Sunteți pe pagina 1din 97

INTRODUCERE

Prin fuga necontenit de ru i prin plinirea statornic a poruncilor evanghelice n care se cuprinde toat nvtura moral a Evangheliei ajungem la iubirea dumnezeiasc. Aceasta este mijlocul prin care petrecem n iubirea de Dumnezeu:Dac vei pzi poruncile Mele,vei rmne ntru dragostea Mea(In.15,10), a spus Mntuitorul1. Cine sunt acei ce iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul? Fie ca ei sa se bucure de aceasta mareata sarbatoare!Cine sunt acei ce slujesc Domnului cu credinta? Fie ca ei sa se veseleasca intru Domnul. Cine sunt aceia ce sunt vlaguiti de atata post?Acum isi vor primi rasplata multdorita! Cei ce au muncit cu ravna inca din cel dintai ceas,Sa-si primeasca rasplata ce li se cuvine; Cel care a venit dupa al treilea ceas,Sa se bucure si acela de marea Sarbatoare! Si cel ce a venit dupa al saselea ceas,Sa nu se indoiasca; pentru ca nu va ramane pe dinafara!Iar cel ce a sosit in cel din urma ceas,Sa nu-i fie frica de intarzierea sa! Pentru ca Domnul este binevoitor si primeste si pe ultimul venit,El da pace celui ce vine in ultima clipa asa cum da si celui ce a trudit din primul ceas.Unuia ii da, iar pe celalalt il indestuleaza.El pretuieste truda si saluta curajul.El onoreaza atat faptele cat si gandurile bune. Sa ne bucuram cu totii de bunavointa Domnului!Cel dintai si cel de pe urma sosit sa primeasca aceeasi rasplata;cel bogat si cel sarac sa se bucure deopotriva!Cel harnic dar si cel molcom sa sarbatoreasca aceasta sfanta zi2! Cel ce a postit cat si cel ce nu a postitsa se bucure azi de Masa cea plina de bunatati! Mancati cu toti din vitelul cel gras!Sa nu ramana nimeni flamand. Sorbiti cu totii din paharul credintei.Bucurati-va de maretia bunatatii Sale! Nimeni sa nu fie trist pentru ca este sarac,pentru ca imparatia lui Dumnezeu ne-a fost dezvaluita!Sa nu fie nimeni abatut din cauza pacatelor sale;pentru ca iertarea ne-a venit din mormantul Domnului.Sa nu fie nimeni infricosat de moarte,pentru ca moartea Mantuitorului ne-a eliberat pe noi!El a calcat pe moarte si a invins-o.

El a distrus taramul mortii cand a coborat in el;l-a bagat in spaima cand acela a incercat sa muste din carnea Sa.Asa a proorocit Isaia:"Tu iadule te-ai infricosat cand L-ai intalnit pe El".Iadul s-a infricosat pentru ca a fost invins.S-a infricosat pentru ca a fost facut de rusine. S-a inspaimantat pentru ca a fost distrus.S-a inspaimantat pentru ca i s-a luat puterea.S-a inspaimantat pentru ca este acum neputincios. Iadul a luat un trup si a descoperit pe Dumnezeu.A luat pamant si a descoperit Cer.A luat ce a vazut si a fost coplesit de ceea ce nu vazuse.O moarte, unde-ti mai este coasa?O iadule, unde iti mai sunt izbanzile? Hristos a inviat si tu moarte ti-ai pierdut puterea!Hristos a inviat si cei rai s-au prabusit! Hristos a inviat si ingerii se veselesc!Hristos a inviat si viata a invins moartea!Hristos a inviat cu moartea pre moarte calcand;Si celor din mormanturi viata le-a daruit! Suii-va, frailor cei care cu osrdie v-ai aezat suiuri n inima i ascultai pe cel ce a zis: Venii sa ne urcm n muntele Domnului, n casa Dumnezeului nostru, care ne face picioarele noastre ca ale cerbului i ne pune ntru lucruri nalte ca sa biruim intru cale Lui(Isaia 2,3). Alergai cu cel ce zice: S ne srguim pn ce vom ajunge toi la mpreunarea credinei i a cunotinei lui Dumnezeu, la starea de brbat desavarit, la msura vrstei deplintii lui Hristos(Efeseni 4,13), care a fost botezat n cel de -al treizecilea an al vieii sale vzute si care a urcat pe cea de-a treizecia treapt a scrii celei duhovniceti, cci Dumnezeu este iubirea. Lui se cuvine cntare, stpnire, putere, Lui care a fost, este i va fi pricina tuturor buntilor n veci vecilor3. AMIN.

CAPITOLUL I PATIMILE DOMNULUI N EVANGHELIA SFNTULUI APOSTOL I EVANGHELIST MATEI i trecnd Iisus pe acolo a vzut un om eznd la vam, cu numele Matei, i i-a zis: Vino dup Mine. i sculndu-se a mers dup Dnsul (Matei 9, 9). Fiul lui Dumnezeu, Unul fr de pcat, Care a venit pe pmnt cu asemanare omeneasca s mntuiasc pe oamenii cei pacatosi, trecand prin Capernaum, a vazut un om sezand la vama care se chema Matei si a zis catre dansul: Vino dupa Mine! Vamesul, auzind aceasta nu numai cu urechile trupesti ci si cu cele sufletesti, indata s-a sculat de la vama si, lasand toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat in casa lui, iar Matei i-a facut ospat. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui, prietenii lui si multi cunoscuti, vamesi si pacatosi si au sezut impreuna cu Hristos si cu ucenicii Lui. Deci s-a intamplat sa fie acolo farisei si pacatosi; acestia sezand impreuna cu pacatosii au zis catre ucenicii Lui: Pentru ce dascalul vostru maninca si bea cu pacatosii si cu vamesii4? Iar Domnul, auzind cuvintele lor, a zis catre dansii: Nu trebuie doctor celor sanatosi, ci bolnavilor, ca n-am venit sa chem la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi. Din acea vreme Sfantul Matei s-a facut ucenic si urmator al lui Hristos si s-a invrednicit a fi cinstit intre cei doisprezece apostoli. Acest sfant era fiul lui Alfeu si frate cu Iacob, iar de catre ceilalti evanghelisti se numea Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrand sa acopere viata lui de vames pentru cinstea apostoliei, l-au numit cu nume putin cunoscut, adica Levi a lui Alfeu. Iar Sfantul Matei in Evanghelia sa, scriind insusi despre sine, din multa smerenie, arata pe fata tuturor numele sau, numindu-se Matei si povestind inaintea tuturor viata sa de mai inainte, nerusinindu-se a-si marturisi pacatele sale. I.1.SPTMNA PATIMILOR DUMINICA, LUNEA , MARIA I MIERCUREA CEA MARE Rstimpul acesta pn la Sfintele Pasti, pn n Smbta cea Mare inclusiv, se numeste Sptmna Ptimirilor Domnului Hristos, pentru c n acest rstimp se pomenesc evenimente legate de suferintele Mntuitorului si evenimente premergtoare acestor suferinte,

si se face pomenire de lucruri care privesc mntuirea noastr, lucruri de o important deosebit5. De aceea sptmna aceasta se mai numeste si Sptmna Mare, sptmna n care ne gndim la lucruri mari si minunate, de important pentru fiecare dintre noi. Credinciosii n aceast sptmn sunt cu mai mult grij n ceea ce priveste rnduiala Postului, sunt cu mai mult luare aminte la slujbele dumnezeiesti care se fac n mod deosebit n aceast sptmn, slujbe mai lungi, slujbe mai adnci parc dect n alt vreme, slujbe mai angajante pentru credinciosii care iau parte la ele, n dorinta de a-si aduce iubirea si recunostinta lor fat de Mntuitorul care pentru noi si pentru a noastr mntuire s-a rstignit n vremea lui Pontiu Pilat si a ptimit si s-a ngropat, ca dup aceea s urmeze nvierea cea de-a treia zi, propovduit de Scripturi si prznuit de noi la Sfintele Pasti. n primele zile ale Sptmnii Sfintelor Ptimiri ale Domnului Hristos este rnduit ca n Sfnta Biseric s se spun n chip de mrturisire si de rugciune urmtorul text liturgic: Cmara Ta Mntuitorule o vd mpodobit si mbrcminte nu am ca s intru ntr-nsa. Lumineaz-mi haina sufletului meu, Dttorule de lumin si m miluieste".

I.1.1 DUMINICA FLORIILOR, INTRAREA MNTUITORULUI IISUS HRISTOS N IERUSALIM "Spunei fiicei Sionului: Iat mpratul tu vine la tine blnd i eznd pe asin, pe mnz, fiul celei de sub jug".(Matei 21, 5)

Duminica Floriilor este punct de inceput al privegherii pentru adancirea in gandurile praznuitoare ale evenimentelor care tin de mantuirea noastra. De fapt, Duminica Floriilor sau Duminica Stalparilor este precedata de sambata lui Lazar, in care Biserica pomeneste invierea lui Lazar facuta de Domnul nostru Iisus Hristos si care are legatura si cu Duminica Stalparilor, in intelesul ca primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, care a intrat in Ierusalim ca Imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata cumva si de invierea Sfantului si dreptului Lazar, de minunea premergatoare primirii triumfale a Domnului in Ierusalim. De aceea Biserica si zice, vorbim cu Domnul Hristos si in sambata premergatoare Duminicii Floriilor, si in Duminica Floriilor, zice exprimand prin alcatuirea Bisericii urmatoarele cuvinte: "Invierea cea de obste mai inainte de patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai inviat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta si noi ca pruncii semnele biruintei purtand, Tie biruitorului mortii strigam: Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat Cel Ce vii intru numele Domnului". Aducem in actualitatea noastra un 4

eveniment petrecut in vremea propovaduirii Domnului nostru Iisus Hristos si participam si noi la el in vremea noastra. Il avem in fata pe Mantuitorul care intra in Ierusalim, calare fiind pe manzul asinei, cum spune proorocia. Si noi il intampinam pe Domnul nostru Iisus Hristos cu crengi inverzite si cu inima primitoare, ca Domnul Hristos sa nu intre numai in Ierusalimul cel pamantesc, ci mai ales in Ierusalimul sufletului nostru, Ierusalim insemnand cetatea pacii sfinte, pacea sfanta. Aducem si noi Mantuitorului lauda, asa cum i-au adus pruncii din Ierusalim cand au zis: "Osana celui dintru inaltime, bine esti cuvantat Cel Ce vii intru numele Domnului" (Mt. 21, 9), iar Domnul nostru Iisus Hristos s-a indreptat spre Templul din Ierusalim unde a facut minuni. Asteptam ca si in sufletul nostru sa intre Mantuitorul nostru Iisus Hristos ca intr-un lacas al Sau, ca intr-un templu si sa vindece neputintele noastre. De aceea zicem cu Biserica: "Invierea cea de obste mai inainte de patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai inviat Hristoase Dumnezeule". Si din partea noastra spunem: "Pentru aceasta si noi ca pruncii" - se intelege de odinioara - "semnele biruintei purtand", - semnele Invierii, aratata in viata cea noua din crengile pe care le avem in mana sau macar in constiinta - "Tie biruitorului mortii strigam: Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat Cel Ce vii intru numele Domnului". Si adaugam: Vino si in viata noastra, in constiinta noastra, vino si ne ajuta sa-Ti aducem tot mai multa marire, sa constientizam tot mai mult binefacerile Tale. Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim 6este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri. Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moartea, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa. Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat7, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noapte de Pasti: "Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim". In legatura cu acest eveniment, evanghelistul Matei noteaza: "Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug" (Matei 5

21, 5). In interpretarea Sfintilor Parinti, asinul preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta8. Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor. Sfantul Ignatie Brancianinov vede in "Manzul asinei" si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim9. Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: "Au adus asina i mnzul i deasupra lor i-au pus vemintele, iar El a ezut peste ele."(21,7). Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul. Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!". Evreii care participau la aceasta sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conducator care sa modifice situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala10. Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor ramuri de salcie binecuvantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii prin invierea lui Lazar si prevestesc biruinta asupra mortii prin Invierea lui Hristos.

I.1.2. LUNEA CEA MARE n Sfnta i Marea Luni se face pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos i a smochinului care s-a uscat prin blestemul Domnului. Aa ncep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. nainte de altele, este luat ca prenchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, nscut din Rahila. Invidiat de fraii si din pricina unor visuri, a fost ascuns mai nti ntr-o groap. Tatl lui este nelat de fiii lui printr-o hain muiat n snge, spunndu-i-se c a fost rpit i a fost mncat de fiare slbatice. n urm a fost vndut ismailiilor cu treizeci de argini, iar acetia la rndul lor l vnd lui Putifar, mai -marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru c stpna lui s-a mniat pe el din pricina cureniei tnrului, c n-a voit s svreasc nelegiuirea11, a fugit lsnd n mna ei haina sa. Ea l-a vorbit de ru stpnului su, aa c Iosif a cptat temni grea i lanuri. Apoi, n urma tlmcirii unor visuri, a fost scos din nchisoare, nfiat faraonului i a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul mpririi grului a fost cunoscut iari de fraii si. Trind ntr-un chip minunat toat viaa lui, a murit n Egipt i s-a artat un om mare prin nelepciune, pe lng alte fapte bune ale sale. Iosif este prenchipuirea lui Hristos. i Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelai neam cu el, a fost vndut de ucenicul lui cu treizeci de argini, a fost nchis ntr -o groap ntunecoas, n mormnt. Sculndu-se de acolo prin El nsui mprete peste Egipt, adic peste tot pcatul, l nvinge cu putere, conduce toat lumea i ca un iubitor de oameni ne rscumpr prin darea hranei celei de Tain, dndu-se pe El nsui pentru noi i ne hrnete cu pinea cereasc, cu Trupul Lui cel purttor de via. Pentru aceasta facem astzi pomenire preafrumosului Iosif. n aceeai zi mai facem pomenire i de smochinul cel care s-a uscat, pentru c dumnezeietii evangheliti Matei i Marcu adaug dup ntmpinarea Domnului cu stlpri n Ierusalim aceast minune. Marcu spune: Iar a dou zi ieind ei din Betania, Domnul a flmnzit. i vznd un smochin de departe, avnd frunze, a mers s vad de va gsi ceva n el. Venind la el, n-a gsit nimic dect frunze, c nu era nc vremea smochinelor. i a zis Iisus smochinului: Nimeni s nu mai mnnce rod din tine n veac. Iar Matei spune: Iar a doua

zi, ntorcndu-Se n cetate a flmnzit. i vznd un smochin lng cale, a venit la el i n -a gsit nimic n el dect numai frunze. i i-a zis lui: n veci s nu se mai fac rod n tine. i ndat s-a uscat smochinul. Sinagoga iudeilor este un smochin, n care Mntuitorul n-a gsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat i legea de la ei i i -a fcut cu totul netrebnici12. Dar dac cineva ar ntreba: Pentru ce oare un pom nensufleit s-a uscat prin blestem dac n-a greit cu nimic?. Unul ca acesta s afle c iudeii care-L vedeau pe Hristos c fcea tuturor totdeauna bine i c n-a fcut nimnui nici cel mai mic ru, socoteau c are numai puterea de a face bine i nicidecum puterea de a face ru. Dar Stpnul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut s arate asupra oamenilor c poate face ru. Ca s conving deci poporul cel nerecunosctor c are putere ndestultoare i spre a pedepsi, ca un bun nu vrea s-i arate puterea Sa de a pedepsi vreun om13, ci cu ceva care are o fire nensufleit i nesimitoare. Mai este ns i o pricin tainic a uscrii smochinului ajuns pn la noi din btrni nelepi, dup cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul clcrii poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui i-au fcut acopermnt strmoii notri clctori de porunc. Din pricin c n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca s nu mai fac rod, care este pricina pcatului. Iar c pcatul se aseamn cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceaa plcerii, lipiciunea pcatului, iar n urm usturimea i iuimea contiinei. Istoria smochinului a fost aezat aici pentru a ne ndemna la umilin, dup cum istoria lui Iosif a fost aezat pentru a ne nfia pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice road duhovniceasc este un smochin14. Dac Domnul nu gsete n el odihn, a doua zi, adic dup viaa aceasta de acum, l usuc prin blestem i-l trimite n focul venic. Smochinul uscat din Sfnta Evanghelie este ca un stlp cu totul uscat, care ngrozete pe cei care nu fac rod potrivit de virtute. Pentru rugciunile preafrumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, miluiete-ne pe noi. Amin. I.1.3. MARIA CEA MARE ,,Imparatia lui Dumnezeu se va asemana cu zece fecioare, care luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui. Cinci insa dintre ele erau fara minte, iar cinci intelepte. Caci cele fara minte, luand candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele intelepte au luat untdelemn in vase, odata cu candelele lor. Dar mirele intarziind, au atipit toate si au adormit. Iar la miezul noptii s-a facut strigare: Iata, mirele vine! Iesiti intru intampinarea lui! 8

Atunci s-au desteptat toate acele fecioare si au impodobit candelele lor. Si cele fara de minte au zi catre cele intelepte: Dati-ne din untdelemnul vostru, ca se sting candelele noastre. Dar cele intelepte le-au raspuns zicand: Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua si nici voua. Mai bine mergeti la cei ce vand si cumparati pentru voi. Deci plecand ele ca sa cumpere, a venit mirele si cele ce erau gata au intrat cu el la nunta si usa s-a inchis. Iar mai pe urma, au sosit si celelalte fecioare, zicand: Doamne, Doamne, deschide-ne si noua! Iar el, raspunzand, a zis: Adevarat va zic voua: Nu va cunosc pe voi! Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului!(MATEI 25,113) Grija celor cinci fecioare numite intelepte le-a asigurat intalnirea cu Mirele Ceresc, Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Rugaciunea neincetata, vietuirea ca si cand fiecare zi din viata ar fi ultima si pregatirea trupeasca si mai ales sufleteasca pentru intalnirea cu Dumnezeu sunt tot atatea cai de a afla intelepciunea celor cinci fecioare din pilda Mantuitorului. Fecioarele fara de minte sunt asemuite cu oamenii care nu pastreaza aprinsa in candela sufletului flacara credintei in Dumnezeu. In zilele de pe urma, in vremea Parusiei (A Doua Venire a Mantuitorului pe pamant) cei fara de credinta vor alerga cu spaima dupa flacara credintei in Dumnezeu, dar usile Imparatiei lui Dumnezeu li se vor inchide si vor fi aruncati focului nestins impreuna cu Satana, vrajmasul lui Dumnezeu si al omenirii15. n Marea Sptmnii celei Mari facem pomenire, tot ndrumai de Sfnta noastr Biseric, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele nelepte i despre fecioarele nenelepte. Este o pild spus de Domnul Hristos i pe care Sfnta noastr Biseric ne-o pune n fata contiinei n Marea cea Mare. i noi, parcurgnd Sptmna Sfintelor Ptimiri, am pomenit mari pilda cu cele zece fecioare i pe cele zece fecioare, lund aminte i prin textele liturgice din ziua respectiv la cele cinci fecioare nelepte, care au avut untdelemn n candelele lor i care L-au ntmpinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu El n cmara nunii i s-au bucurat de ospul mirelui, n timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de ntlnirea cu Mirele pentru c au mers s-i cumpere untdelemn pentru candelele lor. Aceast pild, Domnul Hristos ne-o pune n fa ca s ne gndim la faptul c trebuie s fim ntotdeauna pregtii prin fapte bune pentru ntmpinarea Mirelui ceresc, s fim

alctuii prin faptele nostre cele bune ca s putem lua parte la ospul cel venic. Domnul Hristos ne ndeamn la priveghere, concluzia pildei fiind: "privegheai i v rugai c nu tii cnd vine Fiul Omului" (Matei 25, 13). Deci, Sfnta noastr Biseric ne nva n fiecare zi de mari din Sptmna Sfintelor Ptimiri, ne-a nvat i n aceast sptmn n ziua de mari, s fim cu luare aminte la noi nine, la datoriile noastre, s ateptm pe Mirele ceresc cu inim iubitoare i cu fapte bune, ca i ntru aceasta s se preamreasc Tatl nostru cel din ceruri. n aceast zi de mari, ca i n celelalte zile din Sptmna Sfintelor Ptimiri, pn miercuri inclusiv, la slujba de diminea, la utrenie, se cnt att troparul "Iat Mirele vine n miezul nopii..." ct i troparul "Cmara Ta..." (svetilna / luminnda).

I.1.4. MIERCUREA CEA MARE n Miercurea Sptmnii Sfintelor Ptimiri, pomenire s-a fcut i se face totdeauna despre o femeie cinstitoare a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Sfnta noastr Biseric o prezint i ca pe o femeie pctoas. n Sinaxarul zilei respective ns se pomenesc mai multe ungeri cu mir, pe care le-a primit Domnul Hristos16, iar Sfnta noastr Biseric se oprete n mod special asupra ungerii cu mir din partea unei femei care a adus mir de mult pre, mir care era socotit ca avnd preul mai mare dect 300 de dinari, ceea ce nsemna pretul a 300 de zile de lucru. Femeia i-a artat cinstirea ei fa de Mntuitorul nostru Iisus Hristos turnnd peste El mirul cel de mult pre i Domnul Hristos a primit cinstirea pe care I-a adus-o acea femeie. Este de observat c n Sfnta Evanghelie nu se spune c acea femeie a fost pctoas. Sfnta noastr Biseric ns face o legtur ntre femeia cinstitoare a Mntuitorului i femeia pctoas despre care istorisete Sfntul Evanghelist Luca i despre care se poate citi n capitolul al aptelea din Sfnta Evanghelie de la Luca17. Cntrile, textele liturgice care mpodobesc slujba din Miercurea Sptmnii celei Mari se refer la aceast femeie ca la o femeie pctoas, i sfntul Ioan Gur de Aur face o legtur ntre vinderea lui Iuda, ntre faptul c Iuda l-a vndut pe Mntuitorul, i femeia creia i s-au dezlegat pcatele de ctre Domnul Hristos. Iar Sfnta noastr Biseric face i ea aceeai legtur, iar n legtur cu femeia pctoas ne spune c acea femeie a luat rnduial de mironosi. "Doamne", zicem noi ctre Domnul Hristos, "femeia care czuse n pcate multe, simind dumnezeirea Ta", deci fiind micat de darul lui Dumnezeu ca s cunoasc ceva din mreia Mntuitorului, "i lund rnduial de mironosi", deci fcnd ceea ce voiau s fac femeile mironosie dup nmormntarea Domnului Hristos, a anticipat cumva nmormntarea Mntuitorului i

10

pregtirea lui cu miresme, "aducnd mir de mult pre", dar i-a adus i inima ei cinstitoare, ia adus i dorina ei de a i se dezlega pcatele, pentru c zicea femeia: Dezleag-mi pcatele mele, aa cum eu mi-am dezlegat prul. i cerea de la Domnul Hristos lacrimi, de la El care scoate ap din mare prin nori. E o alctuire extraordinar de frumoas i minunat, o alctuire impresionant pentru toi credincioii, este un text liturgic de o mreie unic i ar fi bine s l avem mai mult n vedere i s-i ascultm cuprinsul i-n aceast zi n care ne gndim la ceea ce s-a ntmplat cnd femeia pctoas a adus mir de mult pre ca semn de cinstire pentru cel ce a rnduit apoi ca fapta ei s fie pomenit i s fie propovduit spre pomenirea ei oriunde se va propovdui Evanghelia18 (cf. Mt. 26, 13). Iuda - singurul Apostol de fel din Iudeia - incepuse de mult sa se instraineze de Domnul. El trebuia sa-L fi parasit inca din Galileia, cand osandise, in adancul sufletului sau, cuvantarea Mantuitorului despre painea vietii si cand multi dintre primii Ucenici se departasera de Domnul (Ioan VI, 64-66). Fara sa creada in mesianitatea si dumnezeirea lui Iisus, el continuase totusi sa-L urmeze, nadajduind mereu ca Domnul va intemeia pana in cele din urma mult asteptata imparatie mesianica a lui Israel, pe care el si multi altii o intelegeau ca avand caracter politicpamantesc. Ce dezamagit se va fi simtit Iuda Iscarioteanul, cand Domnul refuzase ofertele multimilor de a-L proclama rege si cand il auzea vorbind despre drumul Crucii! Iuda regreta adesea, in adancul sufletului sau, ca nu reuseste sa abata pe Iisus spre idealul sau inferior si spre preocuparile sale terestre. Incetul cu incetul, diavolul pusese astfel stapanire pe inima lui. Acum el il impinge in prapastia miseliei, punandu-i in suflet gandul tradarii. Iuda ia deci intr-ascuns contact cu adversarii Mantuitorului, afla locul si data convocarii sinedriului si dupa cateva zile, adica Miercuri, spre seara, lasa pe Domnul si pe ucenici in Betania, in casa lui Smion Leprosul, si vine de-a dreptul in casa arhiereului Caiafa, spre a face sinedristilor urmatoarea odioasa propunere: Ce-mi veti da mie, si eu il voi da pe El voua? Iar ei i-au dat treizeci de arginti. Si de atunci (Iuda) cauta prilej sa-L predea" (Matei XXVI, 15-16). Desi tradarea lui Mesia fusese prezisa in Vechiul Testament, si desi Domnul cunostea mai demult pe tradator, Iuda nu este deci un predestinat, cum il prezinta anumiti teologi protestanti, care manifesta fata de el o oarecare compatimire si care incearca sa sustina ca el a indeplinit un rol necesar in actul mantuirii19. Sfintele Evanghelii ne arata ca nici o circumstanta atenuanta nu se poate invoca in favoarea lui, ca sa fie iertat, ori ca sa i se micsoreze vina. Ele ni-l infatiseaza lucrand din proprie initiativa si ne arata ca prinderea 11

Mantuitorului, care fusese hotarata irevocabil de sinedriu, se putea face si fara el. Oferta lui serveste doar ca sa grabeasca arestarea Domnului. Tradarea savarsita de Iuda este deosebit de grava, avand la baza pierderea credintei in Domnul. Izvorul ei nu sta insa numai in pierderea credintei, cum cred cativa comentatori, ci si in iubirea de arginti, aceasta cumplita desfigurare a caracterului omenesc. Evangheliile ne spun deci cu drept cuvant ca Iuda a vandut, pentru agonisire de castig urat, pe Cel fara de pret si ca pentru aceasta a dobandit el osanda cea vesnica. Tradarea, ca si apostasia20, este ca atare expresia celei mai infioratoare decadente morale si religioase. Iuda isi vinde fara necesitate invatatorul si primeste in schimb treizeci de arginti. Cand ofera lui Iuda aceasta suma, sinedriul crede ca respecta porunca lui Moise, care stabilise ca cel care va ucide fara voie un sclav apartinand unui iudeu, sa-si rascumpere greseala achitand stapanului pagubit prin fapta sa treizeci de arginti (Exod XXI, 32). Fara sasi dea seama, sinedriul implineste insa profetia mesianica facuta de Zaharia, care anunta ca Hristos va fi vandut pentru aceasta suma derizorie (XI, 12-13). Dupa Sf. Marcu (XIV, 11) si Sf. Luca (XXII, 5), sinedriul promite aceasta suma. Dupa Sf. Matei (XXVI, 15), el o achita chiar in sedinta, desigur insa numai partial, sub forma de arvuna. De acum, Iuda cauta prilejul cei mai potrivit pentru arestarea Mantuitorului. I.2. JOIA CEA MARE CINA CEA DE TAIN

JOI, este randuit sa praznuim patru evenimente din Saptamana Patimilor, primele doua facandu-se ziua, iar celelalte doua in noaptea de joi spre vineri:

SPALAREA PICIOARELOR UCENICILOR DE CATRE MANTUITORUL, dandu-le prin aceasta, lor si noua, pilda de smerenie. (Ioan 13, 1-17)

,,Dupa ce le-a spalat picioarele si Si-a luat hainele, S-a asezat iar la masa si le-a zis: Intelegeti ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti pe Mine: Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt.

Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalt voua picioarele, si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora; Ca v-am dat voua pilda, ca precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi.(IOAN 13,12-15)

12

CINA CEA DE TAINA, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi. (Matei 26, 20-30; Marcu 14, 17-31; Luca 22, 14-38; Ioan 13) ,,Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasat sa faceti intru pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi.(LUCA 22,19-20) RUGACIUNEA CEA MAI PRESUS DE FIRE, IN GRADINA GHETSIMANI. (Matei 26, 36-46; Ioan 17) ,,Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar. Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem: Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.(IOAN 17, 17-23) TRADAREA DOMNULUI DE CATRE IUDA (Matei 26, 47-56) ,,Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este! Puneti mana pe El. Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins.(MATEI 26,47-50) Joi este ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmand ca in Sambata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite. "Astazi a fost spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamintul pe ape". Aceste cutremuratoare cuvinte sant rostite de preot inca din seara Sfintei Joi, cand acesta iese din Sfintul Altar purtand in spate Crucea lui Hristos. Dup evenimentele pe care le-am pomenit n primele trei zile din Sptmna Sfintelor Ptimiri, am ajuns s ne gndim i la cele petrecute i n Joia premergtoare ptimirilor Domnului, i ne-am bucurat de toate cele ce au rnduit Prinii cei duhovniceti s fie pomenite n Biseric i de ctre toi credincioii. Ne-am oprit cu bucuria de a nelege mreia Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a splat picioarele ucenicilor Si. Ne-am minunat 13

de Dumnezeu Cel ce spal picioarele omului i care a rnduit ca i noi s facem la fel. Pentru c a zis apoi: "Voi m numii pe Mine nvtorul i Domnul i bine zicei cci sunt. Deci dac Eu Domnul i nvtorul v-am splat vou picioarele voastre, i voi suntei datori s v splai picioarele unii altora, pild v-am dat vou ca i voi s facei la fel" (Ioan 13, 14). Este o porunc a Mntuitorului ca s fim unii fat de alii cinstitori, de a ne smeri unii n fata altora, de a fi curitori ai frailor notri. Pentru c duhovnicete asta nseamn i la asta suntem chemai de ctre Domnul Hristos21. Am pomenit apoi Cina cea de tain, ultima cin pe care a avut-o Domnul Hristos mpreun cu ucenicii si nainte de Sfintele Sale Ptimiri, cnd a rnduit ca cele ce le-a fcut El atunci, acolo, s se fac n continuare spre pomenirea Lui, cci lund pine n sfintele, preacuratele i fr prihan minile sale a sfinit, a binecuvntat, a frnt i a dat ucenicilor si, zicnd: "Luai, mncai, acesta este trupul Meu care se frnge pentru voi spre iertarea pcatelor. Asemenea i paharul dup cin zicnd: Bei dintru acesta toi, acesta este sngele Meu al legii celei noi care pentru voi i pentru muli se vars spre iertarea pcatelor" (Matei 26, 26-27). n Sfnta Evanghelie de la Luca i n Epistola I ctre Corinteni a Sfntului Apostol Pavel se afirm c Domnul Hristos dup ce a spus aceste cuvinte a rnduit: "Aceasta s facei ntru pomenirea Mea" (Luca 22, 19; I Cor. 11, 25), i aceasta o facem i noi la fiecare Sfnt Liturghie, cnd ne aducem aminte de aceast porunc mntuitoare i de toate cele ce s-au fcut pentru noi: de cruce, de groap, de nvierea cea de a treia zi, de suirea la cer i de ederea de-a dreapta Tatlui, i de cea de-a doua slvit iari venire, aducem cinstitele daruri i le oferim Mntuitorului, i le oferim lui Dumnezeu n general, zicnd: "Ale Tale dintru ale Tale, ie aducem de toate i pentru toate". Acestea le facem la fiecare Sfnt Liturghie, dar le pomenim n chip deosebit n Joia cea Mare, cnd pomenim Cina cea de tain n pomenirea cea de peste an. Am fcut i aceasta n Joia cea Mare. Noi pomenim i am pomenit n Joia cea Mare i rugciunea din grdina Ghetsimani, cnd Domnul Hristos L-a rugat pe Tatl ceresc s treac paharul suferinelor de la El dac este cu putin i a precizat c vrea s mplineasc voia Printelui ceresc22, pentru c a zis: "Nu voia Mea, ci voia Ta s se mplineasc" (Matei 26, 39). Este rugciunea de care pomenesc sfinii evangheliti i pe care o pomenim i noi n Joia cea Mare, i la care e bine s ne gndim i noi, i ne gndim de fapt, i cnd putem s ne oprim la acest eveniment minunat i pentru noi dttor de orientare, n sensul c i rugciunea noastr trebuie s fie o rugciune ct mai adnc, o rugciune total. Mai pomenim i prinderea Mntuitorului nostru Iisus Hristos,

14

arestarea lui n grdina Ghetsimani, cnd Iuda l-a srutat i i-a zis" "Bucur-te, nvtorule" (Matei 26, 49), i cnd cei care au venit mpreun cu el l-au prins pe Domnul Hristos i l-au dus la judecata lor, i l-au dus s-l chinuiasc. n fata Sfntului Potir cu dumnezeietile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, ceretile i de via fctoarele Taine ale lui Hristos, noi spunem Mntuitorului: "Nu-i voi da srutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrjmailor Ti; ci, ca tlharul mrturisindu-m, strig ie: Pomenete-m, Doamne, ntru mpria Ta". n aceast Joi minunat i vrednic de inut minte, Sfnta noastr Biseric ne conduce s vorbim cu Mntuitorul i s zicem: "Cnd mriii ucenici, la splarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel ru credincios, cu iubire de argint bolnvindu-se, s-a ntunecat i judectorilor celor fr de lege pe Tine, Judectorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuii, pe cel ce pentru aceasta spnzurare i-a agonisit; fugi de sufletul nesios, cel ce a ndrznit unele care acestea asupra nvtorului. Cela ce eti spre toi bun, Doamne, mrire ie". I.3. VINEREA CEA MARE

In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce, era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public23. Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr.), spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea24. Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat, cu ajutorul cuielor, de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei, sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

15

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat de pe Cruce si l-a ingropat, impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii. Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma parintele Dumitru Staniloe. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat25. Pentru Hristos, moartea nu era inevitabila, deoarece El, fiind strain de pacat, nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta. Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea. Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: "Praznuim omorarea mortii". Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-au aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti s-au sculat26. De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece, in ciuda chinurilor, ei inca nu murisera. Cand venira insa la Hristos constatara ca El murise si atunci nu ii mai zdrobira oasele. Spre a se convinge ca Hristos murise cu adevarat, un ostas ii impunse coasta cu sulita si indata tasni sange si apa. Iosif din Arimateea si cu Nicodim vor lua trupul lui Hristos de pe cruce, il vor unge cu aromate si il vor infasura intr-un giulgiu. Pe cap ii vor pune o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii27. Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era "un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat" (19, 41). 16

Iudeii vor pecetlui piatra mormantului, in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte28. Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi "locas de veci". Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane goale. Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare. Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant29.

