Duminica 21 după Rusalii. Pilda semănătorului.

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh,

Iubiți credincioși,
Evanghelia acestei duminici, cea de la Luca – capitolul 8, ne relatează una dintre cele mai
frumoase pilde de peste an – este vorba de ,,Pilda Semănătorului” – pe care o cunoaștem atât
de bine.
Pe cât este de frumoasă această pildă, pe atât de grea a fost învățătura și tâlcul ei pentru
ucenici și pentru mulțimea care îl asculta pe Hristos. Explicarea acestei pilde, deloc ușoară în
zilele noastre, vine, iată – tocmai de la Mântuitorul Hristos, ,,parabola semănătorului” fiind
totodată singura pildă a Noului Testament, explicată chiar de către Domnul Hristos.
Mersul firesc al lucrurilor, paradigmele sociale ale lumii contemporane se modifică tot mai
des și tot mai rapid. În această duminică, așadar, subiectul principal al Parabolei
semănătorului este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ȘI SĂDIREA LUI ÎN INIMA
NOASTRĂ. De aceea, tema-întrebare la care vă invit să răspundem astăzi este următoarea:
CARE ESTE ACTUALITATEA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (Sau a Sfintei
Scripturi) ÎN VIAȚA NOASTRĂ?
Așadar, Pilda Mântuitorului ne spune că un semănător a ieșit să semene sămânța sa: ,,Și pe
când semăna el, o sămânță a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare iar păsările
cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe piatră; și dacă a răsărit s-a uscat, pentru că nu avea
umezeală. Și alta a căzut în mijlocul spinilor; și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-
o. Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit” (Lc. 8, 5-8).
Iar Evanghelia ne spune mai departe că: ,,Pe acestea spunându-le, Iisus a strigat: Cel ce are
urechi de auzit, să audă!”. Strigarea Mântuitorului, trebuie înțeleasă ca și o accentuare
aceea ce spusese anterior. Pilda nu este o simplă povestioară ci un adevăr, o axiomă a fiecărei
vieți creștine. Mântuitorul nu a dorit ca pilda să nu fie înțeleasă – ci să fie conștientizată de cei
care ,,aveau urechi de auzit” Însă, cei din jur nu au înțeles aproape nimic, Mântuitorul a
început să le explice pilda. Vă spuneam, din cele 42 de pilde ale Noului Testament,
,,Pilda Semănătorului” se încadrează în pildele explicate de către Domnul Hristos.
Din explicația pe care însuși Mântuitorul ne-o oferă, vedem că Sămânța este Cuvântul lui
Dumnezeu, că este Mesajul Evangheliei ce a fost mereu propovăduit în Biserică. Sămânța
care cade pe drum, este aceea care ajunge la creștinii cei care aud, dar mai apoi vine
diavolul și ia cuvântul din inima lor – pentru a nu se mântui.
Sămânța care cade pe piatră, este sămânța care ajunge la unii creștini care primesc cu
bucurie vestea Evangheliei lui Hristos – dar care nu au rădăcini. Cei care – după ce
primesc cuvântul, dat fiind faptul că sunți lipsiți de rădăcini – cred în el până la o vreme, iar
apoi se leapădă de el. Mulți dintre creștini, primesc cuvântul lui Dumnezeu în fiecare
duminică – CRED ÎN EL – dar pentru că nu au rădăcini (sau mai bine spus un ,,exercițiu
duhovnicesc – caracterizat DE RUGĂCIUNE) – ei se leapădă de el și îl uită.
A treia sămânță este cea care cade pe spini. Sămânța căzută între spini – este specifică
după cuvintele Mântuitorului – creștinilor care se preocupă doar de grijile vieții, doar
de plăcerile vieții – griji și plăceri ce fac ca sămânța să fie înăbușită și să nu rodească.
Ori când grijile vieții ne doboară, devenim neliniștiți și tristi...
A patra sămânță este cea care cade pe pământ bun și roditor – acest pământ fiind
creștinii cu inima curată și bună, cei care îl păstrează și aduc rod bun.
Din cuvintele Mântuitorului, vedem că există patru tipuri de creștini, patru tipuri de pământ
roditor. În explicarea oferită de Mântuitorul Iisus Hristos, vedem că El nu este preocupat de
”Semănător”, ci de ,,sămânță” și de ,,calitatea pământului în care cade”.
Iubiți credincioși,
Aceasta este Pilda Semănătorului, o pildă unde Domnul Hristos ne vorbește despre
importanța asumării Cuvântului lui Dumnezeu, a Evangheliei lui Hristos în viața
noastră. Însă, cum să o asumăm când nu o cunoaștem?
