Carte de Rugăciuni

CARTE DE RUGĂCIUNI
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui

Dumnezeu miluieşte-mă pe mine
păcătosul
BRAŞOV
2020
7528
CARTE DE RUGĂCIUNI
4
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui

Dumnezeu miluieşte-mă pe mine
păcătosul
BRAŞOV
2020
7528
1
CUVÂNT DE ÎNCEPUT
HRANĂ PENTRU SUFLET

Rugăciunea este fapta bună mult mai folositoare
decât toate celelalte fapte bune sau virtuţi. Căci ea
deşteaptă sufletul, îl desţeleneşte, îl smereşte, îl
umileşte şi îl pregăteşte spre lucrarea faptelor celor
bune. Rugăciunea curăţă sufletul de patimi, iar
mintea o luminează, făcând-o locaş al Duhului Sfânt,
unind-o cu Dumnezeu. Şi nu numai acestea le poate
isprăvi – ci izbăveşte şi din închisoare şi din
primejdiile cele grele.
Precum trupul nostru muritor are trebuinţă de hrană
în fiecare zi – aşa şi sufletul mai ales că el este
nemuritor, are trebuinţă de a fi hrănit cu rugăciunea
şi cu cuvântul lui Dumnezeu.
Precum trupul fără hrană zilnică slăbeşte şi moare
asemenea şi sufletul fără rugăciune el slăbeşte, se
îmbolnăveşte şi moare lipsindu-se de lumina,
mângâierea, comuniunea şi legătura cu Dumnezeu,
după care vin toate relele: întunecarea minţii,
împietrirea inimii, ura, cearta, nemulţumirea,
zgârcenia, pâra, curvia, deznădejdea, nepăsarea
unde va trăi sufletul în veşnicie.
Acest dreptar al vieţii creştine ne arată în fiecare
ceas al zilei şi al nopţii cum trebuie să ne rugăm şi
ce cuvinte de mulţumire, de laudă şi de cerere să
înălţăm către Dumnezeu Cel Atotputernic. Tatăl
nostru Cel ceresc, către Maica Domnului şi către toţi
sfinţii. Astâmpără setea de înălţare a cugetelor şi a
inimii către Dumnezeu prin citirea a ceea ce este în
această carte. Poate să aline suferinţe şi dureri, să
2
înlăture încercări şi ispite care uneori se abat asupra

noastră, să întărească sufletul de îndoieli şi
necredinţă. Este de mare folos celor ce preţuiesc
rugăciunea şi desăvârşirea sufletului.
Rânduielile şi rugăciunile acestea au fost scrise de
marii trăitori pe culmea desăvârşirii creştine.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui
Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie
cu voi cu toţi, ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind
păziţi Ţie slavă şi mulţumire să înălţăm acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Crede într-un Dumnezeu preaslăvit şi închinat în
Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Mai înainte de
toate păzeşte poruncile lui Dumnezeu şi de el teme-
te, că începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu,
iar sfârşitul dragostea de Dumnezeu. Caută mai întâi
Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui – şi celelalte
se vor adăuga ţie. Fii credincios lui Dumnezeu şi
Bisericii Sale creştin-ortodoxe, şi ca fiul al ei păzeşte
poruncile. Căci precum pe timpul lui Noe au scăpat
de potop numai cei ce se aflau în corabie – aşa şi
acum nu te poţi mântui în afara Bisericii care este
semnificată ca corabia lui Noe. Dacă ai avea de toate
şi nu ai Biserica ortodoxă – atunci totul nu valorează
nimic. Scopul vieţii este mântuirea sufletului.
Biserica este mama noastră duhovnicească, ea ne
hrăneşte şi ne creşte duhovniceşte. Dacă nu mergi
la Biserică te împuţinezi, slăbeşti, te răceşti, te
întuneci şi te sălbăticeşti înecându-te în valurile
acestei lumi amăgitoare deşarte şi trecătoare.
Duminica şi sărbătorile lasă lucrul şi du-te la
Biserică spre a înălţa lui Dumnezeu rugăciuni de
3
laudă, de mulţumire şi de cerere. Străduieşte-te să

nu necinsteşti acasă prin cuvinte, gânduri şi fapte
pe Dumnezeu pe care în Biserică L-ai lăudat şi ai
cerut iertare.
Acasă să nu te leneveşti – ci în faţa icoanei cu
candela aprinsă roagă-te lui Dumnezeu cu timp şi
fără timp, cu smerenie, evlavie şi credinţă dimineaţa,
seara sau noaptea. Orice lucru pe care îl începi cere
ajutorul lui Dumnezeu şi când l-ai terminat iarăşi
roagă-te mulţumimd lui Dumnezeu. Sfintei Cruci a lui
Hristos închină-te cu smerenie şi o sărută cu
credinţă pentru că pe ea răstignindu-Se Domnul a
săvârşit mântuirea noastră.
Icoanei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, icoanei
Preasfintei Lui Maici şi icoanelor Sfinţilor Lui dă-le
cinstea cuvenită cu tot respectul şi privind la
dânsele înalţă-te cu mintea şi cu simţurile către
aceia pe care le închipuiesc. Precum îngerii în ceruri
laudă şi preaslăvesc pururea pe Dumnezeu în toată
vremea – aşa se cuvine şi nouă neamului omenesc
după putere să ne asemănăm acelora. Sufletul
omului este o scânteie dumnezeiască pusă de
Dumnezeu la zămislire şi care este datoare a se
întoarce cândva iarăşi de unde îşi are fiinţa sa.
Pentru aceasta omul este dator ca să fie în strânsă
legătură cu izvorul său de viaţă cu Ziditorul şi
Dumnezeul său. Dar nu este altă cale de a ne apropia
de veşnicul Dumnezeu decât prin rugăciune curate
şi neîncetată. Rugăciunea trebuie să ocupe cel mai
întâi loc în inima noastră – să nu ne înşelăm
hrănindu-ne numai trupul – iar sufletul răbdând de
foame.La orice început: la rugăciune, la lucru, când
4
mănânci, când bei, când te aşezi, când te scoli, când

vorbeşti sau când umbli fă semnul Sf. Cruci că
întăreşte, ca şi cu o armă nebiruită împotriva
vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.
Mărturisind pe Hristos zi rugăciunea: Doamne Iisus
Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul. În fiecare zi, în fiecare noapte, la fiecare
pas să ne gândim că Dumnezeu ne priveşte, ne
ascultă rugăciunea, că El vede adâncul sufletului
nostru. Rugăciunea trebuie însoţită şi de fapte bune
– că altfel una fără alta sunt moarte. Într-o zi vom
muri ca toţi muritorii şi atunci ni se va cere socoteală
de cele ce am făcut.
Aşadar frate vino-ţi în fire şi întreabă-te în sinea ta:
Oare ce mă aşteaptă dincolo de mormânt, de care
parte mă voi afla la judecata de apoi, de-a stânga cu
diavolii sau de-a dreapta cu îngerii? Cu Hristos în
ceruri sau cu diavolii în iad. Respectă nunta ca o
legătură sfântă şi du o viaţă cinstită şi curată.
Fereşte-te de avort prin care poţi ucide o fiinţă care
dacă ai lăsa-o să trăiască ţi-ar putea mântui tot
neamul. Naşte toţi copiii şi-i creşte în frica de
Dumnezeu că de nu – vei răspunde de ei la
înfricoşata judecată.
Iubeşte şi cinsteşte pe părinţii şi fraţii tăi.
Străduieşte-te să nu fii părinţilor ruşine şi neamului
tău ocară. Ţine cu sfinţenie cele patru posturi de
peste an şi zilele de miercuri şi vineri şi rânduielile
Bisericii că altfel nu te poţi numi creştin. Când eşti
bolnav, înainte de a chema doctorul, cheamă preotul
să-ţi facă rugăciunile cuvenite. Mărturiseşte-ţi
păcatele la preot măcar de patru ori pe an ca să iei
5
iertare de la Domnul Dumnezeu, să nu te găsească

moartea nepregătit ducându-te în chinurile veşnice
ale iadului.
Trăind noaptea în curăţie – dimineaţa pe nemâncate
ia Sf. Anaforă şi aghiasmă. Cel puţin odată pe an fă
rugăciunea aghiesmei în casă stropind toate să fugă
diavolul. Să te împotriveşti cu toată tăria marilor
păcate ce bântuie lumea: necredinţa, vrăjitoria,
luxul, avorturile, curvia, sodomia, malahia,
drogurile, tutunul, alcoolul, cafeaua şi străduindu-te
să-ţi sfinţeşti viaţa. Zilnic străduieşte-te să faci fapte
bune ce apropie pe om de chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu. Caută pacea cu toată lumea şi iartă-i pe
toţi.
Munceşte ca şi cum n-ai muri niciodată – dar
îngrijeşte-te de suflet ca şi cum ai muri mâine. Să
începi de aici de pe pământ a vieţui ca în ceruri căci
pentru aceasta suntem făcuţi, pentru sfinţenie – nu
pentru necurăţie, pentru fericire – nu pentru
nefericire. Să ne ajute Domnul Dumnezeu şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Maica Sa cea
Preasfântă şi toţi sfinţii să începem a merge pe calea
cea bună.
6
RUGĂCIUNILE DE DIMINEAŢĂ
Rugăciunile începătoare
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

De eşti preot, să zici:
Binecuvântat este Dumnenzeul nostru totdeauna,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.
Iar de nu eşti preot, să zici:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale
tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Şi să zici iarăşi:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului,
care pretutindeni eşti şi toate le împlineşti, Vistierul
bunătăţilor şi Dătătorule de viată, vino şi te
sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată
necurăţia şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de
7
moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne,
curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă
fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă
neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de 3 ori) Slavă... şi acum... Tatăl
nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele
Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în
cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-
ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce
pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi. Amin.
Apoi troparele acestea:
Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule,
şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile
îngerilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea
mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide
ca să Te laud pe Tine, Prea Sfântă Treime: Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile
tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Şi acum...
Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele
fiecăruia se vor descoperi. Ci cu frică să strigăm în
miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule,
8
pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe

noi.
Doamne miluieşte (de 12 ori)
Slavă... şi acum....
Rugăciune către Prea Sfânta Treime
Din somn sculându-mă, mulţumescu-Ţi Ţie,

Preasfântă Treime, că pentru multă bunătatea Ta şi
pentru îndelungă răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe
mine, leneşul şi păcătosul, nici nu m-ai pierdut
pentru fărădelegile mele, ci ai arătat iubire de
oameni, după obicei; şi, întru deznădăjduire zăcând
eu, m-ai ridicat, ca să cuget şi să slăvesc puterea
Ta. Deci acum luminează-mi ochii gândului,
deschide-mi gura, ca să mă învăţ cuvintele Tale, să
înţeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ţi cânt
întru mărturisirea inimii şi să laud preasfânt numele
Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum
şi pururea şi in vecilor vecilor. Amin
Altă rugăciune:
Slavă Ţie, Împărate, Dumnezeule Atotputernice,
Care cu purtarea Ta de grijă cea dumnezeiască şi
de oameni iubitoare m-ai învrednicit pe mine,
păcătosul şi nevrednicul, a mă scula din somn şi a
dobândi intrare în casa Ta. Primeşte, Doamne, şi
glasul rugăciunii mele, ca şi al sfintelor şi
înţelegătoarelor Tale puteri, şi binevoieşte ca din
inimă curată şi cu duh de umilinţă să Ţi se aducă
Ţie laudă din necuratele mele buze; ca şi eu să mă
fac părtaş fecioarelor celor înţelepte, cu luminată
9
făclia sufletului meu, şi să Te slăvesc pe Tine,

Dumnezeu-Cuvântul Cel slăvit în Tatăl şi în Duhul
Sfânt. Amin.
Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru
Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos,
Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos,
Împăratul şi Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)
Apoi îndată Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi

după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea
mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de
păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o
cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, să fi
îndreptăţit întru cuvintele Tale şi biruitor când vei
judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi
în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai
iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu
isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos
decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da
bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele
smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi
toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată
zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept
înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă
lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua
10
de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu

duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără
de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge,
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-
va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele
mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că
de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le
vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit;
inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta Sionului, şi
să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei
binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot;
atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
CREZUL – Simbolul Credinţei

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor
şi nevăzutelor.
Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte
de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu
făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au
făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la
Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi
a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
11
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,
Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi
cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin
prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească
Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viata veşnică ce va să fie. Amin.
Rugăciunea întâia, a Sfântului

Macarie cel Mare:
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul, că
niciodinioară n-am făcut bine înaintea Ta,
izbăveşte-mă deci de cel viclean şi să fie în mine
voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea
nevrednică şi să laud Preasfânt numele Tău, al
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi puru-
rea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a doua, a Sfântului
Macarie cel Mare:
Din somn sculându-mă, cântare în miez de noapte

aduc Ţie, Mântuitorule, şi înaintea Ta căzând, strig:
Nu mă lăsa să adorm în moartea păcatelor, ci mă
miluieşte, Cel Care Te-ai răstignit de voie, şi pe
12
mine, cel care zac în lene, grăbind mă scoală şi mă

mântuieşte, ca să stau înaintea Ta întru rugăciuni;
iar după somnul nopţii, să-mi luminezi ziua fără de
păcat, Hristoase Dumnezeule, şi mă mântuieşte.
Rugăciunea a treia, a Sfântului
Macarie cel Mare:
Către Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni,
sculându-mă din somn scap şi spre lucrurile Tale
mă nevoiesc. Mă rog Ţie, ajută-mi cu milostivirea
Ta în toată vremea şi în tot lucrul. Scapă-mă de toa-
te lucrurile lumeşti cele rele şi de sporirea
diavolească izbăveşte-mă şi mă du întru Împărăţia
Ta cea veşnică. Că Tu eşti Făcătorul meu şi
Purtătorul de grijă şi Dătătorul a tot binele şi întru
Tine este toată nădejdea mea şi Ţie slavă înalţ,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a patra, a Sfântului
Macarie cel Mare:
Doamne, Cel Care cu multa Ta bunătate şi cu
îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău,
de am trecut vremea nopţii acesteia fără ispită de
toată răutatea pizmaşului, Tu Însuţi, Stăpâne,
Făcătorule a toate câte sunt, învredniceşte-mă cu
adevărată lumina Ta ca să fac voia Ta cu inimă lu-
minată, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a cincea:
Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Care primeşti
de la puterile Tale cele cereşti cântarea Prea Sfintei
Treimi, primeşte şi de la noi, nevrednicii robii Tăi,
cântarea Prea Sfintei Treimi şi ne dăruieşte ca în
13
toţi anii vieţii noastre şi în tot ceasul Ţie slavă să-Ţi

înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
Rugăciunea a şasea:
Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul puterilor şi al
tuturor trupurilor, Care întru cele de sus locuieşti şi
spre cei smeriţi priveşti; Cel Care ispiteşti inimile şi
rărunchii şi tainele oamenilor le ştii cu adevărat;
Lumină fără de început şi pururea fiitoare, în care
nu este mutare sau umbră de schimbare; Însuţi, Îm-
părate fără de moarte, primeşte rugăciunile noastre
pe care le aducem Ţie din gurile noastre cele
necurate, în acest ceas al nopţii, îndrăznind pentru
mulţimea milelor Tale. Iartă-ne greşelile ce am
greşit înaintea Ta, cu lucru, cu cuvântul, cu gândul,
cu voie sau fără de voie, din ştiinţă sau din ne-
ştiinţă. Curăţeşte-ne pe noi de toate întinăciunile
trupeşti şi sufleteşti, făcându-ne pe noi casă
cinstitului şi Prea Sfântului Tău Duh. Şi ne
dăruieşte nouă cu inimă veghetoare şi curată să
trecem toată noaptea acestei vieţi, aşteptând
luminata şi sfânta zi a Unuia-Născut Fiului Tău, a
Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, când va veni pe pământ cu slavă să judece
pe toţi şi să plătească fiecăruia după faptele lui. Ca
să nu fim aflaţi zăcând şi dormi-tând, ci priveghind
şi treziţi în lucrarea porunci-lor Lui şi să fim gata a
intra în bucuria şi cămara slavei Lui celei dum-
nezeieşti, unde este glasul cel neîncetat al celor
care Te laudă şi nespusa dulceaţă a celor care văd
pururea frumuseţea cea nespusă a slavei Tale. Că
Tu eşti Lumina cea adevărată, Care luminezi şi
14
sfinţeşti toate, şi pe Tine Te laudă toată făptura în

veci. Amin.
Rugăciunea a şaptea:
Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule Preaînalte şi
Doamne al milelor, Cel Care faci cu noi pururea
lucruri mari şi cu anevoie de urmat, slăvite şi
preaminunate, care nu au număr. Cel Care ne-ai dat
nouă somn spre odihna neputinţelor noastre şi
spre repaos de ostenelile trupului, mulţumindu-Ţi
că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre,
ci, după obicei, Te-ai arătat iubitor de oameni şi ne-
ai ridicat pe noi pentru a slăvi stăpânirea Ta. Pentru
aceea ne rugăm bunătăţii Tale celei neasemănate:
luminează ochii gândului nostru şi ridică mintea
noastră din somnul cel greu al lenei şi deschide
gura noastră şi o umple de laudele Tale, ca să
putem în linişte a cânta, a striga şi a ne mărturisi
pururea Ţie, Dumnezeului Celui slăvit în toate şi de
toţi: Tatălui Celui fără de început, împreună şi
Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi Bunului
şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan
Gură de Aur, după numărul
ceasurilor nopţii şi ale zilei
Pentru ceasurile nopţii:
Doamne, nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc.
Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice.
Doamne, de am greşit, fie cu mintea, fie cu gândul,
sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartă-mă.
15
Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea,

nepăsarea, trândăvia şi de nesimţirea cea îm-
pietrită.
Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea.
Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o
pofta cea rea.
Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dum-
nezeu milostiv, văzând neputinţa sufletului meu,
miluieşte-mă.
Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să
preaslăvesc Preasfânt numele Tău.
Doamne, Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul
Tău, în Cartea Vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.
Doamne, Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un
bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun
început bun.
Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău.
Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă
pe mine, păcătosul, necuratul şi nevrednicul robul
Tău, întru Împărăţia Ta. Amin.
Pentru ceasurile zilei:
Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă.
Doamne, nu mă lăsa.
Doamne, nu mă duce în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun.
Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte
şi umilinţă.
Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele
mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare.
Doamne, dă-mi răbdare şi voie nebiruită şi blân-
deţe.
16
Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi

frica Ta în inima mea.
Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot
sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta.
Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de
diavoli şi de patimile trupeşti şi de toate celelalte
lucruri necuviincioase.
Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie şi
întru mine, păcătosul, voia Ta, că binecuvântat eşti
în veci. Amin.
Rugăciunea a noua, către sfântul
înger păzitor al vieţii noastre:
Îngerule sfânt al lui Hristos, către tine cad şi mă rog,
păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfân-
tul Botez spre păzirea sufletului şi a păcătosului meu
trup. Iar eu, cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele
rele, am mâniat preacurată lumina ta şi te-am izgonit
de la mine prin toate lucrurile cele de ruşine: cu
minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu
trufia, cu neascultarea, cu neiubirea de fraţi şi cu
ţinerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu
preacurvia, cu mânia, cu scumpătatea, cu mâncarea
cea fără de saţ, cu beţia, cu multa vorbire, cu
gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele
şi cu aprinderea spre desfrânare, având mai ales
voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a
mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare
nu o au! Dar cum vei putea să cauţi spre mine sau
să te apropii de mine, cel necurat ca un câine? Sau
cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mi-
ne, cel care m-am încurcat aşa de rău în lucrurile
cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare
17
pentru faptele mele cele amare, rele şi viclene, în

care cad în toate zilele şi nopţile şi în tot ceasul? De
aceea cad înaintea ta şi mă rog, păzitorul meu cel
sfânt, milostiveşte-te spre mine, păcătosul, şi-mi fii
mie ajutător şi sprijinitor asupra vrăjmaşului meu
celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, şi Împărăţiei lui
Dumnezeu mă fă părtaş, cu toţi sfinţii, acum şi pu-
rurea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a zecea, către Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu:
Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare,
cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni izgo-
neşte de la mine, smeritul şi ticălosul robul tău,
deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea
de grijă şi toate gândurile cele întinate, cele rele şi
hulitoare de la ticăloasa mea inimă şi de la întune-
cata mea minte. Şi stinge văpaia poftelor mele, că
sărac sunt şi ticălos. Şi mă izbăveşte de multe rele
şi aduceri-aminte şi năravuri, şi de toate faptele cele
rele mă slobozeşte. Că binecuvântată eşti de toate
neamurile şi preacinstitul tău nume se slăveşte în
vecii vecilor. Amin.
Slavă... şi acum...
Doamne miluieşte (de 3 ori). Binecuvinteaza…
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi! Amin.
Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea,

Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi
ajutătoarea străinilor, bucuria scârbiţilor şi
acoperitoarea necăjiţilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi
18
necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă

ca pe un străin. Necazul meu îl ştii: dezleagă-l
precum vrei, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă
folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună; ci
numai pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca să mă
păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin!
Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi
prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai
slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără
stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe
tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te
slăvim.
POMELNIC LA VII ŞI LA MORŢI

19
RUGĂCIUNI PENTRU TOATĂ

TREBUINŢA
Rugăciunea la începutul lucrului
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule Unule-Născut al
Tatălui Celui fără de început, care în Sfânta Ta
Evanghelie, ai zis: „Tatăl Meu până acum lucrează şi
Eu lucrez”; Tu, Doamne, Cel ce ai gră-it prin gura
Proorocului Tău, David: „Ieşi-va omul la lucrul său
şi la lucrarea sa, până seara”; şi iarăşi Tu ai hotărât
prin gura fericitului Tău Apostol Pavel, că: „Cel ce
nu lucrează, să nu mănânce”. Apoi, Însuţi Tu, ai
grăit cu Însăţi preacurată gura Ta: „Fără de Mine nu
puteţi face nimic” şi „Orice veţi cere (de la Tatăl)
întru Numele Meu, Eu voi face...”. Doamne,
Dumnezeule, ascult din toată inima Dumnezeieştile
Tale cuvinte şi cu umilinţă alerg la bunătatea Ta,
rugându-mă: ajută-mi cu Harul Tău, să săvârşesc
lucrul ce am început în Numele Tău: al Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh. Amin! „Dumnezeule, spre
ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca să-mi ajuţi mie
grăbeşte. Să se ruşineze şi să se încrunteze cei ce
caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se
ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se
îndată ruşinându-se cei ce-mi grăiesc mie: bine este,
bine este. Să se bucure şi să se veselească de Tine
toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică
pururea: Mărească-se Domnul! cei ce iubesc
mântuirea Ta. Iar eu sărac sunt şi mişel, Dumnezeule
ajută-mi. Ajutorul meu şi izbăvitorul meu eşti Tu,
Doamne, nu zăbovi”.
20
Rugăciunea la sfârşitul lucrului

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce eşti plinirea tuturor
bunătăţilor, Ţie Îţi mulţumesc pentru ajutorul şi
sporul ce mi-ai dat la lucrul meu acesta, pe care cu
Harul Tău l-am făcut astăzi. Şi acum mă rog Ţie,
Doamne, fă ca lucrarea mea să-mi fie de folos.
Umple de bucurie şi de veselie sufletul meu şi mă
mântuieşte, ca un mult Milostiv şi de oameni iubitor.
Amin. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, Care
ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de
oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu
cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de
care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău.
Te slăvesc, Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân
şi făcător de bine. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, Îţi
mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi
negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi
dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea
de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot
răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte şi mă
învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele, totdeauna
mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele
preabune, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
Rugăciunea la vreme de călătorie

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Calea,
Adevărul şi Viaţa, Care ai slobozit cu preaslăvire pe
Iosif de prigonirea fraţilor săi, povăţuindu-l pe el în
Egipt şi cu binecuvântarea bunătăţii Tale ajutându-l,
21
l-ai făcut să sporească uimitor în toate. Doamne, Cel

ce ai călătorit împreună cu Luca şi cu Cleopa la
Emaus şi prin frângerea pâinii preaslăvit
descoperindu-Te lor, i-ai făcut să se întoarcă veseli
în Ierusalim, călătoreşte şi acum cu Harul şi cu
Dumnezeiasca Ta binecuvântare cu noi, robii Tăi
(numele), care cu umilinţă ne rugăm Ţie. Şi precum
ai trimis, lui Isaac şi lui Tobie, înger paşnic,
împreună-călător, iar călătoria şi întoarcerea acelora
cu pace şi cu bună sporire ai făcut-o, rugămu-ne Ţie,
trimite-ne şi nouă, îngeri paşnici, credincioşi,
îndreptători, păzitori, ca să ne povăţuiască pe noi
după voia Ta. Izbăveşte-ne pe noi de tâlhari şi de
toată bântuiala vrăjmaşilor ucigători de oameni,
păzeşte-ne viaţa noastră nevătămată şi sufletele
curate de toată întinăciunea ni le fereşte. Mişcările
noastre sporeşte-le în bine, apucăturile îndreptează-
ni-le şi ne izbăveşte pe noi de cei ce ne vor nouă răul,
văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi. Izbăveşte-ne de
dosădirea oamenilor răi şi vicleni şi de tot viforul şi
nefericirea. Dăruieşte-ne nouă pace, sănătate şi
Dumnezeiescul Tău ajutor cel atotputernic, ca spri-
jiniţi fiind, să nu ne abatem din calea poruncilor Tale.
Aşa ne rugăm Ţie, Împărate atotputernice, şi
nepomenitorule de rău, Doamne, auzi-ne pe noi
smeriţii, pentru bunătatea Ta şi treci cu vederea
greşelile noastre. Îmbogăţeşte-ne pe noi cu Harul
Tău şi plini de dânsul ne arată, împodobindu-ne cu
Dumnezeiasca Ta blagoslovenie, cu mila şi cu
bunătăţile cereşti şi pământeşti, ca astfel călătorind,
să ne întoarcem cu bine, lăudând şi binecuvântând
22
bunătatea Ta cea nemărginită. Că a Ta este stăpâ-

nirea, împărăţia, Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului
şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!
Rugăciunea la timp de boală

Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hristoase!
Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele
oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe
cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe
cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii
Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această
mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!
Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi
iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul
său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta,
dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru
păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale
durerii, ca un Doctor priceput, precum vei vrea. Dar
căzând înaintea Ta, Te rog îndură-Te de robul Tău,
potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din
patul durerii. Să îi fie această încercare prin care
trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun
mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi este de
folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne,
după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui
răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi
toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de
durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.
Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să
23
cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de

mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul
Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!”. Amin.
Rugăciune la vreme de îndoială şi

ispită
Doamne, Doamne, Cel Care ai îngăduit diavolului să
ispitească în Rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva,
spre a le încerca ascultarea şi supunerea; Cel Care,
de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu
îngrozire şi cu grele suferinţe pe Dreptul Iov, robul
Tău, pentru ca şi mai lămurit să se vădească virtuţile
şi credinţa lui întru Tine; Cel Care ai dat îngăduinţă
satanei să se apropie cu ispitire de Însuşi Fiul Tău,
spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşertăciu-
nile acestei lumi, pentru ca, înfrânt şi ruşinat, acest
duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii
cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este:
Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui
Unuia să-I slujeşti!”; Cel Care tuturor drepţilor şi
sfinţilor Tăi le-ai dat vremi de ispitire şi de grele
îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă şi
să rămână şi mai întăriţi în credinţa, în nădejdea, în
dragostea şi în supunerea cea către Tine; Însuţi,
Atotputernice şi Preabunule Stăpâne, ajută-mi şi mie
în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură
mintea cu îndoieli şi cu îmboldiri, şi când viclene
amăgiri îmi frământă inima şi sufletul.
Arată-mi, Milostive, adevărul şi calea Ta cea dreaptă,
pentru ca, biruind uneltirile de acum ale diavolului,
24
să mă pot bucura de cuvintele Apostolului Tău

Iacob, care zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita,
căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care
a făgăduit-o Dumnezeu celor care Îl iubesc pe El”.
Dăruieşte-mi, Stăpâne, inimă curată şi credinţă tare,
pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu
proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulţit cei
care mă necăjesc! Mulţi zic sufletului meu: Nu este
mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne,
sprijinitorul meu eşti, slava mea, şi Cel Care înalţi
fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat
şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui! A Domnului
este mântuirea şi peste tot poporul Tău
binecuvântarea Ta”. Amin.
Rugăciune la vreme de necaz şi

supărări
Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi
strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă
Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi
alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu
harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă
frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.
Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi
împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea,
căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.
Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se
simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.
Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o
rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-
25
au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din

jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu
dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea
venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o,
Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la
faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea
m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor.
Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om
nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta
aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine,
Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tuturor
credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!
Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată,
Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum
satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc
corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură
noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul
meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi
mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să
aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-
am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru
Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este
nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor
iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade
în străfundurile iadului, împins de forţe diabolice,
dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l
eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe
mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă
împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi
pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti
mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decât serafimii! Amin.
26
Rugăciunea părinţilor pentru copii
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu

înţelepciunea Ta ai zidit pe om din ţărână şi ai
suflat în faţa lui suflare de viaţă şi, binecuvântându-
l, ai zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul;
iar la Cana Galileii, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai
binecuvântat nunta şi deci naşterea de fii, cu multă
umilinţă rog marea Ta bunătate, ca neîncetat să
reverşi harul Tău şi să Te milostiveşti asupra co-
piilor mei, pe care ai binevoit să mi-i dăruieşti.
Umple-i de înţelepciune şi pricepere. Apără-i de
toate cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Porun-
ceşte îngerilor Tăi ca totdeauna să le fie călăuze şi
povăţuitori spre toate faptele cele bune, ca de-a
pururea să Te poată lăuda şi preaslăvi în veci.
Amin.
Rugăciunea copiilor pentru părinţi

Rugăciune de mulţumire pentru
binefacerile primite de la Dumnezeu
Doamne Iisus Hristoase Dumnezeul nostru,
Dumnezeule a toată milostivirea, care cu
nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de
oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu
cutremur aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de
care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău.
Te slăvesc, Te laud şi Te preaînalţ ca pe un Domn,
27
Stăpân şi Făcător de bine. Şi iarăşi căzând înaintea

Ta, îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei
şi negrăitei Tale milostiviri ca şi de acum înainte să-
mi dăruieşti faceri de bine ca să sporesc în
dragostea Ta şi a aproapelui meu.
Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi
linişte sufletească. Şi mă învredniceşte în toate zilele
vieţii mele, totdeauna mulţumire să-ţi aduc şi să
grăiesc şi să cânt cele bine plăcute Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!
28
CEASUL ÎNTÂI – PSALM 5 – PS. 89 –

PS. 100
Troparul sfântului zilei
Troparul din Postul Mare
Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi
Dumnezeul meu.
Graiurile mele ascultă-le Doamne, înţelege strigarea
mea.
Căci către Tine mă voi ruga, Doamne.
Slavă... Şi acum...
Cum Te vom numi, ceea ce esti plină de har? Cer,
că ai răsărit pe Soarele dreptăţii? Rai, că ai odrăslit
floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai rămas
nestricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale
braţe Fiu, pe Dumnezeul tuturor? Pe Acela roagă-L
să mântuiască sufletele noastre.
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu
mă stăpânească nici o fărădelege.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi
poruncile Tale.
Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi mă învaţă
îndreptările Tale.
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să
laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
Doamne miluieşte (de 40 ori) – Cel ce în toată vremea
şi în tot ceasul… (vezi la pag. 208)
Rugăciunea Sf. Efrem Sirul – Doamne şi Stăpânul vieţii
mele (vezi la pag. 209)
Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi

sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se
29
însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa

să vedem lumina cea neapropiată. Îndreptează paşii
noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor
sfinţilor Tăi. Amin.
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri,
izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de
Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire
nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca
să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă pururea
Fecioară.
CEASUL AL 3LEA – PSALM 16 – PS.

24
Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul
al treilea, L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela,
Bunule, nu-L lua de la noi, ci Îl înnoieşte întru noi,
cei ce ne rugăm Ţie.
Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh
drept înnoieşte în cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău
cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Slavă... Şi acum...,
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea
adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne
rugăm: Roagă-te Stăpână cu Sfinţii Apostoli, să
miluiască sufletele noastre.
Domnul Dumnezeu bine este cuvântat. Bine este
cuvântat Domnul, ziua, în toate zilele; să facă
30
priincioase cele ale noastre Dumnezeul mântuirii

noastre, Dumnezeul nostru, Dumnezeul mântuirii.
Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru,
Cel ce preaîntelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-
le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat,
Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
şi în tot ceasul (vezi la pag. 208)
Rugăciunea Sf. Mardarie:

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice,
Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi
Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-
mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii,
miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că
binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
CEASUL AL 6LEA– PSALM 53 – PS.

54 – PS. 90
Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea pe Cruce ai
pironit păcatul, cel cu îndrăzneală, făcut de Adam
în rai, şi zapisul greşealelor noastre rupe-l,
Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
Auzi, Dumnezeule, glasul meu şi nu trece cu
vederea rugăciunea mea.
Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit
pe mine.
31
Neavând îndrăzneală pentru păcatele noastre cele

multe, tu, pe Cel ce S-a născut dint ine roagă-L,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate
rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpanului. Nu
trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor
Preacurată, că Milostiv este şi poate să mântuiască,
Cel ce a voit a pătimi pentru noi.
Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase
Dumnezeule; pe Cruce ai întins preacurate mâinile
Tale, adunând toate neamurile cele ce strigă:
Doamne, slavă Ţie.
Slavă...
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule,
cerând iertare greşealelor noastre, Hristoase
Dumnezeule. Că de voie ai binevoit a Te sui cu
Trupul pe Cruce, ca să izbăveşti din robia
vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceea,
cu mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de
bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să
mântuieşti lumea.
Şi acum...
Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi
de milostivire, Născătoare de Dumnezeu. Caută
spre poporul cel păcătos şi arată, ca totdeauna,
puterea ta. Că întru tine nădăjduind, strigăm ţie: "
Bucură-te" , ca şi oarecând Gavriil, mai-marele
voievod al celor fără de trup.
şi în tot ceasul (vezi la pag. 208)
32
Rugăciune a Marelui Vasile:

Dumnezeule şi Doamne al Puterilor şi Ziditor a
toată făptura, Care, pentru milostivirea milei Tale
celei neasemănate, pe Unul-Născut Fiul Tău, pe
Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis spre
mântuirea neamului nostru şi, prin cinstită Crucea
Lui, zapisul păcatelor noastre L-ai rupt şi ai biruit
întru Dânsul stăpâniile şi puterile întunericului;
Însuţi Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte
aceste rugăciuni de mulţumire şi de cerere ale
noastre, ale păcătoşilor, şi ne izbăveşte pe noi de
toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi
întunecată şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi
care caută să ne facă rău. Pătrunde cu frica Ta
trupurile noastre şi nu pleca inimile noastre spre
cuvinte sau gânduri rele, ci cu dorirea Ta hrăneşte
sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna căutând
şi cu lumina cea de la Tine povăţuiţi fiind, la Tine,
Lumina cea neapropiată şi pururea fiitoare privind,
neîncetată mărturisire şi mulţumire Ţie să înălţăm,
Tatălui celui fără de început, împreună Unuia-
Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi Bunului şi de
viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în
33
OBEDNIŢA
Psalmul 102
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate
cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu
uita toate răsplătirile Lui.
Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce
vindecă toate bolile tale;
Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel
ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor
ca ale vulturului tinereţile tale.
Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor
celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui
Israel voile Sale.
Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător
şi mult-milostiv.
Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va
mânia.
Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după
fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de
mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri,
depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul
pe cei ce se tem de El;
34
Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Şi-a aminte

că ţărână suntem.
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va
înflori.
Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va
mai cunoaşte încă locul său.
Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se
tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc
legământul Lui
Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe
ele. Domnul în Cer a gătit scaunul Său şi împărăţia
Lui peste toţi stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la
vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul
cuvintelor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile
Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot
locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu
pe Domnul.
Slavă…Şi acum…
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate
cele din lăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Bine
eşti cuvântat, Doamne.
Slavă...
Psalmul 145
Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi
Dumnezeului meu cât voi trăi.
Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în
care nu este izbăvire.
35
Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În

ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,
nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,
Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele
din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;
Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă
hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei
ferecaţi în obezi;
Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul
înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi;
Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe
văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău,
Sioane, în neam şi în neam.
Şi acum...
Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel
ce eşti fără de moarte, şi ai primit pentru mântuirea
noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de
Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; Carele
neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te,
Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai
călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit
cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
Fericirile:
Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe
noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este
împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
36
Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia

se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu
se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora este
împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi
vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind
pentru Mine.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă
este în ceruri.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru
împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru
împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru
împărăţia Ta.
Ceata îngerească Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt,
Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plineste cerul şi
pământul de slava Ta.
Stih:
Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veţi lumina, şi feţele
voastre nu se vor ruşina.
Ceata îngerească Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt,
Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plineste cerul şi
Slavă...
37
Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate

cereştile puteri, Te laudă pe Tine şizice: Sfânt,
Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi
Şi acum... Crezul
Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşealele
nostre, cele de voie şi cele fără de voie,cele cu
lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă,
cele din noapte şi din zi,cele cu mintea şi cu
gândul, toate le iartă nouă, ca un bun şi de oameni
iubitor.
Tatăl nostru... Slavă...
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor
robilor Tăi, unde nu este durere,nici întristare, nici
suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată
milocitoare către Făcătorul,neschimbată, nu trece
cu vederea glasurile cele de rugăciune ale
păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre
ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine:
Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre
îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de
Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.
Doamne miluieşte(de 12 ori)
Presfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie
nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor
bunătăţilor, fii binevoitoare şi mie păcătosului;
întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată
întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca
totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă
38
închin Ţie şi să zic: Unul Sfânt, Unul Domn Iisus

Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Iar de este Liturghie, se zice:
Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne,
ca să lăudăm slava Ta, că ne-ai învrednicit pe noi a
ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de moarte, cu
precinstitele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine.
Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta; toată ziua să
ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, Aliluia, Aliuluia.
Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi
până-n veac (de 3 ori).
Psalmul 33
Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea,
pururea lauda Lui în gura mea. În Domnul se va
lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se
veselească. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine, şi
să înălţăm numele Lui împreună. Căutat-am pe
Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-
a izbăvit. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi,şi feţele
voastre să nu se ruşineze. Săracul acesta a strigat
şi Domnul l-a auzit pe el,şi din toate necazurile lui l-
a izbăvit. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul
celor ce se tem de El, şi-i va izbăvi pe ei. Gustaţi şi
vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care
nădăjduieşte în El. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii
Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El. Bogaţii au
sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul
nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi fiilor, ascultaţi-
mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi;
cine este omul cel ce voieşte viaţă, care iubeşte să
vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele
39
tale să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă

bine,caută pacea şi o urmează pe ea. Ochii
Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre
rugăciunea lor. Iar faţa Domnului spre cei ce fac
rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor.
Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi din toate
necazurile lor i-a izbăvit. Aproape este Domnul de
cei umiliţi la inimă, şi pe cei smeriţi cu duhul îi va
mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate
acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul păzeşte
toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc
pe cel drept vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele
robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în
El.
Cuvine-se cu adevărat... Slavă... Şi acum... Doamne
miluieşte (de 3 ori)
40
ANTIFOANELE DE LA SFÂNTA
LITURGHIE
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti
minunat întru sfinţi, pe noi cei ce-Ţi cântăm: Aliluia.
mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu.
Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai
înviat din morţi, pe noi cei ce-Ţi cântăm: Aliluia.
Doamne mântuieşte pe cei binecredincioşi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de
moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori).
De este praznic împărătesc se cântă:
Câti în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi
îmbrăcat. Aliluia.
Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă Învierea
Ta o lăudăm şi o slăvim.
Apostolul... Sfânta Evanghelie...
Preotul: Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi,
Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Harul Domnului nostrum Iisus Hristos şi dragostea
lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
fie cu voi cu toţi.
Heruvicul la Sfânta Liturghie
Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim şi
făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare
aducem; toată grija cea lumească să o lepădăm.
41
Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel în chip

nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia.
Aliluia. Aliluia.
În joia mare se cântă:
Cinei Tale celei de taină astăzi, Fiul lui Dumnezeu,
părtaş mă primeşte, că nu voi spune taina Ta
vrăjmaşilor Tăi, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda. Ci ca
tâlharul mărturisindu-mă, mă rog Ţie: Pomeneşte-
mă Doamne întru Împărăţia Ta. Aliluia. Aliluia.
Aliluia.
Crezul:
Mila păcii, jertfa laudei – Către Domnul
Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh; Treimei Celei de o fiinţă şi
nedespărţită.
Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot! Plin este
cerul şi pământul de slava Ta. Osana întru cei de
sus! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele
Domnului. Osana întru cei de sus!
Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm; Ţie Îţi
mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului
nostru.
Axion:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată
şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai
cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe
Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
La Naşterea Maicii Domnului – glasul 8
42
Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi

fecioarelor naşterea de fii; dar întru tine,
Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit.
Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine
neîncetat te fericesc.
La Înălţarea Sfintei Cruci – glasul 8
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai
odrăslit fără lucrare pe Hristos, prin Care pomul
Crucii, cel de viaţă purtător, în pământ a fost sădit.
Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne
lui, pe tine te mărim.
La Naşterea Domnului – glasul 1
Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind
peştera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea
sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput,
Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, Îl mărim.
La Botezul Domnului – glasul 6
Nu se pricepe nici o limbă a te lăuda după
vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus
de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare.
Însă, fiind bună, primeşte credinţa; că ştii
dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu
creştinilor eşti ocrotitoare, pe tine te mărim.
La Întâmpinarea Domnului – glasul 3
În lege, în umbra şi în Scriptură, închipuire vedem
noi credincioşii. Toată partea bărbătească, ce
deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci,
pe Cuvântul cel mai înainte născut, pe Fiul Tatălui
celui fără de început, pe Cel întâi-născut din Maică,
fără ispită bărbătească, Îl mărim.
La Învierea Domnului – glasul 5
43
Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară,

bucură-te. Şi iarăşi zic: Bucură-te, că Fiul tău a
înviat a treia zi din mormânt.
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că
slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te
bucură, Sioane; iar tu, curate Născătoare de
Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut
al tău.
La Adormirea Maicii Domnului – glasul 1
Neamurile toate te fericesc pe tine, una de
Dumnezeu Născătoare.
Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată
Fecioară; că naşterea păstrează fecioria şi moartea
arvuneşte viaţă. Ceea ce după naştere eşti fecioară
şi după moarte vie, mântuieşte pururea, Născătoare
de Dumnezeu, moştenirea ta.
Tatăl nostru:
Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui
Dumnezeu-Tatăl. Amin.
Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru
cele înalte.
În Joia Mare:
Cinei Tale celei de taină astăzi, Fiul lui Dumnezeu,
părtaş mă primeşte, că nu voi spune taina Ta
vrăjmaşilor Tăi, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda. Ci ca
tâlharul mărturisindu-mă, mă rog Ţie: Pomeneşte-
mă Doamne întru Împărăţia Ta. Aliluia. Aliluia.
Aliluia.
Binecuvântat este Cel ce vine întru numele
Domnului; Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat
nouă.
44
Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne,

ca să lăudăm slava Ta, că ne-ai învrednicit pe noi a
ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de moarte, cu
precinstitele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine.
Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta; toată ziua să
ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, Aliluia, Aliuluia.
Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi
până-n veac. (de 3 ori)
Preotul zice:
Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al Său
har şi a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi
pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Se cântă:
Stăpână, Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi
şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile şi necazul.
Ps. 33
RUGĂCIUNEA LA VREMEA MESEI
Rugăciunea mesei de la amiază

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se
numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta
precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea
de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă
greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne
izbăveşte de cel rău.
45
Rugăciunea după masa de la amiază

Mulţumim Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, că ne-
ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti.
Nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta Împărăţie; ci
precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit,
Mântuitorule, pace dându-le lor, aşa vino şi la noi şi
ne mântuieşte.
Cuvine-se cu adevărat...
Rugăciunea înainte de masa de seară

Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda
pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor
fi inimile lor în veacul veacului.
Rugăciunea după masa de seară

Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, întru făpturile Tale şi
întru lucrul mâinilor Tale ne-am bucurat.
Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne.
Dat-ai veselie în inimile noastre, din rodul grâului,
al vinului şi al untdelemnului, ce s-au înmulţit. Cu
pace ne vom culca şi vom adormi, căci Tu,
Doamne, îndeosebi, întru nădejde ne-ai aşezat.
46
CEASUL AL 9-LEA – PSALM 83 – PS.

