Predică- Pilda Fiului risipitor

In numele Tatălui și al Fiului....

,,Mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat” (Lc. 15,24)

Preacucernice Părinte Profesor, dragi colegi.

Capitolul al XV-lea al Evangheliei de la Sfântul Evanghelist Luca ne
prezintă trei parabole: Oaia cea pierduta (v. 3-7), Drahma cea pierduta (v. 8-10) şi
Fiul risipitor (v. 11-32). Toate trei exprimă bucuria aflării lucrului pierdut, respectiv
a oii (v. 6), a monedei de mare valoare (v. 9), dar şi bucuria întoarcerii fiului
risipitor. Parabola fiului risipitor este, după cum spun Sfinţii Părinţi, cea mai
importantă parabolă a Evangheliei. Spun ei că, dacă s-ar fi pierdut toate cuvintele
Evangheliei şi ar fi rămas numai această parabolă, mesajul Evangheliei ar fi rămas
neatins. Deci putem spune că parabola aceasta sintetizează în ea toată învăţătura
Evangheliei. Şi de ce? Pentru că pocăinţa este esenţa Evangheliei şi Sfântul Ioan
Gură de Aur spune că această parabolă este icoana pocăinţei.
Subiectul parabolei este urmatorul: un tată avea doi fii, la un moment dat cel
mic îi cere tatălui său partea de avere care i se cuvenea, tatăl fără a ezita ii dăruiste
acestuia averea cuvenită. După primirea averii fiul cel mic pleacă intr-o țară
indepărtată, unde și-a risipit averea trăind în desfrânări. Nu după mult timp, in acea
țară a venit foamete mare, iar el a reușit sa se angjeze ca ingrijitor de porci. Starea
lui financiară era una precare deorece isi dorea să manance roscovele porcior, dar
nu ii dadea nimeni voie. Această situație il determina sa se intoarcă la tatal sau
pentru ai cere iertatre si al primi ca pe un slujitor. Ajunge la casa părintesca unde
tatal său il astepta și nu numai ca il iarta dar il primește ca pe un adevarat
moștenitor, daruindu-i haina cea bună, dăruindu-i inelul si junghiind pentru el
vitelul cel gras. Fiul cel mare vazand acestea, orbit de ură se revolta si refuza sa
intre la ospătul dat de tatăl sau in cinstea fratelui sau care s-a intors.
Cei doi fii reprezintă două atitudini ale omului față de Dumnezeu: una de
fidelitate sau de ascultare față de Dumnezeu, adică de împlinire a voii Lui și de
statornicie în a rămâne locuitor al Casei Lui, iar alta, de înstrăinare de
Dumnezeu. Fiul cel mare reprezintă pe omul fidel sau credincios, care în toată
viața sa încearcă să fie un împlinitor al cuvintelor sau al poruncilor lui Dumnezeu
și stă aproape de Casa lui Dumnezeu (Biserica). Fiul cel tânăr reprezintă libertatea
dezordonată a omului pătimaș, ca manifestare a vieții sale păcătoase, dar care are
puterea de ase ridica și de a se intoarce la D-zeu.
Toți ne regăsim in acest fiu risipitor căzut de la cinstea de fiu al lui
Dumnezeu la rangul de porcar. Aș vrea sa va spun o istorioră: Cina cea de Taina,
cel mai cunoscut tablou al renașterii, pictat de catre Leonardo Da Vinci in vreme de
12 ani. A căutat mul un model pt. Iisus, în sfârșit la gazit, un tânar frumos la chip,
bland, plin de dragoste si de smerenie. Ceilalti Apostoli i-a gasit mai ușor, afară de
Iuda, Acesta trebuia sa exprime modelul neincrederii, al invidiei. După multe
cautari la Milano, il plătește ca model și il aduce in trapeza manastirii in locul in
care zugravea tabloul. In timp ce Leonardo picta acesta a izbucnit si a spus: ,,Acum
12 ani am fost model pentru Iisus” In acesta istorioara putem observa la fel ca si in
cazul fiului risipitor o desfigurare morala, de la Chipul lui Dumnzeu la chipul lui
Iuda. In ambele cazuri desfigurarea morala vine pe pe baza folosirii incorecte a
libertatii pe care ne-o ofera Dumneze, libertate care ne poate urca pe treptele
desavarșirii, dar transformata in libertinaj poate poate aduce ruperea comuniunii cu
Dumnezeu.
Fiul risipitor a căutat fericirea in lucrurile trecatoare ale acestei lumi. A gasit-
o, dar doar pentru o perioada scurta de timp. De cele mai multe ori ne lasam si noi
inselati de diavol, noi ii dăruim sufletul nostru, iar el ne ofera fericirea efemera a
acestei lumi, care ne aduce in starea Fiului risipitor.
Dragi ascultatori Fiul risipitor nu este doar un exemplu negativ dimpotriva
acesta isi da seama de starea in care se afla se reintoarce la Tatal sau si se caieste
reusind sa obtina iertarea acestuia. Acelasi lucru il putem face si noi prin Taina
Spovedaniei. Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu,
dar pentru acest lucru trebuie ca noi sa fim constienti de starea de pacatosenie in
care ne aflam si sa facem primul pas, iar El ii va face pe urmatorii 99 pentru a ne
putea intalni. Nu trebuie sa deznădajduim, avem ateatea modele de păcătoși care au
ajuns Sfinti: Sf. Ap. Petru s-a lepadat de Hr. De trei ori, talharul de pe cruce, Sf.
Marea Egipteanca si multi altii.
Dragi colegi: a cadea este omeneste, a te ridica este ingereste, iar a te
indrepta este dumnezeieste