I.4. SMBATA CEA MARE Iar a doua zi, care este dup vineri, s-au adunat arhiereii i fariseii la Pilat, Zicnd: Doamne, ne-am adus aminte c amgitorul Acela a spus, fiind nc n via: Dup trei zile M voi scula. Deci, poruncete ca mormntul s fie pzit pn a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui s vin i s-L fure i s spun poporului: S-a sculat din mori. i va fi rtcirea de pe urm mai rea dect cea dinti.Pilat le-a zis: Avei straj; mergei i ntrii cum tii. Iar ei, ducndu-se, au ntrit mormntul cu straj, pecetluind piatra.(Matei 27, 62-66) Sfnta Evanghelie de la Matei, ne relatez ca n Smbata cea Mare, arhiereii i fariseii, s-au temut de Mntuitorul Iisus Hristos i cunoscnd scripturile, i-au cerut lui Pilat sa pun strjerii la mormntul Domnului nostru, ca nu cumva Sfinii Apostoli sa vin i s-I fure Trupul i apoi s spun ca a nviat i astfel poporul sa vad ca au comis o nedreptate i ca l-au omort pe Fiul lui Dumnezeu30! Atta team i fric aveau arhiereii i fariseii, dar nu de Dumnezeu, ci teama de a nu-i pierde slava lumeasc, frica ca Hristos cel care a adus iubire in lume, va ajunge mprat lumesc, care i va conduce pe oameni spre iubire i spre smerenie. Sfintele femei deci - sau macar doua dintre ele, Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Maria a lui Cleopa - fusesera martore ale ingroparii, cunoscand prin urnlare locul unde 17

se afla mormantul. Este tulburator gandul ca cei ce L-au ingropat pe Iisus au fost un sinedrist si un fariseu care, in taina, erau ucenicii Domnului. Fapta lor arata, o data in plus, ca nici o categorie de oameni nu va fi exclusa, din principiu, de la mantuire. Iudeii Il rastignesc pe Iisus, dar primii ucenici si martiri crestini vor proveni din randurile lor. Sinedristii Il condamna la moarte, fiind secundati de farisei, care permanent Lau atacat si au urmarit pieirea Lui. Si iata, printre cei mai inversunati dusmani ai lui Iisus s-au aflat doi barbati credinciosi care, infruntand primejdia, s-au straduit sa-L ingroape dupa toate randuielile Legii. Duhul sufla unde voieste si nu este dat oamenilor sa cunoasca cine vor fi aceia care se vor mantui sau care se vor pierde. Din mijlocul celor mai mari pacatosi pot sa rasara oricand drepti, chemati uneori chiar sa urce treptele sfinteniei31. Sinedristul Iosif si fariseul Nicodim se alatura deci apostolilor, sfintelor femei si celorlalti fii ai lui Israel care au crezut in Hristos si L-au compatimit, pe cand suferea pentru noi, alcatuind samanta noului Israel: de aceea fapta lor va ramane inscrisa in vesnicie. Dar arhiereii si fariseii nu-si gasesc linistea nici dupa ce afla ca Iisus murise. Ei par sa fie urmariti de gandul ca, si de dincolo de mormant, Hristos ar putea sa-i tulbure, sa le primejduiasca invatatura. Fapta lor de a doua zi indreptateste aceasta presupunere, caci sambata, dupa cum arata Sfantul Matei, arhiereii si fariseii se adunara si mersera la Pilat, rugandu-l sa puna straja la mormant. Cererea lor era justificata, ziceau ei, de chiar afirmatiile lui Iisus, Care spusese fiind inca in viata: "Dupa trei zile Ma voi scula" (Matei 27, 63). Arhiereii se temeau de aceea ca nu cumva ucenicii lui Iisus, venind si furand trupul Invatatorului lor, sa vesteasca poporului ca El S-a sculat din morti. "Si va fi ratacirea de pe urma mai rea decat cea dintai" (27, 64), afirma acestia, in speranta de a-l convinge astfel pe procurator sa incuviinteze cererea lor. Pilat, caruia procesul lui Iisus cu numeroasele sale incidente si interventii din partea capeteniilor lui Israel ii pusese rabdarea la grea incercare, le raspunde: "Aveti straja; mergeti si intariti cum stiti" (27, 65). Se vede limpede ca doreste sa nu mai fie tulburat in legatura cu acest osandit, asa ca le ingaduie sa ia orice masuri vor crede de cuviinta32. Fruntasii evrei, multumiti desigur ca au primit consimtamantul Procuratorului, se grabesc sa aseze o paza la mormant si merg chiar mai departe, pecetluind si piatra de la intrare. Iudeii pecetluiesc piatra - cat de semnificativ este acest gest! - in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici Invierea lui Iisus, urmata de raspandirea noii credinte. De cate ori, de-a lungul istoriei, vor incerca dusmanii lui Hristos sa pecetluiasca cuvantul Evangheliei, sa faca sa amuteasca glasul slujitorilor lui Hristos! Stradania lor se va 18

arata insa la fel de zadarnica si de lipsita de noima ca si aceea a carturarilor evrei care isi inchipuiau, in nebuneasca lor indrazneala, ca aveau vreo putere asupra Fiului lui Dumnezeu si ca puteau sa-L retina pe veci in maruntaiele pamantului33. Fapta capeteniilor lui Israel se va intoarce si de data aceasta impotriva lor: ostasii vor fi primii martori ai Invierii, ei vor vedea ingerul care va pravali piatra si vor simti cutremurul ce va urma coborarii solului ceresc. Straduintele fruntasilor evrei, ca si acelea ale succesorilor lor intru aceeasi nazuinta, care unnareau sa se impotriveasca randuielii divine si sa astearna o tacere vesnica asupra lui Hristos si a invataturii Sale, s-au dovedit zadarnice. Invierea Domnului, urmata de Coborarea Srantului Duh si de fulgeratoarea raspandire a Evangheliei, va risipi curand iluziile acestor amagitori, dezvaluind puterea Dumnezeului intrupat, pe care moartea nu-L va putea pastra34.

19

CAPITOLUL II PATIMILE DOMNULUI N EVANGHELIE SFNTULUI APOSTOL I EVANGHELIST MARCU

Numele lui era Ioan, dup cum spune Biblia: "El a venit n casa Mariei, mama lui Ioan care era numit i Marcu, unde muli se adunau pentru rugciune (Fapte 12:12). " El este cel la care s-a gndit Domnul Hristos, a Cruia este slava, cnd a spus: " Ducei-v n cetate la cutare om, i spunei-i: nvtorul zice: Vremea Mea este aproape; voi face Patele cu ucenicii Mei n casa ta."(Matei 26:18). Casa lui a fost prima biseric cretin, unde ei au mncat Patele, s-au ascuns dup moartea Mntuitorului i n camera de sus de aici au primit Duhul Sfnt. Acest apostol s-a nscut n Cirene (unul din cele cinci orae vestice, Pentapolis, din Vestul Africii). Numele tatlui su era Aristopolus, iar mama sa se numea Maria i era rud cu Apostolul Varnava. Credina lor era iudaismul i erau bogai i onorai. Prinii l-au educat n cultura greac i ebraic. Dup ce au emigrat la Ierusalim, l-au numit Marcu. Marcu vizita frecvent casa Sfntului Petru i de la el a nvat cretinismul35. II.1. INTRAREA MNTUITORULUI IISUS HRISTOS N IERUSALIM Iar cei ce mergeau nainte i cei ce veneau pe urm strigau, zicnd: Osana! Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului! Binecuvntat este mpria ce vine a printelui nostru David! Osana ntru cei de sus!(Marcu 11,9-10) Cu ase zile nainte de Patile Iudeilor a intrat Domnul nostru Iisus Hristos triumfal n Ierusalim. nconjurat de Sfinii Si Apostoli i de o mulime mare de popor se apropie de poarta cetii. Era mare alai i bucurie n tot Ierusalimul. Muli au aternut n calea Mntuitorului vemintele lor, alii ineau stlpri n mini, toi erau bucuroi, veseli i strigau : Osana! Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului ! (Marcu XI, 9).

20

Oare de ce intr Iisus, pe care-L tim att de smerit i umilit, triumfal, n cetatea Ierusalimului ? Mai nti de toate Iisus vrea s se arate poporului ca mprat al lui Israil. Apoi aceast intrare srbtoreasc n Ierusalim, avea s fie modul intrrii Sale n Ierusalimul ceresc. Iat rostul srbtorii de astzi, nelesul mai adnc al alaiului care I se face blndului Iisus. Aceast intrare triumfal a dumnezeiescului Mntuitor n Ierusalim mai are i o nsemntate tainic, fiindc ea se repet i se serbeaz pn astzi in Sfnta Euharistie, n Sfnta Cuminectur cum i spune poporul nostru, pentru c Sfnta mprtanie nu este altceva dect o intrare srbtoreasc a Mntuitorului Iisus Hristos n sufletul cretinului. De aici s-a nrdcinat i un obicei ca cei mai muli credincioi s se mprteasc n Duminica Floriilor sau a Stlprilor. Deci intrarea lui Iisus n Ierusalim ne aduce aminte de intrarea Lui n sufletele credincioilor, ne aduce aminte de Sfnta i marea Tain a mprtaniei36 . Sfnta mprtanie este Taina cea mai mare a credinei noastre. n aceast Tain vine Domnul nostru Iisus Hristos, ntreg, n prticica cea mai mic, cu Trupul i Sngele Su, vine la cei ce se mprtesc n biseric, ca s-i sfineasc, la cei bolnavi, ca s-i mngie, i s-i ntreasc, la cei care zac pe patul morii, ca s le uureze plecarea din lumea aceasta ; dndule fgduina dulce i plin de mngiere .Ce mare bucurie de a fi cretin, ce fericire pentru noi pmntenii i fiii Bisericii lui Hristos c ne putem hrni cu prea curatul Trup i Snge al lui Dumnezeu ! Aceast hran minunat a Sfintei mprtanii ne-a pregtit-o dragostea lui Dumnezeu nou, cretinilor, n fiecare biseric, ns multor cretini le vine greu s se pregteasc mcar o dat pe an pentru aceast hran fr asemnare pe lume. Un om nvat ne spune despre aceast nfricoat tain : Dac am putea noi contopi toate faptele mari, cte s-au ntmplat n lume, cu tot binele, frumosul i folosul lor ntr-o singur fapt i dac am pune-o pe aceasta alturi de o fapt pe care o svrete cretinul, dac primete cu vrednicie Sfnta mprtanie, atunci toate acele fapte ale neamului omenesc n-ar fi, pe lng o singur mprtanie, dect numai umbra unei umbre. Ce cuvinte frumoase despre folosul neasemuit de mare al unei mprtanii cu adevrat cretineti. Pentru o asemenea mprtanie, adevrat cretineasc37, se nelege de la sine c trebuie s fim pregtii n chip cuviincios. Iat ce ne spune n aceast privin Sfntul Apostol Pavel : S se cerceteze, ns, omul pe sine i aa s mnnce din pine i s bea din pahar (I Corinteni XI, 28). Cercetarea cugetului, o mrturisire plin de cin a pcatelor noastre sunt pregtirea ce

21

se cere pentru Sfnta Tain a mprtaniei. Cui i lipsete aceast pregtire cretineasc, izvorul de via fctor al Sfintei mprtanii se va preface ntr-un izvor de osnd, dup cum ne spune iari Sfntul Apostol Pavel : Cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i mnnc i bea, nesocotind Trupul Domnului (I Corinteni XI, 29). Aa cum evreii, la Intrarea lui Iisus n Ierusalim,i-au lepdat hainele, le-au aternut n cale, s ne lepdm i noi n faa intrrii lui Iisus n sufletul nostru i n faa Sfintei mprtanii, de toate patimile, poftele i greelile noastre. Precum L-a ntmpinat poporul evreu pe mpratul Su, la porile Ierusalimului cu stlpri, s ieim i noi naintea Lui cu stlparea unui suflet curit printr-o mrturisire sincer cretineasc38. Numai aa fcnd, Sfnta mprtanie va fi pentru fiecare dintre noi, ntr-adevr, un izvor de fericire, de mngiere i de via venic. Atunci vom simi i nelege ct de adevrate sunt frumoasele cuvinte ale Fericitului Augustin cu privire la Sfnta mprtanie : Cu toate c Dumnezeu este atotputernic, n-a putut s ne dea mai mult, cu toate c este atotnelept, n-a tiut s ne dea mai mult i cu toate c este atotbogat, n-a avut de unde s ne dea mai mult dect aceast Sfnt Tain. Dup ce am vzut care este nelesul intrrii triumfale a Fiului lui Dumnezeu n cetatea Ierusalimului, se cuvine s -L rugm pe Dumnezeu, ca ziua cea sfnt i mare a nvierii Domnului s ne gseasc pe toi pregtii, curai, luminai i vrednici de fericirea cea adevrat i netrectoare39. II. 2. UNGEREA DIN BETANIA. CINA CEA DE TAINA. GHETSIMANI. PRINDEREA. INFATISAREA LA CAIAFA. LEPADAREA LUI PETRU

Minunea Invierii Domnului Iisus este temeiul existentei Bisericii noastre, in care toti suntem cuprinsi ca madulare ale lui Hristos si in acest fel vietuind ascunsi cu Hristos in Dumnezeu(Col. 3, 3). Din orice unghi am privi acesta minune extraordinara, a Invierii, ea nu poate fi consumata sau epuizata din punct de vedere teologic, intrucat transcede(depaseste) insasi ratiunea noastra marginita. Din aceasta viziune, ne propunem sa expunem cate aspecte teologice, legate de un moment anterior Jerftei de pe Golgota40. Pana la desfasurarea propriu-zisa a evenimentelor pascale, este important sa cunoastem faptul ca evanghelisti acorda o importanta deosebita evenimentelor pregatitoare Patimilor lui Iisus. Aceastea au un rol relevant, intrucit anticipiaza actul de Preamarire a lui

22

Iisus Hristos. Dintre acestea am ales spre studiu pericopa Ungerii din Betania, aceasta secventa fiind consemnata in toate cele patru Evanghelii41. i fiind El n Betania, n casa lui Simon Leprosul, i eznd la mas, a venit o femeie avnd un alabastru, cu mir de nard curat, de mare pre, i, sprgnd vasul, a vrsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mhnii ntre ei, zicnd: Pentru ce s-a fcut aceast risip de mir? Cci putea s se vnd acest mir cu peste trei sute de dinari, i s se dea sracilor. i crteau mpotriva ei. Dar Iisus a zis: Lsai-o. De ce i facei suprare? Lucru bun a fcut ea cu Mine. C pe sraci totdeauna i avei cu voi i, oricnd voii, putei s le facei bine, dar pe mine nu M avei totdeauna. Ea a fcut ceea ce avea de fcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre nmormntare. Adevrat zic vou: Oriunde se va propovdui Evanghelia, n toat lumea, se va spune i ce-a fcut aceasta, spre pomenirea ei.(Marcu 14, 3-9) Tematica abordata aici este una vasta si diversificata, astfel ca in articolul de fata ne vom indrepta atentia doar asupra relatarilor primilor doi evanghelisti (Matei si Marcu). Acest fapt se datoreaza si unor probleme esentiale ce s-au ridicat de-a lungul timpului, referitoare la identificarea aceluiasi episod scripturistic in cadrul tuturor relatarilor evanghelistilor42. Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur, fara a se preocupa intr-un mod atent de acest subiect, considera ca femeia prezenta in expunerea sinopticilor(Matei, Marcu si Luca) este aceiasi, doar episodul din Evanghelia dupa Ioan fiind diferit. Mai tarziu, Sfantul Teofilact al Bulgariei considera evenimentul din Betania ca fiind acelasi doar in cadrul primelor doua Evanghelii. Asadar, in cazul acesta, avem de-a face cu trei femei diferite aflate intr-un context asemanator langa Iisus. In functie de aceste teze oscileaza si parerile cercetatorilor biblisti ortodocsi moderni. Nu in ultimul rand, referitor la Ungerea din Betania, traditia liturgica a Bisericii Ortodoxe trateaza ca fiind identice relatarile evaghelistilor sinoptici. Conchidem prin a spune ca, pentru o abordare generala si corecta a acestei teme ne limitam doar la expunerea facuta de aghiografii Matei si Marcu43. Referindu-ne la cuprinsul episodului din Betania, in textul sfant ni se spune ca Iisus se afla intr-o casa din cetatea Betaniei, la un om pe nume Simon Leprosul(Mt. 26,6). Ne putem intreba care este rostul prezentei Mantuitorului in casa unui asa-zis lepros, dupa cum am citit din textul sacru. Prescriptiile Vechiului Testament pentru leprosi erau destul de clare: Leprosul, cel ce are aceasta boala, sa fie cu hainele sfasiate, cu capul descoperit, invelit pana la buze, si sa strige mereu: necurat! necurat! Tot timpul cat va avea pe el boala, sa fie spurcat, ca necurat este; si sa traiasca singuratic si afara din tabara sa fie locuinta lui.(Levitic 13, 45-46).

23

In alta ordine de idei, un om care era bolnav de lepra, era obligat sa locuiasca in afara cetatii, separat prin mai multe criterii de restul oamenilor. Faptul ca Iisus se afla in cetate cu Simon Leprosul si mai mult decat atata, in casa lui, alaturi si de alti oameni, in ciuda prescriptiilor din Lege, ne determina sa afirmam cu certitudine savarsirea unei minuni de catre Iisus prin vindecarea lui Simon de lepra. Acesta probabil ofera masa din casa sa spre multumire in cinstea vindecarii sale. In alt fel nu s-ar explica prezenta Mantuitorului in acel loc44. De altfel, evangheliile mai consemneaza episodul vindecarii celor zece leprosi, astfel ca avem toate circumstantele sa credem in savirsirea acestei minuni. Am insistat pe acest aspect, intrucit majoritatea credincisilor nu-l cunosc, iar preotii din Biserica vorbesc destul de putin despre el. Asadar, numai din numele unui om, am demonstrat infaptuirea unei minuni petrecuta in contextul premergator al Patimilor lui Iisus. In continuarea episodului din Betania, iese in evidenta gestul unei femei, care se apropie de Hristos, ungandu-L pe cap cu mir de nard curat (Mc. 14,4). Asupra acestui mod de manifestare a femeii, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti ne ofera o serie larga de interpretari. Desigur, gestul femeii trebuie corelat si cu modul ucenicilor de raportarea la acesta, prin faptul ca ei se arata contrariati in fata Mantuitorului pentru risipa de bani care s-a facut prin varsarea mirului(Mc. 14, 4-5). Astfel, Iisus le explica ucenicilor semnificatia acelui gest de ungere si le porunceste ca oriunde se va propovadui Evanghelia sa se aminteasca si de acest eveniment (Mc. 14, 6-9). Interesant este ca atit Sf. Matei cat si Sf. Marcu, introduc acest episod intre vestirea Patimilor lui Iisus, hotararea mai-marilor Sinagogi de a-L prinde pe Acesta si intre gestul de tradare a lui Iuda. Vom incerca sa aratam ca acest fapt nu este unul intamplator, deoarece scena din Betania, are legatura directa cu momentele amintite anterior45. Revenind la explicarea actului de ungere al Mantuitorului, trebuie amintita tipologia pe care o realizeaza Sfantul Ioan Gura de Aur, intre acest episod si secventa din Vechiul Testament, cand Iacob construieste o piatra misterioasa lui Dumnezeu pe care a varsat mir (cf. Lev. 28,18). Precum acele miresme si jertfe erau bineplacute lui Dumnezeu-Tatal, asemenea si mirul de nard curat din Betania ii este bineplacut Fiului. Intrucat gestul femeii porneste dintr-un sentiment de profunda adorarea a lui Hristos ca Mesia, retinem ca evenimentul are si o insemnatate importanta legata de moartea lui Iisus46. In acest sens, Hristos spune urmatorul lucru: Ea a facut ceea ce avea de facut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre ingropare (Mc. 14,8). Cu alte cuvinte, Iisus, prin ungerea care i-a fost facuta de femeie, se arata pe Sine ca Mesia, ca Cel ce trebuie sa moara 24

pentru noi, si ne da o dovada a existentei cultului divin ca mod de adoratie a lui Hristos. Din aceasta perspectiva, se explica si faptul ca Iisus ia apararea femeii in fata Apostolilor tulburati de gestul ei, spunand: Lasati-o, de ce-i faceti suparare? Bun lucru a facut ea pentru Mine. Caci pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti intotdeauna(Mc. 14, 6-7). Sfantul Teofilact al Bulgariei, da o explicatie foarte interesata scenei prin care femeia isi manifesta adoratia fata de Hristos. Tocmai vindecarea lui Simon, spune autorul, este argumentul suprem pentru femeie, ce-o determina sa verse mirul scump pe capul lui Iisus. In continuare, se consemneaza cateva aspecte deosebit de importante si anume: identificarea intelesului duhovnicesc(anagogic) al acestui eveniment, urmat de actualizarea actului savarsit de femeie prin noi, crestinii de azi. Acest lucru este ilustrat astfel: capul lui Hristos este identificat a fi Dumnezeirea Sa, iar mirul este reprezentat de faptele bune(mir duhovnicesc). Noi, crestinii, savarsind acest proces, reactualizam gestul femeii asemanandu-ne cu ea in virtute si in sentimentul de adoratie pentru Hristos. In sensul celor spuse pana aici, este lesne de inteles de ce Iisus porunceste ca fapta ei sa fie amintita pururea, dupa cum noteaza Sfantul Apostol Marcu: Adevar va spun Eu voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia, in toata lumea, se va spune si ce a facut ea, spre pomenirea ei(Mc. 14, 9). Sfantul Ioan Hrisostom, retine cuvintele in toata lumea, care dovedeste faptul ca Evanghelia se va propovadui la toata lumea. Dupa terminarea acestui episod, Iuda Iscarioteanul, se duce la arhierei pentru a-L da pe Iisus in mainile lor(Mt. 14, 14). Sfantul Teofilact, considera ca acesta atitudine de tradare a lui Iuda, este data de impactul pe care l-a avut asupra sa risipa de bani din gestul femeii. Asadar, daca in inceputul capitolului, autoritatile sinagogale isi propuneau sa-L prinda pe Iisus, derularea episodului din Betania, genereaza gestul de vanzare a Mantuitorului de catre Iuda47. In concluzie, semnificatia episodului Ungerii din Betania raportat la contextul premergator al Patimilor lui Hristos este unul relevant. In textul pericopei evanghelice, se anticipeaza o serie de evenimente foarte importante ce tin de persoana divino-umana a lui Iisus precum: cultul divin, tradarea si moartea Sa. Din perspectiva propovaduirii apostolice(kerigma) aflam faptul ca Evanghelia lui Hristos va fi impartasita la toata lumea. Nu in ultimul rand, trebuie amintita datoria noastra duhovniceasca de a reactualiza gestul femeii prin faptele noastre bune savarsite in numele lui Iisus Hristos. Deoarece prin faptele bune facute in numele Mantuitorului, marturisim credinta adevarata a lui Hristos(Iac. 2,20) si astfel ne insusim statutul de fii ai Luminii, precum zice Sfanta Scriptura: Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu.

25

Sfantul Apostol si Evanghelist Marcu consemneaza urmatoarele: "Iar in ziua cea dintai a Azimilor, cand jertfeau Pastile, ucenicii Lui L-au intrebat: Unde voiesti sa gatim, ca sa mananci Pastile? Si a trimis doi din ucenicii Lui, zicandu-le: Mergeti in cetate si va va intampina un om, ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el. Si unde va intra, spuneti stapanului casei ca Invatatorul zice: Unde este odaia in care sa mananc Pastile impreuna cu ucenicii Mei? Iar el va va arata un foisor mare asternut gata. Acolo sa pregatiti pentru noi. Si au iesit ucenicii si au venit in cetate si au gasit asa precum le-a spus si au pregatit Pastile. Iar facandu-se seara, a venit cu cei doisprezece. Pe cand sedeau la masa si mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua ca unul dintre voi, care mananca impreuna cu Mine, Ma va vinde. Ei au inceput sa se intristeze si sa-I zica, unul cate unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care intinge cu Mine in blid. Ca Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului. Bine era de omul acela daca nu s-ar fi nascut48. Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa. Adevarat graiesc voua ca de acum nu voi mai bea din rodul vitei pana in ziua aceea cand il voi bea nou in imparatia lui Dumnezeu. Si dupa ce au cantat cantari de lauda, au iesit la Muntele Maslinilor." (Marcu 14, 12-27) i au venit la un loc al crui nume este Ghetsimani, i acolo a zis ctre ucenicii Si: edei aici pn ce M voi ruga. i a luat cu El pe Petru i pe Iacov i pe Ioan i a nceput a Se tulbura i a Se mhni.i le-a zis lor: ntristat este sufletul Meu pn la moarte. Rmnei aici i privegheai.(Marcu 14, 32-34) La Marcu, Iisus Se adreseaza Tatalui cu apelativul Avva. In limba aramaica, acest cuvant, avand o pronuntata nuanta de duiosie, inseamna "tata", fiind rostit numai de copiii mici. Pare strigatul unui prunc care, incoltit de primejdie, cere ajutorul parintelui sau. Cuvintele lui Iisus rostite catre Petru: "Simone, dormi? N-ai avut tarie ca sa veghezi un ceas?" (Marcu 14,37) rasuna peste veacuri ca o mustrare dureroasa care ii vizeaza pe toti oamenii. Pascal spune ca Hristos ii mantuieste pe ucenici, in timp ce ei dorm. EI sufera singur si ne izbaveste singur, caci mantuirea este dar facut omului de Fiul Tatalui.

26

Slujitorii purtau faclii pentru a lumina gradina cufundata in intuneric si a-L prinde astfel mai usor pe Cel care banuiau ca va incerca sa Se ascunda. De teama poate ca Iisus va fugi sau ca vreunul dintre ucenici ar putea sa-I ia locul, Iuda le daduse un semn de recunoastere: "Pe care-L voi saruta, Acela este. Prindeti-L si duceti-L cu paza" (Marcu 14,44). Daca putin mai inainte Iisus indraznise sa nadajduiasca ca paharul s-ar putea indeparta de la buzele Sale, acum, cand clipa de sovaiala a trecut si cand voia Sa se pleaca din nou intru totul celei a Parintelui ceresc, nici o impotrivire nu-si mai avea rostul. Desi Se vede tradat si prins, asemenea unui raufacator, Hristos il mustra pe Petru pentru fapta sa necugetata, subliniind ca orice act de violenta se va intoarce, mai devreme sau mai tarziu, impotriva celui ce l-a savarsit: "Toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri". Aceste cuvinte vor fi confirmate de nenumarate ori de-a lungul istoriei, in cuprinsul careia cei ce vor recurge la forta, ucigandu-l pe adversar, vor pieri in acelasi mod. Hristos nu Se poate insa impiedica sa-i certa pe cei veniti sa-L prinda si mai ales pe aceia care urzisera complotul impotriva Sa: "Ca la un talhar ati iesit cu sabii si toiege, ca sa Ma prindeti" (Marcu 14, 48), ii mustra El, si din aceste cuvinte razbate parca mahnirea Sa pentru faptul ca folosesc violenta si forta impotriva Celui venit sa-i invete blandetea si iertarea. "In fiecare zi eram la voi in templu, invatand, si nu M-ati prins" (14, 49), ii infiunta in continuare, scotand la iveala fatarnicia acelora care nu au cutezat sa-L aresteze in mijlocul multimii, incoltindu-L in schimb la miez de noapte, intr-un loc ascuns. In clipa cand Patimile au si inceput, Iisus vrea parca sa sublinieze inca o data ca paseste liber spre moarte si ca de El atarna acceptarea sau respingerea crucii. Misiunea de Mesia suferind pentru care optase in pustiu, invingand ispita demonica, Si-o asuma acum in toata plenitudinea sa49. Nu numai cel rau, dar si ucenicii Sai, insufletiti de cele mai bune intentii, dar neintelegand adevarata menire a lui Iisus, incearca pana in ultimul ceas sa-L abata de pe calea Golgotei. Ispita de a Se izbavi, prin puterea ce Ii era data, va reveni continuu: chiar si in timpul agoniei, Domnul va fi indemnat de iudei sa Se mantuiasca, coborandu-Se de pe cruce. De aceea staruie cu atata insistenta asupra faptului ca nu este victima unui destin neinduplecat, ci stapanul propriei Sale vieti, pe care o ofera pentru rascumpararea omului. Intre timp, indeplinindu-si misiunea, ostasii si comandantul lor, impreuna cu slujitorii iudeilor, asa cum noteaza cu grija Ioan, Il prind pe Iisus si Il leaga, iar ucenicii, vazand acestea, "Iasandu-L, au fugit toti" (Marcu 14,50). Cat de dureros suna acest verset, identic la Matei si Marcu! Domnul trebuia sa experieze toata gama de dureri ce insotesc viata omului, dintre care sentimentul de parasire din partea celor dragi, atunci cand te afli intr-o mare restriste, constituie poate una din cele mai mari suferinte. 27