84 – PS. 85
Cel ce în ceasul al nouălea pentru noi cu trupul
moarte ai gustat, omoară cugetul trupului nostru,
Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta,
Doamne, după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
Să intre cererea mea înaintea Ta, Doamne, după
cuvântul Tău mă izbăveşte.
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioara şi
răstignire ai răbdat. Bunule, Care cu moartea pe
moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un
Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit
cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni,
Milostive,primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu,
ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru
noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul
cel deznădăjduit.
Nu ne lăsa pe noi până în sfârşit pentru numele Tău
cel sfânt şi nu strica legătura Taşi nu depărta mila
Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, şi
pentru Isaac, robul Tău, şi Israel, sfântul Tău.
Doamne miluieşte (de 40 ori) – Cel ce în toată
vremea… (vezi la pag. 208)
47
Rugăciunea Marelui Vasile:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pentru greşealele
noastre şi până la acest ceas de acum ne-ai adus
pe noi, întru carepe lemnul cel de viaţă făcător fiind
răstignit, tâlharului celui bine-cunoscător intrarea
în rai i-ai făcut şi cu moartea pe moarte ai sfărâmat,
curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii
Tăi, că am greşit şi fărădelegi am făcut şi nu
suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim
la înălţimea cerului, pentru că am lăsat calea
dreptăţii Tale şi am umblat în voile inimii noastre; ci
ne rugăm neasemănatei bunătăţii Tale,iartă-ne pe
noi, Doamne, după mulţimea milei Tale, şi ne
mântuieşte pentru sfânt numele Tău, că s-au stins
întru deşertăciuni zilele noastre. Scoate-ne din
mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre şi
omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe
omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie
să vieţuim,Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine.
Şi aşa urmând poruncilor Tale, la odihna cea
veşnică să ajungem, unde este locaşul tuturor celor
ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat veselia cea
adevărată, şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase
Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună
cu Părintele Tău cel fără de început şi cu
Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
48
VECERNIA
După ce preotul binecuvintează din faţa Sfintei
Mese, se zice: Veniţi să ne închinăm...(de 3 ori).
Psalmul 103
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, slăvitu-Te-ai foarte! Întru
strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce
Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi
cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de
deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce
umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii
Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai
întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va
clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este
îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De
certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor
înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul
în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care
nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere
pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul
munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele
câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste
acelea păsările cerulul vor locui; din mijlocul
stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele
mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale
se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba
dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor;
ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte
inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn
şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor
copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit;
49
acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul

cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost
cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna
spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-
ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate
fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să
ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a
soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor
culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa
până seara. Cât s-au slăvit lucrurile Tale, Doamne,
toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a
pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi
largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este
număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă;
balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în
ea. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană
la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna;
deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de
bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor
tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână
se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi
şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în
veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce
caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură;
Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi
Domnului în viaţa mea,cânta-voi Dumnezeului meu
cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu
mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe
pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie.
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Iarăşi:
50
Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric

şi s-a făcut noapte. Cât s-au slăvit lucrurile Tale,
Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori), Catisma de rând
Psalmul 140
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte
la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine,
auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia
înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară,
auzi-mă, Doamne!
Stihurile care urmează se citesc; iar la sfinţii cu
Slavoslovie mare, sfinţii cu Polieleu,sâmbătă seara
şi la Sfintele Liturghii unite cu Vecernia, se cântă:
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşa de îngrădire,
împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca
să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi
cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar
untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor
lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor.
Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit.Ca o
brazda de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au
oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre
Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de
smintelile celor ce fac fărădelege.
51
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până

ce voi trece.
Psalmul 141:
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul
meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul
meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut
cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au
cursa mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era
cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta
sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti
nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor
vii" .
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit
mai mult decât mine.
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele
Tău.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti
mie.
Psalmul 129:
Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne!
Doamne, auzi glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul
rugăciunii mele.
De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine
va suferi?, că la Tine este milostivirea.
52
Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne;

aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Din straja dimineţii până în noapte, din straja
dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El, şi El
va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Psalmul 116
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El
toate popoarele. Că s-a întărit mila Lui peste noi şi
adevărul Domnului rămâne în veac.
Când se face priveghere începând de la Stihul:
Deschizând tu mâna Ta… se cântă fiecare Stih
adăugând – Bine eşti cuvântat Doamne, iar la ultimele
două se cântă: Slavă Ţie Celui ce ai făcut toate.
Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori)
Stihirile Învierii glas 4
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude
numele Tău
Crucii Tale celei de făcătoare de viaţă neîncetat
închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, învierea Ta
cea de a treia zi o slăvim; că printr-însa ai înnoit
firea omenească cea stricată, Atotputernice, şi
înălţarea la ceruri ne-ai arătat, ca un singur bun şi
de oameni iubitor.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei
răsplăti mie
Osânda pomului neascultării o ai dezlegat,
Mântuitorule, pe lemnul Crucii de bunăvoie
pironindu-Te; şi în iad pogorându-Te, Puternice,
legăturile morţii ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru
aceasta, ne închinăm învierii Tale celei din morţi, cu
53
bucurie cântând: Atotputernice Doamne, slavă Ţie,

Porţile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile
le-ai zdrobit, Hristoase Dumnezeule. Şi neamul
omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta, cu un
glas grăim: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne,
Slavă Ţie.
Doamne, naşterea Ta cea din Tatăl, fără de ani şi
veşnică este; iar întruparea cea din Fecioară,
negrăită şi neînţeleasă este pentru oameni; şi
pogorârea la iad înfricoşătoare a fost pentru
diavolul şi pentru îngerii lui; că moartea călcând, a
treia zi ai înviat, dăruind oamenilor nestricăciune şi
mare milă.
Slavă... a sfântului, din Minei
Şi acum...a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica)
Proorocul David, cel dinspre Tine Dumnezeiesc
părinte, cu dulce cântare despre Tine mai dinainte a
glăsuit, către Cel ce a făcut ţie măriri: Stătut-a
Împărăteasa aproape de-a dreapta Ta. Că pe tine,
Maică, Pricinuitoare a Vieţii te-a arătat Dumnezeu,
Cel ce fără de tată din tine a Se face om a binevoit,
ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat prin
patimi; şi oaia cea rătăcită, pierdută prin munţi,
aflând-o, pe umeri ridicând-o, la Tatăl să o aducă şi,
după voia Sa, cu Puterile cereşti să o unească, de
Dumnezeu Născătoare; şi lumea să o mântuiască
Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
De este priveghere se cântă: Fericit bărbatul... din
prima stare a catismei întâi.
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc Celui
fără de moarte, Celui Sfânt şi Fericit, Iisuse
Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina
54
cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul

Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi
lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel
de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.
Prochimenele săptămânii
Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat.
Iată, acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile
Domnului.
Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.
Mila Ta, Doamne, mă va urma în toate zilele vieţii
mele.
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi
întru puterea Ta mă judecă.
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi
pământul.
Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mă
va întâmpina.
Şi după prochimen se zice:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta, fără de
păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne,
Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit
este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta
spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti
cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările
Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu
îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte,
luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta
este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu
vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare,
Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Slavă... Şi acum... de la Stihoavnă
55
Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce eşti cu

totul fără prihană, potolind pornirile cele rele
împotriva noastră, din tot necazul izbăvindu-ne pe
noi; că pe tine singură te avem ancoră tare şi
neclintită, şi a ta ocrotire am dobândit. Să nu fim
ruşinaţi, stăpână, cei ce te chemăm pe tine.
Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine
cu credinţă: Bucură-te, stăpână, ajutătoarea tuturor,
bucuria şi acoperământul şi mântuirea sufletelor
noastre.
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după
cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei
mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei
tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea
neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
Sfinte Dumnezeule (de 3 ori)
Troparul Învierii, glasul 4, al praznicului sau al
sfântului zilei
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea
ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat
este rodul pântecelui tău, că ai născut pe
Mântuitorul sufletelor noastre (o metanie)
Botezătorule al lui Hristos, pe noi toţi ne
pomeneşte, ca să ne izbăvim de fărădelegile
noastre, că ţie s-a dat har a te ruga pentru noi (o
metanie)
Slavă...
Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor Apostoli şi sfinţii toţi,
ca să ne izbăvim de primejdii şi de necazuri; că pe
56
voi calzi folositori către Mântuitorul v-am câştigat

(o metanie)
Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de
Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu
vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe
noi, una curată, una binecuvântată (aceasta se zice
fără metanie)
Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă... Şi acum...
Presfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie
nedespărţită, ceea ce eşti pricina tuturor
bunătăţilor binevoieşte şi pentru mine, păcătosul;
întăreşte înţelepţeşte inima mea şi şterge toată
întinarea mea. Luminează gândul meu, ca
totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă
închin Ţie şi să zic: unul Sfânt, unul Domn, Iisus
Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până
în veac (de 3 ori), cu trei metanii.
Rugăciune a Marelui Vasile:

Bine eşti cuvântat, Stăpâne atotţiitorule, Care ai
luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai
strălucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a
trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile
nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporul
Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele
de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile
noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale
şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta.
Ocroteşte-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Întrarmează-ne cu
armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul
57
Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de

toată primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic şi
ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine şi
toate zilele vieţii noastre de săvârşit, sfântă, cu
pace, fără de păcate, fără sminteală şi fără nălucire.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, cară Ţi-au plăcut
din veac. Amin.
58
PAVECERNIŢA MARE
Cântările proorocului Isaia
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă
plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.
Auziţi până la marginile pământului, căci cu noi
este Dumnezeu.
Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi este
Dumnezeu.
Şi orice sfat veţi sfătui, risipi-l-va Domnul, căci cu
noi este Dumnezeu.
Şi cuvântul pe care îl grăiţi nu va rămânea întru voi,
căci cu noi este Dumnezeu.
De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom
tulbura, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, va fi mie
spre sfinţire, căci cu noi este Dumnezeu.
Cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va
străluci peste voi, căci cu noi este Dumnezeu.
Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-a dat nouă, căci
cu noi este Dumnezeu.
A Cărui stăpânire s-a făcut peste umărul Lui, căci
Şi se cheamă numele Lui înger de mare sfat, căci
Sfetnic minunat, căci cu noi este Dumnezeu.
Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, căci cu
noi este Dumnezeu.
Părinte al veacului ce va să fie, căci cu noi este
Dumnezeu.
Slavă... Şi acum... Cu noi este Dumnezeu...
59
Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de

Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al
puterilor, miluieşte-ne pe noi (de două ori fără stih).
Slavă...
Doamne, de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi
bunătatea Ta milostivindu-se spre noi,cum am
îndrăzni, Mântuitorule, a te lăuda pe Tine, pe Care
Te binecuvintează neîncetat îngerii? Ştiutorul
inimilor, iartă sufletele noastre.
Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Multe sunt mulţimile greşealelor mele, Născătoare
de Dumnezeu. La tine am scăpat, curată, mântuire
trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet
şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi
dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce eşti
una binecuvântată. Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mă lăsa pe
mine. Ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci
singură mă sprijineşte şi mă miluieşte.
Şi aceasta, a Născătoarei de Dumnezeu:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui
Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul Tău.
Doamne miluieşte (de 40 de ori), Cel ce în toată
vremea şi în tot ceasul… (vezi la pag. 208)
60
CANON DE POCĂINŢĂ CĂTRE

DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE
ÎNGERUL PĂZITOR AL VIEŢII
OMULUI
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE
PUTERILE CEREŞTI ŞI CĂTRE TOŢI
SFINŢII
Cântarea 1: Irmos: Ajutor şi acoperitor...

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă
Acum mă apropii eu, păcătosul şi împovăratul,
către Tine, Stăpânul şi Dumnezeul meu, şi nu
îndrăznesc să mă uit la cer; numai mă rog şi
grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai înainte, ca să plâng
faptele mele cu amar.
O, amar mie, păcătosului, că sunt ticălos mai mult
decât toţi oamenii; pocăinţă nu este întru mine. Ci-
mi dă mie, Doamne, lacrimi, ca să plâng faptele
mele cu amar.
Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit,
folositorul şi îndreptătorul vieţii mele, pe care te-am
61
dobândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule

înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul
Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai
pus pe sfinţii îngeri îndreptători şi luminaţi
povăţuitori oamenilor, care ne povăţuiesc pe noi la
frica Ta.
Stih: Toate puterile cereşti, rugaţi-vă lui Hristos
Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cuvinte cel fără de început, pentru sfinţitele
rugăciuni ale Heruvimilor, Serafimilor, ale
Stăpâniilor, Scaunelor, ale Puterilor celor
dumnezeieşti, ale Îngerilor, Arhanghelilor, ale Căpe-
teniilor şi Domniilor, dăruieşte-ne milele Tale cele
mari, ca un iubitor de oameni.
Stih: Toţi sfinţi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru
mine, păcătosul.
Ajută-mi, Înaintemergătorule al Domnului, rugând
pe Hristos; şi voi, ceata proorocilor, adunarea
Apostolilor, mulţimea mucenicilor, rugaţi pe Stăpâ-
nul tuturor să mă mântuiască pe mine, cel cuprins
de multe păcate.
Slavă...
Omule nebun şi ticălos, pentru ce-ţi pierzi vremea
în lene? Gândeşte-te la viaţa ta şi te întoarce către
Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Maica lui Dumnezeu Preacurată, caută spre mine,
păcătosul, şi mă izbăveşte de laţul vrăjmaşului,
îndreptându-mă pe calea pocăinţei, ca să plâng
faptele mele cu amar.
62
Cântarea 3: Irmos: Întăreşte, Doamne, pe piatra

mărturisirii Tale...
Când se vor pune scaunele la judecata cea
înfricoşătoare, atunci faptele tuturor oamenilor se
vor vădi; amar va fi atunci de cei păcătoşi, căci vor
fi trimişi la chinuri. Deci, aceea ştiind, suflete al
meu, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.
Drepţii se vor bucura, iar păcătoşii vor plânge; ci
atunci nimeni nu ne va putea ajuta, că faptele
noastre ne vor osândi pe noi. Drept aceea nu
întârzia, ci, mai înainte de sfârşit, pocăieşte-te de
faptele tale cele rele.
Fiinţă am din amestecătură de pământ, de tină şi de
ţărână, pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o,
folositorul meu, îndreptătorul şi izbăvitorul meu,
întoarce pofta mea către cele cereşti.
Rogu-mă, o, Serafimi, Stăpânii, Heruvimi, izbăviţi-
mă de smintelile vrăjmaşilor; voi, Domnii,
Căpetenii, Scaune şi Arhangheli, împreună cu toţi
Îngerii, rugaţi pe Izbăvitorul pentru mine, păcătosul.
Înaintemergătorule, roagă pe Hristos să dobândesc
viaţa cea făcătoare de bine mie pururea; prorocilor
şi cetele mucenicilor, ale Sfinţilor Apostoli, ale
arhiereilor, ale cuvioşilor şi ale sfinţilor mucenici,
63
care v-aţi săvârşit prin sânge, rugaţi-vă pentru

mine, păcătosul.
mine, păcătosul.
Ziua şi noaptea cu faptele mele cele rele te
amăgesc, te mâhnesc şi te întărât; dar, te rog, nu
sta departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.
Slavă...
O, vai de mine, cel mult păcătos, care m-am spurcat
cu faptele şi cu gândurile, neavând picături de
lacrimi de la învârtoşarea inimii mele; ci acum
caută la pământ, suflete al meu şi te pocăieşte de
faptele tale cele rele.
Iată, Doamnă, Fiul tău ne învaţă spre bine; iar eu,
păcătosul, pururea fug de cele bune; ci tu, ca o
milostivă, miluieşte-mă ca să mă pocăiesc de
faptele mele cele rele.
Cântarea 4: Irmos: Auzit-a proorocul...
Desfătată şi plăcută este aici calea dezmierdărilor,
dar amară va fi ziua cea de apoi, când se va
despărţi sufletul de trup. Deci, pocăieşte-te de
acestea, suflete al meu, pentru împărăţia lui
Dumnezeu.
Pentru ce faci strâmbătate celui sărac? De ce
opreşti plata slugilor? Pe fratele tău nu-l iubeşti;
desfrânarea şi amărăciunea iubeşti. Deci, lasă
acelea, suflete al meu, şi te pocăieşte pentru
împărăţia lui Dumnezeu.
64

Neaducându-mi aminte, Mântuitorule, de
înfricoşătoarea judecată, la care am să stau înainte
şi să dau răspuns pentru tot lucrul şi cuvântul, nici
gândindu-mă la moartea cea fără de veste, sunt
neîndreptat; dar tu, îndreptătorul meu, nu mă lăsa
pe mine.
Cu dinadinsul toată răutatea am plinit din tinereţe şi
n-am încetat a te amărî pe tine, apărătorul meu, prin
cuvinte şi prin fapte fără de lege; nu te mânia, dar,
ci mai aşteaptă, înţelepţindu-mă, luminându-mă şi
întărindu-mă.
Vezi, Hristoase, să nu mă treci cu vederea, rogu-
mă, pe mine cel cuprins de toate păcatele, ci, prin
rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi îngeri, cu ale muce-
nicilor şi cu ale Apostolilor Tăi, miluieşte-mă şi mă
mântuieşte şi moştenitor împărăţiei Tale mă arată,
ca un milostiv.
mine, păcătosul.
Propovăduitorule al lui Hristos, Înaintemergătorule,
aprinde acum făclia inimii mele cea stinsă, cel ce ai
fost luminător Soarelui celui înţelegător, şi te
roagă, împreună cu proorocii şi cu toţi sfinţii, să
trec în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.
Slavă...
65
O, nebune om! Până când te vei afunda şi ca o

albină vei aduna bogăţia ta, care degrab va pieri ca
praful şi ca cenuşa? Ci caută mai vârtos împărăţia
lui Dumnezeu.
Şi acum..., Născătoarei de Dumnezeu:
Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, miluieşte-mă
pe mine păcătosul şi mă întăreşte spre fapte bune
şi mă păzeşte ca să nu mă răpească pe mine nepre-
gătit moartea cea urâtă; ci mă povăţuieşte,
Fecioară, la împărăţia lui Dumnezeu.
Cântarea 5: Irmos: Pe mine, cel ce cuget...
Adu-ţi aminte, ticălosule om, că de păcate eşti
robit: cu minciuna, cu clevetirea, cu vrajba, cu
neputinţa, ca de o fiară cumplită. Suflete al meu pă-
cătos, au doară aceea ai voit?
Mi se cutremură mădularele şi cu totul sunt
vinovat, privind cu ochii, auzind cu urechile şi cu
totul dându-mă pe mine gheenei. Suflete al meu
păcătos, au doară aceea ai voit?
Pe tine păzitor câştigându-te, împreună petrecător
şi împreună vorbitor, sfinte îngere, păzindu-mă, cu
mine călătorind, împreună locuind şi cele de mân-
tuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi lua,
necunoscător fiind?
Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau şi mai puţin
decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, păzitorul şi
66
făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine şi să te

veseleşti şi să salţi, fiind eu pururea stricat cu
păcatele.
Puterile cele înţelegătoare Te roagă acum, Milostive
Doamne, Stăpâniile, Scaunele, Serafimii şi
Domniile, Îngerii împreună cu Arhanghelii şi cu
Căpeteniile; fii milostiv poporului Tău şi-l
mântuieşte, ca un îndurat.
mine, păcătosul.
Fericite Înaintemergătorule, cel ce ai petrecut viaţă
străină şi singuratică, fă-mă străin de tot chinul,
rugând pe Iisus, iubitorul de oameni, împreună cu
dumnezeieştii proroci, cu apostolii, cu ierarhii şi cu
sfintele oşti ale mucenicilor.
Slavă...
Pe desfrânatul şi pe tâlharul care s-au pocăit i-ai
primit, Mântuitorule, iar eu cu lenea păcatului m-am
îngreuiat şi de cel rău sunt robit. Suflete al meu
păcătos, au doară aceea ai voit?
Ajutătoare minunată şi grabnică tuturor oamenilor,
Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, nevrednicului,
că sufletul meu cel păcătos aceasta a voit.
Cântarea 6: Irmos: Strigat-am cu toată inima mea...
Pe pământ viaţă desfrânată am vieţuit şi sufletul la
întuneric l-am dat; dar acum, milostive Stăpâne,
izbăveşte-mă de toată robia vrăjmaşului şi mă
înţelepţeşte ca să fac voia Ta.
67

Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Precum
zace porcul în mocirlă, aşa şi eu slujesc păcatului;
ci Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din
trândăvia aceasta şi-mi dă inimă ca să fac voia Ta.
Păzindu-mă şi oştindu-te împrejurul meu şi
întorcând înapoi pornirile diavolilor şi năvălirile lor
cele în chipurile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu,
pururea a le depărta de la mine, că pe tine te am
cald folositor.
Netrupeşte, ca acel ce eşti curat şi fără de materie,
stând înaintea Celui curat şi fără de materie şi
câştigând multă îndrăznire şi apropiere către Dân-
sul, pe Acela roagă-L cu dinadinsul să dăruiască
sufletului meu mântuire.
Ca să mă izbăvească de chinul cel gătit acolo,
Heruvimi, Scaune, Domnii, Îngeri, Arhangheli,
Căpetenii şi Puteri, rugaţi pe Stăpânul a toată
făptura.
mine, păcătosul.
Cu cetele Apostolilor şi cu oştile mucenicilor,
Înaintemergătorule, propovăduitorule al lui Hristos,
roagă pe Iisus, iubitorul de oameni, Dumnezeul
nostru, ca să aflăm milă în ceasul judecăţii.
Slavă...
68
Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu

mărturisind păcatele tale şi cazi lăcrimând şi
suspinând; iar Acela, ca un îndurat, va da ţie ajutor
ca să faci voia Lui.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată,
păzeşte-ne pe noi de răutăţile vrăjmaşului celui
văzut şi celui nevăzut şi primeşte rugăciunile
noastre şi le du pe acestea Fiului tău, şi-mi dă
înţelepciune ca să fac voia ta.
Condacul, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, pentru ce te îmbogăţeşti în păcate?
Pentru ce faci voia diavolului? În ce-ţi pui
nădejdea? Părăseşte-te de acestea şi te întoarce
către Dumnezeu strigând: Milostive Doamne,
miluieşte-mă pe mine, păcătosul!
Icos
Gândeşte, suflete al meu, la ceasul cel amar al
morţii şi la judecata cea înfricoşătoare a
Făcătorului Dumnezeu; că îngerii cei întunecaţi te
vor lua pe tine, suflete, şi te vor duce în focul cel de
veci. Iar tu, mai înainte de moarte te pocăieşte,
strigând: Miluieşte-mă, Doamne, pe mine,
păcătosul!
Cântarea 7: Irmos: Greşit-am, fărădelege am făcut...
Nu nădăjdui, suflete al meu, în bogăţia cea
trecătoare sau în adunarea cea nedreaptă, că toate
acestea nu ştii cui le vei lăsa, ci strigă: Miluieşte-
mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, păcătosul!
69
Nu nădăjdui, suflete al meu, în sănătatea trupească

cea trecătoare, nici în frumuseţea cea degrab trecă-
toare, că vezi cum şi cei puternici şi cei tineri mor;
ci strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe
mine, nevrednicul!
Când va vrea să mă judece Judecătorul şi
Dumnezeul meu şi să mă osândească pe mine, cel
osândit de conştiinţa mea, mai înainte de judecata
aceea, nu mă uita pe mine, povăţuitorul meu.
Ca acela ce eşti frumos prin frumuseţea dulce,
plăcut şi cu minte strălucitoare ca soarele, luminat
să-mi stai înainte cu veselă faţă şi cu privire lină,
când mă vei lua de pe pământ, îndreptătorul meu.
Fiind voi a doua lumină din Lumina cea dintâi,
sfinţilor îngeri, cu împărtăşirea cea netrupească şi
preabogată v-aţi strălucit. Pentru aceasta strig:
Luminaţi mintea mea cea pururea întunecată cu
patimile vieţii.
mine, păcătosul.
Ceata cea fericită a Apostolilor, a mucenicilor şi a
sfinţilor prooroci, a ierarhilor şi a cuvioşilor,
împreună cu fericitul Înaintemergător, Te roagă, Iu-
bitorule de oameni, să treci cu vederea greşelile
noastre ale tuturor, care cântăm Ţie: Bine eşti
cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
70
Slavă...
Adu-ţi aminte, suflete al meu, de viaţa cea de veci,
de împărăţia cerului cea gătită sfinţilor, de
întunericul cel mai din afară şi de mânia lui Dumne-
zeu, care este asupra celor răi, şi strigă: Miluieşte-
mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul!
Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu şi te
roagă ei, că este grabnic ajutătoare celor ce se
pocăiesc, să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru,
să mă miluiască pe mine, nevrednicul.
Cântarea 8: Irmos: Pe Care oştile cereşti...
Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de
moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă,
zăcând fără de slavă şi fără de chip. Dar ce aştept?
Şi în cine nădăjduiesc? Numai în Tine, Doamne, pe
Care Te rog ca, mai înainte de sfârşit, să mă
îndreptezi.
Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi
sta înaintea Ta şi voi fi judecat, Unule lesne
iertătorule!
Când se vor pune scaunele şi cărţile se vor
deschide şi Cel vechi de zile va şedea şi oamenii
vor fi judecaţi şi îngerii vor sta înainte şi pământul
se va clătina şi toate se vor înfricoşa şi se vor
cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de
oameni şi mă izbăveşte de gheenă, pe Hristos
îmblânzindu-L.
71

Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să curgă neîncetat din
ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din
creştet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în
haina pocăinţei cea mai albă decât zăpada, să intru
în cămara lui Dumnezeu, pe tine cinstindu-te,
apărătorul meu.
O, Heruvimi, cei în chipul focului, Serafimi, cei cu
multe aripi, Scaune, Stăpânii şi Căpetenii, Îngeri şi
toţi Arhanghelii şi sfinţite Domnii, rugaţi-vă,
împreună cu Înaintemergătorul, cu prorocii, cu
Apostolii, cu ierarhii şi cuvioşii şi cu toţi drepţii, ca
să ne miluiască pe noi.
mine, păcătosul.
Daţi-ne ajutor, Sfinţilor Apostoli: Petre, Pavele,
Iacobe, Bartolomee, Toma, Filipe, Andreie, Marcu
împreună cu Luca, Ioane, iubitul lui Hristos, Simone
şi Iuda, cel cu totul fericit, şi marele Matia, fiind noi
biruiţi de ispitele înşelătorului şi rătăciţi.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Domnul.
Cred că vei veni să judeci viii şi morţii şi toţi vor sta
întru a lor rânduială: bătrânii şi tinerii, conducătorii
şi supuşii lor, domnii şi judecătorii, bogaţii şi
săracii, femeile şi bărbaţii. Oare cum mă voi afla eu
atunci? Drept aceea, strig Ţie: Dă-mi, Doamne, mai
înainte de sfârşit să mă pocăiesc!
72
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, primeşte

rugăciunea mea cea nevrednică, păzeşte-mă de
moartea cea urâtă şi-mi dăruieşte mai înainte de
sfârşit să mă pocăiesc.
Cântarea 9: Irmos: Naşterea cea fără de sămânţă...
Acum scap la voi, îngeri, arhangheli şi toate
puterile, care staţi înaintea scaunului lui
Dumnezeu: Rugaţi-vă către Făcătorul vostru să fie
izbăvit sufletul meu de chinurile cele veşnice.
Acum plâng către voi, sfinţilor, patriarhilor,
împăraţilor şi proorocilor, apostolilor şi arhiereilor
şi toţi aleşii lui Hristos, ajutaţi-mi mie la judecată,
ca să se mântuiască sufletul meu de întunericul
vrăjmaşului.
În toată viaţa mea, prin multă deşertăciune trecând,
de sfârşit m-am apropiat; ci te rog, păzitorul meu, fii
mie ajutător şi apărător nebiruit, când voi trece
vămile judecăţii.
Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, biruieşte cu
milostivirea Ta mulţimea cea nemăsurată a
răutăţilor mele, prin rugăciunile cele dumnezeieşti
ale slujitorului Tău cel fără de trup, pe care l-ai pus
mie păzitor din pruncie, ca un Iubitor de oameni.
73
O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi,

Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi
preaslăvite Puteri şi Sfinţi Arhangheli, faceţi rugă-
ciune la Dumnezeu ca, bine vieţuind, să dobândim
mântuire şi să ne izbăvim de necazuri.
mine, păcătosul.
Înaintemergătorule, ca acela ce ai fost prooroc mai
ales, împreună cu toţi proorocii, învredniceşte-ne
tuturor bunătăţilor şi pe noi, cei îngreuiaţi de patimi
şi pururea cuprinşi de ispitele celui viclean şi de
înşelăciunile vieţii, ca să vă cinstim cu credinţă.
Slavă...
Acum ridic mâinile mele către voi, sfinţilor
mucenici, pustnicilor, preacuvioşilor părinţi şi
preacuvioaselor maici şi toţi sfinţii, care vă rugaţi
către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se
mântuiască sufletul meu în ceasul morţii.
Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul
întru tine nădăjduiesc, şi roagă pe Fiul tău ca să mă
pună pe mine, nevrednicul, de-a dreapta Sa, când
va şedea să judece viii şi morţii.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat...
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul,
acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime
Sfântă, slavă Ţie.
Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori)
74
Rugăciune către sfântul înger păzitor

Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pătimaşului meu
suflet şi al vieţii mele celei ticăloase, nu mă lăsa pe
mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru
neînfrânarea mea. Nu da loc diavolului celui
viclean, ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup
muritor. Întăreşte mâna mea cea slabă şi
neputincioasă şi mă îndreptează la calea mântuirii.
Aşa, sfinte îngere al lui Dumnezeu, păzitorul şi
acoperitorul sufletului şi al trupului meu celui ti-
călos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate
zilele vieţii mele şi orice am greşit în această zi.
Acoperă-mă în această noapte şi mă păzeşte de
toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici
un păcat pe Dumnezeu; şi te roagă pentru mine
către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa şi
vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătăţii
Sale. Amin.
75
CANOANELE MAICII DOMNULUI

Aceste canoane se citesc în fiecare seară după
Pavecerniţa mică
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru
trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi
în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a
biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi
Cela ce este cu firea nezidit şi cu Părintele de-a
pururea vecuitor, şi mai presus de ani şi mai înainte
de veci, din tine, Stăpână, zidit şi sub vreme se face
Om, ca să mântuiască pe om.
Tu singură Dumnezeiască Mireasă ai ţinut în
braţe pe Cela ce şade întru cele înalte, Care S-a
făcut trup. Căci tu ai fost din toţi vecii să fi încăpere
vrednică a Stăpânitorului a toate.
Slavă ...
Veniţi toţi să lăudăm pe Preacurata Maică, ca
pe ceea ce însăşi cu adevărat a născut pe Hristos
Dumnezeu, Care a înnoit firea omenească, şi a
rămas Fecioară nestricată.
Şi acum ...
Izbăveşte-mă de lacrimile şi de suspinele cele
pregătite mie la înfricoşata judecată care va să fie,
76
cu bine primitele tale rugăciuni, Maică neîntinată,

cele către Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de Tine Biserica Ta Hristoase,
strigând: Tu eşti tăria mea, Doamne, scăparea şi
întărirea.
Cela ce m-a zidit dintâi din ţărână pe mine
omul, Acela Se zideşte în pântecele tău, ceea ce
eşti cu totul fără prihană, îndreptând căderea cea
de demult.
Stăpânirea morţii şi hotărârea blestemului
celui de demult le-ai stricat, Născătoare de
Dumnezeu, zămislind Viaţa; drept aceea, cinstim
preacurată Naşterea ta.
Slavă ...
Pe tine Maica lui Dumnezeu, părtinitoare tare
te-am câştigat; spre tine punându-ne nădejdile, ne
mântuim şi către tine alergând, suntem mântuiţi.
Şi acum ...
Pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te
slăvim, Născătoare de Dumnezeu, potrivind numire
Celui Născut al tău şi chemare asemănată,
Preacurată.
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine,
Soarele Dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială,
precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale,
Doamne.
Înfrumuseţatu-te-ai mai mult decât toată buna
cuviinţă a îngerilor, ca ceea ce ai născut pe
Făcătorul lor şi Domnul, întrupat din preacuratele
77
tale sângiuri, Fecioară, pe Cel ce izbăveşte pe toţi

cei ce-L slăvesc pe Dânsul.
Lepădând toată întinăciunea mâncării celei
dintâi, să ne hrănim cu Pâinea vieţii cea din cer,
care a răsărit din pântecele Fecioarei, pe care, ca
pe o pricinuitoare a bunătăţilor, să o lăudăm.
Slavă ...
Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cortul cel
neîntinat, uşa Luminii, masa şi năstrapa cea cu
totul de aur, muntele cel netăiat şi cu umbra deasă,
care a încăput pe Ziditorul, se fericeşte.
Şi acum ...
Curgerile darurilor tale şi izvorul tămăduirilor
şi revărsările bogăţiei celei dumnezeieşti se
împărţesc prin tine de mâna cea încăpătoare de
viaţă a Atotţiitorului, Cela ce S-a născut din
pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască.
Tu, Domnul meu, Lumină în lume ai venit;
Lumină sfântă, Care întorci dintru întunericul
necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Din tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână,
răsărind Soarele cel gândit, razele cele
strălucitoare ale Dumnezeirii Lui peste toţi le-a
întins; pentru aceasta toţi te slăvim.
Adevărat Dumnezeu născând nouă, cu trup, pe
Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu
Preacurată te numim, şi glasul cel potrivit alcătuim
Naşterii tale.
Slavă ...
De o fiinţă şi de un chip fiind cu Tatăl, Fiul Cel
Unul-Născut, de voie S-a făcut de un neam cu
78
oamenii, întrupându-Se Cel Înalt din pântecele tău,

Maică Fecioară.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără
prihană, sufletul meu cel îngheţat de stăpânia
răutăţilor, cu fierbinte rugăciunea ta, cu bună
cuviinţă ridică-l la căldura dumnezeieştii dragoste a
Ziditorului.
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne,
Biserica strigă către Tine; de spurcăciunile dracilor
curăţindu-se, cu Sângele cel curs, prin milostivire,
din coasta Ta.
Aflându-te pe tine lăcaş curat al curăţiei, în
pântecele tău, Fecioară, S-a sălăşluit Stăpânul cel
curat, vrând să curăţească frământătura oamenilor.
Cer ai făcut firea cea pământească a
oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi
stricată fiind o ai înnoit pe dânsa; pentru aceasta
cu neîncetate glasuri te lăudăm.
Slavă ...
Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe
Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început, Care
pentru noi oamenii S-a făcut Om, precum suntem
noi, fără de schimbare, în două firi cunoscut.
Şi acum ...
Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii
Tale şi ale nenumăratelor puterilor celor de sus,
mie celui viscolit în marea vieţii tinde-mi mână de
ajutor.
Doamne miluieşte (de 3 ori) Slavă... Şi acum...
Sedealna:
79
Cu multe păcate, eu desfrânatul mi-am

întunecat mintea; deci strig folosinţei tale celei tari,
Născătoare de Dumnezeu: Luminează-mi luminile
sufletului meu, stră- luceşte-mi raza cea luminată a
pocăinţei şi mă îmbracă în arma Luminii,
Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
În cuptorul cel persienesc tinerii lui Avraam, cu
dragostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu
văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti
cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cuvântul Cel ce este dintru început,
sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, S-a
întrupat, şi pe noi cei robiţi ne-a chemat Iubitorul de
oameni, Domnul Dumnezeul părinţilor, Cel
binecuvântat.
Uşă gândită te-ai arătat, Dumnezeiască
Mireasă, a Soarelui Celui de sus, Care, mai presus
de cuvânt şi de cuget, din tine S-a arătat oamenilor
pe pământ, a Dumnezeului părinţilor, Cel
binecuvântat.
Slavă ...
Înfrumuseţată fiind cu fapte bune, ai stat de-a
dreapta Împăratului tuturor, Celui ce S-a întrupat
din sângiurile tale, Fecioară nenuntită, rugându-te
neîncetat ca să ne izbăvim de toată nevoia.
Şi acum ...
Cu îndrăzneala ta de Maică rupe lanţurile
greşelilor, ale celor ce cu dreaptă credinţă şi cu
evlavie cântă Naşterii tale, Fecioară: Prealăudate
Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
80
Mâinile întinzându-şi Daniil ...

Neapropiat fiind, ca un Ziditor, de toate cetele
cele mai înalte, a încăput în pântecele tău, Fecioară,
păzindu-te nearsă şi după naştere nestricată,
Căruia acum strigăm: Lăudaţi lucruri pe Domnul şi-
L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Curată fiind de prihane şi de întinăciuni şi
lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul cel
Preasfânt, Care pe toţi sfinţeşte şi cu Tatăl
împreună fără de început este; pentru aceasta pe
tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi
vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, te
mărturisim cu gura şi cu mintea, ceea ce eşti cu
totul fără de prihană, că ai născut, Preacurată, pe
Hristos, Făcătorul şi Domnul şi Împăratul, îmbrăcat
cu trup. Pentru aceasta te lăudăm, Fecioară, şi te
preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum ...
Pe tine chivotul cel preasfânt şi umbrit de
Dumnezeiescul Duh, ceea ce ai născut pe Cuvântul
Cel mai înainte de veci şi pururea vecuitor, Care
pentru negrăita Sa milostivire S-a făcut Om, te
lăudăm Născătoare de Dumnezeu şi te preaînălţăm
întru toţi vecii
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile
leilor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului
au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu
fapta bună încingându-se şi strigând: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul.
81

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din
capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat,
Fecioară, S-a tăiat, unind firile cele despărţite;
pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare
de Dumnezeu, te slăvim.
Pe Cărbunele Cel gândit, Dumnezeiască
Mireasă, pe Care L-a văzut Isaia, Îl porţi în braţe,
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu chipul
nostru unindu-Se, şi mântuire lumii strălucind;
pentru aceasta toţi te slăvim.
Semnele Naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără
prihană, proorocii mai înainte le-au propovăduit, de
departe despre cele tainice învăţându-se, şi prin
insuflarea Dumnezeiescului Duh cu mare glas le-au
propovăduit lumii; de ale căror împliniri acum ne
minunăm.
Slavă ...
Frumos cu podoaba şi mai strălucit decât toţi
este Rodul pântecelui tău, că tu Fecioară, de
Dumnezeu Născătoare, ai născut pe Dumnezeu
întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om;
pentru aceasta toţi te slăvim.
Şi acum ...
Ca să te slăvesc, Fecioară, pe tine cea cu
adevărat prea proslăvită, de toată neslăvirea
păcatului mă izbăveşte şi slavei cereşti mă fă
părtaş pe mine, cela ce alerg la tine.
82
DUMINICĂ SEARA
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale
sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru
adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă; ca Ţie, întru
omorârea trupului, ca într-o alăută să-Ţi cântăm
cântare de biruinţă.
ne pe noi
Curgeri de lacrimi dă-mi mie, Născătoare de
Dumnezeu, prin care voi scăpa de cercarea
lacrimilor celor din focul gheenei. Că tu, Curată,
toată lacrima de pe faţa pământului ai încetat.
Cetăţean al locului celui nestricăcios şi de
viaţă făcător m-a pus Ziditorul meu dintru început
şi m-a orânduit să stăpânesc pe toate cele de pe
pământ; dar vrăjmaşul pizmuindu-mă, cu dorul
îndumnezeirii m-a surpat, Preacurată.
Slavă ...
Pahar aducător de moarte mi-a dres mie Eva
de demult, iar tu, Curată, născând Strugurul vieţii,
must mi-ai izvorât şi vinul nemuririi, care veseleşte
inimile credincioşilor.
Şi acum …
Cort mai înalt decât cerurile şi mai desfătat
decât pământul te-a lucrat pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, Ziditorul cerului şi al pământului, şi te-a
arătat, pe pământ, Rai cuvântător şi însufleţit.
Cela ce eşti mai presus decât toată
începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălţime pe
pământ şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o
83
din iadul cel mai dedesubt; că nu este sfânt afară

de Tine, Iubitorule de oameni.
Vezi neputinţa mea, vezi necazul meu, Maica
lui Dumnezeu, şi dezleagă nelegiuirile mele cele
nenumărate, iar datoriile mele le şterge.
Nici o cântare vrednică, potrivită ţie, nu iese
din gură omenească, Născătoare de Dumnezeu, pe
care te laudă dumnezeieştile oşti ale cerurilor.
Slavă ...
Armă nebiruită şi zid nesurpat avându-te pe
tine, biruiesc cetele celor potrivnici şi laud minunile
tale, Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de
nuntă.
Şi acum ...
Ia aminte la strigarea robului tău, celui ce are
trebuinţă de ajutorul tău, Maica lui Dumnezeu;
nădejdea mea, auzi-mă şi sârguieşte de mă
mântuieşte.
Dumnezeiescul sfat cel neurmat al Celui
Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară,
proorocul Avacum înţelegându-l a strigat: Slavă
puterii Tale, Doamne.
Ploi de lacrimi şi izvor de umilinţă dă-mi mie,
care îmi spală toată tina greşelilor mele, şi
învredniceşte ca inima mea cea îngheţată să
izvorască curgeri vii.
Plângând împreună şi lăcrimând, cad la tine
Născătoare de Dumnezeu: Fii-mi mie ajutor când
sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup şi
ruşinează pe diavolii care vor căuta atunci să mă
apuce.
84
Slavă ...
Neispitită de nuntă, Marie, numele cel prea
dulce şi mai scump decât aurul, şi mult mai cinstită
decât pietrele cele scumpe, bogăţia cea de mult
preţ şi lucrul cel prea scump, mântuieşte-mă pe
mine cel ce alerg la tine.
Şi acum ...
Îmi întind mâinile mele şi ochii către tine, şi
buzele mele cele întinate, Stăpână, le pornesc spre
rugăciune; deci să nu mă urgiseşti pe mine, că
întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdea
mea, eu robul tău.
Acum Mă voi scula, după proorocie, a zis
Dumnezeu; acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi
înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut, şi la lumina
cea minunată a Dumnezeirii Mele înălţându-l.
Somnul cel greu al trândăvirii m-a cuprins pe
mine, făcându-mă lenevos spre cele bune şi cu
totul greu de pornit, iară către cele rele sârguitor;
dar tu, Fecioară, îndreptează-mă.
Din viaţa cea sfinţită şi prea bună am căzut,
supunându-mă dulceţilor, şi dobitoacelor celor
necuvântătoare m-am asemănat. Că în cinste fiind
eu, omul, n-am priceput, ticălosul; ci miluieşte-mă,
Preasfântă Fecioară.
Slavă ...
Cu lesnire vremea vieţii mele se sfârşeşte,
curgând cu dulce pătimire ca o apă nestatornică, şi
cheltuindu-se îmi vesteşte mie mai înainte că se
apropie tăierea morţii. Iar tu, Fecioară, mai înainte
de sfârşit, mântuieşte-mă.
85
Şi acum …
Gânditor şi simţitor cad la tine, Curată;
slobozeşte-mă de bântuitorii cei gândiţi şi simţiţi,
care se pun asupra mea, şi mă izbăveşte de
vătămarea cea văzută şi nevăzută.
Venit-am întru adâncul mării şi m-a înecat
viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un
Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, mult
Milostive.
Cutremură-te şi te înfricoşează suflete, luând
în minte divanul cel cu adevărat înfricoşat şi
nemitarnic la care vei sta înainte, şi mai înainte de
sfârşit pocăieşte-te, căzând la Preacurata Fecioară.
Pe tine părtinitoare te avem, Preasfântă
Fecioară; prefă-ne nouă întru bucurie mâhniciunea
şi ne izbăveşte de tot necazul ce naşte moarte,
Preacurată.
Slavă ...
Bubele şi rănile sufletului meu să nu le vădeşti,
Cuvinte, nici să mă ruşinezi înaintea celor mulţi,
când vei face cercarea cea înfricoşată, pentru
rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Se înfricoşează cerul şi pământul se clăteşte,
spăimântându-se împreună cu cele dedesubt, cum
Făcătorul amândorura, Prunc fără de sămânţă, în
braţele Fecioarei se poartă.
Sedealna:
Ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel Milostiv,
ca ceea ce eşti izvor al îndurării, milostivă şi
iubitoare de bine, Fecioară, dăruieşte umilinţă
86
sufletului meu mai înainte de sfârşit, dăruieşte

plâns veselitor inimii mele, ca plângând să
dobândesc prin tine, acolo, mângâierea drepţilor.
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului
nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat:
Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor
noştri.
O, înfricoşată taină! O, uimitor semn! O,
minunată auzire! Că Doamna Fecioară, cea
neispitită de bărbat, s-a făcut şi hrănitoare şi
Născătoare a Dumnezeului şi Ziditorului tuturor.
Când iau în minte mulţimea relelor mele, mă
întunec şi pe sinemi înlăuntru mă osândesc, mai
înainte de Judecată, Preasfântă Stăpână, căci am
divanul cel mare al conştiinţei care mă osândeşte.
Slavă ...
Arătatu-te-ai Biserică preasfântă a Fiinţei celei
mai presus de fiinţă, că pe Prea Sfântul Dumnezeu,
ca o Sfântă, cu sfinţenie L-ai născut, Fecioară, din
Duhul Sfânt, într-un ipostas şi în două firi.
Şi acum ...
Iată, Curată, cele mai de pe urmă şi cele de
demult, toate patimile mele şi relele mele cele în
multe feluri, cu plângere şi cu durere şi cu lacrimi
le-am mărturisit ţie, strigând: Să nu mă laşi lipsit de
ajutorul tău.
Atotputernice, Izbăvitorul tuturor ...
Acum socoteşte întru sineţi, suflete al meu,
unde vei fi ridicat după puţină vreme şi înainte a ce
fel de divan şi Stăpânitor vei sta, a Celui ce
87
cunoaşte sfaturile tale cele ascunse; ci suspină

dintru adâncul inimii, strigând: Mântuieşte-mă,
Hristoase, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Ridică-ţi ochiul tău, suflete, către Sion şi către
Ierusalim, cetatea cea de sus; înalţă-ţi dorirea,
întoarce-ţi dorinţa ta şi întinderea ta la cele cereşti,
căzând la Maica lui Dumnezeu, că acolo este
petrecerea tuturor sfinţilor şi veselia cea adevărată.
Cei ce seamănă aici cu lacrimi şi seminţele
faptelor bune mai înainte le aruncă, aceştia şi vor
secera cu adevărat, bucurându-se, multă rodire a
bucuriei celei făcătoare de viaţă în ceruri. Acesteia
învredniceşte-mă, Fecioară, ca să te slăvesc întru
toţi vecii.
Şi acum …
Fiind vinovat a nenumărate pedepse, ce voi
face, ticălosul, când voi sta înaintea înfricoşatului
divan al Fiului tău şi răspuns potrivit pentru relele
care am făcut mi se va cere să dau? Tu însă ajută
atunci, Născătoare de Dumnezeu.
Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se
ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii
pogorându-Te, i-ai răcorit şi i-ai învăţat să cânte:
Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
Eva adică, prin boala neascultării, blestem
înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu
Născătoare, prin Pruncul purtat în pântece, ai
înflorit lumii binecuvântare; pentru aceasta toţi te
slăvim.
88
Acum, ca şi cum aş sta înaintea judecăţii gol,

cu grumazul încătuşat, ruşinându-mă, cu cutremur
mă apuc de preacuratele Tale picioare şi cu lacrimi
le ud, ca mai înainte desfrânata, şi strig Ţie:
Mântuieşte-mă, Mântuitorule, pentru rugăciunile
Maicii Tale.
Fiu, pe Cel mai înainte fără de maică, mai pe
urmă L-ai născut fără de tată, Fecioară, pe Cela ce
este întocmai cu Tatăl şi întocmai cu oamenii, şi
simplu şi îndoit, Cel nealcătuit, nemuritor şi
muritor, Cel fără de trup, îndoit cu firea şi cu voirea.
Slavă ...
Înaintea oamenilor, Hristoase, şi a toată
adunarea cea cerească, când mii de mii şi
întunecime de întunecime de îngeri vor sta înaintea
Ta, să nu mă osândeşti când mă vei judeca, pentru
solirile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
O, Maică a Făcătorului tuturor, mângâierea cea
cu totul luminată a celor scârbiţi, apărătoarea celor
ce se primejduiesc, sprijinitoarea celor necăjiţi şi
cercetarea celor bolnavi, miluieşte-mă; miluieşte-
mă pe mine nevrednicul!
89
LUNI SEARA
Cela ce ai bătut Egiptul şi pe tiranul Faraon l-ai
cufundat în mare, mântuit-ai pe popor din robie, pe
cel ce cânta cu Moisi cântare de biruinţă, că Te-ai
proslăvit.
ne pe noi
Tu singură eşti sprijin şi scăpare şi păzire a
robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, Curată;
pentru aceasta cad la tine şi strig: Mântuieşte-mă
pe mine ticălosul cu milostivirea ta.
Faptele mele cele ascunse chinuiesc conştiinţa
mea, aducând înaintea feţii mele mustrarea
acesteia. Deci, sârguieşte-te, Stăpână, de-mi fii mie
ajutor şi mai înainte de sfârşit izbăveşte-mă şi mă
miluieşte.
Slavă ...
Sfinţeşte-mi Stăpână, inima mea cea întinată,
ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt şi eşti
mai sfântă decât puterile cele de sus, cea singură
Prealăudată.
Şi acum …
Întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii mele şi
către tine, cea milostivă, cu credinţă am năzuit; să
nu mă treci cu vederea, nădejdea celor
deznădăjduiţi, ci ca o atotputernică întâmpină-mă şi
mă miluieşte.
Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul,
întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud cu adevărat şi
90
să fac voia Ta, că nu este sfânt ca Tine, Dumnezeul

nostru.
Roua milostivirii tale dăruieşte-o mie celui topit
de arşiţa păcatului şi a necazurilor, cea cu totul fără
prihană, Curată, răcorindu-mi sufletul şi veselindu-
mi inima.
Întunericul minţii mele, Născătoare de
Dumnezeu, mă rog risipeşte-l, ca o bună, cu
Lumina cea dintru tine, şi învredniceşte-mă a mă
spăla cu lacrimile pocăinţei, ca o îndurată şi mult
milostivă.
Slavă ...
Cu picăturile milei tale, Fecioară, stinge
cărbunii patimilor mele, de Dumnezeu dăruită, şi
făclia inimii mele cea stinsă aprinde-o, ceea ce eşti
sfeşnic de aur.
Şi acum ...
Mă viscoleşte pe mine viscolul păcatului şi
valul gândurilor celor necuvioase; milostiveşte-te,
cea cu totul fără prihană, şi-mi tinde mână de
ajutor, ca o milostivă, ca, mântuindu-mă, să te
cinstesc pe tine.
Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău şi m-am
temut; înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi
am proslăvit puterea Ta.
Maica lui Dumnezeu cea foarte minunată,
străluceşte-mi mie razele pocăinţei, dezleagă-mi
negura ticălosului meu suflet şi pierde-mi gândurile
cele rele ale inimii mele.
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu
credinţă te rog şi cer: Milostiv fă-mi mie, ca o
91
milostivă, pe Judecătorul şi Fiul tău, ca întru laudă

să te slăvesc pe tine.
Slavă ...
Pe inima mea cea smerită şi leproasă cu
aducerile asupră-i a necuratelor patimi, ceea ce eşti
singură curată, ca un doctor tămăduieşte-o şi din
mâna diavolilor răpeşte-o.
Şi acum ...
Acoperământ, sprijin şi scăpare fii-mi mie,
robului tău, Fecioară, şi mă izbăveşte de focul
gheenei pe mine cel vrednic de osândă, ca veşnic
să te slăvesc pe tine.
Să-mi răsari mie, Doamne, lumina poruncilor
Tale, că la Tine, Hristoase, cugetă duhul meu şi Te
laudă, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine am
scăpat, Împăratul păcii.
Omorât fiind cu patimile şi cu gândurile, cea cu
totul fără prihană, la îndurările tale alerg, la
acoperământul tău cel fierbinte, şi ajutor năzuiesc,
Stăpână; ceea ce singură ai născut Viaţa, înviază-
mi inima mea.
Pe mine cel rănit cu sabia păcatului, vindecă-
mă cu prea lucrătoarea ta doctorie, ceea ce ai
născut pe Domnul Mântuitorul, Care cu suliţa S-a
rănit pentru mine şi a rănit, Preacurată, inima
şarpelui.
Slavă ...
Tămăduieşte rătăcirile minţii mele, vindecă
patimile sufletului meu şi izgoneşte întunericul
trândăviei mele, cea cu totul fără prihană, ca să te
92
laud cu mulţumită şi cu dorire să cânt sprijinul tău

cel fierbinte.
Şi acum …
Ape de vindecări verşi tuturor celor ce bolesc,
pururea Fecioară, ca un nor însufleţit, cu adevărat
al Împăratului Hristos. Pentru aceea, te rog pe tine
cu deadinsul: Trimite-mi mie, celui bolnav, roua
vindecărilor tale.
În marea vieţii, pentru faptele mele m-am
pogorât până la iad, ci ca Iona din chit, aşa strig:
Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, mă rog, scoate-
mă dintru adâncul răutăţilor.
Ceea ce singură eşti ajutorul tuturor, ajută-ne
nouă celor ce ne primejduim şi trimite-ne mâna şi
către limanul mântuirii îndreptează-ne, Una de
Dumnezeu dăruită.
Răpeşte-mă, Preacurată, în ceasul cel
înfricoşător de la darea de seamă şi izbăveşte-mă
de la amăgirea cea cumplită a diavolilor şi de
judecată şi de focul cel veşnic.
Slavă ...
Te laud pe tine, Preacântată şi slăvesc laudele
tale cele cinstite; pentru aceea slobozeşte-mă de
patimile cele necurate şi slavei celei negrăite
învredniceşte-mă.
Şi acum ...
Datori suntem a te lăuda, dar cu adevărat,
după vrednicie, nu putem. Pentru aceea
minunându-ne, cu tăcerea cinstim Taina cea
negrăită care, înfricoşat, întru tine s-a lucrat.
Sedealna:
93
Cela ce îmbracă cerul cu nori, Cela ce

