"Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus!

" (II Timotei 2, 3)

Iubiti credinciosi, Dupa cum stiti, la mijlocul primaverii, pe data de 23 aprilie, Sfanta noastra Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Ne este cunoscut tuturor sensul, sau semnificatia, cuvantului mucenic, sau martir, care desemneaza pe acela care, urmand lui Hristos si slujind oamenilor, si-a dat viata pentru invatatura crestina, pecetluind astfel, cu sangele lui, credinta si dragostea in Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Zecile si poate sutele de mii de martiri, al caror numar si nume le cunoaste numai Dumnezeu, au intruchipat, in nevointele lor mucenicesti, ceie mai inalte si mai scumpe virtuti ale vietii crestine, printre care un prim foc il ocupa credinta, nadejdea si dragostea. Ei au pasit spre mucenicie, spre suferinta, spre martiraj, plini de o inflacarata credinta in Dumnezeu, patrunsi de adevarul de neclintit al cuvintelor Mantuitorului, care a spus:" Daca pe Mine M-au prigonit, si pe voi va vor prigoni", iar"cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa"(MarcuVIII, 35). Aceste cuvinte ale Mantuitorului Hristos, precum si altele cu acelasi sens, le-a avut mereu in fata sfantul pe care il praznuim astazi. Iubiti credinciosi, Ca sa intelegem mai bine cine a fost acest sfant, cand a trait, ce fapte de seama a infaptuit, pentru a merita cinstea ce i se da de veacuri, sa intoarcem filele istoriei cu multe veacuri in urma, cu aproape 17, cand a trait Sfantul Gheorghe. Este vorba de sfarsitul veacului al III-lea si inceputul celui de-al IV-lea al erei noastre crestine, pe timpul imparatului roman Diocletian. Era fiul unei vechi si nobile familii de militari, el insusi ajungand prin pregatirea si calitatile sale alese la rangul de general si tribun imparatesc. Pe langa pregatirea sa intelectuala si profesionala Sf. Gheorghe cultiva in suflet virtutile crestine pe care le propovaduia oriunde. Simtind Imparatul ca miscarea crestinior incepe sa ia proportii din ce in ce mai mari, porneste o prigoana sangeroasa impotriva lor. Pe unii ii intimideaza cu inchisoarea, pe altii ii momeste cu daruri banesti, iar pe cei mai aprigi si

neinduplecati in credinta ii supune la cele mai grele schingiuiri si cele mai crude torturi pana la exterminare. In aceasta persecutie este descoperit si Sf. Gheorghe care marturiseste ca este crestin sic a vrea sa traiasca urmand pe Hristos. Auzind acestea, Diocletian se infurie si porunceste sa fie strapuns cu sulita in fata ostasilor sai. Sf. Gheorghe infrunta durerile cu multa seninatate, laudand si preamarind pe Hristos care la fel a fost strapuns cu sulita in coaste. Inveninat, imparatul porunceste apoi sa-I fie calcat trupul cu o roata de fier avand piroane ascutite. Infrunta insa si aceasta cazna preamarindu-l pe Hristos. Atunci imparatul ordona sa fie incaltat in sandale de fier inrosite in foc, pan ace isi va lepada credinta. Sfantul nu se lasa biruit , ci cu picioarele arse, lauda necontenit pe Domnul care a suferit la fel pentru mantuirea noastra. Vestea schingiuirilor lui Gheorghe de catre crudul imparat s-a raspandit ca fulgerul, facand pe multi crestini sa prinda curaj si multi pagani sa imbratiseze credinta crestina. Imparateasa Alexandra insasi il admira pe mucenic. Vazand aceasta, imparatul a incercat sa-l castige pe Sf. Mucenic Gheorghe cu alte mijloace. L-a condus la templul pagan impreuna cu imparateasa si cu multi ofiteri din garda sa. Aratandu-I maretia podoabelorsi idolii din temple, i-a spus ca daca se va inchina acestora va scapa cu viata si va fi pus in toate onorurile de mai inainte. Atunci Sf. Gheorghe a cerut voie imparatului sa se adreseze unui idol, pretins zeu. Incuviintandu-se aceasta, Sf. Gheorghe a intrebat in fata multimii, idolul de piatra daca este el Dumnezeu cu adevarat. La aceasta idolul a raspuns in auzul tuturor ca numai Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si toti idolii atunci ca la o porunca se prabusira la pamant. Vazand aceasta. Toti cei de fata s-au speriat, iar imparateasa Alexandra s-a declarat crestina alaturi de Sf. Gheorghe. Infuriat de aceasta marturisire Imparatul o arunca pe imparateasa in inchisoare unde aceasta sfarseste ca martira crestina sarbatorita dupa cum va amintiti de Duminica trecuta la 21 aprilie. Sfantul Gheorghe mai este osandit o data, este aruncat intr-o groapa cu var de unde iese iar nevatamat prin puterea rugaciunii. Ca sa sfarseasca odata pe acest neinvins crestin, Diocletian pornceste sa I se taie capul in fata intregii ostiri, spre bucuria si pacea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, care acum se odihneste intre sfintii lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, a fost un Sfant militar, un ofiter care a patimit pentru credinta lui. E obucurie pentru noi sa ne putem gandi la un astfel de sfant. Sa cautam si noi si sa fim doritori sa inmultim credinta si iubirea. Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta a marturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos pana la moarte. Noi, daca il cinstim pe Sfantul Gheorghe, trebuie sa ne straduim sa-I urmam credinta. Trebuie sa ne traim viata in asa fel incat sa fim marturisitori, sa fim martori ai Domnului Hristos. Sa fim martori prin rugaciunea pe care o facem, martori prin postul pe care il tinem, martori si ucenici prin venirea la Sfanta Biserica, a duminici si sarbatori. Numai atunci suntem pe calea Sfantului Gheorghe. Sfantul Gheorghe nu a vrut sa se lase plecat , inclinat din credinta lui, nici pentru cele mai mari onoruri pe care a vrut sa i le faca imparatul. A preferat sa moara pentru credinta lui, decat sa traiasca in cinstea de pe pamant. Praznuind astazi pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, se cuvine sa luam pilda de la el in ceea ce priveste virtutile crestine cu care a fost impodobit sufletul sau, printre care vom enumera in primul rand credinta, nadejdea si dragostea fata de Dumnezeu si de oameni si statornicia lui in credinta crestina. El a indeplinit cuvintele Apostolului Pavel, care scrie in Epistola a doua catre Timotei: "Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus" (II Timotei 2, 3) si s-a luptat, tot asa cum il indemna pe Timotei acelasi apostol, "ca un neinfricat si bun ostas, dobandind prin aceasta cununa cereasca a muceniciei". Urmand si noi pilda Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, fiind buni ostasi ai imparatului ceresc, ai Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos, fiind statornici in credinta noastra crestina, pastrand si slujind adevarului evanghelic, care ne indeamna la dragoste catre Dumnezeu si catre oameni, la pacea si intrajutorarea tuturor, noi vom sluji Mantuitorului si vom dobandi cununa cea nepieritoare a vietii vesnice, asa cum a dobandit-o si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul

de biruinta, pe care il rugam sa mijloceasca catre Bunul Dumnezeu rugaciunile noastre pentru intarirea in credinta si mantuirea sufletului nostru, Amin !