Un episod relatat numai de Marcu si avand savoarea particulara a faptului desprins din realitate este cel privitor la aparitia unui tanar, care continua sa-L urmeze pe Iisus si dupa arestare. Acesta era infasurat intr-un giulgiu, pe trupul gol, si atunci cand slujitorii il apuca voind sa-I prinda, fuge gol, lasand in mana lor cearsaful (Marcu 14, 51-52). Cei mai multi comentatori cred ca il pot identifica in acest tanar chiar pe evanghelistul Marcu, ipoteza care ar putea fi admisa daca s-ar sti ca gradina Ghetsimani apartinea Mariei, mama lui Marcu. Oricum ar fi, este miscator acest tanar, probabil un ucenic - care, spre deosebire de apostoli, nu Il paraseste pe Iisus nici in ultima clipa. Dupa ce si acesta este silit sa fuga, Domnul ramane singur cu cei care Il duceau spre a fi judecat50. Interogatoriul luat de Anna nu a avut probabil un caracter oficial. Marele preot era desigur curios sa-L vada pe Iisus si sa se convinga ca fusese arestat, dar nu voia sa se angajeze in vreun fel, dat fiind mai ales ca lui nu-i revenea nici o obligatie din punct de vedere legal. Acesta este poate motivul pentru care interogatoriul luat de Anna nu este consemnat in nici o alta Evanghelie, chiar trecerea pe la el fiind omisa de sinoptici. Sfantul Ioan subliniaza doar ca Anna L-a trimis pe Iisus din nou legat la Caiafa, dandu-L deci in seama pazei militare, de teama unei evadari. O serie de comentatori sunt de parere - parere pe care, de altfel, ne-o insusim - ca pentru judecarea lui Iisus au avut loc doua sedinte ale Sanhedrinului: una noaptea, indata dupa ce fusese infatisat lui Anna, si o a doua dimineata, inainte de a-L trimite la Pilat. Ipoteza respectiva se intemeiaza pe marturiile lui Marcu si Matei, atestata de versetele: "Si au dus pe Iisus la arhiereu si s-au adunat acolo toti arhiereii si batranii si carturarii" (Marcu 14, 53). Acest text preceda interogatoriul; tot Marcu spune: "Si indata dimineata, arhiereii, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legand pe Iisus, L-au dus si L-au predat lui Pilat" (Marcu 15, 1). La prima sedinta s-a dezbatut procesul religios, constatandu-se, din punctul de vedere al conducatorilor evrei, vinovatia lui Iisus. A doua nu va avea decat un caracter pur formal: ea va confirma sentinta data de prima si va hotari predarea lui Iisus in mainile procuratorului, formulandu-se in acest scop si acuzatia de ordin politic. Cutremuratoare a fost clipa - dar cati si-au dat seama de aceasta? - cand Hristos, Mesia cel asteptat si vestit de toti profetii Legii vechi, S-a infatisat inaintea Sanhedrinului. Mielul de care vorbeste Isaia este adus inaintea marelui preot al vechii aliante, care va hotari sa fie junghiat, asa cum proorocise profetul51. Legea veche isi afla astfel implinirea si se condamna in acelasi timp prin acest act. Indata ce Domnul aparu in fata tribunalului, incepu desfasurarea procesului. Sinedristii cautau, asa cum arata Marcu, o marturie care sa indreptateasca osandirea la moarte, de aceea 28

chemara o serie de martori, negasind insa nici o acuzatie valabila, "desi venisera multi martori mincinosi" (Matei 26, 60). In cele din urma venira inca doi, care afirmara ca Iisus spusese: "Voi darama acest templu facut de mana, si in trei zile altul, nefacut de mana, voi cladi" (Marcu 14, 58). Spusele lor se intemeiau pe cele rostite de Domnul cand praznuise cel dintai Pasti la Ierusalim (Ioan 2, 19). Iisus, raspunzand atunci la cererea staruitoare a evreilor de a le da semn, profetise moartea Sa, folosind in chip metaforic cuvantul "templu" pentru a desemna propriul trup. Insa ascultatorii Sai, rau intentionati si nepregatiti pentru o asemenea revelatie, au crezut ca El Se referea la daramarea templului. Sa nu se uite apoi ca, in ultima cuvantare cu caracter eshatologic, Domnul daduse sa se inteleaga ca Ierusalimul si templul vor fi nimicite. Coreland aceste afirmatii, se putea deci trage concluzia, de catre cei rauvoitori, ca El ar avea intentia sa Se atinga de sanctuarul Legii vechi. Totusi, asa cum consemneaza Marcu, cele afirmate de cei doi martori nu coincideau (Marcu 14, 59), de aceea Caiafa, adresandu-se lui Iisus, il intreba: "Nu raspunzi nimic la tot ce marturisesc impotriva Ta acestia?" (14, 60). Dar El tacu si nu raspunse nimic - aminteste Marcu. Fara indoiala, Mantuitorul nu urmarea sa Se apere de acuzatia de mai sus, caci pentru aceasta ar fi trebuit sa dezvaluie semnificatia intruparii si a Patimilor Sale, taine pe care judecatorii Sai nu le puteau intelege. De aceea prefera sa taca52. De data aceasta, Domnul nu mai are nici o retinere si, ceea ce nu voise sa descopere fariseilor care il iscodeau neincetat, dezvaluie acum intr-o clipa: "Eu sunt - spune El - si veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Celui Atotputernic si venind pe norii cerului" (Marcu 14, 62). Folosind termeni si imagini proprii profetilor - coroboreaza o viziune a lui Daniel cu un verset din Psalmul 109 -, Iisus Se descopera drept Mesia cel asteptat, socotit de catre prooroci a fi insusi Fiul lui Dumnezeu. Pare ca timpul s-a oprit in acea secunda cand Fiul Tatalui Si-a descoperit dumnezeirea fata de preotii vechiului asezamant, a carui menire fusese tocmai de a pregati intruparea Cuvantului. De acea clipa a atarnat destinul lui Israel. Daca conducatorii spirituali ai poporului ar fi avut atunci o tresarire, daca, lepadand trufia si semetia lor, s-ar fi lasat patrunsi de har, poate ca din acuzatori s-ar fi prefacut in inchinatori ai lui Hristos. Domnul trebuia sa patimeasca pentru a-l izbavi pe om, dar poate ca ar fi fost posibila moartea Sa muceniceasca si fara aceasta judecata si mai ales fara participarea colectiva a poporului ales. Ne aflam astfel din nou in fata unei taine de nepatruns. Pentru a intelege aceasta cadere, atat de greu de inteles, trebuie tinut seama de momentul cand ea a avut loc. Petru se afla la capatul unei nopti epuizante, in care traise emotii extrem de puternice53. El asistase la faptul incredibil al prinderii lui Hristos, caci, in ciuda repetatelor profetii facute de Acesta in legatura cu Patimile Sale, nici unul dintre apostoli nu 29

izbutise sa accepte gandul ca Domnul avea sa sufere moarte muceni-ceasca. Petru daduse primul semn de slabiciune, cand, dupa consacrarea de la Cina, atipise in timp ce Iisus Se ruga. Poate ca daca ar fi avut atunci puterea sa vegheze si daca s-ar fi rugat, asa cum il sfatuise Mantuitorul, nu ar fi cazut in ispita. Rusinat ca nu avusese taria de a sta treaz si manat de firea sa impulsiva, el facu gestul nestapanit de a-i taia urechea lui Malhus, ceea ce ii atrase o mustrare aspra din partea Domnului si pare ca tot curajul sau s-a topit o data cu acest act necugetat, pe care il regreta si de ale carui urmari incepuse sa se teama. Faptul ca Iisus l-a certat pentru indrazneala lui si ca S-a lasat arestat fara nici o impotrivire a contribuit fara indoiala la descumpanirea apostolului, a carui incredere in Domnul sau a inceput sa se clatine. Totusi, Petru nu s-a indurat sa-L paraseasca indata pe Iisus si, in timp ce apostolii ceilalti se risipisera, el s-a incumetat sa intre cu Ioan chiar in curtea arhiereului, acolo unde putea fi oricand prins54. insa in clipa cand s-a vazut recunoscut, el si-a pierdut ultima farama de barbatie, temandu-se mai ales fiindca ranise un om al arhiereului, de aceea s-a grabit sa tagaduiasca orice legatura cu Hristos. Este aceeasi pripeala pe care am intalnit-o de atatea ori la apostol, aceeasi neputinta de a-si stapani prima reactie, dand glas unor afirmatii necugetate. Cu numai cateva ceasuri in urma se grabise sa faca fagaduieli de care nu stia daca se putea tine: "Si de-ar fi sa mor cu Tine, nu Te voi tagadui", dupa cum aminteste Marcu (14, 31). Cruzimea inconstienta este dublata aici de o ironie sadica ce accentueaza caracterul demonic al scenei. A lua in deradere o suferinta si a o spori, facand din aceasta un divertisment, este fara indoiala semnul unei interventii diabolice. Cand s-a facut dimineata a avut loc a doua sedinta a Sanhedrinului, care hotari sa-L predea pe Iisus lui Pilat, spre a confirma osandirea la moarte. Sfantul Marcu rezuma astfel cele petrecute: "Si indata dimineata, arhiereii, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legand pe Iisus, L-au dus si L-au predat lui Pilat" (Marcu 15, 1). Dupa cum se stie, Sanhedrinul nu avea dreptul de a pronunta condamnari la moarte, de aceea orice sentinta de acest fel trebuia confirmata de procurator, reprezentantul Imperiului roman in provinciile ocupate. Sinedristii L-au trimis pe Iisus la Pilat, in speranta ca vor obtine intarirea sentintei date de ei. In ceea ce-i priveste pe arhierei si pe batrani, se constata la ei aceeasi uscaciune sufleteasca pentru care ii certase Domnul de atatea ori. Gestul lui Iuda nu le trezeste nici o remuscare, nu gaseste in inima lor nici un ecou, iar raspunsul lor oglindeste cel mai neinduplecat egoism, dublat de o stranie lipsa de raspundere: "Ce ne priveste pe noi? Tu vei vedea". Este o desolidarizare totala de crima pe care ei au pus-o la cale. Pe de alta parte, conceptia lor legalista, dominata de respectul unor forme goale, apare pregnant in urma refuzului de a pune 30

banii, pret de sange, in vistieria templului. Ei nu se sfiesc sa savarseasca o nelegiuire, dar banii de care s-au slujit pentru indeplinirea acesteia ii socotesc necurati, folosindu-i totusi pentru a face o falsa binefacere: cumpara o tarina pentru ingroparea strainilor. Fapta lor pune inca o data in evidenta cat de indreptatite erau mustrarile lui Iisus indreptate impotriva acestei caste sacerdotale, precum si a fariseilor55. Iuda nu a asistat deci decat la judecarea lui Iisus. El nu a avut taria de a urmari, chiar din umbra, desfasurarea Patimilor si de a-L privi in fata pe invatatorul rastignit din vina sa. Daca a fugit de privelistea cutremuratoare a Omului durerilor, lui Iuda nu i-a fost ingaduit nici sa zareasca chipul luminos al lui Hristos cel inviat, deoarece el se lipsise prin fapta sa de roadele Jertfei si ale invierii Domnului. Lepadarea lui Petru este relatata de toti Evanghelistii. Dupa arestarea Mantuitorului, Petru se strecurase in multime si venise pana in curtea arhiereului, ca sa urmareasca desfasurarea procesului. Aici l-a introdus fie Ioan Evanghelistul, cum socotesc unii, fie Ioan Marcu cum cred altii, care cunostea pe sluga lui Caiafa, daca nu pe Caiafa insusi (Ioan XVIII, 16). Pe cand Petru sedea afara in curte, a venit la el o slujnica, zicand: Si tu erai cu Iisus Galileiamil. Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, zicand: Nu stiu ce zici. Si iesind el la poarta, la vazut aici si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Iisus Nazarineanul. Si iarasi s-a lepadat el cu juramant: Nu cunosc pe Omul Acesta. Iar dupa putin, apropiindu-se cei ce stateau in preajma, au zis lui Petru: Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci si graiul tau te vadeste. Atunci el a inceput sa se blesteama si sa se jure: Nu cunosc pe Omul Acesta. Si indata a cantat cocosul si si-a adus aminte Petru de cuvantul lui Iisus, Care-i zisese: Mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara, a plans cu amar. Lepadarea lui Petru este deci gradata si lasa. El reneaga pe Domnul. Se leapada de El cu juramant. De acum, Petru nu mai este Apostol. Sf. Luca ne informeaza ca, dupa cea de a treia lepadare, Domnul, pe cand era dus de la Ana la Caiafa, s-a intors spre Petru si l-a privit, mustrandu-l si amintindu-i de prezicerea ce-i facuse si de fagaduinta lui. Iar cand a auzit cocosul, Petru s-a strecurat afara, s-a umplut de intristare si a plans cu lacrimi de pocainta. La ziua, condamnarea Mantuitorului de catre sinedriu era definitiva. El a fost deci trimis inaintea lua Pilat, pentru ratificarea sentintei si executarea ei56.

31

II.3 JUDECAREA SI OSANDA. RASTIGNIREA SI INGROPAREA i L-a ntrebat Pilat: Tu eti regele iudeilor? Iar El, rspunznd, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii l nvinuiau de multe. Iar Pilat L-a ntrebat: Nu rspunzi nimic? Iat cte spun mpotriva Ta.(Marcu 15, 2-4)

"Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit pe fata lumii; Eu am invatat intotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit pe ascuns" (Ioan 18, 20). N-a fost nimic conspirativ in actiunea si in invatatura Sa. Deci nu e nevoie sa fie intrebat El. Sa intrebe pe toti cei de fata, care au auzit ce a vorbit El. El nu va nega ceea ce vor marturisii cu sinceritate aceia. El nu se simtea vinovat pentru aceasta invatatura si nu va renunta la ea ca sa scape de osandirea lor. E gata sa si-o recunoasca si acum in fata arhiereului. Dar nu vrea sa-i raspunda ca unul ce e intrebat ca un vinovat: "De ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit Eu" (Ioan 18, 21). Unul din cei de fata simtind in raspunsul lui Iisus indrazneala de-a nu se simti vinovat pentru ceea ce a invatat, deci ca o infruntare a arhiereului care-L socotea vinovat pentru invatatura Lui, I-a dat lui Iisus, din necredinta in El sau din linguseala fata de arhiereu, o palma, zicand: "Asa raspunzi Tu arhiereului?" (Ioan 18, 22). Iisus in constiinta ca sustinand si aici invatatura Lui, n-a facut un rau, i-a spus celui ce L-a palmuit ca daca considera ca ea e rea, sau mincinoasa, sa o dovedeasca, iar daca e buna si dreapta, sa spuna pentru ce il bate57? Astfel a redus la tacere si pe Ana, si pe cel ce L-a lovit. De aceea L-au dus pe Iisus la Caiafa, sa continue aflarea de dovezi impotriva lui Iisus. Trecerea lui Iisus de la Ana la Caiafa o reda nutmai Sf. Evanghelist Ioan. Sf. Evanghelist Luca spune ca in cursul noptii Iisus a ramas in paza slujitorilor care-L bateau si batjocoreau si dimineata L-au dus la Sinedriu. Se pare ca aceasta e trimiterea la Caiafa, care era presedintele Sinedriuilui. In cursul noptii, inainte ca Iisus sa fie scos din casa lui Ana si dupa ce a fost lasat pana dimineata sub paza slujitorilor, care-L bateau si batjocoreau, (Luca 22, 83-65), Petru s-a mai lepadat de doua ori de Iisus, pana ce a auzit cocosul cantand. Se arata slabiciunea omului care se lauda cu curajul lui, fata de Iisus, care desi isi marturisise frica de moarte prin sudorile de sange, con-tinua sa si-o stapaneasca, infruntandu-i pe acuzatori prin sus tinerea invataturii de care il acuzau, desi stia ca aceasta le va intari hotararea de a-L osandi la moarte58. Dimineata a fost dus la Sinedriu, unde se adunara toate capeteniile iudeilor. Sf. Evanghelist Ioan ne spune ca Sine-driul era la Caiafa (Ioan 18, 24). Tot Sf. Evanghelist Ioan 32

spune ca L-au dus la Pilat dimineata, dar poate nu foarte de dimineata, ci spre ziua a fost dus la Caiafa, sau poate inca de noapte L-au dus in curte la Caiafa, asteptand acolo pana s-a adunat multimea de batrani si carturari. La Sinedriu voiau sa-i stabileasca in mod oficial osanda. S-au cautat intai martori care sa spuna niscai lucruri mincinoase despre Iisus. Dar cei adusi cu acest scop n-au mai avut curajul sa spuna niste minciuni din care sa rezulte o vina vrednica de osandirea Lui la moarte, in sfarsit s-au aflat doi care au crezut ca pot prezenta ca o afirmare demna de condamnat, declaratia facuta odata de Iisus, ca poate darama templul si-L poate restaura in trei zile. Luand-o arhiereii in sens literal, "arhiereul L-a intrebat: Nu raspunzi nimic la ceea ce marturisesc acestia impotriva Ta? Dar Iisus tacea" (Matei 26, 61-63). Nu gasea demn de El sa intre in explicatii, care sa dea parerea ca incearca sa scape de condamnarea la moarte, prin parute justificari. El daduse sa se inteleaga sensul acestei declamatii cand o facuse si cei ce o auzisera puteati intelege sensul ei figurat59. Luand tacerea ca o confirmare a recunoasterii lui Iisus ca El facuse aceasta afirmatie in sens literal si ca deci se considera superior templului, arhiereul L-a intrebart direct daca-si sustine aceasta afirmatie. "Te jur pe Tine sa ne spui noua de esti Tu Hristos, Fiul lui Dumnezeu" (Matei 28, 63). Hristos insemna pentru iudei, Fiul lui Dumnezeu. Iisus declarandu-se Hristos, se declara Fiul lui Dumnezeu. Sectele de azi, care nu vor sa-I dea lui Iisus numele de Hristos, nu-L recunosc deci ca Fiul lui Dumnezeu. Cum mai indraznesc deci ei sa daclare ca respecta Evanghelia. Iisus nu s-a ferit sa sustina si in fata arhiereilor si a tuturor capeteniilor ca este Fiul lui Dumnezeu, desi stia ca aceasta afirmatie a Lui va fi motivuil propriu pentru care-L vor condamna la moarte: "Si le-a zis: Daca va voi spune, nu veti crede... De acum insa Fiul Omului va sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu" (Luca 22, 67-69); si il "veti vedea venind pe norii cerului" (Matei 26, 64). "Iar ei au zis toti: Asadar, Tu esti Fiul lui Dumnezeu? Si El a zis catre ei: Voi ziceti ca Eu sunt. Atunci arhiereul si-a rupt hainele, zicand: Ce ne mai trebuie marturii? A hulit! Iata, acum ati auzit hula Lui! Ce vi se pare? Iar ei raspunzand, au zis: Este vinovat de moarte! Si au scuipat in obrazul Lui, batandu-L cu pumnii. Iar unii ii dadeau palme" (Matei 26, 65- 87; Luca 22, 70-71). Acesta ara capul de acuzare pe care il cautau. Si-l aflau de la Iisus insusi. Caci Fiul lui Dumnezeu voia sa stie toti ca El insusi S-a facut om din iubire de oameni, pentru mantuirea celor ce voiesc sa-L recunoasca si sa se uneasca cu El si prin El cu Tatal insusi60.

33

"Si sculandu-se, toata multimea acestora, L-au dus inaintea lui Pilat" (Luca 23, 1). Dar n-au intrat in pretoriu ca sa nu se spurce, ci sa manance Pastile" (Ioan 18, 28). Pilat iesind la ei, dupa ce s-a interesat de invinuirea ce I-o aduc, le-a spus: "Luati-L voi si judecati-L dupa legea voastra". Dar ei au raspuns: "Noua nu ne este ingaduit sa omoram pe nimeni" (Ioan 18, 31). Dar ei omorau totusi cu pietre femei adultere si au omorat tot cu pietre pe arhidiaconul Stefan. Ei nu puteau omori pentru o vina politica. Si voiau ca Iisus sa fie omorat pentru o astfel de vina, de autoritiaitea romana, pentru ca se temeau de popor sa-L omoare ei insisi. De aceea au venit sa-i ceara lui Pilat pentru Iisus pedeapsa cu moartea. Pilat cautand in tot felul sa scape de amestecarea lui intr-o chestiune din viata lor interna, arhiereii si carturarii au recurs cu viclenie la o acuza fata de care Pilat nu putea sa ramana indiferent: "Si au inceput sa-L parasca, zicand: Pe Acesta L-am gasit razvratind neamui nostru si impiedicand sa dam dajdie Cezarului si zicand ca El este Hristos, imparat". Intrebandu-L Pilat pe Iisus: "Tu esti regele iudeilor?", si neprimind un raspuns afirmativ la aceasta intrebare de la Iisus, Pilat a spus multimii: "Nu gasiasc nicio vina in omul acesta. Dar ei staruiau zicand ca intarita poporul, invatand (aceasta) in toata Iu-deea, incepand din Galileea pana aici" (Luca 23, 2-5). Astfel arhiereii si carturarii au deplasat totata judecarea lui Iisus in mod mincinos pe terenul razvratirii politice impo-triva Statului roman, lucru de care era cu totul strain Iisus. Incercasera ei de fapt sa-i gaseasca lui Iisus si o astfel de vina, cand L-au intrebat de se cade sa plateasca iudeii dajdie Cezarului. Dar Iisus refuzase sa se lase atras intr-o actiune de impotrivire politica fata de Statul roman, spunand ispititorilor ca daca admit sa foloseasca banii Statului romam, se cuvine sa si plateasca dajdie acelui Stat. Iisus urmarea nu dezbinari politice intre neamuri, ci ridicarea tuturor pe planul unei credinte comune in Dumnezeul iubirii61 . Dar nici conducatorilor iudei nu le ardea de apararea stapanirii romane, caci razvratirea la care au indemnat ei poporul in anii 66-70 a adus interventia armatei romane care a daramat Ierusalimul si templul, imprastiind pe evrei in toata lumea. Auzind Pilat de Galileea, a cautat iarasi sa iasa din aceasta neplacuta afacere, trimitandu-L pe Iisus la Irod Antipa, care era in acea vreme tetrarh al Galileii si se afla de Pasti la Ierusalim. Dar Irod n-a voit nici el sa se complice, ci, dupa ce L-a luat pe Iisus in ras, L-a trimis inapoi la Pilat (Luca 23, 7-11). Intrebandu-L deci Pilat in mod direct daca se socoteste regele iudeilor, Iisus dandu-si seama ca nu de la sine stie Pilat de aceasta afirmare a Sa, l-a intrebat: "De la tine insuti zici aceasta, sau altii ti-au spus-o despre Mine?" (Ioan 18, 34). Pilat n-ar fi stiut de la sine de

34

aceasta, decat afland-o de la ostasii romani raspanditi prin localitatile iudaice. Dar Iisus stia ca aceia n-ar fi putut afla de o astfel de afirmare a Sa, odata ce n-a facut-o niciodata62. De fapt, Pilat a fost silit sa-I spuna ca n-o stie de la sine, ci a aflat-o de-abia acum de la capeteniile iudaice, care aveau interes sa o inventeze. Adica a fost silit sa-i spuna sa nu-1 socoteasca intre iudeii care inventau aceasta vina lui Iisus: "Pilat a raspuns: Nu cumva sunt iudeu eu (ca sa inventez aceasta minciuna)? Poporul Tau si arhiereii Te-au predat mie (cu aceasta acuzare). Ce-ai facut?" (Ioan 18, 35). Iisus a raspums atunci la aceasta acuza mincinoasa ca se face un rege politic al iudeilor ca sa-i revolte impotriva Statului roman, nu ferindu-se sa spuna ca a venit sa intemeieze o imparatie, dar o imparatie a cerurilor, menita sa cuprinda toate popoarele, o imparatie prin care nu vrea sa desfiinteze statele politice care se ocupa cu chestiunile pamantesti ale oamenilor. Daca ar fi vrut sa-si intemeieze o imparatie pamanteasca, ar fi pregatit multimi de oameni care ii urmau, sa lupte pentru El cu arme pamantesti, sa nu fie prins de capeteniile iudeilor. "Iisus a raspuns: Imparatia Mea nu este din lumea a-ceasta. Daca imparatia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei ar fi luptat sa nu fiu predat iudeilor. Dar acum imparatia Mea nu este de aici" .(Ioan 18, 36). Desi stia ca aceasta infurie pe capeteniile iudeilor, Iisus nu cauta sa scape negand ca vrea sa fie imparatul acestei imparatii vesnice, ci gaseste o noua ocazie sa afirme calitatea Lui de imparat al acestei imparatii, adica de Fiu al lui Dumnezeu. Pilat neintelegand aceasta deosebire intre imparatia cereasca si imparatiile pamantesti, ci retinand doar recunoasterea lui Iisus ca vrea sa aiba o imparatie, a dedus cu simplitate ca El vrea sa fie imparat. Deci dupa ce L-a intrebat: "Asadar esti Tu Imparat?", Iisus a recunoscut ca e imparat. Dar a precizat iarasi ca nu e din lumea aceasta, ci a venit in ea din afara ei ca sa marturisesca adevarul ca are de intemeiat aceasta imparatie si ca El este imparatul ei. Ba mai mult, ca cei ce asculta ce spune El sant in adevar: "Tu zici ca Eu sunt imparat. Eu spre aceasta am venit in lume, ca sa marturisesc adevarul. Oricine este din adevar, asculta glasul Meu" (Ioan 18, 37). Voia sa spuma ca daca n-ar fi venit El in lume, nu s-ar fi cunoscut adevarul ca Dumnezeu este un Tata care are un Fiu pe care L-a trimis in lume, ca sa faca cunoscut acest adevar; ca in glasul Lui e adevarul, ca El e adevarul, cum o spusese adeseori multimilor. Dar Pilat mu L-a lasat pe Iisus sa continuie, ci stiind de filosofiile timpului, despre discutiile la mesfarsit in privinta adevarului, a intrebat sceptic: "Ce aste adevarul?" (Ioan 18, 38). 35

Dar n-a mai asteptat un raspuns, pentru ca nu credea ca poate sti cineva ce este adevarul, ci iesind iarasi la iudei le-a zis: "Eu nu gasesc in El nici o vina" (Ioan 18, 38). "Ati adus la mine pe omul acesta ca pe un razvratitor al poporului, dar iata eu, cercetandu-L, in fata voastra, n-am gasit in acest om nici o vina din cele pentru care L-ati parat. Si nici Irod n-a gasit, caci L-a trimis iarasi la noi. Si iata, El n-a savarsit nimic vrednic de moarte. Deci, pedepsind-L, il voi elibera" (Luca 23, 14-16). Voia sa le faca amandoua: sa satisfaca pe iudei, dar sa-L si scape pe Iisus. Apoi stiind de obiceiul lor de-a cere sa elibereze de Pasti pe un raufacator condamnat la moarte, i-a intrebat daca nu sunt de acord sa-L elibereze pe Iisus in locul unui talhar pe mume Baraba, "caci stia ca din rautate L-au dat in mana Lui" (Matei 27, 18). Era o noua tentativa de-a scapa pe Iisus. Caci intre un "talhar vestit" si Cel pe care il numea si el in gluma "regele iiudeiloir", "credea ca se vor invoi si ei pentru eliberarea Lui (Matei 27, 17; Ioan 18, 39). Il indemnase la aceasta noua incercare de-a scapa pe Iisus si vorba trimisa de sotia lui: "Nimic sa nu faci Dreptului Aceluia, ca mult am suferit azi, in vis, pentru El" (Matei 27, 19). Dar capeteniile iudeilor si slujitorii lor au cerut eliberarea lui Baraba. Pilat cauta iarasi o scapare a lui Iisus, aratand ca pe cand Baraba era un "talhar vestit", care ucisese oaomeni si facuse de fapt rascoala, de Iisus nu s-a lamurit ce rau a facut. De aceea a intrebat iarasi: "Dar ce sa fac cu Iisus, ce se cheama Hristos?" Strigand toti: "Sa se rastigneasca!", a zis iarasi: "Dar ce rau a facut?" (Matei 27, 22-23). Intreba adica ce rau a facut, prin faptul ca se numeste Hristos, sau ca voi il socotiti regele iudeilor, cand de fapt El nu se gandeste la o razvratire politica? Vazand insistenta lor, Pilat L-a dat pe Iisus pe mana ostasilor sa-L batjocorasca, sa-i puna pe cap o cununa de spini si sa-L imbrace intr-o mantie de purpura. Apoi L-a scos astfel in vazul arhiereilor si carturarilor, aratand pe de o parte ca nu ia in serios acuza de rege al iudeilor ce I-o aduc, pe de alta sa-i induioseze, vazandu-L astfel batut si batjocorit. Si le-a spus iarasi: "Iata, vi-L aduc pe El afara, ca sa stiti ca nu gasesc la El nici o vina" (Ioan 19, 4). Dar vazandu-L capeteniile iudeilor in starea aceasta, au strigat, neinduiosati: "Rastigneste-L, rastigneste-L!" Pilat a incercat o noua iesire din implicarea Sa in condamnarea la moarte a lui Iisus, pe care nu o vedea intemeiata pe o vina reala. Le-a cerut deci sa-L rastigneasca ei: "Zis-a lor Pilat: Luati-L voi si-L rastigniti, caci eu nu-I gasesc nici o vina" (Ioan 19, 6). Capeteniile iudeilor strigau: "Daca il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine imparat, este impotriva Cezarului" (Ioan 19, 12). Aceasta a bagat frica 36

in Pilat. De aceea, oricat de mult ar fi voit sa-L scape pe Iisus (Ioan 19, 12), L-a scos afara, la locul de judecata, si sezand pe scaunul de judecator, evitand sa vorbeasca de vreo razvratire a lui Iisus impotriva Cezarului, ci numai de acuza iudeilor ca se face pe Sine imparatul lor, in sens politic, le-a spus: "Iata imparatul vostru!" Ei iau strigat iarasi: "Rastigneste-L!" Pilat staruind sa retina din vina ce I-o aduceau, ca se face pe Sine imparat al lor contrar Cezarului, numai partea dintai, i-a intrebat iarasi: "Sa rastignesc pe imparatul vostru?" (Ioan 19, 15). Vrea in aceasta intrebare si o ironie la adresa lor. Capeteniile iudeilor i-au raspuns, afirmandu-si iarasi cu viclenie loialitatea fata de Cezarul si refuzul lor de-a recunoaste alt imparat decat pe Cezarul: "Noi nu avem imparat decat pe Cezarul" (Ioan 19, 15). Il acuzau mereu pe Pilat ca daca nu-L condamna pe Iisus, se face vinovat de neloialitate fata de Cezarul. A fost un proces in care acuzatorii se gandeau la o alta vina, decat la cea care I-o aduceau; si Pilat, ca judecator, isi dadea seama de aceasta, dar pana la urma, de frica, a cedat, condamnandu-L pentru o vina pe care o stia ca nu e reala63. De aceea, vazand Pilat ca nimic nu foloseste, ci mai mare tulburare se face, luand apa si-a spalat mainile inaintea multimii, zicand: "Nevinovat sunt de sangele Dreptului acestuia. Voi veti vedea" (Matei 27, 24). Prin aceasta Pilat declara fatis ca a dat o judecata nedreapta asupra lui Iisus, dar isi marturisea si o lasitate cu care a cedat presiunilor conducatorilor iudaici si a acceptat in mod constient, ca temei pentru condamnarea Lui, o minciuna. Dar cel putin a avut curajul sa demaste minciuna lor. De fapt conducatorii iudaici l-au manevrat pe Pilat cum au vrut, folosindu-se de mana lui pentru uciderea lui Iisus. E o metoda care va fi practicata de ei si in cursul istoriei viitoare. Iar prin cuvantul: "Voi veti vedea", Pilat arata, datorita unei tainice descoperiri de sus, urmarile grave ce le va avea pentru iudei aceasta fapta a lor. Totusi, capeteniile iudeilor si slujitorii lor, in pornirea lor, dupa ce-au vazut asigurata vointa lor de-a fi ucis Iisus, au spus ca-si iau asupra lor si asupra urmasilor lor toata raspunderea pentru fapta lor. Caci stiau ei pentru ce I-au cerut lui Iisus rastignirea: pentru ca se da drept Fiul lui Dumnezeu, cerandu-le si lor sa renunte la puterea lor si sa se supuna Lui si sa-I urmeze pilda smereniei: "Iar tot poporul (cel de fata, n.in.) a raspuns si a zis: Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri" (Mt. 27, 25). Isi dadeau si ei seama ce fapta grava fac64. Sangele lui Hristos va fi de fapt asupra celor ce nu vor crede in El, in sensul ca nu le va fi spre mantuire, cum le va fi celor ce vor crede in El.

37

Apoi Pilat L-a predat ostasilor ca sa-L duca la rastignire, ceea ce au facut dupa ce L-au dezbracat de hlamida rosie si L-au imbracat in hainele Lui, punandu-L sa-si duca El singur crucea pe care avea sa fie rastignit. "Iar dupa El venea multime multa de popor si de femei, care se bateau in piept si plangeau" (Lc. 23, 27). Erau multi care fusesera apropiati de El si-I erau recunoscatari pentru vindecarile ce le facuse lor sau rudaniilor lor si pentru invataturile mangaietoare ce le daduse. Dar printre ei erau poate si multi din cei ce asistasera la judecarea Lui si se lasasera influentati de conducatorii lor si strigasera sa-L rastigneasca, dar acum poate, mai ales femeile erau induiosate de suferinta Lui, simtita ca nedreptate. Intorcandu-Se, Iisus le-a spus poate mai mult acestora, chiar in suferinta Lui, un cuvant de mangaiere, care era si un cuvant prin care voia sa le castige la credinta mantuitoare in El, caci altfel vor avea de suferit ele si urmasii lor din pricina necredintei in El: "Si intorcandu-Se catre ele, Iisus le-a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, ci plangeti-va pe voi si pe copiii vostri. Caci iata vin zile, in care vor zice: Fericite sunt cele sterpe si pantecele care n-au nascut si sanii care n-au alaptat. Atunci vor incepe sa spuna muntilor: Cadeti peste noi; si dealurilor: Acoperiti-ne. Caci daca se fac acestea cu lemnul verde (ce are viata in el, n.n.), cu cel uscat ce va fi?" (Luca 23, 28-31). Cum vor suporta sfarsitul dureros al lumii si judecata din urma cei ce nu vor crede in Mine, cand si cei ce vor crede vor suporta greu acel sfarsit si vor astepta cu teama judecata ce-i va urma? Si frant de oboseala, nemaiputandu-si duce crucea, ostasii care-L duceau pe drumul ce suia spre locul rastignirii, l-au silit sa i-o duca pe Simon Cirineul, care venea din tarina (Marcu 15, 21). Ajunsi la Golgota, care se traduce, nu fara o semnificatie, locul Capatanii, apropiat de cetate, L-au rastignit intre doi talhari. Fiul lui Dumnezeu, cel ce din smerenie s-a facut om, a fost socotit ca un talhar, ba chiar ca un talhar mai mare ca cei cu care a fost rastignit. Deasupra capului, Pliat poruncise sa se scrie evreieste, greceste si latineste:Iisus Nazarineanul, imparatul iudeilor, desi conducatorii evreilor ar fi voit sa scrie nu asa, ci: "Acesta a zis: Eu sunt imparatul iudeilor." Nu voia sa confirme acuza capeteniilor evreiesti ca Iisus este un razvratit impotriva Cezarului, ba sa nu o confirme in mod hotarat nici pe aceea ca El s-a afirmat ca Impanatul iudeillor, neadmitand sa se scrie ca s-a constatat ca chiar El a spus ca este imparatul iudeilor. A lasat sa planeze echivocul, sau nesiguranta in privinta acestei acuze65. In vreme ce-I bateau piroanele in maini si picioare, Sf. Evanglieiliii nu ne spun ca Iisus sa se fi vaitat, Ci ca se ruga catre Tatal: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce lac" (Luoa 23, 34).