înfăşoară tot pământul cu negură şi îngrădeşte
marea cu nisip, Acesta nescris împrejur cu
Dumnezeirea fiind, vrând, Se scrie împrejur şi cu
scutece Se înfaşă şi cu îmbrăcămintea trupului
dintru tine, Curată, S-a făcut Om şi a mântuit pe
om.
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii
lui Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că
în cuptorul cel cu foc, ca într-o cămară luminată
dănţuiau, strigând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Ceea ce singură ai născut pe Domnul
neschimbat, de Dumnezeu dăruită, roagă-L pe
Dânsul ca să schimbe mintea mea cu preaputernica
Sa dreaptă, către cele mai bune, care cumplit se
răstoarnă de asuprelile diavolilor.
Împărăteasă Fecioară, ceea ce ai născut pe
Împăratul Hristos, milostiveşte-te şi mă miluieşte
pe mine, cela ce mă clătesc de patimi, şi întăreşte-
mă întru credinţă şi mă povăţuieşte la calea
mântuirii, ceea ce eşti miluitoarea credincioşilor.
Slavă ...
Curăţitoare arată-te mie către Cel ce S-a născut
dintru tine, cea cu totul fără prihană, opriri de
datoriile cele cumplite pricinuindu-mi mie şi
dumnezeiască intrare în împărăţia lui Dumnezeu, şi
îndulcire a desfătării şi împărtăşire a Luminii.
Şi acum ...
Prea Sfântă Fecioară, cea cu totul fără prihană
şi neasemănată întru sfinţenie, care ai născut pe
94
Dumnezeu cu trup, fără ispită de nuntă, Fecioară

curată, roagă-te Lui ca să mă izbăvească de tot
felul de răutate şi de chinuri.
În văpaie de foc ...
Cu desfrânare săvârşindu-mi viaţa şi lucrând
toată necurăţia, mă cutremur de divan, de
înfricoşata cercare şi de cumplita hotărâre a
osândirii mele; miluieşte, Fecioară, sufletul meu, şi
mai înainte de moarte dă-mi iertare.
Întru tine mi-am pus toată nădejdea mântuirii,
Maica lui Dumnezeu cea neispitită de nuntă, şi pe
tine te chem totdeauna spre ajutor. Izbăveşte-mă
din necazuri şi din ispitele vrăjmaşilor, şi-mi
dezleagă laţurile greşelilor mele şi din focul cel
veşnic răpeşte-mă.
Arătatu-te-ai mai înaltă decât îngerii, întrupând
negrăit pe Dumnezeu. Deci, pe Acesta roagă-L,
Stăpână cu totul fără prihană, ca să mă fac mai înalt
decât ispitele cele trupeşti şi să mă izbăvesc de
judecata ce va să fie şi veşnicii vieţi să mă
învrednicesc.
Şi acum ...
Umple-mă de ape dumnezeieşti, Fecioară, ceea
ce ai născut Izvorul vieţii; izbăveşte-mă de arşiţa
păcatelor mele şi povăţuieşte-mă către viaţă şi
mântuire, Curată, ca să cânt la toţi minunile tale şi
să cinstesc cu dorire puterea ta.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
În văpaie de foc Îţi stau Ţie înainte heruvimii şi
serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare
95
frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi, binecuvântaţi şi-L

preaînălţaţi întru toţi vecii.
Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat
pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei
smeriţi, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a
cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a
îndreptat pe calea păcii.
Opreşte păşunea păcatului meu, de Dumnezeu
dăruită, care vatămă sufletul şi trupul şi gândul
meu, şi cu atotputernică solirea şi părtinirea ta dă-
mi tămăduirea mântuitoare, adică preacurata frică a
Stăpânului.
Tu eşti luminarea mea, tu izbăvirea mea şi
ajutătoarea mea; tu slava şi lauda şi aşteptarea şi
mântuirea mea eşti, cea cu totul binecuvântată, şi
ţie cu credinţă mă închin şi strig: Miluieşte-mă pe
mine ticălosul, cela ce nebuneşte de la Dumnezeu
m-am depărtat.
Slavă ...
Miluieşte-mă, Curată, ceea ce ai născut pe
Mântuitorul, Cel întru tot îndurat; miluieşte pe robul
tău şi îndreptează-mă către cărările pocăinţei;
ridică din mijloc smintelile vicleanului şi de
pândirea lui izbăveşte-mă şi mă răpeşte din focul
cel veşnic.
Şi acum ...
Mintea nu poate şi tot gândul pământenilor se
întunecă, vrând a te lăuda pe tine, ceea ce
covârşeşti şi pe îngeri cu sfinţenia şi eşti mai înaltă
decât serafimii şi decât heruvimii, Preasfântă;
96
pentru aceea, binecuvântându-te, strigăm ţie glasul

îngerului: «Bucură-te».
MARŢI SEARA
Să cântăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire a
cufundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă,
că S-a proslăvit.
ne pe noi
Preasfinţită Născătoare de Dumnezeu, ceea ce
te-ai făcut încăpere sfinţită a Cinstitului şi cu
adevărat Sfântului Duh, sfinţeşte inima mea, ceea
ce s-a făcut încăpere pângărită a necuratelor
duhuri.
Dă-mi, Preasfântă, lacrimă stingătoare a
focului gheenei şi învredniceşte-mă ca noaptea şi
ziua să-mi spăl patul meu şi aşternutul meu cu
curgeri de umilinţă, ca să nu adorm întru moarte.
Slavă ...
Mulţimea dulceţilor celor de multe feluri mă
tulbură şi viscolul patimilor celor în multe chipuri
mă învârteşte, împingându-mă întru deznădăjduire;
ci cu dreapta ta cea de viaţă purtătoare,
Prealăudată, ocârmuieşte-mă la limanul pocăinţei.
Şi acum ...
Cuvântul Tatălui, Cela ce pe toate le-a înfiinţat
dintru nefiinţă, ca un Dumnezeu, Pricinuitorul Cel
mai presus de pricină a toată văzuta şi nevăzuta
zidire, întrupându-Se precum a voit, pe tine Te-a
avut pricină, Stăpână.
97
Veseleşte-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase,

strigând: Tu eşti tăria mea, Doamne, şi scăparea şi
întărirea mea.
Mai cinstită cu neasemănare decât serafimii
fiind, pe mine cel ce te cinstesc pe tine de-a
pururea, Preacinstită Stăpână, din necinstirea
necinstitelor patimi izbăveşte-mă şi mă miluieşte.
În ziua înfricoşatei cercări să te aflu pe tine
părtinitoare nemincinoasă, iar în vremea ieşirii
mele, grabnică sprijinitoare, Născătoare de
Dumnezeu.
Slavă ...
Cela ce se poartă pe umerii cei curaţi ai
heruvimilor, pe tine, Stăpână, căruţă purtătoare de
văpaie te-a făcut pe pământ, întru care purtându-Se
cu noi a vorbit.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti mai sfântă decât sfintele puteri,
pe Dumnezeu, Cel ce în sfintele suflete ale sfinţilor
Se odihneşte, cu sfinţenie L-ai născut, Preasfântă
Fecioară.
Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din
Fecioară S-a întrupat şi firea omenească a
îndumnezeit, pe Care lăudându-L, strigăm: Slavă
Scârba strămoşilor ai dezlegat-o, Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, bucurie nouă născându-
ne, pe Ziditorul şi Izbăvitorul, pe Care cu deadinsul
roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Prin tine, Maică Fecioară, lumea s-a miluit, care
prin călcarea de poruncă s-a netrebnicit. Pentru
98
aceasta cu cântări de laude, după datorie, pe tine te

fericim.
Slavă ...
Fecioară, cea cu mii de nume numită, Stăpână
mult cântată, Preasfântă Doamnă, cămară cu totul
de aur, neîmpletită de mâini, neîntinată, nestricată
Mireasă, prea nestricăcioasă, neispitită de nuntă,
Maica lui Dumnezeu, tu mă miluieşte.
Şi acum ...
Pe Iisus, Dătătorul de viaţă, pe care L-ai
născut, Stăpână, Care mai presus de minte şi de
cuvânt din tine S-a făcut Om, roagă-L totdeauna ca
să mă arate părtaş părţii şi stării aleşilor.
Cu legea poruncilor Tale, Singure Iubitorule de
oamenii, luminează mintea mea, rogu-mă, Doamne,
şi mă miluieşte.
Scaune în chipul focului, căruţă
heruvimicească a lui Dumnezeu, cămară
preacinstită, scară cerească, sicriule preafrumos
aurit, porumbiţă cuvântătoare, Preasfântă Fecioară,
miluieşte-mă.
Ploi de lacrimi curăţitoare plouă-mi mie,
Curată; plâns de bucurie, scârbă veselitoare, izvor
de lacrimi purtător al umilinţei, pocăinţă fierbinte şi
iertare, dă-mi mie, Stăpână.
Slavă ...
Lăcaşule însufleţite, încăpător al slavei lui
Dumnezeu, sfântă sălăşluire, dumnezeiescule palat,
cel curat şi sfinţit, vistierie a lui Hristos, cămară cu
porfiră de aur, Preasfântă Fecioară, miluieşte-mă.
Şi acum ...
99
Suspină, plângi, spală-ţi faţa ta, suflete, cu

lacrimile cele ce curg; spală-ţi mâinile tale cu
curgeri de umilinţă şi ca desfrânata cu mintea
apucă-te de picioarele celei Preacurate şi vei lua
iertare.

Precum pe proorocul dintru adânc şi din
stricăciune l-ai scos, şi viaţa mea, Bunule,
izbăveşte-o din greşeli, cu milostivirea Ta.
Născătoare de Dumnezeu, întăreşte-mă să vărs
picături de lacrimi curgătoare, căci peste tine a
revărsat roua cea cerească; că lâna cea purtătoare
de rouă, Naşterea ta, Fecioară, a arătat.
Acum ascultă suspinul meu, Fecioară, şi
grăbeşte de scoate pe robul tău din gura leului, ca
să te laud pe tine, cea Prealăudată şi fără prihană.
Slavă ...
De multe ispite fiind ţinut, strigat-am de multe
ori, şi din toate m-ai izbăvit nerănit; şi acum strig
ţie: Miluieşte sufletul meu, Stăpână.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel iubitor de
oameni şi îndurat şi voitor al milei, Născătoare de
Dumnezeu, miluieşte sufletul meu, că spre tine
nădejdile şi-a pus.
Sedealna:
Mieluşeaua şi Fecioara văzându-Te pe Tine,
Puternice, spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea
lăcrimând: Ce este această negrăită pogorâre a Ta,
Cuvântule? Cum Te-a osândit acum poporul cel
100
osândit, pe Tine, Dumnezeule, Cela ce pe toţi vei

judeca? Laud mila Ta cea nespusă.
Pe Cela ce în cuptor pe tineri nearşi i-a păzit şi
focul l-a stins, să-L lăudăm, zicând: Bine este
Bogatul cel mult, care mai înainte petrecea
întru îndulcire şi întru desfătare, o picătură de apă
cerând, ca să-şi răcorească limba, care se chinuia
în văpaia gheenei, Fecioară, nu a dobândit-o! O,
suflete al meu, înfricoşează-te de această auzire!
Ceasul judecăţii punându-l în minte mă
cutremur, Stăpână, şi cu grijă fiind ţinut, la tine,
nădejdea mea cea tare, alerg cu lacrimi; să nu mă
laşi atunci fără de părtinire.
Slavă ...
Cela ce sunt cu sufletul nesimţitor şi întunecat
ca piatra, te rog pe tine, Preasfântă, ceea ce eşti
lespede de Dumnezeu scrisă, întru care a scris
Dumnezeu iertarea tuturor, scrie-mă şi pe mine în
cartea celor vii.
Şi acum ...
Eu cel întinat cu multe păcate, când voi sta gol
înaintea înfricoşatului divan al lui Hristos, atunci să
stai împreună cu mine, Stăpână, izbăvindu-mă de
nevoie şi de toată vătămarea.
Pe Împăratul Hristos ...
Bucură-te, pământule de Dumnezeu umblate,
raiule cuvântător, de Dumnezeu odrăslit; bucură-te,
cetate însufleţită; bucură-te, scaune de foc; bucură-
te, palat şi încăpere a bucuriei, cleşte de Cărbune
101
purtător şi sfeşnic cu totul de aur, plin de

Dumnezeiasca Lumină cea nestinsă.
Dulceaţa dumnezeieştii mângâieri să o picuri
în sufletul meu, care este ţinut cu amărăciunea
greşelilor, Fecioară neispitită de nuntă; că tu eşti
dulceaţa îngerilor, tu şi a oamenilor credincioşi, şi-
mi dă să dobândesc Cina cea cerească şi
desfătarea cea dulce a raiului.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ceea ce eşti sfeşnic preastrălucit al Luminii
celei cu trei Sori, cu lumina ta alungă întunericul
greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu,
dăruindu-mi izbăvire de durerile cele grele, mie
celui ce cu credinţă laud şi preaînalţ, Preacurată,
Naşterea ta.
Şi acum ...
În ceasul sfârşitului meu, Fecioară, din mâinile
diavolilor răpeşte-mă, şi din osândire, şi de la darea
de seamă, de la înfricoşata cercare, şi de la vameşii
cei amari, şi de la cumplitul stăpânitor, Maica lui
Dumnezeu, şi din focul cel veşnic al osândei.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit,
tinerii cei robiţi în cuptor ziceau cu mare glas:
Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Pe tine, Mireasa cea Preaslăvită şi Preasfântă,
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe
Ziditorul tuturor celor văzute şi a celor nevăzute,
întru cântări te slăvim.
Cu ochiul Tău cel milostiv vezi-mi necazul meu
cel mai de pe urmă, pe care mi l-a pricinuit
102
nenumăratele greşelile mele, şi după mulţimea

durerilor mele, mângâierile tale, Stăpână, acum în
inima mea pe sufletul meu degrab să-l veselească.
Cu gură desfătată şi cu limbă întinsă şi cu
suflet bucuros, niciodată nu voi înceta a te cinsti pe
tine, Stăpâna cea mult lăudată. Că întru numele tău
voi ridica mâinile mele şi în toată viaţa mea,
bucurându-mă, bine te voi cuvânta, ceea ce eşti
viaţa celor ce te doresc pe tine.
Slavă ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, adâncul şi
noianul cel mare al milei, opreşte şi usucă
izvorârea şi curgerile relelor mele cu curgerea
milostivirii tale, cea cu totul fără prihană, dându-mi
mie curgere de umilinţă care mă spală, Fecioară.
Şi acum ...
Stâlpare putredă, rod sănătos n-a odrăslit
niciodată, nici izvor amar n-a izvorât apă dulce. Dar
cuvinte drepte, cum va face inima îndărătnică?
Pentru aceasta mă cutremur, Stăpână, a te cinsti pe
tine, însă ştiind cre- dinţa mea, miluieşte-mă.
MIERCURI SEARA
Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne,
pentru că ai izbăvit cu mână tare pe poporul pe
care l-ai câştigat, Iubitorule de oameni.
ne pe noi
Chiar şi cu adevărat ai născut pe Dumnezeu şi
Domnul şi Născătoare de Dumnezeu, tu singură, cu
103
adevărat şi chiar te-ai numit, Curată; pentru aceasta

cu credinţă te cinstim şi după datorie te slăvim.
Pe tine cămară a întrupării lui Dumnezeu,
Curată, prea fără prihană şi cuvântătoare
cunoscându-te arătat, te rog să mă izbăveşti de
patimile trupului şi ale sufletului, şi de ispite şi de
înconjurări.
Slavă ...
Ca ceea ce eşti scară a venirii către noi a
Atotţiitorului, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe
pământ, din patimile cele pământeşti ale trupului la
cer înalţă-mă şi către Dumnezeu povăţuieşte-mă.
Şi acum ...
Ceea ce te-ai făcut Maică a Luminii, luminează-
mă cu lumina solirilor tale, pe mine cel ce dorm ca
într-o noapte, şi povăţuieşte-mă, cu milostivirea ta,
către Lumina cea neînserată şi către viaţă veşnică.
Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni a
născut şi adunarea cea multă întru fii a slăbit,
Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt
eşti Doamne.
Te-ai arătat fântână care de-a pururea izvorăşti
mângâieri celor necăjiţi; pentru aceasta şi mie,
Stăpână, curgerea apelor tale celor curgătoare
izvorăşte-mi şi-mi stinge cuptorul patimilor.
Pe mine cel rănit de gânduri necuvioase,
tămăduieşte-mă ceea ce ai vindecat rana cea
cumplită a firii noastre; că pe Ziditorul şi Domnul
acesteia L-ai născut.
Slavă ...
104
Viscolindu-mă în noianul greşelilor mele celor

multe şi al patimilor şi al ispitelor, cu multă
grăbnicie la limanul sprijinirii tale povăţuieşte-mă,
cea cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Pe tine, cea ce eşti mai desfătată decât cerurile
şi mai înaltă decât pământul, eu cel căzut şi
strâmtorat cu năvălirile asupră-mi ale vrăjmaşilor,
te rog ca întru necaz să mă veseleşti, Stăpână.
Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din
Fecioară S-a întrupat şi firea omenească a
îndumnezeit-o, pe Care lăudându-L, strigăm: Slavă
Fecioară, ceea ce ai născut pe Vindecătorul şi
Mântuitorul şi Dezlegătorul necazurilor, slobozeşte-
mă de toate greutăţile şi de veselie negrăită umple
inima mea, ca de-a pururea să te fericesc.
Pe tine, pom cu frumoase roade şi sad cu bună
umbră, te numim noi credincioşii, ca ceea ce ai
odrăslit Rodul cel frumos cu podoaba şi Mântuitor
al nemuririi, pe Carele roagă-L pentru cei ce cu
credinţă te cinstesc pe tine.
Slavă ...
O, nouă şi preaslăvită unire şi amestecare! Cu
fecioria pe naştere a unit-o Dumnezeul Cel ce S-a
născut, şi pe ceea ce L-a născut negrăit, iarăşi
curată şi nestricată a lăsat-o, ca şi mai înainte de
naştere.
Şi acum ...
Cela ce este înfricoşat şi neapropiat oştilor
celor de sus, apropiat celor de jos S-a arătat, din
105
Fecioară fără de bărbat; pe care cu dreaptă credinţă

Născătoare de Dumnezeu o numim, ceea ce cu
numirea cea potrivită Naşterii s-a îmbogăţit.
De noapte mânecând, toţi fără de tăcere Te
rugăm pe Tine, Lumina cea neapropiată,
Dumnezeul cel multmilostiv; pacea Ta, Hristoase,
dăruieşte-o nouă.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti rai al
vieţii, de moartea păcatului şi de patimi de multe
feluri izbăveşte pe robii tăi.
Alabastru gândit al Mirului celui deşertat din
cer pe pământ, tu eşti Curată; fă-mă acum şi pe
mine bine-mirositor.
Slavă ...
Pe omul cel ce a curs întru stricăciune, iarăşi l-
ai întors prin dumnezeiască Naşterea ta, Fecioară,
şi nemuririi celei mai dinainte l-ai învrednicit.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât heruvimii şi
serafimii, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul
neîntinată, străluceşte sufletul meu cu lumina ta
cea dumnezeiască.
Precum pe Iona proorocul l-ai izbăvit din chit,
Hristoase Dumnezeule, şi pe mine dintru adâncul
greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule
Iubitorule de oameni.
Miluieşte-mă, ca o milostivă, pe mine cel
necurat, ca ceea ce eşti mai curată decât
strălucirile soarelui şi neîntinată, şi de lumina ta
cea dumnezeiască umple inima mea.
106
Oprit-ai acum stricăciunea ce păştea firea, prin

adevărata nestricăciune; opreşte, Preacurată,
pâraiele patimilor mele şi curgerile cugetului celui
trupesc.
Slavă ...
Te laud pe tine, ceea ce ai născut pe
Dumnezeul Cel Prealăudat, şi te rog cu dorire: De
înfricoşata judecată şi de veşnica osândă,
Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă şi mă
miluieşte.
Şi acum ...
Pe tine singură te-am cunoscut, Preacurată,
mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce ai născut
pe Cel ce i-a făcut pe dânşii dintru nefiinţă; pe
Carele roagă-L să ne miluiască pe noi cei ce te
lăudăm pe tine.
Sedealna:
Ceea ce eşti părtinitoarea nebiruită a celor
necăjiţi şi gata solitoare a celor ce nădăjduiesc
spre tine, izbăveşte-mă de sminteli şi să nu mă treci
cu vederea pe mine cel ce cumplit mă primejduiesc.
De aşezământul Tău aducându-Ţi aminte,
Hristoase Dumnezeule, pe tineri i-ai izbăvit din foc
prin pogorârea îngerului, Cel singur cu adevărat
Preaslăvit.
Ceea ce eşti dumnezeiască fântână a
milostivirii şi a bunătăţii, izvorăşte-mi şi mie, cu
îndestulare, bogăţia milostivirilor tale, şi spălându-
mi întinăciunea greşelilor mele, stinge-mi înfocarea
trupului.
107
Duhovniceasca bogăţie, cea dată mie de la

Dumnezeu, mai înainte vieţuind în desfrânare, toată
am cheltuit-o prin dulceţile trupului. Ci precum pe
desfrânat, cu rugăciunile tale, Fecioară,
îndreptează-mă.
Slavă ...
Cetele îngerilor, cetele mucenicilor şi ale
apostolilor Tăi, Cuvinte, roagă totdeauna multă
milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ca pe toţi să-i
miluieşti, ca un Milostiv, pentru Născătoarea de
Dumnezeu.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi singura
mea scăpare, izbăveşte-mă de stăpânirea dulceţilor
şi a patimilor care mă tiranizează, dându-mi mie
dezlegare datoriilor cu rugăciunile tale.
Pe Dumnezeu Cel ce a întins cerul ...
În pântecele tău sălăşluindu-Se Cel Preaînalt,
te-a arătat pe tine, Fecioară, mai desfătată decât
cerurile şi părtinitoare nebiruită a celor ce strigă:
Toate lucrurile Domnului, lăudaţi pe Domnul.
Supunându-mă dobitoceşte patimilor, întru
adâncul pierzării m-am pogorât şi ardere a văpăii
pe sinemi m-am făcut; ci tu, Maica lui Dumnezeu,
căutând spre mine miluieşte-mă şi mă izbăveşte.
Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut în
gândurile cele tâlhăreşti, şi rănindu-mă m-am
împuţit; Doctorule al celor bolnavi, dă-mi mâna,
pentru rugăciunile Maicii Tale celei fără stricăciune.
Şi acum ...
108
Tămăduieşte sufletul meu cel ce boleşte şi

luminează mintea mea cea întunecată, iar în vremea
cea viitoare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, de
nesuferitele chinuri cele veşnice izbăveşte-mă.
Pe Dumnezeu, Cel ce a întins cerul ca un cort,
şi a întărit pământul pe întemeierea sa, preoţii
Domnului şi robii Domnului, lăudaţi-L pe Domnul
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Naşterea ta cea fără de sămânţă,
Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos
Dumnezeul nostru, cu cântări fără tăcere Îl slăvim.
Suspină, ticăloase suflete, căzând la Maica lui
Dumnezeu; mâhneşte-te, chipuri de pocăinţă arată;
acum lângă uşă este ziua, Judecătorul fără de
milostivire şade, dând fiecăruia cele vrednice de
cele lucrate, precum este scris.
Marie, Doamna tuturor, pe mine cel robit de
toate felurile de păcate, slobozeşte-mă, că tu,
Fecioară, ai născut mai presus de cuvânt pe
Slobozitorul sufletelor noastre, Care este Bunătatea
cea firească.
Slavă ...
Nu am fapte bune, am întinat veşmântul pe
care l-am luat prin îmbrăcămintea Dumnezeiescului
Botez şi umblu întru întunericul necunoştinţei;
pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine,
Doamne, îndreptează-mă pe mine cel deznădăjduit.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel iubitor de
bine, Născătoare de Dumnezeu, cea iubitoare de
109
bine, mă rog, degrab mă slobozeşte de prietenia

cea vicleană către trup şi mă fă rob al
dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea.
JOI SEARA
Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru
trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi,
în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a
biruit.
ne pe noi
De tot ajutorul cel din lucruri golindu-ne,
Preacurată, toţi cei ce suntem în primejdii spre
ajutorul tău cel cu adevărat întemeiat de-a pururea
alergând, ne mântuim.
Alinare în furtuna ispitelor şi dumnezeiască
ocârmuire în întreitele valuri ale patimilor te-a pus
înainte pe tine Cel ce te-a proslăvit pe tine; pentru
aceasta către limanul veseliei îndreptezi pe robii tăi,
Preacurată.
Slavă ...
M-am rănit, eu ticălosul, cu săgeţile păcatului,
şi acum zac în patul deznădăjduirii, care la moarte
mă duce şi în iadul cel de suflet pierzător; din care
răpeşte-mă, Stăpână.
Şi acum ...
Gavriil ţi-a adus ţie, Preacurată, din cer
«bucură-te», împotriva blestemului strămoaşei. Că
tu ne-ai născut nouă Binecuvântarea şi tuturor ai
izvorât Bucuria cea veşnică.
110
Dintru înălţime Te-ai pogorât pe pământ cu

voirea, Cel mai presus de tot începutul, şi firea
omenească cea smerită ai înălţat-o, prin Crucea Ta,
din iadul cel mai de jos; pentru că nu este sfânt
afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Milostiveşte-te, singura Maică a lui Dumnezeu,
şi mă miluieşte, îndură-te de sufletul meu, care în
valurile patimilor trupului şi ale sufletului se
primejduieşte, şi ca o iubitoare de fiu întâmpină-mă
şi-l izbăveşte pe acesta cu tăria ta.
Amăgirea celor văzute, cu taină depărtându-mă
de la dragostea celor nevăzute şi nerătăcite, întru
cele de scârbă m-au încuiat, din care răpeşte viaţa
mea, Preacurată, cu solirile tale.
Slavă ...
Abătându-mă de la poruncile Tale, am căzut
cumplit întru adâncurile necazurilor şi dureri
cumplite mă cuprind; dintru care izbăveşte-mă,
Doamne, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Aducându-ne aminte, Fecioară, de graiurile
dumnezeiescului înger, întru bucurie strigăm ţie:
Bucură-te, Cinstită; bucură-te, îndreptarea lui
Adam; bucură-te, izbăvirea Evei; bucură-te,
izbăvirea credincioşilor.
Pentru dragostea chipului Tău, Îndurate, ai
stătut pe Cruce, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti,
Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.
Tărie celor neputincioşi şi mângâiere celor
deznădăjduiţi, veselie celor întristaţi şi bucurie
111
celor necăjiţi şi bogăţie celor săraci te-a dat pe tine

Cel Puternic, Mireasă Dumnezeiască.
Acoperământ şi sprijin şi scăpare fii mie,
robului tău, Fecioară, şi mă izbăveşte de
nemăsuratele mele rele, ca să propovăduiesc
minunile tale tuturor marginilor.
Slavă ...
Lipsit fiind de lacrimi şi de suspine, din
întunecarea patimilor mele, te rog pe tine, izvorul
milei, să mă izbăveşti de chinuri şi să mă aduci
către dumnezeiasca umilinţă.
Şi acum ...
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu
credinţă te rog şi mă cuceresc ţie, celei
binecuvântate: Fă-mi mie milostiv pe Judecătorul în
ziua judecăţii, cu rugăciunile tale.
Între doi tâlhari Te-ai cunoscut pe Cruce,
Hristoase Dumnezeule, şi s-a ridicat soarele cu
cutremur şi luna a stat întru rânduiala sa; slavă
Cu curgeri de umilinţă spală-mi întinăciunile
inimii mele, neîntinată Fecioară, şi dăruieşte-mi
chipuri de pocăinţă cu sfinţitele tale rugăciuni cele
către Milostivul Dumnezeu, pe Care negrăit L-ai
născut.
Să nu încetezi rugând pe Dumnezeu, pe Care
L-ai întrupat, Fecioară, ca pe Mântuitorul şi
Stăpânul, să-mi dăruiască dezlegare greşelilor mele
şi iarăşi să mă aducă la veselia cea de demult, pe
care nebuneşte am pierdut-o.
Slavă ...
112
Pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică

ai născut-o cu trup după Ipostas, Fecioară, pe
Cuvântul Cel mai înainte fără de început, Care în
zilele cele mai de pe urmă S-a unit din sângiurile
tale cele curate, ca să mântuiască pe om.
Şi acum ...
Vrând să facă cunoscută negrăita Lui bunătate,
Curată, Cel ce S-a întrupat din tine, te-a dat pe tine
mijlocitoare nouă, care de-a pururea împaci cu
Dânsul, prin solirile tale, pe cei ce-L mânie pe El.
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne,
Biserica strigă către Tine, de spurcăciunile
diavolilor curăţindu-se, cu sângele cel curs, prin
milostivire, din coasta Ta.
Să-mi fii mie, Preacurată Stăpână, alinare şi
liman de mângâiere, trecându-mă la dumnezeiasca
adăpostire cea neînvăluită, şi furtuna patimilor
mele potolind-o.
Întru tine, Fecioară, ne lăudăm; întru tine de
greutăţi ne izbăvim; întru nădejdea cea spre tine de
năvălirile vrăjmaşilor nu ne temem, noi cei ce te
lăudăm pe tine.
Slavă ...
Dă-mi ajutorul tău şi mă izbăveşte de primejdii
şi de necazuri, slobozindu-mă de dureri şi de
greşelile mele, ceea ce ai născut Izbăvirea tuturor.
Şi acum ...
Învredniceşte-ne, Preaneîntinată, pe noi cei de
acum să vedem slava Fiului tău, ca să ne îndulcim
şi mai adevărat de împărtăşirea Lui, cu rugăciunile
tale.
113
Sedealna:
Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce, Doamne,
Mieluşeaua şi Maica Ta, se spăimânta şi striga: Ce
vedere este aceasta, Preaiubite Fiule? Acestea Ţi-
au răsplătit nespusa adunare a celor fărădelege,
care s-au îndulcit de minunile Tale cele multe,
Stăpâne? Ci, slavă negrăitei smereniei Tale!
Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia
cuptorului au călcat şi lăudând cântau: Bine eşti
Tărie fără de boală, nouă celor bolnavi, te-a dat
pe tine, Fecioară, Domnul, Doctorul sufletelor şi al
trupurilor, ca ceea ce tămăduieşti pe cei ce strigă:
Bine este cuvântat, Rodul pântecelui tău.
S-a schimbat, cu lucrurile mele cele
necuvioase şi cu sfaturile, bucuria vieţii celei de
acum, întru mâhniciune şi smerenie; ci tu, Curată,
ceea ce eşti pricinuitoarea bucuriei celei adevărate,
dă-mi veselia ta.
Slavă ...
Pe oamenii cei înstrăinaţi de la Dumnezeu, prin
amăgirea şarpelui, Mireasă Dumnezeiască, i-ai
chemat înapoi, născând pe Dumnezeu, Cel ce S-a
făcut Om din sângiurile tale, Care a rămas ceea ce
era şi S-a făcut ceea ce nu era; pentru aceasta toţi
te lăudăm pe tine.
Şi acum ...
Noi cei uscaţi cu bolile patimilor cunoscându-
te pe tine cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem
ape mântuitoare şi dumnezeieşti şi slăvim pe
Domnul, lăudând minunile tale cele multe.
114

Pe Hristos Dumnezeul nostru ...
De iubirea Sa de oameni şi de singură
bunătatea cea mai presus de nemărginire, Ziditorul
înduplecându-Se, prin tine, Prealăudată, S-a arătat
celor de pe pământ,trup luând, şi iarăşi, prin tine
face prieteni pe toţi cei ce te laudă de-a pururea,
Născătoare de Dumnezeu.
Mâinile şi ochii sufletului meu cu dinadinsul le
întind către tine, Stăpână, cu totul fiind ţinut de
necazurile cele de multe feluri, şi chem sprijinul tău
cel fierbinte. Pentru aceasta arată spre mine,
Născătoare de Dumnezeu, bogăţia cea nebiruită a
iubirii tale de oameni.
Legile Tale cele dumnezeieşti, fără de lege
călcându-le, ne-am dat vrăjmaşilor şi cu sufletul şi
cu trupul; ci ca un Preabun, tare surpă-i pe aceştia,
Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale
celei nestricate, şi ale apostolilor şi ale tuturor
sfinţilor.
Şi acum …
În Sfânta Sfintelor hrănindu-te, ai născut pe
Cel mai Sfânt decât toţi sfinţii, Sfântă Mireasă a lui
Dumnezeu; pentru aceea cu sfinte glasuri toţi
strigăm: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Sfântă
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; bucură-te,
veselia sfinţilor îngeri.
Pe Hristos Dumnezeul nostru, Cela ce pe
Cruce cu trupul S-a pironit şi ne-a arătat nouă armă
spre mântuire, tineri preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
115

Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel
ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la
noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai
întrupat, Binecuvântată Preacurată, de Dumnezeu
Născătoare, te slăvim.
Luminează-mi, Curată, ochii şi înţelegerile
sufletului meu, ca să nu mă apuce întunericul cel
prea adânc al păcatelor, nici să mă acopere
întunericul deznădăjduirii, ci tu însăţi miluieşte-mă
şi mă ocârmuieşte, ceea ce eşti părtinitoarea cea
neruşinată a credincioşilor.
Făcându-mă cu totul întinat, prin călcările de
poruncă, întru nepovestite fapte şi urâciuni, chem
ajutorul şi sprijinul tău, Stăpână, pe care dăruieşte-
le mie şi mă izbăveşte de toate ispitele cele grele şi
de necazuri.
Slavă ...
Pentru bunătatea Ta, Hristoase, ai venit ca să
ne izbăveşti pe noi, care nu din lucrurile dreptăţii
avem îndrăzneală către Tine, ci din singură iubirea
Ta de oameni, Doamne; pentru aceasta în dar
cerem iertare, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Miluieşte-mă, Curată, pe mine netrebnicul tău
rob, care strig ţie cu credinţă: Bucură-te, lăcaşul cel
cu totul fără prihană al Împăratului Hristos; bucură-
te, Fecioară, dumnezeiască masă, care ai purtat
Pâinea vieţii; bucură-te, rugule nears; bucură-te,
uşa lui Dumnezeu cea neumblată.
116
VINERI SEARA
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de
Duhul, şi cuvânt grăi-voi Împărătesei Maici, şi mă
voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile
ei, bucurându-mă.
ne pe noi
Din tina patimilor, de întreitele valuri ale
gândurilor, de săgeţile vicleanului şi de adăugirile
potrivnicului, miluieşte ticălosul meu suflet,
Preacurată de Dumnezeu Născătoare, şi mă răpeşte
din focul cel veşnic.
Scoate-mă, Curată, din adâncul greşelilor şi
mă povăţuieşte către lumina dumnezeieştilor
porunci ale Mântuitorului Hristos şi Dumnezeu;
străluceşte-mi mie raza cea mântuitoare a pocăinţei
şi-mi dă viaţa cea veşnică.
Slavă ...
Căzând în tina cea noroioasă a răutăţilor mele,
mă înec foarte cu lucrurile cele viclene şi nu-mi
este statornicie. Stăpână, Fecioară Maică, cu
puterea ta scoate-mă, şi de focul cel veşnic şi de
muncă izbăveşte-mă.
Şi acum ...
Pe moarte şi pe stricăciune tu le-ai pierdut,
întru tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând
pe Hristos, Izvorul nestricăciunii, înfrumuseţând cu
nemurire şi cu dar firea omenească, ceea ce eşti
prea nevinovată.
117
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu,

ca ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, pe cei ce au
adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, pentru
Dumnezeiască slava ta, cununilor slavei
învredniceşte-i.
Ceea ce te-ai arătat Fecioară Curată, ia
întunericul sufletului meu şi legăturile păcatelor le
rupe, şi cu folosinţa ta, mă rog, miluieşte-mă.
Inima mea, ceea ce se clăteşte de adausurile
patimilor, întăreşte-o întru preacurată frica lui
Dumnezeu, cu bună milostivirea ta, Fecioară prea
fără prihană.
Slavă ...
Deznădăjduindu-mă de tot felul de ajutor, către
tine, preanevinovată, acoperământul şi păzitoarea
cea puternică am alergat; nu mă lepăda dar de la
dumnezeiescul tău acoperământ.
Şi acum ...
Ca o Împărăteasă împodobită cu lanţuri de aur,
de-a dreapta Împăratului şi Dumnezeu, acum stai
înainte, Stăpână, rugându-te pentru robii tăi.
Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii,
pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de
dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei
ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Pe mine cel ce sunt ţinut de trândăvie şi cu
negura patimilor cu totul întunecat şi de păcate
robit, de Dumnezeu fericită Doamnă, slobozeşte-
mă, şi mă fă să fiu al Fiului tău şi Dumnezeului
nostru.
118
Pe mine cel omorât cu răutatea vicleanului, ca

ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă, ceea ce eşti cu
totul fără prihană, căci către tine am alergat, şi
afundat fiind întru adâncul căderii, scoate-mă, ca o
milostivă cu totul curată.
Slavă ...
În mormântul desfrânărilor mele celor
netrebnice zac şi sunt ţinut de trândăvie şi lenevie;
ci tu, ceea ce ai născut Învierea tuturor, înviază-mă
şi mă miluieşte, ca ceea ce eşti bună.
Şi acum ...
Pe tine, Fecioară Curată, de demult proorocul
te-a numit Munte Dumnezeiesc şi sfinţit, peste tot
umbrit cu fapte bune, din care S-a arătat
Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea şi luminarea
sufletelor noastre.
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască
slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai
avut în pântece pe Dumnezeul Cel peste toate, şi ai
născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te
laudă pe tine, pace dăruindu-le.
Povăţuieşte-mă, Stăpână, ca să se veselească
sufletul meu cel smerit, să se teamă de Fiul tău şi
să facă poruncile Lui din inimă, cu rugăciunile tale,
Preacurată, cu totul fără prihană.
Stăpână, ceea ce eşti bună, învredniceşte-mă
ca să mă mărturisesc Izbăvitorului cu toată inima
mea, gonind neştiinţa inimii mele, dimpreună şi a
sufletului meu celui pătimaş, ceea ce eşti cu totul
fără de prihană.
Slavă ...
119
Preacurată, ceea ce eşti bună, păzeşte sufletul

meu ca lumina ochiului, sub acoperământul aripilor
tale, şi izbăveşte-l pe el de tirania duhurilor celor
viclene şi de chinuri.
Şi acum ...
Arată-te, Preacurată, izbăvind de năvălirile
patimilor şi de viclenii diavoli pe robul tău, cel ce
te-a câştigat puternică apărătoare şi folositoare
neruşinată.
Înţelepţilor de Dumnezeu, săvârşind acest
praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui
Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe
Cel ce S-a născut dintr-însa.
Surpă, Stăpână, pe cei ce pururea mă luptă pe
mine şi risipeşte norul cugetelor celor viclene, fiind
uşă a Soarelui dreptăţii, Maica lui Dumnezeu.
Străluceşte-mi mie raza pocăinţei, Stăpână, şi
risipeşte norul cugetelor mele celor rele, de care
sunt tras cu amăgiri cumplite şi stricăciuni.
Slavă ...
Alină valul cel sălbăticit al patimilor mele şi
viforul cugetelor celor rele, ceea ce eşti tuturor tare
folositoare şi acoperământ, cea cu totul fără
prihană.
Şi acum ...
Înmulţitu-s-au greşelile sufletului meu mai mult
decât nisipul mării şi ca o sarcină grea mă pun jos
pe mine; ci tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit,
milostivindu-te, miluieşte-mă.
Sedealna:
120
Pe ceea ce este apărătoare caldă întru nevoi, şi

ajutătoarea noastră şi împăcătoarea către
Dumnezeu, prin care din stricăciune ne-am izbăvit,
pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o
fericim.
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu,
fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului
bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând:
Prealăudate, Dumnezeul părinţilor şi Doamne, bine
eşti cuvântat.
Pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Curată, cu
credinţă te chem: Păzeşte inima mea cea smerită şi
mă izbăveşte de văpaia chinurilor şi de întunericul
cel veşnic.
Rupe, Fecioară curată, cu suliţa Fiului tău,
zapisul greşelilor mele şi mă izbăveşte, rogu-mă, de
toată cuprinderea în ceasul sfârşitului meu.
Slavă ...
Stinge, Fecioară Curată, cu pâraiele lacrimilor
mele şi cu ploaia milostivirilor tale, cuptorul pe care
mi l-au mijlocit mulţimea răutăţilor mele, prin
lucrarea diavolească.
Şi acum ...
Izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce vin asupra
noastră şi de toată munca, singura care eşti Maica
Cuvântului, Pururea Fecioară, pe cei ce te cântă pe
tine întru adevăr întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi ...
Vindecă sufletul meu cel ce boleşte şi mintea
mea cea întunecată lumineaz-o şi din foc şi din
121
muncile cele negrăite şi veşnice mă răpeşte,

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Mireasă a lui
Dumnezeu.
Plecându-mă patimilor celor necuvântătoare,
m-am pogorât întru adâncul pieirii şi singur m-am
făcut ardere văpăii, din care izbăveşte-mă, de
Dumnezeu Născătoare Fecioară, pe mine robul tău.
Ceea ce ai născut pe Noianul milostivirii, pe
Izbăvitorul şi Domnul, usucă noianul răutăţilor mele
şi legăturile păcatelor mele mai înainte de sfârşit
dezleagă-le, ceea ce ai născut pe Mântuitorul
tuturor.
Şi acum ...
Domnul, Cel ce stăpâneşte şi ocârmuieşte
făptura, Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, pe
tine, Fecioară, te-a arătat Doamnă tuturor celor
văzute şi celor nevăzute, proslăvindu-te ca pe o
Maică a Sa fără prihană.
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor,
Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit,
atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată
lumea a ridicat să-Ţi cânte Ţie: Pe Domnul lucrurile
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul,
fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor
fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui
Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită
Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea
Fecioară.
122
Inima mea neroditoare fiind de dumnezeieştile

fapte bune, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare
Fecioară, arat-o aducătoare de roadă, ceea ce te-ai
născut din cea stearpă, cu voia Aceluia ce toate le
preface, ca să te laud pe tine, cea întru tot cântată.
Cu lumina ta străluceşte-mă, ceea ce eşti cu
totul fără prihană, care ai născut Lumina cea
neapropiată; alungă norii patimilor mele şi din
întunericul cel neluminos răpeşte-mă şi Luminii
celei dumnezeieşti mă învredniceşte, ca să te cânt
pe tine Maică Fecioară.
Slavă ...
Cu stropirea îndurărilor tale, Curată, spală
putrejunea inimii mele şi mă învredniceşte ca să
vărs pururea pâraie de lacrimi, ca să înceteze
râurile patimilor şi să mă izbăvească de chinuri.
Şi acum ...
Ceea ce eşti iubitoare de bine, Născătoare de
Dumnezeu, care ai născut pe Iubitorul de bine,
Dumnezeu, de dragostea trupească cea vicleană,
acum îngrab mă slobozeşte pe mine, Stăpână, şi mă
fă să fiu rob dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier
cu lenevirea.
123
PARACLISUL PREASFINTEI
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului,
Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti,
Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi
Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de
toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele
noastre.
moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă... şi acum...
numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în
cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate
zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu
ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru
Dumnezeu.
Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos,
Împăratul şi Dumnezeul nostru. (cu trei închinăciuni)
124
Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea
mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea
Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni
din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul
prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în
picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca
morţii cei din veacuri. Mâhnit este duhul în mine şi
inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-
am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la
toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am
gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul
meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă,
Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa
Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se
coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta,
că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care
voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg,
Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti
Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă
povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele
Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta
scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de
stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce
necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie
să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu
pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână,
ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbeşte că
125
pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii

tăi deşerţi, că pe tine, singură nădejde te-am câşti-
gat (de două ori).
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a
spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de nu ai fi
stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe
noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până
acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine,
stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din
toate nevoile.
Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule... (pag. 10)
Cântarea 1, Glasul al 8-lea:
Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea
egiptenilor scăpând israeliteanul, striga:
Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg
căutând mântuire; o, Maică a Cuvântului şi
Fecioară, de rele şi de nevoi izbăveşte-mă.
Asupririle chinurilor mă tulbură şi de multe
necazuri se umple sufletul meu; alină-le, Fecioară,
cu liniştea Fiului şi Dumnezeului tău, ceea ce eşti
cu totul fără de prihană.
Slavă...
Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi
Dumnezeu, te rog Fecioară, izbăveşte-mă din nevoi,
că, la tine scăpând, acum îmi tind şi sufletul şi
gândul meu.
Şi acum...
126
Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei

dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-
mă tu, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce eşti bună şi
Născătoarea Celui bun.
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului
ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte
întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi
credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.
Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pe
tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; tu mă
îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina
bunătăţilor şi credincioşilor întărire, una întru tot
lăudată.
Te rog, Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului
şi viforul scârbelor mele, că tu, mireasă
dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniştii ai
născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.
Slavă...
Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este
pricina bunătăţilor, bogăţia facerii de bine
izvorăşte-o tuturor, că toate le poţi ca una care ai
născut pe Hristos Cel puternic întru tărie, una
preacurată.
Şi acum...
Fiind cuprins de neputinţe cumplite şi de chinurile
bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi; cer ajutorul tău,
Fecioară, că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri
neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul
fără de prihană.
Următoarele stihuri se zic după Cântarea a 3-a şi a 6-a:
127
Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de

Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm,
ca şi către un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare
de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului
meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Cântăreţul: Doamne miluieşte (de 12 ori).
Şi îndată sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând...
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de
milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către
tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână: Vino
degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce
eşti singura grabnic folositoare.
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, înţeles-am
lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Tulburarea patimilor mele şi viforul greşelilor mele
alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul-Îndreptătorul,
dumnezeiască mireasă.
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie,
ceea ce ai născut pe Cel milostiv şi pe Mântuitorul
tuturor celor ce te laudă pe tine.
Slavă...
Îndulcindu-ne, preacurată, cu darurile tale, ţie
cântare de mulţumire cântăm, ştiindu-te pe tine
Maica lui Dumnezeu.
Şi acum...
Nădejde şi întărire şi zid de scăpare nemişcat
câştigându-te pe tine, ceea ce eşti întru tot lăudată,
de tot necazul ne izbăvim.
128
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi
cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă,
Iubitorule de oameni.
Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu-
mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut
pricina veseliei.
Izbăveşte-ne pe noi din nevoi, Născătoare de
Dumnezeu, curată, ceea ce ai născut Izbăvirea cea
veşnică şi Pacea care covârşeşte toată mintea.
Slavă...
Risipeşte negura greşelilor mele, dumnezeiască
mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai
născut Lumina cea dumnezeiască şi veşnică.
Şi acum...
Tămăduieşte, curată, neputinţa sufletului meu,
învrednicindu-mă cercetării tale, şi sănătate, cu
rugăciunile tale, dăruieşte-mi.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi
spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu
de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca
Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-
mă.
Cum a mântuit de moarte şi de putrejune firea mea
care era ţinută de moarte şi de putrejune, pe Sine
Însuşi dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te
Fiului şi Dumnezeului tău, să mă izbăvească şi de
răutăţile vrăjmaşului.
129
Pe tine te ştiu folositoare şi păzitoare prea tare

vieţii mele, Fecioară, care risipeşti tulburarea
năpastelor şi izgoneşti asupririle diavolilor; de
aceea mă rog totdeauna: Izbăveşte-mă de
stricăciunea chinurilor mele.
Slavă...
Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de
scăpare şi sufletelor mântuire desăvârşită şi
desfătare întru necazuri; de lumina ta pururea ne
bucurăm, o, stăpână; şi acum ne izbăveşte din
nevoi şi din chinuri.
Şi acum...
Acum zac în patul durerilor şi nu este tămăduire
trupului meu; ci mă rog ţie, celei bune, care ai
născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi
Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din stricăciunea
durerilor.
Ceea ce eşti păzitoarea creştinilor nebiruită, şi
rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu
vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor;
ci sârguieşte ca o bună spre ajutorul nostru, care
cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre
rugăciune şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând
pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de
Dumnezeu.
Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi,
Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor
tăi, că necazurile ne cuprind şi nu putem răbda
săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am
agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii,
pururea fiind biruiţi; mângâiere nu avem afară de
tine, stăpâna lumii. Nădejdea şi folositoarea
130
credincioşilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă

de folos.
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar
bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.
Prefacerea celor necăjiţi, izbăvirea celor
neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi, Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie,
liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a
credincioşilor.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Babilon
oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au
călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine
eşti cuvântat.
Când ai vrut să tocmeşti mântuirea noastră,
Mântuitorule, Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei,
pe care ai arătat-o folositoare lumii. Binecuvântat
eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Maică preacurată, roagă pe Domnul milei, pe Care
L-ai născut, să izbăvească de păcate şi de
întinăciune sufletească pe cei ce strigă cu credinţă:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de
tărie şi uşă de pocăinţă, pe ceea ce Te-a născut pe
Tine ai arătat-o celor ce strigă: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum...
De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, pe
cei ce vin cu dragoste către acoperământul tău cel
131
dumnezeiesc, învredniceşte-i să fie tămăduiţi,

Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe
Mântuitorul Hristos.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile în-
gereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinţă de ajutor
de la tine, Fecioară, pe cei care cântă şi te
preaînalţă întru toţi vecii.
Tămăduieşte neputinţa sufletului meu şi durerile
chinurilor mele, Fecioară, ca să te slăvesc, curată,
în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Domnul.
Bogăţie de tămăduiri verşi, Fecioară, celor ce te
laudă cu credinţă şi preaînalţă naşterea ta cea de
negrăit.
Şi acum…
Tu izgoneşti asuprirea şi năvălirea patimilor,
Fecioară; pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm
Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile
îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te
mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi
prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.
Să nu întorci faţa ta de la izvorul lacrimilor mele,
Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a şters
toată lacrima de pe faţa tuturor.
132
Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai

primit plinirea bucuriei şi ai pierdut grija păcatului.
Slavă...,
Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară,
negura neştiinţei şi o izgoneşte de la cei ce cu
credinţă te mărturisesc pe tine Născătoare de
Dumnezeu.
Şi acum...
Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate,
tămăduieşte-mă, Fecioară, şi mă întoarce din boală
în sănătate.
Catavasia:
O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce
se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea
stăpânitoare şi atotputernică, şi celor ce sunt în
necazuri le ajută, pe cei asupriţi îi mântuieşte şi
dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate
le poţi câte le voieşti.
Apoi:
Apoi stihurile acestea, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn...
Pentru toţi care scapă cu credinţă întru
acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti
bună; că noi, păcătoşii, nu avem altă izbăvire către
Dumnezeu în nevoi şi în necazuri, pururea fiind
încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui
de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne
izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul...
Tuturor necăjiţilor bucurie şi asupriţilor folositoare
şi flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor
133
mângâiere, celor învăluiţi adăpostire, bolnavilor

cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi
sprijinire, toiag bătrâneţilor tu eşti Preacurată,
Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ţie
ne rugăm: Grăbeşte şi miluieşte pe robii tăi.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită
poporul tău şi casa părintelui tău.
Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul
sceptru al Împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai
crescut Strugurele cel de taină; bucură-te, uşa
cerului şi rugul cel nears; bucură-te, lumină a toată
lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te,
izbăvirea credincioşilor; bucură-te, apărătoarea şi
scăparea tuturor creştinilor, stăpână.
Slavă... Şi acum... glasul al 8-lea:
Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa
Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucură-te,
scăpare; bucură-te, ceea ce eşti sfeşnic de aur;
bucură-te, Preacurată, care eşti slava creştinilor;
bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu;
bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască;
bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur;
bucură-te, bucuria tuturor.
Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai
curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit
pe noi din blestem, pe stăpâna lumii, cu cântări să
o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se îm-
bolnăveşte trupul şi slăbeşte sufletul meu; la tine
scap, ceea ce eşti plină de daruri; nădejdea tuturor
celor fără de nădejde, tu îmi ajută.
134
Stăpâna şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea

nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare, către
Cel ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii
mijlocitoare.
Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie ţie,
celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu.
Cu Înaintemergătorul şi cu toţi sfinţii, roagă-L,
Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe
noi.
Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului,
cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii, împreună cu
Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să
ne mântuiască pe noi.
Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă
scăpare nu ştiu eu, cel ce sunt plin de tot felul de
păcate. Miluieşte-mă, nădejdea creştinilor.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl
nostru... Preotul: Că a Ta este împărăţia... Şi troparele,
glasul al 6-lea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi,
că nepricepându-ne de nici un răspuns, această
rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi
păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pre noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am
nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii
fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un
milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri,
că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul
Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău
chemăm.
Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu
135
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată

Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei
ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine
din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII
Stih: Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne pe
noi îndreptările Tale.
Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine
între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii
surpând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe
Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi
amestecaţi, o uceniţelor? îngerul cel ce a strălucit
la mormânt a zis mironosiţelor: Vedeţi voi groapa şi
înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la
mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a
stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu
mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.
Mironosiţele femei, cu miruri venind la groapa
Ta, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul către
dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu
cei morţi? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din
mormânt.
Slavă... a Treimii:
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului Acestuia şi
Duhului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu
Serafimii grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.
136
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de

păcat pe Adam l-ai mântuit; şi bucurie Evei în locul
întristării i-ai dăruit, şi pe cei căzuţi din viaţă i-a
îndreptat la aceeaşi, Cel ce S-a întrupat din tine,
Dumnezeu şi om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! (de
trei ori)
TROPARELE ÎNVIERII
pe cele 8 glasuri cu condacele lor
Glasul 1
Troparul:
Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii
străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi,
Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta
Puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă:
Slavă învierii Tale, Hristoase; slavă împărăţiei Tale;
slavă iconomiei Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Al Născătoarei de Dumnezeu:
Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te!,
împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor,
întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul
David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât
cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă
Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a
ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin
naşterea ta.
Glasul al 2-lea
Troparul:
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti Viaţa
cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu
137
strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei

morţi din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti au
strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie.
Toate tainele tale sînt mai presus de cuget,
toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu.
Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu
adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe
Dumnezeu cel adevărat; pe Acela roagă-L să
mântuiască sufletele noastre.
Glasul al 3-lea
Troparul:
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure
cele pământeşti. Că a făcut biruinţă cu braţul Său
Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte. Cel întâi-
născut din morţi S-a făcut, din pântecele iadului ne-
a izbăvit pe noi şi a dat lumii mare milă.
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului
nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară; căci cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi
Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a
izbăvit pe noi din stricăciune, ca un iubitor de
oameni.
Glasul al 4-lea
Troparul:
Propovăduirea învierii cea luminată înţelegând-
o de la înger uceniţele Domnului şi lepădând
osândirea cea strămoşească, apostolilor lăudându-
se au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos
Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
138
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri
neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor
de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întrupându-Se
întru unire neamestecată şi Crucea de bunăvoie
pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit,
a mântuit din moarte sufletele noastre.
Glasul al 5-lea
Troparul:
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu
Tatăl şi cu Duhul, Care S-a născut din Fecioară
spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi
să I ne închinăm; că bine a voit a se sui cu trupul
pe Cruce şi moarte a răbda şi a scula pe cei morţi,
întru slăvită învierea Sa.
Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată.
Bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă
la tine. Bucură-te, limanul cel neînviforat şi neispitit
de nuntă, care ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi
Dumnezeu. Nu înceta a te ruga pentru cei ce laudă
şi cinstesc naşterea ta.
Glasul al 6-lea
Troparul:
Puterile îngereşti, la mormântul Tău, şi străjerii
au adormit şi sta Maria la mormânt, căutând
preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit
de dânsul; întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind lumii
viaţă. Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
Cel ce pe cea binecuvântată ai numit-o Maică a
Ta, venit-ai la patimă prin hotărâre de bunăvoie;
139
strălucit-ai pe Cruce, viind să cauţi pe Adam, grăind

îngerilor: Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat
drahma cea pierdută. Cel ce pe toate cu
înţelepciune le-ai rânduit, Dumnezeul nostru, slavă
Ţie.
Glasul al 7-lea
Troparul:
Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai
tâlharului raiul. Plângerea mironosiţelor o ai
schimbat şi Apostolilor a propovăduit le-ai
poruncit, că ai înviat, Hristoase Dumnezeule,
dăruind lumii mare milă.
Ca ceea ce eşti vistieria învierii noastre, pe cei
ce nădăjduiesc în tine, Prealăudată, scoate-i din
prăpastie şi din adâncul greşelilor. Că tu, născând
Mântuirea, pe cei vinovaţi păcatului i-ai mântuit,
ceea ce mai înainte de naştere ai fost fecioară, şi în
naştere fecioară, şi după naştere iarăşi ai rămas
fecioară.
Glasul al 8-lea
Troparul:
Dintru înălţime Te-ai pogorât, Milostive,
îngropare ai luat de trei zile, ca să ne izbăveşti pe
noi din patimi. Cela ce eşti viaţa şi învierea noastră,
Doamne, slavă Ţie.
Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi
răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe
moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un
Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit
cu mina Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive,
140
primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a

născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte,
Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.
141
TROPARELE ŞI CONDACELE
MAICII DOMNULUI
Naşterea Maicii Domnului

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară,
bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit
Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru şi
dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi
stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.
Ioachim şi Ana din defăimarea nenaşterii de fii, şi
Adam şi Eva din stricăciunea morţii s-au izbăvit,
Preacurată, prin sfânta naşterea ta. Aceasta o
prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşelilor
izbăvindu-se când strigă către tine: Cea stearpă
naşte pe Născătoarea de Dumnezeu şi hrănitoarea
Vieţii noastre.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui
Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în
Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi
pe Hristos tuturor mai înainte îl vesteşte. Acesteia
şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea
rânduielii Ziditorului!
Preacurată, Biserica Mântuitorului, cămara cea de
mult preţ şi Fecioara, sfinţită vistieria slavei lui
Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului,
împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu, pe
care o laudă îngerii lui Dumnezeu: Acesta este
cortul cel ceresc.
Buna vestire
142
Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea

tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu
Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte.
Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul,
Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te
cea plină de har, Domnul este cu tine!
Adormirea Maicii Domnului
Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea
nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-
ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale
izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni
neadormită şi întru folosinţă nădejdea cea
neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o;
căci ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce s-a
sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.
Acoperământul Maicii Domnului
Astăzi poporul cel binecredincios luminat
prăznuind, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui
Dumnzeu, şi căutând către preacinstită icoana ta,
cu umilinţă grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul
tău Acoperământ şi ne scapă de tot răul, rugând pe
Fiul tău, Hristos Dumnzeul nostru, să mântuiască
sufletele noastre.
Apărătoare Doamnă
izbăvându-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de
Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire
nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să
strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Născătoare de Dumnezeu
143
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea

ce eşti cu Har dăruită, Marie, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat
este rodul pântecelui tău; că ai născut pe
Mântuitorul sufletelor noastre.
Porunca cea cu taină
Porunca cea cu taină luând-o întru cunoştinţă cel
fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stătut înainte,
zicând celei ce nu ştia de nuntă: Cel ce a plecat, cu
pogorârea, cerurile, încape fără schimbare, tot,
întru tine; pe Care şi văzându-l în pântecele tău,
luând chip de rob, mă spăimântez a strigat ţie:
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Cuvine-se cu adevărat
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi
prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea
ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită
fără de asemănare decât Serafimii, care fără
stricăciune pe Dumnzeul-Cuvântul ai născut, pe
Tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te
slăvim.
Imnul acatist îşi are rădăcinile în slujbele bizantine, din
sec.VII. Acatistul Bunei Vestiri a fost compus de către
Patr. Serghie al Constantinopolului (638)
De tine se bucură toată făptura, soborul îngeresc şi
neamul omenesc, ceea ce eşti plină de daruri, locaş
sfinţit şi rai cuvântător, lauda fecioriei din care
Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, Cel mai
înainte de veci, Dumnezeul nostru. Că pântecele
tău mai desfătat decât cerurile a lucrat.
144
Nu pricep Curată nici îngerii, nici oamenii de

naşterea ta. Străin lucru este maicilor fecioria şi
strain lucru este fecioarelor naşterea de fii.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea
ce eşti plină de daruri, Marie, Domnul este cu tine şi
prin tine cu noi, binecuvântată eşti tu între femei şi
binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut
pe Mântuitorul sufletelor noastre.
PASCALIA 20002064
Data Paştelui este
- după echinocţiu de primăvară 21 martie
- prima duminică după lună plină
- prima duminică după lună plină care urmează
după 21 martie echinocţiu de primăvară
! Dacă luna plină este înainte de echinocţiu de
primăvară data Paştilor se amână cu 29 zile, adică
luna plină viitoare şi dacă ziua aceea cădea
duminica Paştile urma să fie duminica viitoare.
! Dacă cad Paştile odată cu Paştile iudeilor 14 Nisan:
atunci data Paştilor creştinilor se amână peste o
săptămână.
Data Paştilor după vechea Pascalie scoasă din Sf.

Evanghelie, până în 2118, când diferenţa dintre vechi
şi nou va fi cu 13 zile.
Anii bisecţi, când luna februarie cade din 29 de zile
sunt îngroşaţi.
Se ştie că în anul 1924 Biserica Ortodoxă Română ca
şi Bisericile surori din Patriarhia Ecumenică a
145
Constantinopolului, Patriarhia Alexandriei,

Patriarhia Antiohiei, Bisericile din Grecia şi Cipru,
Bisericile din Albania, Polonia, Finlanda şi
Cehoslovacia au început să întrebuinţeze calendarul
îndreptat – nou.
Printr-o înţelegere stabilită aceste Biserici au
hotărât să păstreze unicitatea Bisericilor.
Biserica Ortodoxă din Rusia, Bulgaria, Serbia şi
Ierusalim care nu au îndreptat până acum calendarul
ci îl folosesc pe cel vechi rămas în urmă cu 13 zile
faţă de cel îndreptat.
Anii de la Anii de la Data Luna

Adam Hristos
7508 2000 30 Aprilie
7509 2001 15 Aprilie
7510 2002 5 Mai
7511 2003 17 Aprilie
7512 2004 11 Aprilie
7513 2005 1 Mai
7514 2006 23 Aprilie
7515 2007 8 Aprilie
7516 2008 27 Aprilie
7517 2009 19 Aprilie
7518 2010 4 Aprilie
7519 2011 24 Aprilie
7520 2012 15 Aprilie
7521 2013 5 Mai
7522 2014 20 Aprilie
7523 2015 12 Aprilie
146
7524 2016 1 Mai

7525 2017 16 Aprilie
7526 2018 8 Aprilie
7527 2019 28 Aprilie
7528 2020 19 Aprilie
7529 2021 2 Mai
7530 2022 24 Aprilie
7531 2023 16 Aprilie
7532 2024 5 Mai
7533 2025 20 Aprilie
7534 2026 12 Aprilie
7535 2027 2 Mai
7536 2028 16 Aprilie
7537 2029 8 Aprilie
7538 2030 28 Aprilie
7539 2031 13 Aprilie
7540 2032 2 Mai
7541 2033 24 Aprilie
7542 2034 9 Aprilie
7543 2035 29 Aprilie
7544 2036 20 Aprilie
7545 2037 5 Aprilie
7546 2038 25 Aprilie
7547 2039 17 Aprilie
7548 2040 6 Mai
7549 2041 21 Aprilie
7550 2042 13 Aprilie
7551 2043 3 Mai
7552 2044 24 Aprilie
147
7553 2045 9 Aprilie

7554 2046 29 Aprilie
7555 2047 21 Aprilie
7556 2048 5 Aprilie
7557 2049 25 Aprilie
7558 2050 17 Aprilie
7559 2051 7 Mai
7560 2052 21 Aprilie
7561 2053 13 Aprilie
7562 2054 3 Mai
7563 2055 18 Aprilie
7564 2056 9 Aprilie
7565 2057 29 Aprilie
7566 2058 14 Aprilie
7567 2059 4 Mai
7568 2060 25 Aprilie
7569 2061 10 Aprilie
7570 2062 30 Aprilie
7571 2063 22 Aprilie
7572 2064 13 Aprilie
CREŞTINISMUL
Credinţa creştin-ortodoxă nu îngăduie donarea şi
prelevarea de sânge şi organe, eutanasierea,
incinerarea, disecţia trupului mort şi alte
experimente moderne care profanează trupul sub
pretextul extinderii vieţii altuia prin metode
148
ştiinţifice în detrimentrul vieţii donatorului şi în

detrimentrul moral al supravieţuitorului.
TROPARELE ŞI CONDACELE
PENTICOSTARULUI
În Duminica Paştilor şi în Săptămâna
Luminată
Să se ştie că, din Sfânta şi Marea zi a Duminicii
Paştilor până la Duminica Tomii, Miezonoptica,
Ceasurile şi Pavecerniţa se citesc în acest chip:
După ce binecuvintează preotul, se zice:
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte
călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de
trei ori).
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm
Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat.
Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă
învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti
Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim,
numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne
închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că, iată, a venit
prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna
binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că,
răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe
moarte a călcat. (de trei ori)
Ipacoi, glasul al 4-lea:
Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria
şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au
149
de la înger: Pentru ce căutaţi printre morţi, ca pe un

om, pe Cel ce este întru lumina cea pururea
fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare!
Alergaţi şi propovăduiţi că S-a sculat Domnul,
omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel
ce mântuieşte neamul omenesc.
Deşi Te-ai pogorât în mormânt, Cel ce eşti fără de
moarte, dar pute-rea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca
un biruitor, Hristoase, Dumne-zeule, zicând
femeilor mironosiţe: Bucuraţi-vă!, şi Apostolilor Tăi
pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuţi înviere.
Şi aceste tropare, acelaşi glas:
În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un
Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost,
Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le,
Cel ce eşti necuprins.
Slavă...,
Ca un purtător de viaţă, mai înfrumuseţat decât
raiul cu adevărat şi mai luminat decât orice cămară
împărătească s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău,
izvorul învierii noastre.
Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce eşti locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui
Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria,
Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă:
Binecuvântată eşti tu între femei, stăpână, ceea ce
eşti cu totul fără prihană.
Doamne miluieşte (de 40 de ori) Slavă... şi acum...
Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele Domnului
binecuvintează, Părinte. Preotul: Pentru rugăciunile
Sfinţilor Părinţilor noştri... Amin. Hristos a înviat din
150
morţi (de 3 ori). Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte

(de 3 ori). Binecuvintează. Şi otpustul.
Canonul Învierii (Săptămâna Luminată)

Sf. Ioan Damaschin
Cântarea 1-a, glas 1
Ziua Învierii, să ne luminăm popoare! Paştile
Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe
pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi
cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.
Hristos a înviat din morţi...
Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos
strălucind, cu neapropiată lumină a Învierii. Şi,
cântându-I cântare de biruinţă, luminat să-L auzim
zicând: Bucuraţi-vă!
Cerurile după cuviinţă să se veselească şi
pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată
lumea, cea văzută şi cea nevăzută; că a înviat
Hristos, Bucuria cea veşnică.
Se repetă irmosul
Hristos a înviat din morţi... (de 3 ori)
Cântarea a 3-a
Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră
stearpă făcută cu minuni, ci din Izvorul
nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos,
întru care ne întărim.
Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi
pământul şi cele de dedesubt. Deci să prăznuiască
toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a
întărit.
151

Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase;
astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat.
Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuţi
împreună mă preaslăveşte, Mântuitorule, întru
Împărăţia Ta.
Se repetă irmosul
Sedelna, glasul 4:
Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu
Maria şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt,
auzita-au de la înger: Pentru ce căutaţi, printre morţi,
ca pe un om, pe Cel ce este întru Lumina ce pururea
fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare.
Alergaţi şi vestiţi lumii că a înviat Domnul, omorând
moartea; că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce
mântuieşte neamul omenesc.
Cântarea a 4-a
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu-grăitorul
Avacum să stea împreună cu noi şi să arate pe
îngerul cel purtător de lumină, grăind cu mare glas:
Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca
Cel Atotputernic.
Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis
pântecele fecioresc, fost-a Hristos: iar ca om
Mieluşel s-a chemat. Şi fără prihană a fost, Paştile
noastre, ca Cel ce n-a gustat stricăciune; şi ca un
Dumnezeu adevărat, desăvârşit s-a numit.
Ca un mieluşel de un an, Cununa cea
binecuvântată de noi, Hristos, de voie pentru noi toţi
152
S-a jertfit, Paştile cele curăţitoare; şi iarăşi din

mormânt a strălucit nouă frumos, Soarele dreptăţii.
Dumnezeiescul părinte David înaintea
chivotului umbrei a săltat bucurându-se, iar noi,
poporul cel sfânt a lui Dumnezeu, plinirea
închipuirilor vazând, să ne veselim dumnezeieşte, că
a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic.
Se repetă irmosul
Cântarea a 5-a
Să cugetăm cu cugetare adâncă şi în loc de mir,
cântare să aducem Stăpânului; şi să vedem pe
Hristos, Soarele dreptăţii, tuturor viaţă răsărind.
Milostivirea Ta cea nemăsurată văzând-o cei
ţinuţi în legăturile iadului, spre lumină se grăbeau,
Hristoase cu picioare vesele, lăudând Paştile cele
veşnice.
Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de
Hristos, Cel ce a ieşit din mormânt ca un Miel; şi să
prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de
praznice, Paştile lui Dumnezeu, cele mântuitoare.
Se repetă irmosul
Cântarea a 6-a
Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale
pământului şi ai sfârmat încuietorile cele veşnice,
care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, ca
şi Iona din chit, ai înviat din mormânt.
153
Păzind peceţile întrgi Hristoase, ai înviat din

mormânt, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei prin
naşterea Ta, şi ne-ai deschis nouă uşile Raiului.
Mântuitorul meu, Jertfa cea vie şi nejertfită ca
un Dumnezeu, pe Tine însuţi de voie aducându-Te
Tatălui, ai înviat pe Adam cu tot neamul înviind din
mormânt.
Se repetă irmosul
Cântarea a 7-a
Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor facându-se
om, pătimeşte ca un muritor; şi prin patimă pe cel
muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel
Unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri şi
preaslăvit.
Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite, cu miruri
către Tine au alergat; şi bucurându-se s-au închinat
Ţie, Dumnezeului celui viu, pe Care, ca pe un mort,
cu lacrimi Te căutau; şi Paştile cele de taină
ucenicilor Tăi Hristoase, le-au binevestit.
Prâznuind omorârea morţii, sfârmarea iadului şi
începătura altei vieţii veşnice; şi săltând, lăudăm pe
Pricinuitorul Cel unul binecuvântat, Dumnezeul
părinţilor noştri şi preslăvit.
Cât este de sfântă, cu adevărat şi întru totul
prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită,
mai înainte vestitoare fiind a zilei celei purtătoare de
154
lumină, a Învierii, întru care Lumina cea fără de ani

din mormânt cu trupul tuturor a strălucit.
Se repetă irmosul
Cântarea a 8-a
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a
săptămânii împărăteasă şi doamnă, praznic al
praznicilor este şi sărbătoare a sărbătorilor întru
care binecuvântăm pe Hristos în veci.
Veniţi din rodul cel nou al viţei, al dumnezeieştii
veselii, în ziua cea vestită a Învierii Împărăţiei lui
Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca
pe un Dumnezeu în veci.
Ridică împrejur ochii tăi, Sioane şi vezi că iată,
au venit la tine fii tăi ca nişte făclii de Dumnezeu
luminate, de la apus şi de la miazănoapte şi de la
mare şi de la răsărit, întru tine binecuvăntând pe
Hristos în veci.
Preasfântă Treime Dumnezeul nostru slavă Ţie
Părinte atotţiitorule şi Cuvinte şi Duhule Fire,
ceea ce eşti una în trei Ipostasuri, mai presus de
fiinţă şi de dumnezeire, întru Tine ne-am botezat şi
pe Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii.
Se repetă irmosul
Cântarea a 9-a
Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime că
slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te
bucură Sioane! Iar tu curată Născătoare de
155
Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui născut

al tău.
O, dumnezeiescul! O, iubitul! O, predulcele tău
glas! Căci noi ai făgăduit să fii cu adevărat până la
sfârşitul veacului, Hristoase. Pe Care întărire de
nădejde, credincioşii avându-Te ne bucurăm.
O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O,
Înţelepciunea şi Cuvântul şi Puterea lui Dumnezeu.
Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat,
în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.
Se repetă irmosul
Luminânda:
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi
Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune
ridicând şi moartea pierzând-o: Paştile
nestricăciunii, lumii de mântuire.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să
ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului Paştile!
Paştile cele preacinstite nouă astăzi ne-a răsărit!
Paştile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi
să iertăm totul pentru înviere! O, Paştile, izbăvire de
întristare! Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară
strălucind Hristos pe femeile mironosiţe de bucurie
le-a umplut zicând: Vestiţi Apostolilor!
Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea şi
unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor şi
celor ce ne urâsc pe noi, să iertăm toate pentru
156
Înviere şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi

cu moartea pe moarte călcând şi celor din
mormânturi viaţă dăruindu-le.
Sfârşit
Vineri în Săptămâna Luminată

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de
Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând
pururea, curgerile harului tău mai presus de
cuvânt. Căci, ca pe ceea ce ai născut, mai presus
de cuget, pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul
tău, ca să strig: Bucură-te, apă izbăvitoare!
În Duminica Sf. Ap. Toma

Troparul, glasul al 7-lea:
Pecetluit fiind mormântul, viaţă din groapă ai
răsărit, Hristoase Dumnezeule; şi uşile fiind
încuiate, înaintea ucenicilor ai stătut, Învierea
tuturor, duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă,
după mare mila Ta.
În Duminica Mironosiţelor
Troparul, glasul al 2-lea:
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţa cea
fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu
strălucirea Dumnezeirii, şi când ai înviat pe cei
morţi, din cele de dedesupt, toate puterile cereşti
au strigat: Dătătorule de viaţă Hristoase Dumnezeul
nostru, slavă Ţie.
În Duminica Slăbănogului
157
Condacul, glasul al 3-lea

Ridică, Doamne, cu dumnezeiescul Tău ajutor,
sufletul meu cel slăbănogit cu tot felul de păcate şi
cu netrebnice fapte, precum de demult ai ridicat pe
slăbănogul ca, mântuit fiind, să strig Ţie: Îndurate,
Hristoase, slavă puterii Tale.
În Duminica Samarinencii
Cu credinţă venind la fântână Samarineanca, Te-a
văzut pe Tine, apa înţelepciunii, cea în veci pururea
lăudată, din care bând din destul, a moştenit
împărăţia cea de sus.
În Duminica Orbului
Fiind lipsit de vederea sufletului, vin la Tine,
Hristoase, ca orbul cel din naştere, cu pocăinţă
strigând Ţie: Tu eşti lumina cea preastrălucitoare a
celor din întuneric.
TROPARE LA PRAZNICE
ÎMPĂRĂTEŞTI
La Învierea Domnului, Tropar, glasul
al 5lea:
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte
călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-
le. (de trei ori)
158
La Înălţarea Domnului, Tropar, glasul

al 4lea:
Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul
nostru, bucurie făcând ucenicilor Tăi, cu
făgăduinţa Sfântului Duh; încredinţându-se ei
prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
La Pogorârea Sfântului Duh, Tropar,
glasul al 8lea:
Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul
nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai
arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt şi printr-
înşii lumea ai vânat; Iubitorule de oameni,
mărire ţie.
La Schimbarea la Faţă, Tropar, glasul
al 7lea:
Schimbatu-te-ai la faţă în munte, Hristoase
Dumnezeule, arătându-le ucenicilor Tăi slava
Ta, pe cât li se putea. Srăluceşte şi nouă,
păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare,
pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Dătătorule de lumină, slavă ţie.
La Adormirea Maicii Domnului,
Tropar, glasul 1:
Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire
lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare;
mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu
159
rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele

noastre.
La Naşterea Maicii Domnului,Tropar,
glasul al 4lea:
Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară,
a vestit bucurie la toată lumea: că din tine a
răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul
nostru şi, dezlegând blestemul, a dat
binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit
nouă viaţă veşnică.
La Înălţarea Sfintei Cruci, Tropar,
glasul 1:
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi
binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă
binecredincioşilor creştini asupra celui
potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe
poporul Tău.
La Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului, Tropar, glasul al 4lea:
Astăzi, înainte-însemnare a bunăvoinţei lui
Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii
oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu, luminat
Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai
înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas
să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii
Ziditorului.
La Naşterea Domnului, Tropar, glasul
al 4lea:
160
Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru,

răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru
dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au
învăţat să se închine ţie, Soarelui dreptăţii şi să
Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus;
Doamne, mărire ţie.
La Botezul Domnului, Tropar, glasul 1:
În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea
Treimii S-a arătat: că glasul Părintelui S-a
mărturisit ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te şi
Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea
cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase
Dumnezeule şi lumea ai luminat, mărire ţie.
La Întâmpinarea Domnului, Tropar,
glasul 1:
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit
Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru,
luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu,
batrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe
Izbăvitorul sufletelor noastre, Care ne-a dăruit
nouă şi învierea.
La BunaVestire, Tropar, glasul al 4lea:
Astăzi este începătura mântuirii noastre şi
arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu
Fiu al Fecioarei Se face şi Gavriil darul îl
binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu
dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm:
Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine.
161
La Intrarea Domnului în Ierusalim,

Tropar, glasul al 4lea:
Îngropându-ne împreună cu Tine prin Botez,
Hristoase Dumnezeul nostru, vieţii cei fără de
moarte ne-am învrednicit prin învierea Ta şi,
cântând, strigăm: Osana Celui dintru înălţime,
bine eşti cuvântat Cel ce vii întru numele
Domnului.
162
TROPARE DE OBŞTE ALE

SFINŢILOR
La un prooroc, Tropar, glasul al 2lea:
Prăznuind pomenirea proorocului Tău (N),
Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte
sufletele noastre.
La un Apostol, Tropar, glasul al 3lea:
Apostole Sfinte (N), roagă pe milostivul
Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greşeli
sufletelor noastre.
La mai mulţi Apostoli, Tropar, glasul
al 3lea:
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu
ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
La un Arhiereu, Tropar, glasul al 4lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor,
învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale
adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat
cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate.
Părinte Ierarhe (N), roagă pe Hristos Dumnezeu
ca să mântuiască sufletele noastre.
La mai mulţi Arhierei, Tropar, glasul
al 4lea:
Dumnezeul Părinţilor noştri, care faci pururea
cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta
de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace
ocârmuieşte viaţa noastră.
163
La un Cuvios, Tropar, glasul al 8lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel
neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai
făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi te-ai
făcut luminător lumii, strălucind cu minunile,
(N), Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Alt tropar, glasul 1:
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni
făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu,
Părintele nostru (N). Şi cu postul, cu privegherea,
cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe
cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine
cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere,
slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă
Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
La mai mulţi Cuvioşi, Tropar, glasul
al 4lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea
cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta
de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace
îndreptează viaţa noastră.
La un Mucenic, Tropar, glasul al 4lea:
Mucenicul Tău, Doamne, (N), întru nevoinţa sa,
cununa nestricăciunii a luat de la Tine,
Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe
chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui,
164
mântuieşte sufletele noastre, Hristoase

Dumnezeule.
La mai mulţi Mucenici, Tropar, glasul
al 4lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, (N.N.), întru nevoinţele
lor cununile nestricăciunii au dobândit de la
Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe
chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor,
mântuieşte sufletele noastre, Hristoase
Dumnezeule.
La un Sfinţit Mucenic, Tropar, glasul
al 4lea:
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor
Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu
insuflate, spre suirea privirii la cele înalte.
Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept
învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge,
sfinţite Mucenice (N), roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
La mai mulţi Sfinţiţi Mucenici, Tropar,
glasul al 4lea:
Şi părtaşi obiceiurilor şi următori scaunelor
Apostolilor fiind, lucrare aţi aflat, de Dumnezeu
insuflaţilor, spre suirea privirilor la cele înalte.
Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept
învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge,
165
sfinţiţilor Mucenici (N.N.), rugaţi-vă lui Hristos

Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
La un Cuvios Mucenic, Tropar, glasul
al 4lea:
Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte,
taberele vrăjmaşilor cele trupeşti cu toată arma
Crucii le-ai pierdut, întru tot fericite. Şi iarăşi
spre chinuire bărbăteşte te-ai întrarmat ucigând
pe Copronim cu sabia credinţei şi pentru
amândouă te-ai încununat de la Dumnezeu,
Cuvioase Mucenice (N), pururea mărite.
La mai mulţi Cuvioşi Mucenici,
Ca nişte străini şi călători aţi fost pe pământ,
colibi în pustie făcându-vă, aţi sihăstrit,
preacuvioşilor, goliciunea trupului cu
îmbrăcăminte de fapte bune aţi înfrumuseţat,
patimilor lui Hristos închipuindu-vă. Drept
aceea, şi junghierile chinuitorilor răbdându-le,
rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, ca să
mântuiască sufletele noastre.
La o mare Muceniţă,Tropar, glasul al
4lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, (N), strigă cu mare glas:
Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine
căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă
răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu
Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să
166
împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să

viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană,
primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă
jertfesc ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un
milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
La mai multe Muceniţe, Tropar, glasul
1:
Mieluşele cuvântătoare, prin chinuire v-aţi adus
Mielului şi Păstorului, săvârşind călătoria cea
către Hristos şi credinţa păzind; drept aceea, cu
suflete vesele săvârşind astăzi, minunatelor,
sfântă pomenirea voastră, pe Hristos Îl slăvim.
La o Cuvioasă, Tropar, glasul al 8lea:
Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel
după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui
Hristos; şi luptând, ai învăţat să nu se uite la
trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de
suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi
cu îngerii se bucură, (Prea)Cuvioasă (N), duhul
tău.
La mai multe Cuvioase, Tropar,
glasul al 2lea:
Doririi celei adevărate logodindu-vă,
iubitoarelor de Hristos, şi de împreunarea
logodnicului muritor lepădându-vă, cu nevoinţe
de fapte bune aţi crescut şi la înălţimea
nestricăciunii aţi alergat, femei frumoase la
suflet şi mult bogate, stâlpii şi îndreptarea
pustnicilor. Pentru aceasta, rugaţi-vă neîncetat
167
pentru noi, care cu dragoste prăznuim

pomenirea voastră.
La o Cuvioasă Muceniţă, Tropar,
glasul al 4lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, (N), strigă cu mare glas:
Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine
căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă
răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu
Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să
împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să
viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană,
primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă
jertfesc ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un
milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
La un Preacuvios Mărturisitor,
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al
dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi
luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea
de Dumnezeu insuflată, (N), înţelepte, cu
învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută
duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să mântuiască sufletele noastre.
La Sfinţii Doctori fără de arginţi,
Sfinţilor Doctori cei fără de arginţi şi de minuni
făcătorilor, cercetaţi neputinţele noastre; în dar
aţi luat, în dar daţi-ne nouă.
168
La Sfinţii cei nebuni pentru Hristos,

Tropar, glasul 1:
Glasul Apostolului Tău, Pavel, care zice: Noi
nebuni pentru Hristos, auzind robul Tău (N),
Hristoase Dumnezeule, nebun s-a făcut pe
pământ. Pentru aceea săvârşind pomenirea lui,
ţie ne rugăm, Doamne, mântuieşte sufletele
noastre.
La soboarele Sfinţilor Părinţi, Tropar,
glasul al 8lea:
Preamărit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel
ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai
întemeiat şi printr-înşii la adevărata credinţă pe
noi pe toţi ne-ai îndreptat, Mult îndurate, mărire
ţie.
169
RUGĂCIUNILE DE SEARĂ
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

noastre.
moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă... şi acum...
cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate
zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu
ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu
Troparele de umilinţă
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi,
că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această
170
rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcă-

toşii robii Tăi; miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am
nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni
fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milos-
tiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu
eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău,
toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum...
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată
Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce
nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din
nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă... Şi acum...
Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie

cel Mare, către Dumnezeu Tatăl:
Dumnezeule cel veşnic şi Împărate a toată făptura,
Cel ce m-ai învrednicit a ajunge până în acest ceas,
iartă-mi păcatele ce am făcut în această zi, cu
lucrul, cu cuvântul şi cu gândul; şi curăţeşte,
Doamne, smeritul meu suflet de toată întinăciunea
trupului şi a sufletului. Şi-mi dă, Doamne, în aceas-
tă noapte, a trece somnul în pace ca, sculându-mă
din ticălosul meu aşternut, bine să plac Prea-
sfântului Tău nume în toate zilele vieţii mele şi să
calc pe vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine, pe cei tru-
peşti şi pe cei fără de trup. Şi mă izbăveşte,
Doamne, de gândurile cele deşarte, care mă
171
spurcă, şi de poftele cele rele. Că a Ta este împă-

răţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfân-
tului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a doua, a Sfântului
Antioh, către Domnul nostru Iisus
Hristos:
Atotţiitorule, Cuvinte al Tatălui, Însuţi fiind
desăvârşit, Iisuse Hristoase, pentru multă
milostivirea Ta, nu Te dezlipi de mine, robul Tău, ci
odihneşte întru mine pururea, Iisuse, Cel ce eşti
Păstor bun al oilor Tale. Nu mă da ispitei şarpelui,
nici nu mă lăsa în pofta satanei, că sămânţa
putreziciunii este întru mine. Tu, Doamne Dumne-
zeule, Cel Căruia ne închinăm, Împărate Sfinte,
Iisuse Hristoase, păzeşte-mă în timpul somnului cu
lumina cea neîntunecată, cu Duhul Tău cel Sfânt,
cu Care ai sfinţit pe ucenicii Tăi. Dă-mi, Doamne, şi
mie, nevrednicului robului Tău, mântuirea Ta în
aşternutul meu. Luminează mintea mea cu lumina
înţelegerii Sfintei Tale Evanghelii, sufletul meu cu
dragostea Crucii Tale, inima mea cu curăţia
cuvintelor Tale, trupul meu cu patima Ta cea nebi-
ruită, cugetul meu cu smerenia Ta îl păzeşte şi mă
ridică la vreme cuviincioasă spre a Ta slăvire, că
preaslăvit eşti cu Cel fără de început al Tău Părinte
şi cu Preasfântul Duh în veci. Amin.
172
Rugăciunea a treia, către Sfântul

Duh:
Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhule
adevărate, milostiveşte-Te spre mine, păcătosul ro-
bul Tău, şi mă miluieşte şi-mi iartă mie, nevrednicu-
lui, toate câte am greşit Ţie astăzi ca un om, şi nu
numai ca un om, ci şi mai rău decât dobitoacele,
păcatele mele cele de voie şi cele fără de voie, cele
ştiute şi cele neştiute, care sunt din tinereţe şi din
obiceiul cel rău şi care sunt din voia cea slobodă şi
din lene; ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de L-
am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocărât,
sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am
mâhnit, sau de ceva m-am mâniat, sau am minţit,
sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a
venit la mine şi nu l-am miluit, sau pe fratele meu l-
am mâhnit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am
osândit, sau m-am mărit, sau m-am slăvit, sau m-
am mâniat, sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a
îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am
cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat,
sau nebuneşte am râs, sau ceva rău am cugetat,
sau frumuseţe străină am văzut şi cu dânsa mi-am
rănit inima, sau ce nu se cuvine am grăit, sau de
păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt
nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau
altceva rău am făcut şi nu-mi aduc aminte; că
acestea toate şi mai mari decât acestea am făcut.
Miluieşte-mă, Stăpâne şi Făcătorul meu, pe mine
leneşul şi nevrednicul robul Tău, şi mă uşurează, şi
mă slobozeşte şi mă iartă, ca un bun şi de oameni
173
iubitor. Ca în pace să mă culc şi să dorm eu, păcă-

tosul şi necuratul şi ticălosul, şi să mă închin şi să
cânt şi să preaslăvesc preacinstitul Tău nume,
împreună cu al Tatălui şi cu al Unuia-Născut Fiului
Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a patra:
Doamne, Dumnezeul nostru, orice am greşit în
această zi cu cuvântul, cu lucrul, şi cu gândul, ca un
bun şi iubitor de oameni, iartă-mi. Somn cu pace şi
fără mâhnire dăruieşte-mi. Pe îngerul Tău cel apără-
tor trimite-l să mă acopere şi să mă păzească de tot
răul. Că Tu eşti păzitorul sufletelor şi al trupurilor
noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfân-
tului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.
Rugăciunea a cincea:
Doamne, Dumnezeul nostru, în Care credem şi al
Cărui nume mai mult decât tot numele Îl chemăm,
dă-ne nouă iertare sufletului şi trupului, celor ce
mergem spre somn; păzeşte-ne de toată nălucirea
şi, fără întunecată dulceaţă, potoleşte pornirea
poftelor, stinge aprinderea zburdării trupeşti şi ne
dă în curăţie a vieţui cu lucrurile şi cuvintele şi cu
gândurile, ca, dobândind viaţă cu fapte bune, să nu
cădem din binele Tău cel făgăduit, că binecuvântat
eşti în veci. Amin.
Rugăciunea a şasea, către Sfânta
Preacurată şi binecuvântată de Dumnezeu
Născătoare, Marie, Maica cea bună a Bunului
Împărat, varsă mila Fiului Tău şi Dumnezeului nostru
174
spre pătimaşul meu suflet şi, cu rugăciunile tale, mă

îndreptează spre fapte bune, ca cealaltă vreme a
vieţii mele fără de prihană să o trec şi pentru tine
raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Năs-
cătoare, ceea ce eşti una curată şi binecuvântată.
Rugăciunea a şaptea, către sfântul
înger, păzitor al vieţii noastre:
Îngerule al lui Hristos, păzitorul meu cel sfânt şi
acoperitorul sufletului şi al trupului meu, iartă-mi
toate câte am greşit în ziua de astăzi, şi de toată vi-
clenia vrăjmaşului meu celui potrivnic mă
izbăveşte, ca să nu mânii cu niciun păcat pe
Dumnezeul meu; şi te roagă pentru mine, păcătosul
şi nevrednicul rob, ca să mă arăţi vrednic bunătăţii
şi milei Preasfintei Treimi şi Maicii Domnului meu
Iisus Hristos şi tuturor sfinţilor. Amin
Condacul Născătoarei de Dumnezeu:

izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de
Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stă-
pânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca
să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea
fecioară.
Fecioară, care eşti pururea slăvită, de Dumnezeu
Născătoare, Marie, Maica lui Hristos, Dumnezeul
nostru, primeşte rugăciunile noastre şi le du Fiului
tău şi Dumnezeului nostru, ca să mântuiască şi să
lumineze, pentru tine, sufletele noastre.
Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
175
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, nu mă trece cu

vederea pe mine, păcătosul, cel ce am nevoie de
ajutorul tău şi de folosinţa ta, că spre tine nădăj-
duieşte sufletul meu, şi mă miluieşte.
Rugăciunea Sfântului Ioanichie:

