Sfânta Taină a Botezului și a Mirungerii, taine de inițiere în

comportamentul religios al omului

I. Introducere
Tainele sunt porţi ale harului şi ale împărăţiei lui Dumnezeu. O tainăeste totdeauna „un
eveniment în Biserică, prin Biserică şi pentru Biserică.Orice Taină se răsfrânge asupra tuturor
credincioşilor. Orice botezat şi pecetluit cu Taina Sfântului Mir, este o naştere în Biserică ce
seîmpodobeşte cu încă un membru“ 1
Tainele sunt multiplele întâlniri, contactul credincioşilor cu DuhulSfânt aducând şi
dezvoltând comuniunea credincioşilor cu el. Dar Duhul nueste niciodată singur, ci este unit cu
Fiul peste care odihneşte, împreună cuDuhul care ne face prezent pe Hristos în inimile noastre
înaintăm spremăsura vârstei şi deplinătăţii în Hristos (Efeseni 4, 13. În orice Taină, Mântuitorul
răstignit si înviat luminează trecutul, prezentul şiviitorul existenţei personale şi a istoriei. A trăi
sacramentele înseamnă a face experienţa continuă a harului,care intrând în istorie contaminează
pe protagoniştii umani cu curajul de atrăi şi de a iubi.
Importanța Tainelor pentru viața morală creștină este multiplă. În primul rând, ele
înoinesc forțele morale ale credinciosului prin revărsarea Harului divin. În al doilea rând,
Sfintele Taine sunt importante întrucât primirea Harului naște imperativul moral al viețuirii
creștine “Dacă trăim în Duhul, cu Duhul să și umblăm”(Gal 5,25). Căci Duhul ce-l avem în noi
trebuie să rodească, iar roada Duhului este toată fapta cea bună. În al treilea rând, sunt
2
importante pentru că exercită o influență morală asupra celui ce le săvârșește sau le primește.
Acum, fiindcă am amintit aceste elemente generale referitoare la importanța Sfintelor
Taine în comportamentul religios-moral al creștinului, voi trece în revistă elementele specifice
referitoare la importanța primelor două Taine numite și Taine de inițiere sau Tainele vieții
spirituale.
II. Sfânta Taina a Botezului și efectele sale în viața creștinului
1
Pr. Prof. Dumitru Radu,Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema comuniunii,
Teză de doctorat, în „Ortodoxia”, nr. 1-2, 1978, p. 178
2
Dr. Mladin Nicolae, Mitropolitul Banatului, Valoarea morală a Sfintelor Taine, în „Studii de teologie morală”,
editura Tipografia Arhiepiscopiei, Sibiu, 1969, p. 271

Page 1 of 11
 Botezul este Taina prin care omul, prin întreita scufundare în apă și rostirea formulei
botezului de către săvârșitor, iese din starea de robie a păcatului și intră în starea harică,
curățindu-se de păcatul strămoșesc și de păcatele personale făcute până atunci, se renaște spre o
viață nouă, se face părtaș roadelor răscumpărării prin Jertfa Crucii și devine membru al
Bisericii.3
Așadar Botezul este o Taină. Iar Taina înseamnează o lucrare sfîntă văzută, în care se
împărtășește darul nevăzut al Sfîntului Duh. Prin Botez, cel botezat se face părtaș la roadele
răscumpărării de pe Golgota. El se curățește prin această taină de toate păcatele sale- atît cel
strămoșesc, moștenit de la Adam , cît și de alte păcate personale-murind astfel față de păcat și
renăscîndu-se la o viață nouă și sfântă. Scufundarea în apa Botezului însemnează moartea
păcatului celui botezat, iar ieșirea din acea apă, învierea, la o nouă viață, a botezatului. Acest
lucru reiese și din cuvintele Sfântului Apostol Pavel: “Noi care am murit păcatului, cum vom
mai trăi în păcat? Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-
am botezat?Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat
din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii“ ( Rom. 6, 2-4). Acțiunea
însoțitoare a Sfântului Duh face ca aceasta să nu fie un simplu simbol, ci o realitate mai presus
de minte, o sfântă taină. Așa fiind, Botezul este o adevărată naștere din nou, cum însuși
Mîntuitorul îl numește ( In 3, 5-7) 4
Prin Taina Sfântului Botez, Mântuitorul Iisus Hristos îl încorporează pe om în Sine,
extinzându-Se și sălășluindu-Se în el. Este o încorporare personală și ființială în Duhul Sfânt.
Această Sfântă Taină stabilește o relație personală între cel care vine să mărturisească credința
sa și se botează, pe deo parte, și Hristos, săvârșitorul suprem al Tainei Botezului și Capul
Bisericii,pe de altă parte.
Botezul se conferă fără considerare la vrednicia personală a insului. Această vrednicie
nici nu există. Omul se prezintă la botez păcătos. Înainite de botez, el nu poate face nimic pentru
ameliorarea condiției sale morale. Dacă ar putea, atunci botezul nu ar mai fi necesar și deci
inutilă ar fi și moartea și învierea Domnului. Botezul tocmai acest rost îl are: de a întemeia o