38

Mila fata de ei ii biruia durerea. Si se ruga si Tatalui sa-i ierte, netinand seama de durerea ce-o pnicinuiau Fiului Sau ca om. Dupa ce L-au rastignit ostasii, i-iau impartit intre ei hainele ce se puteau imparti, iar asupra camasii, care era fara cusatura, au tras sorti, ca sa se implineasca prorocia din Ps. 21, 20 (loan 19, 23). Biserica se va intinde in cele patru parti ale lumii, dar nu se poate imparti. Vazimdu-L rastignit, unii din trecatorii care nu crezusera in El, ziceau: "Tu, Cel ce darami templul si in trei zile il zidesti, maintuieste-Te pe Tine insuti! Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce! Asemenea si arhiereii, batandu-si joc de El, cu carturarii si cu batranii, zideau: Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca. Daca este imparatul lui Israil, sa se coboare de pe cruce si vom crede in El. S-a increzut in Dumnezeu. Sa-L scape acum, daca-L vrea pe El. Caci a zis: "Sunt Fiul lui Dumnezeu" (Matei 27, 40-43; Marcu 15, 29-32). Isi descopereau adevaratul motiv pentru care i-au voit moartea si pe care nu l-au marturisit lui Pilat: ca se declara pe Sine Fiul lui Dumnezeu. De asemenea descopereau cum il intelegeau ei pe Hristosul, sau pe imparatul iudeilor: ca pe uin stapan plin de putere lumeasca66. La fel il hulea unul dintre cei doi talhari: "Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine insuti si pe noi!" (Luca 23, 39). Arata acum care era ideea ce se instapanise in cea mai mare parte din popor despre Mesia, sau despre Hristosul ce va veni, idee crezuta pana azi in poporul iudaic si in sectele care nu vor sa-L numeasca pe Iisus, Hristos. Dimpotriva, celalalt talhar, rastignit la dreapta lui Hristos, stiind ca n-a facut nici un rau si simtind in El puterea si iubirea dumnezeiasca, asemenea multora dintre cei ce au venit in apropierea Lui, il certa pe talharul necredincios, zicand: "Noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre. Acesta insa n-a facut nici un rau. Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta". El isi marturisea prin aceasta credinta in Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, venit sa intemeieze Imparatia vesnica. Drept raspuns, Iisus si-a marturisit si El aceluia dumnezeirea Sa, care are puterea sa duca cu Sine in rai pe cine crede in El. Totodata isi afirma siguranta ca El nu va muri de tot, sau nu va merge in iad unde au mers toti cei ce au murit inaintea Lui, ci va inaugura viata in rai, ducand cu Sine pe primul om care moare odata cu Sine, sau indata dupa Sine. Toate pacatele talharului sunt sterse de El pentru faptul ca a fost primul cu o credinta mai mare ca a tuturor, caci desi il vedea pe Iisus rastignit langa sine si nu vazuse vindecarile Lui minunate si nu auzise cuvantarile Lui mai presus de toate cuvintele omenesti, si-a marturisit credinta in dumnezeirea Lui, cata vreme chiar cei mai multi dintre Apostoli fugisera cand L-au vazut prins: "Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23, 40-43). 39

Dar erau si unii din popor care priveau cu inima indurerata la chinul Lui (Luca 23, 35). Mai de departe priveau femeile care-I urmasera lui Iisus din Galileea, slujindu-I. Intre ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si la lui Iosif, mama fiilor lui Zevedei si Salomea (Matei 27, 55-56; Marcu 15, 40-41). Chiar langa cruce statea mama lui Iisus si ucenicul pe care il iubea. Indurerat de mila ei isi nevrand sa o lase lipsita de ajutorul cuiva, Iisus "a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta. Si din ceasul acela, ucenicul a luat-o la sine" (Ioan 19, 26-27). A scris-o aceasta in Evanghelia sa, la adanci batranete, chiar Sf. Apostoli loan. Iisus si-a lasat mama, ca fiinta cea mai iubita, in grija ucenicului celui mai iubit. Si nu o lasa numai pe Maica Lui in grija lui, ci o declara pe ea mama a ucenicului si pe ucenic, fiu al mamei Lui. Era o adevarata identificare prin infiere a ucenicului cu Sine ca fiu al el prin nastere. Ii cere Maicii Lui sa se simta mama a tuturor celor ce-L iubesc pe El si tuturor- celor ce-L iubesc pe El le cere sa se simta ca fii ai ei67. Dar la aceasta lasare a Maicii Lui in grija lui Ioan e si o dovada ca Maica lui Iisus nu avea niciun alt fiu, ba nicio alta sora sau frate, sau nepoti si nepoate, nici din partea ei, nici a lui Iosif. E al treilea Evanghelist, pe langa Matei si Luca, care o spune aceasta. Rastignirea lui Iisus a avut loc vineri, la ceasul al treilea (Marcu 15, 25), adica la noua dimineata. La ceasul al saselea, sau la douasprezece, cand e ziua mai luminata, "intuneric s-a facut peste tot pamantul, pana la ceasul al noualea" (Matei, 22, 45; Marcu 15, 33), sau pana la ora trei dupa-amiaza. Incepea sa se stinga viata omeneasca de pe pamant a Soarelui dumnezeiesc, care a facut lumina cosmosului pentru om. Incepea sa n-o mai vada Iisus ca om; ce rost mai avea ca ea sa lumineze? Se va arata pentru omul care va invia o alta lumina: lumina Soarelui dumnezeiesc68. Sleit cu totul de puterea omeneasca, si ajuns la culmea durerii, la ceasul al noualea, sau la trei dupa-amiaza, ",a strigat cu glas mare, zicand: Eli, Eli, lama sabahtani!, adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Matei 27, 46; Marcu 15, 34). Apoi a soptit: Mi-e sete". Atunci unul din ostasi inmuind un burete intr-un vas cu otet, I 1-a dus in varful unei trestii la gura (Ioan 19, 28-29; Matei 27, 48). Era insetat propriu-zis de iubirea oamenilor, care aratau ca sunt atat de lipsiti de ea, incat, in loc de dulceata ei, ii dadeau otetul acru al dispretului si urii. Apoi, dupa ce a strigat iarasi cu glas mare: "Parinte, in mainile Tale incredintez sufletul Meu" (Luca 23, 46), a spus: "Savarsitu-S-a! Si plecandu-si capul, si-a dat duhul" (Ioan 19, 30).

40

Moartea Fiului lui Dumnezeu ca om, facandu-se parga mortii tuturor oamenilor care cred in El, ca renuntare la viata legata de lumea aceasta pentru viata in Dumnezeu, a facut sa se cutremure pamantul pe care traim acum, datorita fragilitatii lui, ba chiar pietrele care par un fundament trainic al lui sa se desfaca, sa se despice, precum tot ea a facut sa ni se deschida comuniunea cu Dumnezeu prin ruperea catapetesmei. Se arata ca Dumnezeu sustine acest pamant pentru om. Prin moartea in Hristos a omului pentru viata de pe pamant, acesta se arata ca nu are existenta eterna in forma de acum69. Ne asteapta un pamant nou. Ne asteapta un cer deschis spre Dumnezeu, caci catapeteasma care ne inchide comunicarea cu Dumnezeu s-a rupt de sus pana jos, chiar daca ea ne arata oarecare grija a lui Dumnezeu fata de noi prin templul Legii Vechii. In sensul acesta, mormintele ce s-au deschis odata cu moartea lui Hristos si iesirea sfintilor adormiti si intrarea lor in cetate "dupa invierea Lui", au fost niste chipuri ale scoaterii sufletelor dreptilor din iad si ale mutarii lor in rai si niste preinchipuiri ale invierii tuturor la invierea cea de obste, pe temeiul invierii lui Hristos. Moartea lui Iisus a fost un eveniment atat de cutremurator, ca insusi ostasul si ostasii care au vazut-o "s-au infricosat foarte, zicand: "Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta" (Matei 27, 54). "Si toate multimile care venisera la aceasta priveliste, vazand cele intamplate, se intorceau batandu-si pieptul. Si toti cunoscutii Lui si femeile care il insotisera din Galileea stateau departe, privind acestea" (Luca 23, 48-49). Se arata in aceasta importanta universala a mortii lui Hristos70.

41

CAPITOLUL III PATIMILE DOMNULUI N EVANGHELIE SFNTULUI APOSTOL I EVANGHELIST LUCA

Luca, marele Apostol si Evanghelist, era grec de neam, si s-a nascut in Antiohia cea mare a Siriei, crestinindu-se de tanar. Mostenitor al intelepciunii grecesti, Sfantul Luca deprinsese si mestesugul tamaduirii bolilor si s-a dovedit si un iscusit zugrav de icoane. Dar multa lui invatatura l-a ajutat, mai cu seama, sa inteleaga cuvantul pe care-l propovaduia Hristos, precum si chemarile vremii sale catre "Dumnezeul cel necunoscut." In cautarea sa, el s-a facut ucenicul Sfantului Apostol Pavel, care a fost astfel, "luminatorul" sau pe calea Domnului si invatatorului sau fara de asemanare. Intalnirea lui cu Pavel a avut loc, la Troas, catre anul 50. La randu sau, Sfantul Pavel ii alese sa-i fie insotitorul si tovarasul sau de lucru la raspandirea Evangheliei, asa cum facuse cu o ceata intreaga de alti ucenici Sfantul Luca deveni astfel "doctorul prea iubit" al Apostolului (Col. 4, 14), acela carel insotea si lua insemnari din marele calatorii evanghelice ale dascalului sau, iar dupa arestarea Apostolului, tot el a fost acela care l-a insotit si in prima lui calatorie la Roma "la judecata Cezarului." Din insemnarile lui si din multe alte izvoare, Sfantul Luca ne-a lasat doua carti din Noul Testament, drept marturisire a credintei sale in Hristos: o Evanghelie si Cartea Faptele Apostolilor, amandoua inchinate "prea alesului Teofil", un inalt dregator al vremii sale, care crezuse in Hristos. Dupa moartea Apostolului, intamplata dupa a doua arestare a lui Pavel la Roma, sub Nero (29 iunie 67), traditia spune ca Sfantul Luca a propovaduit Evanghelia, cu multa insufletire, in Macedonia si Dalmatia, dar mai ales in Grecia, si ca el a murit in cetatea Teba, din Beotia Greciei, la adanci batraneti, in varsta de peste 90 de ani, ca unul din acei curati cu inima, care vad pe Dumnezeu din lumea aceasta, binevestind pretutindeni bunatatea, mila si iertarea, in numele Domnului71. Se spune ca el, cel dintai, a zugravit icoana Sf. Nascatoare de Dumnezeu, tinand in brate pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu mestesugul zugravilor "in ceara" si ca, zugravind si alte doua icoane la fel, Evanghelistul le-a dus la Maica Domnului, sa vada daca Ii sunt placute, si Sfintia Sa a zis: "Darul Celui nascut de Mine sa fie cu ele!" Sfantul Luca a mai facut, de asemenea, si icoanele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.

42

III.1. DUMINICA FLORIILOR Binecuvntat este mpratul care vine ntru numele Domnului! Pace n cer i slav ntru cei de sus.( Luca 19,38) Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiicaIerusalimului: iata, mparatul tau vine la tine drept si nsusi mntuitor, blnd sicalare pe asin si pe mnz tnar (Zah. 9, 9). Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patrusute de ani nainte acea ntmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminndu-si propovaduirea pe pamnt, a intrat sarbatoreste n mparateasca cetate a Ierusalimului, n cetatea nchinarii la Dumnezeul Cel adevarat, n cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult dect orice cetate. Domnul a savrsit aceasta intrare ca mparat si biruitor, pentru a ncununa slujirea sa cu nevointa hotartoare: calcarea mortii prin moarte, ndepartarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savrsit intrarea n cetatea mparateasca pe mnzul asinei , pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut, ca sa napoieze omenirii vrednicia mparateasca pierduta de stramosul nostru, sa i-o napoieze prin suirea pe cruce (Luca 19, 30). Nemblnzitul mnz s-a mblnzit sub minunatul Calaret. Pe mnz, Apostolii si-au pus hainele; multimea de popor care iesise n ntmpinarea Domnului si-L nsotea striga, saltnd de bucurie: Osana Fiului lui David, bine este cuvntat cel ce vine ntru numele Domnului! ( Luca 19, 3 8 ). Dupa voia Domnului a fost vestit ca mparat n numele Domnului, nu la ntmplare, nu dupa stiinta si voia omeneasca! Acelasi popor, dupa patru zile, striga despre Cel pe care astazi L-a numit mparat: Rastigneste-L, rastigneste-L pe El; nu avem mparat, fara numai pe Cezarul (Luca 23, 21). Ce sa nsemne intrarea Domnului n Ierusalim pe mnz nemblnzit de asina? Acest fapt are, potrivit tlcuirii Sfintilor Parinti, un nteles adnc, prorocesc. Atoatevazatorul nostru Domn vazuse deja venirea apostaziei de pe urma, de acum nestramutate, a iudeilor. El a prevestit aceasta apostazie nca din vremea cnd a fost data israilitenilor Legea n Sinai a prevestit-o prin gura de Dumnezeu insuflatului Legiuitor. Gresitau, graieste Moise, ca despre un lucru deja savrsit, despre pacatul pe care aveau sa-l

43

savrseasca iudeii mpotriva Dumnezeu- Omului, nu sunt ai Lui fiii cei cu prihana: neam ndaratnic si razvratit, au acestea Domnului rasplatiti? Neam ce si-a pierdut sfatul este, si nu este ntru dnsii stiinta, n-au gndit sa nteleaga. Din via Sodomei este via lor, si vita lor din Gomora. Dimpotriva: Veseliti-va, ceruri, mpreuna cu El cu Fiul lui Dumnezeu -si sa se nchine Lui toti ngerii lui Dumnezeu: veseliti-va, neamuri, cu poporul Lui, si sa se ntareasca Lui toti fiii lui Dumnezeu (Deut. 32, 5, 28, 32, 43). Intrarea n Ierusalim pe asin nenvatat la calarit este o repetare a prorociei lui Moise repetare nu prin cuvinte, ci prin simboluri. Moise a prevestit ca neamurile se vor veseli de Domnul, iar iudeii vor fi lepadati: aici, asinul nemblnzit, pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut, i nchipuie pe pagni72. Hainele Apostolilor sunt nvatatura lui Hristos, cea predanisita de ei neamurilor, si S-a asezat duhovniceste pe neamuri Domnul, facndu-Se Dumnezeul lor. El i-a adus n Ierusalim: n snul Bisericii Sale, n vesnica, nefacuta de mna cetate a lui Dumnezeu, n cetatea mntuirii si fericirii. Iudeii lepadati erau de fata. Ei vesteau cu gura: mparatul lui Israil, iar n sufletul, n Sinedriul lor, hotarsera deja uciderea Mntuitorului. Mnzul asinei mai nseamna si altceva. Aceste cuvinte arata spre fiecare om mnat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de mpatimire si deobisnuinta vietii trupesti. nvatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de mplinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, si pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savrseste pe el intrarea n Ierusalim. Asta nseamna: dupa ce paraseste viata pacatoasa, omul este adus la Evanghelie si mbracat, ca n niste haine apostolesti, n cea mai amanuntita si mai subtire cunoastere a lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratndu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste n el. Venirea Domnului este nsotita de pacea mai presus de cuvnt si de ntelegere, de pacea harica, vrednica de Datatorul ei, Care este Domnul. Aceasta pace nu sufera asemuire cu linistea fireasca a omului cazut, care poate simti liniste si multumire si n urma desfatarii trupesti, carepoate socoti drept liniste chiar nesimtirea sa, nsasi moartea sa vesnica. Domnul Se asaza pe nsusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a nsusit nvatatura Lui cea atotsfnta, si l aduce, seznd pe el, n cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, n cetatea pacii, n Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul. Sufletul care l poarta pe Domnul este hiritisit de Sfntul Duh. Acesta i

44

da bucurie duhovniceasca, nestricacioasa, vesnica. Bucura-te, si bucura-te foarte, fiica Sionului, fiica a Sfintei Biserici: fiindca nu esti a altcuiva, dect numai a lui Dumnezeu. Propovaduieste, fiica Ierusalimului! Iata, mparatul tau vine la tine drept si nsusi mntuitor, blnd si calare pe asin si pe mnz tnar. Tu, simtind n tine pacea harica a lui Hristos si facndu-te fiica a acestei paci, te-ai nnoit cu tinerete duhovniceasca si cunosti din cercare mparatia lui Hristos. n tine sunt de acum potolite patimile prin puterea harica a Calaretului care te crmuieste: nsusirile tale cele firesti nu pot sa calce legile firii lor, nu pot sa treaca si sa se prefaca n patimi fara fru! Lund de la Domnul toate gndurile, toate simtamintele, toata lucrarea ta, tu poti si esti ndatorata sa spui numele Domnului fratilor tai, n mijlocul bisericii sa-L lauzi pe Domnul (Ps. 21, 24). Tu, fiind nascuta de Sfntul Duh si fiica a Duhului, esti n stare sa vezi umbletul haric al mparatului tau, esti n stare sa vezi dreptatea mparatului tau. El este blnd si smerit cu inima, si va ndrepta pe cei blnzi la judecata, nvata-va pe cei blnzi caile Sale (Ps. 24, 10). Dumnezeul nostru este Duh, Duh neasemuit cu nici un duh zidit, la fel cum n toate celelalte privinte se deosebeste nesfrsit de toate fapturile: sfintele duhuri zidite sunt scaunele si carele Lui. El sade si umbla pe heruvimi; El sade si umbla pe acele fericite suflete omenesti care I-au supus Lui si I-au adus Lui ca ardere de tot nsusirile lor firesti. Pe aceste suflete umbla mparatul intrnd n sfnta cetate a lui Dumnezeu si aducnd n ea sufletele sfinte. Osana ntru cei de sus! Bine este cuvntat cel ce vine, mparatul lui Israil.

III.2. IISUS VANDUT DE IUDA. CINA CEA DE TAINA. SUFERINTELE DIN GRADINA GHETSIMANI i Fiul Omului merge precum a fost ornduit, dar vai omului aceluia prin care este vndut!(Luca 22,22) Iuda apare in mintea unor oameni ca o persoana care a contribuit la mantuirea neamului omenesc. Aceste persoane afirma ca daca nu ar fi fost Iuda, nu ar fi fost nici rastignirea lui Hristos si astfel, firea omeneasca ar fi ramas si astazi in moarte. Mare ratacire. Daca Mantuitorul ar fi avut nevoie de pierzania lui Iuda ca sa mantuiasca omenirea, apoi nu El, ci Iuda ar fi fost cu adevarat jertfa izbavitoare. Iuda nu este o persoana predestinata de Dumnezeu ca sa-L vanda pe Hristos. Este adevarat ca tradarea lui Hristos a fost prezisa in Vechiul Testament, dar prorocia nu a fost un lucru care cerea implinirea. Este de ajuns sa ne amintim de faptul ca Dumnezeu vesteste ca va 45

distruge cetatea Ninive, insa pentru pocainta ninivitenilor, El renunta sa implineasca aceasta profetie. Pe de alta parte, sa nu uitam ca prinderea Mantuitorului fusese hotarata de sinderiu inainte ca Iuda sa-L vanda pe Hristos. In acest caz, Iuda nu face decat sa grabeasca arestarea Domnului, care se putea face si fara el. Tradarea nu este necesara mantuirii. Asa ca nu este important sa ne intrebam: daca nu ar fi fost Iuda, atunci cine i-ar fi luat locul? In cantarile din Saptamana Patimilor se spune ca "Iuda nu a voit sa inteleaga. Din aceste cuvinte reiese ca ceea ce avea sa faca Iuda nu era conform cu voia dumnezeiasca si ca Iuda avea in sine posibilitatea indreptarii. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu srutare vinzi pe Fiul Omului?(Luca 22, 48) Sfantul Apostol si Evanghelist Luca vorbeste mai pe larg despre evenimentul Cinei, insa detaliile sunt asemanatoare cu ale celorlalti evanghelisti. "Si a sosit ziua Azimelor, in care trebuia sa se jertfeasca Pastile. Si a trimis pe Petru si pe Ioan, zicand: Mergeti si ne pregatiti Pastile, ca sa mancam. Iar ei I-au zis: Unde voiesti sa pregatim? Iar El le-a zis: Iata, cand veti intra in cetate, va va intampina un om ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el in casa in care va intra. Si spuneti stapanului casei: Invatatorul iti zice: Unde este incaperea in care sa mananc Pastile cu ucenicii mei? Si acela va va arata un foisor mare, asternut; acolo sa pregatiti. Iar, ei, ducandu-se, au aflat precum le spusese si au pregatit Pastile73. Si cand a fost ceasul, S-a asezat la masa, si apostolii impreuna cu El. Si a zis catre ei: Cu dor am dorit sa mananc cu voi acest Pasti, mai inainte de patima Mea, Caci zic voua ca de acum nu-l voi mai manca, pana cand nu va fi desavarsit in imparatia lui Dumnezeu. Si luand paharul, multumind, a zis: Luati acesta si impartiti-l intre voi; Ca zic voua: Nu voi mai bea de acum din rodul vitei, pana ce nu va veni imparatia lui Dumnezeu. Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi. Dar iata, mana celui ce Ma vinde este cu Mine la masa. Si Fiul Omului merge precum a fost oranduit, dar vai omului aceluia prin care este vandut! Iar ei au inceput sa se intrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea sa faca aceasta? (...) Si, iesind, s-a dus dupa obicei in Muntele Maslinilor, si ucenicii l-au urmat. (Luca 22, 7-39) "Si, iesind, s-a dus dupa obicei in Muntele Maslinilor, si ucenicii l-au urmat. Si cand a sosit in acest loc, le-a zis: Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita. Si El S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, si ingenunchind, Se ruga. Zicand: Parinte, de voiesti, treaca de la Mine 46

acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L intarea. Iar El, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant. Si, ridicandu-Se din rugaciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de intristare. Si le-a zis: De ce dormiti? Sculati-va si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Si vorbind El, iata o multime si cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea in fruntea lor. Si s-a apropiat de Iisus, ca sa-L sarute. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sarutare vinzi pe Fiul Omului? Iar cei din preajma Lui, vazand ce avea sa se intample, au zis: Doamne, daca vom lovi cu sabia? Si unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta. Dar Iisus, raspunzand, a zis: Lasati, pana aici. Si atingandu-Se de urechea lui l-a vindecat Si catre arhiereii, catre capeteniile templului si catre batranii care venisera asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un talhar ati iesit, cu sabii si cu toiege. In toate zilele fiind cu voi in templu, n-ati intins mainile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului. Si, prinzandu-L, L-au dus si L-au bagat in casa arhiereului. Iar Petru Il urma de departe." (Luca 22, 39-53)

III. 3. JUDECATA, RASTIGNIREA, MOARTEA SI INGROPAREA

Episodul cu talharul cel bun, consemnat numai de Sfantul Luca, pe care evanghelistul l-a salvat de la uitare, pastrandu-ne astfel una din paginile cele mai miscatoare din viata Mantuitorului, pune din nou in lumina virtutea crucii de a-i deosebi pe inchinatorii lui Hristos de apostati. Pe cand Domnul patimea pentru noi toti, nu Il batjocoreau numai arhiereii si carturarii, ci si unul dintre talhari, care se afla in aceeasi osanda cu El si indura aceleasi chinuri. Acesta Il hulea sfidandu-L: "Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine Insuti si pe noi." (Luca 23, 39). Talharul se afla pe linia adoptata constant de conducatorii evrei, care, desi tagaduiau ca Iisus ar fi Mesia, asteptau totusi o minune din partea Lui. El se indoieste de puterea Lui Hristos si il priveste cu ura si, cu toate acestea, Il indeamna sa savarseasca miracolul care, crede el, i-ar salva pe toti trei. Dar pentru asemenea oameni nu se vor face niciodata minuni. Este infricosator de constatat cum, pana in ultima clipa si avand de infruntat o moarte atat de cumplita, un suflet poate ramane invartosat si insensibil la suferinta semenului. In timp ce sangele lui Hristos se varsa pentru mantuirea tuturor oamenilor, cel care se afla in preajma Sa si sufera alaturi de El Il sfideaza, lipsindu-se astfel de iertarea pe care ar putea-o dobandi chiar

47

in acea ultima clipa. Este tragedia atator muribunzi care mor departe de Dumnezeu, fiindca singuri s-au exclus din comuniunea cu Divinitatea73. Celalalt talhar insa, infricosat de indrazneala sotului sau, il cearta: "Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre. Acesta insa n-a facut nici un rau." (23, 40-41). Ceea ce impresioneaza in primul rand in cuvintele acestui om, care desigur se facuse vinovat de pacate grele, este smerenia. El nu este un razvratit care invinovateste cerul pentru suferintele indurate, ci dimpotriva, are constiinta vinii sale si a faptului ca ispaseste pentru ea, fiind deci impacat cu moartea sa. Totodata insa, talharul a mai inteles ca Cel ce Se afla alaturi de el, in aceeasi osanda, este nevinovat si ca deci intre Iisus si cei doi tovarasi de suferinta este o prapastie: acestia primesc plata pentru cele faptuite, pe cand Hristos este dat mortii fara sa-I fi fost gasita vreo vina. Pocainta de care da dovada talharul cel bun topeste pacatul care ii invartosa inima, iar mila aratata de el fata de Iisus face ca harul sa se pogoare asupra lui si sa-i deschida ochii mintii. Atunci, intr-un elan nestavilit, care porneste din adancurile fiintei sale, talharul Il roaga pe Domnul: "Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta" (23, 42). Se pare ca el cunostea ceva din invatatura lui Iisus: de aceea Ii cere sa-l pomeneasca in Imparatia Sa. Este semnificativ si faptul ca I se adreseaza cu apelativul de Domn si ca - si acesta este inca un merit al talharului - el nu Ii cere lui Iisus sa-i usureze calvarul sau sa-I scape de supliciu, ci doar sa-I pomeneasca in Imparatia Sa, adica in lumea de dincolo. Mai trebuie observat ca, spre deosebire de farisei si de atatia dintre dusmanii lui Hristos, talharul cel bun nu fusese martor la nici o minune, Domnul nu ii graise nici un cuvant si totusi, doar privind la Iisus rastignit, a crezut in El si in puterea Sa lucratoare si dincolo de hotarul acestei lumi. Prin marturisirea sa, talharul cel bun - trecut de Biserica in randul sfintilor sub numele de Dismas - s-a aratat a fi ultimul suflet dobandit de Hristos inainte de a birui moartea. Cutremurat de credinta acestui om, care I se daruia pe pragul vesniciei, Iisus ii spuse: "Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai" (23, 43). Singura data cand Iisus a rostit cuvantul "rai" a fost - dupa cum remarca un predicator dominican, cu prilejul mortii lui Malraux - pe cruce, pentru un talhar. In clipa in care agoniza, umilit, hulit si lipsit pana si de camasa pentru care ostasii aruncau sorti, Hristos ii daruieste aceluia care a crezut in El viata vesnica. Cuvintele Sale Il descopera din nou ca pe Dumnezeul care are putinta sa deschida portile cerului. Pentru El nu exista nici trecut si nici viitor, ci un vesnic prezent: "Astazi vei fi cu Mine in rai". Raiul 48

mentionat acum de Iisus se identifica cu Imparatia Fiului, care, prin moartea pe cruce a Acestuia, va inceta sa mai fie o simpla virtualitate, devenind o realitate accesibila tuturor dreptilor. In urma caderii lui Adam, omul fusese izgonit din rai - heruvimii pazeau cu sabie de foc poarta raiului - aflandu-se deci despartit de Creator printr-un abis. Ceea ce ii fagaduieste acum Hristos talharului celui bun este posibilitatea de a reveni in comuniune cu Divinitatea, de a preface moartea intr-o beatitudine fara de sfarsit. Pana atunci moartea reprezenta un somn vesnic, vecin cu non-existenta, din pricina departarii de Dumnezeu74. Talharul cel bun va intra primul in Imparatia Fiului, luminata de revarsarea continua a energiilor divine, deoarece, in cel din urma ceas al vietii pamantesti a lui Iisus, a crezut in El si in puterea Sa. Hristos Se descopera deci ca stapan peste moarte si viata, peste timp si vesnicie. Nimeni nu a mai facut vreodata o asemenea fagaduiala. Dupa cum sublinia Sfantul Chiril al Ierusalimului, talharul intra in rai inaintea lui Avraam si a lui Moise, caci ei vor fi eliberati din imparatia umbrelor abia dupa coborarea la iad a lui Hristos. Cei doi talhari care isi dau sufletul in preajma lui Iisus intruchipeaza cele doua modalitati ale mortii, ce se vor perpetua peste veacuri. Talharul cel razvratit, coplesit de singuratate, intampina moartea cu sufletul intunecat si lipsit de ajutor din partea lui Iisus. El se exclude de buna voie de la mantuirea care se implineste sub ochii lui, caci fiecare picatura de sange a lui Hristos ce se prelinge pe pamant sterge cate o faradelege de-a noastra si ne izbaveste de pedeapsa. De-o parte si de alta a crucii lui Hristos se implinesc deci simultan doua destine diametral opuse, datorita liberei optiuni a celor doi osanditi: unul se pierde si altul se mantuieste. Soarta tragica a talharului care refuza sa se pocaiasca si ramane cu inima impietrita pana in ultima clipa arata ca jertfa rascumparatoare a lui Hristos nu mantuieste pe oricine, fara distinctie. Toti sunt chemati la mantuire, chiar cei impovarati cu cele mai cumplite pacate, dar pentru a fi vrednici de aceasta trebuie ca ei sa creada in Hristos si in puterea izbavitoare a jertfei Sale. Sangele Sau sterge orice raradelege, cu conditia ca omul sa creada in virtutea salvatoare a crucii. Poate tocmai pentru aceasta ultimul convertit a fost un talhar, adica un om ce savarsise crime, spre a se pune mai bine in lumina puterea jertfei de pe Golgota, prin care s-au iertat toate nelegiuirile. Insa pentru cei care o ignora sau o neaga, jertfa lui Hristos ramane nelucratoare. De aceea crucea desparte si osebeste pe cei alesi de cei pierduti. La picioarele crucii se aflau - spune Sfantul Ioan - Maica lui Iisus si "sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena" (19, 25). Aceea despre care evanghelistul spune ca era sora 49

Maicii Domnului pare sa fi fost vara acesteia, caci stim ca la evrei termenii "sora" si "frate" se aplicau verilor si altor rude apropiate75. Maria lui Cleopa era si ea inrudita cu Maica Domnului, caci Hegesip afirma ca Cleopa ar fi fost fratele dreptului Iosif. Fiii Mariei, pomeniti atat de Matei cat si de Marcu (Matei 13, 55; Marcu 6, 3), erau Iacov zis "cel mic" si Iosif, sau Iosie, rudele apropiate ale lui Iisus. Alaturi de sfintele femei, care nu Il parasisera pe Domnul in ceasul de restriste, mai statea si "ucenicul pe care il iubea Hristos". Cat de dulce suna aceste cuvinte si cata smerenie presupun ele, caci Srantul Ioan nu vrea sa-si dea in vileag propriul nume! Si totusi, de sub aceasta discreta caracterizare, ce revine in repetate randuri, razbate recunostinta nemarginita a aceluia care a simtit revarsandu-se asupra lui iubirea calda a Domnului sau76. Vazandu-l deci pe "ucenicul iubit" alaturi de Sranta Sa Maica, Iisus ii spuse Mariei: "Femeie, iata fiul tau!" (Ioan 19, 26), iar catre Ioan grai: "Iata mama ta!" (19, 27), si din acel ceas - precizeaza evanghelistul - "ucenicul a luat-o la sine". In pragul mortii, Domnul o incredinteaza pe Sfanta Fecioara apostolului care I-a fost cel mai apropiat. In acest gest, ca de altfel in toate episoadele evanghelice, este vizibila o interferenta de planuri si el pune in lumina atat grija lui Iisus pentru sfanta Sa Maica, pe care doreste sa o stie ocrotita de ucenicul ramas credincios pana in ultima clipa, cat si o semnificatie de ordin mai adanc. Cuvintele lui Iisus scot in evidenta in primul rand cat de gresita a fost parerea acelor exegeti care au sustinut ca Maica Domnului ar mai fi avut si alti fii, aceia pe care evanghelistii ii numesc fratii Domnului. Este limpede ca, daca Iisus nu ar fi fost singurul ei fiu, fapt ce ar infirma invatatura Bisericii cu privire la pururea fecioria Sfintei Maici, El nu S-ar fi gandit sa o incredinteze lui Ioan, chemat sa-i tina loc de fiu. De la Origen incoace se obisnuieste sa se vada in apostolul Ioan ocrotitorul tuturor acelora care, datorita iubirii lor fata de Hristos, pot fi socotiti fratii Sai si deci fiii spirituali ai Maicii Domnului. Dupa Inviere, Domnul ii va spune Mariei Magdalena: "Mergi la fratii Mei si le spune" (Ioan 20, 17). Apostolii sunt deci numiti frati. Frati ai lui Iisus vor fi, de asemenea, toti cei ce vor crede in El si se vor impartasi de darul Sfantului Duh. Din faptul ca Maica Fecioara a fost consacrata Maica a ucenicului neprihanit s-ar putea trage si concluzia ca Sfanta Fecioara va deveni Maica unei noi umanitati, purificate de pacat si regenerate prin har. Prin curatia fiintei si a vietii Sale, Maica este parga unui nou chip de om, iluminat de har si chemat sa intre in Imparatie. De altfel, la sfarsitul vietii sale pamantesti, Sfanta Fecioara se va inalta cu preacuratul ei trup la cer, biruind astfel moartea, care nu a avut nici o putere asupra sa tocmai pentru ca 50

era neprihanita. Ea ne apare drept capetenia omenirii, renascute pentru o viata mai presus de fire. Dar deocamdata, la picioarele crucii, Sfanta Fecioara traieste implinirea profetiei dreptului Simeon, asistand la moartea cumplita a singurului ei fiu. Evanghelistii nu noteaza nici un cuvant rostit de ea in aceasta dramatica imprejurare, nici un suspin, nici un geamat. Maria participa la Jertfa de pe Golgota intr-o desavarsita resemnare: ea tace si se roaga. Un imn al Bisericii ortodoxe ii atribuie Sfintei Maici cuvintele: "Mare taina vad, insa ma inchin Patimilor Tale care de buna voie ai rabdat". Ele sunt desigur plasmuite de poetul liturgic, dar oglindesc starea de spirit a Mariei, care, ca si odinioara la primirea soliei ingerului, se pleaca la voia Tatalui si indura fara sa carteasca cea mai srasietoare suferinta. Mieluseaua priveste - dupa cum se canta in Prohod - pe Mielul sau injunghiat si totusi ea nu se razvrateste, nu striga si nu face nici un gest care sa denote o pierdere a stapanirii de sine. Intocmai ca si Fiul ei, Maica Domnului sufera in tacere si asista la Patimile Lui cu rabdare si smerenie. Biserica romano-catolica a mers prea departe atunci cand a socotit-o partasa, alaturi de Hristos, la lucrarea de rascumparare a omului, lucrare proprie numai Dumnezeului intrupat. Sfanta Sa Maica va fi insa pururea mijlocitoare pentru tot neamul omenesc inaintea Fiului ei, iar la Judecata din urma tot ea va cere indurare pentru pacatele noastre. Astfel, la picioarele crucii, unde se desavarseste ascultarea Mariei, ea devine cu adevarat Maica si ocrotitoare a acelora care vor crede in Hristos, precum si mangaietoare a tuturor celor obiditi si napastuiti. In ceasul al noualea, adica la orele 3, dupa modul nostru de a socoti timpul, Iisus striga cu glas mare, asa cum noteaza atat Matei cat si Marcu: "Eli, Eli, lama sabahtani?" adica: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Matei 27, 46; Marcu 15, 34). Aceste cuvinte au fost gresit intelese inca din clipa cand El le-a rostit, caci unii dintre cei de fata au crezut ca il striga pe profetul Ilie si au gasit astfel din nou prilej sa-si arate lipsa de suflet: "Lasa, sa vedem daca vine Ilie sa-L mantuiasca" (Matei 27, 49). Ulterior, critica rationalista a vazut in ele dovada ca, in ceasul mortii, Hristos S-a simtit parasit de Dumnezeu si a murit scotand un strigat de deznadejde. Cuvintele rostite de Domnul constituie primul verset din Psalmul 21, poate cel mai mesianic dintre toti psalmii, intrucat descrie cu o precizie uimitoare suferintele Unsului. Acest psalm rezuma, intr-o viziune anticipatoare, principalele momente ale Patimilor, din care nu lipseste nici jocul macabru al soldatilor in vederea dobandirii camasii fara cusatura. Rostindu-

