Care este adevarata putere a uleiului de

la Sf. Maslu – Puterea dumnezeiasca pe

care o are

Sfantul Maslu este o taina, din cele 7 taine ale bisericii

noastre Ortodoxe. Taina aceasta se face de catre 7 preoti, 3
sau doi. Se face in zilele de post, miercurea si vinerea, sau in
cele 4 posturi. La slujba aceasta pot lua parte bolnavi,
neputinciosi si chiar cei care sunt sanatosi. Este bine ca
participantii sanatosi sa fie persoane care se spovedesc
regulat in toate cele 4 posturi.
Sf. Maslu are puterea dumnezeiasca de a insanatosi pe cei
bolnavi si puterea de a ierta pacatele si de aceea se recomanda
si celor sanatosi, ca sa fie feriti de chinurile vremelnice si vesnice.
Pentru bolnavi se recomanda 1,3,7,9 masluri, de la caz la caz. Iar
despre banii la maslu, e bine sa-si plateasca fiecare datoria. Nu
este mai bine primita slujba daca se aduna bani de la alti crestini,
ci dimpotriva. Doar in cazul in care sunt bolnavi saraci nu e rau sa
fie adunati bani pentru a plati pe slujitori.
Din punct de vedere al harului pe care il are, si un singur preot
poate savarsi Sfantul Maslu. Exista insa randuiala pastrata din
traditie ca sa fie cel putin doi preoti la savarsirea acestei Sfinte
Taine si este bine sa se pastreze aceasta traditie. Asa indica si
cartea care contine randuiala acestei slujbe, Molitfelnicul.
***
Temeiurile biblice ale Tainei Sfantului Maslu
Taina maslului este lucrarea sfanta savarsita in numele Sfintei
Treimi, de catre preotii Bisericii, prin care se impartaseste
credinciosului bolnav harul nevazut al tamaduirii sau usurarii
suferintelor trupesti, intarirea sufleteasca, iertarea pacatelor.
Partea vazuta consta din ungerea cu untdelemn sfintit, dupa ce s-
a invocat prin rugaciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea
Sfantului Duh asupra celui bolnav.
Taina maslului nu se poate confunda cu Taina sfantului
mir (mirungerea) si nici cu miruirea. Taina sfantului mir
impartaseste credinciosului harul pentru cresterea
duhovniceasca. Taina maslului se savarsestea la cererea
bolnavului sau apropiatilor sai – rude, prieteni – in vederea
insanatosirii sau in perspectiva eshatologica: iertarea pacatelor
care au dus la suferinta, la tulburarea sufletului, sau pentru
raspuns bun la dreapta judecata (judecata particulara si apoi cea
obsteasca).
In Sfintele Evanghelii si in toate rugaciunile (sapte la numar) din
randuiala Tainei maslului, Dumnezeu este invocat ca “doctorul
sufletelor si trupurilor noastre, a Carui mila este nemasurata…”,
iar dupa fiecare rugaciune si invocare, credinciosii canta:
“Stapane, Hristoase, Milostive, miluieste pe robul (robii) Tau”.
Insasi cantarea il arata pe Mantuitorul Hristos ca “Vindecatorul si
ajutatorul celor ce sunt in dureri”. De la Dumnezeu se cere:
“tamaduire neputinciosului robului Sau… cel ce mult a gresit…”.
Insanatosirea bolnavului se cere prin rugaciune de la Dumnezeu,
fiindca insusi Fiul Sau a luat trupul nostru. In calitatea sa de
“templu al Sfantului Duh” (I Cor., 6, 19), trupul are capacitatea de
a fi vindecat si curatit prin materia vazuta si sfintita, untdelemnul.
Boala nu este numai un rezultat al pacatelor personale
nemarturisite, ci si o urmare fireasca a ereditatii. Se stie ca din
parinti viciosi se pot naste copii cu malformatii. “Pana la al
saptelea neam voi pedepsi faradelegea” (Lev., 26, 31); “parintii
mananca agurida si se strepezesc dintii copiilor” (Ier., 31, 29).
Inainte de Taina sfantului maslu se cere bolnavului sa-si
marturiseasca pacatele pentru iertare in Taina spovedaniei ca sa
Se poata invrednici apoi si de Sfanta impartasanie. Sunt si cazuri
cand si cei din jurul bolnavului trebuie sa-si marturiseasca
pacatele in Taina spovedaniei ca sa fie impreuna rugatori cu cel
in suferinta, pentru insanatosire. Sfantul maslu este o taina a
participarii comune la ridicarea din patul suferintei, o comuniune
de rugaciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se
invoca ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci, ajutorul
sfintilor si ingerilor, al tuturor slujitorilor traitori in Hristos si in
comuniune cu sfintii.
Taina maslului nu este izolata, ci precedata de slujbe speciale: la
Sfinta Liturghie se scot particele pentru cei bolnavi, se savarsesc
acatiste si paraclise pentru iertarea pacatelor si insanatosirea
celor aflati pe patul suferintei.
Elementele constitutive si concrete ale acestei Taine: preotii
savarsitori – ca cei ce poarta harul tamaduirii din preotia si slujirea
Mantuitorului Hristos , primitorii ei, care sunt indeosebi cei bolnavi
trupeste, dar si cei bolnavi sufleteste, sunt primiti cu bunavointa si
tratati ca niste frati, fiindca poarta chipul lui Dumnezeu si ranile
suferintei Mantuitorului. Materia sfintita este untdelemnul si faina
(Marcu 7, 22-25) etc. Efectul imediat este intarirea credintei celui
deznadajduit, prin cainta sincera si pocainta totala; primirea haru-
lui intaritor si al iertarii, certitudinea indurarii Mantuitorului la
Judecata particulara si obsteasca.
Aceasta Taina sfintii apostoli o savarsesc dupa invierea
Domnului, indata dupa Cincizecime, ca Taina a Bisericii, potrivit
cuvintelor Mantuitorului: “…in numele Meu veti scoate demonii…
pe bolnavi mainile veti pune si se vor insanatosi…” (Marcu, 16,
17-18).

