Redescoperirea adevăratului sens al vieţii noastre prin Cuvântul lui

Dumnezeu

BUMBU Dănuţ Marcel, Şcoala Gimnazială „Liviu Rebreanu”, Cluj-Napoca & HENSIonuț,
Școala Gimnazială ”Liviu Rebreanu”, Cluj-Napoca și Școala Gimnazială Căianu, județul
Cluj

În viaţa spirituală a fiecăruia dintre noi, Sfânta Scriptură nu poate să ocupe un loc
periferic şi, totodată, nu poate fi înţeleasă ca o expunere ideologică, nici nu poate fi
redusă la o carte din care se inspiră doar Biserica şi Teologia. Sfânta Scriptură
reprezintă o invitaţie adresată fiecărui om să-L întâlnească pe Hristos şi să trăiască în
comuniune cu El: „Veniţi după Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni”
(Matei 11,28). Prin urmare, există o legătură între Cuvântul lui Iisus ţi viaţa creştinului,
deoarece, creştinul este chemat să-şi armonizeze întreaa sa existenţă cu Acesta.
Creştinul poate accesa la mesajul lui Dumnezeu doar prin descoperirea şi aplicarea în
propria viaţă a valorile morale şi spirituale.
Contextul istoric actual nu generează omului contemporan un mediu propice din
care să extragă doar seva duhovnicească folositoare în legătura cu Dumnezeu.
Ipotetic gândind, dacă am realiza o scurtă radiografie a stadiului spiritual la care
se află contemporanii noştri, rezultatele nu ar fi pe măsura aşteptărilor Creatorului
acestei lumi.
Afându-ne în arealul de pregătire al sărbătorii Învierii Domnului, pelerinajul
postului constituie calea de identificare al adevăratului sens pentru care omul
contemporan trebuie să păşească spre împlinirea statutului său ontologic: mântuirea
sufletului şi regăsirea legăturii adevărate cu Creatorul Său.
De ce creştinul nu reuşeşte să depăşească etapa grijilor lumeşti? Care este
obstacolul ce se interpune între Dumnezeu şi creştin pentru cunoaşterea voii Acestuia?
Cu siguranță răspunsul la aceste întrebări se regăsește în sufletul și în inima
fiecăruia dintre noi, căutând diverse căi de ieşire spre liman, deoarece fiecare dorește
să simtă acea stare de fericire pe care au simțit-o Sfinții Apostoli: Petru, Iacob și Ioan
când s-au aflat pe muntele Tabor, în momentul Schimbării la Față a Mântuitorului. Ce
au cerut aceștia de la Mântuitorul? Nimic mai mult, decât de a rămâne împreună cu El
și a construi 3 colibe.1
Au simțit că în preajma Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit totul și nu mai au
nevoie de ceva suplimentar care să îi facă fericiți. În acel loc și timp au găsit totul: L-au
întâlnit pe Fiul lui Dumnezeu care Le-a descoperit adevărata stare de comuniune la
care trebuie să ajungă, dacă dorește să-L descopere și să-L cunoască pe Dumnezeu?
Dacă e să comparăm evenimentul redat în rândurile de mai sus cu cel de
pregătire al unei sărbători în perioada contemporană ce putem constata?
Putem observa o diferență semnificativă între felul în care au procedat Sfinții
Apostoli în momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos Le-a cerut să lase totul și să-I
1
A se vedea textul scripturistic din Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36.
urmeze și momentul actual, în care Mântuitorul Iisus Hristos ne cere să ne pregătim
pentru venirea Sa în lume, să-L primim în casa inimii și a sufletului nostru, oferindu-I
prioritate, fie doar și pentru această perioadă, care poate constitui un pas spre
schimbarea opticii în privința valorilor și activităților pe care să le urmăm în activitatea
zilnică.2
Am intitulat acest scurt material de meditație „ Redescoperirea adevăratului
sens al vieţii noastre prin Cuvântul lui Dumnezeu”.
Care este argumentul? Una dintre explicație ar fi următoarea: doar prin Cuvânt,
reprezentat de Persoana Mântuitorului Iisus Hristos putem accede la împărtășirea
bucurie depline care să ne contureze fiecare zi din viața noastră. 3
