“Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește

față de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând”. (Luca 18, 7.8.)

Dacă ai un simțământ de lipsă în sufletul tău, dacă flămânzești și însetezi după neprihănire, aceasta
este o dovadă că Hristos a lucrat asupra inimii tale, ca să poată fi căutat spre a face pentru tine, prin
darul Duhului Sfânt, ceea ce tu singur nu ești în stare să faci

Iacov a biruit pentru că a fost stăruitor și hotărât. Experiența vieții sale dă mărturie cu privire la
puterea rugăciunii stăruitoare. Acum trebuie ca noi să învățăm această lecție a rugăciunii biruitoare,
a credinței ce nu lasă loc îndoielii. Cele mai mari biruințe ale bisericii lui Hristos sau ale creștinului nu
sunt acelea care se obțin prin talent și educație, prin avere sau prin favoarea oamenilor. Ci sunt acele
biruințe care sunt câștigate în camera de audiență cu Dumnezeu, când credința stăruitoare până la
agonie se prinde strâns de brațul cel tare al puterii.

DE CE - - Cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu poate să o dea omului este spiritul
rugăciunii stăruitoare (sincera, zeloasa, din convingere). Tot cerul este deschis înaintea omului
rugăciunii.... Rugaciunea facuta cu umilinta va fi auzita. “ Duhul însuși mijlocește pentru noi cu
gemete de nespus.” După ce vor fi venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune stăruitoare, ambasadorii
lui Hristos vor avea putere în lucrarea cu oamenii. — The Review and Herald, 20 octombrie, 1896.

DE CE -- Noi nu prețuim puterea și eficiența rugăciunii așa cum ar trebui. Rareori suntem puși de
două ori în aceeași situație, din toate punctele de vedere. Trebuie să trecem fără încetare prin
evenimente și încercări noi, în care experiența din trecut nu poate să fie o călăuză suficientă. Trebuie
să avem continuu lumina care vine de la Dumnezeu. Domnul Hristos le trimite mereu solii acelora
care ascultă vocea Sa. — Divina vindecare, 509.

DE CE -- Ar trebui sa fie scopul vostru bine determinat de a aduce fiecare putere a fiintei voastre in
serviciul lui Hristos... Dacă gândurile, obiectivele și planurile voastre sunt îndreptate în întregime
spre acumularea de lucruri pământești, toate preocupările, cercetările și grijile voastre vor fi
orientate asupra lumii. Frumusețile cerului își vor pierde atracția. Slava vietii vesnice va inceta sa mai
fie o realitate pentru voi. Inima voastră se va dedica bogăției, si fiecare facultate a mintii voastre se
va concentra la activitatea aleasa, incat nu veti mai tine seama de avertizarile si rugamintile
Cuvantului si Duhului lui Dumnezeu. Nu veți avea timp să vă consacrați studiului Scripturilor și
rugăciunii stăruitoare, ca să puteți scăpa de cursele lui Satana, si sa ii oferiti Tatalui ceresc supunere
inteligenta. RH September 1, 1910, par. 4

Rugăciunea este necesară în viața de familie, în viața bisericii și în viața misionară. Succesul
rugăciunii stăruitoare este înțeles foarte puțin. Dacă ar fi credincioasă în ceea ce privește rugăciunea,
biserica nu ar fi nepăsătoare în atât de multe privințe, deoarece credincioșia cu care se roagă lui
Dumnezeu aduce rezultate bogate.

Când biserica se va trezi și va avea simțământul chemării ei sfinte, mult mai multe rugăciuni fierbinți
și eficiente se vor înălța spre ceruri, cerând ca Duhul Sfânt să-i arate poporului lui Dumnezeu lucrarea
și datoria pe care le are cu privire la mântuirea sufletelor.

DE CE - - Noi avem făgăduința neclintită că Dumnezeu Se va apropia de fiecare suflet care Îl

caută.Biserica are nevoie să trăiască experiența renașterii unei speranțe vii „prin învierea lui Isus
Hristos din morți, la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji” (1 Petru
1,3.4). Când biserica se va trezi și va ști ce trebuie făcut în lumea noastră, membrii vor avea o
povară sufletească pentru aceia care nu Îl cunosc pe Dumnezeu și care, în ignoranța lor spirituală, nu
sunt în stare să înțeleagă adevărul pentru timpul acesta. Renunțarea la sine și sacrificiul de sine
trebuie să fie întrețesute în întreaga noastră experiență. Este necesar să ne rugăm și să veghem în
vederea rugăciunii, să nu mai fie nicio inconsecvență în viața noastră. [117] Să nu mai dăm greș în a
le arăta altora că noi înțelegem că a veghea în vederea rugăciunii înseamnă, de fapt, a pune în
practică în viața noastră lucrurile pe care I le cerem lui Dumnezeu, astfel încât El să ne poată
răspunde.