Este Sfânta Scriptură sau sămânța pe care o sădește Dumnezeu în inima noastră de
domeniul trecutului?
Nu, nicidecum nu. Marea ispită a lumii contemporane, vizavi de Cuvântul lui Dumnezeu,
este aceea că, faptele, întâmplările relatate în Biblie, cuvântul pe care îl conține, sunt
considerate ca apartinând trecutului milenar și că, pe noi, cei de azi, nu ne mai privesc.
Aș dori să fac referire, în acest sens, la un pasaj din Vechiul Testament, din cartea a II-a a
Regilor, capitolul 12, versetele 1-13, un text SUGESTIV pentru felul în care trebuie să ne
raportăm la Cuvântul lui Dumnezeu. Despre ce este vorba?
Regele David a comis o îndoită fărădelege, după cum cunoașteți și unii dintre
dumneavoastră: 1. Pune la cale uciderea generalului său Urie cu premeditare, într-un
mod intenționat. 2. ia de soție, apoi, pe Batșeba, nevasta acestuia – care i-a născut și un
fiu. Ne spune Sfânta Scriptură: ,, Fapta aceasta, pe care a făcut-o David, a fost rea înaintea
Domnului. ”
La regele ucigaș și adulter vine, din partea lui Dumnezeu, proorocul Natan, ca să-l cheme la
pocăință. Proorocul Natan, ajungând înaintea regelui David, se folosește de o parabolă,
spunându-i regelui: ,, "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac. Cel bogat
avea foarte multe vite mari şi mărunte, Iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o
cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se
adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică. Dar iată că a venit la
bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească
cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru
omul care venise la el". Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a zis către
Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a
făcut aceasta este vrednic de moarte; Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a
făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă". Atunci Natan a zis către David: "Tu eşti
omul care a făcut aceasta. Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de
soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor. Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei
tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi
fie nevastă. Atunci a zis David către Natan: ,,Am păcătui înaintea Domnului”. Atunci Natan a
zis: ,,Domnul a ridicat acum păcatul de deasupra ta...”
Ce se poate observa din acest pasaj scripturistic? Atâta timp cât David a crezut că cuvântul
proorocului nu-l privește pe el, viața lui, faptele sale, rămânând, deci, exterior cuvântului,
el face judecăți de valoare și corecte, zicând: ,,Vrednic de moarte este acel om!”.
Însă, în momentul în care profetul în avertizează pe David că EL ESTE OMUL LA
CARE SE REFERĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, și că fapta sa este condamnată de
Cuvântul lui Dumnezeu, DAVID NU MAI FACE CONSTATĂRI ȘI APRECIERI, CI
SĂVÂRȘEȘTE POCĂINȚA, spunând: ,,Am păcătuit înaintea Domnului” ( 2 Regi 12,12).
Aici își are rădăcina, Psalmul 50 – cel rostit cu lacrimi de David.
În final, pentru a sublinia tema din această duminică, să înțelegem că – prin asumarea
Cuvântului lui Dumnezeu – viața noastră se schimbă pentru că el este actual mereu.
Atâta timp cât David a privit istoria din parabolă ca pe o simplă întâmplare, a rămas
împietrit și judecat pe cel rău, care a luat oița celui sărac. Însă, când a primit descoperirea
profetului și a înțeles mesajul lui, s-a pocăit.
Așadar, noi, cei de azi, avem o singură alternativă în a îndeparta sabia mâniei lui Dumnezeu
de deasupra noastră: să primim, să ascultăm, să trăim și să înțelegem cuvântul lui
Dumnezeu CA PE O CHEMARE MEREU ACTUALĂ, ADRESATĂ NOUĂ
PERSONAL.
,,TU EȘTI ACELA” – este un avertisment al lui Dumnezeu. ,,EU SUNT ACELA!” este
deja mărturisirea noastră și exprimarea pocăinței. De aceea, SĂ NU SPUNEM CELOR DIN
JUR JUDECÂNDU-I MEREU: TU EȘTI ACELA!! – Ci să spunem: ”EU SUNT
ACELA...” : ,,Eu sunt tâlharul de pe crucea golgotei care a săvârșit atâtea nedreptăți”; Eu
sunt Betleemul, care nu are loc pentru adăpostirea lui Iisus; Eu sunt Petru, care mă lepăd de
Domnul la ce mai mică încercare; Eu sunt Iuda, care îl vând pentru interese materiale; Eu
sunt Saul, care îl prigonesc pe Iisus cu păcatele mele. Amin!