51

l in ultimul ceas al vietii Sale, Iisus atesta dinaintea tuturor ca El este "omul suferintelor" intrezarit cu veacuri in urma de psalmist77. Psalmul mai sus citat se incheie cu viziunea profetica a instaurarii Imparatiei mesianice: "Isi vor aduce aminte si se vor intoarce la Domnul toate marginile pamantului. Si se vor inchina inaintea Lui toate semintiile neamurilor. Ca a Domnului este imparatia si El stapaneste peste neamuri" (Ps, 21, 31-33). Acest final constituie una din paginile cele mai luminoase din Scriptura veterotestamentara. Alegand psalmul respectiv pentru a-l recita pe cruce, Iisus a voit sa sublinieze deci ca El Se identifica cu Mesia cel asteptat, chemat sa biruiasca prin suferinta, iar nu prin putere, si totodata sa reaminteasca faptul ca toate neamurile vor fi chemate sa intre in Imparatia harului. Versetele citate sugereaza o adevarata apoteoza, dar slabiciunea fizica nu I-a mai ingaduit lui Iisus sa rosteasca intregul psalm, si atunci primele cuvinte au continuat sa sune pentru multi ca un strigat de deznadejde, desi ele constituiau de fapt inceputul unui imn de biruinta. In Hristos s-au implinit toate profetiile, s-au realizat toate prefigurarile, iar prin Jertfa Sa El a facut posibila plinirea iconomiei divine in vederea rascumpararii omului. Misiunea pe care Dumnezeu I-a incredintat-o si pe care Si-a insusit-o de buna voie, ca o dovada de dragoste jertfelnica fata de Tatal si fata de omul pierdut, Fiul a indeplinit-o pana la capat. De aceea aceste cuvinte, pastrate numai de ucenicul iubit, constituie marturisirea smerita a unei biruinte. In Iisus Hristos se indeplineste - afirma teologii protestanti - predarea deplina a omului catre Dumnezeu, renuntarea desavarsita la orice initiativa personala, tinta spre care trebuie sa tinda fiecare crestin adevarat. Jertfa de pe Golgota constituie limita extrema a supunerii fata de Tatal. Din ultimele cuvinte ale lui Iisus razbate insa si o incredere nemarginita in Parintele ceresc, Care nu L-a parasit niciodata si la Care stie ca Se reintoarce. Iisus paseste senin in moarte, cunoscand ca aceasta este doar o treapta pe calea revenirii in sanul Sfintei Treimi. El moare perfect lucid, mintea Sa nefiind intunecata din pricina chinurilor indurate, ci tinuta pana in ultima clipa in stare de maxima trezvie, ceea ce a sporit, fara indoiala, intensitatea suferintei78. Insasi pozitia verticala arata ca Iisus a privit moartea in fata, nu doborat de ea, ca ceilalti oameni, ci ridicat in sus pe cruce Mantuitorul nu este pradat de durere, asa cum a

52

infatisat adesea plastica occidentala, ci incordat pana la limita extrema a puterilor, spre a invinge moartea dinlauntrul fiintei Sale. Pentru Hristos, moartea nu era inevitabila, deoarece El, fiind strain de pacat, nu purta in Sine germenele mortii. Nasterea Sa dupa trup nu si-a avut originea in satisfacerea placerii trupesti, ca pentru toti oamenii de la Adam incoace. De aceea Sfantul Maxim subliniaza ca Acela care venise pe lume depasind legea pacatului, prin care moartea devenise stapana pe om, nu putea fi supus stricaciunii. Moartea deci, inteleasa ca proces de destramare a firii umane generat de modul de nastere al omului, nu ar fi trebuit sa se atinga de Iisus. Totusi, umanitatea din El nu fusese inzestrata de la nastere cu atributul nemuririi, asa cum a aratat Leontiu din Bizant. Cuvantul, prin intrupare, Isi asumase firea umana de dupa cadere, sloboda de pacat, dar totusi sortita mortii. Moartea lui Iisus apare, cu toate acestea, drept o moarte nefireasca, o violare a integritatii fiintei Sale, moarte care, patrunzand in plinatatea vietii Lui, a fost cu atat mai chinuitoare79. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci sufera o moarte violenta, care Il doboara in plina tinerete si vigoare, dar pe care El o acceptase in mod anticipat. De aceea indura moartea in toata grozavia el, moartea prin excelenta. Dar din pricina ca a smuls din firea umana legea nasterii prin placere si urmarea acesteia, adica osanda mortii, Mantuitorul a schimbat rostul mortii, care din osanda a firii se preface in osanda a pacatului. El nu a murit deci de o moarte naturala, inerenta conditiei umane de dupa cadere, ci de o moarte pe care a preluat-o in mod liber, ea reprezentand plata pentru pacatul cu care a acceptat sa se impovareze. Hristos o primeste tocmai in vederea desfiintarii pacatului. Sfantul Petru spune limpede: "El a purtat pacatele noastre, in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pacate, sa vietuim dreptatii" (I Petru 2, 24). Spre deosebire de ceilalti oameni, care indura moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului "Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui, El Insusi fiind fara de pacat. Prin moartea Sa, Hristos Ii ofera Tatalui trupul pacatului sortit mortii, care se va preface in trupul sfintit prin har. El face astfel ca si noi toti sa putem apartine in moarte Tatalui". Moartea Sa se preface in trecere spre Inviere, tocmai pentru ca ea inceteaza a fi osanda pentru pacat si devine mijlocul suprem prin care firea omeneasca se leapada de pacat si in modul acesta trece de la forma ce poarta urmarile pacatului la cea nestricacioasa, sortita vietii vesnice.

53

Prin moarte, Hristos Se ridica la deplinatatea vietii, deoarece, asa cum subliniaza Evdokimov, iubirea Sa atoatefacatoare nu nimiceste pur si simplu raul si moartea, ci le asuma "prin moarte pe moarte calcand". Daca Iisus nu ar fi murit, ci ar fi invins moartea din afara, fara sa Si-o insuseasca, nu ar fi biruit-o cu adevarat. El a trebuit sa Se aseze de buna voie dinaintea neantului, intruchipat de moarte, pe care la zidirea lumii il invinsese ca Logos si pe care acum il infrunta ca victima, impovarat cu pacatul universal. Nu trebuie sa se uite ca in aceasta inclestare dintre Hristos si fortele intunericului ipostasul Sau divin tinea in umbra dumnezeirea, pentru ca biruinta sa fie castigata de om, si nu de Dumnezeu. Bulgakov crede ca in timpul Patimilor a avut loc si o chenoza a Sfantului Duh, datorita careia Iisus nu mai percepea cu aceeasi intensitate odihna Duhului peste omenitatea Sa. Este ceea ce el numeste "extrema chenoza a Fiului, dar si a Duhului". Totusi, Duhul infierii nu a putut sa-L paraseasca intru totul pe Hristos - comuniunea dintre cele doua Persoane divine este desavarsita - chiar daca pentru omul Iisus prezenta Sa sa facut atunci mai slab simtita. Ultimele cuvinte ale Domnului: "Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu" arata ca desavarsita comuniune treimica nu a putut fi desfacuta nici prin moarte. Puterea lui Hristos in fata mortii a constat tocmai in certitudinea Sa ca nefiinta nu-L va putea inghiti, dublata de credinta ca nici Tatal si nici Duhul nu-L vor parasi. De aceea, traind moartea cu o luciditate unica si scrutand abisul in ce I se deschidea in fata, nu S-a lasat nici o clipa biruit de vrajmasa neamului omenesc. Cuvintele adresate talharului dovedesc ca Hristos privea mereu dincolo de pragul mortii si stia ca, desi in acel moment era asaltat de puterile intunericului, continua sa fie stapan peste moarte si peste viata, daruind nemurire aceluia care a crezut in El. In cele din urma, ipostasul Sau divin va da lupta cu nefiinta si o va invinge, dupa ce omul se supusese intru totul mortii. Prin caderea lui Adam moartea patrunsese in lume, pricinuind despartirea dintre trup si suflet, precum si asezarea sufletelor celor disparuti intr-o zona existentiala unde Dumnezeu era absent. Pana la venirea lui Hristos, moartea insemna deci pentru toti oamenii salasluirea intr-un spatiu spiritual dominat de spiritul cel rau si lipsit de prezenta mangaietoare a Dumnezeirii. Chiar de aceea era atat de cumplita, ea aducand indepartarea de insusi izvorul vietii si vegetarea la un nivel subexistential. Din acest punct de vedere, imparatia umbrelor din mitologia greaca, la fel ca si seolul biblic, sugera admirabil acea stare de seminefiinta. 54

Insa din clipa cand Hristos, Care spusese despre Sine: "Eu sunt viata", S-a supus mortii, moartea ce implica despartirea de Tatal, moartea in sine, a fost nimicita. "El face sa patrunda iubirea mai tare decat moartea acolo unde ura, orgoliul, deznadejdea cimenteaza imparatia aceluia care desparte", subliniaza Olivier Clement. Moartea, care pana atunci insemna prabusire in nefiinta si instrainare de Dumnezeu, devine deci cale spre Tatal, mijloc de a ne uni cu Hristos. Cel ce crede in Hristos nu mai moare de moartea lui Adam, ci de moartea lui Hristos, dar pentru aceasta el trebuie sa se afle intr-o adevarata comuniune cu Domnul si sa participe inca din viata la moartea Lui, spre a putea spune impreuna cu apostolul: "M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in Mine" (Gal. 2, 20), sau: "Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu" (Col. 3, 3). Toate tainele Bisericii isi primesc puterea sfintitoare tocmai de la moartea lui Hristos, cu care ne unesc, Botezul fiind inceputul sacramental al mortii crestine. Hristos a invins astfel moartea pentru toti oamenii. In canonul pascal compus de Sfanlul Ioan Damaschin se canta: "Praznuim omorarea mortii". Totodata, indurand chinurile pana la capat fara a carti, Hristos a intarit firea umana in lupta impotriva durerii si a temerii de moarte. Prin ascultarea si Jertfa Sa, Domnul a restaurat natura omeneasca intinata de pacat si a deschis omului perspectiva unei vieti vesnice in comuniune cu Dumnezeu, precum si pe aceea, mai indepartata, a dobandirii nestricaciunii si deci a infrangerii definitive a mortii. In acest mod, El a aratat calea pentru toti oamenii, chemati sa treaca prin jertfa la inviere, conditia fapturii fiind jertfelnica si totodata pascala. De aceea ea nu se poate implini decat prin jertfa, premergatoare invierii. Nimicind moartea, Mantuitorul a doborat si puterea vrajmasului, caci, dupa cuvintele apostolului, prin moartea Sa El a surpat pe "cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul" (Evr. 2, 14). S-a invederat astfel inca o data cat de limitata a fost viziunea satanei, care s-a straduit sa provoace uciderea lui Iisus in speranta desarta ca astfel Il va aduce sa Se lepede de Tatal. Contrar asteptarilor, prin moartea lui Hristos, el a pierdut stapanirea asupra omului, iar puterea sa a fost definitiv zdruncinata, urmand a fi total nimicita la sfarsitul veacurilor. Insa biruinta deplina asupra duhului intunericului o va dobandi Hristos numai prin coborarea la iad si prin Inviere. Abia dupa ce vor fi sfaramate portile iadului si puterea celui rau va fi naruita, Imparatia Fiului va putea deveni o realitate, caci noul eon, vestit staruitor de Iisus, nu va putea 55

lua fiinta decat in clipa cand omul va reintra in comuniune cu Dumnezeu, deschizandu-i-se astfel perspectiva de a se impartasi de harul sfintitor si dincolo de mormant. Cuvintele Mantuitorului rostite catre talharul cel bun confirma aceasta: din acea clipa, Imparatia devine accesibila celor drepti. Biserica, vestita de Hristos apostolilor, va lua nastere tot pe temeiul Jertfei de pe Golgota. Aducerea sa in planul realitatii va avea loc insa abia la Cincizecime, prin Coborarea Duhului Sfant, eveniment ce nu ar fi fost posibil fara moartea pe cruce a lui Iisus. Astfel, atat intemeierea Imparatiei cat si cea a Bisericii isi au originea in Jertfa sangeroasa a Dumnezeului intrupat. Indata dupa ce Iisus, plecandu-Si capul, Isi dadu duhul, s-au aratat o serie de semne miraculoase, consemnate de Matei, care au punctat in mod semnificativ trecerea Domnului din viata spre moarte. De altfel, pentru a descrie acest moment, evanghelistul imprumuta teza ca, din clipa mortii lui Hristos, se intra in perioada eshatologica. Minunile mentionate de Matei sunt de trei feluri, dupa modul lor de manifestare: unele au loc in templu, altele in natura si, in sfarsit, altele sunt vizibile printre morti. Astfel, evanghelistul relateaza ca perdeaua templului s-a sfasiat in doua. Catapeteasma sanctuarului vechii aliante, care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor, se rupe in clipa in care templul isi pierde virtual ratiunea de a mai exista. Totodata, disparitia perdelei despartitoare are si intelesul simbolic al naruirii zidului care izola pe Israel de celelalte neamuri, chemate acum toate la mantuire. Sfantul Pavel spune ca Hristos "a facut din cele doua lumi una, surpand peretele din mijloc al despartiturii" (Efes. 2, 14). Murind pe cruce si intemeind un nou legamant intre om si Dumnezeu, Iisus desfiinteaza astfel vechiul asezamant, precum si cultul ce ii era propriu. Nu numai templul, ci si intreaga fire s-a cutremurat de moartea Ziditorului ei. Pamantul se clatina si pietrele se despica. Natura resimte pana in adancurile ei descumpanirea pricinuita de stingerea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu si sufera alaturi de El: "S-a schimbat faptura vazand patima Ta, ca cu Tine au patimit toate cate sunt, facator a toate cunoscanduTe", se canta in slujba Sfintelor Patimi din Vinerea Mare80. Toti sinopticii noteaza prezenta femeilor din Galileea in preajma crucii, unde ramasesera si dupa ce Domnul Isi dadu ultimul suspin. Ele priveau din departare cele intamplate, impreuna cu "toti cunoscutii Lui" (Luca 23, 49). Luca este singurul evanghelist care arata ca multimile aflate pe Golgota, cutremurate de cele vazute, "se intorceau batandu-si pieptul" (23, 48). Amanunt foarte important: se constata din nou ca nu tot poporul dorise moartea lui Iisus, iar acum, in fata faptului implinit, multi se infiorau - poate chiar unii dintre 56

aceia care, intr-o pornire nestapanita, cerusera rastignirea. Vazand faptele miraculoase ce insotisera moartea Domnului, ei vor fi inteles ca gresisera amarnic pricinuind moartea unui drept si de aceea se bateau in piept, in semn de pocainta, sperand astfel sa indeparteze mania divina. De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana spanzurate pe cruce si a doua zi, respectiv sambata - "caci era mare ziua sambetei aceleia" (Ioan 19,31) - cand se praznuiau Pastile, iudeii se dusera din nou la Pilat spre a cere sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a scurta chinurile celor rastigniti, grabindu-li-se astfel moartea. Pilat isi dadu incuviintarea si ostasii zdrobira, dupa porunca, fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece, in ciuda chinuri lor, ei inca nu sucombasera. Cand venira insa la Iisus constatara ca El murise si atunci nu Ii mai zdrobira oasele. Este vrednic de retinut faptul ca in Lege se interzicea sa se zdrobeasca vreun os al mielului pascal (Iesire 12, 46). Mielul pascal prefigura deci, in cele mai mici amanunte, jertfa Fiului lui Dumnezeu. Spre a se convinge ca Iisus murise cu adevarat, un ostas Ii impunse coasta cu sulita si Indata tasni sange si apa. Srantul Ioan adauga: "Si cel ce a vazut a marturisit si marturia lui este adevarata" (Ioan 19, 35), intarind astfel cele afirmate cu propria sa marturie. Dupa traditie, cel ce a strapuns inima Dumnezeului intrupat se numea Longinus. Medicina moderna a confirmat marturia evanghelistului, deoarece s-a constatat ca, daca la interval foarte scurt dupa o moarte violenta se face o punctie in inima, tasneste sange si apa81. Ne aflam deci din nou in fata unui fapt absolut real, atestat de un martor ocular, care insa cuprinde o semnificatie simbolica, chiar daca pe plan imanent el este perfect explicabil. Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca, dupa cum, la creatie, femeia a iesit din coasta lui Adam, tot astfel, la noua zidire a lumii, mantuirea a izvorat din coasta lui Hristos, iar Sfantul Ioan Hrisostom afirma ca apa si sangele care au curs din coasta deschisa a lui Iisus semnifica atat mijloacele mantuirii - apa botezului si sangele euharistic - cat si prezenta reala a lui Hristos si a Sfantului Duh in lume, ca urmare a rascumpararii omului. Toti Sfintii Parinti afirma ca Biserica, menita sa daruiasca oamenilor mantuirea prin mijlocirea Sfintelor Taine, s-a nascut din coasta strapunsa a lui Hristos, in ea continuand sa-Si manifeste prezenta atat Fiul cat si Duhul Sfant. Cand se insera, veni un oarecare Iosif din Arimateea, despre care Sfantul Ioan spune ca era "ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor" (Ioan 19, 38), si merse la procurator cerandu-i sa-i daruiasca lui trupul lui Iisus. Acest Iosif era un om bogat, dupa cum precizeaza evanghelistul: el facea parte din Sinedriu, de aceea Marcu il caracterizeaza drept 57

"sfetnic ales" (15, 43), iar Luca, aratand ca era "barbat bun si drept" (23, 50), adauga ca nu se invoise cu sfatul si cu fapta celorlalti sinedristi. Om drept si cu frica lui Dumnezeu trebuie sa fi fost acest sinedrist care indrazneste sa infrunte mania coreligionarilor sai! Iosif face parte din acea ramasita aleasa a lui Israel, care traia, ca si dreptul Simeon, in asteptarea imparatiei lui Dumnezeu (Marcu 15,43). Poate tocmai fiindca vietuia cu privirea atintita spre noul eon a crezut el in Hristos mai curand decat ceilalti. Pilat este mirat cand aude ca Iisus murise atat de repede si, chemand sutasul, care ii confirma faptul, porunceste sa i se dea lui Iosif trupul Celui trecut pe celalalt taram. Este vrednic de retinut ca, dupa cum batranul Iosif veghease odinioara asupra Pruncului nevinovat, un om purtand de asemenea numele de Iosif a indeplinit ultimele indatoriri fata de Cel ratignit, oferind loc de odihna trupului Sau chinuit, asa cum primul Iosif il adapostise, copil, in caminul sau. Primind incuviintarea procuratorului, Iosif "cel cu bun chip", dupa cum se canta in Liturghia ortodoxa, merse si cobora trupul Domnului de pe cruce. Atunci sosi si Nicodim mentionat numai de Ioan - fariseul care cu doi ani in urma venise noaptea la Iisus, aducand cu sine o suta de litre de amestec de smirna si aloe (Ioan 19, 39). Iosif impreuna cu Nicodim infasurara sfantul trup al Domnului intr-un giulgiu curat de in, cumparat anume de Iosif, dupa ce mai intai il unsesera cu aromatele aduse de Nicodim, iar pe cap Ii pusesera o mahrama, asa cum se obisnuia. Ei au implinit deci intru totul datina iudaica a inmormantarii, neomitand nici un amammt. Dupa ce savarsira toate aceste lucrari, Il dusera pe Iisus pana la un mormant sapat in stanca, aflat intr-o gradina, in imediata apropiere a locului unde fusese rastignit. Matei spune ca mormantul apartinea lui Iosif, iar Ioan precizeaza ca era "un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat" (19, 41). Cel zamislit de o Fecioara trebuia sa Se odihneasca intr-un mormant ferit de orice atingere, subliniaza Augustin. Mormantul se gasea intr-o gradina. De asemenea, intr-o gradina se gasea Adam cand a dus neamul omenesc la pieire, iar Hristos, inviind intr-o gradina, va darui omului putinta de a reintra in rai, dupa cum observa Sfantul Chiril al Alexandriei. Dupa ce asezara sfant trupul lui Iisus in mormant, Iosif si Nicodim pravalira o piatra mare la usa acestuia si plecara. Martore ale ingroparii au fost si sfintele femei, care nu se indurasera sa-I paraseasca pe Iisus nici dupa moarte si de aceea ii urmasera din departare pe cei doi ucenici.

58

Luca spune ca femeile din Galileea l-au urmat pe Iosif, dar Marcu si Matei le mentioneaza numai pe Maria Magdalena si pe cealalta Marie, care sedeau la mormant si "priveau unde L-au pus" (Marcu 15, 47). Nici un evanghelist nu pomeneste in aceasta imprejurare de Maica Domnului. Totusi, traditia si indeosebi iconografia occidentala au infatisat-o constant pe Sfanta Maica asistand la coborarea de pe cruce, precum si la punerea in mormant a Fiului ei. In lipsa unor precizari ale evanghelistilor, nu se poate insa afirma cu certitudine daca Sfanta Fecioara va fi fost martora la ingroparea lui Iisus sau daca Sfantul Ioan, care de acum se socotea fiul ei, o va fi luat cu sine spre a o cruta de aceasta priveliste dureroasa. Despre celelalte sfinte femei - este posibil ca mai multe dintre ele sa-i fi urmat pe Iosif si pe Nicodim, dar numai cele doua Marii s-au incumetat, pare-se, a se apropia de mormant, astfel ca marturia lui Marcu concorda cu cea a lui Luca - Sfantul Luca spune ca, dupa ce au vazut unde a fost pus trupul, au venit acasa, unde "au pregatit miresme si miruri; iar sambata s-au odihnit, dupa Lege" (Luca 23, 56). Aromatele aduse de Nicodim aveau drept scop sa intarzie putrezirea, iar cu miresmele se ungea trupul celui mort spre a raspandi un miros placut cat mai multa vreme82.

59

CAPITOLUL IV PATIMILE DOMNULUI N EVANGHELIE SFNTULUI APOSTOL I EVANGHELIST IOAN

Acest Sfant Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, fiu al lui Zevedei, care era pescar. Deci, pescuind el, odata, pesti la marea Tiberiadei cu fiii sai, a venit Iisus si, stand pe tarm, a chemat pe fiii lui Zevedei, zicand: "Iacob si Ioan, veniti dupa mine si va voi face pe voi pescar de oameni". Deci, lasand ei pe tatal lor in corabie, au mers dupa Iisus si mult i-a iubit pe dansii. Acest Ioan a fost, mai intai, ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul si invatase de la acesta sa creada in Iisus, ca el este Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii, si asa, cunoscanduL pe Iisus, impreuna cu Andrei, au vorbit amandoi, pentru prima data cu Domnul. Sfantul Ioan Evanghelistul a fost insa unul din cei doisprezece Apostoli, alesi de Iisus, si era cel mai tanar din ceata Sfintilor Apostoli, drept aceea, si traditia Bisericii arata ca el a trait pana aproape de sfarsitul veacului apostolic (adica pana aproape de anul o suta). Sfantul Ioan era, apoi, unul din Apostoli cei mai apropiati ai Domnului Iisus, incat, in Evanghelia sa, el se numeste "ucenicul pe care il iubea Iisus (Ioan, 21, 20), negresit pentru fecioria si darurile lui. Este ucenicul care la Cina s-a rezemat pe pieptul Domnului si asa s-a adapat din Tainele lui Hristos. Este ucenicul caruia Domnul, cand era rastignit pe Cruce, i-a incredintat pe Preacurata Sa Maica, iar, dupa Inaltarea Domnului la Cer, Ioan era unul din stalpii Bisericii lui Hristos, impreuna cu Sfantul Petru si Iacov, ruda Domnului83. IV.1. INTRAREA MNTUITORULUI IISUS HRISTOS N IERUSALIM (Duminica Floriilor) "Nu te teme, fiica Sionului! Iat mpratul tu vine, eznd pe mnzul asinei".(In 12, 15) Invatatorul este aici si te cheama (In.11,28) Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta si noi, ca pruncii, semnele biruintei purtand, Tie Biruitorului mortii strigam: Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat, Cel ce vii intru numele Domnului.

60

Sunt cuvinte pe care le spunem in fiecare an la praznicul Floriilor, respectiv al Intrarii Mantuitorului in Ierusalim, precum si in ziua precedenta, in Sambata lui Lazar. Rostind sau cantand aceste cuvinte, ne adresam Domnului Hristos, Biruitorului mortii, Care l-a inviat din morti pe Lazar preinchipuind si prin aceasta Invierea noastra a tuturor, invierea cea de obste si ne exprimam bucuria de a-L intampina pe Domnul Hristos asemenea pruncilor din Ierusalimul de acum aproximativ doua mii de ani. Intrarea Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim, pe care o sarbatorim in fiecare an in duminica dinaintea Sfintelor Pasti, este istorisita de toti cei patru sfinti evanghelisti, fiind strans legata de evenimentele ultime ale vietii trupesti a Domnului Hristos, de ultimele Sale zile petrecute in Ierusalim, de patimile, rastignirea, moartea si invierea Sa. Sfantul Evanghelist Ioan insa, inainte de a prezenta Intrarea in Ierusalim, in capitolul 11 si la inceputul capitolului 12 ale evangheliei sale relateaza niste evenimente importante petrecute intr-un sat din apropierea Ierusalimului, in Betania. Este vorba de invierea lui Lazar si de ungerea Mantuitorului cu mir de catre Maria, sora lui Lazar84. Din relatarea Sf. Evanghelist Ioan aflam ca Mantuitorul avea un prieten in Betania, prieten ce ajunsese sa fie bolnav. Surorile lui Lazar, Marta si Maria, pe care Domnul Hristos le iubea de asemenea, I-au trimis Acestuia vorba ca Lazar, prietenul Lui este bolnav. Auzind stirea, Mantuitorul a afirmat ca aceasta boala nu era spre moarte, ci ca Fiul lui Dumnezeu sa se preaslaveasca prin ea (cf. In.11,4) si doar dupa doua zile S-a indreptat spre Iudeea, provincie in care se afla satul Betania. In momentul plecarii El cunostea faptul ca Lazar deja murise, fapt pe care l-a facut cunoscut si ucenicilor Sai, iar cand au ajuns in Betania Lazar se afla deja de patru zile pus in mormant. Sosind in Betania, Domnul Hristos a fost mai intai intampinat de Marta, sora lui Lazar si a Mariei, cu care El a avut un scurt dialog. Deoarece Marta isi exprima tristetea pentru pierderea fratelui ei in lipsa Mantuitorului, Domnul Hristos i-a spus ca acesta o sa invieze. Pentru ca ea credea ca Mantuitorul vorbeste despre invierea de obste, El i s-a prezentat drept invierea si viata, spunandu-i ca cel ce crede in El chiar daca va muri, va trai, ca tot cel care traieste si crede in El nu va muri in veac (cf. In.11,24-26). Dialogul se incheie cu o marturisire de credinta a Martei, prin care aceasta isi exprima credinta in cele spuse de Iisus si afirma ca ea a cunoscut ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume (In.11,27). Dupa ce a spus acestea, Marta s-a dus sa o cheme pe Maria, sora ei, si i-a spus: Invatatorul este aici si te cheama (In.11,28). Aceasta s-a grabit sa vina, urmata fiind de iudeii care se aflau in casa lor pentru a le mangaia pentru moartea fratelui. Vazand-o plangand, inconjurata de iudeii care si ei plangeau, Iisus, ne spune evanghelia, a suspinat cu 61

duhul, S-a tulburat intru Sine si a lacrimat. Faptul i-a dus pe iudei la constatarea marii iubiri a lui Iisus fata de Lazar si la nedumerirea lor, exprimata prin cuvintele: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului sa faca asa ca si acesta sa nu moara? (In.11,37). Suspinand inca o data Mantuitorul s-a dus la mormant si l-a inviat pe Lazar, fapt in urma caruia multi din iudeii prezenti au crezut in El. Altii insa, s-au grabit sa-i instiinteze pe fariseii care, auzind, s-au hotarat atunci sa-L ucida85. La inceputul capitolului 12 Sfantul Evanghelist Ioan prezinta o alta venire a Mantuitorului in casa lui Lazar, pe care il inviase, prilej cu care Maria, sora acestuia, a uns picioarele lui Iisus cu mir de mare pret si le-a sters cu parul capului ei, ungere interpretata de Mantuitorul ca o preinchipuire a mortii si ingroparii Sale. Evanghelia ne relateaza iarasi ca multime de iudei, auzind ca Iisus venise in casa lui Lazar, s-au grabit sa vina si ei acolo pentru a-L vedea nu doar pe El, ci si pe Lazar pe care il inviase din morti. In ziua urmatoare Iisus a intrat in Ierusalimul care se pregatea pentru sarbatoarea Pastilor. Evenimentul este prezentat, cum am spus deja, de toti cei patru evanghelisti, din scrierile carora aflam ca Mantuitorul, calare pe un asin, a intrat in cetatea lui David, fiind intampinat de multimea care, purtand in maini si asternand in cale ramuri de finic, striga: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, imparatul lui Israel! (In.12,13). Intrand in Ierusalim, Mantuitorul nu a provocat doar bucuria multimii, ci si invidia fariseilor, care spuneau intre ei: Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El (In.12,19). Peste doar cateva zile acestia aveau sa-L prinda pe Iisus, sa faca astfel incat El sa patimeasca si in cele din urma sa fie rastignit, neputand sa creada din pricina rautatii lor ca El era Viata si ca, prin urmare ei luptau chiar impotriva Vietii, impotriva izvorului vietii lor, impotriva lor insisi86. Aceste lucruri petrecute acum aproximativ 2000 de ani noi le marturisim in fiecare an cand pomenim invierea lui Lazar si cand sarbatorim Intrarea Mantuitorului in Ierusalim, devenind astfel si noi martori ai acestor evenimente. Precum odinioara in Betania, Domnul Hristos vine tot mereu si la noi. Vine prin cuvantul Sfintei Evanghelii, vine prin Sfintele Taine, vine prin slujbele Bisericii. De fiecare data cand se citeste Evanghelia despre invierea lui Lazar se spune mai ales pentru noi: Invatatorul e aici si te cheama. Faptul ca bat clopotele, ca in biserica se face o sfanta slujba, ca se citeste Sfanta Evanghelie, inseamna ca Invatatorul este acolo, a venit in intampinarea noastra si ne cheama. Cand un frate al nostru are nevoie de noi, la fel, El ne cheama. Cand a fost chemata Maria, sora lui Lazar, ea s-a sculat degraba si a mers in intampinarea lui Iisus

62

(cf. In.11,29). Acum, cand e randul nostru sa-L intampinam, raspundem noi oare chemarii Lui? Mergem noi acolo unde se gaseste Mantuitorul, unde ne asteapta, unde ne cheama? Odinioara Domnul Hristos intra in Ierusalim, fiind intampinat de multime si mai ales de copiii cei nevinovati, cu mare bucurie, iar de cei intunecati de rautate cu ura. Astazi El vrea sa intre in Ierusalimul sufletului nostru, sa fie imparatul inimii noastre. Il primim noi oare cu bucurie, Ii acordam aceasta imparatie care I se cuvine sau, uzurpatori fiind, Il alungam si suntem gata sa-L ucidem? Inainte de a-l invia pe Lazar, stiind ca o sa faca aceasta, Mantuitorul Hristos a fost cuprins de tulburare, S-a intristat si chiar a plans. A plans pentru durerea prietenilor Sai, a plans compatimind pe cei pe care-i iubea. Oare noi ne straduim sa fim prieteni ai Lui, incercam sa-L iubim si sa ne facem dragi Lui? Oare, cand cei din jurul nostru sufera, ne doare si pe noi necazul lor, patimim si noi impreuna cu ei? Intrand in Ierusalim, Domnul Hristos a gasit acolo din pacate nu doar curatia unor inimi de copii care se bucurau sa-L intampine, ci mai ales uriciunea, invidia, rautatea, mandria, lacomia instalate in cel mai sfant loc din Ierusalim. Acum, cand vrea sa intre in sufletul nostru, cum Il primim? Cu inimi curate, cu nerautate, cu bunatate si strigand ca pruncii odinioara: Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel!? Sa traim astfel incat sa nu afle sufletul nostru plin de spinii patimilor pe care sa fie nevoit a-i alunga cu biciul! Si... poate chiar e asa, dar in acest caz sa-L lasam sa-i alunge, sa-i scoata afara din noi, pentru ca nu cumva sa preferam tulburarea, agitatia, rautatea, crima in locul Imparatului pacii87. Dupa ce l-a inviat pe Lazar, Mantuitorul a spus: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga! (In.11,44). Sfantul Ioan Scararul interpreteaza aceste cuvinte mai ales cu referire la noi spunand: Dezlegati-l pe el si lasati-l sa mearga spre fericita nepatimire!. Venind la noi, Domnul Hristos ne dezleaga de orice fel de legaturi ale mortii pentru a putea merge spre El, spre Viata. Sa nu preferam deci starea de legati, de inlantuiti ai propriilor noastre patimi, in locul libertatii, in locul vietii adevarate. Pentru a sarbatori cu adevarat Intrarea Mantuitorului in Ierusalim, sa iesim si noi in intampinarea Lui cu stalparile gandurilor si faptelor bune, cu simtaminte curate, cu mirul de buna mireasma al unei vieti fara prihana, cu dorinta de a-l primi pe El ca imparat al nostru. Ierusalimul sufletului nostru sa-si merite numele de pace sfanta si sa fie cetatea bucuriei intampinarii Mantuitorului, locasul pacii, in care se afla tronul lui Dumnezeu, sa fie Ierusalimul Invierii. Sa aclamam si noi: Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat, Cel

63

ce vii intru numele Domnului si sa ne bucuram de posibilitatea de a-L putea, nu doar intampina, ci chiar primi intreg pe Domnul Hristos in fiinta noastra.