3
Pr. prof. dr. Isidor Todoran,Arhid prof. dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, tipărită cu binecuvîntarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, p. 331
4
Pr. Dr. P.Deheleanu,Botezul Ortodox (Documentare biblică), în “Mitropolia Moldovei si Suceavei”, nr. 3-4 , 1971
p. 216

Page 2 of 11
nouă viață în cel ce se botează, de a temelui ameliorarea conduitei sale etice. Dumnezeu este cel
ce întemeiază acest început de viată nouă, care-i în întregime darul Lui. Așadar, contribuția celui
ce se botează e exclusivă, căci nu-i dată posibilitatea oferirii ei câtă vreme tocmai botezul o
începe. De aceea transformarea care se operează în botez are un caracter absolut obiectiv:
Dumnezeu îl ia în primire pe om așa cum e, adică păcătos, și-l spală de orice întinăciune.Textul
din Tit 3,5 este categoric: „El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci
după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt. 5
Efectele botezului în viața omului
Participarea omului la viața divină, oferită prin actul răscumpărării de Mântuitorul, se
realizează prin însușirea subiectivă a harului mîntuitor care se revarsă în fiecare creștin prin
Taina Botezului. Botezul este condiția sine qua non a înnoirii spirituale, este poarta prin care se
intră în creștinism.

1. Curățirea păcatului strămoșesc și a celorlalte păcate personale

Jertfa Mântuitorului a schimbat destinul făpturii omenești. Păcatul lui Adam, moștenit de
toți urmașii săi, a fost răstignit împreună cu Hristos pe Cruce. Fiecare om se poate împărtăși de
roadele jertfei Mîntuitorului, prin Botez.
Botezul șterge și vina și pedeapsa pentru păcat, dar nu nimicește și urmările păcatului
strămoșesc: înclinarea spre rău ( concupiscența) și suferința. Aceste înclinări, spre rău, aparțin
omului vechi care mai subzistă în ființa credinciosului și după Botez. Eforturile creștinului se
îndreaptă acum spre desființarea totală a omului vechi. Harul divin luminează, ajută și întărește
pe credincios pe această cale a desăvârșirii. Știind că Botezul desființează păcatul, credincioșii se
situează față de păcat într-o stare de moarte care, după voia lui Dumnezeu, trebuie să fie
permanentă și definitivă. Moartea omului vechi este o consecință a morții păcatului ( Romani 6,6;
Gal. 5,24). 6
Sfințenia dăruită de Hristos se extinde în credincios prin lucrarea Sfântului Duh. Prezența
sfințeniei exclude prezența păcatului. Credinciosul care a renunțat la păcat începe viața „în duh și
adevăr”, viețuiește în Hristos și trăiește după voia lui Dumnezeu: “Căci precum aţi făcut

5
Diacon Dr. Grigorie T. Marcu, Antropologia Paulină, cu o prefață de Dr. Vasile Gheorghiu, Sibiu, 1941, pp. 235-
236
6
Prof. N. ChițescuI, Todoran, Pr. I. Petreuță. Teologia Dogmatică și Simbolică, vol II, Buc., 1958, p. 849