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este
Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt,
Treime Sfântă, slavă Ţie.
Apoi:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale
cuvioşilor părinţilor noştri şi ale tuturor
sfinţilor, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul.
Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin:
(aceasta să o zici arătând spre patul tău)
Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doară nu-mi va fi
mie acest pat groapă? Sau încă vei mai lumina cu
ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace
înainte şi iată, moartea mă aşteaptă. De judecata
Ta, Doamne, mă tem, şi de chinul cel fără de sfârşit;
iar a face rău nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul
Dumnezeul meu, pururea Te mânii şi pe Preacurata
Maica Ta şi pe toate puterile cereşti şi pe sfântul
înger, păzitorul meu. Şi ştiu, Doamne, că nu sunt
vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de
toată osânda şi chinul. Ci, rogu-Te, Doamne,
mântuieşte-mă după mulţimea bunătăţii Tale, că, de
vei mântui pe cel drept, nu-i lucru mare, iar de vei
milui pe cel curat, nu-i nicio minune, că sunt
176
vrednici de mila Ta, ci spre mine, păcătosul, să faci

minuni cu mila Ta; întru aceasta să arăţi iubirea Ta
de oameni, ca să nu biruiască răutatea mea bu-
nătatea şi milostivirea Ta cea veşnică, ci, precum
voieşti, tocmeşte pentru mine lucrul.
Apoi, cu închinăciune până la pământ, zi:
Mă închin Ţie, Preasfântă Treime, Care eşti o Fiinţă
de viaţă făcătoare şi nedespărţită: Părinte şi Fiule şi
Duhule Sfinte; cred întru Tine şi Te mărturisesc şi
Te slăvesc, Îţi mulţumesc şi Te laud, Te cinstesc,
Te preaînalţ şi Te rog: miluieşte-mă pe mine, ne-
vrednicul robul Tău, pentru numele Tău. (de trei ori)
Mă închin ţie, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
care ai arătat nouă lumina cea adevărată cu naş-
terea ta, împărăteasa cerului şi a pământului, nădej-
dea celor fără de nădejde, ajutătoarea neputincio-
şilor şi împăcarea cu Dumnezeu a tuturor
păcătoşilor. Tu mă acoperă şi mă apără de toate ne-
voile şi împresurările sufleteşti şi trupeşti. Şi te rog
să-mi fii folositoare cu preaputernicele tale ru-
găciuni. (o închinăciune)
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare,
primeşte această puţină rugăciune şi o du Fiului
tău şi Dumnezeului nostru, ca să mântuiască şi să
lumineze, pentru tine, sufletele noastre. (o închină-
ciune)
Toate puterile cereşti: Scaunele, Domniile,
Începătoriile, Stăpâniile, Puterile, Heruvimii,
Serafimii, Arhanghelii şi Îngerii, rugaţi-vă lui Dum-
nezeu pentru mine, păcătosul. (o închinăciune)
Sfinte şi mare Proorocule Ioane, Înaintemergătorule
şi Botezătorule al Domnului, cel ce ai pătimit pentru
177
Hristos şi ai luat îndrăzneală către Stăpânul, roagă-

te pentru mine, păcătosul, ca să mă mântuiesc cu
rugăciunile tale. (o închinăciune)
Sfinţilor ai lui Dumnezeu: apostolilor, proorocilor,
mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, temătorilor de
Dumnezeu, drepţilor, locuitorilor în pustie,
călugărilor, patriarhilor şi toţi sfinţii care aţi pătimit
pentru Hristos şi aţi câştigat îndrăzneală către
Stăpânul, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul, ca să
mă mântuiesc cu rugăciunile voastre. (o
închinăciune)
Sfinte Ioane Gură de Aur, cu Vasile cel Mare, cu
Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorul, şi cu făcătorul
de minuni Nicolae, cu toţi sfinţii începători ai pre-
oţiei, ajutaţi-mi şi miluiţi-mă cu rugăciunile şi
ajutorul vostru. (o închinăciune)
Toate sfintele femei: mironosiţe, muceniţe,
temătoare de Dumnezeu şi fecioare, care aţi slujit
Mântuitorului Hristos cum se cuvine, rugaţi pe
Dumnezeu pentru mine, păcătosul. (o închinăciune)
Cea nebiruită şi dumnezeiască putere a cinstitei şi
de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului, nu mă lăsa pe
mine păcătosul, ci mă apără de toata ispita cea
trupească şi sufletească. (o închinăciune)
Preacurată Stăpână, de Dumnezeu Născătoare,
nădejdea tuturor creştinilor, pentru că altă
îndrăzneală şi nădejde nu am, fără numai pe tine,
ceea ce eşti cu totul nevinovată, Stăpâna mea şi
Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, Maica lui
Hristos Dumnezeului meu, pentru aceea mă rog:
miluieşte-mă şi mă izbăveşte de toate răutăţile mele
şi roagă pe Milostivul tău Fiu şi Dumnezeul meu ca
178
să miluiască ticălosul meu suflet şi să mă

izbăvească de veşnicele chinuri şi să mă învredni-
cească împărăţiei Sale. (o închinăciune)
Sfinte îngere, păzitorul meu, acoperă-mă cu aripile
bunătăţii tale şi izgoneşte de la mine toată lucrarea
cea rea a diavolului şi roagă pe Dumnezeu pentru
mine, păcătosul.
Şi apoi, vrând să te aşezi pe aşternut, zi acestea:
Luminează ochii mei, Hristoase Dumnezeule, ca nu
cândva să adorm întru moarte, ca nu cândva să
zică vrăjmaşul meu: întăritu-m-am asupra lui.
Slavă...
Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu
prin mijlocul a multe curse; izbăveşte-mă de
dânsele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un iubitor de
oameni.
Preaslăvită Maică a lui Dumnezeu, care eşti mai
sfântă decât sfinţii îngeri, neîncetat te cântăm cu
inima şi cu gura, mărturisind că tu eşti de Dum-
nezeu Născătoare, căci cu adevărat ne-ai născut
nouă pe Dumnezeu întrupat şi te rogi neîncetat
pentru sufletele noastre.
179
Rugăciune către Domnul nostru Iisus

Hristos (a lui Antioh monahul)
Şi ne dă nouă Stăpâne, celor ce mergem spre
somn, odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe
noi de întunecatul somn al păcatului şi de toată
întunecata şi cea de noapte patimă a dulceţii.
Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgeţile
vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra
noastră cu vicleşug. Zburdările trupului nostru le
potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi
trupesc, adoarme-l. Şi ne dăruieşte nouă,
Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă
trează, somn uşor şi de toată nălucirea satanei
nestrămutat. Şi ne scoală pe noi în vremea
rugăciunii, întăriţi în poruncile Tale, şi pomenirea
judecăţilor Tale în noi nestricată avându-o.
Cuvântare de slavă Ta în toată noaptea ne
dăruieşte, ca să cântăm, să binecuvântăm şi să
slăvim prea cinstitul şi prea încuviinţatul Tău nume:
al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi
Preaslavită pururea Fecioară, binecuvântată de
Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la
Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi cere să mântuiască
prin tine sufletele noastre.
Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşelile noastre
cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu
cuvântul, cele cu ştiinţă şi cele cu neştiinţă, cele
din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul,
toate le iartă nouă, ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Pe cei ce ne urăsc pe noi şi ne fac strâmbătate,
iartă-i, Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine.
180
Fraţilor şi rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile

cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt
în neputinţă, cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le.
Pe cei de pe mare, ocârmuieşte-i, cu cei călători,
împreună călătoreşte, pe cei din văzduh ocroteşte-i,
celor ce ne ajută şi ne miluiesc pe noi, iertare
păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au cerut nouă,
nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-
i după mare mila Ta.
Pomeneşte, Doamne, pe cei mai dinainte adormiţi,
părinţii şi fraţii noştri, şi-i odihneşte unde
luminează lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne,
pe fraţii noştri cei robiţi de patimile vieţii acesteia,
şi-i izbăveşte de toată primejdia. Pomeneşte,
Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele
Tale biserici şi le dă lor cererile cele către mântuire
şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne, Doamne, şi pe noi,
smeriţii, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, şi
luminează mintea noastră cu lumina cunoştinţei
Tale şi ne îndreptează pe calea poruncilor Tale,
pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre,
Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei
Maria, şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că bine eşti
cuvântat în vecii vecilor. Amin!
181
Rugăciunea cinstitei Cruci:

Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui
şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul.
Să piară cum piere fumul; cum se topeşte ceara de
faţa focului, aşa să piară diavolii de la faţa celor ce
iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul
Crucii şi zic cu veselie: Bucură-te, preacinstită şi de
viaţă făcătoare Crucea Domnului, care alungi pe
diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a
Domnului nostru Iisus Hristos, şi S-a pogorât la iad
şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit nouă pe
tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot piz-
maşul. O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea
Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară,
Născătoare de Dumnezeu, şi cu toţi sfinţii în veci.
Amin.
Apoi, sărutând Sfânta Cruce (sau o icoană), faci
semnul acesteia peste locul unde te vei odihni, zicând:
Îngrădeşte-mă, acoperă-mă şi mă păzeşte, Doamne,
cu puterea Cinstitei şi de viaţă purtătoarei Tale
Cruci, depărtând de la mine tot răul! Amin.
Când vrei să dormi zi:
În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul meu, îţi încredinţez sufletul meu,
păzeşte-mă, binecuvintează-mă, miluieşte-mă după
mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şi
viaţă veşnică îmi dăruieşte! Amin!
182
Rugăciune de cerere către Presfânta

Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată
Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe
Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită
naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului
nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii
singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor
biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la
tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de
minecel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu
cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am
făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am
făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni
Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te
spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte
rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate.
Şi pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu
îndrăzneala Ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca
să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de
oameni,ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele
cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi
lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii
lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi
iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă
folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor
oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă şi în
vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi
întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de
la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei
judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi
slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului
183
nostru, moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o

şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de
Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul
tău. Cu darul si cu iubirea de oameni a Unuia-Născut
Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine
toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu
Cel fără de început al Lui Părinte şi cu Preasfântul şi
Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, acum şi
Rugăciunea către Domnul nostru
Iisus Hristos:
Şi ne dă nouă Stăpâne, celor ce mergem spre somn,
odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de
întunecatul somn al păcatului şi de toată întunecata
şi cea de noapte patima a dulceţii. Conteneşte
întărâtările patimilor, stinge săgeţile vicleanului cele
aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleşug.
Zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul
nostru cel pământesc şi trupesc,adoarme-l. Şi ne
dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget
curat, inimă trează, somn uşor şi de toată nălucirea
satanei nestrămutat. Şi ne scoală pe noi în vremea
rugăciunii, întăriţi în poruncile Tale, şi pomenirea
judecăţilor Tale în noi nestricată avându-o.
Cuvântare de slava Ta în toată noaptea ne dăruieşte,
ca să cântăm, să binecuvântam şi să slăvim prea
cinstitul şi prea încuviinţatul Tău nume: al Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh,acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin!
Preaslăvită pururea Fecioară, binecuvântată de
Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la
184
Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi cere ca să

mântuiască prin tine sufletele noastre.
Rugăciunea Sfântului Ioanichie:
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul,
acoperământul meu este Duhul Sfânt: Treime
Sfântă, slavă Ţie.
Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Preotul zice:
Stăpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei
Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi
pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de
viaţă făcătoarei cruci; cu folosinţele cinstitelor
cereştilor puteri celor fără de trupuri; pentru
rugăciunile cinstitului, slăvitului prooroc
Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale
sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale
sfinţilor, slăviţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale
preacuvioşilor şi purtătorilor de Dumnezeu
părinţilor noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor
dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor
sfinţilor Tăi, bine primită fă rugăciunea
noastră;dăruieşte-ne iertare de greşealele noastre;
acoperă-ne cu acoperământul aripilor
Tale;izgoneşte de la noi pe tot vrăjmaşul şi
pizmaşul; împacă viaţa noastră; Doamne miluieşte-
ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele
noastre, ca un bun şi de oameni iubitor.
Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre,
cele de voie, cele fără de voie,cele cu lucrul şi cu
cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţa, cele din
185
noapte şi din zi,cele cu mintea şi cu gândul. Toate

le iartă nouă, ca un Bun şi iubitor de oameni.
Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-
i Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraţilor şi
rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către
mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt în
neputinţă, cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe
cei de pe mare, ocârmuieşte-i. Cu cei călători
împreună călătoreşte. Pe cei din văzduh ocroteşte-
i. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare
păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit
nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii,
miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne,
pe cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri,
şi-i odihneşte unde luminează lumina feţei Tale.
Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei din
necazuri şi-i izbăveşte de toată primejdia.
Pomeneşte,Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac
bine în Sfintele Tale Biserici şi le dă lor cererile cele
către mântuire şi viaţă veşnica. Pomeneşte-ne,
Doamne, şi pe noi, smeriţii, păcătoşii şi nevrednicii
robii Tăi, luminează mintea noastră cu lumina
cunoştintei Tale şi ne îndreptează pe calea
poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei
Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi
pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi,
că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
186
MIEZONOPTICA DIN TOATE ZILELE

Psalm 118
Crezul
Sfinte Dumnezeule
Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este
sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică
este iarăşi pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar,
suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să
nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci,
te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti,
Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi.
Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe
pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase
Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive
şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la
mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce au să fie;
Însuţi, Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în
ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte,
trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile
curăţeşte şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor
rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi
îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi,
să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa
slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvântat eşti
în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte (de 3 ori).
187
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai

mărita fără de asemănare decât serafimii, care fără
stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe
tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te
mărim.
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne
binecuvintează, luminează faţa spre noi şi ne
miluieşte.
Rugăciunea de umilinţă a Sf. Efrem Sirul:

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al
grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în
deşert nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi
al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (o metanie)
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd
greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că
binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie)
Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri,
iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o
închinăciune)
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul. (o
închinăciune)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă. (o
închinăciune)
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (o
închinăciune)
Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul,
toată, cu două închinăciuni şi la sfârşit cu o metanie
mare: Doamne şi Stăpânul vieţii mele...
188
Apoi:
Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice,
Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi
Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-
mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii,
miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că
Psalmul 133
Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile
Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile
casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile
voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe
Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel
ce a făcut cerul şi pământul.
Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte
în viaţă au greşit, iartă-le; că nimenea nu este fără
de păcat, fără numai Tu, Cel ce poţi şi celor
adormiţi a le da odihnă.
Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de
oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de
folos tuturor le dăruieşti, Unule, Ziditorule,
odihneşte, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor
Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul
şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă…
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor
robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici
Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:
Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că în tine, Cel neîncăput,
Hristos Dumnezeul nostru, a binevoit încăpea.
189
Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te,

că ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru
aceasta lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te ceea ce
eşti plină de har, Domnul este cu tine.
Apoi: Doamne miluieşte (de 12 ori), şi rugăciunea
aceasta
Pomeneşte, Doamne, pe cei ce în nădejdea învierii
şi a vieţii veşnice au adormit, pe părinţii şi fraţii
noştri, şi pe toţi care în cucernicie şi în credinţă s-
au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau
cu gândul, şi-i aşează pe dânşii în locuri luminoase,
în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde a
fugit, toată durerea, întristarea şi suspinul, unde
cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei
din veac. Dăruieşte lor şi nouă împărăţia Ta ţi
împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi
veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi
fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor
Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi
Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început
al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Cămara Ta Mântuitorul meu o văd împodobită şi
îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Ci
luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de
lumină, şi mă mântuieşte.
190
UTRENIA
Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori)
Psalmul 19
Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut
numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din
locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijinească-te pe
tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta
bineplăcuta să-I fie. Dea ţie Domnul după inima ta, şi
tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de
mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru
ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul
Său cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din
cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor,
alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele
Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au
împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am
îndreptat. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne
auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.
Psalmul 20
Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi
întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea
inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit
pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările
bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră
scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime
de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru
mâtuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului;
veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că
împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui
191
Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta, peste toţi

vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te
urăsc pe Tine. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în
vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va
tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de
pe pământ îl vei pierde, şi sămânţa lor dintre fiii
oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat
sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe
ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te,
Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda
puterile Tale.
Slavă… Şi acum…
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează
moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini
asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta
păzeşte pe poporul Tău.
Slavă…
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului
Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale
dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu
puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le
lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul
Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:
Ocrotitoare, neînfricată si neînfruntată, nu trece cu
vederea, ceea ce eşti bună, rugăciunile noastre,
întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întăreşte
viaţa cea de obşte a dreptmăritorilor creştini.
Mântuieşte pe cei ce ă-ai rânduit să conducă şi le dă
lor biruinţă din cer, pentru că ai născut pe
Dumnezeu, ceea ce eşti una binecuvântată.
Preotul:
192
Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei

şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea
şi în vecii vecilor.
Strana: Amin
Iar citeţul cel rânduit (sau cel mai mare), cu evlavie şi cu
frica lui Dumnezeu, zice:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ
pace, întru oameni bunăvoire. (de trei ori).
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va
vesti lauda Ta. (de două ori)
(Preotul, cu capul descoperit, citeşte în faţa Sfintei Mese
primele şase rugăciuni ale dimineţii).
Psalmul 3
Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi
se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu: ”Nu
este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!” Iar Tu
Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce
înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am
strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-
am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul
mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare,
care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne,
mântuieşte-mă Dumnezeul meu; că Tu ai bătut pe
toţi ce-mi vrăjmăşuiesc mie în deşert; dinţii
păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi
peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi:
Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că
Domnul mă va sprijini.
Psalmul 37
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici
cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt
193
în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este

vindecare în trupul meu de către faţa mâniei Tale; nu
este pace în oasele mele, de către faţa păcatelor
mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca
o sarcină grea au apăsat peste mine. Împuţitu-s-au
şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele.
Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit,
toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-
au umplut de ocări, şi nu este vindecare în trupul
meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am
din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este
toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a
ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria
mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu
mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-
au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei
departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul
meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau
deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu
ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide
gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are
în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am
nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine
vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele,
împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătai gata
sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că
fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji
pentru păcatul meu; iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au
întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă
urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru
bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa,
194
Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine,

ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii
mele.
Şi iarăşi:
Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta
de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al
mântuirii mele.
Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-
de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu,
suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu
şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul Cel Sfânt m-
am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că
mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te
vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în
numele Tău voi ridica mâinile mele. Că de seu şi de
grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de
bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte
de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la
Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul
aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu
de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în
deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai
de jos ale pământului; da-se vor în mâinile sabiei,
părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de
Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că
a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi:
În dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul
meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi
bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine
m-a sprijinit dreapta Ta.
195
Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori), fără închinăciuni.

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum…
Preotul iese din Sfântul Altar, îşi descoperă capul şi
citeşte în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineaţă,
înaintea uşilor împărăteşti.
Psalmul 87
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat
şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta
rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga Mea,
Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa
mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se
coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat,
între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi, ce
dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte
şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în
groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în
umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi
toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai
pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor,
închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit
de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată
ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor
vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor
lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt
mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare, se
vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi
dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine,
Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te
va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul
meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt eu şi în
osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am
smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile
196
Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-

m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată.
Depărtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii
mei, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.
Şi iarăşi:
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat
şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta
rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga Mea.
Psalmul 102
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate
cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita
toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate
fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel
ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce
umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale
vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie,
Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face
strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este
Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu
până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia.
Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după
fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după
înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila
Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de
departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la
noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe
fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul.
Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte
că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea
197
câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul

şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar
mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce
se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre
cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi îşi aduc
aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul
în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi
stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii
Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui
şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe
Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi
voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile
Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează,
suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăşi:
În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al
meu, pe Domnul.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea,
întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să
nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii
nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul
meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să
locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a
mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a
tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele
mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine
mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat.
Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu.
Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă
aseman celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud
198
dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-

mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat
sufletul meu. Scoate-mă de la vrajmaşii mei,
Doamne! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia
Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă
va povăţui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău,
Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta,
scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei
sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toţi cei ce
necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Şi iarăşi:
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la
judecată cu robul Tău!
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la
judecată cu robul Tău!
Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul
dreptăţii.
Slavă… Şi acum… Aliluia (de 3 ori).
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este
cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.
Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este
mila Lui.
Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului
i-am înfrânt pe ei.
Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile
Domnului.
Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii,
aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-
a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri.
Polieleul: Robii Domnului…
De este Postul Mare: La râul Babilonului
199
CANONUL CEL MARE AL SF.

ANDREI CRITEANU
Cântarea întâia, Glas 6:
Irmosul:
Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire.
Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El;
Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci
cu slava S-a preaslăvit. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei
ticăloase? Ce începere voi pune, Hristoase, acestei
tânguiri de acum? Ci ca un milostiv, dă-mi iertare
greşelilor.
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de
te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Şi te părăseşte
de acum de dobitocia cea mai dinainte şi adu lui
Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.
Râvnind neascultării lui Adam celui întai zidit, m-
am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, şi
de Împărăţia cea vecuitoare şi de desfătare, pentru
păcatele mele.
Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei
celei dintâi? Că ai căzut rău şi te-ai rănit amar; că
te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală
mâncarea dobitocească.
Precum Cain aşa şi noi, ticălosule suflete, am adus
fapte spurcate Făcătorului tuturor şi jertfă cu
pricină şi viaţă netrebnică; pentru acestea ne-am şi
osândit dimpreună.
Ziditorule, făcând lutul viu, ai pus întru mine trup şi
oase şi suflare şi viaţa; ci, o! Făcătorul meu,
200
Izbăvitorul meu şi Judecătorule, primeşte-mă pe

mine cel ce mă pocăiesc.
De am şi greşit, Mântuitorule, dar ştiu că eşti Iubitor
de oameni; baţi cu milă şi Te milostiveşti fierbinte;
pe cel ce plânge îl vezi, şi alergi ca un Părinte,
chemând pe cel curvar.
Pe mine cel lepădat înaintea uşilor Tale,
Mântuitorule, măcar la bătrâneţe nu mă lepăda în
iad, deşert, ci, mai înainte de sfârşit, ca un Iubitor
de oameni, dă-mi iertare greşelilor.
Alunecările mele cele de voie şi cele fără de voie,
Mântuitorule, cele vădite şi cele ascunse, cele
ştiute şi cele neştiute, toate iertându-le, ca un
Dumnezeu, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.
Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
Tu-mi dă darul luminător, din osârdia Ta cea
Dumnezeiască de sus, ca să scap de întunericul
patimilor; şi să laud cu osârdie faptele vieţii tale
cele frumoase, Marie.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
Cu rugăciunile tale, Andrei, scapă-ne de patimile
cele fără de cinste şi ne arată părtaşi acum
Împărăţiei lui Hristos, pe noi cei ce te lăudăm pe
tine, slăvite, cu credinţa şi cu dragoste, rugămu-ne.
Treime mai presus de fiinţă, Căreia ne închinăm
întru Unime, ridică de asupra mea lanţul cel greu al
păcatului şi, ca o Milostivă, dă-mi lacrimi de
umilinţă.
Şi acum... a Născătoarei:
201
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folositoarea

celor ce te laudă pe tine, ridică de asupra mea
lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Stăpână Curată,
mă primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Cântarea a 2-a
Irmosul:
Ia aminte, Cerule, şi voi grăi; şi voi lăuda pe
Hristos, Care a venit din Fecioara cu trup. (de două
ori)
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul
Tău cel blând şi îmi primeşte mărturisirea mea cea
călduroasă.
Lacrimile curviei, Îndurate, şi eu le vărs înaintea Ta;
milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, cu
milostivirea Ta.
Întunecatu-mi-am, frumuseţea sufletului cu
dulceţile patimilor, şi cu totul toată mintea ţărâna
mi-am făcut.
Ruptu-mi-am acum veşmântul cel dintâi, pe care mi
l-a ţesut mie Ziditorul din început; şi pentru aceasta
zac acum gol.
Îmbracatu-m-am cu haina ruptă, pe care mi-a ţesut-
o mie şarpele cu sfătuirea, şi mă ruşinez.
Căutat-am spre frumuseţea pomului, şi mi s-a
amăgit mintea, şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de
haină cea dintâi ţesută de Dumnezeu.
Întinatu-mi-am haina trupului meu, şi am spurcat pe
cel după chip şi după asemănarea Ta, Mântuitorule.
202
Îngrijitu-m-am cu de-adinsul numai de buna

podoabă cea din afară, nebăgând seama de cortul
dinlăuntru, cel după chipul lui Dumnezeu.
Uşa Ta să nu mi-o închizi atuncea, Doamne,
Doamne! Ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc
către Tine.
Iubitorule de oameni, Cel ce voieşti ca toţi să se
mântuiască, Tu mă cheamă ca un bun şi mă
primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc.
A Născătoarei: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu,
ceea ce una eşti prea lăudată, roagă-te cu de-
adinsul, să ne mântuiască pe noi.
Alt canon
Irmosul:
Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu, Care am
plouat mană, şi apă din piatră am izvorât de demult,
în pustie, norodului Meu, cu singură dreapta şi cu
tăria Mea .
Cui te-ai asemănat, mult păcătoase suflete? Vai
mie! Lui Cain celui dintâi şi lui Lameh aceluia, cu
pietre ucigându-ţi trupul cu fapte rele, şi omorându-
ţi mintea cu pornirile cele dobitoceşti.
Pe toţi cei mai înainte de lege întrecându-i, o,
suflete, lui Set nu te-ai asemănat, nici lui Enos ai
urmat, nici lui Enoh cu mutarea, nici lui Noe; ci te-ai
arătat sărac de viaţa drepţilor.
O, cum am râvnit lui Lameh, ucigătorului celui mai
dinainte! Sufletul ca pe un bărbat, mintea ca pe un
tânăr şi trupul ca pe un frate mi-am ucis, ca şi Cain
203
ucigătorul, cu pornirile cele poftitoare de

dezmierdări.
Plouat-a Domnul oarecând foc din cer, arzând
fărădelegea cea înfierbântată a sodomiţilor; iar tu ţi-
ai aprins focul gheenei, întru care va să arzi, o,
suflete.
Cunoaşteţi şi vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Cel ce
ispitesc inimile, înfrânez cugetele şi vădesc faptele,
ard păcatele, judec pe orfan, pe smerit şi pe sărac.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
Cu toată osârdia şi cu dragoste ai alergat către
Hristos, urând calea cea dintâi a păcatului; şi în
pustiile cele neumblate hrănindu-te, şi poruncile
Lui cele Dumnezeieşti curat săvârşind.
pentru noi!
Vedem, vedem, o suflete, iubirea de oameni a lui
Dumnezeu şi a Stăpânului; pentru aceasta, mai
înainte de sfârşit să cădem înaintea Lui cu lacrimi,
strigând: cu rugăciunile lui Andrei, Mântuitorule,
Treime fără început, nezidită, nedespărţită Unime,
primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, şi mă
mântuieşte pe mine, cel ce am păcătuit; a Ta zidire
sunt, nu mă trece cu vederea; ci mă iartă şi mă
izbăveşte de osânda focului.
Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu,
nădejdea celor ce aleargă la tine, şi limanul celor
204
înviforaţi, pe Milostivul şi Făcătorul, şi Fiul tău, fă-L

milostiv, şi mie cu rugăciunile tale.
Şi iarăşi irmosul: Vedeţi, vedeţi...
Cântarea a 3-a
Irmosul:
Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase,
întăreşte inima mea. (de două ori)
Foc de la Domnul plouând, oarecând, a ars Domnul
de demult pământul Sodomei.
În munte scapă, suflete, ca Lot acela şi fugi în
Sigor.
Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea
Sodomei! Fugi de stricăciunea Dumnezeieştii
văpăi!
Mărturisescu-mă Ţie, Mântuitorule: greşit-am,
greşit-am Ţie; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un Milostiv.
Greşit-am Ţie, singur eu, greşit-am mai mult decât
toţi; Hristoase, Mântuitorule, nu mă trece cu
vederea.
Tu eşti Păstorul cel Bun; caută-mă pe mine mielul
şi, rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru
Tine, Mântuitorule, mă voi îndrepta.
A Treimii: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru,
O, Treime-Unime Dumnezeule, mântuieşte-ne pe
noi de înşelăciune şi de ispite şi de primejdii!
205
Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu! Bucură-

te, scaunul Domnului! Bucură-te, Maica vieţii
noastre!
Alt irmos:
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima
mea cea clintită. Că singur eşti Sfânt şi Domn. (de
două ori)
Izvor de viaţă Te-am câştigat pe Tine, surpătorul
morţii, şi strig Ţie din inima mea mai înainte de
sfârşit: Gresit-am, milostiv fii mie şi mă mântuieşte.
Celor curvari din vremea lui Noe am urmat,
Mântuitorule, moştenind osândirea acelora, întru
cufundarea potopului.
Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tată, urmând,
suflete, n-ai acoperit ruşinea aproapelui, cu faţa
înapoi întorcându-te.
Binecuvântarea lui Sem nu ai moştenit-o, ticălosule
suflete, nici moştenire desfătată n-ai luat, ca Iafet în
pământul iertării.
De Avraam ai auzit, suflete al meu, care şi-a lăsat
oarecând pământul părinţilor şi s-a făcut pribeag; ci
voirii aceluia urmează.
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismail, că s-a gonit ca
un fecior din slujnică; trezeşte-te, vezi, ca nu
cumva să păţeşti ceva asemenea, curvind.
Agarei celei de demult, egiptencei, te-ai asemănat,
suflete, făcându-te rob de bună voia ta, şi născând
semeţia, ca pe un nou Ismail.
Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te
înapoi; să te înfricoşeze pildă Sodomei; sus în
Sigor mântuieşte-te!
206

pentru noi.
Aducând, Cuvioasă, rugăciunea cea cucernică
acum, către milostivă Născătoarea de Dumnezeu,
cu solirea ta deschide-mi Dumnezeieştile tale
intrări.
pentru noi.
Cu rugăciunile tale, dăruieşte-mi şi mie iertare
datoriilor, o Andreie, arhiereule al Cretei; că tu eşti
pre ales învăţător de taină al pocăinţei.
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început,
Care eşti lăudată în Treimea Feţelor, mântuieşte-ne
pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credinţă.
Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub vreme L-ai
născut, neştiind de bărbat, Născătoare de
Dumnezeu. Minune străină! Că alăptând, ai rămas
fecioară.
Şi iar irmosul: Întăreşte, Doamne...
Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu aleşi,
aduceţi acum rugăciune lui Hristos, ca să trecem
toţi curgerea postului, săvârşind rugăciuni cu
umilinţă, şi făcând bunătăţi cu osârdie; ca întru
acest chip să ajungem să vedem Învierea cea
slăvita a lui Hristos Dumnezeu, slavă şi laudă
aducând.
Şi acum... a Născătoarei, acelaşi glas şi podobie:
Născătoare de Dumnezeu, roagă-te împreună cu
Apostolii, Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, Celui
necuprins, Care S-a născut negrăit din tine mai
207
presus de minte, să dăruiască lumii pace curată şi

să ne dea nouă iertare păcatelor mai înainte de
sfârşit, şi să învrednicească pe robii tăi Împărăţiei
Cereşti, pentru bunătatea Sa cea prea multă.
Cântarea a 4-a
Tricântarea (fără metanii), glas 8, facerea lui Iosif:
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut,
înteles-am lucrurile Tale şi am slăvit, Stăpâne,
puterea Ta.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
noi.
Apostolii lui Hristos cei luminaţi, care au vieţuit cu
înfrânare, uşurează nouă vremea înfrânării cu
Dumnezeieştile lor mijlociri.
A Treimii: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă
Ţie.
Sfânta Treime, Care eşti mai presus Stăpânitoare,
cea cu un chip Preaputernică, Părinte, Cuvântule şi
Duhule Sfinte, Dumnezeule, Lumină şi Viaţă,
păzeşte turma Ta.
Bucură-te, scaun în chipul focului. Bucură-te,
sfeşnic purtător de făclie. Bucură-te, muntele
sfinţeniei, chivotul vieţii, cortul cel sfânt al
Sfintelor.
Alt irmos, al Canonului cel Mare, glas 6:
Auzit-a Proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a
temut: că aveai să Te naşti din Fecioară, şi
oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău
208
şi m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne! (de două

ori)
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu
o părăsi, drepte Judecătorule; că deşi am greşit eu
însumi ca un om, şi mai mult decât tot omul,
Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al
tuturor a ierta păcatele.
Se apropie, suflete, sfârşitul, se apropie şi nu te
grijeşti, nu te găteşti; vremea se scurtează, scoală-
te; aproape lângă uşi este Judecătorul; ca un vis,
ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce ne
tulburăm în deşert?
Deşteaptă-te, o, suflete al meu! Ia seama faptelor
tale pe care le-ai făcut, şi le adu pe ele înaintea
ochilor tăi, şi picături de-a tale lacrimi slobozeşte;
spune cu îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale lui
Hristos, şi te îndreptează.
N-a fost în viaţă păcat, nici faptă, nici răutate, în
care să nu fi căzut eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu
cuvântul, şi cu voinţă şi cu gândul şi cu ştiinţa, şi
cu fapta păcătuind, ca nimeni altul vreodată.
Două femei să-mi înţelegi lucrarea şi cunoştinţa
întru vedere; adică prin Lia-lucrarea, ca pe cea cu
mulţi copii; iar prin Rahila, cunoştinţa-ca pe cea cu
multă osteneală. Că fără de osteneli nici lucrarea,
nici vederea nu se va săvârşi, suflete.
Priveghează, o, suflete al meu, şi stai vitejeşte, ca
cel mare între Patriarhi; ca să dobândeşti lucrarea
cu conştiinţă; ca să te faci minte văzătoare de
Dumnezeu, să ajungi în norul cel neapus întru
vedere şi să te faci neguţător de lucruri mari.
209
Edom s-a chemat Isav, pentru marea înverşunare a

amestecării cu muieri. Căci cu neînfrânarea pururea
aprinzându-se şi cu dezmierdările spurcându-se,
Edom s-a numit, ce se zice înfierbântarea sufletului
celui iubitor de păcate.
De a fost acela drept şi mai fără prihană decât toţi,
şi n-a scăpat de cursele şi vicleşugurile
înşelătorului, dar tu, fiind iubitor de păcate,
ticăloase suflete, ce vei face de se va întâmpla să
vină asupra ta ceva din cele negândite?
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste
tot m-am rănit; ci ca un doctor, Hristoase,
amândouă prin pocăinţă mi le tămăduieşte, spală-
le, scaldă-le, curăţeşte-le, Mântuitorul meu, arată-le
mai curate decât zăpada.
Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Îndurate,
ca să ne mântuim; de bună voie pe Lemn Te-ai
răstignit, Edenul cel ce se încuiase s-a deschis;
cele de sus şi cele de jos, făptura şi toate neamurile
mântuindu-se, se închină Ţie.
Gol sunt de a intra în cămară, gol sunt şi de a
merge la nuntă, asemenea şi la cină; candela mi s-a
stins, ca una fără de untdelemn, cămara mi s-a
închis dormind eu, cina s-a mâncat; iar eu legându-
mă de mâini şi de picioare, m-am lepădat afară.
Vremea vieţii mele este puţină şi plină de dureri şi
de vicleşug; ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru
cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştigare,
nici mâncare celui străin; Mântuitorule, însuţi Tu
mă miluieşte.
Stih: Cuvioasa Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
210
Petrecând viaţă fără de trup, Cuvioasă, fiind cu

trup, ai luat mare har de la Dumnezeu cu adevărat,
ca să foloseşti celor ce te cinstesc cu credinţă.
Pentru aceasta ne rugăm ţie, izbăveşte-ne pe noi cu
rugăciunile tale de toate încercările.
pentru noi.
Andrei, lauda Părinţilor, nu uita rugându-te cu
rugăciunile tale, stând lângă Treimea-Dumnezeirea
cea prea-înaltă, ca să ne izbăvim de muncă noi, cei
ce cu dragoste te chemăm pe tine, Dumnezeiescul
folositor şi podoaba Cretei.
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în Fete,
Dumnezeu Te cunosc pe Tine Dumnezeire, Una în
Treime, ca Ceea ce eşti întocmai cu Împărăţia şi
întocmai cu Scaunul; şi strig Ţie cântarea cea mare,
ce se cântă întreit întru cele de sus.
Şi ai născut şi fecioreşte, şi ai rămas întru
amândouă cu firea, Fecioară. Cel ce S-a născut
înnoieşte legile firii, şi pântecele a născut
nesimţind dureri. Dumnezeu unde voieşte, se
biruieşte rânduiala firii; că face câte voieşte.
Şi iarăşi irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta...
Cântarea a 5-a
Irmosul:
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog
luminează-mă şi mă îndreptează pe mine la
poruncile Tale, şi mă învaţa, Mântuitorule, să fac
voia Ta. (de două ori)
211

În noapte viaţa mea mi-am petrecut pururea; că
întuneric s-a făcut mie şi negură adâncă noaptea
păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă,
Mântuitorule.
Mărturisescu-mă Ţie, Hristoase Împărate; greşit-
am, greşit-am, ca mai înainte fraţii lui Iosif, vânzând
rodul curăţiei şi al înţelepciunii.
Lui Iosif celui drept, şi minţii lui celei curate,
urmează, ticălosule şi neiscusitule suflete, şi nu te
spurca cu pornirile cele dobitoceşti, făcând pururea
nelegiuire.
De s-a şi sălăşluit în groapă oarecând Iosif,
Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării şi
a sculării Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ţi voi aduce
Ţie întru acest chip vreodată?
De ai auzit, ticălosule suflete, de moaşele ce
ucideau oarecând lucrarea curăţiei cea
bărbătească, fără de vârstă, suge acum
înţelepciunea ca marele Moisi.
În pustietăţi a locuit marele Moisi; vino dar, suflete,
de urmează vieţii lui, ca să te învredniceşti a vedea
şi arătarea lui Dumnezeu cea din rug.
Milostiveşte-te, milostiveşte-te, Doamne, spre
zidirea Ta; greşit-am, iartă-mă, Cel ce Însuţi eşti din
fire curat şi afară de Tine nimeni altul nu este fără
spurcăciune.
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind;
arătat-ai minuni vindecând pe cei leproşi şi întărind
pe slăbănogi; curgerea celei ce-i curgea sânge ai
oprit-o, Mântuitorule, cu atingerea de poalele Tale.
212
Celei ce-i curgea sânge urmează, ticălosule suflete,

aleargă, apucă-te de poalele lui Hristos, ca să te
izbăveşti de bătăi şi să auzi de la Dânsul: ”Credinţa
ta te-a mântuit!”
Siloam să se facă mie lacrimile mele, Stăpâne
Doamne, ca să-mi spăl şi eu luminile inimii şi să Te
văd cu mintea pe Tine, Lumina cea mai înainte de
veci.
pentru noi.
Cu neasemănată dragoste, prea-fericită, dorind să
te închini lemnului Crucii, te-ai învrednicit doririi;
învredniceşte-mă dar şi pe mine, ca să dobândesc
slava cea de sus.
pentru noi.
Repejunea Iordanului trecând, ai aflat odihnă,
fugind de dulceaţa trupului cea cu durere; din care
şi pe noi ne scoate, Cuvioasă, cu rugăciunile tale.
pentru noi.
Ca pe un păstor prea ales, înţelepte Andrei, pe tine
cel preacinstit, cu dragoste multă şi cu frică te rog,
ca să dobândesc mântuire şi viaţa veşnică, prin
rugăciunile tale.
Pe Tine, Treime, Te slăvim, pe Unul Dumnezeu;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Părinte şi Fiule şi Duhule,
Fiinţă singură prin Sine, Unime căreia pururea ne
închinăm.
213
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătura

Dumnezeu, Cel ce a făcut veacurile, Maică
Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de
bărbat, şi a împreunat Luişi firea omenească.
Şi iarăşi irmosul: Dis-de-dimineaţă...
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul
Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos; şi a
scos din stricăciune viaţa mea. (de două ori)
Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspinuri
dintru adânc, curat aduc Ţie, strigând inima mea:
Dumnezeule, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre
mine.
Mâna lui Moisi ne va încredinţa pe noi, suflete, cum
viaţa cea leproasă Dumnezeu poate a o albi şi a o
curăţi; ci nu te deznădăjdui, măcar că eşti şi lepros.
Voie slobodă fără pricepere ai avut, suflete, ca şi
Israil mai înainte; că mai mult decât Dumnezeiasca
mană, ai ales dobitoceşte lăcomia patimilor cea
iubitoare de dulceţuri.
Cărnurile cele de porc şi căldările şi bucatele cele
egipteneşti, mai vârtos decât cele cereşti ai ales,
suflete al meu; ca şi de demult nemulţumitorul
popor în pustie.
Cearcă, suflete, şi iscodeşte ca Isus al lui Navi, ce
fel este pământul făgăduinţei şi locuieşte în dânsul
cu bună legiuire.
pentru noi.
214
Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorât pururea

pâraie de lacrimi, Marie, arzându-ţi sufletul; al căror
dar dă-mi-l şi mie, robului tău.
pentru noi.
Cunoscându-te păstor şi arhiereu al Cretei, şi
rugător pentru lume pe tine, Andrei, alerg şi strig
ţie: Scoate-mă, Părinte, dintru adâncul păcatului.
Treime sunt neamestecată, nedespărţită; despărţită
după Fete, şi Unime sunt din Fire unită: Tatăl, zice,
şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu
chipul precum suntem noi; deci ca pe un Ziditor al
tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin
rugăciunile tale să ne îndreptăm.
Şi iarăşi irmosul: Strigat-am cu toată inima mea...
Condac - glasul al 6-lea
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce
dormi? Sfârşitul se apropie şi vei să te tulburi.
Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine
Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, şi
toate le plineşte.
Icos
Cămara cea de doftorie a lui Hristos văzând-o
deschisă, şi sănătatea care izvorăşte dintr-însa lui
Adam, a pătimit şi s-a rănit diavolul, şi primejduind
s-a tânguit şi a strigat către prietenii săi: Ce voi
face Fiului Mariei? Mă ucide Vitleemiteanul, Cel ce
este pretutindeni şi toate le plineşte.
Sinaxar
215
Stihuri:
Dă, Hristoase al meu, acum chip de umilinţă
Celor ce-ţi cântă acest Mare Canon cu credinţă.
Cu ale cărui rugăciuni Hristoase , Doamne,
Stih: Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Râvnind lenevirii lui Samson, suflete, ţi-ai tuns
slava lucrurilor tale, dându-ţi celor de alt neam
viaţa cea curată şi fericită, pentru iubirea poftei.
Stih: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Cel ce a biruit mai înainte cu falca măgarului pe cei
de alt neam, acum se află prădat de patima curviei;
ci fugi, suflete al meu, de asemănarea, şi de fapta şi
de slăbirea lui.
Stih: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema.
Înţelege, suflete al meu, ce este lâna lui Ghedeon;
primeşte roua din cer şi te pleacă, precum
câinele,de bea apă care curge din Lege prin
stoarcerea Scripturii.
Stih: Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora
este Împărăţia Cerurilor.
Osânda lui Ili preotul ai luat-o, suflete al meu,
pentru lipsa minţii, suferind a lucra întru tine
patimile, ca şi acela pe feciorii cei fără de lege.
Stih: Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni
întru Împărăţia Ta.
Alegându-se David spre împărăţie, ca un împărat s-
a uns din corn cu Dumnezeiescul mir; deci şi tu,
suflete al meu, de voieşti Împărăţia cea de sus, în
loc de mir, unge-te cu lacrimi.
216
Stih: Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru

Împărăţia Ta.
Miluieşte zidirea Ta, Milostive; îndură-Te spre
făptura mâinilor Tale, şi iartă tuturor greşiţilor, şi
mie, celui ce am trecut poruncile Tale mai mult
decât toţi.
Împreună şi Naşterii celei fără de început, şi
Purcederii mă închin: Tatălui, Cel ce a născut,
slăvesc pe Fiul, Cel ce S-a născut, laud pe Duhul
Sfânt, Cel ce străluceşte împreună cu Tatăl şi cu
Fiul.
Naşterii tale celei mai presus de fire ne închinăm,
nedespărtind slava cea după fire a Pruncului tău,
Născătoare de Dumnezeu; că Cel ce este unul după
faţă, se mărturiseşte îndoit după fire.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am indreptat
înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ne-
ai poruncit nouă; ci nu ne da pe noi până în sfârşit,
Dumnezeul părinţilor. (de două ori)
Greşit-am, păcătuit-am, şi am lepădat porunca Ta;
că întru păcate m-am zămislit, şi am adăugat rănilor
mele rană; ci Tu mă miluieşte, ca un milosârd,
Dumnezeul Părinţilor.
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu
nelegiuire, că a amestecat prea-curvia cu uciderea;
dar îndată pocăinţă îndoită a arătat; iar tu, suflete,
217
mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către

Dumnezeu.
David oarecând a însemnat cântărea, scriind-o ca
într-o icoană, prin care îşi mustră fapta ce a lucrat,
strigând: Miluieşte-mă! Că Ţie Unuia am greşit,
Dumnezeului tuturor; Însuţi Tu mă curăţeşte.
Purtându-se chivotul în car, când s-au întors
junicile, numai cât s-a atins Zan acela de dânsul, s-
a certat de mânia lui Dumnezeu; deci de
îndrăzneala aceluia fugind, suflete, cinsteşte bine
cele Dumnezeieşti.
Solomon cel minunat şi cel plin de darul
înţelepciunii, acesta făcând vicleşug înaintea lui
Dumnezeu oarecând, s-a depărtat de la Dânsul;
căruia şi tu ţi-ai asemănat blestemata viaţa ta,
suflete.
De desfătările poftelor sale silindu-se, s-a întinat,
vai mie, iubitorul înţelepciunii, făcându-se iubitor
de muieri curve şi înstrăinat de la Dumnezeu;
căruia tu, o suflete, ai urmat cu mintea, prin
dezmierdări spurcate.
Necurăţiilor lui Ahav ai râvnit, suflete al meu! Vai
mie! Te-ai făcut locaş întinăciunilor trupeşti şi vas
urât al patimilor. Ci dintru adâncul tău suspină şi
spune lui Dumnezeu păcatele tale.
Greşelile lui Manase ţi-ai câştigat cu voinţa, suflete,
punând ca nişte urâte chipuri patimile şi înmulţind
idolii; ci pocăinţei lui râvnind fiebinte, câştiga-ţi
umilinţă.
Îngropat-am chipul Tău, şi am stricat porunca Ta;
toată podoaba mi s-a întunecat şi cu patimile mi s-a
218
stins făclia, Mântuitorule. Ci, îndurându-Te, dă-mi

bucurie, precum cântă David.
pentru noi.
Pe Hristos pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit,
pentru Care ţi-ai topit sufletul, Cuvioasă, roagă-l
acum pentru noi, robii tăi,ca fiind milostiv nouă
tuturor, să ne dea stare paşnică celor ce-L cinstim
pe El.
pentru noi.
Pe piatra credinţei întăreşte-mă, cu rugăciunile tale,
Părinte, îngrădindu-mă cu frica cea Dumnezeiască,
şi pocăinţă dăruieşte-mi mie acum rogu-te,
Andreie; şi mă izbăveşte de cursa vrăjmaşilor celor
ce mă caută pe mine.
Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă,
Unime Sfântă; Lumini şi Lumină, şi Trei Sfinte, şi
Unul Sfânt, este lăudată Treimea-Dumnezeu; ci
laudă şi preaslăveşte, suflete, Viaţa şi Vieţi, pe
Dumnezeul tuturor.
Lăudămu-te, bine te cuvântam, închinămu-ne ţie,
Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Unul din
Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi Dumnezeu; şi
tu singură ne-ai deschis nouă celor de pe pământ
cele cereşti.
Şi iarăşi irmosul: Greşit-am, fărădelege am făcut...
Cântarea a 8-a
Tricântarea (fără metanii), glas 8:
219
Irmosul:
Pe Împăratul slavei, Cel fără început, de Care se
înfricoşează Puterile cereşti, şi se cutremură cetele
îngerilor, preoţi lăudaţi-L, noroade preaiînălţaţi-L
întru toţi vecii .
noi.
Ca nişte cărbuni ai focului celui fără materie, ardeţi
patimile mele cele uscăcioase, aprinzând întru mine
acum dorul dragostei celei dumnezeieşti,
Apostolilor.
Sfărâmaţi chipurile patimilor sufletului meu, cei ce
aţi sfărâmat capiştile şi idolii vrăjmaşului, Apostoli
ai Domnului, cei ce sunteţi biserici sfinţite.
Încăput-ai pe Cel neîncăput din fire; purtat-ai pe Cel
ce poartă toate; hrănit-ai cu lapte, Curată, pe Cel ce
hrăneşte făptura, pe Hristos dătătorul de viaţă.
Altă tricântare, Irmos - acelaşi:
noi.
Cu meşteşugirea cea înaltă a Duhului, aţi zidit toată
Biserica, Apostoli ai lui Hristos; întru aceasta
binecuvântaţi pe Hristos în veci.
Trâmbiţând cu trâmbita dogmelor, au surpat
Apostolii toată înşelăciunea idolească, preaînăltând
pe Hristos întru toţi vecii.
Ţie.
Dumnezeiască Stăpânie cea întreit strălucitoare şi
prea-luminată, fire întocmai slăvită şi de un scaun,
220
Părinte A-tot-făcătorule, Fiule şi Duhule cel