IV. 2. IISUS SPALA PICIOARELE UCENICILOR SAI LA CINA CEA DE TAINA. PORUNCA IUBIRII Spalarea picioarelor (Ioan XIII, 1-20) insoteste asezarea la masa si incheie, ca o lectie, discutia pentru intaietate amintita de Sf. Luca (XII, 24-30). Scena este prezentata de Sf. Ioan ca un semn de desavarsita iubire din partea Mantuitorului pentru ucenicii Sai: Iar mai inainte de sarbatoarea Pastelui, stiind Iisus ca I-a venit ceasul ca sa se mute din lumea aceasta la Tatal, a aratat ca iubind pe ai Sai, care erau din lume pana in sfarsit i-a iubit; si facandu-se cina - cand diavolul pusese acum in inima lui Iuda al lui Simon Iscariotul gandul ca sa-L vanda - stiind Iisus ca toate I-a dat Tatal in maini si ca de la Dumnezeu a iesit si la Dumnezeu merge, s-a sculat dela Cina si si-a pus vesmintele si luand un stergar s-a incins. Dupa aceea a turnat apa in lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor Sai si sa le stearga cu stergarul eu care era incins" (XIII, 1-5). Spalarea picioarelor facea parte din ceremonialul ospitalitatii iudaice si orientale. Ea era ceruta si de o elementara regula igienica, deoarece comesenii se asezau la masa intr-o intimitate pe care noi nu o cunoastem si nu era placut sa ai in apropiere un vecin cu picioarele prafuite, cu parul imbacsit de transpiratie si cu mainile nespalate. Din aceasta cauza, cand masa avea un caracter mai intim si mai solemn si cand era mai prelungita, invitatii isi spalau nu numai mainile, cum cerea legea mozaica, ci si picioarele si capul. De obicei, serviciul spalarii picioarelor il indeplinea un servitor, ori o slujnica. Dar, daca nu voia, nici un israelitean nu putea fi obligat sa o faca, chiar daca era sclav, spalarea picioarelor fiind socotita ca un serviciu prea umilitor pentru in fiu al lui Avraam. Iisus, desi gazda, invatator si stapan fata de Ucenici, nu se sfieste sa-l faca El insus. Si El il face cu solemnitate si dragoste, constient de demnitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, de Mesia si de om desavarsit. Cu cateva clipe mai inainte, El spusese ucenicilor: "imparatii paganilor domnesc peste ei si cei ce-i stapanesc se cheama binefacatori; dar intre voi sa nu fie asa, ci cel mai mare dintre voi sa fie ca cel mai mic si capetenia ca acel ce ne slujeste. Caci cine este mai mare: cel ce sade, sau cel ce slujestei? Iar Eu sunt in mijlocul vostru ca cel ce slujeste" (Luca XXII, 2527). Spalarea picioarelor este asa dar, exemplu personal de slujire, de iubire si de smerenie, iar talcul ei graeste mai mult decat cuvintele insesi. De aceea Sf. Ioan Evanghelistul noteaza 64

cu duiosie toate amanuntele acestei admirabile scene, in care Apostolii vad pe Domnul ridicandu-se de la masa, inainte de aducerea bucatelor, scotandu-si haina, luand un stergar si incingandu-se cu el, turnand apa in lighean si aplecandu-se cu netarmurita iubire de oameni la picioarele fiecarui ucenic, spalandu-le cu propriile Sale maini si stergandu-le cu stergarul cu care era incins. Si Sf. Ioan nu poate uita, in aceasta descriere, ca Iuda Iscarioteanul, caruia Domnul ii arata aceeasi dragoste, nutrea gandul diabolic al tradarii si ca, pentru acesta, spalarea picioarelor trebuia sa insemne mai mult decat pentru oricare Apostol. Dar Iuda nu schiteaza nici un gest si nu rosteste nici un cuvant cand vede pe Fiul lui Dumnezeu luand chip de rob (Fil. II, 7), slujind, in loc sa i se slujeasca (Matei XX, 28) si umilindu-se la picioarele tuturor (Marcu IX, 35). Sf. Ioan Gura de Aur crede ca el este cel dintai ucenic caruia Domnul ii spala picioarele si ca, cu acest prilej, stau din nou fata in fata indemnul la pocainta si iubire si impietrirea inimii si a urii. Pentru Iuda, gestul Mantuitorului constitue, asadar, o noua incercare de a-l aduce la sentimente mai bune si a-l smulge din ghiarele diavolului. Daca Iuda ar fi inteles si iubit pe Domnul macar in clipa cand L-a vazut stand in genunchi in fata sa si spalandu-i picioarele, fiorul sfant al apropierii de Dumnezeu i-ar fi topit in lacrimi de pocainta toata ratacirea sufleteasca si l-ar fi salvat de la pieirea cea vesnica. In contrast cu atitudinea lui Iuda, care-si ascunde gandul, este reactiunea altui ucenic fata de gestul Mantuitorului: "Deci a venit la Simon Petru si acela I-a zis: Doamne, au Tu vrei sa-mi speli picioarele? Raspuns-a Iisus si i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu stii acum, iar dupa aceasta, vei pricepe. Zis-a Petru Lui: In veac nu-mi vei spala picioarele. Raspuns-a Iisus lui: De nu te spal, n-ai parte cu Mine. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spala-mi nu numai picioarele, ci si mainile si capul. Zis-a lisus lui: Cel ce s-a scaldat, n-are trebiuinta decat picioarele sa i se spele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, dar nu toti; caci stia pe cel ce avea sa-L vanda. De aceea a zis: Nu toti sunteti curati" (loan XIII, 6-11). Impotrivirea lui Petru este pripita si necugetata. Ea arata ca "verhovnicul" Apostolilor n-a inteles talcul spalarii picioarelor si n-a simtit intristarea de pe chipul Mantuitorului in timp ce ucenicii se certau pentru intaietate. Intentia lui Petru nu-i rea in sine. Dar ea-l poate desparti de Domnul, daca se traduce printr-un gest de nesupunere fata de voia Lui cea dumnezeiasca. De aceea Mantuitorul ii spune, mai intai, ca ceea ce nu intelege acum, va pricepe mai tarziu si apoi, cand vede ca inca refuza a i se spala picioarele, il ameninta zicand: "de nu te spal, n-ai parte cu Mine". Acum, Petru, intelege ca fara ascultare desavarsita, comuniunea cu

65

Hristos este cu neputinta. Iar ca sa-si arate devotamentul integral fata de Domnul, cere sa i se spele nu numai picioarele, ci si mainile, si capul. In spalarea picioarelor, unii comentatori au vazut simbolul pocaintei, care curata de pacate pe cei renascuti prin baia Botezului. Acest simbolism nu-i aratat in Evanghelie. De aceea ramanem la semnificatia pe care i-o da chiar Mantuitorului, in cuvintele adresate Apostolilor: "Deci, dupa ce le-a spalat picioarele si si-a luat vestmintele, sezand iarasi le-a zis: intelegeti ce v-am facut? Voi Ma numiti invatator si Domn, si bine ziceti, caci sunt. Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalat picioarele, si voi datori sunteti sa spalati picioarele unul altuia: caci pilda v-am dat, ca, precum v-am facut Eu, si voi sa faceti. Amin, amin graesc voua: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau, nici solul mai mare decat cel care l-a trimis. Cand stiti acestea, fericiti sunteti de le veti si face. Nu de voi toti zic, caci stiu pe cei ce i-am ales, ci ca sa se implineasca Scriptura: Cel ce mananca paine cu Mine, a ridicat calcaiul asupra Mea. Va spun aceasta acum mai inainte de a se savarsi, ca atunci cand se va savarsi, sa credeti ca Eu sunt. Amin, amin graesc voua: Cel ce primeste pe cel ce voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste; iar cel ce Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (loan XIII, 12-20). Asadar, spalarea picioarelor de la Cina cea de Taina este o pilda de dragoste si un indemn dumnezeiesc la smerenie, servire si iubire de aproapele. Ea nu are numai valoarea unei curatiri legale, exterioare, ci simbolizeaza purificarea sufletelor. Totodata, ea este menita sa realizeze intre crestini atmosfera frateasca si spiritul de jertfa care sa ridice in demnitate firea omeneasca, sa topeasca vrajmasiile si sa inmulteasca in lume dragostea de aproapele si binefacerea88. In multe parti, spalarea picioarelor face parte din ritualul slujbelor bisericesti din sfanta si marea zi Joi, in saptamana Patimilor. In unele tari, dregatorii de altadata spalau atunci picioarele saracilor, iar episcopii pe ale preotilor, diaconilor si credinciosilor. Astazi, obiceiul mai se tine doar in unele manastiri. In schimb, episcopul Romei, cuprind de duhul mandriei, cere crestinilor si clericilor pe care-i primeste in audienta sa ii sarute papucul. Cand lamureste sensul spalarii picioarelor, Mantuitorul arata din nou ca unul din ucenici il va vinde. In acest scop, El citeaza un verset din Psalmul XLI, 8, zicand: "Cel ce mananca cu Mine, a ridicat calcaiul asupra Mea" (Ioan XIII, 18). Prin aceasta, indeamna din nou pe Iuda la scrutarea constiintei proprii si previne pe Ucenici ca sa nu-si zdruncine credinta intr-Insul, cand toate acestea se vor savarsi, deoarece El merge spre Patimi cu deplina stiinta si de buna voie.

66

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spune foarte putin despre locul Cinei, el consemnand doar urmatoarele detalii: "Iar inainte de sarbatoarea Pastilor, stiind Iisus ca a sosit ceasul Lui, ca sa treaca din lumea aceasta la Tatal, iubind pe ai Sai cei din lume, pana la sfarsit i-a iubit. Si facandu-se Cina, si diavolul punand in inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul, ca sa-l vanda, Iisus, stiind ca Tatal I-a dat Lui toate in maini si ca de la Dumnezeu a iesit si la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cina, S-a dezbracat de haine si, luand un stergar, S-a incins cu el. Dupa aceea a turnat apa in vasul de spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins." (Ioan 13, 1-5) Porunc nou dau vou: S v iubii unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aa i voi s v iubii unul pe altul. ntru aceasta vor cunoate toi c suntei ucenicii Mei, dac vei avea dragoste unii fa de alii.(Ioan 13, 34-35) Dragostea toate le rabda. Daca la prima trasatura a dragostei aflam ca aceasta este indelung rabdatoare, adica este intelegatoare cu toate imperfectiunile si lipsurile celorlalti, trasatura a 14-a a dragostei ne spune ca aceasta toate le rabda, in sensul ca sufera totul, este jertfelnica. Aceasta este incununarea dragostei: jertfa! Modelul suprem de dragoste jertfelnica este Domnul Iisus Hristos. El ne invata si pe noi: "Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu", adica pana la jertfa (Ioan 15, 12). Dragostea isi pune si viata pentru cel iubit: "Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai." IV.3. PATIMILE DOMNULUI. CUVINTELE ROSTITE PE CRUCE. MOARTEA SI INGROPAREA "Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a adus afara pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecata, in locul numit pardosit cu pietre, iar pe evreieste Gabbata. Si era Vinerea Pastilor, ca la al saselea ceas, si a zis Pilat iudeilor: iata imparatul vostru!" (In 19,13-14) Spunand Evanghelistul acestea, pune pe capul iudeilor toata vina uciderii lui Hristos. Caci numai ca nu spune deschis ca Pilat a fost biruit iara voie de staruintele lor si, parasind cauza dreptatii, a avut prea putina grija de urmari. De aceea a fost rapit spre ceea ce placea ucigatorilor, desi la spusese de atatea ori ca nu-L gaseste pe Iisus vinovat de nimic, si il va supune celei mai grele pedepse. Caci, dupa ce a opus invinuirii iudeilor cinstea Celui acuzat si a daruit furiei lor pe Cel nedovedit ca vinovat de nici una dintre acuzatii, se va face vinovat de impietate. Caci se suie pe scaunul obisnuit de judecata, ca cel ce va rosti sentinta la moarte a lui Hristos. Iar dumnezeiescul Evanghelist noteaza cu folos ceasul si ziua, pentru inviere si pentru cele trei zile petrecute printre morti, ca sa se arate iarasi adevarul celor spuse de Domnul catre 67

iudei: "Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti" (Mt 12, 40). Iar de pe scaunul de judecata capetenia romanilor, aratand spre Iisus, zice: "Iata imparatul vostru". Si ce inseamna aceasta? Fie isi bate joc de multimi si daruieste razand sangele nevinovat celor insetati de el, in chip nedrept, fie osandeste cruzimea iudeilor, care suporta sa vada supus unei rautati atat de mari pe Cel pe Care il declarasera si fi numisera imparatul lui Israel [1]. "Deci au strigat aceia: Ia-L, Rastigneste-L! Pilat le-a zis: Sa-L rastignesc pe imparatul vostru?" (In 19,15) [2] Ei striga la fel ca la inceput, neretinandu-se de la cererea uciderii Lui, nelasandu-se imblanziti de batjocurile pe care le indurase [3], nici condusi de la acuzele desarte aduse Lui spre o oarecare blandete, ci, infuriindu-se si mai mult, cer sa fie rastignit Cel ce inviase morti in mijlocul lor si Se aratase ca lucrator al atator minuni. Aceasta il intristeaza foarte pe Pilat, vazand cum Cel ce castigase intre ei un renume atat de mare, incat era socotit Fiul lui Dumnezeu si imparat, nu numai ca trebuia sa fie predat mortii, ci merita sa fie ucis intr-un chip atat de crud, caci crucificarea era cea mai cumplita moarte. Deci judecatorul face din strigatul lor un motiv de mustrare si de osandire impotriva lor, fiindca vor sa fie rastignit Cel ce castigase atata admiratie pentru fapte care au o atat de mare inaltime, incat depasesc tot ce e pamantesc. Caci ce este egal, sau ce nu e mai mic decat ceea ce savarseste Fiul lui Dumnezeu si imparatul? "Arhiereii au raspuns: Nu avem imparat decat pe Cezarul!" (In 19, 15) Israel cel iubit L-a respins prin aceasta pe Dumnezeul sau si a refuzat deschis iubirea lui Dumnezeu si, dupa cuvantul lui Moise: "a parasit pe Dumnezeu care l-a nascut si nu si-a adus aminte de Domnul, ajutorul lui" (Deut 32, 18). Priveste cum si-a aratat iubirea fata de o desfranata, dupa cum s-ai scris, si-a pierdut rusinea fata de toti, si-a lepadat slava si L-a tagaduit pe Stapanul sau. Pentru acestea i-a certat pe ei Dumnezeu,- zicand si odinioara prin glasul lui Ieremia: "Mergeti in insulele Chitim si sa vedeti; trimiteti in Chedar si cercetati cu de-amanuntul si aflati.. Schimbatu-si-a, oare vreun popor dumnezeii sai, desi aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu insa si-a schimbat slava" (Ier. 2, 10-11). Si iarasi: "Spaimantatu-s-a cerul de aceasta si s-a cutremurat mult, zice Domnul, ca doua rele a facut poporul Mau: M-au parasit pe Mine, izvorul apei celei vii, si si-au sapat lor fantani surpate, care nu pot tine apa" (Ier. 2, 12-13).

68

Celelalte neamuri, risipite in toata lumea, tinand strans la ratacirea lor si iubind cu tarie pe cei pe care-i socoteau dumnezei, nu erau usor de stramutat, spre despartirea de acestia, nici nu se mutau usor la alte forme de credinta, pe cand Israel, sarind indata, s-a predat autoritatii Cezarului si s-a desprins de legea lui Dumnezeu. De aceea s-a si dat in mainile Cezarului, a carui stapanire primind-o de la inceput, s-a pierdut in chip rau si a suferit alungarea din tara, patimirile provocate de razboi si nenorocirile legate de el89. Observa iarasi in acestea preciziunea scriitorului. Fiindca nu a spus ca poporul a inceput sa strige in mod necredincios, ci aceia care il conduceau. Caci, au strigat, zice, arhiereii, aratand mereu ca poporul ascultator, urmand capeteniilor, a fost condus la impietrire si s-a rostogolit in prapastia pierzaniei. Sunt invinuiti arhiereii, ca cei ce isi pierd nu numai sufletele lor, ci s-au facut si calauze poporului spre uciderea pierzatoare, precum i-a invinuit pe ei Proorocul, care spune: "ati fost un lat la Mitpe si o cursa intinsa pe Tabor. Si la Sitim au sapat o groapa adanca" (Os. 5, 1-2). Proorocul vorbeste aici de cursa pusa spre pieirea celor supusi conducatorilor, asezata spre a privi la vietuirea acelora ca sa o conformeze pe a lor, aceleia. De aceea cei asezati in fruntea poporului s-au numit, de catre Sfintele Scripturi, paznici, turnuri de paza. Deci arhiereii insisi s-au facut curse si mreje, ca unii ce au inceput tagaduirea si i-au convins pe toti ceilalti sa zica: "Nu avem imparat decat pe Cezarul". Si netrebnicii indraznesc sa spuna aceasta, desi Dumnezeu-Tatal le prevestise venirea Mantuitorului prin glasul Proorocului, graind: "Bucura-te foarte, Fiica Sionului, veseleste-te, Fiica Ierusalimului, caci iata imparatul tau vine drept la tine drept si biruitor; smerit si calare pe asin, pe manzul asinei" (Zah. 9, 9). Iar aceia, desi L-au primit pe Iisus in Ierusalim sezand pe un manz tanar, si L-au impodobit cu laude ca Dumnezeu, caci ziceau: "Binecuvantat este Cel ce vine in numele Domnului!" (Mt 21, 9), acum striga, laudand numai stapanirea romana si lepadand de pe grumazul lor jugul imparatiei lui Dumnezeu. Caci aceasta, spuneau clar, zicand: "nu avem imparat decat pe Cezarul". Dar vom spune iarasi ca poporul, ca si atunci, L-ar fi laudat pe Mantuitorul Hristos, dar reaua vointa a arhiereilor a intors lauda spre indrazneala acestui strigat. "Atunci L-a predat lor ca sa fie rastignit!" (In 19, 16) Pilat ingaduie in sfarsit, maniei nestapanite a iudeilor sa faca tot ce este in afara legilor, si, renuntand la puterea cuvenita judecatorilor, lasa furiei lor nemarginite sa faca tot ce vrea cu Cel strain de vreo vina, permitandu-le sa-L rastigneasca pe Cel ce nu era vinovat de nici un rau, osandit nebuneste numai pentru ca a spus ca e Fiul lui Dumnezeu.

69

Oricine poate atribui iudeilor intreaga indrazneala si i-ar acuza, in mod cuvenit, cred, ca au fost incepatorii dusmaniei impotriva lui Hristos. Dar, nici pe Pilat nu-l putem absolvi de complicitatea la aceasta fapta nedreapta, ci este impreuna vinovat cu cei ce au, savarsit-o, si, desi putea sa-L scoata si sa-L scape de furia ucigasilor, nu numai ca nu L-a scos, ci L-a si predat ca sa-L rastigneasca. [4] "Si ei au luat pe Iisus si L-au dus ca sa fie rastignit. Si ducandu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatanii, care evreieste se zice Golgota, unde L-au rastignit, si impreuna cu El pe alti doi, de o parte si de alta, iar in mijloc pe Iisus." (In 19, 16-18) Duc la moarte pe Datatorul vietii. Si s-a facut aceasta pentru noi, prin puterea si iconomia dumnezeiasca mai presus de minte, patimirea si sfarsitul tui risipind intr-un mod neasteptat planul iudeilor. Caci patima lui Hrislos s-a prefacut intr-un mijloc de biruire a mortii, [5] si moartea Domnului s-a facut inceputul innoirii omenirii spre nestricaciune si viata noua. Purtand pe umeri lemnul pe care avea sa fie rastignit, [6] inainteaza, fiind osandit de mai inainte la moarte si purtand aceasta hotarare asupra Lui numai pentru noi. Caci a luat asupra Sa osanda ce atarna cu dreptate asupra celor pacatosi, in baza Legii90. Pentru ca S-a facut pentru noi blestem, caci "Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn", dupa cum s-a scris (Gal. 3,13). Iar blestemati suntem noi toti, care nu voim sa implinim Legea dumnezeiasca. Caci in multe pacatuim toti (Iac. 3, 2), firea omeneasca fiind foarte lunecoasa spre aceasta. Fiindca a zis Legea dumnezeiasca: "Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca" (Deut 27, 26). Deci blestemul se refera la noi, si nu la altceva. Caci cei vinovati decalcareaLegii si dusi cu repeziciune la lunecarea din ceea ce s-a randuit se cuvine sa fie pedepsiti. Cel ce n-a stiut de pacat S-a facut blestemat pentru noi, ca sa ne elibereze pe noi de vechiul blestem. Fiindca a fost de ajuns sa patimeasca pentru toti Dumnezeu Cel mai presus de toti, ca, prin moartea trupului Sau, sa obtina rascumpararea tuturor[7] Deci Hristos nu poarta crucea cuvenit Lui, ci pe cea care atarna peste noi si pe care eram datori sa o purtam noi, daca ne gandim la osanda ce ni se da prin Lege. Caci, precum a fost intre morti nu pentru Sine, ci pentru noi, ca sa Se faca incepatorul vietii noastre, desfiintand in Sine stapanirea mortii (Evr. 2,14), asa a luat asupra Sa si crucea cuvenita noua, osandind in Sine pedeapsa provenita din Lege [8] , ca toata faradelegea sa-si astupe gura ei, dupa cuvantul din Psalmi (Ps. 106, 42), o data ce Acela care nu avea pacat a fost osandit pentru pacatul tuturor. Iar ceea ce s-a savarsit in Hristos va folosi foarte mult sufletelor noastre, intrucat ni S-a facut model de barbatie [9].

70

Socotesc ca nu vom putea in nici un alt mod sa ajungem la bunatatile desavarsirii si la unirea deplina cu Dumnezeu, daca nu vom pune iubirea fata de El mai presus de cea fata de viata pamanteasca si nu vom voi sa ne primejduim, cu toata ravna, pentru adevar, daca nu se va cere aceasta. Fiindca zice Domnul nostru Iisus Hristos: "Cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine" (Mt 10, 38). Iar a-si lua crucea cred ca nu inseamna nimic altceva decat a se lepada de lume pentru Dumnezeu si a socoti viata cu trupul ca al doilea bine intre cele nadajduite. Domnul nostru Iisus Hristos nu Se rusineaza sa poarte crucea si sa patimeasca din iubire pentru noi. Noi insa, nenorocitii, desi avem ca mama acest pamant nesimtitor si am fost chemati la existenta din nimic, nu indraznim uneori nici macar sa ne atingem de faptele evlaviei si, daca ni s-ar intampla sa patimim ceva pentru Hristos, am socoti aceasta o rusine de nesuportat - si ne-am feri de batjocura celor obisnuiti sa rada de noi - ca savarsim un lucru pierzator lepadand ceea ce place Dumnezeului tuturor pentru putina si trecatoarea iubire de slava, bolind de mandrie, care este maica tuturor relelor si cazand, de aceea, in pacatele ce vin din ea. Cugetam si lucram ca niste slugi care se cred mai presus de Stapanul si ca niste ucenici, mai presus de invatatori. [10] E o slabiciune cumplita, care pune mintea la picioare, coborando de la cinstea ce i se cuvine. Sa amintim cum dumnezeiescul Petru a socotit de nesuportat prezicerea patimilor de pe cruce, facuta de catre Domnul nostru Iisus Hristos, caci a spus: "Iata ne suim la Ierusalim si se vor implini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului, caci va fi dat paganilor... si, dupa ce il vor biciui, il vor ucide si-L vor omori" (Lc. 18,31-32). Iar ucenicul neintelegand inca taina, ca unul ce era iubitor al invatatorului, miscat de evlavie, a zis: "Ai mila de Tine, Doamne, sa nu Ti se intample Tie aceasta". Si ce raspunde la aceasta Hristos? "Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor." (Mt 16, 23) Din acestea putem culege mult folos, caci vom sti, atunci cand vom fi chemati in slujba lui Hristos, ca trebuie sa ne aratam barbatia cea dupa Dumnezeu si sa patimim luptele pentru virtute; dar si, daca cei ce ne cinstesc si ne iubesc mult ne impiedica sa facem ceva pentru dobandirea virtutii, ferindu-ne, chipurile, de lipsa de slava intre oameni, sa nu primim nicidecum indemnul lor. Caci nu se deosebesc in nici un fel de Satana, caruia ii este placut si obisnuit sa ne indemne la fapte de sminteala, sau sa ne atraga in rataciri si in vorbe molesitoare, spre a impiedica pe cel ce vrea sa staruie in cugetarea iubitoare de Dumnezeu, retinandu-l de la savarsirea a ceea ce-i este de folos.

71

Si mie mi se pare ca ceva de felul acesta voieste sa arate Hristos cand zice: "daca ochiul tau cel drept te Sminteste, sctoate-l si arunca-l de la tine" (Mt 5, 29). Caci ceea ce ne pagubeste nu mai este al nostru, chiar daca prin legea iubirii ne atrage intr-o unitate, chiar daca firea il face sa para ca e al nostru. [11] Iar cei doi talhari au fost rastigniti impreuna cu Hristos, viclenia iudeilor uneltind si aceasta. Caci osandesc pe cei nedrepti impreuna cu Cel drept, ca sa arate, si prin aceasta, cat mai necinstita moartea Mantuitorului. [12] Acesti osanditi la rastignire impreuna cu Mantuitorul sunt un simbol al celor doua popoare adica Israel si neamurile, un semn ca si ele vor scapa de stricaciune impreuna cu El. Pentru ce sunt aceia chipul celor doua popoare? Pe iudei Legea ii arata osanditi, caci erau vinovati de calcarea ei. Pe pagani ii arata astfel ratacirea, caci "s-au inchinat fapturii in locul Facatorului" (Rom. 1, 25). Dar si in alt mod cei rastigniti impreuna cu Hristos sunt alipiti Lui, caci, suportand moartea pentru vechea abatere, sunt schimbati spre viata noua si evanghelica. De fapt, Pavel a spus ca cei ce sunt ai lui Hristos "si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si poftele" (Gal. 5, 24), si iarasi vorbeste despre sine, ca despre toti: "caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine" (Gal, 2, 19-20). Iar altora le scrie: "Daca deci ati murit lumii, pentru ce sunteti ca cei ce vietuiesc in lume?" (Col. 2,20). Caci moartea vechii vietuiri lumestii ne aduce viata in Hristos. Deci rastignirea celor doi talhari impreuna cu Hristos inseamna pentru noi infatisarea celor doua popoare care vor muri impreuna cu Mantuitorul Hristos, prin lepadarea placerilor lumesti si refuzul vietuirii trupesti, alegand sa traiasca impreuna cu Stapanul lor, ca unii ce, traind Lui, isi predau Lui viata lor. Nu se opune intru nimic acestui simbol faptul ca cei spanzurati impreuna sunt raufacatori. Caci inainte de credinta in Hristos eram, prin fire, fii ai maniei si toti osanditi la moarte, precum am spus la inceput. "Iar Pilat a scris si titlu si l-a pus deasupra Crucii. Si era scris: Iisus Nazarineanul, Imparatul iudeilor." (In 19, 19) Acesta este zapisul impotriva noastra, pe care, spune dumnezeiescul Pavel, Domnul l-a pironit pe crucea Sa, ca-in ea sa biruiasca asupra incepatoriilor si stapaniilor, ca acestea sa fie supuse puterii Sale (CoL 2, 14-15). [13] Caci, desi n-a pironit Mantuitorul titlul, ci complicele si slujitorul iudeilor, I s-a atribuit Lui aceasta, intrucat a lasat-o sa se savarseasca. Dar a biruit incepatoriile (raului) pe cruce. Si s-a dat celor ce vor, spre invatare, indicand pe Cel ce a patimit pentru noi si Si-a dat viata pret de rascumparare pentru viata tuturor. Caci toti cei ce eram pe pamant cazuseram in 72

pacat ("toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut", dupa cum s-a scris, Ps. 52, 4), supunandu-ne invinuirilor diavolului, si traiam o viata trista si fara bucurii. Si avea ca zapis impotriva noastra blestemul ce atarna din Legea dumnezeiasca peste cei pacatosi, pronuntat impotriva lui Adam, ce a nesocotit acea porunca de la inceput, si care, dupa asemanarea aceluia, a trecut la tot neamul, intrucat de toti a fost nesocotita voia lui Dumnezeu. Caci mania lui Dumnezeu nu s-a oprit la Adam singur, ci a fost provocata si de cei de dupa acela, care au dispretuit vointa Creatorului. Legea rostita asupra unuia s-a extins asupra tuturor celor ce au pacatuit Deci eram blestemati si osanditi de hotararea dumnezeiasca pentru calcarea lui Adam si pentru calcarea Legii randuite dupa acela. Mantuitorul a desfiintat acest zapis pironind titlul vinei pe crucea Sa, pe care a asumat-o pentru mantuirea celor osanditi. [14] Fiindca pentru noi a suportat pedeapsa ca urmare a pacatelor noastre. Caci, desi era Unul care patimea, era mai presus de toata creatia ca Dumnezeu si mai valoros decat viata tuturor. De aceea, precum zice si Psalmistul: "Faradelegea isi va astupa gura ei" (Ps. 106, 42), si limba pacatului a fost oprita in oarecare mod, nemaiputand acuza pe cei ce pacatuiesc. [15] Caci am fost indreptati, El platind pentru noi cele datorate, caci "prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat", dupa cum s-a scris (Is. 53, 5). Fiindca, precum prin lemn ni s-a pricinuit raul caderii, tot prin lemn s-a petrecut intoarcerea la ceea ce eram la inceput si redobandirea bunatatilor ceresti, Hristos facand in Sine, pentru noi, inceputul vindecarii bolii noastre. "Deci multi dintre iudei au citit acest titlu, caci locul unde a fost rastignit Iisus era aproape de cetate. Si era scris: evreieste, latineste si greceste." (In 19, 20) Am putea spune ca acest titlu a fost foarte potrivit si s-a pus dintr-o, negraita iconomie dumnezeiasca in trei limbi: evreieste, latineste si, greceste. Caci se marturisea clar imparatia universala a Mantuitorului nostru prin cele trei limbi mai cunoscute, si prin Cel Rastignit se arata, ca, printr-o parga, implinirea proorociei graite despre El. Caci a spus prea-inteleptul Daniel: "Lui I s-a dat stapanirea, slava si imparatia si toate popoarele, neamurile si limbile ii slujeau Lui" (Dan. 7,14). Dar si Sfantul Pavel scrie, zicand: "Tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal" (Filip. 2, 10-11). Deci titlul care-L proclama imparat era ca un inceput al marturisirii limbilor. [16] Dar era, pe de alta parte, si o invinuire a necredintei iudeilor, spunand clar celor ce-l citeau ca au rastignit pe imparatul si Domnul lor, departandu-se cu totul de iubirea Lui si cazand in cea mai de pe urma nesimtire. 73

"Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: imparatul iudeilor, ci ca Acela a zis: Eu sunt imparatul iudeilor. Pilat a raspuns: Ce am scris, am scris" (In 19, 21-22) Conducatorii iudeilor nu pot suporta titlul si sunt cuprinsi de pizma. Tagaduiesc iarasi imparatia lui Hristos si spun ca El nu a stapanit cu adevarat peste ei, nici n-a fost primit vreodata de ei ca imparat, ci ca El a folosit acest titlu, nestiind ca a minti este contrar firii adevarului, si Adevarul este Hristos. [17] Deci nu recunosc ca este imparat al iudeilor, o data ce a fost invinuit ca El S-a numit asa, precum sustin prin cuvantul lor. Dar Pilat refuza sa schimbe inscriptia, cum cer ei, neingaduind sa se inlature cu totul slava Mantuitorului nostru, desigur prin voia negraita a lui Dumnezeu. Caci imparatia lui Hristos e neclintita si de neinlaturat, chiar daca iudeii nu o voiesc, incercand sa dispretuiasca slava Lui. "Dupa ce au rastignit pe Iisus, ostasii au laut hainele Lui si le-au facut patru parti, fiecarui ostas cate o parte, si camasa. Dar camasa era fara cusatura, de sus tesuta in intregime. Deci au zis unii catre altii: "Sa n-o sfasiem, ci sa aruncam sortii pentru ea, a cui sa fie; ca sa se implineasca Scriptura care zice: "Impartit-au hainele Mele lorusi, si pentru camasa Mea au aruncat sortii". Asadar ostasii acestea au facut." (In 19, 23-24) Deci au impartit ostasii hainele Mantuitorului, acesta fiind un semn al salbaticiei lor animalice si al neomeniei lor. Caci le este propriu chinuitorilor sa-i doara prea putin nenorocirea celor osanditi, sa duca la indeplinire ordinele cu o deosebita cruzime uneori, sa considere ca li se cuvine, in mod legali sa-si insuseasca, prin sorti, hainele lor. Deci, impartind in patru cele rapite; pastreaza intreaga si nerupta camasa cea una, caci socotesc ca rupta nu e de nici un folos. De aceea au hotarat sa arunce sortii. Caci nu putea minti Hristos, Care a spus prin cuvantul Psalmistului: "impartit-au hainele Mele lorusi si pentru camasa Mea au aruncat sorti" (Ps. 21, 20). Acestea toate au fost spuse mai inainte cu folos, ca sa stim, vazand implinirea lor, ca El este Cel fagaduit sa vina in chipul nostru, pentru noi, si Care este asteptat sa moara pentru mantuirea tuturor. Caci nici un om cu minte nu va considera ca Mantuitorul, asemenea evreilor nebuni, va strecura tantarul, adica va vesti de mai inainte cele marunte dintre patimi, cum e si impartirea hainelor, dar va inghiti camila, adica nu va invrednici de cuvant faptele cele mari si mai presus de fire91. A proorocit si pe acelea, si pe acestea. Intai, ca sa cunoastem ca, fiind Dumnezeu dupa fire, n-a nesocotit din cele viitoare nimic; apoi, ca noi sa credem ca El este cu adevarat Cel mai inainte prevestit, fiind condusi, prin cele cate s-au savarsit cu El, spre cunoasterea adevarului.[18] 74

Iar daca trebuie sa spunem si despre impartirea hainelor ceva ce nu va aduce nici o paguba, ci va folosi pe cititori, vom spune si altceva. impartind ostasii in patru parti hainele Mantuitorului, pastreaza neimpartita pe una - chipul intelepciunii negraite a UnuiaNascutului, prin care avea sa mantuiasca cele patru parti ale lumii. Caci cele patru partii ale lumii au impartit sfanta imbracaminte a Cuvantului, adica trupul Lui, [19] care a ramas neimpartit Caci Unul-Nascut, impartit in parti mici, va sfinti, prin cate una, sufletul fiecarui om impreuna cu trupul, prin Trupul Sau. Caci El este in intregime si neimpartit Unul pretutindeni. Fiindca nu S-a impartit nicidecum, dupa cuvantul lui Pavel ( I Cor. 1, 13). Un astfel de inteles al tainei Lui ne prezinta si umbra Legii. Caci cerea sa se ia mielul la timpul cuvenit, dar nu unul de fiecare persoana, ci unul de fiecare casa, dupa numarul celor din casa. Caci fiecare trebuia (daca erau putini cei din familie) sa se asocieze cu vecinul lui: "Va lua, zice, fiecare pe vecin si pe aproapele lui". Si a poruncit astfel sa se imparta mielul la multi (Ies. 12, 4). Dar ca nu cumva, impartindu-se carnea din casa in casa, sa se cugete ca prin aceasta mielul se imparte, Legea porunceste, zicand: "Se va manca in aceeasi casa, nu se va scoate din carnea lui afara." (Ies. 12, 46). Deci priveste cum, precum am spus adineauri, Legea a cerut ca cei multi dintr-o casa sa se impartaseasca dintr-un miel, dar si foarte intelept, iarasi, sa nu se cugete ca se imparte, ci ca este in intregime unul in toti care se impartasesc, fiind si impartit, si neimpartit. [20] Ca pe ceva asemanator sa intelegi si cele despre hainele Lui. Ele s-au impartit in patru parti, dar camasa a ramas nesfasiata. Si nu se va gresi cu nimic, adaugandu-se ca, daca cineva a luat camasa tesuta de sus ca un intreg nesfasiat, in intelesul ei mai inalt se indica Sfantul Trup al lui Hristos, pentru alcatuirea lui unitara, fara unirea si contributia barbatului si femeii, fiind tesut in forma cuvenita prin lucrarea si puterea de sus a Duhului. [21] Aceste explicatii nu aduc nici o paguba credintei, ci descopera intelesul cel de folos, care nu trebuie respins, ci mai degraba primit ca fiind cea mai huna descoperire a mintii. "Si stateau, langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena." (In 19, 25) Dumnezeiescul Evanghelist a amintit si aceasta, aratand astfel ca nici unul dintre cuvintele Sfintei Scripturi nu e intamplator. De ce spunem aceasta? Voi arata in cele urmatoare. Arata prezente langa cruce pe Maica Lui si, impreuna cu ea, pe celelalte, se intelege plangand. Caci femeile sunt aplecate spre plans si pornite spre lacrimi, mai ales cand au prilejuri serioase de varsare a lacrimilor. 75

Dar ce indeamna pe fericitul Evanghelist sa vorbeasca de acest amanunt, amintind de starnirea femeilor langa cruce? Scopul lui a fost sa arate ca Maicii Domnului i-a pricinuit, precum era firesc, sminteala patimirea pe Cruce, facand-o sa-si iasa din intelegerea cuvenita. Pe langa aceasta, simtea si bataia de joc a iudeilor si a ostasilor care sedeau aproape de cruce si care radeau de Cel rastignit si indrazneau, chiar in vazul ei, sa-I imparta hainele. Si sa nu te indoiesti ca avea in minte ganduri ca acestea: Eu L-am nascut pe Cel de pe cruce, de Care ei rad. Poate ca a gresit declarandu-Se pe Sine Fiul adevarat al lui Dumnezeu, Care toate le stapaneste. Caci zicand: "Eu sunt Viata", cum de a fost rastignit? in ce mod a fost prins in cursa ucigasilor? Cum n-a biruit uneltirea ucigasilor? Cum nu coboara de pe cruce, desi a poruncit lui Lazar sa se intoarca la viata, uimind toata Iudeea prin aceasta minune? E firesc ca, necunoscand taina, sa fi lunecat in astfel de ganduri. Caci trebuie sa intelegem, cugetand drept, ca cele intamplate (cu Hristos) erau in stare sa slabeasca si cugetarea cea mai treaza. De aceea, nu e de mirare ca a alunecat si in acestea, caci insusi Petru, fruntasul sfintilor ucenici, s-a simtit odinioara descumpanit cand Hristos a invatat clar ca va fi predat in mainile pacatosilor si va suporta crucea si moartea, incat I-a spus in graba: "Ai mila de Tine, Doamne, ca sa nu-li ae fie aceasta" (Mt 16, 22). De ce sa ne miram daca mintea delicata a femeii a fost rapita spre cugetari mai slabe? [22] Si o spunem aceasta nu speculand in desert, cum ar crede unii, ci suntem condusi sa presupunem aceasta de catre cele scrise despre Maica Domnului. Sa ne amintim ca Dreptul Simeon cand a primit pe Domnul ca Prunc in brate, multumind, a spus, dupa cum s-a scris: "Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca ochii mei vazura mantuirea Ta" (Lc. 2, 29-30), iar catre Sfanta Fecioara a zis: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri, si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi" (Lc. 2, 34-35). Prin sabie a numit durerea ascutita care va conduce mintea ei spre ganduri nepotrivite. Caci ispitele incearca inimile celor ce sufera si descopera gandurile lor launtrice. "Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine" (In 19, 26-27) S-a ingrijit si de Maica Sa, biruind culmea patimirii, caci chiar in patimire era nepatimitor. [23] O preda ucenicului iubit (iar acesta era Ioan, scriitorul acestei carti), poruncindu-i sa o duca in casa lui si sa o socoteasca mama, iar mamei ii cere sa socoteasca pe ucenicul iubit ca fiindu-i fiu cu adevarat, care va infaptui si imita, prin ocrotirea si iubirea lui, ceea ce a facut El, Care era Fiu dupa fire. 76

Dar oare zice acestea Hristos ca si cum S-ar ingriji de cele trupesti, cum spun unii dintre cei neintelegatori? Sa ne ferim de aceasta afirmare necredincioasa! Numai celor cu mintea bolnava li se potriveste caderea in aceasta nebunie. Deci ce fapta folositoare a savarsit Hristos prin aceasta? Intai, a voit sa intareasca invatatura cinstita de Lege. Caci ce spunea Legea data prin Moise? "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine" (Ies. 20, 12). Si nu ne-a dat aceasta porunca numai ca indemn, ci a amenintat si cu pedeapsa pe cei ce nu voiau sa o implineasca, punand in aceeasi porunca pacatul impotriva lui Dumnezeu si pacatul fata de cei ce ne-au nascut dupa trup. Caci Legea a poruncit sa fie osandit la moarte cel ce graieste de rau: "Hulitorul numelui Domnului sa fie omorat neaparat" (Lev. 24,16). Iar pe cel ce nu-si infraneaza limba fata de parinti, l-a supus acelorasi pedepse: "Cel ce va grai de rau pe tatal sau pe mama sa, acela sa fie omorat" (Ies. 21,17). Deci, daca Datatorul Legii a poruncit sa dam atata cinste celor ce ne-au nascut cum sa nu se intareasca ea si prin porunca Mantuitorului? Caci, deoarece orice bine si orice virtute a venit in lume prin El mai intai, de ce nu s-ar face la fel si cu aceasta? Caci e o mare virtute cinstea data parintilor. Iar ca nu trebuie sa socotim trecatoare iubirea fata de ei, chiar daca ne inconjoara unele necazuri de nesuportat, spune-mi, de unde putem afla, daca nu de la Hristos mai intai? Cel ce isi aminteste cel mai bine de sfintele porunci si nu e strain de implinirea lor nu e acela care tine la acestea in seninatatea vietii, ci in vreme de furtuna. Pe langa cele spuse, mai spun si aceasta: Maica Sa fiind cuprinsa de aceasta durere si de tulburarea gandurilor, cum n-ar fi trebuit Domnul sa Se ingrijeasca de ea? Caci, fiind Dumnezeu adevarat, vazand miscarile inimii si cunoscand cele din adanc, cum ar fi nesocotit gandurile care o tulburau in acel timp langa cinstita cruce? Cunoscand deci gandurile ei, a predat-o ucenicului care o putea intari, amintindu-i de adancul tainei. [24] Caci era cu adevarat intelept si cunoscator al tainelor lui Dumnezeu cel ce o primeste si o ajuta cu bucurie, implinind toata vointa Mantuitorului cu privire la ea. "Dupa aceea, stiind Iisus ca toate s-au savarsit acum, ca sa se implineasca Scriptura, a zis: "Mi-e sete". Si era acolo un vas plin cu otet; iar cei care il lovisera, punand in varful unei trestii de isop un burete inmuiat in otel, l-au dus la gura Lui." (In 19, 28-29) Implinita fiind toata lipsa de evlavie a iudeilor impotriva lui Hristos si nemailipsind nimic ca sa se arate cruzimea lor mai presus de cuvant, trupul Lui patimeste cele de pe urma si I se face sete, fiind sleit de multele feluri de chinuri. Caci chinurile aduc in mod necesar setea,

77

consumand printr-o fierbinteala negraita umezeala dinlauntru si arzand prin dogoarea focului maruntaiele celui ce patimeste. Nu-i era greu lui Dumnezeu-Cuvantul, Care toate le poate, sa departeze si aceasta stare din trupul Sau; dar, precum l-a lasat sa sufere si celelalte, patimeste si aceasta de bunavoie. Deci a cerut ceva de baut. Dar aceia erau asa de nemilosi si straini de iubirea de Dumnezeu, ca, in loc de bautura in stare sa-I potoleasca setea, ii dau pe cea care sa-i sporeasca si mai mult chinul si fac dintr-o fapta a iubirii, un act de necredinta. [25] Caci a da ceva Celui care cere cum n-ar aparea ca un act al iubirii? Dar n-ar fi fost cu putinta sa minta odinioara Scriptura, care zice despre aceia, ca din partea Mantuitorului nostru: "Si Mi-au dat spre mancare fiere si in setea Mea .M-au adapat cu otet" (Ps. 68, 25). Fericitul Evanghelist Ioan spune ca I-au dat buretele cu otet in varful unei trestii de isop. Luca nu aminteste de aceasta nimic, ci afirma numai ca I-au dat otet. Iar Matei si Marcu spun numai ca au pus buretele intr-o trestie. Oare vor crede unii ca sfintii Evanghelisti se contrazic? Socotesc ca nimeni din cei cu dreapta-cugetare nu vor afirma aceasta. Ar trebui sa incercam sa vedem, prin orice mijloc, in ce fel a fost savarsita aceasta fapta lipsita de credinta. Dumnezeiescul Luca, nedand nici o insemnatate modului faptuirii, spune simplu ca I S-a dat otet cand I-a fost sete. Nu e indoiala ca Evanghelistii nu s-au contrazis intre ei cu privire la detalii atat de mici si fara nici o insemnatate, o data ce sunt de acord cu privire la cele mai importante. Deci, cum se explica deosebirea dintre ei? Nu e nici o indoiala ca erau multi slujitorii necredintei in Hristos, inteleg ostasii care L-au pironit pe cruce, dar foarte multi si iudeii care erau partasi cruzimii, unii punand buretele pe o trestie, altii punandu-l in trestia numita isop (isopul este un fel de arbust) pentru a-l da lui Iisus ca sa bea. Netrebnicii faceau aceasta spre propria condamnare. Caci, nestiind ca trebuie sa aiba mila, au lepadat orice fel de blandete si iubire de oameni, intrecandu-se nebuneste in indraznelile necredintei lor. De aceea, Dumnezeu a spus, prin Proorocul Iezechiel, catre maica iudeilor, adica Ierusalimului: "Precum ai facut, asa iti va fi. Rasplata ta va veni peste capul tau" (Iez. 9, 10). Iar prin glasul lui Isaia, zice catre Israel cel atotnelegiuit "Vai, celui faradelege, ca ii vor veni rele dupa lucrurile mainilor lui." (Is 3, 11). Fapta aceasta a depasit toate indraznelile savarsite impotriva lui Hristos. Dar si aici vom afla o pilda folositoare. Caci si asa vom sti ca nesfarsit va fi razboiul celor rai impotriva celor deprinsi cu iubirea de Dumnezeu si intariti in iubirea lui Hristos. Aceia nu vor parasi ura impotriva lor pana la ultima suflare, uneltind tot felul de ispite grele si silindu-se sa nascoceasca tot felul de rele impotriva-le. Dar, precum nu vor sfarsi incercarile ce li se vor 78

aduce, asa nu se va sfarsi nici curajul lor si, precum nu vor inceta greutatile si necazurile provenite din incercari, asa nu vor inceta bunatatile sfintilor, si bucuria de pe urma incercarilor va ramane vesnic. [26] "Deci dupa ce a luat otetul, Iisus a zis: Savarsitu-s-a. Si plecandu-Si capul, Si-a dat duhul." (In 19, 30) [27] Dupa ce s-a adaugat si acest chin la celelalte, Mantuitorul zice: "Savarsitu-s-a," adica masura necredintei iudeilor si marimea excesiva a urii impotriva Lui. [28] Caci ce lasasera iudeii neincercat? Ce n-a fost gandit din cele ce au inaintat pana la capatul neomeniei? Ce mod de lovituri a ramas nefolosit, ce ultima ocara n-au folosit? Deci cu dreptate zice: "Savarsitu-s-a" caci venise ceasul sa mearga spre a propovadui duhurilor din iad [29]. Caci a venit "ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii" (Rom. 14, 9), sa primeasca moartea pentru noi (Evr. 2, 9), sa suporte aceasta patimire comuna firii noastre, se intelege cu trupul, desi era Viata, ca Dumnezeu, sa jefuiasca iadul si sa dea firii omenesti putinta intoarcerii la viata, facandu-Se parga celor adormiti (I Cor. 15,20) si intaiul nascut din morti, dupa Scripturi (Col. 1, 18). [30] Apoi Si-a plecat capul, caci de obicei asa fac cei ce mor, deoarece o data cu duhul, cu sufletul care-l sustine si intareste, au pierdut puterile trupului, ca sa ne folosim de cuvintele Evanghelistului. Iar spunand ca "Si-a dat duhul", nu se departeaza de obiceiul nostru, pentru ca multi spun s-a stins, sau a murit Dar era de folos ca Sfantul Evanghelist sa nu spuna simplu a murit, ci "Si-a dat duhul", se intelege in mainile lui Dumnezeu-Tatal, precum El insusi a spus: "Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu" (Lc. 23, 46), intelesul cuvantului punand un inceput si o temelie a nadejdii noastre celei bune. Caci socotesc ca trebuie admis in modul cel mai cuvenit ca sufletele Sfintilor, cand pleaca, se predau, prin bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, in mainile unui Tata preaiubitor, si nu intra in morminte asteptand pamantul aruncat peste ele, cum au gandit unii, si nici nu sunt duse ca cele ale paca: tosilor in locul chinurilor nemasurate, adica in iad, ci trec mai degraba in mainile Tatalui tuturor, pe calea cea noua pe care ne-a deschis-o Mantuitorul nostru Hristos. Caci El Si-a predat sufletul in mainile Celui ce L-a nascut, ca si noi, luandu-ne inceput in El si prin El fiind inradacinati in credinta neclintita in El, cand vom suporta moartea trupului sa ajungem in mainile lui Dumnezeu si intr-o stare cu mult mai buna decat cea in care eram cand ne aflam in trup. De aceea si preainteleptul Pavel ne scrie ca e mai bine sa se desparta de trup si sa fie cu Hristos (Filip 1, 23). [31]

79

"Iar cand Si-a dat duhul, s-a rupt catapeteasma prin mijloc de sus si pana jos." (Mt. 27, 51) Catapeteasma din templu era o panza atarnata in partea cea mai din mijloc a templului, acoperind cele dinlauntru, lasand numai arhiereului intrarea in Sfanta Sfintelor. Caci nu se lasa celor ce intrau cu picioarele nespalate putinta sa vada Sfanta Sfintelor. Aratandu-ne cat era de necesara ruperea catapetesmei, Pavel spune in Epistola catre evrei: "caci s-a pregatit cortul marturiei. in el se aflau, mai intai, sfesnicul si masa si painile punerii inainte; partea aceasta se numeste Sfanta. Apoi, dupa catapeteasma a doua, era cortul numit Sfanta Santelor, avand altarul tamaierii de aur si chivotul Asezamantului ferecat peste tot cu aur, in care era nastrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odraslise si tablele Legii.. in cortul cel dintai intrau preotii savarsind slujbele dumnezeiesti; in cel de-al doilea insa, numai arhiereul, o data pe an, si nu fara de sange, pe care il aducea pentru sine insusi si pentru greselile poporului. Prin aceasta, Duhul Sfant ne lamureste ca drumul catre Sfanta Santelor nu era sa fie aratat, cata vreme cortul intai mai sta in picioare" (Evr. 9,2-4 si 6-8). Caci era neindoielnic ca peste primele usi atarna o catapeteasma. De aceea, prima incapere era socotita primul cort si se numea Sfanta, fiindca nimeni nu poate spune ca ar fi fost vreun loc in templu care sa nu fie sfant Daca ar spune aceasta, ar minti, deoarece intreg era sfant Dar dupa intaiul cort venea catapeteasma care oprea intrarea in al doilea, sau in partea cea mai dinlauntru, in Sfanta Sfintelor. Dar, precum a zis fericitul Pavel, Duhul ne-a indicat prin chipuri ca inca nu se aratase calea mai potrivita pe care sa umble Sfintii, multimile fiind oprite si cortul dintai ramanand in picioare. Caci inca nu se aratase modul vietuirii adus de Hristos celor chemati prin Duhul la sfintenie, deoarece nu se aratase inca taina Lui, aflandu-se inca in vigoare porunca Legii. De aceea Legea oprea inca pe iudei la primul cort. Fiindca invatatura si vietuirea dupa Lege era ca un fel de introducere si anticamera a celei evanghelice. Caci aceea nu era decat un chip, iar aceasta este insusi adevarul. Primul cort e sfant, caci e sfanta Legea, si porunca e dreapta si buna. Dar partea cea mai dinlauntru a templului e Sfanta Sfintelor, fiindca cei ce se impartaseau de dreptatea Legii erau sfinti. insa s-au facut mai sfinti cei ce au primit credinta in Hristos si au fost unsi in Duhul Sfant Deci dreptatea prin credinta e mai mare decat dreptatea prin Lege, [32] si e cu mult mai bogata sfintenia primita prin aceasta. De aceea si preainteleptul Pavel spune foarte adevarat ca s-a pagubit de dreptatea din Lege ca sa castige pe Hristos si ca sa se afle avand in el nu dreptatea lui, cea din Lege, "ci pe aceea prin credinta in Hristos" (Filip. 3, 8-9). 80

Dar lunecand unii indarat (dupa ce au mers bine o vreme), barfeau; si acestia erau unii galateni (Gal. 5, 7 si 3, 1), care, dupa dreptatea din credinta, s-au intors la cea a Legii si la vietuirea in chipuri si litera. Acestora foarte drept le-a spus Pavel: "Ca de va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la njbnic.Cei ce voiti sa va indreptati prin Lege v-ati indepartat de Hristos, ati cazut din har" (Gal. 5, 4). Dar, ca sa patrundem cu tot folosul si asa cum trebuie cuvantul de fata, vom repeta: catapeteasma templului se rupe de sus pana jos, ceea ce inseam na ca Dumnezeu a descoperit Sfanta Sfintelor si a deschis calea spre cortul" interior celor ce cred in Hristos. Ni se descopera acum cunoasterea celor dumnezeiesti, caci nu mai sunt invaluite in grosimea literei ca intr-o perdea, [33] nici fiind acoperita, nici aparata de ochii intelegerii noastre prin tipuri, ci comunicandu-ni-se in simplitatea credintei si in foarte putine cuvinte. [34] "Aproape de tine este cuvantul, in gura ta si in inima ta",adica cuvantul credintei pe care-l propovaduim. Caci de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui. Caci cu inima se crede, iar cu gura se marturiseste spre inantuire" (Rom. 10, 8-10). [35] Aici se vede intreaga taina a evlaviei fata de Dumnezeu. Dar pana ce Hristos n-a suportat moartea cu trupul, luptand pentru viata noastra, catapeteasma era inca intinsa, fiindca inca stapanea puterea poruncii din Lege. Dar, dupa ce s-au savarsit toate indraznelile iudeilor impotriva lui Hristos si El Si-a dat duhul pentru noi si s-au implinit patimirile lui Emanuel, a venit timpul sa se rupa acea veche catapeteasma, [36] adica netransparenta literei Legii, si sa se dezvaluie celor sfintiti prin credinta in Hristos frumusetea adevarului. Catapeteasma se sfasie intreaga. Caci cuvintele: "de sus pana jos", ce ar putea insemna altceva? Si pentru care motiv? Propovaduirea mesajului mantuirii nu cuprinde o descoperire partiala, ci ne umple de cea mai desavarsita luminare a tainelor dumnezeiesti. De aceea si Psalmistul a zis catre Dumnezeu, ca din partea noului Sau popor: "Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie" (Ps. 50, 7). Dar si dumnezeiescul Pavel scrie celor ce cred in Hristos: "Multumesc tot deauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul dat voua in Hristos Iisus, caci intru El v-ati imbogatit deplin intru toate, in tot cuvantul si in toata intelepciunea si in toata cunostinta" ( I. Cor. 1, 4-5). Caci inchinatorii lui Hristos vor avea sa se imbogateasca in toata intelepciunea, intru toata cunostinta si in tot cuvantul, primind cunostinta tainei Lui netulburata si libera de orice umbra. Aceasta a aratat-o catapeteasma care nu s-a sfasiat partial, ci pe de-a-ntregul, caci asta inseamna: "de sus pana jos". 81

Foarte potrivit pentru descoperirea tainelor dumnezeiesti s-a indicat si timpul in care Mantuitorul Si-a dat viata pentru noi, caci Israel a respins harul si a parasit cu totul iubirea fata de Dumnezeu prin cele mai condamnabile indrazneli. Caci se poate vedea ca nimic n-a lipsit din faptele lor necredincioase, ca sa-L duca pana la moarte pe Datatorul vietii. Socotesc ca despre acestea am vorbit destul, aratand scopul urmarit prin asta de voia lui Dumnezeu. Iar cand dumnezeiescul Evanghelist spune cu precizie: "Iar cand Si-a dat duhul, s-a rupt catapeteasma", numai ca nu ne arata chipul acestui fapt Pe langa cele spuse adineauri, in mod discret, sa aratam ce mai socotim ca se cuprinde in cuvintele amintite, si aceasta avand o insemnatate nu mica. Caci se va vedea ca nu s-a spus fara folos. Stapanea-un obicei in poporul iudeu si intre capeteniile lui: daca observau ca se intanfe: pla ceva care parea sa supere pe Datatorul Legii, sa le aduca unele nenoror ciri, sau sa auda cuvinte greu de suportat sau hulitoare, isi rupeau haina si luau infatisarea celor ce plang, aparand intr-un fel pe Dumnezeu; si, prin lipsa de ingaduinta aratata unor asemenea greseli, isi luau o pedeapsa pentru pacate, iesind, prin cainta, de sub orice vina pentru ele. Dar si ucenicii Mantuitorului, Barnaba si Pavel, cand unii dintre cei ce nu credeau inca in Hristos ii socoteau ca sunt zei (fiindca numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel, Hermes), aducandu-le impreuna cu preotii lor jertfe si cununi si cautand sa-i cinsteasca prin jertfe, au parasit locul de propovaduire pentru ca vedeau ca slava dumnezeiasca era dispretuita, si-au rupt vesmintele lor, precum s-a scris, si au respins fapta neinteleapta a cinstitorilor idolilor, prin cuvinte hotarate (Fapte 14, 11-14). Iar cand era judecat Mantuitorul nostru Hristos de capeteniile iudeilor si a fost intrebat cine si de unde este, El le-a spus: "De acum veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Puterii si venind pe norii cerului" (Mt 26, 64). Caiafa a sarit de pe scaunul sau, si-a rupt hainele, zicand: "A hulit!". Acestui obicei, ce stapanea la iudei, s-a supus si templul lui Dumnezeu, rupandu-si catapeteasma ca pe o haina, si a condamnat astfel necredinta fata de El. Caci si aceasta s-a implinit prin lucrarea lui Dumnezeu, ca sa ne arate ca insusi templul plange greseala Israelului. "Deci iudeii, fiindca era vineri; ca sa nu ramana trupurile sambata pe cruce, caci era mare ziua sambetei aceleia, au rugat pe Pilat sa le zdrobeasca fluierele picioarelor si sa-i ridice" (In 19, 31) [37] Fericitul Evanghelist nu spune acestea ca sa marturiseasca evlavia pentru zilele sfinte a salbaticilor si neimblanzitilor iudei obisnuiti sa omoare printr-o cruzime deosebita, ci ca sa

82

arate iarasi pe cei ce preferau - cum spu sese Hristos - cu neintelegere si nepricepere, sa strecoare tantarul si sa inghita camila (Mt 23, 24). Caci arata ca nu dau nici o atentie celor mai mari si mai cumplite fapte ale necredintei, dar se intereseaza in amanunt de cele mai mici abateri, vadindu-se nepriceputi in amandoua privintele. Si dovada este la indemana. Caci iata-i omorand pe Hristos, dar dand cea mai mare, atentie respectarii sambetei. Dispretuiesc prin indrazneli mai presus de cu vant pe Datatorul Legii, dar se prefac ca respecta Legea. Cei ce vor sa distruga pe Domnul zilei celei mari par ca respecta sambata aceea, care era o zi mare, si cer o favoare care se potrivea cruzimii lor: cer lui Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor, provocandu-le o durere si mai mare ca mijloc spre moarte, printr-un act de nesuportat, celor atat de slabiti prin chinurile de mai inainte. "Deci au venit ostasii si au zdrobit fluierele celui dintai si ale celuilalt, care era rastignit impreuna cu el. Dar venind la Iisus, daca au vazut ca deja murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci unul dintre ostasi cu sulita I-a impuns coasta si indata a iesit sange si apa. Si cel ce a vazut a marturisit, si marturia lui e adevarata; si acela stie ca spune adevarul, ca si voi sa credeti. Caci s-au facut acestea ca sa se implineasca Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os". Si iarasi alta Scriptura zice: "Vor privi la Acela pe care L-au impuns" (Zah. 12, 10) (In 19, 32-37) [38] Implinind cererea iudeilor, ce boleau de o nebunie sora cu cruzimea, -inteleg pe ostasii lui Pilat - zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, care erau inca vii, producandu-le un chin mai ascutit si foarte greu, impingandu-i spre moarte printr-o fapta silnica si de nesuportat Dar, pe Iisus vazandu-L cu capul plecat si intelegand ca Si-a dat duhul, cred ca ar fi zadarnic sa-I zdrobeasca fluierele picioarelor. Iar necrezand deplin ca a murit, ii strapung coasta cu sulita, si din ea iese sange amestecat cu apa. Dumnezeu ne-a randuit acest fapt ca pe un chip si inceput al Tainei impartasaniei si al Sfantului Botez. Caci Sfantul Botez a fost instituit de Hristos, si puterea Tainei impartasaniei a pornit din Sfantul Lui Trup. Preainteleptul Evanghelist incredinteaza, prin cele intamplate, pe ascultatori ca insusi Hristos este Cel ce a fost prevestit mai inainte prin Sfanta Scriptura. [39] Caci lucrurile s-au savarsit potrivit celor scrise despre El. Pentru ca nici un os al Lui nu s-a zdrobit, si a fost impuns cu sulita ostasilor, dupa Scripturi. Si ucenicul, marturisind despre acestea, spune ca a fost el insusi martor al acestora si stie ca marturia lui este adevarata, iar ucenicul la care face aluzie nu este altul decat el insusi.

83

Dar a evitat sa spuna deschis, ferindu-se de banuiala iubirii de slava ca de un lucru neevlavios si cu totul nesanatos. "Dupa acestea, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca sa ridice trupul lui Iisus. Si Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a ridicat trupul Lui." (In 19, 38) Cuvantul acesta condamna, nu putin, lipsa de evlavie a iudeilor, aratand ca socoteau un lucru gresit si primejdios a fi cineva ucenic al lui Hristos. De aceea il prezinta pe blandul si tanarul Iosif, in mod clar, ca silindu-se sa ascunda iudeilor ca e convins de invatatura lui Hristos, desi o primea cu alipire adevarata, ca fiind inalta si mai placuta iubitorului de virtute Dumnezeu decat porunca Legii, dandu-ne o dovada necesara, ca una care ne-a dat incredintarea credintei noastre. Caci e necesar sa credem ca Hristos Si-a pus viata pentru noi. Fiindca, voind sa-L inmormanteze, cum nu s-ar fi crezut, in mod necesar si neclintit, ca a suportat si moartea pentru noi? Si nu poate savarsi nimeni inmormantarea fara sa nu condamne ultima salbaticie a ingamfarii si a cugetarii nemiloase si neiubitoare a iudeilor, care nu acorda lui Hristos nici macar respectul datorat mortilor, vazandu-L fara rasuflare si mort, desi cunosteau ca El este Hristos, uimindu-se adeseori si de minunile pe care le facea, desi, ca urmare a pizmei, nu trageau nici un folos din faptele Lui minunate. Deci vine ucenicul din Arimateea, spre osanda neomeniei iudeilor, si cinsteste cu slujirea cuvenita trupul Celui pe care inca nu L-a cinstit printr-o credinta deschisa, desi credea, intr-ascuns, de frica iudeilor, cum spune fericitul Evanghelist "Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la o suta de litre de amestec de smirna si aloe." (In 19, 39) Spune ca nu un singur ucenic a voit sa vina in chip intelept si cu foarte mare ravna sa pregateasca de ingropare Sfantul trup. Se uneste cu intaiul, si al doilea. Acesta era Nicodim, dand faptei marturia pretuita de Lege, care zice: "in gura a doi sau trei martori va sta tot adevarul" (Deut 19, 15). [40] Deci doi sunt cei ce il inmormanteaza pe Iisus, Iosif si Nicodim, care aveau credinta in inima, dar erau inspaimantati neintelepteste si nu preferau slava de la Dumnezeu cinstei si slavei pamantesti. Caci, daca ar fi lepadat frica de iudei si s-ar fi gandit prea putin la amenintarea din partea lor, ar fi dat credintei toata libertatea si s-ar fi aratat sfinti si pazitori evlaviosi ai poruncilor Mantuitorului nostru.