Page 3 of 11
mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum
mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire.“ ( Romani 6,19).
Mîntuitorul Hristos a pus capăt stării contradictorii în care păcatul și moartea stăpâneau
ființa umană, de aceea Botezul nostru este pus în legătură cu Botezul Mântuitorului. Duhul Sfânt
care s-a pogorât atunci peste El, s-a pogorât virtual peste umanitatea întreagă, iar în mod deplin
s-a pogorât la Cincizecime.7
Destinul oamenilor este schimbat deoarece Taina Sfântului Botez a refăcut firea
umanității și a așezat-o în comuniune cu Creatorul ( Romani 5, 10). Această lucrare de curățire a
firii omenești este realizată în cadrul evenimentului soteriologic al Botezului Domnului în apele
Iordanului și este mai mult un început și o anticipare a ceea ce El avea să îndeplinească pe
Golgota prin vărsarea sângelui Său pentru toți ca preț de răscumparare.( 1 Tim. 2,6).8
În legătura cu acest efect al Botezului, Sfântul Ioan Gură de Aur, cu o deosebită stăruință,
vorbește nu numai in Catehezele sale baptismale, ci și în unele din omiliile sale exegetice. Astfel,
el spune: „ Chiar dacă cineva este moleșit ori desfrânat, ori idolatru, chiar dacă at fi făcut orice
rău, chiar daca ar fi plin de toată răutatea omenească,totuși, daca se va pogorâ în cristelnița
apelor, va ieși din dumnezeieștile valuri mai curat decât razele soarelui…„( Cateheza I) 9.

2. Renașterea și sfințirea credincioșilor prin Botez

Începutul participării credinciosului la viața în Duh, îl constituie baia renașterii -Botezul-
sau iluminarea care se realizează prin rugăciune, apă și credință. Această renaștere prin apă este
la fel de misterioasă ca și nașterea prin zămislirea trupească. Prin Botez se săvîrșește actul
renașterii noastre la viața divină. În convorbirea cu Nicodim, Mîntuitorul Hristos precizează în ce
constă această renaștere spirituală dobîndită la Botez ( Ioan 3,5).
Înnoirea și iluminarea sunt specifice vieții creștine.În Sfînta Evanghelie după Ioan se
întrebuințează frecvent noțiunea de lumină. Unul din textele concludente în această privință este
următorul: “Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume“ (

7
Mgr. Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine şi problema comuniunii (teză de doctorat), ed.
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978, p. 518
8
Pr. Drd. Dumitru Viezuianu, Semnificațiile și rolul Botezului în viată creștină după Noul Testament în „Studii
Teologice”, nr 1-2, 1980., p. 44
9
Pr. prof. Ene Braniște, Explicarea Botezului în „Catehezele baptismale ale Sfîntului Ioan Gură de Aur”, în „Studii
Teologice”, nr. 7-8, 1970, p. 523

Page 4 of 11
Ioan 1,9). La această acțiune de iluminare a făpturii prin botez participă toate persoanele Sfintei
Treimi.
Iluminarea nu este decât un aspect al renașterii dobândite prin botez. În viața
credincioșilor această iluminare înseamnă curățirea sufletelor, înduhovnicirea lor. “Creștinii sunt
lumină în Domnul”( Efes. 5,8) ne spune Sfântul Apostol Pavel,ce “strălucesc ca niște luminători
în lume“ ( Filipeni 2, 15). Iluminarea Botezului le luminează ochii inimii și ei umblă ca fii ai
luminii, fiind capabili să înțeleagă cele duhovnicești.
Sfântul Vasile cel Mare, cu privire la cele expuse mai sus, spune: “ Cel botezat este
reînnoit, fără a fi topit din nou, este recreat, fără a fi sfărîmat, este tămăduit, fără a fi fost
încercat prin durere, este renăscut, fără mamă, și. cel care era stricat și întinat de plăcerile
vicleniei este plin de sevă, a întinerit, și a revenit la adevărata floare a tinereții ”10
Sfîntul Simeon Noul Teolog spune în Catehezele sale : “ Renăscuți fiind prin Sfîntul
Botez, ne dezlegăm din robie și ne facem liberi. Dacă nu ascultăm din propria noastră voință de
vrajmașul, el nu poate să facă ceva într-altfel împotriva noastră”11

3. Înnoirea vieții
Înoirea vieții este un alt aspect al renașterii spirituale. În acțiunea de înnoire, credinciosul
primește un ajutor substanțial de la Hristos care va fi cu noi până la sfîrșitul veacurilor( Matei
28, 20).
Mîntuitorul Hristos este Modelul după care făptura cea nouă se conduce în acțiunile de
automodelare și desăvîrșire. Această lucrare sublimă este adînc înrădăcinată în conștiința
Sfîntului Apostol Pavel care scrie colosenilor: “Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte,
spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit“ ( 3, 10).
Botezul este începutul vieții duhovnicești și al sfințirii credincioșilor, este arvuna
Duhului în inima noastră . Păstrarea acestor daruri supranaturale este condiționată de curățirea
inimilor și de progresul în viața spirituală. “ Fiți sfinți în toată petrecerea vieții ( I Petru 1, 15),
curățiți-vă sufletele prin ascultarea de adevăr spre nefățărnică iubire de frați, iubiți-vă unul pe
altul din toată inima, cu toată stăruința( I Petru 2,22) ”.

