedate
de un irmos (care anunţă tema troparelor) şi urmate de un imn al Sfintei Treimi şi un altul al
Născătoarei de Dumnezeu. De regulă, canonul face parte din slujba de dimineaţă (utrenie) şi e
dedicat sfântului (sau sfinţilor) din ziua respectivă.
După tema canoanele pot fi: ale Învierii, ale Crucii, Treimic, ale sfinţilor. Cel mai
mare număr de canoane e încadrat în slujba Utreniei, dar sunt canoane şi în slujba
Pavecerniţei, a Miezonopticii de duminică şi a unor Sfinte Taine (Maslul) şi ierurgii (ca
Înmormântarea). Şi la Liturghie sunt canoane (Cântarea a treia şi a şasea din Canonul
Utreniei).15

13
Idem , ( tricantarea II la utrenie, luni în săpt. I din post)... p. 115
14
Idem ( traicantarea II la utrenie, miercuri în sapt. II din post)... p. 231.
 În ceea ce privește canoanele, ca parte a operei imnografice a Sf. Teodor, trebuie
menționat ca Triodul păstrează astăzi 3 canoane complete și anume : Canonul de la utrenia
Sâmbetei Lăsatului sec de carne ( Sâmbăta Moşilor de Iarnă – pomenire generală a morților),
Canonul utreniei Duminicii Lăsatului sec de carne și Canonul utreniei Duminicii a III- a din
post – a Sf. Cruci.
Canonul de la utrenia Sâmbetei Lăsatului sec de carne – este singurul canon care
cuprinde și cântarea a doua, este o excepțională rugăciune în versuri pentru cei adormiți.
Sfântul realizează o aducere în prim plan în fața lui Dumnezeu, în rugăciune, pe toți cei
adormiți, prezentându-i după modul în care și-au primit obștescul sfârșit ( arși, ucişi, sfâșiați
de fiare, înecați, etc), pentru toți cerând milă de la Dumnzeu și odihnă sufletelor lor.
Iată spre exemplificare una dintre odele cântării I: „ Pe credincioșii care i-a acoperit
apa, și războiul i-a secerat, și pe care i-a omorât cutremurul, și tâlharii i-au ucis și pe care i-
a ars focul, Milostive, rânduiește-i în partea drepților”16
Din cadrul acestui canon, tot Sfântului Teodor îi este atribuită paternitatea condacului
Cu sfinții odihnește Hristoase... și a icosului Tu singur ești fără de moarte...
Canonul utreniei Duminicii Lăsatului sec de carne – o altă alcătuire de excepție,
zugrăvește în cadrul odelor imaginea suprafirească a ” celei de a doua veniri”. Textul
canonului este de o profundă umilință menită să smerească pe oricine îl ascultă. Din loc în
loc imaginile zugrăvite prin cântare alternează cu rugăciuni fierbinți „ La înfricoșătoarea Ta
venire, Hristoase, când te vei arăta din cer și se vor pune scaunele și se vor deschide cărțile ,
să-ți fie milă atunci, Mântuitorule, de zidirea Ta.”17
Canonul utreniei Duminicii a III- a din post – a Sf. Cruci – este redactat într-un mod
unic, o combinație foarte profundă și în același timp contradictorie între bucurie și tristețe: își
exprimă în text asfel bucuria pentru acest mare dar al lui Hristos dat nouă prin Jertfa sa – Sf
Cruce, dar în același timp subliniază și tristețea că suntem prea nevrednici de un așa mare dar.
„Ce-ţi vom aduce Ție, Hristoase? Că ne-ai dat cinstita Cruce să ne închinăm ei, pe care s-a
vărsat sângele Tău cel preasfânt și s-a țintuit trupul Tău cu piroane, pe care acum sărutându-
o, îți mulţumim”.18

15
Cantari bisericesti intalnite in slujbele ortodoxe, articol cercetat pe
http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/cantari-bisericesti-intalnite-slujbele-ortodoxe-98825.html;
16
Triodul,( oda 4 din cântarea I a canonului, sambătă în sapt. lăsatului sec de carne)... p. 28;
17
Idem ,( oda 1 din cântarea a VI-a a canonului, duminica lasatului sec de carne)... p. 44 ;
18
Idem (oda 4 din cântarea a IV-a a canonului, duminica a treia a postului )... , p. 315
 În alt loc arată necesitatea postului, ca mijloc de curățire și apropiere de Dumnzeu și
de cele sfinte: „ Să ne apropiem, curățiți cu postul, şi cu căldură să sărutăm lemnul cel
preasfânt cu laude; pe care Hristos răstignindu-se a mântuit lumea că un milostiv”. 19
Nu lipsesc nici elementele fundamentale ale învățăturii de credință din opera
imnografică a sfântului; în cadrul acestui canon face și o teologie a Sf. Cruci, amintind asfel
de preînchipuirile ei din Vechiul Testament. „ Vino, Elisei, proorocule, spune de față ce
lemn a fost acela pe care l-ai băgat în apă...” 20 „mai înainte închipuind Iacov Crucea Ta, s-a
închinat vârfului dumnezeiescului toiag al lui Iosif...” 21
„ În groapa leilor aruncat fiind
oarecând marele dintre prooroci Daniel, mâinile în chipul crucii întinzându-și, nevătămat s-a
păzit...” 22

