Fundamente Spirituale Astrologie Final 250220

montajul complet
al unei teme astrologice

bazele tehnice
şi
fundamentele spirituale
ale astrologiei
Acest manual a avut drept bază lucrarea « Astrologia Ştiinţificã

Simplificată », a lui Max Heindel. El este o ediţie în întregime
revăzută şi actualizată în 1985 de către membri ai Fraternităţii
Rozicruciene. Primul lui titlu era: Iniţiere în astrologia spirituală.
EDITURA ROZICRUCIANĂ
FĂGĂRAŞ - 2020
Copyright
by
THE ROSICRUCIAN FELLOWSHIP
CĂRȚI DIN COLECȚIA ASOCIAȚIEI ROZICRUCIENE –

”MAX HEINDEL„ TRADUSE ÎN LIMBA ROMÂNĂ:
• COSMOGONIA ROZICRUCIANĂ
• FILOZOFIA ROZICRUCIANĂ – volumele 1 și 2
• SĂNĂTATE ȘI VINDECARE – PRINCIPII OCULTE
Published by permission of The Rosicrucian Fellowship

an International Association of Christian Mystics, with
Headquarters in California, U.S.A.
THE ROSICRUCIAN FELLOWSHIP
2222 Mission Avenue - P.O. Box 713
Oceanside, California, 92058-2329,
U.S.A. Tel: (760) 757-6600 . Fax: (760)
721-3806
E-mail: rosfshp@cts.com
Home Page on WWW:
http://www.rosicrucian.co
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Bazele tehnice si fundamentele spirituale ale astrologiei : montajul
complet al unei teme astrologice. - Făgăraş : Editura Rozicruciana, 2020
ISBN 978-973-99753-4-6
133.52
Prima ediție în limba română

Traducere de ADRIAN ANASTASIU
În omagiu lui Max Heindel care,
călăuzindu-ne către cărarea
Cunoaşterii, ne-a arătat
şi drumul stelelor.
Abrevieri folosite
(Pe anumite scheme şi tablouri)
MT : Timp Mediu (Mean Time) h : oră

ST : Timp Sideral (Sidereal Time) m : minut de oră
UT : Timp Universal (Universal Time) s : secundă de oră
a : an FC : Fundul Cerului
z : zi MC : Mijlocul Cerului
Asc : Ascendent
N : Nord Des : Descendent
S : Sud
E : Est DLP : Data de Lectură a Progresiilor
W : Vest (West)
Rezumatul simbolurilor folosite

: Soare : Berbec : Conjuncţie
: Lunã : Taur : Semisextil
: Mercur : Gemeni : Semicareu
: Venus : Rac : Cvadratură
: Marte : Leu : Cvintil
: Jupiter : Fecioarã : Trigon
: Saturn : Balanþã : Sescvicareu
: Uranus : Scorpion : Opoziţie
: Neptun : Sãgetãtor : Cvinconţiu
: Pluton : Capricorn : Paralelă
: Nod Nord : Vãrsãtor : Contraparalelă
: Nod Sud : Peşti : Grad
: Lunã Neagrã : Minut de arc
: Secundă de arc
: Pământ
: Partea de noroc
Cuvinte englezeşti conţinute în efemeride
January : Ianuarie Su : Duminicã (Sunday)

February : Februarie M : Luni (Monday)
March : Martie T : Marţi (Tuesday)
April : Aprilie W : Miercuri (Wednesday)
May : Mai Th : Joi (Thursday)
June : Iunie F : Vineri Friday)
July : Iulie Sa : Sâmbătă (Saturday)
August : August
September : Septembrie Declination for 0h : Declinaţie pentru ora 0
October : Octombrie Longitude for 0h : Longitudine pentru ora 0
November : Noiembrie Houses : Case
December : Decembrie
8
SUMAR
8 Abrevieri şi simboluri utile

11 Nota autorilor
13 Cuvânt înainte
PRIMA PARTE
Cum se calculează o temă astrologică

17 Introducere
Valoarea practică a astrologiei
21 Capitolul 1
Planetele: cele şapte Spirite din faţa Tronului
31 Capitolul 2
Constelaţii, semne şi Case
41 Capitolul 3
Timpul şi Locul
57 Capitolul 4
Semnul ascendent şi cele douăsprezece Case
75 Capitolul 5
Metodă pentru calculul poziţiilor planetare
93 Capitolul 6
Aspecte, Index
111 Capitolul 7
Efemeride pentru amiază
119 Bibliografia studentului
121 Notă pentru student
PARTEA A DOUA
127 Vocabular astrologic
243 TABLE
Efemeride pentru ora 0
Tabla mişcărilor planetare
Tabla mişcărilor Lunii
Tabla declinaţiilor Lunii
Tablă de logaritmi
Tablele Caselor
Tablele orelor planetare
Indexul vocabularului astrologic
9
NOTA AUTORILOR
Această lucrare se inspiră din Astrologia Ştiinţifică Simplificată,

a lui Max Heindel, a cărei primă ediţie (în engleză) datează din
1909.
Un grup de lucru, compus din corectori ai cursurilor de

Astrologie ai Fraternităţii Rozicruciene şi din animatori de
cursuri şi stagii de Astrologie, a reactualizat această carte
ţinând cont de limbajul, metodele de calcul şi convenţiile
internaţionale din epoca noastră.
Prima parte a cărţii expune noţiunile esenţiale pentru a reuşi

să se monteze o temă astrologică.
Din partea «Vocabular Astrologic», cititorul se va inspira cu

elemente indispensabile pentru a-şi aborda interpretarea,
precum şi cu complemente privind anumite noţiuni introduse.
Această lucrare serveşte, de asemenea, drept carte de texte

pentru cursurile de Astrologie prin corespondenţă (a se vedea
la sfârşitul cărţii).
11
CUVÂNT ÎNAINTE
Astrologia este adevăr sau iluzie? Este ea dovada unui

determinism nemilos sau începuturile unei libertăţi atât de
sperate?
Cum să rămâi neutru în faţa acestor întrebări care suscită
atâtea discuţii şi trezesc nişte pasiuni atât de aprinse?
Fiecare resimte, mai mult sau mai puţin lămurit, importanţa lor.
Ele ating o interogaţie care preocupă Omul din zorii vieţii sale
conştiente: Cine este el? De ce această existenţă pentru care
el nu percepe finalitatea?
De natura răspunsurilor la aceste întrebări va depinde
înţelegerea lui despre Astrologie.
Astrologia Spirituală, ale cărei fundamente sunt expuse în

această carte, îşi trage rădăcinile din inima învăţăturilor
Ezoterismului Creştin, aşa cum cititorul va putea să le
descopere în «Cosmogonia Rozicruciană» şi scrierile lui Max
Heindel.
Tot ce există este expresia, manifestarea lui Dumnezeu, de la
Soare şi planete până la cel mai mic fir de iarbă sau de nisip.
În această perspectivă, fiecare fiinţă umană este o scânteie de
viaţă, emanată din Dumnezeu şi diferenţiată în El.
Fiecare poartă în sine germenul tuturor puterilor divine pe care
un lung proces evolutiv le dezvăluie şi le transformă în puteri
dinamice. Reîncarnarea, întemeiată pe Legea de Cauzalitate,
şi atributul divin de creativitate (epigeneză) sunt bazele acestei
evoluţii. Din experienţă în experienţă, din viaţă în viaţă, noi ne
apropiem de Perfecţiunea către care suntem chemaţi, aşa
cum numeroasele schiţe ale artistului pregătesc capodopera
finală.
Vieţile noastre sunt legate intim de ritmurile cosmice iar
Astrologia e un ajutor preţios pentru a deveni conştienţi de
forţele care acţionează în noi şi prin noi. Fiecare poate să se
facă stăpân pe acestea şi să-şi dirijeze viaţa după Voinţa lui.
Astrologia necesită deopotrivă o parte ştiinţifică obiectivă, care

