1

Sf`ntul Botez
Ascult[torii Sf`ntului Grigorie Teologul sunt boteza\i ]i de aceea el nu
intr[ @n detaliile referitoare la semnifica\ia acestei Sfinte Taine @n via\a
cre]tinilor. Lor le vorbe]te @ns[ despre felurile botezului. Exist[ mai @nt`i un
botez al lui Moise, @n mare ]i @n nor, pre@nchipuind pe cel cre]tin. Marea era
simbolul apei, iar norul ce @i conducea pe evrei era pre@nchipuirea Duhului
Sf`nt. Tot de atunci afl[m ]i despre pre@nchipuirea Tainei Sfintei Euharistii,
c[ci mana semnific[ p`inea vie\ii, iar b[utura pe care poporul ales o primea
semnific[ „b[utura cea duhovniceasc[”1.
Un al doilea fel de botez este cel al Sf`ntului Ioan, numai cu ap[ ]i
cer`nd poc[in\a. Despre el spune Sf`ntul P[rinte c[ era nu @n @ntregime
duhovnicesc, lipsindu-i lucrarea Sf`ntului Duh. #n al treilea r`nd, este amintit
botezul cre]tin. Al patrulea @n aceast[ enumerare este botezul muceniciei,
botezul s`ngelui, primit de M`ntuitorul #nsu]i. Ultimul, dar nu mai pu\in lipsit de
importan\[, este botezul lacrimilor. Asupra lui insist[ Sf`ntul Grigorie
Teologul ]i cere fiec[rui cre]tin ca s[ spele a]ternutul s[u cu lacrimi, noapte de
noapte, pl`ng`ndu-]i p[catele. C[ci poc[in\a ce @l @nso\e]te atunci ]terge multe
p[cate, precum odinioar[ s-a @nt`mplat cu locuitorii ora]ului Ninive, ori cu
vame]ul din pilda evanghelic[. Sf`ntul P[rinte a tr[it el @nsu]i un astfel de botez
cu bucurie ]i @i @ndeamn[ pe to\i ca s[ @i urmeze, chiar dac[ ]tie c[ omul este
slab, neputincios.
Tema poc[in\ei de dup[ botez este legat[ de cea a combaterii unei
categorii anume de eretici, numi\i nova\ieni. Nova\ianismul ]i-a f[cut apari\ia
@n Apus, dup[ persecu\ia lui Deciu, @n 249-250 d. Hr., @ntemeiat de Nova\
ian, care i-a dat ]i numele. Acest preot din Roma, mai apoi episcop schismatic,
dezam[git de alegerea lui Corneliu, ca episcop al Romei, a @ntemeiat o grupare
auster[. Din tematica sa amintim preocup[rile triadologice (a scris lucrarea De
Trinitate), opun`ndu-se monarhianismului, dar ]i dualismului ]i av`nd elemente
aristotelice ]i stoice. Vorbe]te ]i despre Persoana M`ntuitorului ]i despre cele
dou[ firi ale Sale. Nova\ianismul nu a r[mas @ns[ doar la discu\iile teologice,
sus\in`nd despre cre]tinii c[zu\i @n persecu\ie (lap]ii) c[ nu mai pot avea
n[dejdea m`ntuirii. Aceast[ atitudine extremist[ a fost condamnat[ de Biseric[,
@ntr-un Sinod local \inut la Roma. #ns[ erezia, numit[ ]i a „catarilor”, sau a
celor cura\i, a supravie\uit mult timp dup[ aceea, at`t @n Apus, c`t ]i @n R[s[rit,
av`nd adep\i p`n[ @n Siria2.
#mpotriva ereticilor nova\ieni, Sf`ntul Grigorie Teologul
arat[ hot[r`re ]i le cere s[ renun\e la m`ndria de a se considera „cura\i” (catari).
De fapt, m`ndria lor nu vine din cur[\enia pe care ]i-o atribuiau, ci din
@ng`mfare, un p[cat vrednic de a fi os`ndit. Lor le r[spunde astfel Sf`ntul
P[rinte: „Arat[-mi cur[\irea ]i @\i voi primi @ndr[zneala”, numindu-i „noii
farisei”. Necesitatea poc[in\ei de dup[ Botez este ar[tat[ chiar de c[tre
1
Cuv`nt la Sfintele Lumini, p. 53
2
Konstantinos Skouteris, Istoria Dogmelor, vol. I, Atena 1998, p. 335-338
 2

M`ntuitorul #nsu]i, care nu a venit s[ cheme la poc[in\[ pe cei drep\i, ci pe cei

p[c[to]i, @ndemn`ndu-ne totodat[ s[ iert[m pe aproapele nostru de ]aptezeci de
ori c`te ]apte1.
Exager[rile ereticilor nova\ieni nu se opreau aici. De pild[, ei mai
cereau v[duvelor tinere s[ nu se c[s[toreasc[, ignor`nd sfaturile date de Sf`ntul
Apostol Pavel. Neacceptarea poc[in\ei de dup[ botez reprezint[ de fapt o
nerespectare a poruncii iubirii de oameni ]i nici lacrimile celor ce @ncercau
s[ se @ndrepte nu-i @nduplecau, cu toate c[, observ[ Sf`ntul Grigorie Teologul,
alte p[cate erau trecute cu vederea, ca de exemplu l[comia2.

