Predică la Apostolul Duminicii a 34-a

După Rusalii, A Fiului Risipitor

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin

Motto: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos" (1 Cor. 6,12)

Formula de adresare: Iubiți credincioși,

Duminica a 34-a după Rusalii, este numită în cadrul Bisericii și duminica "Fiului
Risipitor", acel fiu care a vrut să plece în lume fără să mai țină cont de sfaturile părinților,
fără să conștientizeze că experiența lui de viață era incă insuficientă pentru a porni singur
în lume. Și totuși tatăl său s-a dat dupa minte lui și l-a lasat să plece, accetuând astfel
ideea ca uneori , după ce ți-ai consumat toate modalitățile de îndreptare, fără succes,
asupra unui om, e bine să îl lași sa conștientizeze singur că a ales calea greșită, urmând
să îi oferi apoi ajutorul pe calea îndreptării.
Aceasta pildă nu este plasată întâmplător în duminica a 34-a după Rusalii, întrucât
ne aflăm în perioada Triodului. Numită și perioada prepascală, Triodul precede perioada
Penticostarului (opt săptămâni de la Paști) și urmează perioadei celei mai lungi,
Octoihul(durează din Duminica Tuturor Sfinților și până în Duminica Vameșului și
Fariseului). Astfel, timpul Triodului ține de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în
Sâmbăta Mare (înainte de Paști).
„Această împărțire a anului bisericesc în trei perioade ține cont și de întreita slujire
a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel Perioada Octoihului scoate în evidență
activitatea profetică, didactică sau învățătorească a Mântuitorului Iisus Hristos, Perioada
Triodului scoate în evidență slujirea preoțească sau arhierească a Mântuitorului Iisus
Hristos centrată pe patima, moartea și jertfirea Sa pentru întreg neamul omenesc, iar apoi
Perioada Penticostarului rememorează în conștiința noastră demnitatea împărătească a
Mântuitorului, aceea de biruitor al morții și deschizător al Împărăției Celei Veșnice”1
Perioada Triodului, am putea spune ca este cea mai frumoasă perioadă pentru că ea
ne pregătește pentru post prin primele trei săptămâni de la începutul ei și apoi treptat și
temeinic pentru sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, în această
perioadă Biserica ne cheamă la pocăință, la rugăciune, la iertare și ne cheamă în același
timp să ne apropiem mai mult de Dumnezeu ca și Dumnezeu să se apropie mai mult de noi.
Asadar, în această duminică, în ideea pregătirii pentru postul ce urmeaza si pentru
Învierea Domnului, ne este evidențiată ideea că toate îi sunt îngăduite omului , dar nu
toate îi sunt și de folos, întrucât în fiul risipitor trebuie să ne vedem fiecare dintre noi.
Adică nu tot ceea ce îl îndeamnă mintea sau prietenii îi și folosește omului . Însă dacă
cineva dintre noi a început să meargă pe un drum greșit și nimeni din afară nu reușește
să il îndrepte, e important ca el sa o facă singur , iar în momentul conștientizării să nu
cadă și mai tare în deznădejde, ci să traga concluziile necesare și să se intoarcă pe drumul