este explicată în această lucrare. Cititorul trebuie să înţeleagă
bine că Astrologia poate fi o răspântie între două drumuri spre
13
Adevăr: unul spiritual şi prin esenţă întors către interiorul fiinţei
noastre, celălalt, ştiinţific şi obiectiv, focalizat pe lumea pe care
o simţim ca exterioară. Fie ca această întâlnire să poată face
să se nascã în el sentimentul Unităţii fundamentale a
Universului dincolo de multiplele lui manifestări.
Ştiinţa şi Spiritualitatea descriu aceeaşi Realitate considerată,
desigur, din puncte de vedere diferite, însă complementare şi
indispensabile, şi unul şi celălalt, pentru evoluţia noastră.
Într-un moment dificil, a recurge la un astrolog poate ajuta la
desfacerea unor tensiuni interne şi la a vedea mai limpede
calea. Cu toate acestea, a învăţa el însuşi Astrologia şi a se
pătrunde de cunoştinţele spirituale pe care ea le exprimă, are
pentru cineva un efect cu mult mai profund. Acest studiu îi
trezeşte conştiinţa şi-i oferă, în plus, ocazii de a-şi ajuta
aproapele cu iubire şi dezinteresare.
Încurajăm pe fiecare să studieze această ştiinţă Sacră.

Această carte, care se vrea foarte didactică, permite oricui i se
consacră cu seriozitate să redacteze o temă astrologică şi să
înţeleagă semnificaţia elementelor de bază din interpretarea
ei.
14
PRIMA PARTE
Cum se calculează
o temă
astrologică
Planetele:
cele şapte Spirite din faţa Tronului
Constelaţii, semne şi Case
Timpul şi Locul
Semnul ascendent şi cele douăsprezece Case
Metodă pentru calculul poziţiilor planetare
Aspecte, Index
15
Străduindu-ne să înţelegem cum pe fiecare
Să-l iubim ca pe o fiinţă în floare,
Ţelul nostru să ne fie să răspândim legile
Care înalţă sufletul şi inimile.
Făcându-ne datoria în şirul zilelor,

De-a lungul anilor,
Egoismul nostru se desprinde
Lăsând să ne-înflorească cele mai pure elanuri.
M.H.
INTRODUCERE
valoarea practică a astrologiei
Există o faţă a Lunii pe care nu o vedem niciodată. Totuşi

această parte ascunsă este tot atât de importantă pentru fluxul
şi refluxul mareelor ca şi cea care este vizibilă pentru ochii
noştri. La fel, există în om o latură ascunsă care exercită o
influenţă puternică în viaţa lui. Aşa cum mareele sunt reglate
de mişcarea combinată a Soarelui şi a Lunii, tot aşa
evenimentele existenţei sunt indicate de mersul aştrilor.
Cunoaşterea mesajului lor este de un mare folos, căci tema
astrologică dezvăluie astrologului competent toată urzeala
unei vieţi.
Astfel, atunci când îi încredinţaţi unui astrolog datele naşterii, îi
remiteţi şi cheia Fiinţei voastre şi nu există secret pe care
acesta să nu-l poată descoperi. Această cunoaştere poate fi
utilizată pentru bine sau rău, pentru a ajuta sau pentru a
vătăma - în funcţie de motivaţiile astrologului. De aceea,
această cheie a sufletului vostru nu ar trebui să fie înmânată
decât unei persoane demne de încredere.
Pentru medic, Astrologia este un ajutor inestimabil în
diagnosticul bolilor şi prescrierea remediilor, fiindcă ea
revelează cauzele lor ascunse. Această parte a ştiinţei
astrologice este expusă în Mesajul Aştrilor, care dă
numeroase exemple arătând cum diagnosticul diverselor boli
se poate citi în scrierea stelară. Iubirea va lumina drumul
acelora care urmează calea lui Cristos vindecând bolnavii.
Pentru părinţi şi educatori, harta cerului copilului va ajuta la
descoperirea defectelor lui latente şi îi va înştiinţa de modul
cum să le remedieze; ea va arăta deopotrivă părţile lui bune
care nu cer decât să se dezvolte. În acest fel va fi posibil să se
ajute copilul pentru a se ameliora. Tema astrală va revela şi
punctele slabe din organismul lui şi va permite să se vegheze
mai bine asupra sănătăţii sale; ea va indica, de asemenea,
dispoziţiile lui şi mijlocul de a-i face viaţa cât mai utilă cu
putinţă.
Vedeţi, deci, întreaga importanţă de a studia voi înşivă
această ştiinţă spirituală. Făcând astfel, deveniţi conştienţi de
forţele care acţionează în viaţă într-un mod mult mai profund
17
decât dacă consultaţi un astrolog profesionist. Într-adevăr,
acela care, din Iubire, studiază această ştiinţă pentru a-şi ajuta
familia, vecinii, prietenii, poate face mari servicii, căci va fi
călăuzit de o intuiţie foarte sigură.
Cunoaşterea Astrologiei spirituale contribuie la dezvoltarea
iubirii pentru aproapele nostru prin înţelegerea despre altul pe
care ea o suscită. Omul este adesea descumpănit în faţa
complexităţii vieţii sale interioare; a-l ajuta să devină conştient
de forţele care sunt în el este un mare privilegiu.
A trezi pe Altcineva la dimensiunea lui cosmică, a-l încuraja
să-şi ia viaţa în mâini şi a-l ajuta să-şi exercite Voinţa, expresia
naturii sale divine, pentru a merge înspre mai multă LUMINĂ,
acesta este rolul astrologului spiritual, servitor devotat al
semenilor lui.
18
Contemplând cerul înstelat, cine n-a simţit uimire şi umilinţă?
Cine nu şi-a pus marile întrebări: «Care este rostul acestui
spectacol grandios? Care este sensul epopeii noastre
străbătând stelele, al cursei noastre vertiginoase prin spaţiul
infinit cu luntrea noastră firavă care e Pământul?
Ce Energii, ce Prezenţe se manifestă în faţa ochilor noştri, mai
ales în vecinătatea noastră cosmică imediată care este
Sistemul Solar?»
Cum spune atât de bine Saint-Exupéry:
«Nu vedem bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru
ochi.»
19
CAPITOLUL ÎNTÂI
planetele:
cele şapte Spirite din faţa Tronului
Astronomia ne învaţă că nişte planete se învârtesc în jurul
Soarelui, stea printre stele, dar centru al Sistemului nostru
Solar. Planetele care sunt cele mai apropiate de el se
mişcă mult mai repede decât cele care descriu orbite mai
întinse.
Aceste orbite planetare se situează aproximativ pe un
acelaşi plan, numit «plan al eclipticii».
Schema de mai jos dă o idee despre dispunerea relativă a
acestor orbite.
Sistemul Solar
Soarele, Venus, Marte, Jupiter, Saturn şi desigur Luna, satelitul