Teodicee. Teognosie
Cuv`nt[rile studiate dezv[luie preocuparea Sf`ntului Grigorie Teologul
de a vorbi despre Dumnezeu @n termeni teologici ale]i cu grij[. Vorbind despre
atributele Acestuia, spune c[ „a fost, este ]i va fi pururi” 3. Desigur, aceste
cuvinte sunt capabile s[ exprime timpul nostru, a]a cum oamenii @l percep, a]a
cum firea omeneasc[ „mereu curg[toare” @l @n\elege. Dumnezeu
exist[ @ns[ „de-a pururi”, cuprinz`nd @ntr-#nsul totul, ca Unul ce #]i are
existen\a f[r[ de @nceput ]i f[r[ de sf`r]it, asemenea unui „ocean, nesf`r]it,
nem[rginit”4.
Convingerea Sf`ntului P[rinte este aceea c[ mintea omeneasc[ poate
@ntrez[ri ceva, chiar „nedeslu]it ]i s[r[c[cios” din cele referitoare la Dumnezeu,
@ntocmai ca o „lic[rire de adev[r”, care nu poate fi @n\eleas[ de mintea noastr[,
c[ci este prea puternic[ ]i ne „str[fulger[”.
#nv[\[tura Sf`ntului Grigorie Teologul este un @ndemn permanent
spre des[v`r]ire cre]tin[, spre urcu] duhovnicesc, spre cunoa]terea lui Dumnezeu,
Care se descoper[ astfel oamenilor, Care ne atrage spre Sine ]i nu r[m`ne cu
totul transcendent. Prin ceea ce cre]tinul nu @n\elege despre Dumnezeu, ajunge
s[ #l doreasc[ ]i mai mult, lupt[ s] se cur[\easc[ de patimi ]i astfel urc[ pe drumul
@ndumnezeirii, atras de Acesta. Dintre p[catele ce z[d[rnicesc str[dania
cre]tinului, este amintit[ dezn[dejdea, care @i reteaz[ elanul spiritual ]i @l
opre]te din drum. #n fine, @n acest proces, pe treapta cea mai @nalt[, spune
Sf`ntul Grigorie Teologul, st[ unirea cu Dumnezeu, cunoa]terea Lui „@n m[sura
@n care cunoa]te El acum pe cei cunoscu\i”5.
Se subliniaz[ ]i atributul nem[rginirii firii dumnezeie]ti ]i neputin\a
min\ii noastre de a o cuprinde. C[ci, spune Sf`ntul P[rinte, „ceea ce este @n
Sinea Sa Cel de natur[ simpl[, r[m`ne de necercetat, fiindc[ evident nu
simplitatea #i este natura”6. C`t despre ve]nicie, Dumnezeu nu este nici @n

1
Cuv`nt la Sfintele Lumini, p. 54
2
Cuv`nt la Sfintele Lumini, p. 55
3
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 23
4
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 63
5
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 24
6
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 64
 3

timp, nici parte din timp. Atributul ve]niciei r[m`ne cu neputin\[ de apreciat de
oameni, iar mi]c[rile a]trilor cerului, la care noi ne raport[m @n calculul
timpului, nu sunt altceva dec`t rezultatul legilor naturii create de #n\eleptul
F[c[tor al lor. #n episodul urcu]ului lui Moise pe muntele Sinai vedem pe
Dumnezeu ca necuprins cu mintea, care r[m`ne legat[ ca ni]te lan\uri de cele
materiale. De aceea, vedem c[ nu putem cugeta la Dumnezeu dec`t @n m[sura
@n care El se coboar[ din @n[l\imea Sa1.
*Despre atributele divine, despre cunoa]terea lui Dumnezeu, adaos*

Dumnezeu-Creatorul
Atributul bun[t[\ii divine se arat[ cu eviden\[ @n actul crea\iei lumii,
at`t a celei nev[zute, c`t ]i a celei v[zute. Prin actul crea\iei, bun[tatea lui
Dumnezeu se revars[ @n afar[ ]i tot mai multe fiin\e devin p[rta]e la
aceast[ binefacere. Fiindc[, spune Sf`ntul Grigorie Teologul, „aceasta este firea
bun[t[\ii supreme”2.
Mai @nt`i vorbe]et Sf`ntul P[rinte despre crearea puterilor @ngere]ti,
a @ngerilor, pe care @i nume]te duhuri cuget[toare ]i a c[ror fire este „foc
nematerial ]i netrupesc”, diferi\i de oameni, s[v`r]ind numai binele, afla\i @n
imediata apropiere a lui Dumnezeu, primindu-]i lumina de la Acesta. Sunt
aminti\i ]i @ngerii cei r[i, av`nd c[petenie pe Lucifer ]i alc[tuind „puterile
r[zvr[tite”, ce fug de bine3.
Dup[ ce Dumnezeu a creat lumea nev[zut[, a dat na]tere celei
materiale, care reprezint[ un „amestec din cer ]i din p[m`nt” ]i care este
caracterizat[ printr-o armonie @ntre p[r\ile ei, chiar dac[ natura acesteia este cu
des[v`r]ire str[in[ de cea a Creatorului4, fiind sensibil[.