10
Arhim. Veniamin Micle, Dreapta învățătură de credință a Bisericii, despre Botezul ortodox al pruncilor, în
„Mitropolia Olteniei”, nr. 7-8, 1983, , p. 514
11
Simeon Noul Teolog, Scrieri II, editura Deisis, Sibiu,1999, p. 109

Page 5 of 11
 Prin nașterea de a doua ( I Petru 1, 23) dobîndită la botez, credincioșii devin fii ai lui
Dumnezeu, după Har.

4. Înfierea
Observăm de la început că prima condiție a înfierii este nașterea spirituală, nașterea din
apă și din Duh ( Ioan 3,5). Înfierea noastră își are izvorul în Întruparea, Moartea și Învierea
Mîntuitorului.
Fiul lui Dumnezeu a luat chip de rob, S-a făcut asemenea oamenilor ca să ne ridice pe noi
toți la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. ( Filipeni 2, 8-9; Galateni 4, 4-5).
Înfierea este dovada iubirii lui Dumnezeu față de oameni, așa cum mărturisește și Sfântul
Ioan: „Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi
suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum
suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta,
noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este”. ( I Ioan 3, 1-2).
Dumnezeu a dat tuturor posibilitatea înfierii. Este vorba de înfierea sau adopțiunea în
virtutea căreia Dumnezeu primește ca un părinte adevărat pe toți cei care, cu iubire de fii, se
botează și-I împlinesc voia. „Ați primit Duhul înfierii-spune Sfântul Apostol- prin care strigăm
Avva Părinte!”( Romani 8, 15.
Omul va avea să lucreze faptele cele bune pentru a sta în har după ce s-a botezat. Altfel,
botezul n-ar mai fi baia a naștere celei de-a doua și început de înoire a Duhului Sfânt ( Tit
3,5), ci pur și simplu o ceremonie simbolică prin care am ruga oarecum Cerul să ia act că ne-am
schimbat conduita prin vrerea și puterea noastră, ca în botezul neopretestant baptist, unde
Dumnezeu este luat oarecum prin surprindere și pus în fața unui fapt împlinit, în urzirea căruia El
nu are nici un amestec.
Cum unirea cu Hristos devine realitate prin botez, viața morală creștină este prelungirea
sau întruparea botezului în viața creștină. Morală „este răspunsul uman la opera botezului; ea
este încarnarea botezului”. Lucrarea realizată în botez trebuie să continuie, sau mai curând să se
concretizeze și să se traducă în viața creștină. Dacă Botezul e participare la moartea și învierea
lui Hristos, în comportamentul religios al omului trebuie să se vadă o permanentizare a Morții și

Page 6 of 11
Învierii suferite în botez :”toată viața creștină trebuie să fie un botez continuat, o permanentă
moarte în Hristos și o viață necontenită în și cu Hristos.” 12
Daca în botez am murit păcatului, moartea aceasta trebuie să se prelungească, să se
permanentizeze în comportamentul religios. Aceasta presupune însă efort, luptă, nevoință.
Rămîne la latitudinea voinței omului de a asculta imboldurile duhului sau de a urma chemările
patimilor. Omul păcatului a fost răstignit în botez, dar el trebuie crucificat în permanență.
Botezul însă nu e numai moarte, ci și înviere; murim păcatului ca să viem lui Hristos. De
aceea viata noastră creștină, nu e numai renunțare, numai luptă împotriva păcatlui, ci și nevoință
pozitivă de îmbrăcare în virtuțile ce strălucesc din persoana lui Hristos, Ființa Virtuților.
Putem concluziona astfel: în comportamentul religios al omului trebuie să se vadă
permanentizarea morții și învierii baptismale.