2.5. Alte alcătuiri

Tot din opera imnografică a Sf. Teodor Studitul mai face parte şi un Canon de
Rugăciune, rânduit a se săvârşi sâmbătă în săptămâna I din Post după Liturghia Darurilor mai
înainte sfinţite ( ce se săvârşeşte vineri seara).
Acest canon de rugăciune se adresează Sf. Mc. Teodor Tiron, al cărui nume îl şi poartă
această sâmbătă, sfânt către care şi Teodor Studitul avea deosebită râvnă.
Rânduiala prevede aducerea colivei, rostirea psalmului penitențial, 142 – Doamne auzi
rugăciunea mea... , urmat de troparul sfântului şi al Născătoarei, Psalmul 50 şi un Canon al
Sf. Ioan Damaschinul. Apoi rugăciunile începătoare, troparul, binecuvântarea colivei, Fie
numele Domnului binecuvântat... și otpustul.

2.6. Problematica paternității unor creații imnografice din

Săptămâna Sfintelor Patimi
Tradiţia Bisericii Ortodoxe legase mai demult compunerea textului Laudelor
Îngropării Domnului ( Prohodul Domnului) de numele Sf. Teodor Studitul, marele egumen,
teolog şi scriitor din perioada iconoclasmului (sec. VIII-IX), ferventul apărător al cultului
sfintelor icoane, victimă a persecuţiilor basileilor Constantin al VI-lea şi Leon al V-lea,
precum şi al patriarhilor Tarasie şi Nichifor I. Deşi această atribuire este în prezent desuetă, o

19
Idem (oda 2 din cântarea a V-a a canonului, duminica a treia a postului )..., p, 316
20
Idem, (oda 4 din cântarea a VIII-a a canonului, duminica a treia a postului )... p. 319
21
Ibidem
22
Ibidem
găsim reafirmată în numeroase publicaţii greceşti contemporane 23, dar am întâlnit-o şi în
literatura autohtonă, în cel puţin trei cazuri24.
Afirmaţia avansată cu atâta siguranţă de acești autori, după care Prohodul ar fi „opera
poetică şi muzicală a imnografului Teodor Studitul”, se cere privită, în lumina surselor
amintite, cu multă rezervă. Cât despre adăugirea „şi muzicală”, credem că nu mai este cazul a
încerca o polemică. Însă dacă aşa ar sta lucrurile, ar trebui asfel avută în vedere revizuirea
radicală a unui întreg capitol din istoria începuturilor muzicii bizantine.

Capitolul III. Concluzii

Sf. Teodor Studitul este una dintre personalitățile marcante a istoriei literaturii post-
patristice, atât prin opera sa apologetică, cât și prin cea omiletică sau ascetică dar mai cu
seama cea imnografică, aceasta din urmă fiind cea care îi pronunță numele și îl readuce anual
în conștiința credincioșilor prin utilizarea cântărilor sale din Triod în cadrul celor mai
profunde acte liturgice – slujbele Sfântului și Marelui Post al Paștelui.
Trebuie înțeles totodată că Sf. Teodor Studitul nu caută prin creația sa imnografică, o
sitimă sau o fală asemenea poeților sau artiștilor timpului său, el alcătuind de fapt rugaciuni în
versuri ca o jertfă de tămâie bine-mirositoare ce are scopul de a ridica spre cer, sufletele cele
ticăloase ale celor ce le vor rosti sau le vor cânta cu umilință.
Dând slavă Atotputenicului Dumnezeu că pentru a noastră încredințare, a celor slabi
în credință, îngăduie să ne folosim duhovnicește de roadele sfinților Săi, ne plecăm Sfântului
Teodor Studitul, rugându-l să mijlocească pentru noi, de la El, milă și ajutor. Amin

