PROIECT LA: STUDIUL NOULUI TESTAMENT

ÎNVAȚĂTURI MORALE ÎN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A

SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

ELEV: Maxim Sergiu PROFESOR: Pr. Prof. Urs Andrei

ZALAU 2017
 INTRODUCERE

Dintre toate scrierile Ap. Pavel, Epistola către Romani este, fără îndoială, cea mai
importantă, ocupând locul prim în ierarhia lor. Epistola nu numai că este cea mai lungă, volumul
ei numărând 16 capitole cu 433 de versete şi cu 7105 cuvinte, volum superior oricărei alte scrieri
didactice a N.T., dar ea este şi cea mai bogată din punct de vedere doctrinar, având în vedere
problemele dogmatice tratate de o profunzime, claritate şi forŃă unice. Aceste caracteristici au
constituit pentru mulŃi teologi şi exegeŃi, în special protestanŃi „sirena” atragerii lor în
capcana supraevaluării acesteia, apreciind-o nu ca fiind o epistolă, ci mai degrabă un „tratat
teologic” sau chiar „Summa Theologiae Pauli”. Luther, lăsându-se indus în eroare de aparențe, a
şi decretat-o ca atare, făcând din ea pivotul de căpetenie al dogmaticii sale. Epistola către
Romani rămâne însă numai o epistolă, dar, e adevărat, una dintre cele mai de seamă dintre
scrierile pauline. Ea rămâne numai o epistolă pentru că poartă vizibil toate semnele distinctive
ale genului epistolar. Romani nu rezumă şi nici nu epuizează întreaga doctrină paulină, ca atare,
nu poate sta în locul celorlalte epistole pauline, ci alăturea de ele sau, cel mult, în fruntea lor.
Romani este parte din întregul doctrinei pauline şi nu doctrina paulină prin excelență. Privită din
această perspectivă se poate spune că lipsesc din ea, spre exemplu, câteva din învățăturile pauline
semnificative şi care dau conturul întregii teologii pauline: doctrina despre Biserică, Eshatologia
etc. Specificul teologiei Epistolei către Romani este eminamente soteriologic, având ca idee
principală îndreptarea prin credinŃă şi roadele ei, idee dezvoltată din tema centrală a epistolei, şi
anume „Evanghelia propovăduită de Pavel”, în care se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, este
putere spre mântuirea tuturor celor care o primesc cu credință. (Rom 1, 16-17).
Epistola către Romani cuprinde marile probleme doctrinaire ale cre;tinismului, de unde se
vor inspira si pe care le vor dezvolta mai târziu Sfinții Părinți. Astfel de învățături dogmatice
avem: mântuirea prin credință fără obligativitatea legii iudaice, cunoașterea lui Dumnezeu prin
revelația naturală, despre păcatul strămoșesc și transmiterea sa la toți oamenii, transformarea
omului prin taina Sfantului Botez etc.
În aceasta epistolă Sf. Ap. Pavel abordează și numeroase probleme de morală: existența
legii morale natural la toți oamenii(2, 14-15), lupta interioară a omului între tendințele trupului și
cele ale rațiunii și stabilirea unui echilibru prin credința creștină(7, 19-25), porunca dragostei fata
de aproapele(13, 8-10), ajutorarea celor slabi in credință(14,13), ajutorarea vrășmașilor pentru ai
face inofensivi(12, 20)

PARTEA PARENETICA AEPISTOLEI

I. Îndemnri la sfințenie și intrebuințarea cu folos a deosebitelo daruri, cap 12

Creștinii trebuie sa ducă o viață curată, păzindu-se de desfrânare, căci aceasta înseamnă a adduce
jertfă Domnului, în comunitate care este asemenea unui corp, iar fiecare dintre ei fiind mădulare să-și
îndeplinească rolurile lor în solidaritate cu ceilalți. Darurile harismatice trebuie împlinite conform harului
primit. Dragostea să fie nefățarnică. Le recomandă romanilor să nu ii blesteme pe prigonitori, sfătuindu-I
sa iși iubească vrăjmașii.
 II. Datorii față de autoritățile lumești cap.13

,1-7 Sfântul Pavel subliniază datoria creştinilor de a se supune din conştiinŃă autorităŃilor de stat.
Orice stăpânire este de la Dumnezeu şi slujitoarea Lui şi instrument al iubirii sau al mâniei Sale (13,1-7).
Pericopa cuprinsă în cap.13, 12-14 în care apar metaforele: întunericul şi lumina, simbolizând sfârşitul
Legii vechi şi începutul celei noi, este cea care l-a convertit pe Fericitul Augustin: „Noaptea e pe sfârşite;
ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să
umblăm cuviincios ca ziua: nu în ospeŃe şi în beŃii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi
în pizmă”

III. Comportarea față de cei slabi în credință cap. 14-16

În cap. 14 Apostolul stăruie pe larg asupra stării concrete de morală creştină. Cei tari sunt cei a căror
credinŃă este puternică, statornică, iar cei slabi sunt creştinii a căror credinŃă nu este suficient de
luminată şi care nu au convingeri atât de puternice ca să poată acŃiona cu toată siguranŃa vieŃii
creştine. Apostolul sfătuieşte ca cei tari să nu fie pricină de sminteală pentru cei mai slabi prin
comportamentul lor. Pentru a-i determina la o astfel de atitudine, Apostolul invocă exemplul lui Hristos:
„Că şi Hristos n-a căutat plăcerea Sa...”(15,3). Apoi, rezumă într-o urare plină de căldură principalele
teme ale epistolei, concretizânduse o adevărată concluzie ( 15,4-21).
 BIBLIOGRAFIE

,,Studiul Noului Testament”-Pr. Prof. Ioan Constantinescu

,,STUDIUL NOULUI TESTAMENT - CURS PENTRU ANUL II DE STUDIU -
Pr. Prof. Univ.Dr. STELIAN TOFANĂ