Pământului, sunt observabile cu ochiul liber; Mercur e rareori
vizibil datorită apropierii lui de Soare; Uranus, Neptun şi Pluton nu
sunt vizibile decât cu o lunetă astronomică.
PLANETELE 21
Din punct de vedere fizic, teoria nebuloasei1 explică cu o
ingeniozitate minunată cum un sistem solar, cuprinzând un
Soare şi nişte planete, a putut fi format pornind de la o masă
centrală, cu condiţia ca această masă să fie pusă în mişcare,
căci este necesar ca ceva sau cineva străin de masa gazoasă
să-i dea acest impuls primar - aşa cum a demonstrat Herbert
Spencer, filozof englez, care a respins această teorie pentru
că ea implică o cauză primară. Totuşi, el nu a putut găsi o
ipoteză susceptibilă de a se lipsi de ceea ce, pentru el, era o
serioasă obiecţie. Prin urmare, teoria ştiinţifică a genezei unui
sistem solar concordă cu învăţătura mistică a unei cauze
primare (să o numim Dumnezeu sau cu oricare alt nume), a
unei inteligenţe superioare care reglează mersul aştrilor în
vederea unui ţel şi către un scop determinate. Poate că nu
putem încă concepe acest ţel în toată grandoarea lui, dar dacă
privim cu atenţie în jurul nostru, nu s-ar putea să nu
remarcăm, pe planeta noastră, un progres sistematic al tuturor
lucrurilor într-o constantă îmbunătăţire spre perfecţiune. Este
foarte probabil că un acelaşi procedeu de evoluţie să fie în
curs de desfăşurare şi pe celelalte planete, în funcţie de
condiţiile particulare care există acolo.
Învăţământul mistic relativ la formarea unui sistem solar se

acordă cu teoria nebuloasei care spune că din masa centrală
a Soarelui au fost proiectate nişte inele pentru a forma în mod
succesiv diversele planete; cele mai îndepărtate de Soare mai
întâi, cele mai apropiate pe urmă. Orice act are ca origine un
gând iar în spatele oricărui fenomen vizibil există o cauză
invizibilă. La fel e şi cu formarea planetelor în sistemul solar:
existenţa lor are o raţiune spirituală şi o explicaţie materială.
Putem considera nebuloasa centrală ca fiind prima
manifestare a Trinităţii divine, ca «Stăpânul Armatelor cereşti»
care conţine în El o mulţime de fiinţe în diferite stadii de
dezvoltare. Diversele lor nevoi necesită pentru fiecare dintre
ele nişte condiţii exterioare diferite. Pentru a realiza aceste
condiţii, mai multe planete au fost proiectate din masa
centrală, fiecare având o constituţie şi nişte date fizice diferite.
1
Teoria «Nebuloasei lui Laplace», considerată actualmente de
oamenii de ştiinţă ca fiind cea mai apropiată de realitate, afirmă că
planetele şi Soarele s-au format pe măsură ce s-a condensat o masă
de gaz interstelar. Aceasta era mai întâi întunecată înainte de a
deveni luminoasă datorită reacţiilor nucleare care s-au produs în ea.
22 FUNDAMENTELE ASTROLOGIEI
Toate se găsesc însă în împărăţia lui Dumnezeu care este
sistemul solar: «în El, ele au viaţa, mişcarea şi fiinţa» (Faptele
17:28), în sensul cel mai literal, căci sistemul solar în
întregime poate fi considerat ca fiind corpul lui Dumnezeu, iar
planetele ca organele acestui corp, însufleţite prin Viaţa Lui,
mişcându-se cu Forţa Lui, în acord cu Viaţa Lui. Fiecare
planetă vizibilă este corpul fizic al unei mari şi înalte
Inteligenţe Spirituale care este ministrul lui Dumnezeu în
domeniul din Împărăţia Lui unde Ea se găseşte. Ea se
străduieşte să execute Voinţa Lui şi are în vedere Binele ultim
cel mai elevat, în ciuda unui «rău» tranzitoriu.
Aceste Spirite Planetare exercită o influenţă particulară asupra
fiinţelor ce evoluează pe planeta care le personifică; însă au o
influenţă deopotrivă asupra fiinţelor care evoluează pe alte
planete, proporţional cu dezvoltarea pe care aceste fiinţe au
atins-o. Cu cât o fiinţă este plasată mai jos pe scara evoluţiei,
cu atât sunt mai puternice efectele influenţelor planetare, în
timp ce cu cât o fiinţă va fi mai elevată, mai inteligentă şi
individualizată, cu atât va putea să-şi aleagă mai bine propria-i
cale, şi cu atât mai puţin va fi afectată de vibraţiile planetare.
Iată de ce Astrologia aplicată în viaţa zilnică ne este de un
ajutor atât de mare; ea ne face să ne cunoaştem slăbiciunile şi
tendinţele greşite din firea noastră; ea ne indică forţa noastră
precum şi momentele cele mai potrivite pentru dezvoltarea
unei mai mari puteri pentru bine.
Legea lui Bode
Toate religiile ne vorbesc despre «cele şapte genii planetare»:

hindusul are cei « şapte Rishi »;
parsul1, cei « şapte Ameshaspenta »;
mahomedanul, cei « şapte Arhangheli »;
şi creştinul, cele « şapte Spirite din faţa Tronului ».
Astronomul modern, care distinge aspectul spiritual al acestei
ştiinţe cereşti, Astrologia, de aspectul ei material, Astronomia,
numără nouă planete principale în sistemul nostru solar:
Pluton, Neptun, Uranus, Saturn, Jupiter, Marte, Pământ,
1
Adept al Parsismului, religie a popoarelor iranice întemeiată de
Zoroastru.
PLANETELE 23
Venus şi Mercur. Cu ajutorul telescopului, el ne arată că ele
există. Misticul, însă, afirmă că în realitate Neptun şi Pluton nu
1
aparţin sistemului nostru solar iniţial, legea lui Bode pare să
confirme această idee. Această lege spune că dacă scriem o
serie de cifre 4, şi adăugăm 3 la a doua, 6 la a treia, 12 la a
patra, etc., dublând de fiecare dată numărul adăugat, vom
avea ca rezultat o serie de numere care reprezintă aproximativ
distanţele relative de la planete la Soare, cu excepţia celor
două mai îndepărtate, Neptun şi Pluton.
M V P M As J S U N P
e e ă a te u a r e l
r n m r ro p t a p u
c u â t izi i u n t t
u s n e t r u u o
r t e n s n n
r
4 4 4 4 4 4 4 4 4 4
3 6 12 24 48 96 192 384 768
4 7 10 16 28 52 100 196 388 772
Dacă divizăm această serie de numere cu 10, vom obţine 1

pentru distanţa de la Pământ la Soare; celelalte numere vor
reprezenta distanţele de la celelalte planete la Soare, în
raport cu cea a Pământului. Această lege simplă dă
aproape exact distanţele, după cum indică tabloul de mai
jos. În acest tablou, coloana intitulată «Bode» indică
distanţele determinate după această lege, în timp ce
coloana «Distanţă» dă valorile exacte, distanţa de la
Pământ fiind luată ca bază2.
Vedem deci că aceste numere reprezintă, cu o foarte mică

diferenţă, distanţele relative ale celor şapte planete şi ale
1
Astronom german (1747 - 1826).
2
«Unitatea astronomică» este distanţa Pământ-Soare, care are
valoarea de aproximativ 150 de milioane de km.
Vedem deci că aceste numere reprezintă, cu mici diferențe,
distantele relative ale celor șapte planete si ale asteroizilor
din sistemul nostru solar în raport cu Soarele,
cu excepţia lui Pluton şi a lui Neptun, pentru care valorile
nu mai au în mod sigur această concordanţă.
Neptun este încarnarea unui mare Spirit aparţinând Ierarhiilor

Creatoare care ne influenţează în mod normal prin intermediul
Zodiacului. Acest Spirit Planetar lucrează îndeosebi cu
persoanele care se pregătesc pentru Iniţiere. El îi influenţează
şi pe aceia care studiază Astrologia şi o pun în practică în
viaţa lor cotidiană, şi care abordează astfel Cărarea
Cunoaşterii.
Scânteierea stelelor de la exteriorul sistemului solar atestă

fluxul şi refluxul de unde spirituale puse în mişcare de către
păzitorii Misterelor Majore1. Mercurienii, zeii Înţelepciunii, emit
nişte vibraţii similare aparţinând Misterelor Minore; din această
cauză Mercur scânteiază ca o stea.
Câteva caracteristici ale Sistemului Solar
Durata de revoluţie a planetelor în jurul Soarelui (în ani şi

zile):
Viteza medie a planetelor pe orbita lor (în kilometri/oră):
1
Din punct de vedere fizic, această scânteiere este explicată prin
mărimea mică aparentă a stelelor şi turbulenţa aerului atmosferic
care perturbă traseul razelor luminoase care ne vin de la ele.
PLANETELE 25
Înclinarea orbitelor planetelor în raport cu orbita Pământului
(în grade):
În afara revoluţiei lor din jurul Soarelui, planetele se rotesc