Dumnezeiesc, pe Tine Te laud în veci.
Ca pe un Scaun cinstit şi prea-înălţat să lăudăm
neîncetat, noroade, pe Maica lui Dumnezeu, pe
ceea ce singură este după naştere Maică şi
Fecioară.
Alt Irmos al Canonului cel Mare, glas 6:
Pe Cel pe Îl slăvesc Oştile cereşti şi de El se
cutremură Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi
zidirea, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L prea-înălţaţi
întru toţi vecii. (de două ori).
Miluieşte-mă pe mine cel ce am greşit,
Mântuitorule, ridică-mi mintea mea spre întoarcere.
Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc; îndură-te
de mine cel ce strig: Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă;
nelegiuit-am, miluieşte-mă.
Ilie cel ce s-a purtat în căruţă, suindu-se în căruţa
bunătăţilor, s-a înălţat ca spre ceruri oarecând, mai
presus de cele pământeşti; deci la suirea acestuia
cugetă, suflete al meu.
Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la
Domnul dar îndoit; iar tu, o, suflete al meu, acestui
dar nu te-ai împărtăşit, pentru neînfrânare.
Somaniteanca oarecând a primit pe cel drept cu
gând bun; iar tu, o, suflete, n-ai adus în casă nici
străin, nici călător. Pentru aceasta tu vei fi lepădat
afară de cămară de nuntă, tânguindu- te.
Minţii celei spurcate a lui Ghiezi pururea te-ai
asemănat, ticălosule suflete; a cărui iubire de argint
221
leapăd-o măcar la bătrâneţe. Fugi de focul gheenei,

depărtându-te de răutăţile tale.
De niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către
Dumnezeu cu sac şi cu cenuşa; acestora n-ai
urmat, ci te-ai arătat mai rău decât toţi cei ce au
greşit mai înainte de Lege şi după Lege.
Iona a fugit în Tarsis, cunoscând mai înainte
întoarcerea ninivitenilor. Că a cunoscut ca un
Prooroc milosârdia lui Dumnezeu; pentru aceasta
se ferea să nu mintă proorocia lui.
Pe toţi cei din Legea Veche, i-am adus ţie, suflete,
spre pildă; urmează faptelor iubite de Dumnezeu
ale drepţilor şi iarăşi fugi de păcatele celor vicleni.
Deşi n-a greşit nimeni precum eu, dar încă
primeşte-mă, Milosârde Mântuitorule, şi pe mine,
care cu frică mă pocăiesc şi cu dragoste strig:
Greşit-am Ţie Unuia, nelegiuit-am, miluieşte-mă.
Când vei şedea Judecător ca un milosârd, şi vei
arăta slavă Ta cea înfricoşată, Hristoase, o! ce frică
va fi atunci. Cuptorul arzând şi toţi temându-se de
suferita Judecată Ta.
pentru noi.
Minune nouă cu adevărat văzând întru tine, Maică,
Dumnezeiescul Zosima s-a spăimântat; că înger în
trup vedea şi cu totul de minune s-a umplut,
lăudând pe Hristos în veci.
pentru noi.
Ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, Andrei
cinstite, lauda Cretei, pe tine te rog: Roagă- te, ca
să aflu acum dezlegare de legătura fărădelegii prin
222
rugăciunile tale, învăţătorule al pocăinţei şi slava

cuvioşilor.
A Treimii: Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe
Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cel ce eşti fără început, Fiule, Cel împreună
fără de început, Mângâietorule cel bun, Duhule cel
drept, Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul,
Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu
şi Făcător, Treime-Unime, miluieşte-mă.
Ca dintr-o vopsea sângerie s-a ţesut trupul lui
Emmanuil în lăuntru în pântecele tău, Preacurată,
ceea ce eşti porfiră înţelegătoare; pentru aceasta,
Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te
cinstim.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm
Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul
întru toţi vecii.
Şi iarăşi irmosul: Pe Cel pe Care-L slăvesc...
Cântarea a 9-a
Tricântare, glasul 8:
Irmosul:
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te
mărturisim pe tine, Fecioară curată, cei mântuiţi
prin tine, cu cetele cele fără de trupuri mărindu-te
pe tine.
noi.
Apostolilor, cei ce v-aţi arătat izvoare de ape
mântuitoare, răcoriţi sufletul meu cel topit de setea
păcatului.
223
Pe mine cel ce înot în noianul pierzării şi acum mă

înec, mântuieşte-mă, Doamne, cu dreapta Ta, ca şi
pe Petru.
Ca una ce ai născut Bucuria, dă-mi mie plângere
prin care să pot afla mângâiere Dumnezeiască
Stăpână, în ziua cea viitoare.
Alt Irmos:
Pe tine, ceea ce eşti mijlocitoare între cer şi
pământ, toate neamurile te mărim; că trupeşte a
locuit întru tine plinirea Dumnezeirii, Fecioară .
noi.
Ţie.
Pe Tine, Unimea cea în trei Ipostasuri, Părinte,
Fiule,împreună cu Duhul, pe un Dumnezeu de-o-
fiinţă laud; pe Treimea cea întocmai puternică şi
fără de început.
Pe tine, Născătoare de Prunc şi Fecioară, toate
neamurile te fericim, ca cei ce ne-am izbăvit prin
tine din blestem; că ai născut pe Domnul, bucuria
noastră.
Alt Irmos al Canonului cel Mare, glas 6:
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este
netâlcuită; Rodul Maicii celei fără de bărbat este
nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile.
Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o
224
Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu ortodoxie te

mărim.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul boleşte;
cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul este
lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce
vei face când va veni Judecătorul să cerce ale tale?
Adusu-ţi-am aminte ţie, suflete, de la Moisi facerea
lumii, şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care
îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi; din
care celor de al doilea, adică celor nedrepţi,iar nu
celor dintâi ai urmat, o, suflete, greşind lui
Dumnezeu.
Legea s-a făcut neputincioasă, Evanghelia nu
lucrează şi toată Scriptură întru tine nu este băgată
în seamă; proorocii au slăbit şi tot cuvântul Celui
Drept. Şi rănile tale, o, suflete, s-au înmulţit, nefiind
doctor să te vindece pe tine.
Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te ducă
pe tine, suflete, spre umilinţă; râvneşte, dar,
drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă, şi îmblânzeşte
pe Hristos cu rugăciunile tale, şi cu postul, şi cu
curăţia, şi cu smerenia.
Hristos S-a făcut Om, chemând la pocăinţă pe
tâlhari şi pe curve; suflete, pocăieşte-te, că s-a
deschis uşa Împărăţiei acum, şi o apucă mai înainte
fariseii şi vameşii şi preacurvarii, pocăindu-se.
Hristos S-a făcut Om, împreunându-Se cu mine prin
trup, şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a plinit,
afară de păcat, arătându-ţi ţie, o, suflete, pilda şi
icoana smereniei Sale.
225
Postind Domnul patruzeci de zile în pustie, mai pe

urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească.
Suflete, nu te lenevi; de ar năvăli asupra ta
vrăjmaşul, cu rugăciunea şi cu postul departe îl
goneşte de la picioarele tale.
Hristos era ispitit, diavolul Îl ispitea, arătându-I
pietrele ca să le facă pâini. În munte L-a suit să
vadă toate împărăţiile lumii toate într-o clipită.
Teme-te, o, suflete, de înşelăciune; trezeşte-te,
roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.
În pustie a locuit Înainte-mergătorul darului, şi
Iudeea toată şi Samaria auzind, au alergat şi şi-au
mărturisit păcatele lor, botezându-se voioşi; cărora
tu, suflete, n-ai urmat.
Nunta cinstită este şi patul nespurcat, că Hristos
amândouă le-a binecuvântat mai înainte,
ospătându-Se trupeşte, şi în Cana Galileii la nuntă
apa în vin prefăcând, arătând întâia minune, ca tu
să te prefaci, o, suflete.
Hristos a întărit pe slăbănogul cel ce şi-a ridicat
patul, şi pe tânărul cel mort l-a sculat, pe fiul
văduvei şi pe al sutaşului şi, samarinencei
arătându-Se, a închipuit mai înainte ţie, suflete,
închinarea întru Duhul.
Vameşul s-a mântuit şi curva s-a înţelepţit; iar
fariseul, lăudându-se, s-a osândit. Că vameşul
striga: Milostiveste-Te; şi curva: Miluieşte-mă. Iar
fariseul se trufea strigând: Dumnezeule,
mulţumescu-Ţi, şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.
Zaheu vameş era, dar s-a mântuit; şi fariseul Simon
s-a smintit, şi curva şi-a luat dezlegările de iertare,
226
de la Cel ce are puterea a ierta păcatele; căreia

sârguieşte de-I urmează, suflete.
Un tâlhar Te hulea; un tâlhar pe Tine Te
teologhisea. Că amândoi împreună pe cruce erau
spânzuraţi. Dar, o, mult-milosârde! Ca şi tâlharului
celui credincios al Tău, care Te-a cunoscut pe Tine
Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşa slăvitei
Împărăţiei Tale.
Făptura s-a mâhnit văzându-Te pe Tine răstignit;
munţii şi pietrele de frică s-au despicat, pământul s-
a cutremurat şi iadul s-a golit; şi s-a întunecat
lumina zilei, văzându-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul
pe Cruce pironit.
pentru noi.
Toate cetele îngereşti şi adunările omeneşti le-ai
spăimântat cu petrecerea ta cea străină; ca cei fără
de trup vieţuind şi firea covârşind; pentru care ca şi
cum ai fi fost fără materie, te-ai suit cu picioarele pe
apă, Marie, şi Iordanul ai trecut.
pentru noi.
Andrei cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul
Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă,
ca să ne izbăvim de toată mânia, necazul şi
stricăciunea, şi de greşeli necuvioase, noi, cei ce
cinstim pururea pomenirea ta cu credinţă.
Treime de-o-fiinţă, Unime în trei Ipostasuri, pe Tine
Te lăudăm; pe Tatăl slăvind, pe Fiul mărind şi
Duhului închinându-ne, unui Dumnezeu într-o fire
227
cu adevărat; Viaţa şi Vieţi, Împărăţiei celei fără de

sfârşit.
Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de
Dumnezeu; că întru tine aceasta cu credinţă
împărăţind, întru tine se şi întăreşte, şi prin tine
biruind, înfrânge toată ispita, şi robeşte pe vrăjmaşi
şi îndreptează pe supuşii ei.
Şi iarăşi irmosul: Naşterea zămislirii celei...
Luminânda glasului (de trei ori)
La Stihoavna, Stihira, glas 8
Căzând în căile cele tâlhăreşti, suflete al meu,
cumplit te-ai rănit de greşelile tale, dându-te
vrăjmaşilor celor neînţelegători; ci având vreme
acum strigă cu umilinţă: Nădejdea celor fără de
nădejde, viaţa celor deznădăjduiţi, Mântuitorule,
ridică-mă şi mă mântuieşte.
A mucenicilor:
Cu platoşa credinţei îmbrăcându-vă bine şi cu
chipul Crucii întrarmându-vă, ostaşi viteji v-aţi
arătat; tiranilor bărbăteşte aţi stat împotrivă şi
înşelăciunea diavolului aţi surpat; biruitori făcându-
vă, cununilor v-aţi învrednicit. Rugaţi-vă pururea
pentru noi, ca să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Primeşte glasurile robilor tăi, Preacurată Fecioară,
Născătoare de Dumnezeu, şi te roagă neîncetat, să
se dăruiască nouă pace şi dezlegare de păcate..
228
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII
Antifoane, glasul 1
Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne,
către Tine strig.
Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea
deşartă, neîncetată dorire după Dumnezeu vi se
face.
Glasul 2
Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine,
Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult, în tot
ceasul, o Hristosul meu! Şi ne dă prilejuri să ne
pocăim mai înainte de sfârşit.
Glasul 3
Robia Sionului, tu ai scos din Babilon, şi pe mine
din patimi la viaţă mă trage, Cuvântule.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti,
secera-vor spice întru bucuria vieţii celei de-a
pururi.
Glasul 4
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine, ci
Tu însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte,
Mântuitorul meu.
Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul, că
precum iarba de foc aşa veţi fi uscaţi.
Glasul 5
Când mă necăjesc, ca David stig Ţie, Mântuitorul
meu, mântuieşte sufletul meu de limba cea
vicleană.
Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se
întraripează cu dumnezeiescul dor.
229
Glasul 6
La ceruri ridic ochii mei, către Tine, Cuvântule,
milostiveşte spre mine ca să viez Ţie.
Miluieşte-ne pe noi defăimaţii, întocmindu-ne vase
de bună treabă, Ţie Cuvântule.
Glasul 7
Robia Sionului, dintru înşelăciune ai întors, şi pe
mine Mântuitorule mă viază scoţându-mă din robia
patimii.
Cel ce seamănă în austru rele pătimiri, postul cu
lacrimi, acesta va secera mănunchi de bucurie ale
hranei de viaţă cei de-a pururea.
Glasul 8
Din tinereţile mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu
desfătări mă aprinde; iar eu nădăjduindu-mă spre
Tine Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei se urăsc Sionul, să se facă mai înainte de a se
smulge ca iarba, că va tăia Hristos grumazul lor cu
tăiere de chinuri.
Iată acum ce este bun şi ce este frumos, fără numai
a locui fraţii împreună că întru aceasta a făgăduit
Domnul viaţa de veci.
Prin Duhul Sfânt împreună toate îşi iau fiinţa; că
mai înainte de toate este Dumnezeu, domnia
tuturor, lumină neapropiată şi viaţa tuturor.
Prochimen
Acum mă voi scula, zice Domnul, le voi aduce lor
mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
Toată suflarea să-l laude pe Domnul. (de 2 ori)
Suflarea toată şi toată făptura să laude Sfânt
numele Domnului, pe Domnul.
230
Şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt

este.
Evanghelia
Învierea lui Hristos – Ps. 50
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Glasul 6
Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte,
a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.
De este Postul Mare: Slavă... Glasul 8
Uşile pocăinţei deschide-mi, Dătătorule de viaţă! Că
dis-de-dimineaţă cugetă duhul meu la biserica Ta
cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul
spurcat; ca un Milostiv, curăţeşte, cu mila
milostivirii Tale.
Şi acum…
În cărările mântuirii îndreptează-mă de Dumnezeu
Născătoare, căci cu păcate grozave mi-am spurcat
sufletul şi cu lenevire viaţa mea toată o am cheltuit;
ci, cu rugăciunile Tale, curăţeşte-mă de toată
necurăţia.
Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta
La mulţimea faptelor mele cele rele, cugetând eu
ticălosul, mă cutremur de înfricoşătoarea zi a
Judecăţii; ci, îndrăznind la mila milostivirii Tale, ca
David mă rog Ţie: Miluieşte-mă Dumnezeule după
mare mila Ta.
231
DUMINICĂ LA UTRENIE
Canoanele Învierii glas 1
Cântarea 1
Cel ce cu mâinile cele preacurate, m-ai făcut de la
început din ţărână, cu lucrare dumnezeiască,
mâinile Ţi-ai întins pe Cruce, chemând din pământ
iarăşi trupul meu cel stricat, pe care l-ai luat din
Fecioară.
Slavă Doamne sfintei Învierii Tale
Moarte ai răbdat pentru mine şi sufletul Ţi-ai dat
morţii, Cel ce insuflare dumnezeiască, suflet
înăuntru mi-ai pus. Dar dezlegându-mă din legăturile
cele veşnice şi împreună cu Iona înviindu-mă, cu
nestricăciune m-ai preaslăvit.
Canonul Crucii şi al Învierii
Hristos răstignindu-Se m-a înălţat; Hristos fiind
omorât, împreună cu El m-a înviat; Hristos viaţă mi-
a dăruit. Pentru aceasta întru veselie cu inima
săltând cântare de biruinţă strig Mântuitorului că s-
a preaslăvit
Slavă... şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu
Ce cântare vrednică îţi va aduce neputinţa noastră?
Decât numai pe cea de bucurie, precum ne-a învăţat
pe noi în chip tainic Gavriil: Bucură-te Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, Maică nenuntită.
Cântarea 3 a Canonul Învierii
Dumnezeul meu fiind, Bunule, pe mine cel căzut m-
ai miluit; şi a Te pogorî la mine ai binevoit înălţându-
mă prin râstignire, ca să strig Ţie: Sfânt este Domnul
slavei, Cel fără de asemănare întru bunătate.
232
Viaţă ipostatică fiind, Hristoase şi întru mine cel

stricat ca un Dumnezeu milostiv îmbrăcându-Te, în
ţărâna morţii, pogorându-Te, Stăpâne, ai sfârmat
stricăciunea şi a treia zi înviind, pe morţi întru
nestricăciune i-ai îmbrăcat.
Celui ce a luat pe umeri oaia cea rătăcită şi a zdrobit
prin Cruce păcatul ei, lui Hristos – Dumnezeu să-I
strigăm: Cel ce a înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti
Doamne!
Nor uşor, cu adevărat, Fecioară, te numim pe tine,
urmând cuvintelor proroceşti, că a venit Domnul la
tine, să zdrobească pe idolii cei făcuţi de mână ai
înşelăciunii egipteneşti şi să lumineze pe cei ce se
amăgesc închinându-se acelora.
Cine este Mântuitorul acesta, care vine din Edom
purtând cunună de spini, cu haină înroşită pe cruce
fiind spânzurat? Sfântul lui Israil este Acesta, spre
mântuirea şi înnoirea noastră.
Vedeţi voi cei nesupuşi şi vă ruşinaţi, că Cel pe Care
voi, prin întunecarea minţii, L-aţi cerut de la Pilat ca
să-L răstigniţi pe Cruce, ca pe un făcător de rele,
Acela, dezlegând puterea morţii, cu cuviinţă
dumnezeiască a înviat din mormânt.
Hristos arătându-Se arhiereu al bunătăţilor celor
viitoare, păcatul nostru l-a risipit; şi arătând o cale
neobişnuită prin sângele Său a intrat într-un cort mai
bun şi mai desăvârşit ca un Înaintemergător al
nostru spre cele sfinte.
233

Auzi cerule, minuni şi ascultă pământule că fiica lui
Adam cel din ţărână şi căzut s-a făcut Născătoare a
lui Dumnezeu şi Făcătorului ei spre mântuirea şi
înnoirea noastră.
Pe Păstorul cel mare al oilor şi Domnul, iudeii pe
lemnul Crucii L-au omorât. Dar El, ca pe nişte oi, pe
cei morţi în iad îngropaţi de stăpânirea morţii i-a
mântuit.
Cu Crucea Ta, Mântuitorul meu, binevestind pacea,
şi propovăduind celor robiţi iertarea, pe cel ce
stăpânea l-ai ruşinat, Hristoase, arătându-l gol şi
sărac prin învierea Ta cea dumnezeiască.
O, bogăţia şi adâncul înţelepciunii lui Dumnezeu! Pe
cei înţelepţi prinzându-i Domnul, de viclenia lor ne-a
izbăvit; că, pătimind de bună-voie din slăbiciunea
trupului, cu puterea Sa înviind pe cei morţi, a Înviat.
Puterile cerurilor se veselesc văzându-te pe tine, iar
adunările oamenilor se bucură cu dânsele, Fecioară
de Dumnezeu Născătoare, că s-au unit prin naşterea
ta pe care după vrednicie o slăvim.
Prin căderea celui întâi zidit Doamne, cumplit ne-am
rănit; dar ne-am vindecat cu rana Ta, cu care Te-ai
rănit pentru noi, Hristoase; că Tu eşti celor
neputincioşi tărie şi îndreptare.
Din iad ne-ai scos pe noi Doamne supunând pe
balaurul cel atotmâncător, Preaputernice, cu
234
puterea Ta nimicind puterea lui; că Tu eşti viaţa,

lumina şi învierea noastră.
Cel ce este minte fără de patimă şi fără de materie,
Hristos –Dumnezeu,S-a unit cu mintea noastră
omenească cea din mijloc între firea dumnezeiescă
şi întru materia trupului şi S-a făcut una cu mine,
întreg şi fără schimbare, ca mântuire să-mi dea în
întregime mie, celui căzut, prin răstignirea Sa.
În faţa naşterii tale stau ca nişte robi Cetele cereşti
minunându-se pe drept cuvânt de naşterea ta cea
fără de sămânţă, Pururea Fecioară; că tu eşti curată
şi mai înainte de naştere şi după naştere.
Condacul...
Înviat-ai ca un Dumnezeu din mormânt întru slavă şi
lumea împreună ai înviat-o; pentru aceea, firea
omenească Te laudă ca pe Cel ce eşti Dumnezeu.
Moartea a pierit şi Adam saltă cu duhul Stăpâne; şi
Eva acum fiind izbăvită din legături, se bucură
strigând: Tu eşti Hristoase, Cel ce dai tuturor
învierea.
Sinaxar...
Înfricoşându-se pământul, soarele s-a întunecat,
lumina s-a împuţinat; ruptu-sa catapeteasma cea
dumnezeiască a templului şi pietrele s-au despicat
că pe Cruce a fost răstignit Cel drept, Dumnezeul
părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Tu, fiind ca unul fără de ajutor şi rănit între cei morţi,
de voie după firea noastră, Cel ce eşti preaînălţat, pe
235
toţi i-ai slobozit şi cu mână puternică, împreună i-ai

înviat Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
De demult a fost blestemat pământul cel înroşit cu
sângele lui Abel, prin mâna ucigătorului de frate, dar
fiind stropit cu sângele cel dumnezeiesc curs din
coapsa Ta, a fost binecuvântat şi săltând striga:
Dumnezeul părinţilor bineşticuvântat.
Pe tine de Dumnezeu Născătoare Iacob prin
proorocie, scară te-a văzut mai dinainte; că, prin
tine, Cel preaînalt S-a arătat pe pământ şi cu oamenii
împreună a vieţuit, precum a binevoit, Dumnezeul
părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
Cel ce cu voia toate le faci şi le prefaci, Care ai
schimbat umbra morţii în viaţa de veci, cu patima Ta,
Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine neîncetat toate
lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L
Tu ai adus prăpăd şi suferinţă în porţile şi temniţele
iadului Hristoase, înviind din mormânt a treia zi; Pe
Tine neîncetat toate lucrurile Domnului ca pe
Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Veniţi, popoarelor, să ne închinăm la locul în care a
stat preacuratele picioare, şi pe lemnul Crucii s-au
întins dumnezeieştile palme, spre mântuirea tuturor
oamenilor; şi înconjurând mormântul Vieţii, să
cântăm: Să binecuvânteze toată zidirea pe Domnul
şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
236
Pe cămara cea luminată din care a ieşit ca un mire

Hristos Stăpânul tuturor; să o lăudăm toţi strigând:
Toate lucurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L
O! Cum soborul cel fără de lege şi nesupus şi urzind
cele rele, pe tâlharul cel ucigaş şi vinovat l-a socotit
drept, iar pe Cel drept pe lemnul Crucii L-a osândit,
pe Domnul slavei, pe Care, după vrednicie Îl slăvim.
Mântuitorule, Mielule cel fără prihană, Care ai ridicat
păcatul lumii, pe Tine, Cel ce ai înviat a treia zi, Te
slăvim împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Tău
Duh. Şi ca pe Domnul slavei lăudându-Te, Te slăvim.
Cu puterea Ta cea negrăită s-a preaslăvit Crucea Ta,
Doamne, că mai presus decât toată puterea s-a
dovedit smerenia Ta, prin care cei puternici s-au
zdrobit pe pământ, şi cei săraci s-au ridicat la ceruri.
A Treimii...
Firea cea fără de început şi nemărginită în trei
Ipostasuri singure dumnezeieşte stăpânitoare este
cunoscută: o Dumnezeire în Tatăl şi în Fiul şi în
Duhul, întru Care de Dumnezeu înţelepţitul popor,
nădăjduind, se mântuieşte.
Din rădăcina dumnezeiescului Părinte David ai
odrăslit Fecioară, potrivit proorociei. Dar şi pe David
tu l-ai slăvit cu adevărat ca una care ai născut pe
Domnul slavei, Cel mai înainte proorocit, pe Care
după vrednicie Îl slăvim.
237
IMNUL PREASFINTEI NĂSCĂTOARE

DE DUMNEZEU
Preotul zice:
Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii,
întru cântări cinstind-o să o slăvim.
Slăveşte, suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat
duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Strana: Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată
de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie slăvire Cel putenic şi sfânt
numele Lui şi mila Lui din neam în neam spre cei ce
se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei
mândri cu cugetul inimii lor.
Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat
pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de
bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pomenească mila,
precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi
seminţiei lui până în veac.
După fiecare stih se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită
decât heruvimii... şi se face închinăciune după fiecare
stih. Apoi Cântarea a 9-a a Canonului. După Canon, se
cântă pe glasul irmoaselor:
După sfârşitul canonului, de nu este duminică, se
cântă: Cuvine-se cu adevărat... ectenia mică, iar de
este duminică, după ectenie, se zice:
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori),
iar a treia oară:
238
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Înălţaţi pe

Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi
aşternutului picioarelor Lui (o închinăciune), că sfânt
este.
LAUDELE
De va fi duminică sau praznic împărătesc sau sfânt
care are Slavoslovie mare, laudele se cântă pe glasul
ce va fi de rând sau al primei stihiri de la laude.
Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe
Domnul din ceruri, laudaţi pe El întru cele înalte;
Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate
puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Iar de va fi altă zi, peste săptămână, se citesc aceşti
psalmi:
Psalmul 148
Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El în
cele înalte. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi-L
pe El toate puterile Lui. Lăudaţi-L pe El soarele şi
luna, Lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina.
Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai
presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El
a zis şi s-au facut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-
le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Porunca a
pus şi nu o vor trece. Lăudaţi pe El toţi cei de pe
pământ; balaurii şi toate adâncurile; focul, grindina,
zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul
Lui; munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi
toţi cedrii; fiarele şi toate animalele cele ce se
târăsc şi păsările cele zburătoare. Împăraţii
pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi
239
judecătorii pământului. Tinerii şi fecioarele, bătrânii

cu tinerii să laude numele Domnului, că numai
numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în
cer. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare
tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce
se apropie de El.
Psalmul 149
Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în
adunarea celor cuvioşi. Să se veselească Israil de
Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se bucure de
Împăratul lor. Să laude numele Lui în horă; în
timpane şi în Psaltire să-I cânte Lui. Că iubeşte
Domnul poporul Său şi va înălţa pe cei blânzi şi-i va
izbăvi. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor
bucura în aşternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu
în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor. Ca
să facă judecată între neamuri, mustrări între
popoare. Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe
cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier. Ca să facă între
dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor
cuvioşilor Săi.
Psalmul 150
Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe
El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru
puterile Lui; Lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei
Lui. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-L
pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în
timpane şi în horă; Lăudaţi-L pe El în strune şi în
organe. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine
răsunătoare; Lăudaţi-L pe El în chimvale de
strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
De va fi duminică, se zic aceste stihuri:
240
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se

mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-
voi toate minunile Tale.
Slavă..., Stihira Evangheliei,
Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu
fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-
a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit,
Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât şi noi am
înviat. Pentru aceasta cântând, strigăm:
Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce
bine ai voit aşa, slavă Ţie.
(Dacă este Praznic, sau sfânt cu Slavoslovie, sau sfânt
cu Polieleu, se cântă Slavă... Şi acum... din Minei,
Triod sau Penticostar).
Apoi
Slavoslovia
Preotul sau diaconul zice:
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!
Strana cântă:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ
pace, întru oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie,
slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea
mare.
Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte
atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse
Hristoase şi Duhule Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul
Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe
noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
241
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a

dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.
Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus
Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda
numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de
păcat să ne păzim noi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor
noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în
veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am
nădăjduit întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările
Tale. (de 3 ori)
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în
neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă
sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia
Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom
vedea lumină.
Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.
moarte, miluieşte-ne pe noi. (de trei ori)
Apoi mai pe larg.
moarte, miluieşte-ne pe noi.
Apoi
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de
păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne,
242
Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit

este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta
spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti
cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările
Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu
îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte,
luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta
este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu
vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare,
Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi
ne-am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele vieţii
noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai
smerit pe noi, pentru anii în care am văzut rele. Şi
caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi
îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului
Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor
noastre le îndreptează.
Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta
numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi
adevărul Tău în toată noaptea. (fără metanii)
Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a
dreptmăritorilor creştini, şi Sfântă Biserica Ta în
veacul veacului.
În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare;
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşa
cerească, deschide nouă uşa milei Tale.
Preotul, din faţa Sfintei Mese:
243
Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul

nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Citeţul: Amin.
Împărate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor
ocroteşte-l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi
îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta
bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi părinţii şi
fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşează, iar pe
noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un
bun şi de oameni iubitor.
Glasul al 4-lea:
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm
Celui ce a înviat din mormânt şi Începătorului vieţii
noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă
ne-a dăruit nouă şi mare milă.
Glasul al 8-lea:
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt;
stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele
vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-Te pe Tine
Apostolilor Tăi; trimisu-i-ai pe dânşii la
propovăduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit
lumii, Unule mult-Milostive.
CELE 10 PORUNCI DUMNEZEIEŞTI

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi
dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare şi
nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în
deşert.
244
4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului să o cinsteşti pe

ea.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi
fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat
8. Să nu furi.
9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui
tău.
10. Să nu pofteşti nimic din cele ce sunt ale
aproapelui tău.
CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI

1. Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare
Duminică şi sărbătoare.
2. Să ţinem toate posturile de peste an.
3. Să cinstim feţele bisericeşti.
4. Să ne mărturisim şi să ne împărtăşim măcar în
cele 4 posturi mari de peste an.
5. Să nu citim cărţi ereticeşti.
6. Să ne rugăm pentru ocârmuitorii noştri.
7. Să ţinem posturile orânduite de episcopul sau
mitropolitul locului în vreme de primejdii mari.
8. Să nu înstrăinăm şi să nu folosim în scopuri
străine bunurile bisericii.
9. Să nu facem nunţi şi ospeţe în posturi.
CELE 9 FERICIRI
1. Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este
Împărăţia Cerurilor.
245
2. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

3. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
4. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de
dreptate, că aceia se vor sătura.
5. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
6. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu.
7. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că acelora
este Împărăţia Cerurilor.
9. Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni
şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră
minţind pentru Mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi că
plata voastră multă este în ceruri.
Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut.
Fericiţi cei ce nu se vor sminti întru numele Meu.
CELE 7 SF. TAINE

1.Botezul, 2.Mirungerea, 3.Pocăinţa împreună cu
mărturisirea, 4.Împărtăşania (Sf. Euharistie),
5.Cununia (Nunta), 6.Preoţia, 7.Maslul.
CELE 7 PĂCATE DE MOARTE

1. Mândria, 2. Zgârcenia, 3. Desfrânarea, 4.
Lăcomia, 5. Mânia, 6. Zavistia şi Lenea, şi 7.
Neîngrijirea sufletului pentru mântuire.
246
CELE 4 PĂCATE ÎMPOTRIVA

DUHULUI SFÂNT
1. Încrederea prea mare şi nesocotită în harul lui
Dumnezeu.
2. Deznădejdea sau neîncrederea chibzuită în
încrederea lui Dumnezeu.
3. Împotrivirea la adevărul stabilit, arătat şi dovedit
al Bisericii creştine ortodoxe.
4. Depărtarea de credinţa ortodoxă a creştinilor.
PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER

1. Uciderea săvârşită cu voie şi uciderea
pruncilor.
2. Sodomia, desfrâul împotriva firii.
3. Asuprirea văduvelor, orfanilor şi săracilor.
4. Oprirea plăţii lucrătorilor.
5. Betjocorirea şi asuprirea părinţilor.
FAPTELE MILEI TRUPEŞTI

1. A sătura pe cel flămânzi
2. A da de băut celui însetaţi.
3. A îmbrăca pe cei goi.
4. A cercera pe cei bolnavi.
5. A găzdui pe cei străini.
6. A îngropa pe cei morţi.
247
FAPTELE MILEI SUFLETEŞTI

1. A îndrepta pe cel ce greşeşte.
2. A învăţa pe cel fără ştiinţă.
3. A da sfat bun celui ce are lipsă de el.
4. A ne ruga lui Dumnezeu pentru aproapele.
5. A mângâia pe cel întristat.
6. A ierta celor ce ne-au greşit.
CELE DOUĂSPREZECE TREPTE ALE

PĂCATULUI
1. Când cineva nu vrea să facă fapta bună.
2. Când cineva face binele dar cu scop rău.
3. Bântuiala lucrului rău sau ispitirea de la
diavol cu momeli.
4. Consimţirea sau unirea minţii cu gândul
pătimaş.
5. Lupta, adică a sta de vorbă cu gândul
pătimaş, complăcându-te cu el.
6. Învoirea cu gândul pătimaş.
7. Păcatul cu mintea, imaginaţia şi
îndeletnicirea cu mintea.
8. Păcatul cu lucrul.
9. Obişnuinţa sau obiceiul.
10. Deprinderea păcatului.
11. Deznădejdea.
12. Sinuciderea.
248
CELE ŞAPTE PRICINI ALE

PĂCATULUI:
1. Cine a făcut păcatul?
2. Ce fel de păcat a făcut?
3. Pentru ce?
4. Prin ce mijloc, Cum?
5. În ce vreme?
6. În ce loc s-a făcut păcatul?
7. De câte ori s-a făcut păcatul?
249
RUGĂCIUNI DE DEZLEGARE LA
MĂRTURISIREA PĂCATELOR (Preotul)
Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Care prin
proorocul Tău Natan ai dăruit lui David, cel ce s-a
pocăit, iertare pentru păcatele lui şi ai primit
rugăciunea lui Manase pentru pocăinţa lui. Însuţi şi
pe robul Tău acesta (N), care se căieşte de păcatele
ce a făcut, primeşte-l cu ştiuta Ta iubire de oameni,
trecându-i cu vederea toate cele făcute de dânsul,
Cel ce ierţi nedreptăţile şi treci peste fărădelegi. Că
Tu ai zis, Doamne: cu vrere nu voiesc moartea
păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; şi de
şaptezeci de ori câte şapte să iertăm păcatele.
Pentru că, după cum slava Ta este neasemănată,
aşa şi mila Ta este nemăsurată; că de vei căuta la
fărădelegi, cine va suferi? Că Tu eşti Dumnezeul
celor ce se pocăiesc şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii
vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Fiule
şi Cuvântul lui Dumnezeu, Păstorule şi Mielule,
Care ai ridicat păcatul lumii şi ai iertat datoria celor
doi datornici şi femeii celei păcătoase i-ai dăruit
iertarea păcatelor ei, Cel ce ai dăruit vindecare
slăbănogului împreună cu iertarea păcatelor lui,
Însuţi, Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele,
nelegiuirile, greşealele cele de voie şi cele fără de
voie, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele cu călcare
de poruncă şi cu neascultare, ce s-au făcut de robii
Tăi aceştia (N). Şi câte, ca nişte oameni purtători de
trup şi vieţuitori în lume, au alunecat de au greşit,
cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţa sau cu
250
neştiinţa, în timpul nopţii şi în timpul zilei; sau sub

blestem şi afurisanie de la arhiereu ori de la preot
au căzut, sau înşişi pe sine s-au blestemat, sau cu
jurământ pe numele lui Dumnezeu s-au jurat şi l-au
călcat; sau din mânia cea fără socoteală pe vreunul
din creştini au afurisit sau au blestemat; sau
nebuneşte au vorbit, sau au osândit, sau au
clevetit, sau vorbe spurcate au vorbit, sau au
pizmuit, sau au ţinut minte răul; ori cu mânie s-au
pornit, ori s-au mândrit, ori au viclenit sau camătă
au luat, ori s-au trândăvit, ori în deşert s-au
mândrit, ori în iubire de argint au căzut, ori s-au
îmbătat şi au vărsat; sau la fermecătoare şi
vrăjitoare şi la descântătoare şi la alţii asemenea
acestora au alergat, sau peste măsură au mâncat,
sau cu nesaţ au fost şi a doua oară au mâncat; sau
desfrânare, sau preadesfrânare, sau sodomie, sau
în alt chip oarecare au făcut păcatul desfrânării; ori
au bătut, ori au vătămat, ori au lovit, ori pe cineva
au scuipat, ori au răpit sau au furat, sau fără milă şi
cu scumpete au îngreuiat pe cineva, sau pe săraci
n-au miluit şi nu le-au făcut bine după puterea lor;
sau în gând au hulit, sau de lucruri necuviincioase
şi-au adus aminte, sau au pârât, sau strâmbătate au
făcut, sau pe fratele lor l-au scârbit, sau l-au urât,
sau l-au amărât; ori la rugăciune şi la cântare
stând, mintea lor s-a abătut la alte viclenii şi
deşertăciuni lumeşti; ori ca nişte robi pântecelui s-
au făcut, sau ce nu se cade au vorbit, ori pe ascuns
au mâncat sau ceva necurat au mâncat; ori cu
semeţie au grăit, sau nebuneşte au râs, sau
frumuseţe străină au văzut şi cu dânsa şi-au rănit
251
inima; ori vorbe deşarte au grăit, ori de păcatele

fraţilor lor au râs şi i-au osândit, iar ale lor păcate şi
nelegiuiri nu le-au socotit; sau de rugăciune nu s-
au îngrijit; sau poruncile duhovnicilor lor n-au
păzit; ori s-au lenevit, ori nebăgători de seamă au
fost la cele ce aveau de făcut, ori răbdare n-au avut;
sau cu îndrăznire, socotindu-se a fi înţelepţi,
deşertăciuni au grăit, sau au clevetit, sau altceva
rău au făcut. Pentru toate acestea şi altele
asemenea acestora, ştiute şi neştiute, câte ca nişte
oameni au greşit robii Tăi aceştia, fraţii noştri,
Iubitorule de oameni Doamne, miluieşte-i şi le iartă
lor toate. Aşa, Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru,
ascultă-ne pe noi care ne rugăm bunătăţii Tale
pentru robii Tăi aceştia, fraţii noştri, şi iartă, ca unul
Care nu ţii minte răul, toate greşealele şi
fărădelegile pe care ca nişte oameni le-ai făcut sau
le-au gândit. Că ei singuri nevrednicii şi păcătoşii
mărturisesc înaintea împărăţiei Tale, că acestea şi
mai mari decât acestea au făcut. Ci pentru mila Ta,
ascultă-mă pe mine slujitorul Tău, şi-i izbăveşte pe
dânşii de chinul cel veşnic; fă-i moştenitori
veşnicelor Tale bunătăţi, împreună cu toţi care din
veac au plăcut Ţie, şi-i învredniceşte pe dânşii fără
osândă a se împărtăşi cu înfricoşătoarele şi
nemuritoarele Tale Taine, pentru că Tu ai zis,
Stăpâne: câte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în
ceruri, şi câte veţi dezlega pe pământ vor fi
dezlegate şi în ceruri. Că Tu singur eşti fără de
păcat şi ai putere a ierta păcatele şi Ţie se cuvine
toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună şi
Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului
252
şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi

pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Stăpâne Doamne, Dumnezeule, Cel ce eşti
mântuirea robilor Tăi, Milostive, Îndurate şi
îndelung-Răbdătorule, Căruia Îţi pare rău de
răutăţile noastre şi nu voieşti moartea păcătosului,
ci să se întoarcă şi să fie viu, Însuţi şi acum
milostiveşte-Te asupra robului Tău (N) şi-i dă lui
chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi dezlegare,
iertându-i lui toată greşeala cea de voie şi cea fără
de voie. Împacă şi-l uneşte pe dânsul cu sfânta Ta
Biserică în Iisus Hristos, Domnul nostru, cu Care
împreună Ţi se cuvine stăpânire şi mare cuviinţă în
veci. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila
Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor
robului lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte
lui toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu să-i dăruiască lui iertarea
păcatelor şi vreme de pocăinţă.
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi
Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
253
LITIA SAU TRISAGHIONUL LA

MORŢI
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne învaţă-ne pe noi
îndreptările Tale.
1. Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa Raiului;
să aflu şi eu calea prin pocăinţă: eu sunt oaia cea
pierdută; cheamă-mă, Mântuitorul meu, şi mă
mântuieşte.
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne...
2. Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi
fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea
neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor,
Aceluia cu dinadinsul, mucenicilor, vă rugaţi să ne
dăruiască nouă dezlegare datoriilor.
3. Cei ce aţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu
chinuri, toţi care în viaţă Crucea ca jugul aţi luat şi
Mie urmatu-Mi-aţi cu credinţă, veniţi de luaţi darurile
ce am gătit vouă şi cununile cereşti.
4. Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port
rănile păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o
curăţeşte cu îndurarea Ta şi moştenirea cea dorită
dăruieşte-mi, făcându-mă pe mine iarăşi cetăţean al
raiului.
5. Cela ce cu mâna Ta dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu
chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru
călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ din
254
carele am fost luat, la Cel după asemănare mă ridică

şi cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă.
6. Odihneşte Dumnezeul nostru cu drepţii pe robii tăi
şi ii aşează în Rai, acolo unde cetele sfinţilor
Doamne şi drepţii ca luminătorii strălucesc; pe
adormiţii robii tai odihneşte-i, trecându-le lor toate
greşalele
Pe o Dumnezeire în trei străluciri cu bună credinţă
să o lăudăm strigând: Sfânt eşti, Părinte fără de
început, Fiule Cel împreună fără de început şi
Duhule cel dumnezeiesc; luminează-ne pe noi, care
cu credinţă slujim Ţie şi ne scoate pe noi din focul
cel de veci.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, Curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu
cu trup spre mântuirea tuturor, căci neamul
omenesc a aflat mântuire prin tine, şi noi să aflăm
raiul, Născătoare de Dumnezeu curată şi
binecuvântată.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule. (de trei
ori)
Nu este Sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu,
Carele ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi Bunule, şi
ne-ai întărit pre piatra mărturisirii Tale.
Sedelna, glas 6:
Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa aceasta
este umbră şi vis; că în deşert se turbură tot
pământeanul, precum a zis Scriptura: când
dobândim lumea, atunci în mormânt ne sălăşluim,
unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru
255
aceasta, Hristoase Dumnezeule, pre robul Tău

acesta mutat de la noi odihneşte-l ca un Iubitor de
oameni.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în timpul vieţii
mele nu mă părăsi pre mine; ajutorului omenesc nu
mă încredinţa, ci singură mă apără şi miluieşte.
Irmosul:
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul
ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie;
Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Îndurate.
Condac glasul al 8-lea:
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului
robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici
Icos:
Tu singur eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai
zidit pre om; iar noi pământenii din pământ suntem
zidiţi şi în acelaşi pământ vom merge, precum ai
poruncit Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis: că pământ eşti
şi în pământ vei merge; unde toţi muritorii ne ducem,
făcând la mormânt cântarea cea de plângere: Aliluia.
(de trei ori)
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă
oamenilor, spre Care nu cutează a privi oştile
Îngereşti; iar prin tine, Preacurată, s-a arătat
oamenilor Cuvântul întrupat, pre Carele mărindu-L
cu oştile cereşti, pre tine te fericim.
Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl
nostru…, Că a Ta este împărăţia…, şi Troparele, glasul
al 4-lea:
256
Cu duhurile drepţilor, celor ce s-au săvârşit,

odihneşte, Mântuitorule, sufletul robului Tău,
păzindu-l pre dânsul întru viaţa cea fericită, care este
la Tine, iubitorule de oameni.
Întru odihna Ta, Doamne, unde toţi Sfinţii Tăi se
odihnesc, odihneşte şi sufletul robului Tău, că Însuţi
eşti iubitor de oameni.
Slavă…
Tu eşti Dumnezeu Carele Te-ai pogorât la iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi; Însuţi şi sufletul
robului Tău odihneşte-l.
Şi acum… a Născătoarei:
Una curată şi preanevinovată Fecioară, care ai
născut pre Dumnezeu mai presus de fire, pe Acela
roagă-L să se mântuiască sufletul adormitului
robului Său.
Apoi ectenia:
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne, şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor
robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte lor
toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde
drepţii se odihnesc,
Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea
păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul Cel fără de
moarte şi Dumnezeul nostru să cerem, Domnului să
ne rugăm.
Ectenia (Preotul):
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
257
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne

miluieşte.
Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi iertarea
păcatelor noastre, de la Hristos, Împăratul cel fără
de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.
miluieşte.
Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat
moartea şi pe diavol l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii
Tale, Însuţi Doamne, odihneşte sufletele adormiţilor
robilor Tăi (N), în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în
loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea,
întristarea şi suspinarea. Şi orice greşeală au
săvârşit ei cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, ca
un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni iartă-i
(credincioşii zic: Dumnezeu să-i ierte). Că nu este om
care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur
eşti fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac
şi cuvântul Tău este adevărul.
Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor
robilor Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie Slavă
înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău
Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin!
Rugăciune de dezlegare pentru morţi

Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciunea
Ta cea de negrăit ai făcut pe om din ţărână şi
întocmindu-l după chipul şi asemănarea Ta, l-ai
împodobit cu înfăţişare şi frumuseţe, ca pe o cinstită
făptură cerească, spre măreţia şi strălucirea slavei
258
şi a împărăţiei Tale; dar el călcând cuvântul poruncii