Antropologie
#n cuv`nt[rile studiate g[sim pe larg dezvoltate teme de antropologie
cre]tin[. Sf`ntul Grigorie Teologul face o permanent[ referire la om, \inta
predicii ]i a propov[duirii sale, asupra c[reia @]i @ndreapt[ aten\ia ]i pe care se
str[duie]te s[ @l ridice din starea de del[sare moral[ @n care se g[sea.
Cuv`nt[rile Sf`ntului P[rinte au @ns[ ]i darul de a @nv[\a pe ascult[tori
principalele elemente legate de crearea omului, conving`ndu-l de necesitatea
#ntrup[rii Domnului ]i de posibilitatea m`ntuirii noastre prin prisma Jertfei Sale
izb[vitoare ]i a str[daniilor personale.
Omul este rodul bun[t[\ii ]i al @n\elepciunii Cuv`ntului ]i dovada de
net[g[duit a „bog[\iei bun[t[\ii dumnezeie]ti”. Este, spune Sf`ntul Grigorie
Teologul, un amestec din dou[ firi, v[zut[ ]i nev[zut[, care a primit de la
1
Cuv`nt la Sfintele Pa]ti, p. 71
2
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 25
3
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 65-66
4
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 26
 4

Dumnezeu suflarea de via\[, adic[ sufletul cel ra\ional ]i chip al Acestuia.

Odat[ cu crearea sa, omul este a]ezat de Dumnezeu s[ fie @mp[rat pe p[m`nt,
fiind @n acela]i timp „p[m`ntesc ]i ceresc, trec[tor ]i nepieritor…, @ntre m[re\
ie ]i smerenie, duh ]i carne”1. Are @n el deopotriv[ harul ]i m`ndria, pream[rind
pe Binef[c[torul s[u, ca un „vie\uitor aici jos ]i mut[tor pretutindeni” ]i
@ndumnezeit chiar prin faptul c[ tinde neostenit spre Dumnezeu. C[ci acesta
este, @nva\[ Sf`ntul P[rinte, rostul nostru pe p[m`nt ]i avem n[dejdea c[, dup[ ce
ne vom desface @n cele din care am fost alc[tui\i, Dumnezeu le va aduna iar[]i
laolalt[, la @nvierea de ob]te. Iat[ rezumat[ @ntr-o sintez[ fericit[ ]i inspirat[ at`t
crearea, c`t ]i menirea omului pe p[m`nt ]i @n perspectiva sa eshatologic[,
ar[t`nd geniul teologic ]i m[iestria cu care Sf`ntul Grigorie Teologul @ntrebuin\
eaz[ cuv`ntul, spre a @nv[\a pe ascult[torii s[i ]i pe cre]tinii din toate timpurile
rostul lor pe aceast[ lume ]i @n Sf`nta Biseric[.
Un alt aspect al antropologiei cre]tine, asupra c[ruia Sf`ntul P[rinte se
opre]te, este cel al realit[\ii liberului arbitru @n om, a voin\ei sale libere,
dovad[ a apartenen\ei la lumea ra\ional[. Totodat[, Adam fiind a]ezat @n rai, el
prime]te o via\[ lipsit[ de me]te]uguri, de @mbr[c[minte, dar ]i de ap[rare.
Prime]te ]i cea dint`i lege, rezumat[ @n porunca binecunoscut[ de a nu m`nca
din pomul cuno]tin\ei binelui ]i r[ului2. Sf`ntul Grigorie Teologul t`lcuie]te
semnifica\ia duhovniceasc[ a pomului acestuia @n sensul c[ el nu era a]ezat de
Creatorul tuturor cu un scop r[u @n sine, c[ci pomul era bun, cu condi\ia ca
Adam s[ m[n`nce dintr-@nsul, din roadele sale, dar la vremea potrivit[. #n
spiritul aceleia]i t`lcuiri duhovnice]ti, Sf`ntul Grigorie Teologul @n\elege prin
acel pom virtutea contempla\iei, theoria, la care nu pot ajunge dec`t cei care,
spun ele, „sunt des[v`r]i\i dup[ firea lor”, fiind oprit pentru ceilal\i, simpli ]i
lacomi de poft[3.
Un ultim aspect al antropologiei cre]tine, consemnat @n Cuv`nt[rile
studiate este cel al c[derii protop[rin\ilor @n p[cat ]i a urm[rilor acestui fapt. Se
aminte]te de invidia diavolului, care aduce v[t[mare femeii, ce era mai slab[,
uit`nd porunca dat[ de Dumnezeu. Omul ajunge astfel s[ fie „r[pus de gustarea
cea amar[”, fiind izgonit din rai ]i de la Dumnezeu. Dar consecin\a cea mai grea,
subliniaz[ Sf`ntul P[rinte, este pedeapsa mor\ii, v[zut[ tocmai ca o „curmare a
p[catului” ]i ca o stavil[ pentru ca r[utatea s[ nu fie ea @ns[]i f[r[ de moarte ]i
dovedind tocmai iubirea de oameni a lui Dumnezeu4.
#n fine, Sf`ntul Grigorie Teologul @n]ir[ c`teva dintre consecin\ele
p[catului primilor oameni, a]a cum se v[d ele @n timp, oglindite @n via\a
oamenilor ]i cu un impact profund asupra vie\ii lor sociale. R[utatea
omeneasc[ a adus cu ea, spune Sf`ntul P[rinte, felurite amenin\[ri, pl[gi, incendii,
m[celuri, idolatrii, rezumate sub numele cuprinz[tor de boli ale omenirii. Prin
1
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 27
2
Cuv`nt la Sfintele Pa]ti, p. 67
3
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 28
4
Cuv`nt la Sfintele Pa]ti, p. 68
 5