şi în jurul axei lor, în general de la vest la est.
Rotaţiile diurne ale planetelor (în zile şi ore):
z
z
Şi Soarele se roteşte în jurul axei sale, trebuindu-i

aproximativ 25 de zile şi 1/3 pentru o rotaţie completă.
Axa unei planete poate fi sau perpendiculară, sau oblică, în
raport cu orbita ei. După Max Heindel, înclinaţia
aproximativă a axelor, în raport cu o perpendiculară pe
planul orbitei, este următoarea (în grade):
Unghiul de înclinare al axei Soarelui cu drumul pe care

pare că-l parcurge, ecliptica, este cam de 7 grade şi 1/4.
Valorile unghiurilor de înclinaţie ale axelor indicate mai sus,
date de ştiinţa ezoterică, nu coincid toate cu cele pe care le
dă ştiinţa fizică. În ceea ce priveşte Pământul, înclinaţia
axei sale este la originea anotimpurilor (a se vedea schema
de la sfârşitul capitolului 3).
Principalele mişcări ale planetelor
Am menţionat mişcarea lor în jurul Soarelui, ca şi rotaţia în

jurul lor, după o axă înclinată faţă de orbita lor. Această
înclinaţie nu e fixă, ea variază foarte lent. În cazul
Pământului, axa lui este supusă la trei mişcări principale:
precesiunea prin care ea descrie un con cum poate s-o
facă axa unei sfârleze; nutaţia care provoacă o slabă
mişcare vibratorie şi o a treia mişcare, foarte lentă, care
corespunde basculării polilor. Această din urmă mişcare
este afirmată de către ştiinţa ezoterică şi face obiectul
cercetărilor ştiinţei actuale. În viitor, Polul Nord actual al
Pământului va fi îndreptat, ca în trecut, direct către Soare.
Mai târziu, Polul Nord se va găsi în poziţia pe care o ocupă
azi Polul Sud şi va reveni, la timpul potrivit, la locul lui
actual. Astfel, climatul tropical şi perioadele glaciare se
succed peste toate punctele fiecărei planete.
Pierre Bézian, mecanic francez citat de Max Heindel, a
construit un aparat ce demonstrează această a treia
mişcare. Această idee îi fusese sugerată de studiul
învăţăturilor propagate la diferite popoare străvechi de
preoţi versaţi în cunoştinţele mistice, mai ales la egipteni.
El a arătat cum această a treia mişcare explică existenţa
fosilelor de floră şi faună tropicale la Polul Nord, fapt care
nu putea fi explicat în nici un alt mod. El a demonstrat de
asemenea că dacă, în decursul acestei a treia mişcări,
înclinaţia axei unei planete (faţă de planul orbitei sale)
depăşeşte 90° şi Polul ei Nord începe să se întoarcă către
Soare, cum este cazul lui Uranus şi al lui Neptun, sateliţii
acelei planete par atunci să se rotească în sensul opus
aceluia al sateliţilor celorlalte planete.
Pe Uranus şi pe Neptun, Soarele răsare la vest şi apune la
est pentru acelaşi motiv: intervertirea polilor lor.
În plus de această a treia mişcare treptată, care în prezent
e cam de 50 de secunde de arc pe secol, şi graţie căreia o
revoluţie completă a axei Pământului s-ar termina teoretic
cam în două milioane şase sute de mii de ani, au existat şi
nişte schimbări bruşte la vremea în care ceea ce este azi
Polul Nord era îndreptat direct spre Soare. Emisfera Sud
era pe atunci în mod constant rece şi întunecată. În
consecinţă, acolo s-a format foarte repede gheaţă şi
această greutate suplimentară a provocat, ultima oară,
răsturnarea subită a globului nostru. Din acea vreme, însă,
PLANETELE 27
Spiritul care altădată conducea Pământul de la exterior, a
pătruns înăuntru, şi va fi imposibil ca pe viitor un asemenea
fapt să se mai reproducă.
Planete «inferioare» şi «superioare»
Astronomii vorbesc de Venus şi de Mercur ca fiind

planetele inferioare, pentru că ele sunt mereu în preajma
Soarelui. Venus nu se vede decât ca luceafărul de
dimineaţă sau de seară, şi îl zărim arareori pe Mercur, care
se ţine foarte aproape de Soare.
Ei numesc superioare celelalte planete pentru că ele se pot
vedea în toate poziţiile, în raport cu Soarele, chiar şi în
partea opusă a acestuia. În acel caz, ele răsar la orizontul
oriental în timp ce Soarele apune la orizontul occidental.
Dacă ne referim la învăţământul Înţelepciunii Occidentale

Rozicruciene, vom utiliza mai degrabă în sens invers aceste
denumiri de inferioare şi de superioare, căci e limpede că
Soarele este încarnarea celei mai înalte inteligenţe din
Sistemul nostru Solar. La începutul fazei actuale din evoluţia
noastră, toate fiinţele care sunt acum în afara Soarelui erau la
interior, dar nu au putut toate să continue să vibreze la
frecvenţa lui înaltă: ele pierdură teren, se cristalizară, şi, cu
timpul, au devenit o piedică pentru celelalte fiinţe mai
avansate. Ele au început să se cristalizeze la poli unde
mişcarea este mai lentă; însă, puţin câte puţin, masa lor a
crescut şi le-a făcut să coboare până la ecuator, unde
mişcarea e cea mai rapidă, şi atunci forţa centrifugă le-a
separat de Soare.
Mai târziu, alte fiinţe nu au mai putut să se menţină la
frecvenţa vibraţiilor Soarelui: şi ele pierdură teren şi fură
separate la rândul lor, gravitând la distanţa potrivită pentru ca
vibraţiile solare să le poată comunica condiţiile necesare
dezvoltării lor.
Spiritele cele mai avansate au rămas cel mai mult timp pe
Soare; deci, dacă vrem să ne folosim de denumirile inferioare
şi superioare, ar trebui să le inversăm.
1
Jupiter constituie în anumite privinţe o excepţie la această
regulă, un caz în care o lege superioară înlocuieşte o lege
inferioară. Într-adevăr, Jupiter, cu masa ei enormă de
substanţă aprinsă, a fost separată de masa centrală pentru că
locuitorii ei ajunseseră la un grad de dezvoltare foarte înalt
pentru care aveau nevoie de înalte vibraţii şi totodată de o
mişcare independentă.
Planetele din sistemul nostru solar iniţial sunt deci încarnările

vizibile ale celor şapte Spirite din faţa Tronului lui Dumnezeu:
Soarele. Fiecare Spirit Planetar difuzează în Sistemul Solar o
calitate de energie inclusă în Energia Primordială Divină.
Relaţia dintre aceste energii şi Sursa lor este analoagă cu cea
dintre culorile curcubeului şi lumina albă care le conţine pe
toate.
Aşa cum ne este posibil să transmitem cu ajutorul undelor
radio mesajul care pune în funcţiune forţa necesară pentru a
face să vibreze membrana unui difuzor, la fel aceste mari
Spirite pot exersa o influenţă asupra noastră, fiinţe omeneşti,
în funcţie de gradul nostru de evoluţie. Dacă încercăm să
acţionăm în conformitate cu legile Binelui, ne vom ridica
deasupra tuturor celorlalte legi şi vom deveni propria noastră
lege. Vom fi atunci colaboratori ai lui Dumnezeu, nişte ajutoare
ale Naturii. Acest privilegiu este al nostru, dar a noastră va fi şi
pierderea suferită dacă eforturile noastre nu tind să trăim după
cele mai înalte posibilităţi ale noastre.
Să ne străduim deci să ştim, pentru ca să putem acţiona. Mai
presus de tot, să ne ferim de a trata această ştiinţă a astrelor
în chip de ghicitori şi să ne servim de ea pentru a ne satisface
vreun interes personal. Să respectăm în toate sensul spiritual.
În acest fel, pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice
inteligenţă, ne va aduce o bucurie durabilă în măsura în care
ne vom pune cunoştinţele în slujba semenilor noştri.
1
Ştiinţa recunoaşte că Jupiter are un comportament diferit de
celelalte planete. Într-adevăr, ea emite mai multă radiaţie decât
primeşte, ceea ce, în general, este caracteristic pentru o stea.
PLANETELE 29
Planetele
Iată simbolurile lor precum şi o redare prescurtată a