12
Arhim. Prof. Dr. Nicolae Mladin, Sfanta Taina a Botezului si viata morala crestina, in „Mitropolia Banatului”,nr 4-
6, 1966, , p 222

Page 7 of 11
 III. Sfânta Taină a Mirungerii și importanța sa în viața morală a
creștinului

Strâns legată de Taina Botezului este Taina Sfântului Mir sau Mirungerea, ambele Taine
fiind cuprinse în aceeași rânduială cultică în Molitfelnic. Mirungerea este Taina în care noul
botezat, primește harul Duhului Sfant spre a se întări și spori în noua viață dobândită prin botez.
Deoarece cel botezat primeste darurile Duhului Sfant, putem spune că, într-un anume fel, ea este
Cincizecimea sa personală.13
De actul vizual al acestei Taine ține Sfântul Mir, ungerea cu el pe la toate mădularele și
cuvintele “ Pecetea darului Duhului Sfânt,Amin .” Sfântul Mirul cu care este uns cel botezat e o
fluiditate care se îmbibă și persistă mai mult decât apa în făptura lui și îi împrumută
mireasma.Mirungerea este“izvor de tărie și de lucrare”, scrie Nicolae Cabasila. Prin ea, cel
botezat primește de la Duhul Sfânt energia necesară pentru a face să rodească harul primit la
Botez, puterea de a-și activa darurile duhovnicesti.
In vreme ce Botezul dăruiește omului adevărata ființă și viată, făcându-l să ființeze și să
viețuiască în și cu Hristos, Mirungerea il desăvârșește pe cel nou botezat trezind la viată “puterile
și lucrările lăuntrice înrudite cu noua sa viețuire” prin care poate să crească până la starea
bărbatului desăvârșit, adica îndumnezeirea.14
După cum Botezul este taina nașterii din nou, Mirungerea este taina întăririi în viața
spirituală din care trebuie să izvorască bărbăția creștină, atât de necesară în lupta noastră cu
ispitele. Mirungerea nu este numai un semn distinctiv, prin care suntem recunoscuți ca
aparținând Mântuitorului ci și o întărire, un îndemn de a păstra acest semn distinctiv, această
pecete neatinsă, nestricată. Revărsara Harului este o continuă dăruire a puterilor dumnezeiești
către noi, dar ea este provocată și de o continuă luptă a noastră de dobândire a ei prin păstrarea
curate a hainei Botezului.15
Raportul dintre efectele acestei Sfinte Taine și celeale Botezului este asemănător celui
dintre creșterea trupească și naștere. Căci precum noul născut are nevoie de o îngrijire deosebită

13
Pr. prof. dr. Isidor Todoran, op cit., p 335
14
Larchet, Jean-Claude, Terapeutica bolilor spirituale, editura Sophia, 1997 , p. 260
15
Doctorand Emanuel,Banu, Importanța Sfintelor Taine în creșterea în Hristos, în „Studii Teologice”, nr 7-10, 1976,
p. 680

Page 8 of 11
pentru a crește, tot așa și noul născut duhovnicește are nevoie de întărire prin haruri noi, spre a
crește în noua viață dobândită prin botez. 16
Primind prin ungerea cu Sfntul Mir platoșa si armele Duhului, omul poate trece cu
îndrazneală prin această viață, fără a se teme de atacurile vrajmașului și de nici un alt rău, putând
spune cu Apostolul “Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește” (Filip 4, 13). Vindecat de
slăbiciunea spirituală și de toate neputințele aduse de ăacat, având în viață dorința, voința întărită
și toate celelalte puteri ale sufletului întoarse spre Dumnezeu, omul devine plin de râvnă și
fierbinte, lucrând potrivit voii lui Dumnezeu și umblând pe calea virtuții, iar prin aceasta firea sa
își află deplina sănatate, împlinindu-se conform menirii ei. 17
Mirungerea înseamnă deci un progress pe calea formării și desăvârșirii “creaturii celei
noi”. Ea aduce noi forțe morale în viața creștinului botezat.De aceea, ca și Botezul, ea impune și
imperativul moral de a desfășura aceste forțe morale noi în lupta pentru a dobândi mântuirea.
Asemeni Sfinților Apostoli care, îndată ce s-a coborat Duhul Sfânt peste ei, au devenit
mărturisitori ai lui Hristos, căci se simțeau îmbrăcați cu putere de sus, așa și cei iluminați de
noua revărsare a Duhului Sfânt trebuie să devină făcători de bine și săînfrângă ispitele păcatului.
Aceastăputere a mirungerii s-a și vădit în mod desăvârșit în viața sfinților.18

Efectele tainei sunt creșterea, întărirea și înflorirea duhovnicească a primitorului,

actualizarea darurilor primite la botez și desăvîrșirea întru viața creștină a noului botezat,
posibilitatea de a deveni adevărat urmaș al lui Hristos. Harul ce se împărtașește la Taina
Mirungerii se imprimă ca o pecete în întreaga ființă a primitorului, lucrând și dezvoltând viața sa
spirituală. Din aceste motive, ca și Taina Botezului, Taina Mirungerii nu se repetă. Ungerea cu
Sfântul Mir a unor eretici care se reântorc la dreapta credință este o simplă ceremonie, însă nu
repetarea Tainei Mirungerii.19