Tale şi nepăzind chipul Tău, de care era învrednicit
– pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte – din
iubire de oameni, ca un Dumnezeu al părinţilor
noştri ai poruncit amestecului şi împreunării
acestora şi acestei negrăite legături a Ta – prin
vrerea Ta cea dumnezeiască – să se desfacă şi să se
risipească, pentru ca sufletul să meargă acolo de
unde fiinţă şi-a luat, până la obşteasca înviere, iar
trupul să se desfacă în cele dintru care a fost
alcătuit. Pentru aceasta Ţie ne rugăm, Părintelui
celui fără de început şi Unuia-Născut Fiului Tău şi
Preasfântului, şi Celui de o fiinţă şi de viaţă
făcătorului Tău Duh să nu îngădui ca făptura Ta să
fie înghiţită de pieire; ci trupul să se desfacă în cele
dintru care a fost alcătuit, iar sufletul să se aşeze în
ceata drepţilor. Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, să
biruiască mila Ta cea nemăsurată şi iubirea de
oameni cea neasemănată. Şi de a căzut robul Tău
acesta sub blestemul tatălui său, sau al maicii sale,
sau sub blestemul său; de a amărât pe vreun preot
şi a luat de la el legătură nedezlegată; de a căzut în
grea afurisanie de la arhiereu şi din nepăsare sau din
lenevie n-a dobândit iertare; iartă-l pe acesta prin
mine păcătosul şi nevrednicul slujitorul Tău. Şi
trupul lui îl dezleagă în cele din care a fost alcătuit,
iar sufletul lui îl rânduieşte în corturile sfinţilor. Aşa
Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai dat sfinţilor Tăi
ucenici şi apostoli această putere ca să de iertare de
păcate, zicând: „Oricâte veţi lega şi veţi dezlega, să
fie legate şi dezlegate”, şi printr-înşii şi nouă
nevrednicilor, din iubire de oameni ne-ai dăruit
259
această putere, dezleagă pe adormitul robul Tău (N)

de păcatul cel sufletesc şi trupesc, şi să fie iertat şi
în veacul de acum şi în cel ce va să fie, cu
rugăciunile Preacuratei şi pururea Fecioarei Maicii
Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.
Stăpâne, mult-Îndurate, Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, Care ai dat sfinţilor Tăi ucenici şi
apostoli cheile împărăţiei cerurilor, iar după sfântă
învierea Ta, cea de a treia zi, cu harul Tău le-ai dăruit
puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, ca
să fie legate şi în cer câte de dânşii pe pământ s-au
legat, şi tot aşa să fie dezlegate şi în cer câte de
dânşii pe pământ s-au dezlegat; Cel ce prin nespusa
Ta iubire de oameni ne-ai învrednicit şi pe noi,
smeriţii şi nevrednicii robii Tăi, să fim moştenitori
aceluiaşi preasfânt dar şi har, ca şi noi de asemenea
să legăm şi să dezlegăm cele ce se întâmplă în
poporul Tău; Însuţi Preabunule Împărate, prin mine,
smeritul şi nevrednicul slujitorul Tău, iartă robului
Tău (N) orice a greşit întru această viaţă ca un om şi-
i iartă lui toate câte a păcătuit cu cuvântul, sau cu
lucrul, sau cu gândul, dezlegându-l şi de legătura
pusă în orice chip asupra lui, cu care el însuşi din
mânie sau din altă pricină s-a legat pe sine, sau de
la arhiereu sau de la altcineva a suferit o alunecare
ca aceasta, prin invidia şi lucrarea diavolului.
Binevoieşte, Preabunule şi mult-Îndurate, ca sufletul
lui să se aşeze cu sfinţii, care din veac au bineplăcut
Ţie, iar trupul să se dea firii celei zidite de Tine. Că
binecuvântat şi preaslăvit eşti în veci. Amin.
260
Ultima rugăciune de dezlegare

pentru morţi
Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Care a
dat sfinţilor Săi ucenici şi apostoli dumnezeieştile
porunci ca să lege şi să dezlege păcatele celor
căzuţi, şi de la dânşii asemenea şi noi am primit
putere să facem aceasta, să te ierte pe tine, fiule
duhovnicesc, de tot ce ai greşit în viaţă ca un om,
cu voie sau fără voie; acum şi pururi şi în vecii
vecilor. Amin.
Întru fericită adormire, veşnică odihnă dă, Doamne,
sufletelor adormiţilor robilor Tăi, şi le fă lor veşnică
pomenire.
Şi le fă lor, Doamne, veşnică pomenire,
Pomenirea lor din neam în neam, şi le fă lor,
Doamne, veşnică pomenire.
Preotul toarnă din vin peste colive şi spune,
binecuvântându-le pe toate: Dumnezeu să-I ierte!
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor nostri,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
În credinţă şi în dragoste, în nădejde şi în blândeţe,

în smerenie şi în curăţie să petrecem viaţa noastră.
Ştii Dumnezeul nostru, că în păcate ne-am născut.
Despărţirea sufletului de trup, este taină
înfricoşătoare şi înspăimântătoare pentru toţi căci
sufletul se duce tânguindu-se iar trupul se acoperă
fiind dat pământului.
Pe cei ce s-au mutat îi aşteaptă judecata cea
nemitarnică. Moartea şi groapa şi judecata care
vădeşte toate faptele ne aşteaptă pe noi. Oare unde
261
se duc acum sufletele? Oare cum petrec acolo? Aşi

dori să ştiu taina, dar nu este nimeni în stare să mi-
o spună ca s-o pot înţelege.
Nimic nu se uită aşa de uşor ca omul când se
desparte de om; căci deşi ne aducem aminte de el
câtăva vreme, dar repede uităm de moartea lui, ca
şi cum n-ar fi fost.
Părăsind toate, ne ducem şi ne vom înfăţişa goi şi
amărâţi, că frumuseţea ca iarba se vestejeşte, dar
noi ne înşelăm, o oamenilor cu toate deşertăciunile
lumii.
Cumplită este calea pe care mă duc şi pe care
niciodată n-am mai umblat; şi locul acela îmi este
necunoscut unde nimeni nicidecum nu mă
cunoaşte, înfricoşător lucru este.
Cei ce se supun patimilor trupeşti, aceia nu vor
avea acolo, nicidecum iertare dacă nu şi-au
mărturisit păcatul la duhovnic.
Câţi n-au fost răpiţi fără de veste din cămările lor de
nuntă în mormânt.
O, ce ceas înfricoşător aşteaptă pe păcătoşi fraţilor.
O, ce frică îi va cuprinde atunci pe toţi.
Cine va putea suferi, Hristoase ameninţarea venirii
Tale celei înfricoşătoare? Care desfătare lumească
este lipsită de întristare?
Care slavă stă pe pământ neschimbată.
Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate
mai înşelătoare decât visurile.
O clipă numai şi pe toate acestea moartea le
primeşte.
262
Vai câtă luptă are sufletul când se desparte de trup,

vai cât lăcrimează atunci sărmanul şi nu este cine
să-l miluiască pe dânsul.
Veniţi cu toţii să vedem minune, mai presus de
minte, că cel ce ieri cânta cu noi acum zace în
mormânt.
Veniţi să cunoaştem cum peste puţin şi noi cei
tulburaţi ne vom sfârşi în curând.
Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti.
Câte nu rămân după moarte.
Nu merge cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte slava
lumii acesteia, căci venind moartea, toate acestea
pier.
O oamenilor, pentru ce ne tulburăm zadarnic?
Calea pe care alergăm este repede şi scurtă; fum
este viaţa; abur: cenuşă şi ţărână ne facem peste
puţin şi ca floarea ne veştejim.
Unde este dezmierdarea cea lumească?
Unde este nălucirea celor trecătoare; Unde este
aurul şi argintul?
Unde este mulţimea slugilor şi strigarea?
Toate sunt ţărână, toate cenuşă, toate umbră şi vis.
Adusu-mi-am aminte de prorocul ce strigă: eu sunt
pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în mormânt
şi am văzut oase goale şi am zis: Oare cine este
împăratul sau ostaşul, bogatul sau săracul, dreptul
sau păcătosul? Ci odihneşte Doamne cu drepţii pe
adormiţii robii tăi.
După chipul şi după asemănarea Ta ai plăsmuit din
început pe om şi l-ai pus în rai să stăpânească
făpturile Tale; dar din invidia diavolului fiind
263
amăgit, a căzut şi a fost alungat pe pământ şi

vieţuind aşteaptă moartea.
Pe Cel pe Care îl slăvesc oştile cereşti şi de care se
cutremură heruvimii şi serafimii, pe Acela toată
suflarea şi făptura lăudaţi-L; binecuvântaţi-L şi-L
praînălţaţi întru toţi vecii.
Ca să faci pe oameni părtaşi Împărăţiei celei
dumnezeieşti, Cruce ai răbdat, şi moarte de
bunăvoie ai primit Hristoase.
Morţii cei din veac cu cutremur stând înaintea
judecăţii Tale celei înfricoşătoare şi
înspăimântătoare aşteaptă răspunsul Tău cel drept
Mântuitorule şi primesc dumnezeiasca judecată cea
dreaptă. Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe
altul nu ştim, numele Tău numim.
Început şi temei mi-a fost mie hotărârea Ta de a mă
zidi; căci voind să mă faci fiinţă vie din firea cea
nevăzută şi din cea văzută, ai plăsmuit trupul meu
din pământ şi mi-ai dat sufletul prin insuflarea Ta
cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Cel ce eşti
Stăpânul vieţii şi al morţii odihneşte în locaşurile
drepţilor pe acesta pe care l-ai mutat din cele
trecătoare.
Somn s-a arătat moartea celor ce cred întru-tine
Doamne celui pus în mormânt Stăpânitorule a
toate.
Cu adâncul înţelepciunii Tale celei de negrăit pui
hotar vieţii, şi mai înainte vezi moartea şi la o altă
viaţă muţi pe om.
Ce despărţire este, o fraţilor, ce tânguire, ce
plângere în ceasul de acum.
264
Pământule deschide-te, şi primeşte pe cel plăsmuit

din tine mai înainte cu mâna lui Dumnezeu care
acum iarăşi se întoarce la tine, cel ce l-ai născut.
Căci Ziditorul a luat ceea ce a fost după chipul Său,
iar tu primeşte trupul lui ceea ce este al tău.
Fraţilor ce vă uitaţi la mine în mormânt aşa de
miraţi!
Unde sunteţi voi, am fost şi eu.
Unde sunt eu veţi veni şi voi în curând.
Cel ce ai necuprinsă milostivire, spre noi şi izvor
nedeşertat de bunătăţi dumnezeieşti, Mult-Milostive
Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte după mare
mila Ta.
Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L
Cine se v-a sui pe muntele cel sfânt al Domnului?
Şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel
nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat
în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug
aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la
Domnul şi milostivire de la Dumnezeu Mântuitorul
său. Acesta este neamul celor ce caută pe Domnul
şi umblă cu frică pururea în faţa Lui.
Viaţa omului este de 70 de ani, iar cel ce este în
putere 80 de ani, şi ce este mai mult decât aceştia
osteneală şi durere, şi trece viaţa noastră şi ne vom
duce, pe toate le vom lăsa şi nimic nu vom lua.
Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă
voi întoarce în pământ. Pământ eşti şi în pământ te
vei întoarce, dintru care ai fost făcut.
Otpustul:
265
Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul

Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei
Maicii Sale, ale sfinţilor şi întru tot lăudaţilor
apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu
purtătorilor părinţilor noştri, ale sfântului şi
dreptului Lazăr, celui a patra zi înviat şi ale tuturor
sfinţilor, sufletele robilor Săi celor mutaţi de la noi,
în corturile drepţilor să le aşeze (cântăreţii: Amin); în
sânurile lui Avraam să le odihnească (cântăreţii:
Amin); cu drepţii să le numere (cântăreţii: Amin); iar
pe noi să ne miluiască, ca un bun şi de oameni
iubitor. Amin.
RUGĂCIUNILE ÎNAINTEA SFINTEI

ÎMPĂRTĂŞANII
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
noastre.
Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)
miluieşte.
266

cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, da
ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă gresalele noastre,
pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale
tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Cântarea întâia
Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi
duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele.
Pâine a vieţii celei veşnice să-mi fie mie Trupul Tău
cel sfânt, Milostive, Doamne, şi scump Sângele
Tău, şi tămăduire durerilor celor de multe feluri.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt
nu-L lua de la mine.
Învredniceşte-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul,
să mănânc Trupul Tău cel preacurat şi să beau
Sângele Tău cel preascump cu credinţa şi cu
dragoste.
Slavă...
Întinat fiind cu lucruri netrebnice eu, ticălosul, nu
sunt vrednic să mă împărtăşesc cu preacuratul Tău
Trup şi cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase, ci
fă-mă vrednic de aceasta.
Şi acum...
Dumnezeiasca Maică, ceea ce eşti bună şi
binecuvântată, care ai odrăslit spicul cel nearat şi
de mântuire lumii, învredniceşte-mă că, mâncându-
L pe Acesta, să mă mântuiesc.
267
Cântarea a treia
Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi
curateasca necurăţia inimii mele, ca fiind curăţit, în
cuget curat, cu credinţa şi cu frică să vin, Stăpâne,
spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt şi spre viaţa de
veci, iubitorule de oameni, şi spre îndepărtarea
durerilor şi a necazurilor.
Slavă...
Doamne, învredniceşte-mă să mă împărtăşesc fără
de osânda cu preacurat Trupul Tău şi cu scumpul
Tău Sânge, şi să slăvesc bunătatea Ta.
Şi acum...
Preacurată, ceea ce eşti măsa a Pâinii Vieţii, Care
S-a pogorât de sus, pentru milă, şi a dăruit lumii
viaţă nouă, învredniceşte-mă acum şi pe mine,
nevrednicul, să gust cu frică din Acesta şi să fiu
viu.
Foc şi lumina să-mi fie mie primirea preacuratelor
şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule,
arzând neghina păcatelor şi luminându-mă peste
tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată;
că nu voi da înşelăciunii vrăjmaşului cele sfinte,
nici îţi voi da sărutarea înşelătoare, ci ca
desfrânata, căzând înaintea Ta, şi ca tâlharul
mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomeneşte-mă,
Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Cântarea a patra
Întrupându-Te, mult Milostive, voit-ai a Te da spre
junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre.
Pentru aceasta mă rog Ţie să curăţeşti şi păcatele
mele.
Tămăduieşte rănile sufletului meu, Doamne, şi mă
268
sfinţeşte tot şi mă învredniceşte Stăpâne, să fiu

părtaş dumnezeieştii tale Cine celei de taină, eu,
ticălosul.
Slavă...
Să stăm toţi cu frică şi cu cutremur, ţinând ochii
inimii în sus şi strigând către Mântuitorul: Întăreşte-
ne şi ne înţelepţeşte Milostive Doamne, intru frica
Ta.
Şi acum...
Fă şi mie milostiv pe Cel pe care L-ai purtat în
pântecele tău, Stăpână, şi mă păzeşte pe mine,
robul tău, neîntinat şi fără de prihană, că, primind
înlăuntrul meu Mărgăritarul Cel duhovnicesc, să mă
sfinţesc.
Cântarea a cincea
Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum cu
smeritul robul Tău şi petrece întru mine precum ai
făgăduit, că iată mănânc Trupul Tău cel
dumnezeiesc şi beau Sângele Tău.
Cuvinte al lui Dumnezeu şi Dumnezeule, cărbunele
Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatului, spre
lumânare şi Sângele Tău spre curăţirea întinatului
meu suflet.
Slavă...
Având suflet întinat şi buze necurate, nu cutez să
mă apropii de Tine, Hristoase, şi să primesc Trupul
Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.
Şi acum...
Marie, Maică lui Dumnezeu, care eşti sălaş scump
al bunei miresme, cu rugăciunile tale, fă-mă vas
ales pentru a mă împărtăşi cu Sfintele Taine ale
Fiului Tău.
269
Cântarea a şasea
Mintea şi trupul, inima şi sufletul, sfinţeşte-mi-le,
Mântuitorule, şi mă învredniceşte fără de osânda,
Stăpâne, să mă apropii de înfricoşătoarele Tale
Taine.
Că înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea
harului Tău şi întărirea vieţii, prin împărtăşirea cu
Sfintele Tale Taine, Hristoase.
Slavă...
Cu frică şi cu cutremur să ne apropiem toţi de
dumnezeieştile Taine ale lui Hristos şi să primim
adevăratul şi sfântul Lui Trup şi adevăratul, sfântul
şi scumpul Lui Sânge.
Şi acum...
Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu Cel Sfânt,
sfinţeşte-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către
dumnezeieştile tale Taine, pentru rugăciunile
Sfintei Maicii tale.
Doamne miluieşte (de 3 ori)
Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine cel
ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău şi
dumnezeiescul Tău Sânge, şi mă împărtăşesc cu
preacuratele şi înfricoşătoarele Tale taine, Stăpâne;
să nu-mi fie mie, ticălosul, spre osândă, ci spre
viaţa veşnică şi fără de moarte.
Cântarea a şaptea
Împărtăşirea nemuritoarelor tale Taine, Hristoase,
să-mi fie mie acum izvor de bunătăţi, lumină, viaţa,
nepătimire şi solire spre adăugirea şi înmulţirea
dumnezeieştilor Tale bunătăţi, ca să Te slăvesc pe
Tine, Cel ce singur eşti bun.
Izbăveşte-mă de patimi, de vrăjmaşi, de nevoi şi de
270
tot necazul, pe mine cel ce mă apropii acum cu

cutremur, cu dragoste şi cu sfială, Iubitorule de
oameni, de Tainele Tale cele nemuritoare şi
dumnezeieşti şi-Ţi cânt Ţie: Bine eşti cuvântat,
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Suflete al meu ticălos, suflete pătimaş,
spăimântează-te văzând preaslăvitele Taine;
lăcrimează suspinând şi bătându-te în piept, strigă
şi zi: Doamne, curăţeşte-mă pe mine, desfrânatul.
Şi acum...
Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai
presus de minte, de Dumnezeu dăruită, ţie celei
curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat; pe
mine cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele
cele preacurate, curăţeste-mă întru totul de
întinăciunea trupului şi a sufletului.
Cântarea a opta
Cereştilor, înfricoşătoarelor şi Sfintelor Tale Taine,
Hristoase, şi Cinei Tale celei dumnezeieşti şi de
taină şi pe mine, cel desnădăjduit, acum părtaş a fi
mă învredniceşte, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
Către a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică
strig către Tine: Petrece întru mine, Mântuitorule, şi
eu întru Tine, precum ai zis; că, iată, îndrăznind
spre milă Ta, mănânc Trupul Tău şi beau Sângele
Tău.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Dumnezeu.
Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca
ceară şi că iarba. O, înfricoşătoare Taină. O,
milostivire a lui Dumnezeu. Cum eu, ţină fiind, mă
271
împărtăşesc cu dumnezeiescul Trup şi Sânge şi mă

fac fără stricăciune.
Şi acum...
Cu adevărat, Maică lui Dumnezeu, în pântecele tău
S-a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieţii, păzind
nevătămat pântecele tău cel nevinovat. Pentru
aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea
noastră, intru toţi vecii.
Cântarea a noua
Bun este Domnul, gustaţi şi vedeţi; ca de demult
pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, şi
odată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se,
pururea Se junghie, sfinţind pe cei ce se
împărtăşesc cu Dânsul.
Cu sufletul şi ci trupul să mă sfinţesc, Stăpâne, să
mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ţi fiu Ţie locaş
prin împărtăşirea Sfintelor Taine, avându-Te pe
Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl şi cu
Duhul Sfânt, făcătorule de bine, mult milostive.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca focul şi că lumina să-mi fie mie Trupul şi
Sângele Tău cel scump, Mântuitor meu, arzând
materia păcatului şi mistuind spinii patimilor şi
luminându-mă tot pe mine cel ce mă închin
dumnezeirii Tale.
Şi acum...
Dumnezeu S-a întrupat din sângiurile tale cele
curate. Pentru aceasta te lăudăm pe tine, Stăpână,
tot neamul şi te măreşte mulţimea îngerilor, că prin
tine au văzut pe Cel ce stăpâneşte toate, luând
fiinţă omenească.
272
Şi îndată: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne

pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns,
această rugăciune aducem Ţie, că unui Stăpân, noi
păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am
nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni
fărădelegile noastre, ci caută şi acum că un
milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri,
că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul
Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău
chemăm.
Şi acum...
Uşa milostivirii deschide-o nouă binecuvântată
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim
cei ce nădăjduim în tine, ci să ne mântuim prin tine
din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
PSALMUL 22
1. Domnul mă va paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 2. La
loc cu păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei
m-a hrănit. 3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a
pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui. 4. Ca de voi
şi umblă în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme
de rele; că Tu cu mine eşti. 5. Toiagul Tău şi varga
Ta, acestea m-au mângâiat. 6. Gătit-ai masa
înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-
ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este
adăpându-mă ca un puternic. 7. Şi mila Ta mă va
urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în
casa Domnului, intru lungime de zile.
273
PSALMUL 23
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea
şi toţi cei ce locuiesc în ea. 2. Acesta pe mări l-a
întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el. 3. Cine se
va sui în muntele Domnului, şi cine va sta în locul
cel sfânt al Lui? 4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat
cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-
a jurat cu vicleşug aproapelui său, 5. Acesta va lua
binecuvântarea de la Domnul şi milostenie de la
Dumnezeu, Mântuitorul său. 6. Acesta este neamul
celor ce-L căuta pe Domnul, al celor ce caută faţa
Dumnezeului lui Iacob. 7. Ridicaţi, căpetenii, porţile
voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra
Împăratul slavei. 8. Cine este acesta Împăratul
slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare
în război. 9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă
ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul
slavei. 10. Cine este acesta Împăratul slavei?
Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.
PSALMUL 115
1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am
smerit foarte. 2. Eu am zis intru uimirea mea: ”Tot
omul este mincinos!“. 3. Ce voi răsplăti Domnului
pentru toate cate mi-a dat mie? 4. Paharul mântuirii
voi lua şi numele Domnului voi chema. 5.
Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a
tot poporului Său. 6. Scumpă este înaintea
Domnului moartea cuvioşilor Lui. 7. O, Doamne, eu
sunt robul tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale;
rupt-ai legăturile mele. 8. Ţie-Ţi voi aduce jertfă de
laudă şi numele Domnului voi chema. 9.
274
Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a

tot poporului Lui. 10. În curţile casei Domnului, în
mijlocul tău, Ierusalime.
Slavă... Şi acum... Aliluia (cu 3 metanii)
Şi aceste tropare:
Fărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel
ce Te-ai născut din Fecioară şi curăţeşte inima
mea, făcând-o biserica a preacuratului Tău Trup şi
Sânge şi nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta, Cel
ce ai nemăsurată mare milă.
Slavă...
Spre împărtăşirea Sfintelor Tale Taine cum voi
îndrăzni eu, nevrednicul? Ca de voi cuteza să mă
apropii de Tine, laolaltă cu cei vrednici, haina mă
vădeşte că nu este de cină şi osânda voi pricinui
preapăcătosului meu suflet; ci curăţeşte, Doamne,
necurăţia sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un
iubitor de oameni.
Şi acum...
Mare este mulţimea păcatelor mele, Născătoare de
Dumnezeu, Curată, la tine alerg, având trebuinţă de
mântuire. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te
roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi
dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce eşti
una binecuvântată.
Apoi, Doamne miluieşte (de 40 de ori) şi metanii câte
vom putea. După aceasta, zicând aceste stihuri, să fim
cu luarea minte spre îndreptarea noastră.
Trupul Stăpânului vrând să-L primeşti spre hrană,
Fii cu frică să nu te arzi, că foc este; Sângele Lui
vrând să-L bei spre Împărtăşire, mergi şi cu cei ce
te-au mâhnit te împacă, şi aşa îndrăzneşte de ia
275
hrana sfântă. Vrând să te Împărtăşeşti cu Jertfă de

Taină, Cu al Stăpânului Trup făcător de viaţă; Intru
acest chip te roagă cu cutremur:
RUGĂCIUNEA ÎNTÂIA (a Sfântului Vasile cel Mare)
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al nemuririi,
Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul
Tatălui celui fără de început, Cel ce eşti împreuna-
veşnic cu Dânsul şi împreună fără de început, Care
pentru multă bunătate, în zilele cele din urmă ai
purtat Trup şi Te-ai răstignit, şi Te-ai jertfit pentru
noi cei nemulţumitori şi nerecunoscători şi cu
sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin
păcat, Însuţi Împărate, Cel ce eşti fără de moarte,
primeşte şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi pleacă
urechea Ta către mine şi ascultă graiurile mele, că
am greşit, Doamne; greşit-am la cer şi înaintea Ta
şi nu sunt vrednic a căuta spre înălţimea slavei
Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând
învăţăturile Tale şi neascultând poruncile Tale. Ci
Tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung răbdător şi
mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu
fărădelegile mele, în tot chipul aşteptând
întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni,
prin proorocul Tău: ” Cu vrere nu voiesc moartea
păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu “. Că nu
vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici
nu voieşti pierderea oamenilor, ” ci vrei ca toţi să
se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină “.
Pentru aceasta şi eu, deşi sunt nevrednic cerului şi
pământului şi acestei vieţi trecătoare, pentru că m-
am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob
276
dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind

făptura şi zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea
mântuire, eu ticălosul. Ci nădăjduind în milostivirea
Ta cea fără de margini, vin către Tine: primeşte-mă
deci şi pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, că
pe desfrânată şi că pe tâlharul, că pe vameşul şi că
pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcină grea a păcatelor
mele, Cel ce ridici păcatul lumii şi tămăduieşti
neputinţele oamenilor; Cel ce chemi la tine pe cei
osteniţi şi împovăraţi şi le dai odihnă; Cel ce n-ai
venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei
păcătoşi, şi mă curăţeşte de toată necurăţenia
trupului şi a sufletului. Învaţă-mă să săvârşesc
sfinţenie intru frica Ta, că, intru curata mărturisirea
cugetului meu primind părticică sfintelor Tale
Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup şi Sânge, şi
să Te am pe Tine locuind şi petrecând întru mine
împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Aşa, Doamne,
Iisuse Hristose, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie
spre osândă împărtăşirea preacuratelor şi de viaţă
făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios
cu sufletul şi cu trupul, împărtăşindu-mă cu
nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai
de pe urmă, fără de osânda să primesc părticică
Sfintelor Tale taine, spre împărtăşirea cu Duhul
Sfânt, că merinde pentru viaţa de veci şi răspuns
bineprimit, la înfricoşătorul Tău scaun de judecată,
ca şi eu, dimpreună cu toţi aleşii Tăi, să fiu părtaş
bunătăţilor Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai
gătit Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care
eşti preaslăvit în vecii vecilor. Amin.
277
RUGĂCIUNEA A DOUA
(a Sfântului Ioan Gură de Aur)
Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt vrednic,
nici în stare ca să intri sub acoperământul casei
sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu şi
surpat şi nu afli în mine loc potrivit ca să-ţi pleci
capul. Ci, precum din înălţime Te-ai plecat pentru
noi, pleacă-Te şi acum spre smerenia mea. Şi
precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea
necuvântătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în
ieslea necuvântătorului meu suflet, şi în întinatul
meu trup. Şi precum n-ai socotit lucru nevrednic a
intra şi a cina împreună cu păcătoşii în casa lui
Simon cel lepros, aşa binevoieşte a intra şi în casa
smeritului, leprosului şi păcătosului meu suflet. Şi
precum n-ai îndepărtat pe desfrânată cea
păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit şi s-a
atins de Tine, aşa Te milostiveşte şi de mine,
păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi precum
nu Te-ai scârbit de întinata şi necurata ei gura, ce
Te-a sărutat, aşa nu te scârbi nici de întinata şi mai
necurata mea gura, nici de buzele mele cele
necurate şi pângărite, şi de limba mea cea cu totul
necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele preasfântului
Tău Trup şi al scumpului Tău Sânge spre sfinţire şi
spre lumânare, spre însănătoşirea smeritului meu
suflet şi trup, spre uşurarea greutăţii greşelilor
mele celor multe, spre paza de toată lucrarea
diavolească, spre îndepărtarea şi mutarea răului şi
vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor,
spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea
dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea
278
împărăţiei Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător,

Hristoase, Dumnezeule, ci încrezându-mă în
bunătatea Ta cea nespusă şi că nu cumva
rămânând departe prea multă vreme de
împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel
înţelegător. Pentru aceasta mă rog Ţie, Cel ce
singur eşti sfânt, Stăpâne: sfinţeşte-mi sufletul şi
trupul, mintea şi inima, rărunchii şi măruntaiele,
înnoieşte-mă tot şi înrădăcinează frica Ta intru
mădularele mele şi sfinţenia Ta fă-o neştearsa de la
mine. Şi-mi fii mie ajutător şi folositor, îndreptând
în pace viaţa mea, şi învrednicindu-mă a sta dea
dreapta Ta, cu sfinţii Tăi, pentru rugăciunile şi
mijlocirile Preacuratei Maicii tale şi ale slujitorilor
tăi celor fără de ttrup, ale preacuratelor puteri, şi
pentru ale tuturor sfinţilor, care din veac au
bineplăcut Ţie. Amin.
RUGĂCIUNEA A TREIA
(a Sfântului Simeon Metafrastul)
Doamne, Cel ce singur eşti curat şi fără stricăciune,
Care pentru nespusă milostivire a iubirii de oameni
ai luat toată firea noastră din curatele şi fecioreştile
sângiuri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus
de fire, cu venirea dumnezeiescului Duh şi cu
bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veşnic,
Hristoase Iisuse, înţelepciunea lui Dumnezeu,
pacea şi puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău
patimile cele de viaţă făcătoare şi mântuitoare:
crucea, piroanele, suliţa, moarte, omoară-mi
patimile cele trupeşti, care îmi strică sufletul. Cel ce
cu îngroparea Ta ai prădat împărăţia iadului,
îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene, prin
279
gânduri bune şi risipeşte duhurile cele viclene. Cel

ce cu Învierea Ta cea de a treia zi şi de viaţă
purtătoare ai ridicat pe strămoşul cel căzut, ridică-
mă şi pe mine, cel ce am alunecat în păcat,
punându-mi înainte lacrimi de pocăinţă. Cel ce cu
preaslăvita înălţarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul
pe care l-ai luat şi l-ai cinstit cu şederea de-a
dreapta Tatălui , învredniceşte-mă prin împărtăşirea
Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea cea de-a
dreapta a celor mântuiţi. Cel ce prin pogorârea
mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe sfinţii
Tăi ucenici, arată-mă şi pe mine a fi locaş al venirii
Lui. Cel ce vei veni iarăşi să judeci toată lumea
intru dreptate, binevoieşte să Te întâmpin şi eu pe
nori, pe Tine Judecătorul şi Făcătorul meu,
împreună cu toţi Sfinţii Tăi, că neîncetat să Te
slăvesc şi să Te laud pe Tine, împreună cu
Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul
şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi
RUGĂCIUNEA A PATRA
(a Sfântului Simeon Metafrastul)
Precum voi sta înaintea înfricoşătorului şi
nefăţarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase
Dumnezeule, primind întrebare şi dând răspuns de
relele ce am făcut, aşa şi astăzi, mai înainte de a
sosi ziua osândirii mele, stând la Sfântul Tău altar,
înaintea Ta şi înaintea înfricoşătorilor şi sfinţilor Tăi
îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun
înainte faptele mele cele rele şi fărădelegile, dându-
le pe faţă şi vădindu-le. Ci vezi Doamne, smerenia
mea şi-mi iartă toate păcatele mele; vezi că s-au
280
înmulţit mai mult decât perii capului meu

fărădelegile mele. Căci ce rău n-am săvârşit? Ce
păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în
sufletul meu? Că iată şi cu faptele am făcut
desfrânare şi preadesfranare, mândrie, trufie,
batjocură, hula, vorbă deşartă, înfierbântare la râs,
beţie, lăcomie a pântecelui, mâncare peste măsură,
răutate, pizma, iubire de argint, iubire de avuţie,
cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire,
hrăpire, nedreptate, agonisire de ruşine, invidie,
grăire de rău, fărădelege; toate simţurile şi toate
mădularele mi le-am întinat şi le-am stricat şi de
nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaş
diavolului. Şi ştiu, Doamne, că fărădelegile mele au
covârşit capul meu, dar mulţimea indurărilor Tale
este neasemănata, şi mila bunătăţii Tale cea fără de
răutate este nespusă şi nu este nici un păcat care
să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta
preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, ,fă
minunate milele tale spre mine păcătosul; arată-mi
puterea bunătăţii Tale, arată-mi tăria milostivirii
Tale celei îndurate şi mă primeşte pe mine
păcătosul, cel ce mă întorc, primeşte-mă cum ai
primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul şi pe
desfrânată. Primeşte-mă pe mine cel ce peste
măsură Ţi-am greşit şi cu cuvântul, şi cu lucrul şi
cu pofta cea fără de cale şi cu gândul cel
dobitocesc. Şi precum ai primit pe cei ce au venit în
al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic n-au
lucrat, aşa mă primeşte şi pe mine, păcătosul; că
mult am greşit şi m-am spurcat şi am scârbit Duhul
Tău cel Sfânt şi am mâniat milostivirea Ta cea
281
iubitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvântul şi cu

gândul, noaptea sau ziua, pe faţă şi într-ascuns, cu
voie şi fără de voie. Şi ştiu că vei pune înaintea mea
păcatele mele în acelaşi chip în care le-am făcut şi
mă vei întreba de cele ce cu ştiinţa, fără de iertare,
am greşit. Ci Doamne, nu cu judecată Ta cea
dreaptă, nici cu mânia ta să mă mustri pe mine şi
nici cu urgia Ta să mă pedepseşti. Miluieşte-mă,
Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci şi zidirea
Ta sunt. Că Tu Doamne, ai întărit peste mine frica
Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ţie unuia
am greşit; dar Te rog să nu intri la judecata cu
robul Tău. Ca de vei căuta la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va putea sta înaintea Ta. Că eu sunt
adâncul păcatului şi nu sunt vrednic, nici în stare a
căuta şi a privi la înălţimea cerului, din pricina
mulţimii păcatelor mele, celor fără de număr; că
toate lucrurile rele, închipuirile şi meşteşugirile
diavoleşti, toată răutatea iadului, îndemnurile spre
păcat, dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au
lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am
stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-
am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat să
intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea
Ta, Dumnezeul meu, şi înaintea oamenilor. Cine mă
va ridica pe mâine, cel ce am căzut intru atâtea
păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, de mai este
pentru mine nădejde de mântuire, de biruieşte
iubirea Ta de oameni mulţimea fărădelegilor mele,
fii mie Mântuitor şi după îndurările şi milele Tale
slăbeşte, lasa, iartă-mi toate câte am greşit Ţie; că
s-a umplut de multe rele sufletul meu şi nu aflu
282
întru mine nădejde de mântuire. Miluieşte-mă,

Dumnezeule, după mare milă Ta şi să nu-mi
răsplăteşti mie după faptele mele, ci întoarce-mă,
sprijineste-mă, izbăveşte sufletul meu de relele ce
au crescut într-însul şi de agonisirile lui cele
cumplite. Miluieşte-mă pentru mila Ta, că unde s-a
înmulţit păcatul să prisosească harul Tău, şi să Te
laud şi să Te slăvesc în toate zilele vieţii mele. Că
Tu eşti Dumnezeul celor ce greşesc şi Ţie slava
înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de
început şi Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNEA A CINCEA
(a Sfântului Ioan Damaschin)
Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele
oamenilor, ca un bun şi iubitor de oameni, treci cu
vederea toate greşelile mele cele cu ştiinţa şi cu
neştiinţă, şi mă învredniceşte să mă împărtăşesc,
fără de osânda, cu dumnezeieştile, preaslăvitele,
preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine, nu
spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre
curăţie şi sfinţire şi spre dobândirea vieţii şi
împărăţiei ce va să fie, spre zid şi ajutor, spre
izgonirea celor potrivnici şi spre pierderea
greşelilor mele celor multe; că Tu eşti Dumnezeul
milei şi al indurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie
slava înălţăm, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt,
RUGĂCIUNEA A ŞASEA
(a Sfântului Vasile cel Mare)
283
Ştiu, Doamne, căci cu nevrednicie mă împărtăşesc

cu preacuratul Tău Trup şi cu scump Sângele Tău,
şi vinovat sunt, şi osânda mie însumi mănânc şi
beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine,
de Trupul şi Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul
meu. Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii
de Tine, Cel ce ai zis: ” Cel ce mănâncă Trupul Meu,
şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu intru
dansul “. Deci, milostiveşte-Te, Doamne, şi nu mă
pedepsi pe mine păcătosul, ci fă cu mine după mila
Ta. Şi să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre
tămăduire şi curăţire, spre lumânare şi pază, spre
mântuirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului, spre
izgonirea a toată nălucirea, a faptei rele şi a lucrării
diavoleşti, care se lucrează cu gândul intru
mădularele mele, spre îndrăznirea şi dragostea cea
către Tine, spre îndreptarea şi întărirea vieţii, spre
înmulţirea faptei celei bune şi a desăvârşirii, spre
plinirea poruncilor şi spre împărtăşirea cu Sfântul
Duh, că merinde pentru viaţa de veci şi spre
răspuns bineprimit la înfricoşătorul Tău scaun de
judecată, iar nu spre certare, sau spre osândă.
RUGĂCIUNEA A ŞAPTEA
(a Sfântului Simeon Noul Teolog)
Din buze spurcate, din inima pângărita, din limba
necurată, din suflet spurcat, primeşte-mi
rugăciunea, Hristoase al meu, şi neînlăturându-mi
nici cuvintele, nici obişnuinţele, nici neruşinarea,
dă-mi voie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc,
Hristoase al meu, şi mai vârtos mă şi învaţă ce mi
se cuvine a face şi a grăi. Greşit-am mai mult decât
desfrânată, care aflând unde sălăşluieşti,
284
cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă

picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos şi
Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se
din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te scârbi,
Cuvinte, ci dă-mi să ţin şi să sărut picioarele Tale şi
cu izvor de lacrimi, ca şi cu nişte mir de mult preţ,
cu îndrăzneala să le ung. Spală-mă cu lacrimile
mele, curăteşte-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi
greşelile şi îmi dă îndreptare. Ştii mulţimea
răutăţilor mele, ştii şi bubele mele şi rănile mi le
vezi dar şi credinţa mi-o ştii, voinţa mi-o vezi şi
suspinele mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta,
Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul
meu, nici picătură de lacrimi, nici din picătură vreo
parte. Cele încă nesăvârşite de mine le-au cunoscut
ochii Tăi şi în cartea Ta se afla scrise şi încă cele
nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi
osteneala câtă este şi toate păcatele mi le iartă,
Dumnezeule a toate, încât, cu inima curată, cu
gândul înfricoşat şi cu sufletul smerit să mă
împărtăşesc cu Tainele Tale cele preacurate şi
preasfinte, cu care se îndumnezeieşte şi se face viu
tot cel ce mănâncă şi bea din ele cu inima curată,
că Tu ai zis, Stăpânul meu: ” Tot cel ce mănâncă
Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne
şi Eu intru dansul “. Cu totul adevărat este cuvântul
Stăpânului şi Dumnezeului meu, că cel ce se
împărtăşeşte cu Darurile cele dumnezeieşti şi
îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine,
Hristoase al meu, Cel ce eşti din Lumină cea cu trei
străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să
nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viaţă,
285
suflarea mea, viaţa mea, bucuria mea, mântuirea

lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine,
precum vezi, cu lacrimi şi cu sufletul umilit. Mă rog
să iau izbăvirea de greşelile mele şi să mă
împărtăşesc fără de osânda cu Tainele Tale cele
dătătoare de viaţă şi fără de prihană, ca să rămâi
precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să
nu mă răpească cu vicleşug înşelătorul, aflându-mă
depărtat de harul Tău, şi înşelându-mă să mă
îndepărteze şi de îndumnezeitoarele Tale cuvinte.
Pentru aceasta cad înaintea Ta şi cu căldură strig
către Tine: Precum pe fiul cel pierdut şi pe
desfrânată, care au venit la Tine, i-ai primit, aşa mă
primeşte şi pe mine, desfrânatul şi spurcatul,
Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine.
Ştiu, Mântuitorule, ca altul ca mine n-a greşit Ţie,
nici a făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar şi
aceasta ştiu, că mărimea greşelilor mele şi
mulţimea păcatelor mele nu covârşesc răbdarea
cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de
oameni cea înaltă; ci pe cei ce fierbinte se
pocăiesc, cu mila îndurării îi curăţeşti şi îi luminezi
şi cu lumina îi uneşti, părtaşi Dumnezeirii Tale
făcându-i fără pizmuire, şi lucru străin de gândurile
îngereşti şi omeneşti vorbeşti cu ei, de multe ori, ca
şi cu nişte prieteni ai Tăi adevăraţi. Acestea mă fac
îndrăzneţ, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu,
şi punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri
faţă de noi, bucurându-mă şi cutremurându-mă, cu
focul mă împărtăşesc, iarba uscată fiind eu, şi –
străină minune – mă răcoresc nears, ca rugul de
demult, care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru
286
aceasta, cu gând mulţumitor şi cu mulţumitoare

inima, cu mulţumitoare mădulare ale sufletului şi
ale trupului meu mă închin şi Te măresc şi Te
preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu
adevărat eşti binecuvântat, acum şi în veci. Amin.
RUGĂCIUNEA A OPTA
Dumnezeule, slăbeşte, lasă, iartă-mi toate greşelile
câte Ţi-am greşit Ţie, sau cu cuvântul, sau cu
lucrul, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu
ştiinţă sau cu neştiinţă, toate mi le iartă ca un bun
şi de oameni iubitor. Şi pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale
sfintelor puteri şi ale tuturor sfinţilor care au
bineplăcut Ţie în veac, binevoieşte că fără osânda
să primesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi
sfântul Tău Sânge spre tămăduirea sufletului şi a
trupului şi spre curăţirea gândurilor mele celor rele.
Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui
şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
RUGĂCIUNEA A NOUA
Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub
acoperământul sufletului meu, ci de vreme ce Tu,
ca un iubitor de oameni, vrei să locuieşti întru
mine, îndrăznind mă apropii. Porunceşte-mi, şi voi
deschide uşile pe care Tu Însuţi le-ai zidit şi intră
cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră
şi luminează cugetul meu cel întunecat. Şi cred că
aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânată
care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameşul care
287
s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a

cunoscut împărăţia Ta nu l-ai izgonit, nici pe
prigonitorul Pavel care s-a pocăit nu l-ai lăsat cum
era; ci pe toţi care au venit la Tine cu pocăinţă i-ai
rânduit în ceaţă prietenilor Tăi, Cel ce singur eşti
binecuvântat totdeauna, acum şi în vecii nesfârşiţi.
Amin.
RUGĂCIUNEA A ZECEA
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu,
slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie
păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului
Tău căderile în păcat, smintelile şi greşelile mele
toate câte am păcătuit faţă de Tine, din tinereţile
mele până în ziua şi în ceasul de acum, fie cu
ştiinţa, fie din neştiinţă, cu cuvântul sau cu fapta,
sau cu gândul, sau cu cugetul cu deprinderile şi cu
toate simţurile mele. Şi, pentru rugăciunile celei ce
fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei
şi pururea Fecioarei Maria, Maicii tale, singura
nădejde neinfruntata, ocrotitoare şi izbăvitoare a
mea, învredniceşte-mă fără de osânda să mă
împărtăşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de
viaţă făcătoarele şi înfricoşătoarele Tale Taine, spre
iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţire,
spre lumânare, spre tărie, spre vindecare şi spre
sănătate sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi
pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor şi a
deprinderilor mele celor rele, şi a nălucirilor de
noapte ale duhurilor celor viclene şi întunecate. Că
a Ta este împărăţia şi puterea, slavă, cinstea şi
288
închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt,

RUGĂCIUNEA A UNSPREZECEA
(a Sfântului Ioan Damaschin)
Înaintea uşilor casei Tale stau şi de gândurile cele
rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule,
Care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe
cananeeanca şi ai deschis tâlharului uşile raiului,
deschide-mi şi mie îndurările iubirii Tale de oameni
şi mă primeşte pe mine, cel ce vin şi mă ating de
Tine, că pe desfrânată şi pe cea cu scurgerea de
sânge. Că aceasta atingându-se de marginea hainei
Tale, prea lesne a luat tămăduire, iar aceea,
cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit
dezlegare de păcate. Iar eu, ticălosul, întreg Trupul
Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă
primeşte ca şi pe dânsele, şi-mi luminează simţirile
cele sufleteşti, arzând nelegiuirile păcatelor mele,
pentru rugăciunile celei ce fără de sămânţă Te-a
născut pe Tine, şi ale puterilor cereşti, că
RUGĂCIUNEA A DOUĂSPREZECEA
Cred Doamne şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat
Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit
în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi dintre care
cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuşi
preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump
Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi
iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie,
cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţa şi cu
neştiinţă şi mă învredniceşte fără de osânda să mă
289
împărtăşesc cu preacuratele Tale taine, spre

iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.
Deci, mergând să te împărtăşeşti, să zici în taina
aceste stihuri ale lui Metafrast:
Iată mă apropii de Sfânta Împărtăşire şi
împărtăşindu-mă, Doamne, să nu mă arzi. Că Tu
eşti foc, şi arzi pe cei nevrednici, Ci, curăţeşte-mă
de toată întinarea.
Apoi:
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi,
părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi
taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca
tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă,
Doamne, întru împărăţia Ta.
După aceea, stihurile acestea:
Sângele Cel îndumnezeitor, privind, te
spăimântează, omule, Că foc este şi arde pe cei
nevrednici. Dumnezeiescul Trup mă
îndumnezeieşte şi mă hrăneşte, Îmi îndumnezeieşte
sufletul, şi-mi hrăneşte minunat mintea.
Apoi aceste tropare:
Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, şi m-ai
schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste: ci arde cu
focul cel fără de materie păcatele mele şi mă
învredniceşte a mă satura de desfătarea care este
întru Tine, că de amândouă veselindu-mă, să
slăvesc, Bunule, venirea Ta.
Întru strălucirile sfinţilor Tăi, cum voi intra eu,
nevrednicul? Că de voi îndrăzni să intru în cămară,
haina mă vădeşte că nu este de nuntă, şi voi fi legat
şi lepădat de îngeri. Ci curăţeşte, Doamne,
290
întinăciunea sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un

iubitor de oameni.
După aceasta, se zice această rugăciune:
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre
osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic,
ci spre curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului
şi spre arvunirea vieţii şi a împărăţiei ce va să vie. ”
Iar mie bine-mi este a mă lipi de Dumnezeu şi a
pune în Domnul nădejdea mântuirii mele“.
Apoi:
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi,
părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi
taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca
tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă,
Doamne, întru împărăţia Ta.
RUGĂCIUNILE DUPĂ SFÂNTA