pedepsele date de Dumnezeu, c`nd El intervine @n istorie, a urm[rit tocmai

„strivirea r[ut[\ii” oamenilor1.

#nv[\[tura despre Sf`ntul Duh ]i combaterea ereticilor pnevmatomahi

#nv[\[tura Sf`ntului Grigorie Teologul despre cea de-a treia Persoan[ a
Sfintei Treimi se reg[se]te mai ales @n Cuv`ntarea rostit[ de el la Cincizecime,
@n anul 381, pe c`nd se afla la Constantinopol. Aceast[ Cuv`ntare nu trebuie
privit[ desp[r\it[ de contextul @ntregii activit[\i teologice a Sf`ntului P[rinte ]i
de @mprejur[rile @n care ea a fost rostit[. C[ci @n acela]i interval de timp au
fost rostite ]i cele Cinci vestite Cuv`nt[ri teologice, din care ultima se refer[ la
Sf`ntul Duh, cuv`nt[ri binecunoscute ]i care se ]tie c[ au adus Sf`ntului P[rinte
supranumele de Teologul. Valoarea lor este desigur nepre\uit[, dar se cuvine
s[ subliniem c[ ceea ce Sf`ntul Grigorie Teologul a exprimat @n cea de-a V-a
Cuv`ntare teologic[ a sa @ntr-o form[ mai elaborat[ a fost rostit apoi @n cadrul
mai larg oferit de S[rb[toarea Rusaliilor din acela]i an 381, @ntr-o
form[ predicatorial[.
Ideea de teologie ]i de teolog nu poate fi desp[r\it[ de cea de lucrare a
Duhului. Sau, cum spunea Diodoh al Foticeii, este teolog numai „acela care
@nva\[ despre Dumnezeu, fiind @nv[\at de Duhul Sf`nt”2.
Cea de-a V-a Cuv`ntare teologic[ a fost ]i ea rostit[ @n modesta capel[
„#nvierea” din capitala imperiului, devenit[ centrul ortodoxiei ]i se nume]te
chiar „Despre Sf`ntul Duh”, ap[r`nd dumnezeirea Celei de a treia Persoane a
Sfintei Treimi @mpotriva r[t[cirii propov[duite de ereticii pnevmatomahi.
„Lupt[torii @mpotriva Duhului Sf`nt”, cum mai erau numi\i ace]tia, reprezint[ o
ramur[ a ereziei ariene care, de]i admitea dumnezeirea Fiului, nu accepta pe cea
a Duhului, acuz`nd pe Sf`ntul P[rinte c[ le aduce un Dumnezeu str[in de Sf`nta
Scriptur[. #n realitate, argumenta\ia acestuia este profund scripturistic[,
demonstr`nd for\a inegalabil[ a g`ndirii sale teologice, ce ]tie s[ apeleze ]i la o
argumenta\ie logic[, dar care mai ales izvora din c[ldura unei inimi cre]tine
fierbin\i. Urm[rind foarte pe scurt principalele puncte ale celei de a V-a
Cuv`nt[ri teologice, vor recunoa]te principalele ei puncte reluate @n Cuv`ntarea
Sf`ntului Grigorie Teologul la Cincizecime.
Sf`ntul P[rinte formuleaz[ precis deofiin\imea Persoanelor. Atrage
aten\ia asupra dificult[\ii vorbirii despre Dumnezeu ]i cere ajutorul Acestuia3.
A t[g[dui dumnezeirea Duhului este pentru Sf`ntul P[rinte sinonim cu
a t[g[dui deopotriv[ dumnezeirea Tat[lui ]i a Fiului, cu care El este deofiin\[. Iar
a spune despre Duhul c[ nu este „de la @nceput”, consider`ndu-L o creatur[,