Efectele pot fi rezumate în acestecuvinte: „Prin Mirungere începe epifania lui Hristos în
comportarea omului botezat, sau a luminii Duhului lui Hristos asupra fiinţei lui, arătându-l ca
unchip activ al lui Hristos şi ca un locaş viu al Lui, întrucât îl ajută săactualizeze chipul Lui
imprimat virtual în el”.20
16
Pr. prof. dr. Isidor Todoran, op cit., p. 335
17
Larchet, Jean-Claude, op. cit., p. 261
18
Dr. Mladin Nicolae, Mitropolitul Banatului ,Valoarea morală a Sfintelor Taine., p. 276
19
Pr. Prof. I. Constantinescu,Indrumator pastoral - Din tezaurul credintei noastre, pag. 106-110.
20
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae,Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol III, ed. IBMBOR, București, 1978, p67

Page 9 of 11
 Semnificaţia Tainei Mirungerii, ca întărire a celui botezat pentru dezvoltarea vieţii celei
noi într-o împreună lucrare a lui cu harul Duhului Sfînt, se arată şi în faptul că cel botezat este
uns cu Sfîntul Mir la mădularele principale ale trupului, între care se numără şi organele
simţurilor. Prin aceste mădulare şi organe, omul se află în legătură cu lumea şi, prin ea, cu
Dumnezeu. Prin ele primeşte cele ale lumii şi vede şi pe Dumnezeu prin lume, exercitînd asupra
lumii lucrarea şi influenţa sa în ascultare de voia lui Dumnezeu. Sfinţii părinţi, între care, la loc
de frunte, se află Sfântul Chiril al Ierusalimului, văd lucrarea specială a Tainei mirungerii în
mulţimea de daruri ale Duhului revărsate acum asupra celui ieşit din apele botezului.

Duhul Se imprimă prin aceasta în mintea omului sau îi deschide orizonturile nelimitate
ale luminii şi ale binelui, ca acesta să cunoască şi să cugete numai cele bune, ca să lupte
împotriva gândurilor rele care îi îngustează vederea şi ca să pătrundă cu uşurinţă în tainele
nesfîrşite ale cunoaşterii şi iubirii lui Dumnezeu. Părinţii leagă de harul Tainei mirungerii
pregătirea şi înarmarea creştinului pentru lupta cu ispitele de tot felul, biruinţa împotriva tuturor
acestora, precum şi virtuţile cu care creştinul adevărat îşi împodobeşte fiinţa şi viaţa.

Această Sfântă Taină imprimă în noi semnul, pecetea prezenței și lucrării darului
Sfântului Duh, semnul prin care suntern recunoscuți de către Mântuitorul, Stăpânul sufletelor
noastre: "apropiați-vă de pecetea tainică pentru ca voi să fiți recunoscuți de Stăpân. Fiți socotiți
în sfințita și inteligibila turmă a lui Hristos, pentru a fi așezați de-a dreapta Sa".

Sfântul Grigore de Nazianz spune că sfânta Taina a Mirungerii, chiar în această viață,
este cea mai mare dintre asigurarile vieții vesnice, dată nouă de Hristos.

IV. Concluzii

Page 10 of 11
 Sfintele Taine ale Botezul și Mirungerii, taine de inițiere, unind pe creștin cu Hristos și cu
Biserica și transformându-l într-o “făpturănouă”, atrag după sine obligația unei vieți morale
corespunzătoare, prin care crețtinul să ajungă nu numai la desăvârșirea proprie, adică la
îndumnezeire, ci și să contribuie la viața Bisericii, la înoirea necontenită a societații, spre starea
unei desăvarșiri finale.

Din cele arătate mai sus se poate desprinde într-o oarecare măsură importanța și valoarea
celor două Sfinte Taine, comparabile în viața organică cu sângele ce pulsează în venele fiecăruia
dintre noi, sânge care ne face vii și capabili de rod. Importanța lor nu se poate dezvălui exhaustiv
prin mijlocirea cuvintelor, ci numai printr-un comportament religios, prin trăirea Tainei, prin
practicarea permanentă a virtuților, prin împărtășirea cu puterea transfiguratoare a harului divin
pentru a deveni și noi hristofori.

Page 11 of 11