Dacă privim spre icoana Învierii Mântuitorului Iisus Hristos putem observa
bucuria şi eliberarea strămoşilor noştri, care, în sfârşit, au simţit acea stare pe care
omenirea o aştepta de la căderea protopărinţilor noştri.
Ținând cont de această perspectivă, care ar fi pașii pe care ar trebui să îi urmăm
pentru a descoperi și noi și a ne împărtăși deplin izvorul spiritual al acestui praznic?
În primul rând, perioada postului constituie prima etapă prin care creștinul trebuie
să pășească spre descoperirea adevăratului sens al unei sărbători. Postul ne oferă
prilejul de a ne pregăti și trupul pentru marele praznic. Acest lucru L-a făcut și
Mântuitorul Iisus Hristos de mai multe ori oferindu-ne exemplu de cum trebuie să ne
pregătim de întâlnirea cu Dumnezeu.4
O altă etapă prin care pășim pe treptele descoperirii Cuvântului este alcătuită din
apelarea permanentă la două Sfinte Taine ale Bisericii: Sfânta Spovedanie și Sfânta
Împărtășanie.
Prin Sfânta Taină a Spovedaniei, omul își curățește cămașa sufletului murdărită
de păcatele pe care le acumulează de-a lungul existenţei sale.
Sfânta Taină a Euharisitei ne unește cu Hristos primind Trupul și Sângele Său
prin intermediul Sfintei Liturghii. Astfel, noi îl primim pe Hristos în interiorul nostru.
Primind această binecuvântare, trebuie să devenim conștienți de faptul că de acum îl
avem în ființa noastră pe Însuși Fiului lui Dumnezeu și trebuie să devenim mai
responsabili de ceea ce am primit, pentru a nu-L supăra pe Dăruitor. 5
Prin rugăciune intensificăm starea aceasta specială în care ne află și prin care
am devenit „oameni ai lui Dumnezeu”,după cum îi numeşte Sfântul Antonie cel Mare pe
cei care au păşit pe calea lui Dumnezeu, curățiți de păcatele care măcinau sufletul și
prin care îi îndepărtau de Dumnezeu.
Aceștia ar trebui să constituie principalii pași spre a te împărtăși deplin de
sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos în ieslea Betleemului şi spre a păși spre
Ierusalimul Învierii, așa cum numește Mitropolitul Bartolomeu Anania cele două
sărbători mari ale creștinilor, cei doi poli între care guvernează întreagă existență a
acestei lumi.6
2
Valer Bel, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011, p. 56.
3
Ștefan Iloaie, Responsabilitate morală, personală și comunitară, Editura Renașterea, Cluj-Napoca,
2009, p. 78.
4
John Breck, Darul sacru al vieții, Editura Patmos, Cluj-Naoca, 2001, p. 21.
5
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Editura IBMBOR, București, p. 44.
6
Valeriu Anania, Cartea deschisă a Împărăției. De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii, Editura
Polirom, București, 2011, p. 32.
 Teologii afirmă că, în lumina episodului Emaus, se poate concluziona că există o
împărtăşire de Hristos şi prin Cuvântul Său, în Scripturi, dar contopirea reală cu El, în
cunoaştere deplină şi unire ontologică, are loc abia în experienţa euharistic-liturgică, în
care eshatologia, din faza ei plenară, se trăieşte anticipat. 7

Bibliografie
1. ***, Biblia, sau Sfânta Scriptură, Editura IBMBOR, București, 2008;
2. John Breck, Darul sacru al vieții, Editura Patmos, Cluj-Naoca, 2001;
3. Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Editura IBMBOR, București;
4. Ștefan Iloaie, Responsabilitate morală, personală și comunitară, Editura
Renașterea, Cluj-Napoca, 2009;
5. Valer Bel, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, Editura Renașterea, Cluj-
Napoca, 2011;
6. Valeriu Anania, Cartea deschisă a Împărăției. De la Betleemul Nașterii la
Ierusalimul Învierii, Editura Polirom, București, 2011;
7. Stelian Tofană, Evanghelia lui Iisus. Misiunea Cuvântului, Editura Mega, Cluj-
Napoca, 2015.

7
Stelian Tofană, Evanghelia lui Iisus. Misiunea Cuvântului, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015, p. 35.