1
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 69
2
Magistrand Vasile Bria, Hristologia Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. Ortodoxia, an
XII, nr. 2/1960, aprilie-iunie, p. 197 – de verificat
3
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cele cinci Cuv`nt[ri despre Dumnezeu, traducere de Pr. Gh.
Tilea ]i Nicolae Barbu, Bucure]ti 1947, p. 64
 6

reprezint[ un sacrilegiu. C[ci, „dac[ Duhul nu era de la @nceput, atunci s-a

a]ezat @n acela]i r`nd cu mine, de]i pu\in mai @nainte de mine”1.
Revenind la Cuv`ntarea praznical[, rostit[ @n acel an zbuciumat 381,
c`nd la Sinodul al II-lea Ecumenic, condus de Sf`ntul Grigorie Teologul, ereticii
pnevmatomahi au fost condamna\i, subliniem leg[tura pe care el o face @ntre
s[rb[toarea Pogor`rii Sf`ntului Duh ]i „@mplinirea n[dejdii” neamului omenesc.
De acum @ncep „activit[\ile Duhului” ]i @n\elegem @n\elepciunea negr[it[ cu
care Dumnezeu lucreaz[ @n via\a noastr[. Se face o corela\ie direct[ @ntre
capacitatea predicatorului de a se adresa cre]tinilor ]i preg[tirea sa
duhovniceasc[, concretizat[ mai ales prin actul rug[ciunii, prin care el cere
ajutorul Duhului, v[zut ca st[p`n al nostru, ce se afl[ acolo unde El voie]te 2,
@ndumnezeind pe oameni ]i lumin`ndu-i @n cugetul lor3.
Eroarea pnevmatomahilor vine mai ales din faptul c[ ei a]eaz[ Duhul
Sf`nt @n r`ndul creaturilor, neg[sindu-I @nsu]irea Sa de a fi necreat ]i f[r[ de
@nceput. Sf`ntul Grigorie Teologul este @ns[ un spirit irenic ]i dovada cea mai
evident[ o reprezint[ chiar felul cum s-a retras de la conducerea Sinodului al II-
lea ecumenic ]i de pe scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului, pun`nd mai
presus de toate pacea ]i @n\elegerea @n Sf`nta Biseric[. De aceea ]i @n
aceast[ cuv`ntare @ndeamn[ la o @mp[care „pe cale duhovniceasc[”,
@ndeamn[ la iubire fr[\easc[ ]i la p[r[sirea egoismului. }i acolo unde ereticii
pnevmatomahi nu erau de acord cu ortodoc]ii @n ce prive]te termenii folosi\i
pentru a exprima realit[\ile referitoare la Sf`ntul Duh, el le propune
s[ m[rturiseasc[ natura Lui dumnezeiasc[ ]i prin alte cuvinte. Pentru marele
P[rinte capadocian, grija pentru @ndreptarea celor @ndep[rta\i de la credin\a
adev[rat[ este precum grija fa\[ de cei bolnavi ]i de aceea cuvintele nu trebuie
s[ devin[ un obstacol de netrecut, cuget`nd „cu @ngustime de minte @n privin\a
sunetului”. C[ci, spune el, „noi nu c[ut[m s[ c`]tig[m biruin\a, ci c[ut[m s[ ne
c`]tig[m fra\i”4.
Ca metod[ pastoral[, @nt`lnim grija pe care Sf`ntul P[rinte o manifest[
fa\[ de cei ce @nv[\au corect despre Fiul lui Dumnezeu ]i aveau o via\
[ vrednic[ de laud[, dar care gre]eau atunci c`nd vorbeau despre Sf`ntul Duh.
Acestora la laud[ ]i c`nt[rile ]i virtu\ile, le laud[ privegherea ]i iubirea de s[raci.
#]i exprim[ @ns[ dorin\a de a sta al[turi de ei ]i atunci c`nd vorbesc despre
Sf`ntul Duh ]i despre Treimea Sf`nt[. La cel[lalt cap[t se afl[ acei cre]tini care nu
numai c[ s-au @ndep[rtat de la credin\a adev[rat[, dar se arat[ ]i a fi, simbolic
vorbind, „lega\i cu lan\ul @nv[\[turii lor”5.
Sf`ntul Grigorie Teologul subliniaz[ ve]nicia Duhului, ca Persoan[ a
Sfintei Treimi. F[r[ aceasta, Sf`nta Treime nu ar mai putea fi sl[vit[ @n chip