semnificaţiei lor fundamentale1:
Soare2…. Viaţă, Individualitate

Lunã2 ….. Fecundaţie, Pol receptiv al personalităţii
Mercur…. Comunicare, Intelect
Venus…. Coeziune, Iubire
Marte……. Energie dinamică, Acţiune
Jupiter…. Ideaţie, Expansiune
Saturn…. Aprofundare, Concentrare
Uranus… Intuiţie, Eliberare
Neptun… Inspiraţie, Identificare proiectivă
Pluton…. Regenerare, Iniţiere
Calităţile exprimate de planete, în hora lor de-a lungul

spaţiului, vor fi nuanţate prin vecinătatea lor. Aceasta este
constituită de «constelaţii», «semne» şi «Case».
1
Semnificaţia generală a semnelor, planetelor şi Caselor este dată la
paragraful «Cuvinte-cheie» din partea de «Vocabular Astrologic».
2
Cei doi luminători, Soarele şi Luna, sunt desemnaţi, de asemenea,
ca «planete», din comoditate de limbaj.
CAPITOLUL DOI
Constelaţii, semne şi case
Deşi Soarele se află cu mai multe milioane de kilometri mai

aproape de Pământ în ianuarie decât în iulie, razele lui
transmit atunci mai puţină căldură în emisfera nordică, şi
este evident că distanţa afectează puţin transmiterea
căldurii; însă, pe măsură ce Soarele se înalţă pe cer,
aceasta se măreşte. Maximul e atins vara, când razele
solare sunt cel mai aproape de verticală : în consecinţă,
unghiul sub care ne vin aceste raze determină în principal
influenţa lor.
Pentru planete, principiul este identic. Efectele lor depind în

principal de unghiul sub care le vedem, şi nu de distanţa lor
până la Pământ. Astrologia tratează despre aceste unghiuri
şi despre observarea efectelor lor asupra omenirii, pe plan
fizic, emoţional, mental şi spiritual (influenţa unei planete
depinde, de asemenea, de zodia în care se găseşte, dar
vom vedea aceasta mai încolo).
Parcursul aparent al Soarelui pe sfera cerească (numit
ecliptică) a fost divizat în douăsprezece semne zodiacale,
corespunzând celor 12 constelaţii zodiacale. Cerul
observat dintr-un loc dat a fost împărţit, de asemenea, în
12 Case.
Majoritatea începătorilor dovedesc o mare dificultate în a

stabili o diferenţă între constelaţii, semne şi Case.1
Constelaţiile sunt grupări de stele fixe. Acelea care se

găsesc pe traseul planetelor au o influenţă
preponderentă. Ele au fost grupate în douăsprezece
constelaţii zodiacale.
1
Unele precizări vor fi date în «Vocabularul Astrologic».
CONSTELAŢIILE 31
Semnele sunt nişte diviziuni egale ale cerului care încep la
punctul vernal, punct particular de pe ecliptică unde
Soarele se găseşte la echinocţiul de primăvară.
Casele sunt nişte diviziuni ale cerului relative la locul de
naştere.
Constelaţiile Zodiacului sau Zodiacul natural
Cele douăsprezece constelaţii constituie zodiacul natural

sau zodiacul sideral. Pe acesta evoluează, încetul cu
încetul, punctul vernal, origine a semnelor zodiacului. Acest
punct pare să meargă înapoi în constelaţii cu aproximativ
50 1/4 secunde pe an, un grad în 72 de ani, un semn în
2150 de ani, pentru a regăsi aceeaşi poziţie cam după
25800 de ani. Această mişcare retrogradă a punctului
vernal pe zodiacul natural este numită «precesiune a
echinocţiilor».
Raţionalistul nu vede în această mişcare decât efectul
atracţiei combinate a Soarelui şi a Lunii. Pentru mistic,
această mişcare este, în plus, în armonie cu drumul în spirală
al evoluţiei, urmat tot atât de bine de steaua de pe cer ca şi de
steaua de mare, şi observabil peste tot în natură.
La sfârşitul fiecărui ciclu, există concordanţă între zodiacul
natural (cele 12 constelaţii) şi zodiacul intelectual (cele 12
semne). După Max Heindel, acest eveniment a avut loc pentru
ultima oară în anul 498 d.I.C. Atunci începe o nouă perioadă
mondială, o nouă fază a evoluţiei, o curbă mai înaltă a spiralei
pe care noi progresăm fără încetare înspre Dumnezeu. Chiar
şi din punct de vedere material, este sigur că progresul în
spirală al Sistemului Solar observat de astronomi trebuie să
schimbe unghiul de incidenţă al razelor de lumină provenind
de la stelele fixe. Cum unghiul de incidenţă al razelor solare
ce cad pe Pământ produce diferenţa de climă dintre vară şi
iarnă, este rezonabil să se creadă că o schimbare similară
trebuie să rezulte din deplasarea poziţiei noastre în raport
cu stelele fixe. S-a observat că condiţiile climaterice au o
influenţă marcantă asupra temperamentului nostru - noi ne
CONSTELAŢIILE 33
simţim diferiţi vara faţă de ceea ce suntem iarna – aşa că,
acelaşi fenomen, aplicat stelelor, n-ar putea să explice, pentru
omenire, modificările pe care noi le numim «evoluţie»? Acest
lucru îl afirmă misticul. Razele Soarelui, prin variaţia unghiului
lor de incidenţă, fac să crească frunzele şi florile într-un
anotimp şi le fac să se ofilească într-altul; în acelaşi fel,
influenţa stelelor fixe aduce nişte schimbări mai importante în
floră şi faună; ea este în relaţie cu prosperitatea şi decăderea
naţiunilor şi cu schimbarea de mentalitate pe care o numim
civilizaţie.
Zodiacul natural se compune deci din constelaţiile (formate ele
însele din stele fixe) care se află pe parcursul aparent al
Soarelui pe cer. Ele ocupă porţiuni de spaţiu diferite.
Zodiacul intelectual începe din punctul variabil unde se
găseşte Soarele la echinocţiul de primăvară (acest punct se
situează actualmente în constelaţia Peştilor). El este împărţit
în douăsprezece semne de lungime egală (30°). Acest zodiac
e cel pe care îl utilizăm în principal în astrologie.
Semnele Zodiacului sau

Zodiacul intelectual
Maxima lui Hermes, «Ceea ce e jos este ca ceea ce e sus»,

exprimă legea de analogie care lămureşte multe din misterele
Universului. Ea pune în evidenţă aceleaşi puncte reliefante din
evoluţia omului sau a microbului, din cea a stelei sau a
asteriei.
Astfel, la cele 12 constelaţii ale zodiacului natural, din

care emană nişte forţe ce influenţează îndeosebi Sistemul
Solar, naţiunile şi civilizaţiile, corespund cele 12 semne ale
zodiacului, care constituie o matrice pentru manifestarea
Vieţii pe Pământ. Amprenta lor este perceptibilă până în
corpul omenesc, ale cărui diferite părţi sunt în legătură cu
semnele.
Termenul «zodiac» semnifică «roată a vieţii» şi evocă un ritm

ciclic al energiilor necesare pentru exprimarea vieţii. Aceste
energii, care emană din «Spiritele planetare», se exprimă într-
un mod diferit în funcţie de zodia în care se găseşte planeta.
Fiecare din cele 12 semne ale zodiacului adaugă un colorit
diferit la semnificaţia unei planete. Percepţia acestor nuanţe
de expresie constituie una din bazele de interpretare a temei
astrologice.
Fiecare semn, intim legat de celelalte, nu are sens decât în
raport cu Întregul care este zodiacul.
Redăm mai jos un rezumat din semnificaţia acestor semne.
Reprezentarea semnelor zodiacului
Notă: Ca şi planetele, semnele zodiacale sunt reprezentate prin

