PSALMUL 5 Pentru sfârșit: un psalm al lui David, pentru cea care a

dobândit mântuirea.

Vorbind despre motenirile acestei lumi cunoatem prea bine faptul că fiecare dintre
noi, atunci când este anunat că v-a primi motenire anumite averi pământeti, se străduiește pe
cât posibil să facă tot ce îi stă în putin pentru a pune mâna pe ea. Însă în aceste rânduri scrise
de David, el vorbete despre o cu totul al motenire, net superiară celei amintite. Datoria noastră
ar fi să ne facem vretnici de ea, accesând testamentul prin car ni s-a promis înfăptuind cele
prescrise acolo, anume să iubim atât pe Dumnezeu, cât și pe aproapele, lucrând fără oprire la
consolidarea virtuților. Să nu uităm că noi, ca Biserică a lui Hristos, ca Mireasă a Mirelui
Cersc, am fost scriși deja în testament pentru a primi moștenirea, însă ese cu neputință firii
noastre pământești să cugete bunătățile viitoare, darămite să se și bucure de ele, așadar ele au
fost păstrate pentru veșnicie, iar pentru perioada aceasta temporară ni s-a dat osteneala. Însă,
cu toate că suntem numiți moștenitori să avem grijă să rămânem așa1.
1. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înțelege strigarea mea!
Se observă faptul că David folosește o formulă de introducere, prin care Îl pregătește,
oarecum, pe Dumnezeu pentru cele ce urmează să le spună. Îl numește Domn, raportându-ne
la Mire și la Mireasă înțelegem că aceasta o face din respectul pe care I-l poartă. Continuarea
veretului, Sfântul Ioan Gură de Aur susține că s-ar referii la concentrarea minții, nu la
intonarea rugăciunii, comparând fragmentul cu momentul ân care Dumnezeu îi spune lui
Moise ,,Ce strigi către Mine?” (Iș. 14, 15), cu toate că Moise tăcea2.

2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către
Tine mă voi ruga, Doamne!
David continuă cu prologul rugăciunii sale, pentru a o face vretnică de ascultare, îi
înfățișeazăa lui Dumnezeu inima sa care imploră să îi îndrepte cugetul spre rugăciunea sa,
astfelsă primească cele nădăjduite3. În cele ce urmează I se adresează șui Dumnezeu astfel
,,Împăratul meu și Dumnezeul meu”, pentru a-I dezvălui prețuirea și dragostea pe care le are
față de El4.

1
Sf. Ioan Gură de Aur, ,,Omilii la Psalmi”, Ed. Doxologia, Iași, 2011, pp. 39-42;
2
Ibid., pp. 42-43;
3
Fericitul Augustin, ,,Comentarii la Psamii I-XXI”, traducere Ierom. Drd. ARSENIE OBREJA, Ed. Oastea
Domnului, Sibiu, 2009, p. 46;
4
Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit. p. 43;
3. Dimineața vei auzi glasul meu; dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea.
Sfântul Grigorie de Nyssa spune despre dimineață că este timpul purificării sufletului,
momentul în care lumina biruie întunericul. El spune că nu avem nevoie de cuvinte sau de
gesturi când ne rugăm, ci doar să avem mintea limpede, lipsită de griji, iar Dumnezeu ne va
vizita sufletul. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei, referindu-se la acest verset spune: ,,Căci
răsărind în mintea noastră zorile dreptății, adică Hristos, și aducând în inimile noastre lumina
spirituală, vom sta în fața Lui plini de strălucire prin bunătatea în toate și ne vom arăta
vretnici de privirea Lui5.

4. Că Tu ești Dumnezeul meu, Care nu voiești fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine
cel ce viclenește.

5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toți cei ce lucrează
fărădelege.
În primul dintre cele două versete, David arată o atracție filială față de Dumnezeu, prin
faptul că și-l însușește, continuând cu denigrarea tuturor celorlalte zeități ale lumii păgâne.
Afirm aceasta bazându-mă pe spusele Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că ,,fărădelegea”
înearcă să sugereze, indirect, idolatria, evidet însoțită de toate celelealte fapte nelegiuite, care
îl împiedică pe viclean să se apropie e Dumnezeu6.
În al dolea verset afișat mai sus, se cpntinuă verdictul celor păcătoși, însă soarta
distanțării lor de Dumnezeu nu este înfăptuită de Divinitate, ci chiar de păcătos în sine, prin
felul său de a fi. Sfântul Ioan ne amintește de ura pe care i-o purta Irodiada lui Ioan
Botezătorul. Cel doi, înfățișând binele și răul, nu au putut viețui în apropiere, Irodiada simțind
o repulsie față de Ioan, din pricina mulțimii păcatelor sale, sufletul său întunecat nu putea să
stea în apropierea purității spirituale a lui Ioan, cu toate că acesta era în închisoare, așadar la o
distanță însemnată de ea7.

6. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaș și pe viclean îl urăște Domnul.

Fericitul Ieronim face o diferențiere mare între cei păcătoși (,,ucigași și vicleni”) și cei
mincinoși, afirmând că cei dintâi au posibilitatea să se mai pocăiască, sufletul lor încă fiind
viu, însă mincinoșii, care nu sunt altceva decât ereticii, prin faptul că trag și pe alții după ei
sunt sortiți pieirii. Ioan Scărăarul ne avertizează spunând că: ,,Nimeni dintre cei sănătoși la

5
Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Traia ,,Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, XIII, Psalmii”, Ed.
Christiana, București, 2009, pp. 20-21; *Material găsit în format PDF pe site-ul web:
https://ro.scribd.com/doc/224490678/Talcuire-Psalmi-Pr-Ioan-Sorin-Usca-Si-Prof-Ioan-Traia;
6
Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit. p. 44;
7
Ibid., p. 44;
minte să nu-și închipuie că păcatul minciunii este unul mic. Duhul Sfânt a rostit o judecată
infricoșătoare împotriva lui”8.

7. Iar eu, întru mulțimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt
locașul Tău, întru frica Ta.
Fericitul Augustin este de părere că mulțimea milei lui Dumnezeu, despre care se
vorbește aici este, de fapt, Biserica cea Biruitoare, formată atât din oamenii care au dus o viață
demnă de urmat, cât și din păcătoșii care s-au înretnicit de Împărăție, nu prin vretnicia lor, ci
prin îndelungata milă a lui Dumnezeu9. Iar în continuare ne este prezentat un model de stare
de rugăciune, ,,întru frica Ta”, Sfântul Ioan, referindu-se la acest fragment spune astfel: ,,Nu
precum mulți dintre rugători: plictisiți, căscând, toropiți de somn, ci cu frică și cutremur. Cel
care se roagă astfel părăsește toată răutatea și este condus de mână către orice virtut, Îl face pe
Dumnezeu milostiv pentru el10.

8. Doamne, povățuiește-mă întru dreptatea Ta din pricina dușmanilor mei! Îndreptează

înaintea mea calea Ta.
Fericitul Augustin vede înfățișat în acest verset, drumul spre desăvârșire a Bisericii
Luptătoare, arătând că aceasta este în creștere și într-o permanentă luptă, fiind împunsă de
puterile vrăjmașe pentru a decădea, însă avându-L drept ocrotitor pe Însuși Dumnezeu,
aceasta este cu neputință11.

9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deșartă; groapă deschisă grumazul lor,
cu limbile lor viclenesc.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că aceștia despre are se vorbește în acest vereset sunt
mincinoșii și cei care rostesc cuvinte aducătoare de moarte, făgând din gura lor groapă din
care iese duhoarea vorbelor lor. Gândindu-ne la faptul că pe cei morți ai noști îi dam
pământului imediat, asemenea ar trebui să facem și cu vorbele aducătoare de moarte, să le
îngropăm în adâncul inimii noastre, înecânându-le, iar gura să ne fie sălaj al comorii12.

10. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulțimea nelegiuirilor
lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,

8
Pr. Ioan Sorin Usca, op. cit., p. 21;
9
Fericitul Augustin, op. cit. p. 53;
10
Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit. p. 46;
11
Fericitul Augustin, op. cit. pp. 54-55;
12
Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit. p. 47;
 În majoritatea psalmilor este regăsit acest apel către divinitate pentru a face dreptate,
părintele Ion Usca consideră că aici ar fi vorba de duhurile potrivnice. Dreptatea, însă, nu se
realizează imediat, astfel punându-l pe om în fața misterului dreptății transcendente a lui
Dumnezeu, pentru ca, mai târziu, Noul Testament să propovăduiască iubirea vrăjmașilor (Mt.
5,43-48). Apelurile rămân, cu toate că au fost purificate de resentimentele personale, nevoia
de dreptate în fața puterilor răului, care lucrează necontenit, este indiscutabilă13.