1
Ibidem, p. 70
2
Cuv`ntare la Cincizecime, p. 100
3
Ibidem, p. 101
4
Ibidem, p. 102-103
5
Ibidem, p. 103
 7

des[v`r]it. Dintre @nsu]irile Duhului, el aminte]te: Duhul este @mp[rt[]itor, nu

@mp[rt[]it; este sfin\itor, nu sfin\it; este @ndumnezeitor, nu @ndumnezeit, este
nev[zut, mai presus de timp, nem[rginit, nepip[it, atotputernic prin El #nsu]i, de
via\[ f[c[tor, izvor al bun[t[\ii din lume, conduc[tor, c[l[uzitor, d[t[tor de
harisme. Sunt atribute ce caracterizeaz[ deopotriv[ ]i pe Tat[l ]i pe Fiul,
dovedind faptul c[ exist[ „o unic[ or`nduire, o unic[ adorare, @nchinare, putere,
des[v`r]ire, sfin\enie”. #nt`lnim ]i distinc\ia clar[ dintre atributele personale ]i
cele fiin\iale @n Sf`nta Treime. C[ci „toate c`te le are Tat[l, sunt ]i ale Fiului,
afar[ de nena]tere”. }i „toate c`te le are Fiul sunt ]i ale Duhului, afar[ de
na]tere”1.
Sf`ntul Grigorie Teologul vorbe]te ]i despre lucrarea Sf`ntului Duh.
#nainte de facerea lumii, El lucra @n puterile cele @ngere]ti, c[rora le d[dea
str[lucirea ]i des[v`r]irea. Apoi, Duhul Sf`nt a lucrat @n lume, prin profe\i ]i
prin P[rin\ii, din care „unii au v[zut sau au cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul”.
#n continuare, a lucrat @n M`ntuitorul #nsu]i, „mai @nainte de sl[virea Lui prin
p[timire”, vindec`nd bolile, alung`nd duhurile, prin #nvierea Domnului ]i
„dup[ @n[l\areaLui la ceruri”, c`nd limbile de foc s-au pogor`t peste Sfin\ii
Apostoli. }i, pentru a fi mai exact, Sf`ntul P[rinte arat[ ]i felul prezen\ei Duhului
@n noi, care nu este „prin lucrare, ci prin substan\[”, tr[ind @mpreun[ cu noi2.
Numeroase argumente sunt luate de c[tre Sf`ntul Grigorie Teologul
din Sf`nta Scriptur[, mai @nt`i @n]iruind profe\iile mesianice despre Sf`ntul
Duh, apoi cuvintele Domnului despre Acesta ]i f[gduin\a trimiterii Lui, despre
lucrarea Duhului @mpreun[ cu Fiul, cu citate din Psalmi. #n ceea ce prive]te
modul @n care fiecare dintre oameni poate p[stra Duhul lucr[tor @n via\a sa,
Sf`ntul P[rinte atrage aten\ia c[ aceasta este la @ndem`na oricui, dac[ tr[ie]te
@n chip virtuos. Rezumat[, lucrarea Duhului @n oameni este una de rena]tere
duhovniceasc[, f[r[ de care nimeni nu se poate bucura de @mp[r[\ia cerurilor 3.
Despre roadele acestei lucr[ri vorbe]te adeseori Sf`nta Scriptur[, trimi\`ndu-ne
cu g`ndul de pild[ la David, sau la Sf`ntul Apostol Pavel. Cele mai evidente
roade sunt chiar la Cincizecime, c`nd oamenii sunt readu]i la o singur[ @n\
elegere, pentru prima dat[ dup[ ce ei construiser[ turnul Babel4.

Moral[
Cuv`nt[rile Sf`ntului Grigorie Teologul exprim[ procesul de @n[l\are
duhovniceasc[ la care este chemat fiecare cre]tin, @ntr-o succesiune fireasc[ ]i
simpl[, cu cuvinte pe @n\elesul tuturor. Ea cere paza neostenit[ a sufletului ]i
cere cur[\irea de patimi. La @nceput, sentimentul de ascultare ]i de
fric[ @ndeamn[ la respectarea poruncilor. Cu timpul, cur[\irea de patimi aduce

1
Ibidem, p. 104
2
Ibidem, p. 105-106
3
Ibidem, p. 108
4
Ibidem, p. 109-110
 8

luminarea ]i @nt[re]te darul dup[ cele @nalte 5. Necesitatea cur[\irii este

exprimat[ clar de Sf`nta Scriptur[, care d[ exemplu pe Moise, ori pe Sf`ntul
Apostol Pavel. Mai @nainte de a urca pe muntele Sinai, spre a primi tablele
Legii, Moise s-a cur[\it pe sine 2. S[rb[toarea Pa]tilor este ]i ea o chemare la cur[\
ire, la vrednicie, asemenea Sfin\ilor @ngeri, care sunt „cura\i ]i v[z[tori ]i
m[ritori ai slavei de sus”. Cur[\irea min\ii, a sufletului ]i a auzului sunt ]i ele
condi\ii pentru a putea primi cuv`ntarea bisericeasc[, rostit[ de Sf`ntul Grigorie
Teologul3.
Vrednicia cre]tinului este condi\ionat[ ]i de lucrarea altor virtu\i. A]a
este de pild[ smerenia, @ntocmai ca a lui Zaheu vame]ul, care a primit astfel
roadele dorite4. La fel este ]i cump[tarea, ca o reac\ie la tendin\a omului de a
aduna ceea ce @i prisose]te ]i ceea ce nu @i este necesar, uit`nd de semenii s[i
adeseori fl[m`nzi ]i afla\i la necazuri5.
Alte @ndemnuri adreseaz[ Sf`ntul P[rinte @n cuv`nt[rile sale, pentru
ca oamenii s[ fie mai @n\elep\i, s[ nu jure nicidecum str`mb, s[ nu asupreasc[, s[
nu r[spund[ la loviturile primite, s[ fie @nfr`na\i ]i cu dragoste de Dumnezeu6.
Cre]tinul este @ndemnat s[ aib[ n[dejde tare ]i credin\[ statornic[,
pentru ca @ndoiala s[ nu @i p[trund[ @n suflet ]i cuvintele celor potrivnici
s[ nu @l am[geasc[. Sf`ntul Grigorie Teologul zice: „Stai pe @n[l\imea ta,
a]eaz[-\i picioarele @n curtea Ierusalimului, sprijine]te-\i-le cu t[rie pe piatr[, ca
s[ nu se clatine pa]ii t[i dup[ Dumnezeu”. Jertfa cre]tinului s[ fie „jertf[ de
laud[”, adus[ @mpreun[ cu puterile cere]ti, @n fiecare zi a vie\ii. Suntem
chema\i s[ #l cinstim pe M`ntuitorul, urm`ndu-i exemplul, c[ci „p[timirea cu
Hristos ]i pentru Hristos este mai pl[cut[ dec`t desf[tarea cu al\ii” 7. Prin toate
acestea, cre]tinul urc[ duhovnice]te spre Dumnezeu, pe calea virtu\ilor ]i pe
drumul Bisericii.