simboluri. A se vedea referitor la aceasta paragraful «Semne» din
partea a doua a cărţii.
Zodiacul, ca orice cerc, este împărţit în 360 de grade. Fiecare din
cele 12 semne cuprinde deci 30°. Numerotarea în grade se face în
sensul invers al acelor unui ceas, pornind din semnul Berbecului.
CONSTELAŢIILE 35
Semnificaţia prescurtată a zodiilor
Legea de analogie menţionată mai sus permite, între altele, să

se sesizeze relaţia intimă dintre «Ciclul de Viaţă», zodiacul, şi
procesul de încarnare al unui Ego, sau Scânteia de Viaţă din
om. Max Heindel o exprima astfel:
« Într-adevăr, aşa cum razele Soarelui focalizate printr-o
lentilă pot fi concentrate într-un punct, la fel viaţa spirituală a
Soarelui (), concentrată asupra celor două semne pe care le
guvernează Marte ( ), ne aduce în domeniul fizic o viaţă
provenind din lumea invizibilă.
Racul, primul din semnele de apă, era descris de vechii
egipteni ca un scarabeu, considerat de ei ca emblemă a
sufletului. Or, ocultiştii ştiu că atomul-germen al corpului este
implantat atunci când Soarele Vieţii, Ego-ul, este în faza
dezvoltării lui ce corespunde Racului, în armonie cu forţele
lunare de fecundaţie.
Părţile corpului guvernate de semnele
zodiacale
Patru luni mai târziu, atunci când Soarele de Viaţă traversează

o stare în relaţie cu al doilea semn de apă, Scorpionul,
guvernat de Marte, planetă a pasiunii şi a emoţiei, coarda de
argint care leagă corpul dorinţei1 de vehiculele inferioare este
prinsă; aceasta e «însufleţirea», prima manifestare a vieţii
individuale a fetusului. În acel moment, Ego-ul a dizolvat
globulele nucleate din sânge cu ajutorul cărora viaţa din mamă
s-a manifestat în organismul în creştere. Atunci poate el însuşi
să înceapă să lucreze în lichidul vital şi să-şi manifeste
existenţa ca fiinţă fizică, până ce Soarele Vieţii şi-a terminat
parcursul şi atinge din nou misticul semn al optulea.
Opt luni după ce atomul-germen a fost implantat,
Soarele Vieţii (Spiritul) intră în Peşti, ultimul semn de
apă din Zodiacul mistic, guvernat de expansivul
1
A se vedea paragraful «Planete» din partea a 2-a.
CONSTELAŢIILE 37
Jupiter. Sub influenţa lui binefăcătoare, apele naşterii
se umflă şi rup punga apelor, atunci când cele nouă luni ale
gestaţiei s-au împlinit. Ele îl depun pe noul născut pe Oceanul
Vieţii la primul grad al Berbecului. El este primit acolo şi
încălzit de razele combinate ale lui Marte şi ale Soarelui,
respectiv guvernatorul şi planeta exaltată în această zodie.
Astfel, el e pregătit pentru lupta pentru viaţă prin energicul zeu
al Războiului şi «cupa lui de viaţă» - mare sau mică - este
umplută de Soare, marele rezervor cosmic de energie vitală.»
Casele
Celor 12 semne ale zodiacului le corespund cele 12 Case

astrologice, care sunt diviziuni ale cerului relative la un loc
şi la un moment date.
Aidoma Soarelui care răsare dimineaţa la est, Ascendentul,
«Asc», este gradul din zodiac care se înalţă la orizontul
estic în clipa naşterii1. În partea opusă, în direcţia vest,
Descendentul este punctul cerului unde vedem stelele de
pe panglica zodiacală apunând (a se vedea privitor la
aceasta paragraful «Case» din partea a doua a acestei
cărţi).
Mijlocul Cerului, reprezentat prin «MC», este gradul din
zodiacul intelectual prin care trece meridianul locului, adică
punctul din zodiac cel mai înalt pe cer în momentul naşterii.
Opusul lui de pe zodiac este numit Fundul Cerului.
Fiecare sfert de spaţiu (delimitat prin aceste patru puncte:
Ascendent, Mijlocul Cerului, Descendent şi Fundul Cerului)
este divizat în trei părţi. În acest fel sunt obţinute cele
douăsprezece Case.
Planetele care, în momentul naşterii, vor fi într-unul din
aceste puncte, sau în oricare alt loc de pe cer, se vor
prezenta sub unghiuri diferite (în raport cu Pământul), ceea
ce va nuanţa influenţa lor.
Echinocţiul din 21 martie este momentul în care Soarele se
găseşte în punctul vernal. Este de asemenea începutul
primului semn al zodiacului intelectual: Berbecul. Prin
analogie, Ascendentul, sau începutul primei Case, exercită
1
Ca urmare a rotaţiei Pământului, un nou grad din zodiac răsare la
fiecare 4 minute (în medie).
în tema astrologică o influenţă corespunzătoare gradului
zero din Berbecul.
Casele sunt corespondentul zodiacului intelectual în ciclul
zilnic. Într-adevăr, Soarele face, pe de o parte, un an
pentru a parcurge cele douăsprezece semne ale
zodiacului, şi, pe de alta, o zi pentru a traversa cele
douăsprezece Case relative la un loc dat.
A doua Casă corespunde Taurului, a treia Gemenilor, şi
aşa mai departe. Casele astrologice privesc diferite
domenii ale existenţei concrete. Astfel, o energie planetară,
nuanţată de o zodie, se va manifesta într-un mod privilegiat
în domeniul vieţii indicat de Casa din temă pe care o
ocupă.
Schema următoare dă o vedere succintă a semnificaţiei
Caselor.
Cuvintele cheie ale Caselor
Orizonturi
mai
vaste
Semnificaţia generală a semnelor, planetelor şi a Caselor este dată la

paragraful «Cuvinte cheie» din partea «Vocabular Astrologic».
CONSTELAŢIILE 39
După aceste câteva noţiuni fundamentale, vom aborda în
capitolele următoare modul în care se montează o temă
astrologică.
O temă astrologică este o hartă a cerului care

indică, pentru locul, data şi ora naşterii, poziţia
planetelor în semnele zodiacale şi în Case.
Pentru aceasta, există două etape principale:

1. Găsirea poziţiei Ascendentului şi a Caselor. Aceasta va
fi obiectul capitolului 4.
2. Găsirea poziţiei planetelor: vom vedea aceasta în
capitolele 5 şi 6.
Dar mai înainte, trebuie să cunoaştem datele necesare

pentru stabilirea temei. Acesta constituie obiectul
capitolului următor.
CAPITOLUL TREI
timpul şi locul,
factorii calculului
unei teme astrologice
Prin precesiunea echinocţiilor, punctul vernal trece prin

toate constelaţiile zodiacale în aproximativ 25800 de ani. În
fiecare an, Soarele marchează ritmul anotimpurilor şi
revine în acelaşi semn zodiacal după cam 365 de zile. În
fiecare zi, el pare că răsare la est şi că apune la vest,
marcând astfel ziua noastră de 24 de ore. Aşadar, dintr-un
loc, putem observa mai multe ritmuri cosmice, aidoma cu
acele unui ceasornic. Cum stelele care formează
constelaţiile nu regăsesc aceleaşi poziţii, în raport cu
semnele, decât la capătul a 25800 de ani şi cum un grad
diferit al zodiacului răsare la orizont la fiecare patru minute
aproximativ, noi putem spune că fiecare temă de naştere
este absolut individuală, chiar şi în cazul gemenilor, temele
astrologice pot fi diferite1.
Studentul va înţelege deci importanţa timpului în calculul