Despre practicarea acestei sfinte Taine ne vorbeste Sfantul

Iacov: “Daca este cineva bolnav, sa cheme pe preotii Bisericii si
sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in numele
Domnului. Rugaciunea facuta cu credinta va izbavi pe cel bolnav
si Domnul il va vindeca, iar daca a facut pacate ii vor fi iertate…
Mare putere are rugaciunea celui fara de prihana…” (Iacov, 5, 14-
16). Din cuvintele apostolului Iacov reiese ca maslul este o
lucrare sfanta vazuta, care era cunoscuta si practicata de Biserica
inainte de a scrie el epistola. Aceasta lucrare se savarsea “in
numele Domnului”. Sfantul Iacov ne incredinteaza ca prin Taina
maslului se impartaseste crestinului harul vindecator pentru bolile
trupesti si sufletesti. Maslul este deci o lucrare vazuta, savarsita
de preotii Bisericii, prin care se impartaseste harul nevazut.
Invatatura catolica
Biserica romano-catolica a socotit Taina maslului o ceremonie
administrata celor aproape de moarte, numai pentru intarirea
sufletului in momentele agoniei. De aici si denumirea de ungerea
cea mai de pe urma, data acestei Taine. Dar practica aceasta,
privind Taina sfantului maslu, este departe de practica apostolica,
potrivit invataturii Bisericii Ortodoxe. Sfantul Iacov vorbeste
despre bolnavi in general si nu numai despre cei grav bolnavi,
aratand ca maslul nu este savarsit in vederea sfarsitului apropiat,
ci pentru vindecarea bolnavului: “Si rugaciunea credintei va
mantui pe cel bolnav, si Domnul il va ridica” (Iacov, 5, 15), de
aceea este nevoie de spovedanie si de Sfanta impartasanie: “Cel
ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si
Eu il voi invia in ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54 si 58). Iar din punct
de vedere psihologic, Taina sfantului maslu, administrandu-se
numai celor greu bolnavi si stiindu-se ca ea este o pregatire
pentru moarte, in loc sa linisteasca si sa intareasca, mai mult ii
tulbura pe cei bolnavi.
Si in privinta savarsirii Tainei, Biserica Apuseana are alta practica,
nu cea din traditia apostolica. Astfel, untdelemnul, care se
foloseste ca materie a Tainei, se sfinteste de episcop, iar preotii
numai il administreaza. Practica contravine cuvintelor sfantului
Iacov care spune ca untdelemnul trebuie sfintit de preoti, cu
prilejul savarsirii maslului, si nu mai inainte, de catre episcop ca la
Confirmare. Invocarea harului Duhului Sfant pentru vindecarea
celui bolnav este indicata de sfantul Iacov: preotii trebuie sa se
roage pentru acela si sa-l unga cu untdelemn sfintit (Iacov 5, 14 si
15).
Dupa invatatura ortodoxa, prin Taina maslului se impartaseste
harul care vindeca bolile trupesti si sufletesti si se iarta pacatele
(Marturisirea ortodoxa I, 119): “Rugaciunea credintei va mantui pe
cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate se vor
ierta lui” (Iacov 5, 15).
Invatatura protestanta
Protestantii resping Taina maslului, invocand unele texte biblice
si interpretandu-le altfel decat invatatura de veacuri a Bisericii
celei una. Astfel:
1) In Biblie, zic unii, nu se gaseste instituirea maslului de
catre Hristos. Deci nu poate fi nici admisa ca Taina, nici
practicata de preoti si nu are efecte asupra bolnavilor.