DACA----ATUNCI---...Universul așteaptă să vadă unelte consacrate prin care Dumnezeu să poată

comunica cu poporul Său și, prin el, cu lumea. Dumnezeu va lucra printr-o biserică plină de
renunțare la sine și consacrare și Își va descoperi Duhul Său într-un mod vizibil și plin de slavă,
îndeosebi în timpul acesta, când Satana lucrează cu măiestrie pentru a amăgi sufletul ... Acelora care
vor lucra cu un spirit de consacrare și renunțare la sine, Dumnezeu așteaptă să le ofere Duhul celei
mai mari lucrări misionare pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Când va primi Duhul acesta,
poporul lui Dumnezeu va fi un izvor al puterii. — Manuscrisul 59, 1890

CE - Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Servii lui Dumnezeu au continuu nevoie să
întindă o mână sufletelor care sunt gata să piară, în timp ce cu mâna credinței trebuie să se prindă
de tronul lui Dumnezeu. Vor veni la noi suflete posedate de duhuri rele. Trebuie să cultivăm duhul
rugăciunii stăruitoare amestecat cu credința sinceră ca să-i salvăm de la ruină, și acest fapt va
confirma credința noastră.Dumnezeu intenționează ca cel bolnav, cel nefericit, cel posedat de duhuri
rele să audă glasul Său prin voi. Prin uneltele Sale omenești El (HRISTOS) dorește să fie un
Mângâietor cum lumea nu a cunoscut niciodată. Marturii nepublicate pag 99

CAND/UNDE - Rugăciunea pentru călăuzirea lui Dumnezeu poate să fie înălțată în orice timp și în
orice loc. Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălța cererile spre Dumnezeu. Nu există
nimic care să ne poată împiedica să facem ca inima să ne fie cuprinsă de spiritul înălțător al
rugăciunii stăruitoare. În aglomerația străzilor, în mijlocul ocupațiilor zilnice, noi putem să aducem
cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină, așa cum a făcut
Neemia, când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi
găsit oriunde ne-am afla. Noi ar trebui să avem ușa inimii deschisă în permanență, adresând mereu
invitația ca Domnul Hristos să vină și să locuiască în ea ca oaspete ceresc.

Deși în jurul nostru ar putea fi o atmosferă coruptă, nu trebuie să respirăm miasmele ei otrăvitoare,
ci putem să trăim respirând aerul curat al cerului. Prin înălțarea inimii noastre în prezența lui
Dumnezeu, în rugăciune sinceră, noi putem închide porțile minții, împiedicând intrarea oricărui gând
imoral și nesfânt. Cei a căror inimă este deschisă pentru a primi sprijinul și binecuvântarea lui
Dumnezeu vor umbla într-o atmosferă mai sfântă decât aceea a pământului și vor avea o continuă
comuniune cu cerul.

CAND -- Ucenicii lui Isus nu ascultaseră avertizarea repetată: “Vegheați și rugați-vă”. La început,
fuseseră foarte tulburați, văzându-L pe Învățătorul lor, care de obicei era foarte calm și plin de
demnitate, luptându-Se cu un necaz ce era mai presus de puterea lor de înțelegere. Ei s-au rugat
atunci când au auzit strigătele puternice ale Suferindului. Nu era intenția lor să-L uite pe Domnul, dar
se părea că sunt paralizați de o toropeală de care s-ar fi putut scutura, doar dacă ar fi continuat să se
roage lui Dumnezeu. Ei nu au ajuns să-și dea seama de necesitatea vegherii și a rugăciunii
stăruitoare pentru a putea rezista ispitei. — Hristos, Lumina lumii, 688.

Experiența ucenicilor din grădina Ghetsimani conține o lecție pentru cei ce alcătuiesc poporul lui
Dumnezeu din zilele noastre.... Ei nu și-au dat seama de necesitatea de a veghea și de a se ruga
stăruitor pentru a rezista ispitei. Mulți dintre cei de astăzi dorm la fel de adânc precum au dormit
ucenicii. Ei nu veghează și nu se roagă spre a nu cădea în ispită. Să citim adesea și să studiem cu
atenție acele pasaje ale Cuvântului lui Dumnezeu, care au o legătură deosebită cu aceste zile din
urmă și indică pericolele care vor amenința poporul lui Dumnezeu. — In Heavenly Places, 97.

Col 4:2 Staruiti in rugaciune, vegheati in ea cu multumiri.

CAND -- A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-
un loc pustiu. Și Se ruga acolo. Marcu 1.35

În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către
Dumnezeu. Luca 6:12

El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu
lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte și fiind ascultat din pricina evlaviei Lui,Evrei
5:7

Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis:
„Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.” Luca 11.1

Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase. Luca 18:1

Rugați-vă neîncetat. 1 Tes 5:17