Predică Soborul Maicii Domnului și Fuga în Egipt

26/12/2021

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin

Preacuvioase Părinte Stareț, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți
credincioși.
Biserica noastră Ortodoxă a randuit ca in a doua zi dupa Craciun sa fie
pomenita Maica Domnului impreuna cu soborul celor care o cinstesc pe Dânsa.
Soborul Macii Domnului este unul din cele cinci mari praznice din anul
bisericesc inchinate Sfintei Fecioare Maria.

Sobor reprezintă adunare de oameni, iar această zi este o chemare către

cei credinciosi de a ne aduna în cinstea Maicii Domnului. Datorită faptului că
Maica Domnului se află în mijlocul tuturor Sfintilor din ceruri, putem spune câ
adunarea noastră de astazi, de pe pământ, se unește cu adunarea cerească la
această cinstire.

Nu întâmplător s-a rânduit ca a doua zi de Crăciun să fie dăruită Macii

Domnului. Aducând prinosul de adorare pentru Dumnezeiescul Prunc, Biserica
n-a uitat-o nici pe cea care L-a primit şi L-a purtat în pântece şi care, într-o
smerenie desăvârşită, L-a născut într-o iesle din Betleem. Astfel, a doua zi de
Crăciun, aducând slavă lui Dumnezeu, toţi credincioşii mărturisim recunoştinţă
şi faţă de Maica Preacurată, în sfântă comuniune.

O dată cu nașterea Fiului lui Dumnezeu, Maica Domnului unește pentru

totdeauna întreaga omenire cu Tatăl din ceruri. Fiul s-a coborât în lumea noastră
pentru a aduce lumină ”celor ce şedeau în umbra morții”, iar întruparea Sa
unește cerul cu pământul.

Putem spune că rugându-ne Maicii Preacurate nu facem altceva decât să

îi cerem ca să mijlocească, să poarte doleanţele noastre către Fiul ei şi
Dumnezeul nostru care primește rugăciunile ei cu dragoste de fiu dar și de
Dumnezeu totodată, Maica Domnului căpătând mare îndrăzneală la Tronul
Sfintei Treimi prin însăși smerenia, ascultarea și curăția sa, ceea ce au și făcut-o
Maică a Dumnezeului nostru.
 Dacă am putea s-o caracterizăm pe scurt pe Maica Domnului, am putea
spune ca ea este adâncă smerenie, ascultare, blandețe și dragoste.

Tot în această zi amintim și de momentul în care Maica Domnului

împreună cu dreptul Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus fug în Egipt, datorită
groaznicei porunci a lui Irod de a ucide pe toți copiii din Betleem și
împrejurimi, cu scopul de a omorî și pe Iisus, auzind de la magi că Acesta este
noul rege al lui Israel.

La puțin timp după Nașterea Sa, Pruncul Iisus se află în primejdie de

moarte, deoarece regele Irod căuta să-L ucidă. Vedem, așadar, că viața lui
Hristos este de la început îndreptată spre suferință, așa cum a prevăzut
proorocul Isaia când vorbea despre Slujitorul Domnului ca fiind un ‘om al
durerilor și cunoscător al suferinței‘ (Isaia 53, 3).
De Nașterea lui Hristos se bucură Îngerii, Magii, păstorii și întreagă
natură și cosmosul, dar regele Irod, conducătorul tiranic al iudeilor, se
întristează, întrucât el consideră că Pruncul născut în Betleem poate fi cineva
care, într-o zi, i-ar putea lua împărăția. De aceea, orbit de patima puterii politice
recurge la un gest dezumanizant, acela de a omorâ 10.000 de prunci, sperând ca
printre ei să fie si Iisus, păstrându-și astfel puterea și avuția acestei lumi
trecătoare, dar luându-și osândă veșnică.
Înțelegem, așadar, că Mântuitorul vine într-o lume a violenței, robită de
păcat și de moarte, de răutate și de întunecime sufletească, în care foarte adesea
crima sângeroasă se întinde și asupra vieții celor nevinovați.
Prin urmare, constatăm că lumea robită de păcat și de moarte are nevoie
de vindecare, iar Domnul Iisus Hristos este Cel ce o vindecă de păcat și de
moarte; de păcat, prin Taina pocăinței și a iertării, iar de moarte, prin Învierea
Sa.
De aceea, Nașterea Domnului Iisus Hristos poartă deja în ea sămânța
Crucii și a Învierii Sale, Peștera în care s-a născut prefigurând și mormântul în
care va fi pus după Jertfa Sa de pe Cruce pentru mântuirea lumii.
Înțelegem din Evanghelia de astăzi că iubirea lui Dumnezeu față de
oameni întâmpină ostilități în lumea tulburată de păcate și patimi, și că trebuie
să luptăm cu răutatea unora dintre oameni când dorim să arătăm iubire
adevărată față de Dumnezeu și față de semeni. Dar lupta aceasta nu se dă în
izolare, de unul singur, ci chemând ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii sale.
 Din evanghelia de astăzi, putem înțelege că totdeauna, copiii au nevoie
atât de afecțiunea mamei, cât și de grija tatălui. Prin aceasta, Dumnezeu ne arată
binecuvântarea familiei. După cum la început prin familie a intrat păcatul în
lume, întrucât Adam și Eva formau prima familie umană, tot așa acum
Mântuitorul lumii, Noul Adam, prin familie vine în lume ca să ne vindece de
păcatul neascultării și de moarte. 
Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor mamelor și fecioarelor, pentru
că ea este, în același timp, maică și fecioară. Ea este și ocrotitoarea familiei, a
soților, a copiilor, a tinerilor băieți și fete, a monahilor și monahiilor, pentru că
ea are pentru toți oamenii inimă de mamă milostivă și smerită.
Poporul dreptcredincios se roagă Maicii Domnului deoarece ea, ca Mamă
rugătoare către Fiul ei, înțelege mai bine necazurile și nevoile noastre, ale
tuturor. Ea este și icoana vie a Bisericii lui Hristos în stare de rugăciune.
Fecioara Maria poartă pe Pruncul Iisus în ea, apoi pe brațele ei și Îl arată
lumii. Predica ei scurtă și concentrată este rezumată în cuvintele ei adresate
celor prezenți la Nunta din Cana Galileii: ‘Faceți orice vă va spune‘ (Ioan 2,
5). Acesta este cuvântul ei și către noi, cei de astăzi, să împlinim poruncile
iubirii de Dumnezeu și de oameni, lăsate nouă de Fiul ei, de Mântuitorul
nostru Iisus Hristos.
Să ne rugăm așadar, Maicii Domnului să ne ocrotească și pe noi în tot
timpul vieții noastre, iar la Dreapta Judecată, să mijlocească pentru noi și astfel
sa căpătăm și noi mântuirea, căci acesta trebuie să fie adevăratul scop al vieții
noastre.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Amin!