unei teme astrologice. Pentru a putea calcula o temă de
naştere exactă, el va trebui să cunoască, între altele, data
şi ora de naştere a persoanei. Pentru aceia care nu-şi
cunosc ora de naştere, există diferite metode pentru a o
regăsi; însă acest subiect aparţine unui nivel mai avansat
din acest studiu.
Un alt factor diferenţiază naşterile. Atunci când Soarele
răsare acolo unde trăim noi, el apune în altă parte. Când
este amiază în locul de naştere al unei persoane – Soarele
fiind «sus» pe cer şi deasupra orizontului - poate fi miezul
nopţii în locul de naştere al alteia, cu Soarele dedesubtul
orizontului. Ştim că efectul fizic al razelor sale variază după
1
În plus, fiecare geamăn aduce o experienţă diferită provenită din
încarnările lui precedente.
TIMPUL ŞI LOCUL 41
poziţia lui. Când o schimbare fizică este perceptibilă,
influenţa spirituală care este cauza ei trebuie deopotrivă să
fie diferită. Vom vedea că nişte copii născuţi în aceeaşi
clipă, dar în locuri îndepărtate, vor avea teme diferite.
Timpul şi locul sunt factorii fundamentali pentru

calculele temei astrologice.
Locul: latitudine şi longitudine
Vom învăţa mai întâi să situăm un loc căutându-i

coordonatele geografice: latitudinea şi longitudinea.
Acestea se găsesc consultând, de preferinţă, tabelele
geografice ale unei lucrări de specialitate, sau, în lipsa ei,
nişte hărţi geografice.
Ca exemplu de hărţi geografice, cităm hărţile din atlase şi
hărţile de stat major.
Ca exemplu de cărţi conţinând tabele geografice, să cităm
indexul anumitor atlase, lucrările specializate în problemele
de ora, şi cartea noastră «Tabelele Caselor». Le vom găsi
referinţele la sfârşitul primei părţi, în «Bibliografia
studentului». Cu una din aceste cărţi putem obţine direct
poziţiile geografice ale oraşelor.
Utilizarea tabelelor geografice
Vom lua ca exemplu căutarea coordonatelor geografice ale

lui Los Angeles, Buenos Aires şi Paris dintr-un atlas.
Notăm în mod succesiv:
Lat. Long.
°’ ° ’
Buenos Aires, Argentina ........... 34 30S 58 20W
Los Angeles, Calif., USA........... 34 00N 118 10W
Paris, Franţa ....................…….. 48 50N 2 20E
Raportându-ne la explicaţiile din indexul atlasului, vedem

că aceste latitudini şi longitudini sunt date în
grade şi minute de arc. Putem, de obicei, să rotunjim
aceste poziţii la gradul cel mai apropiat, incidenţa asupra
preciziei fiind relativ slabă.
Obţinem:
Lat. Long.
Buenos Aires, Argentina ........... 34°S 58° W
Los Angeles, Calif., USA........... 34°N 118° W
Paris, Franţa ........................…. 49°N 2° E
Este important de notat că longitudinile şi latitudinile se

referă la cele patru puncte cardinale:
- Nordul (N) şi Sudul (S) pentru latitudine;
- Vestul (W, de la englezul West) şi Estul (E), pentru
longitudine.
Latitudinea de 0° corespunde ecuatorului.
Longitudinea de 0° corespunde meridianului Greenwich,
oraş situat în apropierea Londrei (vezi schema de la pagina
46).
Trebuie să luăm seamă, consultând tabelele geografice, să
nu ne înşelăm între oraşe cu acelaşi nume, situate în
ţinuturi diferite.
De exemplu, din Tabelele Caselor putem releva:

Oraşe Lat. Long.
Amsterdam, Nth.................……….. 52 N 21 0h 20 E
Amsterdam I., Ind. O. ........……….. 37 S 50 5h 10 E
sau şi
Springfield, Ill., USA .………........... 39 N 49 5h 59 W
Springfield, Mass., USA.....……….. 42 N 07 4h 50 W
Springfield, Mo., USA ........………. 37 N 11 6h 13 W
Springfield, Oh., USA.........………. 39 N 50 5h 35 W
În exemplele de mai sus, longitudinea e data în ore (şi minute de

timp), aşa cum o vom folosi. Atunci când longitudinea e dată în
grade (şi minute de arc), ca în atlase, trebuie să o transformăm
pentru a obţine o longitudine în ore şi minute.
Înainte de a continua cu utilizarea harţilor geografice, vom

examina un pic mai în detaliu aceste conversiuni.
Conversiunea longitudinilor în ore
Pământul făcând un tur în jurul lui în 24 de ore, este

practic să se divizeze circumferinţa cercului ecuatorial
TIMPUL ŞI LOCUL 43
în 24 de părţi egale numite ore, în corespondenţă cu cele
360 de grade ale unui cerc.
1 oră corespunde atunci la 15 grade
(fiindcă 24h x 15 = 360°),
4 minute corespund la 1 grad
(fiindcă 4m x 15 = 60’ = 1°),
4 secunde corespund la 1 minut de arc
(fiindcă 4s x 15 = 60’’ = 1’).
Vom fi atenţi să nu confundăm minutele de ore (min sau m)

cu minutele de grade sau de arc (‘) (fiindcă 1min ↔ 15’).
Conversiuni între măsuri de unghiuri:

Grade..... Ore
15° ↔ 1 h
1° ↔ 4 min
1’ ↔ 4 s
Să reamintim corespondenţele:
Ore ..............................1h = 60 min 1min = 60s

Grade sau arc ...............1° = 60’ 1’ = 60’’
Pentru a ilustra aceste conversiuni vom exprima longitudinea

oraşelor Buenos Aires, Los Angeles şi Paris în ore şi minute.
Pentru aceasta, înmulţim numărul de grade est sau vest faţă de
Greenwich cu 4 pentru a obţine numărul de minute de decalaj în
raport cu Greenwich. Apoi transformăm aceste minute în ore.
Buenos Aires, Argentina ….....W, 58 x 4m = 232m = 3h 52W
Los Angeles, Calif., USA.........W, 118 x 4m = 472m = 7h 52W
Paris, Franţa ............................E, 2 x 4m = 8m = 0h 8E
Luând longitudinile mai precis (cf. pagina 42), am fi găsit

respectiv: 3h 53m 20s W, 7h 52m 40s W, 0h 09m 20s E.
Utilizarea hărţilor geografice

Se poate întâmpla, de asemenea, ca să dispunem de un
atlas care să nu dea direct latitudinile şi longitudinile. Noi
trebuie atunci să căutăm pe hărţi1 oraşul sau localitatea
cea mai apropiată de locul de naştere.
Pentru Madrid, coordonatele geografice aproximative vor fi:

4° W longitudine şi 40° N latitudine.
Pentru Porto, vom lua:
8°30’ W longitudine şi 41° N latitudine.
Pentru Lisabona, vom lua:
9° W longitudine şi 39° N latitudine.
1
Consultând aceste documente, este indispensabil să verificăm dacă
longitudinile sunt în grade sexazecimale sau centezimale.
Pentru anumite atlase vechi, trebuie deopotrivă să se controleze ca
referinţa longitudinilor să fie cu adevărat Greenwich (de lângă
Londra). În cazul respectiv, acest oraş are longitudinea 0°.
TIMPUL ŞI LOCUL 45
Pentru a găsi latitudinea şi longitudinea, căutăm liniile
subţiri orientate orizontal pentru latitudine, şi vertical pentru
longitudine. La extremitatea acestor linii se găsesc nişte
cifre care indică gradele de latitudine sau gradele de
longitudine. Se caută să se evalueze cât mai exact poziţia
oraşului apreciind valoarea intervalului care îl separă de
liniile de longitudine cele mai apropiate.
Locul: câteva definiţii
Din punct de vedere geografic, globul terestru este divizat

