Predica la Duminica a 34- a dupa Rusalii

( Parabola fiuluir risipitor )

“ Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-I voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta…Nu
mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau…” ( Lc.15,18-19 )

Iubiţi credincioşi,

Ne aflam in Duminica a doua din Perioada Triodului, perioada de pregatire si de inaltare

sufleteasca a omului, care printr-o adanca pocainta si prin stradaniile sale spirituale, va ajunge
sa-L cunoasca si sa-L primeasca pe Acela care a biruit moartea spre a ne ridica pe noi din robia
pacatului si a mortii daruindu-ne o viata noua plina de dragoste, pace, lumina si de har.

Fragmentul mai sus citat, reprezinta unul din momentele cheie ale parabolei de astazi, parabola
ce ne invata atat ce este pocainta, dar si scopul acesteia. Sfânta Evanghelie de astăzi, ca şi cea din
Duminica trecută, are acelaşi rol important de a ne pregăti cu sufletul şi trupul nostru pentru
nevoinţa Sfântului şi Marelui Post. Dacă Evanghelia din Duminica precedentă ne-a vorbit de
păcatul mândriei şi importanţa covârşitoare a smereniei, cea de astăzi ne vorbeşte de păcatul cel
urât al desfrânării şi de puterea mântuitoare a pocăinţei.

Evanghelia de azi cuprinde una dintre cele mai frumoase parabole rostite de catre Mantuitorul
Iisus Hristos. Prin cuvinte simple ni se descopera istoria unui tata care avea doi fii, dintre care cel
mai mic isi revendica partea ce I se cuvenea din averea tatalui sau. La putin timp, acest fiu si-a
parasit casa parinteasca in care cunoscuse iubirea calda a parintilor si adevarata bucurie a vietii.
Fiind manat de o dorinta gresita de afirmare si-un dor de aventura, pleaca intr-o tara indepartata
in cautarea unei fericiri false. In tara aceea si-a cheltuit tot ce primise de acasa, ajungand un
muritor de foame, fiind uitat de catre toti aceia cu care-si cheltuise averea. In aceasta stare
disperata, de cumplita mizerie si adanca injosire morala, tanarul se trezeste la realitate si se
hotaraste, sa paraseasca viata de pana atunci si sa se intoarca la tatal sau marturisindu-si greseala
si cerandu-I iertare, constientizand ca si-a pierdut demnitatea de fiu, sa-I ceara, ca sa-l faca ca pe
unul dintre argatii sai. Si in adevar, tatal l-a primit cu netarmuita dragoste, l-a iertat, pentru toate
cele ce facuse si l-a ridicat din nou la demnitatea de fiu.

Parabola fiului risipitor ne descoperă, în același timp, puterea pocăinței omului păcătos, iubirea
milostivă a lui Dumnezeu-Tatăl și bucuria iertării celui ce se pocăiește, deoarece tatăl despre care
se vorbește în Evanghelie reprezintă iubirea părintească a lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru
Iisus Hristos și Tatăl nostru Cel ceresc. Fiul mai mare simbolizează pe creştinii buni şi ascultători
de Dumnezeu, iar fiul mai mic, pe creştinii răi şi neascultători, asemenea lui.
 Dar oare cum se inradacineaza pacatul in sufletul fiului risipitor ? Păcatul începe cu
îngâmfarea: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Apoi din cauza libertatii, naivitatii,
nepasarii si din cauza lipsei de intelepciune si experienta vietii, nestiind sa-si potoleasca poftele
si pornirile nefiresti, se alipeste de el pacatul desfranarii. Ajungand intr-o stare deplorabila,
animalica, am putea spune si vazandu-se parasatit de catre totii aceia alaturi de care isi cheltuise
averea, incepe sa se amarasca si sa se intristeze, incepe a varsa lacrimi de suferinta si de adanca
pocainta.

Incepe a-si veni in sine, aceasta venire in sine reprezentand defapt confruntarea cu propria
constiinta, este cercetarea launtrului sau si regasirea sa in acelasi timp in lumina dragostei si
harului lui Dumnezeu, care nu ne paraseste niciodata. Aceasta venire in sine este sprijinita de
catre alta virtute si anume curajul, acesta ii da tarie fiului de a se intoarce la tatal sau si de a-I
cere iertare. Sfântul Chiril al Alexandriei spune că începutul curâţiei este legat de mărturisirea
păcatului.

În continuare, Sfânta Evanghelie ne spune că Tatăl fiului risipitor a primit cu bucurie pocăința
acestuia, si le-a poruncit slugilor sale să-l îmbrace în haina lui cea dintâi, să-i dea inel în mâna lui
și încălțăminte nouă în picioarele lui. Haina cea dintâi sau haina cea nouă a iertării părintești
simbolizează luminarea sau curățirea sufletului de stările lui întunecoase imprimate de păcate;
inelul de aur este semnul reprimirii omului care se pocăiește în iubirea deplină, neîntreruptă,
nediminuată și neschimbătoare a lui Dumnezeu, prezentă în lucrarea sfântă din Biserica lui
Hristos; Încălțămintea nouă, pe care o primește fiul risipitor după ce s-a pocăit, înseamnă harul
sau ajutorul primit de la Dumnezeu pentru a călca peste spinii ispitelor păcătoase și de a merge
pe calea mântuirii. Vițelul cel îngrășat, care a fost junghiat pentru ospățul bucuriei, simbolizează
Taina Sfintei Euharistii.