11. Și să se veselească toți cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura și le vei fi
lor sălaș și se vor lăuda cu Tine toți cei ce iubesc numele Tău.
Fericitul Augustin spune că drepții cor avea acea bucurie veșnică de a deveni templul
lui Dumnezeu, astfel Dumnezeu fiind oaspetele lor le va fi El Însuși bucurie. Psalmistul
afirmă că cei care iubesc numele lui Dumnezeu Îl vor lăuda pe Acesta, referitor la aceasta,
Augustin spune astfel: ,,Fiincă vor avea în ei înșii, pentru a se bucur, ținta dragostei lor [...],
aceștia vor avea moștenirea de care vorbește titlul psalmului, în timp ce vor fi ei înșiși
moștenirea Domnului”14.

12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai
încununat pe noi.
Domnul îi va binecuvânta pe oamenii cei drepți, nu doar în aceasta viață, ci și în viața
viitoare, iar atunci le va spune acestora ,,Veniți binecuvântații Tatălui Meu” (Mt. 25, 34). Cu
toate că cei fărădelege îi amăgesc pe cei drepți, acum, ei vor vi binecuvântați la mometul
potrivit. Astfel îi îmbărbătează David pe cei care sunt grăiți de rău15.
,,Scriptura cea Veche care-1 numeşte pe cel puternic fiu al puterii, pe ucigaş, bărbat al
sângiurilor, iar pe cel paşnic, om al păcii. Pentru aceasta, zicerea de faţă trebuie a se alcătui
aşa: „Tu ne-ai îngrădit pe noi cu puterea ta, ca şi cu o armă bine-lovitoare şi puternică; tot
astfel, la cunună se zice şi cerc, iar în capul cercului este şi îngrădirea împrejur”16.

13
Pr. Ioan Sorin Usca, op. cit., p. 22;
14
Fericitul Augustin, op. cit. p. 58;
15
Eftimie Zigadinul „Tâlcuirea Psaltirii, Iași, 1850; *Material găsit în format PDF pe site-ul web:
https://kupdf.net/download/psaltirea-in-talcuirea-sfintilor-parinti_58aeb0c56454a78532b1e92f_pdf, la printare
pagina 60;
16
Ibid., pp. 60-61.
 Bibliografie

1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, tipărită cu binecuvântarea și prefața Prea

Fericitului Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic
și de Misiune Ortodoxă, București, 2013;
2. AUGUSTIN Fericitul, ,,Comentarii la Psamii I-XXI”, traducere Ierom. Drd.
ARSENIE OBREJA, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2009;
3. EFTIMIE Zigadinul „Tâlcuirea Psaltirii, Iași, 1850; *Material găsit în format
PDF pe site-ul web: https://kupdf.net/download/psaltirea-in-talcuirea-sfintilor-
parinti_58aeb0c56454a78532b1e92f_pdf;
4. IOAN Gură de Aur, Sfântul, ,,Omilii la Psalmi”, traducere din limba greacă veche
de Laura Enache, Ed. Doxologia, Iași, 2011;
5. USCA Ioan Sorin pr., TRAIA Ioan prof. ,,Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor
Părinţi, XIII, Psalmii”, Ed. Christiana, București, 2009. *Material găsit în format
PDF pe site-ul web: https://ro.scribd.com/doc/224490678/Talcuire-Psalmi-Pr-Ioan-Sorin-
Usca-Si-Prof-Ioan-Traia.

Notele de subsol (dacă este nevoie):

1. Sf. Ioan Gură de Aur, ,,Omilii la Psalmi”, Ed. Doxologia, Iași, 2011, pp. 39-42;
2. Ibid., pp. 42-43;
3. Fericitul Augustin, ,,Comentarii la Psamii I-XXI”, traducere Ierom. Drd. ARSENIE
OBREJA, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2009, p. 46;
4. Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit. p. 43;
5. Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Traia ,,Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi,
XIII, Psalmii”, Ed. Christiana, București, 2009, pp. 20-21; *Material găsit în format PDF
pe site-ul web: https://ro.scribd.com/doc/224490678/Talcuire-Psalmi-Pr-Ioan-Sorin-Usca-
Si-Prof-Ioan-Traia;
6. Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit. p. 44;
7. Ibid., p. 44;
8. Pr. Ioan Sorin Usca, op. cit., p. 21;
9. Fericitul Augustin, op. cit. p. 53;
10. Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit. p. 46;
11. Fericitul Augustin, op. cit. pp. 54-55;
12. Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit. p. 47;
13. Pr. Ioan Sorin Usca, op. cit., p. 22;
14. Fericitul Augustin, op. cit. p. 58;
15. Eftimie Zigadinul „Tâlcuirea Psaltirii, Iași, 1850; *Material găsit în format PDF pe
site-ul web: https://kupdf.net/download/psaltirea-in-talcuirea-sfintilor-
parinti_58aeb0c56454a78532b1e92f_pdf, la printare pagina 60;
16. Ibid., pp. 60-61.