Hristologie
Sf`ntul Grigorie Teologul dezvolt[ o hristologie ampl[ ]i complet[, at`t
@n cuv`nt[rile sale teologice, c`t ]i @n aceste cuv`nt[ri praznicale. #ntr-o
form[ predicatorial[, aceste @nv[\[turi sunt expuse pe larg, mai ales @n
Cuv`ntarea rostit[ la Na]terea Domnului.
Na]terea Domnului este prilej de bucurie ]i de exprimare a n[dejdii pe
care M`ntuitorul o aduce @n via\a noastr[. Se exprim[ convingerea c[ Acesta a
fost Dumnezeu adev[rat ]i om adev[rat. Ne @nchin[m „Celui care a fost de la
@nceput”, ca Dumnezeu ]i m[rim „pe Cel ce se na]te acum. #ntruparea
Cuv`ntului risipe]te @ntunericul din neamul omenesc ]i aduce cu ea lumina
1
Cuv`nt la Sfintele Lumini, p. 44
2
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 23
3
Cuv`nt la Sfintele Pa]ti, p. 62-63
4
Cuv`nt la Sfintele Lumini, p. 45
5
Cuv`nt la Na]terea Domnului, p. 22
6
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 78-79
7
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 81, 84
 9

cuno]tin\ei. Noi realit[\i iau locul celor vechi. Melchisedec pre@nchipuie pe

Hristos „Cel n[scut f[r[ de maic[” ]i care acum se na]te „f[r[ tat[”, @nainte,
respectiv dup[ #ntrupare1.
Cuv`ntul netrupesc se @ntrupeaz[, ia „t[ria trupului”, devine v[zut, iar
Cel care nu poate fi pip[it, este sim\it de m`inile omene]ti. „Fiul lui Dumnezeu
se face Fiul omului”. #ns[ atitudinea necre]tinilor este diferit exprimat[. P[g`nii
@i batjocoresc, iar ereticii @nva\[ gre]it. Tuturor li se vor descoperi aceste
realit[\i la a doua venire a Domnului, c`nd El va judeca pe oameni. Acum @ns[,
prin Na]terea Sa, Dumnezeu se arat[ oamenilor, chiar dac[ dup[ firea divin[ este
„mai presus de cauz[ ]i de minte”. Na]terea Cuv`ntului este pentru noi oamenii,
c[rora le aduce fericirea, pierdut[ odinioar[ datorit[ r[ut[\ii2.
Se face o paralel[ @ntre Adam ]i Hristos. Sf`ntul P[rinte reaminte]te
c[ prin Adam murim, pe c`nd prin Hristos @nviem. C[ci prin Hristos se produce
@n noi o schimbare @n bine. }i dac[ gust`nd din pomul raiului, omul a fost
os`ndit, @n schimb, prin patimile lui Hristos, suntem @ndrepta\i, @n credin\[,
fiind t[m[dui\i3.
De la izgonirea din rai ]i p`n[ la #ntrupare, p[catele neamului omenesc
s-au @nmul\it ]i de aceea ajutorul divin este pe m[sura acelor p[cate. Cuv`ntul,
care exista din veci, fiind nev[zut ]i necuprins de mintea noastr[, ca unul
netrupesc ]i @ncep[tor a toate cele create, lumin[ din lumin[, „expresie a
frumuse\ioi chipului original”, se @ntrupeaz[ ]i „poart[ carne din pricina c[rnii”,
se face om, dar f[r[ de p[cat. M`ntuitorul #]i ia trupul din Fecioara Maria, despre
care Sf`ntul P[rinte spune c[ a fost cur[\it[ mai @nainte de Duhul Sf`nt at`t la
suflet, c`t ]i la trup, fiind umbrit[ de Acesta. Iar @mpotriva ereticilor monofizi\i,
este exprimat[ clar @nv[\[tura despre existen\a a dou[ firi @n Hristos, „una
@ndumnezeind, iar alta @ndumnezeindu-se”4.
O alt[ @nv[\[tur[ este cea despre chenoz[. Sf`ntul Grigorie Teologul
spune c[ Fiul „se s[r[ce]te”, lu`nd un trup asemenea nou[ oamenilor, pentru ca
noi oamenii s[ ne putem @ndumnezei din dumnezeirea Lui. Aceast[ golire de
slav[ are loc pentru pu\in timp, d`nd oamenilor posibilitatea de a se @mp[rt[]i
din plin[tatea Sa. Cuv`ntul „se face p[rta] al c[rnii mele, ca…
s[ fac[ f[r[ moarte ]i carnea”5. P[storul cel bun se smere]te, c[ci a venit pentru
oaia cea r[t[cit[, pentru omul cel c[zut, pe care @l readuce la via\[. Lumea a fost
cur[\it[ de p[cat. Smerenia Domnului nu este, cum spuneau unii necredincio]i, o
umilin\[, ci se arat[ a fi „cea mai bun[ cale spre @n[l\are”6.
#mpotriva ereticilor doche\i, Sf`ntul Grigorie Teologul
subliniaz[ realitatea trupului omenesc al lui Hristos, Care a obosit, a fl[m`nzit ]i