ÎMPĂRTĂŞANIE
Stihuri de îndemn:
După ce vei primi împărtăşirea sfântă a făcătoarelor de
viaţă Daruri, laudă adu şi mulţumire mare şi cu căldură
Domnului te roagă:
Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie,
Dumnezeului nostru!
Apoi grăieşte următoarele rugăciuni:
RUGĂCIUNEA MARELUI VASILE
Mulţumesc Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că nu m-
ai lepădat pe mine păcătosul, ci părtaş a fi Sfintelor
Tale Taine m-ai învrednicit. Mulţumesc Ţie că pe
mine, nevrednicul, a mă împărtăşi cu preacuratele
291
Tale daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, iubitorule

de oameni, Care pentru noi ai murit şi ai înviat şi ai
dăruit nouă acceste înfricoşătoare şi de viaţă
făcătoare Taine, spre binefacerea şi sfinţirea
sufletelor şi a trupurilor noastre, da să-mi fie şi mie
acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului,
spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea
ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteştilor
mele puteri, spre credinţa neînfruntată, spre
dragoste nefăţarnică, spre desăvârşirea
înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre
adăogirea dumnezeiescului Tău har şi dobândirea
împărăţiei Tale. Că intru sfinţenia Ta cu acestea
fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea şi să nu
mai viez mie, ci Ţie, Stăpânului şi Binefăcătorului
nostru. Şi aşa, ieşind dintru această viaţă intru
nădejdea vieţii celei veşnice, să ajung la odihnă cea
de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor
ce Te laudă şi dulceaţă cea fără de sfârşit a celor ce
văd frumuseţea cea nespusă a feţei Tale. Că Tu eşti
dorirea cea adevărată şi veselia cea nespusă a
celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi
pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.
ALTĂ RUGĂCIUNE A MARELUI VASILE
Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Împăratul
veacurilor şi Făcătorul tuturor, mulţumesc Ţie
pentru toate bunătăţile câte mi-ai dat mie şi pentru
împărtăşirea cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele
Tale taine. Deci mă rog Ţie, Bunule şi Iubitorule de
oameni, păzeşte-mă sub acoperământul Tău şi sub
umbra aripilor Tale, şi-mi dăruieşte până la suflarea
cea mai de pe urmă cu cuget curat şi cu vrednicie
292
să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, spre

iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Că Tu eşti
Pâinea vieţii, Izvorul sfinţirii, Dătătorul bunătăţilor
şi Ţie slava înălţăm, împreună şi Părintelui şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI SIMEON
METAFRAST
Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul
Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă
arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intra în
alcătuirea mădularelor mele şi întru toate
încheieturile, în rărunchi şi în inimă şi arde spinii
tuturor păcatelor mele, curăţeşte-mi sufletul,
sfinţeşte-mi gândurile şi oasele, numărul deplin al
celor cinci simţuri îl luminează, peste tot mă
acoperă cu frica Ta, pururea mă acopere şi mă
apăra şi mă păzeşte de tot lucrul şi cuvântul
pierzător de suflet; curăţeşte-mă, spală-mă şi mă
îndreptează, înţelepţeşte-mă şi mă luminează,
arată-mă locaş numai al Duhului Tău şi să nu mai
fiu lăcaş păcatului, ci Ţie, casă, prin primirea
Împărtăşaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul
rău, toată patimă. Rugători aduc pentru mine pe toţi
sfinţii, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe
Înaintemergătorul Tău, pe înţelepţii Apostoli şi cu
aceştia şi pe Preacinstita şi Preacurată Maica Ta,
ale căror rugăciuni primeşte-le, Milostive Hristoase
al meu, şi pe mine, slujitorul Tău, fiu al luminii mă
fă, că Tu Însuţi eşti, Bunule, sfinţirea şi luminarea
sufletelor noastre şi ţie după cuviinţă, că unui
293
Dumnezeu şi Stăpân, toţi slava Îţi înălţăm în toate

zilele. Amin.
RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI CHIRIL AL
ALEXANDRIEI
Trupul Tău cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viaţa de veci, şi
Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Şi
să-mi fie mie Împărtăşania aceasta spre bucurie,
spre sănătate şi spre veselie. Şi la înfricoşătoarea
şi a doua venire a Ta, învredniceşte-mă pe mine
păcătosul să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor
sfinţilor Tăi. Amin.
RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Preasfânta Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care
eşti lumina întunecatului meu suflet, nădejdea,
mângâierea, acoperământul, scăparea şi bucuria
mea, mulţumesc ţie, că m-ai învrednicit pe mine,
nevrednicul, să fiu părtaş preacuratului Trup şi
scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai născut
Lumina cea adevărată, luminează-mi ochii cei
înţelegători ai inimii. Ceea ce ai născut Izvorul
nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat.
Ceea ce eşti Maică iubitoare de milostivire a
Dumnzeului cel milostiv, miluieşte-mă şi da
umilinţă şi zdrobire inimii mele şi smerenie
gândurilor mele şi ridicare din robia cugetelor mele.
Şi mă învredniceşte până la sfârşitul vieţii fără de
osânda să primesc sfinţirea preacuratelor Taine,
spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Şi-mi dă,
294
Stăpână, lacrimi de pocăinţă şi de mărturisire, ca să

te laud şi să te măresc pe tine în toate zilele vieţii
mele, că binecuvântată şi preamărita eşti în veci.
Amin.
Apoi:
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după
cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei
mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei
tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea
neamurilor şi slava poporului Tău Israil.
Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)
Doamne miluieşte (de 3 ori) Slavă... Şi acum...
cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, da
ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre,
pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale
tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
295
CEI 12 PSALMI ALEŞI

(26, 31, 56, 33, 38, 40, 69, 70, 76, 101, 50, 142)
Pe aceşti 12 psalmi aleşi, părinţii pustnici, ziua şi
noaptea îi cântau şi îi rosteau cu evlavie.
Psalmul 26
1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea;
de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă
voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău,
ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au
slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va
înfricoşa inima mea.
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El
nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi
căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate
zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez
locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua
necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel
ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat
capul meu peste vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de
laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
296
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat;

miluieşte-mă şi mă ascultă.
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a
căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te
abaţi întru mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să
nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar
Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă
îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina
vrăjmaşilor mei.
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă
necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori
nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în
pământul celor vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se
întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.
Psalmul 31
1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora
s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul
păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când
strigam toată ziua.
297
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine

mâna Ta şi am căzut în suferinţă când
ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea
n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea
Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului
meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot
cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape
multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă
cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce
m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea
aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine
ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este
pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi
strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce
nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor,
şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.
Psalmul 56
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că
spre Tine a nădăjduit sufletul meu
2. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce
va trece fărădelegea.
298
3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt,

Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
4. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre
ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a
izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei.
Adormit-am tulburat.
6. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi
limba lor sabie ascuţită.
7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot
pământul slava Ta!
8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au
strâmtorat sufletul meu;
9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.
10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este
inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta.
11. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi
alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi
ţie între neamuri,
13. Că s-a slăvit până la cer mila Ta şi până la nori
adevărul Tău.
14. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot
pământul slava Ta!
Psalmul 33
1. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea,
pururea lauda Lui în gura mea.
2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă
cei blânzi şi să se veselească.
299
3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să

înălţăm numele Lui împreună.
4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate
necazurile mele m-a izbăvit.
5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele
voastre să nu se ruşineze.
6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe
el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.
7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce
se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.
8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit
bărbatul care nădăjduieşte în El.
9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au
lipsă cei ce se tem de El.
10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L
caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica
Domnului vă voi învăţa pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care
iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de
la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.
13. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o
urmează pe ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui
spre rugăciunea lor.
15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să
piară de pe pământ pomenirea lor.
16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate
necazurile lor i-a izbăvit.
300
17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi

pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui.
18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate
acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.
19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din
ele nu se va zdrobi.
20. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce
urăsc pe cel drept vor greşi.
21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu
vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
Psalmul 38
1. Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu
păcătuiesc eu cu limba mea;
2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul
împotriva mea".
3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am
grăit şi durerea mea s-a înnoit.
4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în
cugetul meu se va aprinde foc.
5. Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut,
Doamne, sfârşitul meu,
6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-
mi lipseşte".
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul
meu ca nimic înaintea Ta.
8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se
tulbură.
10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.
301
11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu

Domnul? Şi statul meu de la Tine este.
12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară
celui fără de minte nu mă da.
13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti
Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la
mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu
mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său;
dar în deşert se tulbură tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea
ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,
17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi
părinţii mei.
18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a
mă duce şi de a nu mai fi.
Psalmul 40
1. Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în
ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.
2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l
fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile
vrăjmaşilor lui.
3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în
aşternutul bolii lui să-l întărească pe el.
4. Eu am zis: "Doamne, miluieşte-mă; vindecă
sufletul meu, că am greşit ţie".
302
5. Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicând: "Când

va muri şi va pieri numele lui?"
6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia;
inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi
grăia.
7. Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii
mei; împotriva mea gândeau de mine rele.
8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea,
zicând: "Nu zace, oare? Nu se va mai scula!"
9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am
nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat
împotriva mea călcâiul.
10. Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi
voi răsplăti lor.
11. Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu
se va bucura vrăjmaşul meu de mine.
12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit
şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac.
13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel
din veac şi până în veac. Amin. Amin.
Psalmul 69
1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte!
Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!
2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută
sufletul meu;
3. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi
voiesc mie rele;
4. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie:
"Bine, bine!"
303
5. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei

ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică
pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să
fie Domnul!"
6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-
mă!
7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne,
nu zăbovi!
Psalmul 70
1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu
ruşinat în veac.
2. Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate,
pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.
3. Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să
mă mântuieşti,
4. Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
5. Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna
păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a
celui ce face strâmbătate,
6. Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul
este nădejdea mea din tinereţile mele.
7. Întru Tine m-am întărit din pântece; din
pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu;
întru Tine este lauda mea pururea.
8. Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti
ajutorul meu cel tare.
9. Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud
slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
304
10. Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va

lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.
11. Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc
sufletul meu s-au sfătuit împreună,
12. Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l
şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.
13. Dumnezeule, nu Te depărta de la mine;
Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
14. Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează
sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi
înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
15. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi
înmulţi lauda Ta.
16. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua
mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.
17. Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi
voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
18. Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi
eu şi astăzi vestesc minunile Tale.
19. Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
20. Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
21. Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să
vină,
22. Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până
la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut.
Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?
23. Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar
întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile
pământului iarăşi m-ai scos.
305
24. Înmulţit-ai spre mine slava Ta şi întorcându-Te

m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului
iarăşi m-ai scos.
25. Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare
adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din
alăută, Sfântul lui Israel.
26. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi
sufletul meu pe care l-ai mântuit.
27. Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea
Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută
să-mi facă rău.
Psalmul 76
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu
glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre
mine.
2. în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat;
chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse
înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să
se mângâie.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am
cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.
4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-
am şi n-am grăit.
5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei
veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;
6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa
duhul meu zicând:
306
7. Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai

binevoi în mine?
8. Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din
neam în neam?
9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu?
Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
10. Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta
este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-
mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru
început.
12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele
Tale mă voi gândi.
13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine
este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu
eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta.
Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui
Iacob şi ai lui Iosif.
15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au
apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat
adâncurile.
16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.
17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au
fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a
cutremurat pământul.
18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape
multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.
19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu
mâna lui Moise şi a lui Aaron.
307
Psalmul 101
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea
la Tine să ajungă!
2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă
necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele
mele ca uscăciunea s-au făcut.
5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că
am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de
carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu;
ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre
singuratică pe acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce
mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi
băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că
ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba
m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta
din neam în neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este
să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
308
15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui

le va fi milă.
16. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului
şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru
slava Sa.
18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a
dispreţuit cererea lor.
19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să
vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe
Domnul;
20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui,
Domnul din cer pe pământ a privit,
21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege
pe fiii celor omorâţi,
22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda
Lui în Ierusalim,
23. Când se vor aduna popoarele împreună şi
împărăţiile ca să slujească Domnului.
24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui:
Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi,
Doamne, sunt din neam în neam.
26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai
întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o
haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei
schimba şi se vor schimba.
28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor
împuţina.
309
29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi

seminţia lor în veac va propăşi.
Psalmul 50
Psalmul 142
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea
mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru
dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni
din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea
o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea
încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult;
cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele
mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu
ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul
meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu
mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că
la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg,
Doamne.
310
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul

meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la
pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi
viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz
sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi
pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că
eu sunt robul Tău.
CĂLĂTORIA OMULUI PRIN VIAŢA

ACEASTA PĂMÂNTEASCĂ
Omul călătoreşte prin viaţa aceasta fiind ca un străin
printre străini. Vine de undeva şi trebuie neapărat să
ajungă şi să se oprească undeva. Omul prin naştere
vine şi intră în lumea aceasta începând viaţa
călătoreşte spre mormânt, dar nu se termină acolo.
În ultimele clipe ale vieţii acesteia primeşte paharul
311
morţii ca fiecare muritor şi sfârşind călătoria iese din

lumea aceasta trecând în cealaltă, ori în raiul ceresc
ori în iad fiind judecat şi răsplătit după faptele ce le-
a lucrat şi nu piere niciodată – iar trupul rămâne în
mormânt şi putrezeşte prefecându-se în pământul
din care a fost luat.
Viaţa omului este ca un ghem de sfoară care odată
cu trecerea zilelor el se desfăşoară pe firul vieţii, se
scurtează mereu până ce se termină.
Zilele omului sunt 70 de ani, iar cei ce vor fi în putere
80 de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală
şi durere.
Viaţa omului este o cale care grăbeşte spre moarte.
Cu cât omul în viaţă a încercat să rupă legăturile cu
faptele păcătoase, patimi şi păcate, el se va simţi în
ceasul morţii mai fericit şi va lua cununa vieţii.
Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne
înstrăinăm din lumea cea deşartă şi mintea spre
cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta
Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice
la ceruri pe noi, cei care-I cântăm Lui: Aliluia!
VIRTUTEA
Virtutea este învingerea sau biruinţa asupra
patimilor. Virtutea creştină este deprinderea
statornică de a făptui binele datorită puterilor fireşti
ale sufletului şi ajutorul harului lui Dumnezeiesc.
Virtutea creştină este calea adevărată care duce pe
om la starea de fericire. Cele mai însemnate virtuţi
sunt: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea, apoi
înţelepciunea, dreptatea, bunătatea şi cumpătarea,
312
bărbăţia, rugăciunea, smerenia, blândeţea,

îndelunga răbdare, suferinţa, nemânierea.
Credinţa, nădejdea şi dragostea, această treime de
virtuţi este legătura ce strânge şi ţine laolaltă toate
celelalte virtuţi. Din acestea izvorâsc şi celelalte
virtuţi. Acestea trei virtuţi stau la temelia mântuirii
noastre.
Credinţa poate să facă şi să făurească toate.
Nădejdea de mila lui Dumnezeu este înconjurată şi
pe cel ce o are nu ruşinează.
Dragostea nici nu cade, nici nu stă din alergare şi
este putere dumnezeiască şi însuşi numele lui
Dumnezeu.
FECIORIA
Sfântul Ioan Gură de Aur zice: Fecioria este
veşmântul şi floarea Bisericii creştine ortodoxe. Ea
nu este o izbândă omenească – ci este mai presus
de fire. Prin fecioria în trup şi în suflet se dobândesc
trăsăturile puterilor celor netrupeşti ale îngerilor.
Fecioria singură nu este de ajuns pentru mântuire –
ci mai sunt necesare alături de ea şi celelalte virtuţi
creştineşti. Ea de una singură nu-l mântuieşte pe
om, cu toate că luptă pentru dobândirea ei – este mai
presus de puterile omeneşti – dar totul este cu
putinţă cerând ajutorul lui Dumnezeu.
Fecioria trupească fără cea sufletească este ca o
cetate fără ziduri de apărare. Fecioria ţine de voinţă
– este un război dogoritor necontenit în suflet şi în
trup. Fecioria este minunată, că este mai
strălucitoare decât nunta, cu cât cârmaciul corabiei
este mai mare decât marinarii.
313
Fecioria se îngrijeşte mai mult de cele ale lui

Dumnezeu. Aceasta este un sfat, un îndemn – nu o
poruncă. Nu toţi pot să înfăptuiască acest sfat şi
îndemn – ci doar celor ce li s-a dat acest dar. Cine
poate să înţeleagă – să înţeleagă.
CURĂŢIA
Curăţia este înveşmântarea omului în firea cea
netrupească - este casa lui Hristos prea iubită şi cer
pământesc al inimii. Este lepădare a firii, mai presus
de fire şi întrecere cu adevărat cu puterile îngereşti.
Dreptarul şi hotărnicia desăvârşitei şi preacuratei
curăţii este a avea cineva aceleaşi simţăminte la
atingere şi vedere faţă de trupurile însufleţite a
făpturilor cuvântătoare sau necuvântătoare, faţă de
trupul femeiesc sau bărbătesc – neavând nici o
mişcare trupească ori vreo schimbare a stării sale.
SMERENIA
Definiţia smereniei nu vine să-ţi spună ce este – ci
doar îţi arată de ce ar trebui căutată. Smerenia
uşurează viaţa. Smerenia şi frica de Dumnezeu
întrec toate virtuţile. Smerenia înseamnă să te
depărtezi de tine însuţi, ca să-i poţi vedea pe
ceilalţi, să-ţi poţi vedea aproapele prin ochii lui
Dumnezeu. Sihaştrii după un încordat efort şi
printr-o îndelungată însingurare au primit pe
Dumnezeu în chipul unei adieri de vânt subţire.
CONŞTIINŢA
După trecerea omului din această lume în cealaltă i
se va deschide cartea vieţii şi a conştiinţei înaintea
314
lui Dumnezeu şi a omului la care omul va răspunde

pentru faptele lui înaintea Celui ce ştie şi vede toate.
La Dumnezeu nu încape cuvânt de îndreptăţire sau
de tăinuire pentru că însăşi conştiinţa omului care
este glasul lui Dumnezeu în inimă ca un pîrîş va
protesta înaintea Tronului.
Conştiinţa va fi judecătoarea sufletului pentru că nu
poate să falsifice adevărul.
Nu amânaţi pocăinţa. Proorocul Isaia spune: „Nu
mai faceţi rău înaintea ochilor mei. Încetaţi odată”.
„Astăzi de veţi auzi glasul Meu nu vă învârtoşaţi
inimile voastre”. Astăzi pocăiţi-vă – nu mâine, căci
nu ştim dacă mai este a noastră.
Avva Pimen spune: Inima omului este plină de
rădăcini şi înţelenită de buruieni. Şi cel ce vrea să
smulgă aceste rădăcini ale buruienilor păcatelor
înfipte adânc, acestea sângerează şi doare şi dacă
nu ar sângera şi nu ar avea dureri, omul nu s-ar
vindeca. Dacă omul se va strădui să înceapă –
Dumnezeu va face această lucrare de smulgere a
buruienilor după care inima omului se va curăţi şi va
deveni curată şi sănătoasă.
Cine poate să se laude că şi-a păstrat inima
nespurcată? Nimeni!
Sf. Vasile spunea: „Nu cunosc femeia, dar nu sunt
nici fecior”. Aici se referea la războiul trupului, la
închipuirea plăcerilor şi la cele petrecute în timpul
somnului şi prin cele cinci simţuri.
Cine calcă ascultarea lui Dumnezeu, acela este
supus pedepsei cu moartea, precum a păţit Adam.
Ai păcătuit, aşteaptă pedeapsa. Un păcat aduce pe
celelalte păcate. Neascultarea a adus grăirea
315
împotrivă şi dezvinovăţirea. În loc să se smerească,

să-şi recunoască păcatul şi să se pocăiască ca să fie
iertat – a grăit împotriva lui Dumnezeu şi a dat vina
pe altul – iar aceasta a adus osânda morţii.
Dumnezeu vrea să ne facă prinţi moştenitori ai
Împărăţiei Sale şi El luptă şi lucrează pentru noi dar
noi nu înţelegem, nu facem nici un pas chiar şi
refuzăm.
Moştenirea pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea şi
chiar este pregătită nu este pe gratis – noi trebuie să
luptăm şi să lucrăm împreună cu Dumnezeu la
mântuirea noastră.
PĂCATUL
Păcatul este desfrânare, adică neînfrânarea sau
neabţinerea de la plăcerile şi poftele păcătoase şi
învoirea cu diavolul. Prin acestea se ajunge la
depărtarea de Dumnezeu prin călcarea poruncilor.
Păcatul este întrebuinţarea greşită a ideilor, căreia îi
urmează reaua întrebuinţare a lucrurilor.
Păcătuim fiind amăgiţi de draci, dar şi de către însăşi
mintea noastră. Vinovatul păcatului este omul – că
nimeni nu forţează pe om să facă rău, ci numai îl
îndeamnă. Dacă ai păcătuit ai mort în casa sufletului
tău cu doliu cu o pânză neagră. Ai păcătuit, negreşit
vei lua pedeapsă de la Dumnezeu. Patima este
păcatul făcut de mai multe ori într-un timp
îndelungat devenind o plăcere şi o obişnuinţă.
Păcatul nepocăit este o rană înfricoşată a sufletului
nostru, iar urmele lui rămân pentru întreaga viaţă.
Numai prim pocăinţă se poate curăţi şi tămădui
316
sufletului. Ai păcătuit de multe ori – eşti robit de

păcat. Cine te robeşte – acela te şi te stăpâneşte.
POCĂINŢA
Pocăinţa este prima poruncă de foc şi singura uşă
de intrare în Împărăţia cerurilor.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: Pocăiţi-vă
că s-a apropiat Împărăţia cerurilor. Ea este o datorie
pe care trebuie să o împlinim cei ce voim să ne
mântuim. Începutul mântuirii şi a iertării celor ce
cred în Hristos este pocăinţa, cu părere de rău
pentru păcatele făcute şi părăsirea lor.
Pocăinţa este cel mai mare dar de la Dumnezeu
pentru mântuirea oamenilor.
Mărturisiţi-vă păcatele la preotul duhovnic şi prin el
Dumnezeu credincios fiind vă va ierta păcatele
voastre.
Unde nu este pocăinţă nu este nici dor de sfinţenie.
Mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care
se pocăieşte.
De nu vrei să te pocăieşti te vei chinui în iad cu
diavolii.
RUGĂCIUNE DE MĂRTURISIRE A
PĂCATELOR
Mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeul meu, Celui în
Treime slăvit şi închinat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh – păcatele mele făcute în toate zilele vieţii mele
şi până în ceasul de faţă: cu lucrul, cu cuvântul, cu
gândul, cu vederea, cu toate simţurile mele sufleteşti
şi trupeşti, prin care Te-am mâniat pe Tine,
317
Dumnezeul meu şi am nedreptăţit pe aproapele.

Pentru toate acestea mă simt vinovat înaintea Ta şi
vreau să mă pocăiesc. De aceea cu smerenie mă rog,
iartă-mă şi mă dezleagă de toate păcatele prin
preotul şi părintele meu duhovnic ca un bun şi de
oameni iubitor. Amin!
PĂCATELE TINEREŢILOR ŞI ALE

NEŞTIINŢEI (SF. TEOFILACT)
În decursul celor nouă luni în care copilul se află în
pântecele mamei sale, însufleţit fiind şi desăvârşit -
creierul lui nu lucrează şi nici nu mijloceşte vreo
lucrare a minţii prin care să se arate.
- Iar după ce se naşte în cursul unui an întreg şi
chiar mai mult, acelaşi creier nu se mişcă şi nici nu
lucrează nimic.
Proorocul David spune: Că iată întru fărădelegi m-
am zămislit - şi întru păcate m-a născut maica mea.
Animalele după ce ies din pântecele mamei lor,
imediat se scutură şi după câteva ceasuri încep a
merge – iar omului după naştere îi trebuie un an şi
mai mult ca să poate merge şi vorbii şi alţi ani
pentru a înţelege cele ce se petrece cu el, cum şi ce
trebuie să facă.
- De ce mintea a fost robită de dezmierdările
simţurilor
Animalele după ce ies din pântecele mamei lor, se
scutură de câteva ori şi după câteva ceasuri încep
să meargă – iar omului după naştere îi trebuie un
an şi mai mult ca să poată merge şi să vorbească,
apoi alţi ani pentru a înţelege cele ce se petrece cu
el şi ce trebuie să facă.
318
Pricina este că după călcarea poruncii de către

strămoşul nostru Adam - trupul îşi ia toată
existenţa şi alcătuirea prin dezmierdările cele
simţite, împătimite asemenea necuvântătoarelor.
Căci prin dezmierdare ia fiinţă - prin dezmierdare se
zămisleşte, creşte şi se desăvârşeşte în cele nouă
luni din pântece până ce se naşte. Şi după naştere
se hrăneşte cu dezmierdarea. Vieţuirea în lumea
aceasta este ca o carte pe care fiecare şi-o scrie pe
tabla vieţii sale prin faptele săvârşite - de este rea,
omul are putere şi timp ca să o schimbe în bine.
Omul nu are nici o bunătate în el cât este copil - ci
o bunătate simplă fără de imaginaţie şi fără formă,
este ca o tablă sau ca o foaie de hârtie nescrisă
precum avea Adam înainte de cădere – gol cu
simplitatea.
Gândul omului este plecat spre cele rele din
tinereţile lui.
- În prelungirea celor 12 ani ai vieţii copilăriei în
timpul căreia mintea este ca adormită fiind purtată
şi stăpânită de simţuri deoarece organele copilului
nu sunt încă apte, capabile pentru a lucra mintea
prin ele.
Vârsta de 12 ani era socotită la evrei trecerea de la
copilărie la tinereţe - şi vârsta de admitere în şcoala
rabinică.
De aceea Copilul Iisus când era de 12 ani fiind dus
de părinţii lui la Ierusalim de praznicul Paştelui a
intrat în templu şi acolo punea întrebări şi
răspundea din Scriptură, bătrânilor şi cărturarilor
lui Israil şi le mişca inimile lor.
319
- De la vârsta de 12 ani copilul începe a înţelege să

deosebească binele de rău.
- Iar de la vârsta de 30 ani omul era socotit
desăvârşit cu mintea şi avea dreptul la cuvânt în
Templu de a învăţa şi pe alţii. De aceea Mântuitorul
nostru Iisus Hristos a început propovăduirea la
vârsta de 30 de ani. De la 30 la 40 de ani, omul
poate să facă lucruri minunate bune – dar şi rele. 40
de ani este hotarul dintre tinereţe şi bătrâneţe.
Lucrul cel mai rău este însă faptul că mintea însăşi
este atrasă de trup în aceleaşi dezmierdări şi este
robită de ele şi privită şi socotită ca o
nedesăvârşită şi nepricepută.
- Aici şi acum simţurile nu judecă binele că ele
provoacă bucurie sau plăcere trupească.
- Organele simţurilor au gustat şi s-au săturat ca
nişte necugetătoare şi dobitoceşti de dulceaţa celor
simţite trupeşti şi materialnice.
Mintea Se arată acum ca un împărat amorţit -
adormit şi legat cu cinci lanţuri de către cele cinci
simţuri pătimaşe - Şi tânguieşte văzând că din
cinstea de împărat a devenit roabă a trupului şi
vrând nevrând se pleacă asupra îndulcirii cu
dulceaţa cea simţită şi dobitocească.
Sf. Teodor al Ierusalimului spune: Mai întâi mintea
este robită de simţuri şi apoi îi urmează pofta şi
mânia - acestea sunt patimi necuvântătoare,
animalice.
- Sufletul se deprinde şi el cu ele şi sunt foarte greu
de şters fiind intrate în toate cotloanele lui.
- Mintea este convinsă şi ea de lucrurile lumii.
320
- Cea rânduită să conducă si să stăpânească, este

robită de cea mai rea.
- Mintea ca un împărat peste trup trebuie să se
lupte cu toată bărbăţia - voinţa şi înţelegerea ei,
având mai întâi dumnezeiescul dar să slobozească
simţurile din tirania amară a dulceţurilor, celor
purtătoare de moarte pe care le-au pătimit - şi apoi
să le supună cu uşurinţă voii sale.
Multă nevoinţă va fi când mintea va veni târziu spre
cunoştinţa adevărului.
- În tinereţe stăpâneşte plăcerea şi nicidecum
înfrânarea.
- Greu este tinerilor să se înfrâneze şi să se
nevoiască.
- Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine -
ci Însuţi Mă sprijineşte şi Mă mântuieşte
Mântuitorul meu!
- Din tinereţile mele vrăşmaşul mă ispiteşte şi cu
desfătări mă aprinde, dar eu nădăjduind spre Tine
Doamne, îl biruiesc pe el!
- Dacă ne-a plăcut mincinoasa dulceaţă a păcatului
se cuvine să gustăm şi amărăciunea cea dulce a
leacului pentru vindecare.
- Adună la tinereţe, ca să ai la bătrâneţe.
- De vrei să scapi din capcanele diavolului, trebuie
să te lupţi să rupi verigile lanţului păcatelor prin
care te-a legat satana prin diferite momeli.
- După vârsta copilăriei de 12 ani mintea nu mai
suferă săfie robită şi supusă sub ascultare de trup -
nu mai rabdă ca simţurile să fie robite trupului
ştiind că acestea duc la pieire şi la chinuri veşnice.
321
- Cele cinci organe ale simţurilor sau ferestre care

până la vârsta de 12 ani ai copilului din cauza
neputinţei de a deosebi şi a nedesăvârşiri părtii
cugetătoare se îndulcesc de dezmierdările cele
simţitoare apoi plătind astfel tribut diavolului şi
cele 3 patimi începătoare şi cuprinzătoare: 1 -
uitarea, 2- necunoştinţa, 3-lenevirea.
După ce partea cea cugetătoare va începe să
deosebească binele de rău, din cauza vătămării ce
i-a pricinuit-o această robie – cele cinci organe ale
simţurilor sunt oprite de către partea cea
cugetătoarea minţii şi nu mai vor să mai plătească
tribut trupului - lumii şi diavolului - adică nu mai vor
să se îndulcească de dezmierdările lui cele
poftitoare.
Cu timpul puterile din copil încep să se trezească
una după alta. Prima trebuinţă a vieţii trupeşti este
hrana. Să nu socotească cineva că copilul este mic
şi nu ştie nimic, ci din primii ani trebuie supus
înfrânării şi ascultării.
Trebuie învăţat să nu ceară mâncare ori de câte ori
vrea el să mănânce, ci să aştepte până la vremea
cuvenită, că mai târziu numai cu mare chin va mai
reuşi el să renunţe la mâncare ca să postească de
bunăvoie, dacă i s-au îndeplinit toate poftele lui.
Dacă este obişnuit să-şi facă voia lui oricând şi
reuşeşte să capete orice doreşte sau i se dă orice
cere, mai pe urmă părinţii nu-l mai pot stăpâni, el
devenind nervos, îngâmfat şi neascultător.
Şi somnul ar trebui supus unei asemenea măsuri la
un program. Trebuie silit să se nevoiască după cum
i se porunceşte.
322
Iar Iisus Hristos fiind chemat în ajutor aude şi

venind întăreşte partea cea cugetătoare cu harul
Său. Le slobozeşte pe simţuri prin El de sub
stăpânirea diavolului.
Căci zice Marele Vasile: „Durerile aduc slavă, iar
ostenelile pricinuiesc cununi”.
Iar dacă te-au biruit odată, care ar fi bine să nu fie,
sau chiar de două ori - dar să nu cazi desăvârşit -
să stai cu bărbăţie chemându-L în ajutor pe
Dumnezeu şi nu te va lăsa să fi biruit desăvârşit de
vrăjmaşul.
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o
calcă în picioare.
tale fii îndelung răbdător.
La sfârşitul veacului, învăţătura Dumnezeului Celui
Viu Iisus Hristos nu va mai trezi sufletele către
dorirea ei, de vreme ce sufletele vor fi murdărite din
copilărie şi haina Sf. Botez mult prea spurcată.
După vârsta de 12 ani firea copilului îşi schimbă
rânduielile ei – se dezvoltă în mod special instincte.
Pentru aceea trebuie pregătit copilul a nu cădea în
păcate, a duce o viaţă curată, ca să poată primi pe
Duhul Sfânt. Şi mai departe el va putea lupta cu
poftele, cu gândurile care apar în sufletul său. Iar
dacă până la vârsta de 12 ani se va spurca, numai o
minune îl va mai putea scăpa. Trebuie ca copilul de
12 ani să ajungă la rugăciunea neîncetată şi să o
practice în continuare. Dumnezeu a făcut pe om
după chipul şi asemănarea Sa. Chipul îl are orice
om, căci Dumnezeu nu se căieşte de darurile pe
care le-a dat. Iar asemănarea o au foarte puţini
oameni, doar cei virtuoşi, cuvioşi, sfinţi şi cei care
323
pe cât este cu putinţă omului a urma lui Dumnezeu

prin: milă, bunătate, dreptate şi adevăr. Dumnezeu
a făcut pe om stăpân pe sine, arătându-i calea cea
strâmtă şi cea largă – ca omul să umble pe care va
voi.
A fi viu duhovniceşte înseamnă a trăi în Hristos şi a
muri pentru El. Că nu este mântuire fără chinurile
lepădării de sine şi de lume. Că nimic nu te scapă
de înşelare afară de rugăciunea curată, fără de
gânduri şi imagini, fără simţuri şi mintea este
călăuzită de Sf. Dogme ale dreptei credinţe. Nu este
încercare mai mare decât mucenicia. Fiecare clipă
pierdută este o osândă în plus pe care ne-o punem
în desaga cu care vom merge la judecată.
DIN SFĂTUIRILE LUI TOBIT CĂTRE

FIUL SĂU TOBIE
Adu-ţi aminte în toate zilele fiule de Domnul
Dumnezeul nostru şi să nu doreşti a greşi şi a
călca poruncile Lui. Să faci fapte bune în toate
zilele vieţii tale şi să nu umbli pe căile nedrepte.
De la nici un sărac să nu-ţi întorci faţa ta – şi
atunci nici de la tine, nu se va întoarce faţa lui
Dumnezeu.
Păzeşte-te fiule de orice desfrânare şi curvie.
Să nu te trufeşti sau să te mândreşti, pentru că
din mândrie izvorâşte pieire şi mare
neorânduire, iar din lene – sărăcie, căci lenea
este mama foamei. Ceea ce urăşti tu însuţi
aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare
324
să nu bei şi beţia să nu călătorească cu tine pe

cale! De la tot înţeleptul să ceri sfat şi sfatul
folositor să nu-l dispreţuieşti. Tot ce ţi se va
întâmpla primeşte cu plăcere ca de la
Dumnezeu şi în necazurile
DIN CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI

SOLOMON
Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală
înaintea celor ce l-au prigonit şi au dispreţuit
ostenelile lui, iar ei văzându-l se vor tulbura cu
cumplită frică şi se vor minuna de minunata
mântuire a dreptului.
Ei vor zice, căindu-se în inimile lor şi gemând întru
strâmtoarea duhurilor lor. Nebunii de noi! Am
socotit viaţa lui o nebunie şi moartea lui o ticăloşie.
Şi iată cum a fost socotit el între fii lui Dumnezeu şi
partea lui între sfinţi!. Aşadar noi am rătăcit de la
calea adevărului şi lumina dreptăţii nu a strălucit
pentru noi şi nouă soarele nu ne-a răsărit.
Ne-am săturat de cărările fărădelegii şi ale pierzării,
am străbătut pustietăţi neumblate iar calea
Domnului n-am cunoscut-o. Ce folos ne-a adus
nouă trufia? La ce ne-a slujit nouă bogăţia şi toată
mândria, trufia şi slava ei? Toate acestea au trecut
ca umbra şi ca o veste care se duce pe aici încolo.
Ţine cu tărie învăţătura dreptei credinţe şi nu o
părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta. Calea
drepţilor este ca zarea dimineţii ce se măreşte
mereu până ce va răsări soarele şi se face ziua
mare. Iar calea celor fărădelege este întunericul şi
325
ei se vor întuneca căci urăsc lumina ca să nu se

vădească faptele lor cele rele.
Nu te uita la vin cât este el de roşu, cum scânteiază
în pahar şi cum alunecă pe gât – căci la urmă el ca
un şarpe te va muşca şi ca o viperă împroaşcă
venin.
Vinul mult întunecă mintea.
Pune rar piciorul în casa prietenului tău ca nu
cumva să se sature de tine şi apoi să te urască.
Toate sunt deşertîciune ce se lucrează sub soare –
atunci mi-am dat seama privind lucrarea lui
Dumnezeu, că omul nu poate să înţeleagă câte se
fac dar se ostemeşte căutându-le fără să le dea de
rost.
Iar dacă înţeleptul crede că le cunoaşte, însă nu
poate să le pătrundă. După cum nu ştim care este
calea vântului, cum se întocmesc oasele în
pântecele maicii, tot aşa nu ştii şi nu cunoşti
lucrarea lui Dumnezeu care face toate.
Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt
deşertăciune. Un neam trece şi altul vine dar
pământul rămâne!
Soarele răsare şi apune zorind către locul lui ca să
răsară iarăşi. Vântul suflă către miazăzi şi se
întoarce către miazănoapte şi făcând roată, roată el
trece neîncetat prin cercurile sale. Toate râurile
curg în mare şi din mare în ocean dar oceanul nu
se umple, căci ele se întorc din nou la locul de
unde au plecat.
Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate
omul să le spună. Ochiul nu se satură de câte vede
şi urechea nu se umple de câte aude. M-am uitat cu
326
luare aminte la toate lucrurile ce se fac sub soare şi

iată totul este deşertăciune şi vânare de vânt.
Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat şi
am strâns înţelepciune mai mult decât toţi cei care
au fost înaintea mea în Ierusalim, căci inima mea a
avut din belşug înţelepciune. Şi mi-am silit inima ca
să pătrund înţelepciunea, ştiinţa, nebunia şi prostia
dar am înţeles că şi acesta este vânare de vânt. Că
unde este multă înţelepciune este şi multă
amărăciune şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa – acela îşi
sporeşte îngâmfarea. Cu cât eşti mai mare cu atât
te smereşti şi înaintea lui Dumnezeu vei afla har.
Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari
decât tine nu le iscodi. Grăita-m inimii mele: vino să
te ispitesc cu veselia şi să te fac să guşti plăcerea!
Şi iată că şi aceasta este deşertăciune, întristare şi
durere. Am întrecut pe toţi cei ce au trăit înaintea
mea în Ierusalim în înţelepciune, bogăţie, ospeţe şi
tot ceea ce au dorit ochii şi inima mea m-au veselit
pe deplin. Căci ce poate să facă un om de rând
peste ceea ce a făcut un rege. Mai bine este să
mergi în casa de plâns unde este un mort decât să
te duci în casă de ospăţ, căci acolo se vede
sfârşitul omului şi cine îl vede pune la inimă.
Până la moarte luptă-te pentru adevăr şi Dumnezeu
se va lupta pentru tine şi-ţi va da biruinţa.
Nu te lăsa atras şi târât a doua oară în păcat, căci şi
pentru o singură dată vei fi pedepsit. Din tot
sufletul teme-te de Dumnezeu. Nu privi pe uliţele
cetăţii la trecătorii care curg ca apa căci sminteală
este.
Nu tăia nimănui şirul cuvintelor.
327
Mai bun este cel care înţelege puţin cu frica şi

smerenia decât cel care prisoseşte cu mintea şi
calcă legea.
Nu te da în mâinile unei femei ca să nu aibă
stăpânire asupra ta.
Nu te întâlni cu femeia desfrânată ca să nu cazi în
laţurile ei. Să nu priveşti îndelung asupra unei
fecioare, ca să nu ai a suferi pentru ea. Întoarce-ţi
ochii de la femeia frumoasă şi nu privi îndelung la
frumuseţe străină căci iute te vei aprinde ca un foc.
Nu te aşeza nicidecum lângă femeia măritată şi nu
petrece cu ea la masă mâncând şi bând ca nu
cumva inima ta să fie cucerită de vrăjile ei. De la
femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi
murim. Nu te pleca plăcerilor femeilor că vor ajunge
stăpâne pe trupul tău şi tu vei fi robul lor.
Nu întârzia a te întoarce la Dumnezeu şi la pocăinţă
din zi în zi şi nu vieţui fără de grijă. Că mila şi mânia
de la El sunt. Că precum este slava Lui aşa este şi
mila Lui. Că cine se va putea ascunde de ochii Lui
că neîncetat privesc spre căile oamenilor. Ochii
Domnului de zeci de mii de ori sunt mai luminoşi
decât soarele şi privesc şi văd toate părţile cele mai
ascunse căci toate sunt cunoscute, descoperite
înaintea Lui.
Greu scapă neguţătorul de greşeală şi cârciumarul
nu este fără de păcat. Căci cârciumarul şi lăutarul
sunt tovarăşii diavolului, ei le iau banii la oameni
iar diavolul sufletele.
328
DIN CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI

ISUS FIUL LUI SIRAH
Fugiţi de păcat – ca de faţa şarpelui. Fugi de păcat
că de te vei apropia de el te va muşca. Pentru
curăţie să nu fi fără de frică, ca să nu adaugi păcate
peste păcate. Şi să nu zici: Mila lui Dumnezeu este
mare şi va curăţa mulţimea păcatelor mele!. Nu
întârzia a te întoarce la Dumnezeu şi nu amâna
pocăinţa din zi în zi. Gândiţi-vă la moarte. Adu-ţi
aminte că moartea nu zăboveşte, nu cruţă pe
nimeni şi hotărârea iadului nu s-a arătat ţie.
O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului
care trăieşte fericit întru avuţiile sale. În tot ce faci
adu-ţi aminte de sfârşitul tău, de judecată, de
chinurile iadului şi nu vei păcătui niciodată.
Rugăciunea de umilinţă (Sf. Efrem Sirul)
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al
grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în
deşert nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi
al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău. (o
metanie)
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd
greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că
binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie)
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o

închinăciune)
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul. (o
închinăciune)
329
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (o

închinăciune)
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (o
închinăciune)
MÂNTUIREA
Mântuirea este pentru toţi oamenii – şi sunt multe căi
de mântuire. Toţi sunt chemaţi fără deosebire, fără
părtinire să vină la mântuirea lui Hristos. Cei ce vor
să se mântuiască trebuie să caute în chip smerit,
curat şi cinstit mântuirea.
Cel ce mântuieşte este Iisus Hristos Mântuitorul
lumii. Mântuirea constă în mult sfat. Cine vrea să se
mântuiască cu întrebarea să călătorească.
Mântuirea este un dar din partea lui Hristos
Dumnezeu – iar din partea omului se cere: credinţă
dreaptă unită cu faptele cele bune.
Cine vrea să se mântuiască să ţină poruncile
dumnezeieşti, învăţăturile şi rânduielile Bisericii
Ortodoxe.
Mântuirea înseamnă dobândirea vieţii veşnice întru
fericire şi bucurie cerească.
De vă veţi opinti în vreo greşeală aflată aici, smerită
iertare cere mâna pământească cea neputincioasă
ce a săvârşit-o.
Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă!
CUPRINSUL
CUVÂNT DE ÎNCEPUT ......................................................... 1
330
HRANĂ PENTRU SUFLET .................................................... 1

RUGĂCIUNILE DE DIMINEAŢĂ ............................................ 6
POMELNIC LA VII ŞI LA MORŢI ......................................... 18
RUGĂCIUNI PENTRU TOATĂ TREBUINŢA ......................... 19
Rugăciunea la începutul lucrului ................................... 19
Rugăciunea la sfârşitul lucrului ..................................... 20
Rugăciunea la vreme de călătorie ................................. 20
Rugăciunea la timp de boală ........................................ 22
Rugăciune la vreme de îndoială şi ispită ....................... 23
Rugăciune la vreme de necaz şi supărări ...................... 24
Rugăciunea părinţilor pentru copii ............................... 26
Rugăciunea copiilor pentru părinţi ............................... 26
Rugăciune de mulţumire pentru binefacerile primite de
la Dumnezeu ................................................................ 26
CEASUL ÎNTÂI .................................................................. 28
CEASUL AL 3-LEA ............................................................. 29
CEASUL AL 6-LEA ............................................................. 30
RUGĂCIUNEA LA VREMEA MESEI ....................................... 44
VECERNIA........................................................................ 48
PAVECERNIŢA MARE ....................................................... 58
331
CANON DE POCĂINŢĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS

HRISTOS........................................................................... 60
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE ÎNGERUL PĂZITOR AL VIEŢII
OMULUI .......................................................................... 60
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE PUTERILE CEREŞTI ŞI CĂTRE
TOŢI SFINŢII .................................................................... 60
PARACLISUL PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU 123
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII .......................................... 135
TROPARELE ÎNVIERII ...................................................... 136
TROPARELE ŞI CONDACELE MAICII DOMNULUI .............. 141
PASCALIA 2000-2064 ..................................................... 144
CREŞTINISMUL .............................................................. 147
TROPARELE ŞI CONDACELE PENTICOSTARULUI .............. 148
CANONUL ÎNVIERII (SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ)............... 150
Vineri în Săptămâna Luminată ................................... 156
TROPARE LA PRAZNICE ÎMPĂRĂTEŞTI ............................ 157
TROPARE DE OBŞTE ALE SFINŢILOR ............................... 162
RUGĂCIUNILE DE SEARĂ ................................................ 169
MIEZONOPTICA DIN TOATE ZILELE................................. 186
UTRENIA ....................................................................... 190
CANONUL CEL MARE AL SF. ANDREI CRITEANU ............. 199
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII .......................................... 228
332
DUMINICĂ LA UTRENIE ................................................. 231

IMNUL PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU ....... 237
CELE 10 PORUNCI DUMNEZEIEŞTI .................................. 243
CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI ......................................... 244
CELE 9 FERICIRI .............................................................. 244
CELE 7 SF. TAINE ............................................................ 245
CELE 7 PĂCATE DE MOARTE ........................................... 245
CELE 4 PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT ................. 246
PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER ....................................... 246
FAPTELE MILEI TRUPEŞTI ............................................... 246
FAPTELE MILEI SUFLETEŞTI ............................................ 247
CELE DOUĂSPREZECE TREPTE ALE PĂCATULUI ............... 247
CELE ŞAPTE PRICINI ALE PĂCATULUI .............................. 248
RUGĂCIUNI DE DEZLEGARE LA MĂRTURISIREA PĂCATELOR
..................................................................................... 249
LITIA SAU TRISAGHIONUL LA MORŢI ............................. 253
RUGĂCIUNILE ÎNAINTEA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ........... 265
RUGĂCIUNILE DUPĂ SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE ................ 290
CEI 12 PSALMI ALEŞI ...................................................... 295
CĂLĂTORIA OMULUI PRIN VIAŢA ACEASTA PĂMÂNTEASCĂ
..................................................................................... 310
333
VIRTUTEA ...................................................................... 311

FECIORIA ....................................................................... 312
CURĂŢIA ....................................................................... 313
SMERENIA ..................................................................... 313
CONŞTIINŢA .................................................................. 313
PĂCATUL ....................................................................... 315
POCĂINŢA ..................................................................... 316
RUGĂCIUNE DE MĂRTURISIRE A PĂCATELOR ................ 316
PĂCATELE TINEREŢILOR ŞI ALE NEŞTIINŢEI (SF. TEOFILACT)
..................................................................................... 317
DIN SFĂTUIRILE LUI TOBIT CĂTRE FIUL SĂU TOBIE ......... 323
DIN CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI SOLOMON .................... 324
DIN CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI ISUS FIUL LUI SIRAH ...... 328
MÂNTUIREA .................................................................. 329

Carte de Rugăciuni - Cartea nr.4 - Bun

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte de Rugăciuni - Cartea nr.4 - Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui

HRANĂ PENTRU SUFLET

înlăture încercări şi ispite care uneori se abat asupra

laudă, de mulţumire şi de cerere. Străduieşte-te să

mănânci, când bei, când te aşezi, când te scoli, când

iertare de la Domnul Dumnezeu, să nu te găsească

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe

Rugăciune către Prea Sfânta Treime

Din somn sculându-mă, mulţumescu-Ţi Ţie,

făclia sufletului meu, şi să Te slăvesc pe Tine,

Apoi îndată Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi

de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu

CREZUL – Simbolul Credinţei

Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Rugăciunea întâia, a Sfântului

Din somn sculându-mă, cântare în miez de noapte

mine, cel care zac în lene, grăbind mă scoală şi mă

toţi anii vieţii noastre şi în tot ceasul Ţie slavă să-Ţi

sfinţeşti toate, şi pe Tine Te laudă toată făptura în

Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea,

Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi

pentru faptele mele cele amare, rele şi viclene, în

Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea,

necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă

POMELNIC LA VII ŞI LA MORŢI

RUGĂCIUNI PENTRU TOATĂ

Rugăciunea la sfârşitul lucrului

Rugăciunea la vreme de călătorie

l-ai făcut să sporească uimitor în toate. Doamne, Cel

bunătatea Ta cea nemărginită. Că a Ta este stăpâ-

Rugăciunea la timp de boală

cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de

Rugăciune la vreme de îndoială şi

să mă pot bucura de cuvintele Apostolului Tău

Rugăciune la vreme de necaz şi

au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din

Rugăciunea părinţilor pentru copii

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu

Rugăciunea copiilor pentru părinţi

Stăpân şi Făcător de bine. Şi iarăşi căzând înaintea

CEASUL ÎNTÂI – PSALM 5 – PS. 89 –

Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi

însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa

CEASUL AL 3­LEA – PSALM 16 – PS.

priincioase cele ale noastre Dumnezeul mântuirii

Rugăciunea Sf. Mardarie:

CEASUL AL 6­LEA– PSALM 53 – PS.

Neavând îndrăzneală pentru păcatele noastre cele

Rugăciune a Marelui Vasile:

Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Şi-a aminte

Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia

Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate

închin Ţie şi să zic: Unul Sfânt, Unul Domn Iisus

tale să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă

Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel în chip

Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi

Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară,

CEASUL AL 3LEA – PSALM 16 – PS.

CEASUL AL 6LEA– PSALM 53 – PS.