Acoperământul Maicii Domnului

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Iubiți credincioși,
Sărbătoarea de astăzi, ne vorbește – din nou – despre Maica Domnului. Sărbătoarea
acoperământului Maicii Domnului, își are originea în perioada Bizanțului. Acoperământul
Maicii Domnului este o sărbătoare care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei
minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din
Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea „Filozoful” (886 - 912), când Sfânta
Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, ca
ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.
Dat fiind faptul că această sărbătoare, a arătării Maicii Domnului, ne vorbește despre faptul că
Maica Domnului este ocrotitoarea vieții noastre, vă invit să medităm asupra faptului că
Maica Domnului este ocrotitoarea vieții noastre, a faptului că Maica Domnului ne ține
pe noi, toți – sub acoperământul ei.
Este firesc să ne întrebăm... De unde cuvântul ,,acoperământ”? Ei bine, cuvântul
acoperământ, vine de la cuvântul ,,văl” – iar această sărbătoare, a acoperământului Maicii
Domnului este una veche, de origine bizantină.
Sărbătoarea amintește de apariția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne din Constantinopol
în secolul al X-lea. La sfârșitul vieții Sfântul Andrei din Constantinopol, împreună cu
ucenicul său, Sf. Epifanie și cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului
împreună cu Sf. Ioan Botezătorul și cu mai mulți alți sfinți și îngeri, în timpul unei
slujbe în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne.
Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului - cămașa,
acoperământul (maforionul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în
secolul al V-lea.
În acea vreme, Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia
rușilor kieveni din 907 sau 911). Maica Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a
îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas vreme îndelungată în rugăciune.
Apoi și-a ridicat acoperământul (vălul) și l-a întins peste popor, ca pentru a-l ocroti.
După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de
suferință și de vărsarea de sânge.
Așadar, aceasta este minunea pe care noi creștinii o prăznuim astăzi. Ea s-a păstrat și s-a
cinstit în Bisericile din țările slave, dar și în țara noastră în ultimii ani. Sărbătoarea de astăzi,
ne dovedește, concret, că Maica Domnului – după înălțarea sa la cer este ocrotitoare,
compătimitoare și rugătoare pentru noi creștinii.
Însă, este firesc să ne întrebăm – cum poate să fie ea ocrotitoarea vieții noastre, dacă
mulți dintre noi uităm să ne rugăm Maicii Domnului? Cum să ne primească sub
acoperământul protectiv, dacă – din păcate – unii dintre creștini – îi contestă sfințenia?!
Iar în această zi, când prăznuim o mare minune, doresc să ne oprim la faptul că unii creștini o
contestă pe Maica Domnului, la faptul că aceștia contestă Sfințenia Maicii Domnului.
Maica Domnului, iubiți credincioși, a fost aleasă de Dumnezeu. A fost aleasă să poarte în
pântece Mântuirea Lumii. A fost aleasă să îl poarte în pântece Sfântul Desăvârșit, pe Cel ce s-
a răstignit pe Cruce pentru păcatele noastre.
Noi, creștinii ortodocși – și nu numai – o numim pe Maica Domnului Născătoare de
Dumnezeu deoarece l-a născut pe Însuși Dumnezeu. Oare cât neînțelegători și de
încăpățânați putem să fim uneori, încât – să discutăm despre Dumnezeu întrupat pe
pământ – și să anulăm sfințenia Maicii Domnului – spunându-i că a fost o simplă
femeie?!
Oare, nu tot ceea ce se atinge de Dumnezeu – sau nu tot ceea ce atinge Dumnezeu –
devine Sfânt?!?!
În ceea ce privește sfințenia Maicii Domnului, vedem că ea este confirmată de Dumnezeu. În
Evanghelia de la Luca, capitolul 1 – versetul 26 – până la 38, citim: Iar în a şasea lună a fost
trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele
fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de
cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis:
Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu
şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi
Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa
lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi
aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va
pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va
naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea
fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la
Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după
cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.
Vedem că Maica Domnului este ”Binecuvântată între femeie”, că ,,află har înaintea lui
Dumnezeu” și că din ea se naște ,,Sfântul – ce se va Fiul lui celui Preaînalt”.
Maica Domnului a fost cinstită de Mântuitorul Hristos în această lume, bineînțeles – nu a
numit-o femeie pentru a nu-și contrazice misiunea Sa pe pământ – ar a avut mereu grijă de ea,
inclusiv când a pătimit pe Crucea Golgotei:
,,Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei
Sale: Iată fiul tău. Apoi i-a zis ucenicului: Iată mama ta” (Ioan 19, 26-27).
De ce Maica Domnului ne primește pe toți sub Acoperământul său?
Deoarece iubirea Maicii Domnului pentru noi, este nespus de mare. Maica Domnului ne
iubește cu o simțire de maică pe toți cei care ne unim cu Hristos ca și frați ai Lui.
Ea ne iubește pe noi ca și Maică pentru că îl iubește și pe Hristos ca și Maică și ne învăluie cu
grija și duioșia ei de mamă pe toți ce care ne unim cu Hristos prin credință, prin iubirea
față de El.
Maica Domnului a suferit pentru cei din Vlaherne în momentul în care erau invadați și
vedem că a plâns stând în rugăciune – până ce pericolul a trecut. Însă, Maica Domnului,
suferă în continuare pentru noi deoarece în lumea în lume predomină necazul,
încercarea, boala și toate celelalte neajunsuri. Maica Domnului este compătimitoare,
dragostea ei față de lume nu reușim să o exprimăm, iar atunci când noi suferim,
devenim fiii lacrimilor Sale.
Unii nu înțeleg această dragoste a Maicii Domnului, deoarece nu o simt – pentru că nu o
cinstesc. Dar este deosebit de important să conștientizăm că Maica Domnului este ocrotitoarea
vieții noastre și că – fiecare dintre noi – prin rugăciune – suntem primiți sub acest
acoperământ al ei.
Maica Domnului să ne primească rugăciunile noastre, să ne ușureze necazurile, să ne aline
suferințele prin marea sa dragoste, să ne binecuvânteze casele, copiii, viața și nu în ultimul
rând, să ne pomenească lui Hristos, Dumnezeul nostru.