84

"Au luat deci trupul lui Iisus si l-au infasurat in giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de inmormantare la iudei. Iar in locul unde a fost rastignit era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat." (In 19, 40-41) [41] S-a socotit intre morti Cel care, pentru noi, era intre morti dupa trup, intelegandu-se insa si fiind cu adevarat Viata prin Sine si prin Cel ce L-a nascut Iar, ca sa se implineasca toata dreptatea, inteleg cea cuvenita chipului omenesc, Si-a supus de bunavoie templul trupului Sau nu numai mortii, ci si celor de dupa aceea, adica ingroparii si asezarii in mormant Scriitorul Evangheliei spune ca acesta era intr-o gradina noua, faptul acesta aratand in chip ca moartea lui Hristos s-a facut pentru noi pricinuitoare si inceput al intrarii noastre in Rai. Caci El a intrat acolo ca un Inainte-Mergator pentru noi. Caci ce altceva ar insemna aducerea trupului lui Hristos in gradina? Iar faptul ca mormantul era nou inseamna trecerea neobisnuita si noua de la moarte la viata si innoirea sufletelor noastre, pe care Hristos ne-a adus-o, prin care invingem stricaciunea. Caci moartea noastra s-a transformat, prin moartea lui Hristos, stramutandu-se intr-un fel de somn, spre o putere si implinire a unei trebuinte superioare. Caci traim ca unii ce vom fi vii pentru Dumnezeu, dupa Scripturi (Rom. 6, 11). [42] De aceea si fericitul Pavel numeste adormiti pe cei ce au murit in Hristos. Caci odinioara puterea mortii pusese stapanire pe firea noastra. Fiindca "a imparatii moartea de la Adam pana la Moise si peste cei ce nu pacatuisera, dupa asemanarea greselii lui Adam" (Rom. 5, 14) si:, "dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, sa purtam si chipul celui ceresc" (I Cor. 15, 49), suportand moartea din blestemul dumnezeiesc (Gal. 3, 13). [43] Dar, deoarece ne-a luminat al doilea Adam, Omul dumnezeiesc din cer, si, luptand pentru viata tuturor; a rascumparat prin moartea Sa viata tuturor si desfiintand stapanirea stricaciunii, a inviat ne-am replasmuit dupa Chipul Lui, rabdand o altfel de moarte, care nu ne mai desface intr-o stricaciune nesfarsita, ci ne aduce somnul plin de nadejdea cea buna, dupa asemanarea Celui ce ne-a facut aceasta cale noua, Care este Hristos. [44] Iar daca ar voi cineva sa afirme, spunand ca mormantul este nou, ca n-a fost nimeni in el mai inainte; este bine si asa. Caci, ca sa nu se creada ca a inviat altul in afara de Iisus, zice ca mormantul e nou deoarece n-a fost pus in el nimeni altcineva. [45] "Deci, din pricina vinerii iudeilor; acolo L-au pus pe Iisus, pentru ca mormantul era aproape." (In 19, 42) Nu spune numai Ca trupul lui Hristos a fost pregatit de inmormantare si ca era o gradina aproape de cruce si in ea un mormant nou, ci arata si ca El a fost pus acolo. Caci este foarte necesara pentru taina credintei noastre marturisirea si cunostinta despre moartea Lui. 85

De aceea si preainteleptul Pavel, dandu-ne dreptarul credintei, zice: "Aproape este de tine cuvantul, in gura ta si in inima ta" - adica cuvantul credintei pe care-l propovaduim: Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire'' (Rom. 10, 8-10). Dar si in alt loc zice iarasi: "Caci v-am dat voua, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi"' ( I Cor. 15, 3-4). Deci foarte potrivit scriitorul Evangheliei ne face o expunere foarte necesara si despre acestea. Caci trebuia sa credem ca a murit si a fost ingropat. Fiindca va urma din acestea adevarata credinta, ca, rupand legaturile mortii, El S-a intors la viata care era a Sa ca Dumnezeu. Fiindca nu era cu putinta ca El sa fie stapanit de moarte, caci, fiind Viata prin fire, cum ar fi putut suporta stricaciunea? Iar Cel in Care "traim si ne miscam si suntem" (Fapte 17, 28), cum ar fi putut fi supus legilor firii nostre si n-ar fi dat mai degraba viata, ca Dumnezeu firii care are nevoie de viata? "Iar in ziua intai a saptamanii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormant. Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care il iubea Iisus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si nu stim unde L-au pus. Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si veneau la mormant. Si cei doi alergau impreuna, dar celalalt ucenic, alergand inainte, mai repede decat Petru, a sosit cel dintai la mormant. Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit si Simon-Petru, urmand dupa el, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte; intr-un loc. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti" (In 20, 1-9) N-ar fi rabdat sa stea acasa aceasta femeie atotravnitoare si inteleapta si n-ar fi parasit mormantul, daca teama de legea sambetei si de condamnarea ce ameninta pe cei ce o calcau nu i-ar fi scazut ravna, si daca respectul fata de vechile obiceiuri n-ar fi oprit-o de la ceea ce dorea foarte mult, dar trecand sambata si rasarind ziua de dupa ea, porneste grabita spre mormant si, vazand piatra rostogolita de pe mormant, furata de banuieli indreptatite, socoteste ca Iisus a fost stramutat, atribuind si aceasta fapta de necredinta, impreuna cu altele, dusmaniei furioase a iudeilor. [46] 86

Dar, deoarece era femeie, aceasta o face sa se intoarca la cei ce iubeau pe Domnul, vrand sa ceara ajutorul celor mai sinceri ucenici, in cautarea Lui. Avea o credinta atat de puter-Tiic intemeiata si neclintita, incat n-a fost descurajata de moartea Lui de pe cruce, ci il numeste Domn, chiar mort fiind, aratand cu adevarat dragoste de Dumnezeu. Cand aceia (adica Petru si Ioan, scriitorul Cartii, caci el da numele sau si al celuilalt ucenic) afla de la femeie vestea, pornesc cu graba si ajung repede la mormant, unde vad minunea cu ochii lor, fiind pregatiti sa dea spre marturie acest fapt, caci erau doi, cum cere Legea. Ei nu se intalnesc cu Hristos cel sculat din morti, dar vadesc invierea din giulgiurile infasurate si cred ca a rupt si legaturile mortii, fapt prevestit de Sfanta Scriptura. Deci, privind cele intamplate in lumina profetiilor, care se dovedesc implinite, primesc cea mai neclintita credinta. Observam ca fericitul Evanghelist Ioan ne vesteste si timpul invierii, zicand: "in ziua intai a saptamanii (duminica), Maria-Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric". Matei amintindu-ne acelasi fapt, a spus ca invierea a avut loc dupa ce s-a facut seara adanca. [47] Dar socotesc ca, nefiind nici un dezacord intre purtatorii de Duh, nu prezinta nici timpul invierii in mod diferit. Caci, daca ar voi cineva sa inteleaga sensul celor spuse de ei, va vedea ca au acelasi sens cuvintele lor. Dimineata adanca si seara adanca se reduc, cum socotesc eu, la acelasi inteles si se intalnesc la punctul cel din mijloc al noptii. Deci nu e nici un dezacord intre ei. Unul, incepand de la sfarsitul noptii, iar celalalt, de la inceputul ei, se intalnesc la mijloc, adica, precum am spus adineauri, la sfarsitul noptii. Explicaii: 1) Pe drept cuvant radea Pilat de capeteniile iudaice si-i osandea, pentru ca cereau moartea Celui pe care-L invinuiau ca ar vrea sa-i elibereze de imparatia straina. Chiar daca Ii aduceau aceasta vina necrezand in ea, totusi vor fi socotiti ca unii ce nu tineau la independenta poporului lor. Iisus este imparatul spiritual al lumii, pornit ca Om dintre iudei. Deci s-ar fi cuvenit ca ei sa fie cei dintai care sa-L slaveasca in aceasta calitate. Pilat afirma acest adevar, chiar daca, poate, nu intelegea deplin ceea ce facea. Mai ales iudeii ar fi trebuit sa-L primeasca pe Hristos ca pe imparatul lor de sus. Dar preferau lui Hristos pe Cezarul, cand puteau primi si pe Cezarul ca imparat pamantesc, si pe Hristos ca imparat ceresc si vesnic. 2) Pilat staruie sa le spuna ca Iisus e imparatul lor, cugetand ca doar-doar ii va face sa se gandeasca la ce rusine se expun cerand uciderea Lui.

87

3) Pilat, punand pe ostasi sa-L batjocoreasca in calitate de imparat al iudeilor, urmarea sa-i faca pe acestia sa se gandeasca la rusinea ce se rasfrangea asupra lor. Dar fara efect Ei nu credeau in aceasta vina ce I-o aduceau, desi viclenia lor se intorcea intr-un fel si asupra-le. 4) Pilat putea, ca judecator caruia i se recunostea toata puterea, sa scape pe Hristos. Dar nu numai ca n-a facut aceasta, cu toata convingerea ca era nevinovat, ci a si colaborat cu ei la rastignirea Lui. Caci nu numai ca li L-a predat, ci L-a predat asa cum cereau ei, spre rastignire. Ba, mai mult, le-a dat si pe ostasi ca unelte ale rastignirii Lui. 5) Patimirea de bunavoie, deci fara de pacat, a mortii, a intarit, prin rabdarea ei, puterea sufletului lui Hristos, ajutat fiind in aceasta si de puterea Dumnezeirii care salasluia in aceeasi Persoana, iar aceasta tarie ajunsa !a maximum, la sfarsitul rabdarii, a putut sa invie Impui lui Hristos. 6) E un simbol si in purtarea crucii de catre Hristos in vederea mortii. O purta pentru a scapa noi de aceasta purtare. Caci, cat suntem pacatosi, inaintam spre moarte purtand cele ce ne duc spre ea. Dupa ce ne-am unit cu Hristos, greutatile si bolile prin care inaintam spre sfarsitul vietii pamantesti nu ne mai duc la moartea spirituala, vesnica, ci spre o viata fericita a sufletului, si apoi si spre invierea cu trupul. Inainte moartea, si in mod accentuat cea de pe cruce, era un blestem pentru pacat. Acum acest blestem e inlaturat de Hristos (scapandu-ne de el), intrucat nu l-a purtat ca un vinovat, ci ca un nevinovat. Atarnand pe nedrept asupra Lui acest blestem, el insusi s-a facut nedrept atat asupra Lui, cat si asupra tuturor celor ce se unesc cu El spiritual, prin credinta. 7) Hristos patimea pentru noi in trup, dar Cel ce patimea prin trupul acesta era Dumnezeu. De aceea patimirea mortii a rascumparat pe toti oamenii de sub datoria patimirii, pentru ca, uniti cu El, puterea invingerii mortii le venea de la Cel ce era biruitorul mortii, Acesta fiind nu numai Om nevinovat, ci si Dumnezeu. Omul scapat de moarte in Hristos avea valoarea si puterea lui Dumnezeu, caci acelasi ipostas era si om, si Dumnezeu. 8) Daca ar fi fost numai om, Cel osandit ar fi platit numai pentru sine si deci ar fi scapat numai El. Dar, fiind si Dumnezeu, ca Om nevinovat a primit si a biruit osanda pentru toti. A scapat nu numai firea Sa de stricaciune si de moarte, ci, prin puterea dumnezeiasca, a comuni cat prin firea Sa -biruitoare asupra osandei, ca nevinovata - aceasta biruinta tuturor oamenilor care se unesc cu El ca Dumnezeu, prin umanitatea lor comuna cu a Sa, ca Fiu al lui Dumnezeu. 9) Rezultatul eliberarii de stricaciune si de moarte a firii omenesti a lui Hristos nu ni se comunica fara efortul nostru, ci, asa cum nu fara efortul firii Lui omenesti a aratat si mentinut lipsa de pacat si a rabdat patima si moartea, asa nici noi nu ne putem insusi scaparea de 88

stricaciune si de moarte fara a urma pilda Lui ca Om. Nu numai ca ne arata pilda Sa, ci ne si comunica puterea ei, intarita de puterea dumnezeiasca, spre a putea starui in efortul de biruire a pacatului. 10) A pune iubirea celor pamantesti mai presus de iubirea lui Dumnezeu, sau pe cei ce ne critica pentru iubirea lui Dumnezeu, mai presus de Dumnezeu, sau mandria noastra, mai presus de toate, inseamna a pune pe sclavi mai presus de stapan. Nu trebuie deci sa punem rasul celor ce batjocoresc eforturile noastre pentru virtutea ce place lui Dumnezeu mai presus de aceasta placere a lui Dumnezeu. 11) Sa departam de la noi rudenia care ne indeamna la rau. 12) Pe talharul Baraba l-au socotit mai putin vinovat calpe Hristos. Pe de alta parte, rastignesc pe Hristos intre doi talhari, ca sa arate ca e deopotriva cu ei, sau chiar mai de necinste decat talharii. Dar Dumnezeu a randuit sa se rastigneasca cei doi talhari alaturi de Hristos, ca sa se arate ca cei dintre iudei si neamuri care se rastignesc cu El vor invia impreuna cu Hristos intru fericire, sau, in general, toti oamenii vor invia. 13) Incepatoriile si stapaniile invinse de Hristos pe cruce sunt demonii, dar si moartea si stricaciunea, care sunt astfel supuse puterii Sale. Puterile demonice, atragand faptura omeneasca din legatura cu Dumnezeu, o inchid vietii ce-i vine din Izvorul Vietii, supunand-o coruptiei si mortii trupesti. Raul moral este urmat de raul sau minusul ontologic. 14) Pironind pe cruce titlul vinii noastre, a desfiintat-o si deci a desfiintat moartea pe care neo aducea vina. A suferit El, Cel nevinovat, ca Om si Dumnezeu, ca Persoana nemuritoare, moartea noastra indicata prin acel titlu. 15) Pacatul si-a pierdut puterea acuzatoare, caci ne-am unit in Botez cu Hristos Cel atotcurat si Dumnezeu, Care a sters pacatul stramosesc din noi si ne-a dat putere sa ne opunem pacatelor personale, iar cand savarsim pacate, negandu-le prin pocainta, nu mai putem fi acuzati. 16) Fara sa-si dea seama, Pilat vesteste lumii, in limbile cele mai cunoscute, pe Hristos ca imparat, Care castiga stapanirea spirituala asupra popoarelor prin jertfe in care se manifesta iubirea in modul cel mai evident, iubirea lui Dumnezeu fata de lume. 17) Refuzul lui Pilat de a schimba, potrivit cererii iudeilor, titlul "Iisus... imparatul iudeilor", in: "Iisus care s-a pretins imparatul iudeilor", arata ca firea nu poate nega ceea ce este cu adevarat Hristos, adica Imparatul real. Caci Hristos este Adevarul, si Adevarului ii este proprie puterea imparateasca.

89

18) Dumnezeu-Cuvantul a prezis inainte de intrupare faptele minunate cu privire la Sine de dupa intrupare, ca, atunci cand se vor implini, sa stim ca El este cu adevarat Dumnezeu si, deci, ne-a mantuit cu adevarat. 19) Fiul lui Dumnezeu a luat trupul omenesc ca un fel de imbracaminte a Lui, facandu-Se vazut si lucrand1 prin el. Fiind impartita intre mai multi ostasi aceeasi imbracaminte, fiecare avea prin ea pe Acelasi Unul Hristos. Casa cea una reprezinta Biserica. Toti cei din Biserica primesc pe Hristos cel Unul, fara ca El sa se multiplice, ramanand prin El in unitatea Bisericii. 20) Casa cea una cu multi membri in ea, care mananca carnea aceluiasi Miel, reprezinta Biserica. Toti cei din Biserica primesc pe Hristos cel Unul, fara ca El sa se multiplice. Hristos insusi traieste ca Unul in toti. O pilda e si modul in care un invatator, vorbind multor elevi, fiecare dintre acestia il traiesc ca pe unul si acelasi, precum si el se simte ascultat de toti ca unul si acelasi. Cand un elev marturiseste invatatorului cum il simte, ascultandu-l, toti simt marturisirea aceluia ca pe o marturisire comuna. 21) E o remarcabila intelegere a camasii necusute din parti a lui Hristos, ci tesuta ca un intreg de sus, ea a reprezentare a trupului Sau, care nu s-a urzit din contributia barbatului si a femeii ci a iesitca om intreg, de sus, prin lucrarea Sfantului Duh. 22) Orice mama plange cand isi vede copilul suferind, chiar daca stie ca se va face bine. Durerea mamei care isi vede fiul intr-o extrema suferinta s-a manifestat cu toata puterea si in cazul Maicii Domnului. Ea isi aducea aminte ca Fiul ei i-a spus adeseori ca va avea sa suporte crucea pentru mantuirea oamenilor, dar durerea nu putea sa nu se manifeste cand il vedea chinuit pe cruce, desi credea ca prin aceste chinuri va trece spre inviere si va birui moartea tuturor. Aceea se va intampla in viitor, dar acum il vedea suferind si nu putea sa nu sufere pentru aceasta, uitand in acele clipe cele ce vor fi in viitor. O simtire asemanatoare a durerii prezente, care il face sa nu Se gandeasca la efectul ei mantuitor, o avea chiar Iisus cand a spus: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?" (Mt 27,46), sau: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta" (Mt 26,39). 23) Chiar in culmea durerilor trupesti, grija de cei iubiti ne face sa uitam acea clipa de durere. Cu atat mai mult a putut face aceasta Hristos. El si patimea, dar Se afla si intr-o stare mai presus de patimire. 24) Ucenicul, nefiind mama, putea mentine in inima mai prezent gandul ca Iisus sufera temporar, pentru ca sa invie si sa mantuiasca pe oameni, nefiind atat de coplesit de durere ca Maica Lui. De aceea o putea mangaia si pe Maica lui Hristos, aducandu-i mereu in minte ca patimirea Lui e trecatoare. ii putea aduce mereu in minte adancul tainei patimii lui Hristos. 90

25) Acreala otetului ii sporea lui Hristos si mai mult chinul. In loc sa-I dea putina apa, care sal usureze chinul, ii dau otet care i-l sporeste. Cei ce-L chinuiau isi arata in aceasta totala lipsa de mila, cea mai mare cruzime. Isi arata si ei toata acreala impotriva lui Hristos. 26) Rabdarea incercarilor pana la moarte (pana mai are cineva constiinta si putinta libertatii) ii intareste sufletul, sau voia pentru a ramane alipit binelui in asa masura, incat binele nu va mai putea fi despartit de el. Daca raman pana la capatul vietii mele in iubirea de Dumnezeu si de oameni, ma voi dovedi definitiv alipit ei. Subiectul care le-a rezistat va ramane si dupa moartea trupului, in veci, in bucuria de bine, care i-a dat si puterea rabdarii. 27) Manifestarea urii iudeilor nu putea merge mai departe impotriva lui Hristos, dupa ce El lea rabdat pe toate pana la moartea cu trupul. 28) Mai mult decat a duce pe Cel urat la moartea cea mai dureroasa si de a-L batjocori si chinui in cele mai extreme feluri, chiar in timpul patimirii mortii, nu poate face cineva. Si-a epuizat toate formele si gradele urii. Iar Acela, rabdandu-le pe toate, S-a aratat mai tare ca toate. 29) S-a dus si in iad, dupa ce a murit, aratand ca, biruind moartea, nici iadul nu-L va putea tine in veci in el. Rabdand pana la moarte, fara sa fie atras de frica in slabiciune, si staruind in iubirea de Dumnezeu si de oameni, Se duce cu lumina si cu forta binelui si in iad, aratand ca El nu poate ii tinut acolo, ci poate scoate pe cei ce au fost dusi acolo, aflandu-se in asteptarea Lui. Prin alipirea la El, deci primind binele din El, toti cei ce au crezut in El au fost readusi la viata. Caci viata deplina este una cu binele, si binele este una cu Dumnezeu. 30) Nu numai prin inviere vom ajunge cu Hristos langa Tatal, ci si cand vom muri cil trupul, daca am crezut in Hristos. 31) Dreptatea prin Lege e cea castigata de om prin implinirea unor porunci. Dreptatea prin credinta e cea primita din puterea lui Hristos ca Dumnezeu facut Om, in comuniune cu cei ce se deschid Lui prin credinta. Dreptatea castigata de om prin implinirea poruncilor Legii, ca dreptate proprie, e foarte slaba fata de cea care ni se comunica de catre Hristos prin unirea cu El prin credinta. Din Hristos dobandim starea Lui de dreptate (starea virtutilor) adevarata. Caci avand-o El in mod real, ca Om care e si Dumnezeu, ne-o comunica si noua. 32) Hristos intra acum in mod real la Oumnezeu-Tatal ca Om in Persoana lui Hristos. Iar prin El putem intra si noi in comuniune reala cu Tatal. Nu mai intra arhiereul cu sange de animal, ci Arhiereul, sau Mijlocitorul real cu sangele Sau, ca sa fie sfintit acesta insusi. Daruindu-Se, astfel sfintit, si noua, intram si noi la Tatal cu sangele sfintit, cu sangele nostru sau cu existenta noastra vie unita cu a Fiului lui Dumnezeu facut Om.

91

Arhiereul Legii intra o data pe an, simbolizand o data in intregul timp de dinainte de Hristos. Hristos intra o data pentru toata istoria, obtinand mantuirea pentru omenirea din toate timpurile. Caci El nu mai coboara de acolo, ci El ridica pe oameni acolo treptat. Arhiereul Legii intra cu sangele unui vitel si al unui tap, ca jertfe de impacare, iar carnurile si pielea lor le ardea cu foc, afara de tabara (Lev. 9, 10-11), pentru ca nu erau curate. Hristos e jertfit intreg, afara de cetatea omeneasca, pentru ca, pe de o parte, poarta pacatul tuturor, pe de alta, nu are pacate personale. El intra cu sangele Sau la Tatal, iar cei ce cred in El se indumnezeiesc deplin prin intrarea Sa la Tatal, se sfintesc real (Evr. 9,12-14). De aceea in bisericile ortodoxe s-a pastrat catapeteasma intre cerul unde Se aduce Hristos Tatalui intr-o prelungire a actului de pe Golgota si credinciosii care privesc in unitate spre El. Prin usile acestei catapetesme iese adeseori preotul, ca reprezentant al lui Hristos, si credinciosii se impartasesc prin usile deschise ale altarului, pentru a arata ca Hristos coboara la ei fara sa paraseasca cerul, ci deschizandu-le lor comunicarea cu cerul. 33) Cunoasterea lui Dumnezeu cel nevazut nu ni se mai comunica in Hristos prin chipuri si descrieri, care o acopera, ci prin experienta directa si simpla a credintei, care n-are nevoie de multe cuvinte, caci e mai presus de ele. 34) Atata trebuie sa facem: sa credem cu inima si sa spunem cu gura "Domnul lisus". Caci, zicand aceasta, il marturisim pe lisus ca Stapanul nostru, sau ca Fiul lui Dumnezeu cel intrupat si inviat din morti. Printr-un singur cuvant se marturiseste o credinta plina de un continut nesfarsit de bogat, care e temeiul mantuirii noastre. Sfantul Ieronim a spus ca se poate exprima credinta crestina fie intr-o propozitie extrem de scurta, fie in expuneri nesfarsite. 35) De abia cand s-au epuizat toate formele de rautate ale iudeilor impotriva lui Hristos, sfarsind cu moartea, si El le-a invins pe toate printr-o rabdare neslabita prin revolta, actualizand suprema tarie a sufletului ajutat si de puterea lui Dumnezeu, El a intrat ca Om la Tatal, rupandu-se catapeteasma care despartea pe oameni de Dumnezeu. Iar prin Hristos li s-a dezvaluit tuturor celor ce cred in Hristos si se sfintesc dupa asemanarea si dupa puterea Lui misterul Sfintei Treimi. S-a dezvaluit experientei credintei noastre Adevarul prin Hristos cel intrupat ca Revelatorul Adevarului, avand in Sine Adevarul, descoperindu-Se ca Persoana iubitoare a Tatalui si descoperind in Sine pe Tatal, aceasta facand-o prin Duhul Sfant, in Care Ei sunt unifi si prin Care Ei Se unesc cu noi. 36) Templul este si el ca o imbracaminte a lui Dumnezeu, dar mai ales catapeteasma, care acopera locul cel mai tainic in care Se afla Dumnezeu. Dumnezeu sau Hristos insusi fac sa se 92

rupa catapeteasma Prin aceasta va arata nu numai vointa de a Se descoperi mai mult, ci si durerea pentru dusmania lor fata de Sine. intr-un fel tot pamantul este ca un fel de imbraca minte a Fiului lui Dumnezeu facut Om. De aceea si "pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat" (Mt 27, 51). Era efectul imputinarii puterii in trupul Lui si a retragerii puterii dumnezeiesti. 37) Sub pretextul unui act de evlavie, adica al respectarii sambetei Pastilor, capeteniile evreilor cer sa li se dea favoarea de a produce celor apropiati de moarte o si mai mare si mai cruda durere. Cer sa-si implineasca pofta celei mai mari cruzimi, ca un motiv de pietate. 38) Pentru doua motive a randuit Dumnezeu ca ostasii sa strapunga coasta lui Hristos: a) ca sa se vada in aceasta implinirea unor proorocii despre Hristos, deci ca El este cu adevarat Hristos, si b) ca sa se vada ca Taina Botezului si a Sfintei impartasanii contin apa si sangele ce curg in mod nevazut mai departe din Sfantul trup al lui Hristos, deci ca prin ele facem apa si sangele nostru purtatoare ale apei si sangelui trupului Sau jertfit, ca si noi sa inviem asemenea Lui. Trupul Lui mort se afla la capatul suferintei pamantesti si in trecere spre inviere, prin sufletul Lui intarit de dumnezeirea Lui. Deci si apa si sangele ce curgeau din El parcurg acest drum. 39) Primul din aceste citate se refera la mielul pascal, care era chipul lui Hristos, Mielul adevarat. 40) Dumnezeu a randuit ca trupul lui Hristos sa fie asezat in mormant de doua persoane, ca sa nu se dea crezare argumentului necredinciosilor ca mormantul a fost gasit gol pentru ca, de fapt, trupul lui Hristos n-a fost inmormantat. Si tot Dumnezeu a randuit ca Hristos sa aiba doi ucenici nestiuti de iudei, dintre capetenii, ca sa nu fie impiedicati de ei sa-L inmormanteze. 41) Era si la iudei obiceiul de a cinsti trupul celui mort, fapt manifestat prin miresmele care se aplicau giulgiului in care era infasurat Trupul nu era nici pentru ei numai o materie destinata descompunerii. 42) Moartea lui Hristos a transformat moartea omeneasca intr-o moarte noua, intai in El si apoi in toti cei ce cred in El. Ea a devenit un somn scurt, o trecere la viata noua a umanitatii in Dumnezeu, la viata plina de bucurie in Dumnezeu. E o viata cu adevarat noua, care nu se invecheste niciodata, caci nu se corupe, nu slabeste, sporeste continuu in putere si bucurie din comuniunea cu Dumnezeu. 43) "Blestemul" lui Dumnezeu care a adus moartea peste urmasii lui Adam nu e un act prin care Dumnezeu i-a supus mortii, ci o inchidere a oamenilor fata de iubirea Lui, o inchidere fata de vointa lui Dumnezeu de a li se comunica puterea Lui prin iubire. Urmasii lui Adam au mostenit slabiciunea lui in ase deschide deplin lui Dumnezeu. 93

44) Cei ce credem in Hristos prin moartea trupului trecem intr-un somn asemenea celui al lui Hristos din cele trei zile dinainte de invierea cu trupul. E un somn care ne mentine intr-o viata a sufletului, nedeplina, dar totusi cu o anumita constiinta plina de nadejdea cea-buna a invierii. E ca uit fel de somn, pentru ca ne amintim de toate cele traite in trup ca intr-un vis, dar n-avem puterea sa savarsim faptele reale, asa cum le savarseam cand eram in trup. 45) Daca ar fi fost un mormant vechi, ar mai fi fost in el si alti morti. In acest caz, mormantul n-ar fi ramas gol dupa invierea lui Hristos. Sau ar fi inviat si cei asezati in el inainte de Hristos. Cu intelepciune a randuit Dumnezeu deci asezarea lui Hristos intr-un mormant nou. Cum ar fi stiut Evanghelistul sa inventeze toate aceste amanunte bine oranduite in vederea invierii lui Hristos, daca nu s-ar fi petrecut ele de fapt asa prin lucrarea lui Dumnezeu? 46) Iudeii n-ar fi avut nici un motiv sa fure trupul lui Hristos. De aceea ei au invatat pe ostasii de paza sa spuna ca ucenicii L-au furat cand ei dormeau. Dar, daca L-ar fi furat ei sau oatasii, de ce nu L-ar fi luat cu giulgiuri cu tot? Parasirea giulgiurilor in mormant e si ea o dovada ca Iisus a inviat Cel inviat nu mai putea purta giulgiuri de mort Evangheliile, prezentand pe ucenici venind la mormant si vazand mormantul gol, arata ca nu poate fi vorba nici de furarea trupului lui Iisus de catre ei, nici de o plecare a lui Iisus, Care n-ar fi suferit decat o moarte aparenta. Cum ar fi vazut ei giulgiurile in mod foarte real, sau cum le-ar fi lasat El in mormant plecand cu un trup pamantesc gol, in cazul ca ar fi plecat singur? Mai trebuie notat ca Dumnezeu a randuit ca invierea sa aiba loc in prima zi dupa sambata, nu numai ca sa se arate si prin invierea de a treia zi ca moartea lui lisus a fost reala, ci si pentru ca sa poata veni unii din ai Sai sa vada mormantul gol, neputand face aceasta sambata, si mai ales in sambata Pastilor iudaice. S-a randuit asa ca sa se vada ca in prima zi dupa sambata in care s-a serbat odihna lui Dumnezeu pentru lumea cazuta in pacat are loc innoirea lumii prin invierea lui Hristos. Precum lumea cazuta in pacat a inceput in prima zi, asa incepe lumea innoita in a opta zi, Sarbatoarea Mielului adevarat, Care ne-a mantuit prin inviere. Aceasta nu putea coincide cu sarbatoarea mielului Legii Vechi, sau a Pastilor evreiesti, care nu ne mantuia, ci era numai un chip al Mielului adevarat si mantuitor Ce avea sa vina dupa aceea. Gruparile neoprotestante sambetiste nu cunosc innoirea lumii prin Hristos, ci raman la lumea veche a lui Iehova si a mielului.

94

CONCLUZII
Mntuitorul Hristos spune limpede: "Iubii pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama si va rugati pentru cei ce va supara si va prigonesc" (Matei 5, 44). El da notiunii de "aproapele" o sfera foarte mare. Samarineanul nu vede in iudeul ce zacea la marginea drumului pe dusmanul sau religios si national, ci pe omul, chip al lui Dumnezeu, aflat in primejdie si care are nevoie de ajutorul su92. Credinta este un fenomen teanric, adica un act in care se impleteste elementul uman cu cei divin, capacitatea receptiva a spiritului cu harul divin93, adeziunea spiritului la revelatia divina. Suntem liberi sa actualizam credinta sau nu, prin acceptarea sau neacceptarea revelatiei divine. De aceea fiecare din noi suntem raspunzatori de atitudinea pe care o luam fata de chemarea lui Dumnezeu : "Cel ce va crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu XVI, 15-16), Dumnezeu nu sileste pe nimeni sa creada, dar cheama pe toti si tuturor le ofera posibilitatea de a crede (Mat. XXIII, 37 ; Ioan V, 40). Si intr-adevar, mare a fost bucuria ucenicilor vazand pe Domnul biruitor asupra legaturilor mortii, iar bucuria aceasta nimic nu le-a putut-o smulge. Cand Cel inviat a treia zi din mormant li s-a aratat, nici unul dintre dansii n-a mai cutezat a-L intreba ceva (XXI, 12), iar intristarea care-i cuprinsese cand L-au vazut rastignit pe Cruce si pecetluit in groapa s-a prefacut dintr-odata in bucurie fara seaman. Din clipa aceasta, si relatiile dintre ei si Hristos sau schimbat: "Amin, amin graiesc voua: Ori ce veti cere de la Tatal in numele Meu, va va da. Pana acum n-ati cerut nimic in numele Meu. Cereti si veti lua, ca bucuria voastra sa fie deplina94. Acestea vi le-am spus in pilde; dar va veni ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde, ci pe fata va voi vorbi de Tatal. In acea zi veti cere in numele Meu si nu va zic ca voi ruga pe Tatal pentru voi, ca Insusi Tatal va iubeste, pentru ca si voi M-ati iubit si ati crezut ca de la Dumnezeu am iesit. Iesit-am de la Tatal si am vienit in lume. Acum iarasi las lumea si Ma duc la Tatal. "Zis-au Lui ucenicii: Iata, acum lamurit graiesti si nici o pilda nu spui" Acum stim ca stii toate si nu-ti trebuie sa Te intrebe cineva. De aceea credem ca de la Dumnezeu ai iesit. Raspuns-a lor Iisus: Acum credeti. Iata, vine ceasul, si acum a sosit, ca sa va risipiti fiecare la ale sale si pe Mine sa Ma lasati singur; dar nu sunt singur, caci Tatal Meu este cu Mine. Acestea v-am vorbit, ca in Mine sa aveti pace. In lume necaz veti avea, dar indrazniti Eu am biruit lumea!" (Ioan XVI, 23-33). Cu acest indemn, cuvantarea Mantuitorului catre Ucenici se incheie (Ioan XVII, 1).

95

Dinlauntru, adica din inima, ne ispitesc vrajmasii cu toate patimile care stapanesc inima, precum: mania, rautatea, pofta, razbunarea, zavistia, mandria si celelalte, cum spune Domnul: "Iar ce iese din gura, iese din inima, si aceasta spurca pe om. Caci din inima ies gandurile cele rele, uciderile, desfranarile, marturiile mincinoase, hulele..."(Matei 15, 18-19) Din afara ne ispitesc si ne biruiesc diavolii prin cele cinci simturi, care sunt ferestrele sufletului. Mai ales prin vedere, prin auzire si prin limba. Despre ispitele ce intra in inima prin simtiri auzim pe proorocul Isaia, zicand: "Doamne, a intrat moartea prin ferestrele noastre". Rabdarea in suferinta sporeste in noi prin rugaciune, prin spovedanie deasa si prin Sfanta Impartasanie, prin citirea cartilor sfinte, prin cugetarea la patimile Domnului nostru Iisus Hristos si ale tuturor sfintilor Lui, prin cercetarea celor ce sunt in suferinte mai grele decat ale noastre si prin cugetarea la fericirea vesnica din Rai95. Nu exista alta cale de mantuire decat numai prin cruce, prin suferinta, prin rabdare si jertfa, precum spune Mantuitorul: "Intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre (Luca 21, 19). Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui". (Matei 24, 13)

96

BIBLIOGRAFIE

97