Cu privire la fratele mai mare, aflam din evanghelie ca odata ajuns acasa, auzind bucuria si
veselia ospatului din curtea tatalui sau, chemand la sine pe una dintre slugi si intreband-o, afla de
intoarcerea fratelui sau mai mic si de modul in care tatal sau l-a primit pe acesta. Aceste ganduri
l-au facut sa se manie si sa nu vrea, sa i-a parte la ospat. Daca fiul cel mic a gresit prin faptul ca
nu a stiut sa-si distribuie dragostea si cautarea unei fericirii, care s-a dovedid a fi stricacioasa, fiul
cel mare desi ascultator si ajutor de nadejde al tatalui sau fiind, el a gresit prin lipsa dragostei fata
de aproape, aici aproapele fiind chiar fratele sau. Cata dreptate are Sfantul Apostol Pavel in
epistola catre Corinteni cand spune: “ mai mare dintre toate virtutiile este dragostea” ( cap 13 ).

In continuare descoperim in Sfanta Evanghelie cum tatal iesind si indemnandu-l pe fiul sau cel
mai mare sa intre, se loveste de refuz si mustrare din partea acestuia, care-l acuza de faptul ca pe
cel mic care i-a prapadit bogatia, il favorizeaza, iar lui care a fost in toate ascultator si nu a iesit
niciodata din cuvantul sau, nu i-a daruit nici macar un ied, ca sa se poata veseli si el dimpreuna
cu prietenii lui. Atunci tatal ii zice ca tot ceea ce este ale sale, sunt si ale lui si ii cere sa se bucure
de intoarcerea la viata a fratelui sau. Întrucât tatăl milostiv iartă pe fiul său cel risipitor și păcătos
care se pocăiește și cere fiului său cel ascultător și harnic să fie milostiv și iertător, Sfânta
Evanghelie de astăzi este, în același timp, Evanghelie a iertării păcătosului pocăit și a îmblânzirii
evlaviosului neiertător.

Iubiţi credincioşi,

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu ca din pilda Fiului risipitor să învățăm cât de mare este
puterea pocăinței sincere. Urmand modul de pocainta al fiului risipitor, sa ne intoarcem si noi la
Tatal Ceresc ca sa primim de la El iertare si dragoste. Sa ne recunoastem starea de pacatosenie in
care ne aflam si vinovatia fata de Domnul Dumnezeu. Si urmand cuvintelor Sfantului Cuvios
Antonie: “ sa ne nevoim pentru curatire pana la moarte sis a ne pazim in tot chipul de poftele
spurcate”.

Să ne întoarcem la Tatăl ceresc care ne-a zidit si căzînd înaintea Lui, să zicem cu căinţă şi cu
lacrimi de pocainta: "Iată, am greşit la cer şi înaintea Ta Tata. Am rătăcit pe căile păcatului. Ne-
am depărtat de Tine şi de biserica Ta. Am căzut în cumplite fărădelegi, in lenevire, in desfranare
si in ascultare si nu mai suntem vrednici să ne numim fiii tăi. Acum caindu-ne, te rugam Stapane,
primeşte-ne înapoi ca pe cei mai de pe urmă robi ai Tăi!" Amin.
 Bibliografie

 MIHOC. Vasile. Pr. Prof. Dr. Meditatii la Evangheliile Duminicilor Triodului si

Penticostarului, ed. Teofania, Sibiu, 2003.
 PACURARIU. Mircea. Pr. Prof. Dr. Predici, ed. EIBMBOR, Bucuresti, 2000.
 STOICA. Dorel. Pr. Predici la Duminicile de peste an, ed ?, 2002.
 BALAN. Ioanichie. Arhimandrit. Predici la Postul Mare, ed. M-rea Sihastria,
2007.
 NEATU. Mihail. Pr. De la intuneric la lumina, ed. Logos, Bucuresti, 2017.
 COMAN. Vasile. Ep. Al Oradei, Dr. Slujind lui Dumnezeu, slujim oamenilor, ed.
EIBMBOR, Bucuresti, 2008.
 Sf. Luca al Crimeei, Predici, ed. Sophia, Bucuresti, 2010.
 POPESCU. Simeon. Pr. Prof. Explicarea Evangheliilor Duminicale si ale
Sarbatorilor Imparatesti, ed. Bunavestire, Bacau, 2008.
 ( Pr. Dorin Zarioiu ), Cuvantari si Predici, Vol. I, ed. Sfintei Arhiepiscopii a
Bucurestilor, Bucuresti, 2004.