1
http://basilica.ro/perioada-triodului-in-biserica-ortodoxa-2/
cel bun, precum a făcut și fiul risipitor, căci Dumnezeu, ne spune Iezechiel în Vechiul
Testament, nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarca și să fie viu (Iez. 18, 32).
Continuând pe aceeași idee, fiul risipitor, afându-se în mare strâmtoare, într-un
moment al mustrării conștiinței sale, își vine în fire și ia hotărârea de a-și cere iertare și
de a se înt-oarce la familia sa, așa cum observem în Noul Testament la Cap 15 de la
Luca, versetele 18-19. Aici fiind evidențiată învățătura despre puterea regeneratoare a
conștiinței treze ce trebuie sa ne păstreze pe calea cea dreaptă. Căci , fapte de care nici
prietenii, nici familia, nici conștiința că într-o zi vrei primi o pedeaspsă de la Dumnezeu
pentru fapte gresite, nu au fost în stare să te oprească, e important ca măcar propria ta
conștiință sa nu te lase. Iar de aici putem sa ne intiparim în minte, ca și o concluzie a
faptelor, că, atâta timp cât noi ne-am stabilit principii morale cat mai solide și sănătoase
în conșitiința noastră, ea ne va ține ca și o centura de siguranță pe drumul cel bun, iar
dacă se întâmplă din anumite pricini să cădem în păcat, ea cu siguranță, la un moment
dat, ne va aduce înapoi.
Dragi colegi, toate aceste precauții ce vizează conșiința și voința noastră ne sunt
evidențiate prin tema principală a pildei de astăzi: Toate îmi sunt îmi sun îngăduite, dar
nu toate de folos.
Se apropie perioada postului , iar Sfântul Pavel, în acestă pericopă apostolică
propune rezolvarea a doua probleme dificile, în care conștiința și voința joacă un rol
foarte important: problema mâncărurilor și problema desfrânării.
Cu privire la mâncare ne învață că "bucatele sunt pentru pântece și pântecele
pentru bucate și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celelalte". Prin aceste cuvinte
apostolul ne atenționează ca postul se aproprie, iar în această perioadă, mâncarea de
frupt devine o problemă.
În perioada ce urmează, noi suntem îndemnați la cumpătare pe toate planurile,
însă noi până acum ne-am creat anumite tabieturi sau obiceiuri și ne-am obisnuit într-un
anumit fel, și ne va fi ceva mai greu sa fim cumpătați. Așadar , dând o prea mare atenție
trupului, devenim iubitori de sine și ușor ușor începem să ignorăm partea spirituala. De
asta ne atenționează Sfântul Apostol Pavel, caci toate acestea, sunt lucruri numai pentru
această lume, iar ele, puse mai presus de conștiința ta creștină, devin o serioasă piedică
în calea mântuirii.
Pastrandu-i sensul adevarat, postul este un mijloc de stapanire si infranare a
poftelor, de intarire a vointei, de inaltare a sufletului catre Dumnezeu, de sporire in
virtute, de detasare a crestinului de orice pofte si placeri senzuale. Bineinteles insa ca
la retinerea de bucate trebuie adaugata o continua straduinta de dominare a poftelor si
patimilor, de o curatire a gandurilor si simtirii, asadar de o disciplinare a vietii sub
toate aspectele ei.
În același timp, Sfântul Apostol Pavel ne mai atenționează că "trupul este pentru
Dumnezeu, nu pentru desfrânare", iar trupul trebuie înțeles atât ca parte material, cât și
ca parte spirituală. Așadar, trupul și sufletul, adică întreaga noastră personalitate trebuie
sa intre să se unească cu Dumnezeu , mai ales acum , în perioada postului, când tot
egoismul nostru trebuie să dispară, evidențiind astfel partea sufletească a trupului. Iar
ideea cea mai importantă în aceast context, este că trebuie să conștientizăm cu cine vrem
sa ne unim, pentru că Sfânta Scriptura zice "vor fi amândoi un trup" (Fac. 2, 24), asftel
omul , interesat de mântuire, intră într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu.
Putem spune ca, prin desfranare, intreg trupul este abatut de la rostul lui firesc.
Trupul omului, sa amintim acest lucru, este chemat, ca si sufletul si impreuna cu acesta,
la unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfintire, indumnezeire si slava si are rostul de a
face vadita inca din aceasta lume slava lui Dumnezeu si arvuna imparatiei prin prezenta
transfiguratoare a Duhului in el. "Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant,
Care este in voi, pe Care il aveti de la Dumnezeu (...) Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul
vostru" (l Cor. 6, 19-20). Potrivit invataturii Apostolului, este limpede ca trupul are ca
menire fireasca si normala sa fie afierosit lui Dumnezeu si sa-L slaveasca pe Acesta si
sa fie pnevmatofor, tot asa cum este si sufletul cu care este unit. Spunand, pe de alta
parte, ca "trupul nu este pentru desfranare" (l Cor. 6, 13), Sfantul Apostol Pavel arata
vadit ca, dedandu-se acestei patimi, omul se foloseste de trup intr-un chip nefiresc.
O altă idee transmisă de Sfântul Apostol și de care are trebui să ținem cont este
aceea că: "Trupurile noastre sunt mădularele lui Hristos", el socotind faptul că totalitatea
credincioșilor care cred în Iisus Hristos formează trupul lui Hristos, adică Biserica. După
cum totalitatea membrelor alcătuiesc trupul omenesc într-o unitate perfecta, tot astfel
toți credincioșii creează într-o unitate perfecta Trupul Tainic al lui Hristos. Astfel,
fiecare creștin devine membru al Trupului lui Hristos și în același timp mădular
trebuincios pentru alții. Această unitate cu Hristos și între noi se înfăptuiește prin
Sfintele Taine, mai ales prin Sfânta și Dumnezeieasca Împărtășire cu Trupul și Sângele
lui Hristos.
Adevaratul post este deci acela care imbina in mod fericit cele doua aspecte ale
lui: aspectul trupesc si aspectul sufletesc, asadar cand retinerea de la bucate este
impreuna cu retinerea de la pacate si cu efortul continuu spre virtute si progres
duhovnicesc. Numerosi Sfinti Parinti insista asupra acestui fapt, subliniind ca postul
trupesc fara cel sufletesc este lipsit de orice valoare morala. "Postul cel adevarat - spune
Sf. Vasile cel Mare - consta in retinerea de la cele rele. Dezleaga toata legatura
nedreptatii, iarta aproapelui tau vatamarile, daruieste lui datoriile. Tu nu mananci carne,
dar mananci pe fratele tau. Tu te retii din vin, dar nu infranezi zburdarile trupului. Tu
nu mananci pana seara, dar petreci ziua cu procese."
Așadar, putem trage împreună concluzia că, înainte de începerea fiecărui post, ar
fi bine să ne facem o radiografie completă a vieții noastre, în conformitate cu întreaga
învățătură despre împărăția lui Dumnezeu. Și în același timp trebuie să gândim cu
responsabilitatea statul nostru de creștin ca să ne știm exact poziția noastră în cadrul
Bisercii, să fim conștienți de ajutorul pe care îl putem oferi sau să fim conștienți de
ajutorul de care avem noi nevoie pentru a ne redresa din pacatele în care am căzut, așa
încât trupurile noastre să fie ca și după îndemnul Sfântului Apostol Pavel "Temple ale
Duhului Sfânt." Și închei prin a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru toate binefacerile si
pentru toate câte ne-a dat nouă urmând astfel cuvintele Sfântului Apostol Pavel "Slăviți,
dar pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru care sunt alte lui Dumnezeu", și
prin care noi devenim fiii lui Dumnezeu. Amin!