1
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 19
2
Cuv`nt la Na]terea Domnului, p. 20
3
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 21
4
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 29
5
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 29-30
6
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 31
 10

a @nsetat, a]a cum spune Sf`nta Scriptur[. Nici iudeii nu credeau @n realitatea
trupului S[u. Pentru to\i va fi pedeapsa ve]nic[1.
Dumnezeirea lui Hristos este dovedit[ de Botezul S[u @n Iordan, ale
c[rui ape sunt cur[\ite prin cur[\enia Celui ce se boteaz[, ridic`nd p[catul lumii,
@n timp ce Duhul Sf`nt #l m[rturise]te. Faptele minunate ale Domnului sunt
enumerate aici, fiind trepte prin care, urc`ndu-le, Hristos ne rezide]te @n starea
de la @nceput ]i ne re@ntoarce „la Adam cel dint`i”.
Rolul Betleemului este vrednic de cinste, c[ci prin el suntem dezlega\i
de leg[turile na]terii, de p[catul str[mo]esc, suntem readu]i @n rai. Devine motiv
de pr[znuire at`t pentru cele cere]ti, c`t ]i pentru cele p[m`nte]ti. Doar jertfa
pruncilor uci]i de Irod tiranul @ntunec[ bucuria tuturor. Cre]tinul trebuie
s[ refac[ drumul lui Hristos, „prin toate v`rstele ]i puterile”, c[ci numai astfel
poate deveni ucenicul Lui ]i poate vedea pe Dumnezeu „at`t c`t este cu putin\[”2.
#nvierea Domnului este un alt prilej de a vorbi despre roadele
binecuv`ntate pe care aceasta le aduce @n via\a cre]tinilor. C[ci #nvierea aduce
m`ntuirea lumii v[zute ]i nev[zute, aduce chemarea ]i ridicarea oamenilor,
eliberarea de leg[turile p[catului, deschiz`nd por\ile iadului, aduce @nnoirea
omenirii3.
Sf`ntul P[rinte subliniaz[ c[ jertfa M`ntuitorului a fost des[v`r]it[, at`t
fiindc[ Cel ce se jertfea era Dumnezeu des[v`r]it, ci ]i pentru trupul S[u, care era
]i acesta @ndumnezeit. Mielul ce s-a adus jertf[ pentru omenire este „coroana
binecuv`ntat[ a bun[t[\ii”, este neprih[nit, ne@ntinat ]i t[m[duitor al sl[biciunilor
neamului omenesc4. C[ci a venit mai ales pentru cei p[c[to]i.
#n concluzie, Sf`ntul Grigorie Teologul @nva\[ c[ Dumnezeu se face
om, iar Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Omului. Ceea ce era, nu se schimb[,
r[m`n`nd neschimbat. Ia asupra Sa ceea ce nu era, fiind iubitor de oameni. Cele
neamestecate se amestec[, Dumnezeu se amestec[ cu na]terea, mintea cu carnea,
na]terea cu fericirea, ceea ce este nemuritor cu ceea ce este muritor. Adam cel
vechi este readus la nevinov[\ia pe care o primise la @nceput5.

Sf`nta Treime
#nv[\[tura Sf`ntului Grigorie Teologul despre Sf`nta Treime, @n
spiritul celei mai curate ortodoxii, este pe larg explicat[ @n lucr[rile lui
dogmatice. #n cuv`nt[rile studiate @ns[ ea este pe scurt expus[, f[r[ a intra @n
detalii. Pentru Sf`ntul P[rinte, c`nd vorbe]te despre Dumnezeu, @n\elege trei
Persoane: Tat[l, Fiul ]i Sf`ntul Duh. Dumnezeirea nu se „revars[” dincolo de
Aceste trei Persoane ]i nici nu se reduce la una dintre ele, evit`ndu-se astfel

1
Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, p. 32
2
Cuv`ntare la Na]terea Domnului, p. 33-34
3
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 61
4
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 73-74
5
Cuv`nt la Sfintele Lumini, p. 49
 11

extremele politeismului ]i iudaismului6. Sunt comb[tute ]i erorile lui Sabelie,

care amesteca Persoanele treimice, sau a lui Arie. Este m[rturisit[ cu t[rie credin\
a @ntr-un singur Dumnezeu Tat[l, din Care sunt toate, @ntr-un singur Iisus
Hristos, prin Care sunt toate ]i @ntr-un singur Duh Sf`nt, @n Care sunt toate2.
Fiul provine din Tat[l pe calea na]terii, Duhul pe calea purcederii, iar
Tat[l este nen[scut3.

1
Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, p. 65
2
Cuv`nta la Sfintele Lumini, p. 47
3
Ibidem, p. 48