23
Cea mai recentă „autoritate”, adesea citată, se pare a fi poetul şi traducătorul Iorgos Koropoulis (născut în
1960).
24
(1) Dr. Nicolae Ionescu-Pallas, Sfântul Theodor Studitul, imnograf şi apărător al sfintelor icoane, în:
Vestitorul Ortodoxiei, anul VI, nr. 113 (31 martie 1994), p. 5;
(2) Prohodul Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Studiu poeticomuzical de: Dr.
Nicolae Ionescu-Palas şi Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, în: Biserica Ortodoxă Română (BOR) 117 (1999), nr.
1–6 (ianuarie–iunie), p. I–LVIII (anexă). Studiul introductiv începe prin a afirma că Prohodul „este opera poetică
şi muzicală a imnografului Theodor Studitul (759–826), stareţ al mânăstirii Studion .
(3) Prohodul Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (EIBMBOR), Bucureşti, 2006. Prefaţa (p. 3–7) este semnată de aceiaşi
Pr. Prof. Univ. Dr. Nicu Moldoveanu şi Dr. în Ştiinţe Nicolae Ionescu-Palas. Aceste lucrări nu citează nicio
referință bibliografică.
 Anexa

Dispunerea pe zile categorii imnografice a operei Sf. Teodor Studitul,

pe parcursul perioadei Triodului

Săptămâna Lăsatului sec de carne

Ziua Stihira la Sedealna A câta Altele
vecernie la utrenie tricantare
la canoane
S - - - Canon la utrenia sambetei
D - - - Canon la utrenia duminicii

Săptămâna 1
Ziua Stihira la Sedealna A câta Altele
vecernie la utrenie tricantare
la canoane
L a3-a a2-a a2-a
M a3-a - -
M - - -
J a5-a - a2-a
V a3-a - -
S - 1 - După rug. Amvonului,de la Lit. Darurilor,
canon de rugaciune către Sf . Mc. Teodor Tiron
D - - -

Ziua Stihira la Sedealna A câta Altele

vecernie la utrenie tricantare
la canoane
L a3-a - a2-a
M - - a2-a
M a3-a - -
J a5-a - a2-a
V a3-a a2-a a2-a
S - - a2-a
patrucânt.
D - - -
Săptămâna 2

Săptămâna 3
Ziua Stihira Sedealna A câta Altele
la la tricantare la
vecernie utrenie canoane
L a3-a a2-a a2-a
M a3-a a2-a a2-a
M a3-a a2-a a2-a
J a5-a a2-a a2-a
V a3-a a2-a a2-a
S - - a2-a
patrucant.
D - - - Canonul Duminicii Sf. Cruci

Săptămâna 4

Ziua Stihira la Sedealna A câta Altele

vecernie la utrenie tricantare
la canoane
L a3-a - -
M a3-a - -
M - a2-a -
J - a2-a -
V a3-a - -
S - - a2-a
patrucânt
D - - -

Săptămâna 5

Ziua Stihira la Sedealna A câta Altele

vecernie la utrenie tricantare
la canoane
L a3-a - a2-a
M a3-a a2-a -
M a3-a a2-a a2-a
J a5-a - -
V - - a2-a
S - - -
D - - -

Săptămâna 6
Ziua Stihira la Sedealna A câta Altele
vecernie la utrenie tricantare
la canoane
L a3-a - -
M a3-a a2-a -
M a3-a a2-a -
J a5-a a2-a a2-a
V a3-a a2-a a2-a
S - - -
D - - -

Bibliografie
 I. Izvoare:

1. Triodul, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române

(EIBMBOR), București 2000;
2. Prohodul Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (EIBMBOR),
Bucureşti, 2006 ;

II. Lucrări de specialitate:

1. Băjeu , Constantin I., Patrologie și literatură post-patristică, editura Universitaria,

Craiova, 2013:

III. Studii și articole:

1. Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Pocăinţă şi înviere în Triod, în Glasul Bisericii, LII
(1996), nr. 5-8;
2. Dr. Nicolae Ionescu-Pallas, Sfântul Theodor Studitul, imnograf şi apărător al sfintelor
icoane, în: Vestitorul Ortodoxiei, anul VI, nr. 113 (31 martie 1994)
3. Ionescu-Palas, Nicolae, Dr. şi Moldoveanu, Nicu Pr. Prof. Dr., Prohodul Domnului
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Studiu poeticomuzical , în:
Biserica Ortodoxă Română (BOR) 117 (1999), nr. 1–6 (ianuarie–iunie);

IV. Resurse web:

1. Teodor Studitul, studiu cercetat pe

http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul#Imnografie ;
2. Cantari bisericesti întalnite în slujbele ortodoxe, articol cercetat pe
http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/cantari-bisericesti-intalnite-slujbele-
ortodoxe-98825.html