Aceasta afirmatie evita textele Vechiului Testament care o
preinchipuie in diferite situatii. Instituirea a fost facuta de catre
Mantuitorul (prin diferite vindecari), si apoi Taina a fost practicata
de sfintii apostoli dupa Pogorarea Sfantului Duh.
Chiar inainte de Cincizecime, ucenicii, propovaduind in cetati,
“scoteau multi demoni, ungeau pe bolnavi cu untdelemn si
vindecau” (Marcu 6, 12-13). Dupa pogorarea Sfantului Duh
practica era cunoscuta ca Taina: “…cei bolnavi sa cheme preotii
Bisericii…” (Iacov, 5, 14-15). De asemenea, scrierile apostolice
indica nenumaratele vindecari si ridicari de pe patul suferintei, cu
ajutorul “ungerii minunate si rugaciunii curate”.
2) Maslul ar fi o practica aflata in toate religiile, si crestinii au
preluat-o, dar nu poate fi o Taina.
Este adevarat, multe ceremonii se aseamana, fiindca toate au
folosit omului, dar Taina maslului, asa cum am vazut, a fost
prefigurata in Vechiul Testament, iar Mantuitorul “doctorul
trupurilor si sufletelor noastre” a instituit-o ca un mijloc de
insanatosire prin harul Sfantului Duh, prin “darul vindecarii” (I
Cor., 12, 9).
3) Exista vindecari prin cuvant, spun altii, prin rugaciune,
fara untdelemn, asa cum arata chiar Domnul (Marcu, 16, 18;
Fapte, 18, 10), deci n-ar avea rost ceremonia maslului.
Intr-adevar Mantuitorul, ca Dumnezeu adevarat si om desavarsit,
putea savarsi orice minune si vindecare fara elementele folosite
de catre Biserica, “fiindca la Dumnezeu toate sunt cu putinta”
(Matei 19, 26). Insa si apostolii s-au folosit, in vindecari, de faina,
untdelemn, de obiecte.
Untdelemnul ca si faina sunt si mijloace de savarsire a Tainei
Maslului, asa cum la botez se foloseste apa, la Euharistie painea
si vinul etc, prin care lucreaza harul Sfantului Duh, la rugaciunea
preotului si credinta celor bolnavi, sau a acelora care i-au adus la
maslu. Asa cum slabanogul a fost purtat de prietenii sai si
introdus prin acoperisul casei in fata Mantuitorului si vindecat
(Marcu 2, 2-5), acelasi lucru se intampla si cu cei ce vin la slujba
aceasta, primind vindecare sau mangaiere (Rom., 15, 1-7).
Uneori si Mantuitorul a folosit diferite materii in cazul vindecarilor
(Ioan 9, 6-8) si chiar anumite locuri (Luca 10, 34; Ioan 5, 2-6 etc).

4) Nu toti bolnavii se vindeca dupa slujba maslului, ceea ce ar

dovedi ca nu este o Taina. Unii chiar mor, deci nu ar avea loc
lucrarea Sfantului Duh, ci in cel mai bun caz ar fi un simbol, sau o
practica a preotilor.
Dar nici la spital nu se vindeca toti, desi tuturor li se administreaza
aceleasi medicamente, poate aceeasi operatie, ingrijire si
asistenta. Iar slujba sfantului maslu este pentru toti cei ce o
doresc, insa efectul depinde de credinta bolnavului si de iertarea
pacatelor lui de catre Dumnezeu, si intr-o masura si de credinta
celor ce-l insotesc. In caz de necredinta si apostazie, nu se poate
vorbi de mantuire: “…nu a putut sa faca nici o minune… si se
mira de necredinta lor…” (Marcu 6, 5-6).
In concluzie, maslul este o lucrare a lui Hristos in biserica, adica o
Taina, din cele sapte Taine instituite de El, prin care ni se
impartaseste harul Duhului Sfant pentru vindecarea de boli
trupesti si sufletesti si intarirea sufletului in fata incercarilor omului
pe pamant.