prin două sisteme de cercuri imaginare. Unul din aceste
cercuri e situat la egală distanţă de Polul Nord şi de Polul
Sud, este numit ecuator şi are latitudinea zero. Liniile de
latitudine sunt nişte cercuri imaginare concentrice, paralele
cu ecuatorul, la nord sau la sud.
Liniile de longitudine definesc cel de-al doilea sistem
de cercuri. Sunt numite meridiane, căci în toate locurile cu
aceeaşi longitudine este amiază în aceeaşi clipă. Oricare
ar fi apropierea lor faţă de ecuator sau distanţa faţă de
Polul Nord sau Polul Sud, Soarele este atunci în punctul
cel mai înalt de pe cer din cursa lui zilnică. Unul din
meridiane trece aproape de Londra, prin Greenwich mai
precis, şi poartă numarul 0.
Longitudinile sunt date fie în grade, la vest sau la est de
acest meridian zero, fie în ore şi minute, de obicei cu un
semn « + » pentru vest şi un semn « - » pentru est.
Latitudinea ne indică deci poziţia unui loc în raport cu

ecuatorul (la nord sau la sud), iar longitudinea distanţa lui
la est sau la vest de Greenwich.
Atunci când situarea unui loc este dată prin aceste două
elemente, poziţia lui e determinată cu precizie. Atunci el nu
poate fi confundat cu un alt loc. Astrologul posedă astfel
primele date necesare la calculul unei teme astrologice.
Timpul
Pentru a putea calcula o temă de naştere, noi trebuie să

cunoaştem deopotrivă «Timpul Universal de naştere».
Acesta este Timpul de la Greenwich din momentul naşterii.
La modul general, Timpul Universal1 serveşte de referinţă
internaţională; pentru acesta sunt calculate efemeridele
care dau poziţiile efemere ale planetelor.
Ca dată de plecare, noi dispunem de «Timpul Legal» de
naştere, adică ora pe care o indică ceasul nostru.
Din punct de vedere astrologic, ora de naştere a unui copil

este momentul exact al primei sale inspiraţii, însoţită de
obicei de un ţipăt, şi nu momentul naşterii.
Într-adevăr, starea chimică a atmosferei se schimbă în
fiecare clipă, pe măsură ce variază vibraţiile care ne
vin de la astre. Remarcăm această schimbare din atmosferă
1
Timpul Universal este numit adesea în mod impropriu Timp Mediu
la Greenwich (GMT).
TIMPUL ŞI LOCUL 47
în funcţie de poziţia Soarelui pe cer la diferite ore ale zilei, sau
la diferite epoci ale anului. Aerul nopţii diferă de atmosfera de
la miezul zilei. Aceste schimbări nu sunt bruşte, ci ne sosesc
în mod imperceptibil. Noi, care suntem obişnuiţi cu ele, şi deci
mai căliţi, resimţim mai puţin aceste variaţii continue. Însă
micuţul corp sensibil al noului născut este puternic impresionat
de această primă intrare subită de aer în plămânii săi;
oxigenul pe care acesta îl conţine se răspândeşte în tot corpul
amestecându-se cu sângele, şi fiecare celulă primeşte o
amprentă specială. Aceasta va rămâne toată viaţa, deşi
celulele se schimbă, aşa cum o cicatrice lasă o urmă pe corp
în ciuda reînnoirii celulelor. Această primă amprentă, a cărei
oglindire e tema de naştere a copilului, este baza fizică a
particularităţilor fiecăruia. Putem găsi în ea şi cauza
diferenţelor de temperament care fac ca două persoane să nu
acţioneze în acelaşi fel sub aceleaşi influenţe stelare. Această
amprentă este în armonie cu gradul nostru de dezvoltare, aşa
cum o cere Legea Cauzei şi Efectului, care ne dă în fiecare
încarnare însuşirile dezvoltate în existenţele noastre
precedente. Noi nu avem un anume destin pentru că ne
naştem într-un anumit moment, ci am fost aduşi să ne naştem
chiar în ora în care razele stelare ne vor da tendinţele
necesare pentru a ne elibera de destinul generat de noi în
vieţile noastre trecute şi pentru a evolua mereu mai mult spre
perfecţiune.
Această distincţie este foarte importantă. Ea arată diferenţa
care există între punctul de vedere al materialistului şi
concepţia spirituală a Astrologiei.
În lipsa cunoaşterii momentului primei inspiraţii, vom utiliza

timpul (data şi ora) înscrise pe actul de naştere.
Timp Legal
Timpul Legal este timpul adoptat în general pentru o ţară

întreagă sau pentru un ţinut. Cunoaşterea « Fusului Orar »
de care se leagă acea ţară şi folosirea eventuală a unei ore
de vară de către aceasta, sunt elementele indispensabile
pentru a obţine Timpul Universal de naştere plecând de la
Timpul Legal.
Vom fi atenţi să notăm ora Timpului Legal de naştere în 24
de ore. Într-adevăr, cum unele persoane dau o oră
cuprinsă între 0 şi 12, este prudent să întrebăm dacă
aceasta nu este de după-masă. În acest caz, vom adăuga
12 ore înainte de a efectua orice alt calcul (ora 7 după-
amiaza sau seara corespunde la 7 + 12 = 19h).
În numeroase ţări, uzajul permite încă orele «înainte de

amiază» şi «după-amiază», dar acesta are tendinţa să
dispară. Noi vom folosi întotdeauna notaţia de la 0 la 24 de
ore conform convenţiilor internaţionale.
Fusuri orare
Pământul învârtindu-se în jurul lui în 24 de ore, a fost

împărţit în 24 de fusuri orare. Între două fusuri succesive,
decalajul orar este de 1 oră. Fusul orar care are ca centru
meridianul Greenwich este numit prin convenţie «fusul orar
0». Fusul care e situat imediat la est, cu 1 oră în avans faţă
de el, este numit «fusul 1h E»; fusul imediat la vest, în
întârziere cu o oră faţă de fusul 0, este numit «fusul 1h W»,
şi aşa mai departe.
Fusurile orare sunt nişte benzi de 15° longitudine care,
teoretic, merg de la Polul Nord la Polul Sud. În practică,
aceste fusuri orare urmăresc limitele geografice ale
statelor, cum o arată harta «Fusuri orare». Aceste trasee
pot şi să fie modificate în cursul anilor, şi anumite locuri pot
astfel să-şi schimbe fusul orar, şi chiar să adopte o oră
intermediară.
Franţa trăieşte cu fusul orar 1h E din 1940 (legalizat din 16

septembrie 1945), când de fapt fusul ei orar teoretic este fusul 0h.
Ceasurile noastre (în Franţa) arată ora 13 când este amiază la
Greenwich.1
Ţările care au adoptat acelaşi fus orar au aceeaşi «oră de

iarnă».
Astfel atunci când e ora 13 în Suedia, ţară aparţinând
fusului orar 1h E, este de asemenea ora 13 în Congo, care
aparţine aceluiaşi fus.
1
România a adoptat la 24.07.1931 fusul orar 2h E. (N.t.)
TIMPUL ŞI LOCUL 49
Ora de vară
Din motive economice, şi pentru a beneficia la maximum

de lumina zilei, anumite ţări, în timpul unei părţi a anului,
adoptă o oră diferită. Locuitorii lor îşi dau ceasurile înainte
cu o oră pe durata perioadelor de vară.
Începând cu 1916, anul când au apărut orele de vară, ţările
au utilizat anumite reguli mai mult sau mai puţin respectate.
În unele ţări, ca Statele Unite ale Americii, situaţia era
deosebit de complicată înainte de 1967. Pe bună dreptate
căci, unele oraşe, printr-o hotărâre municipală, făceau
excepţie de la legea federală. Este deci necesar să se
cunoască, nu numai această precizare, ci şi dacă ora
înscrisă în registrul stării civile a ţinut cont de ea!
În numeroase ţări, locuitorii micilor localităţi nu aplicau
această oră care le modifica obiceiurile.
Fusuri orare şi ore de vară
În caz de dubiu faţă de ora indicată prin actul de naştere, ne

putem informa pe lângă autorităţile municipale din locul de
naştere. Majoritatea cazurilor pot fi totuşi soluţionate
consultând una din cărţile citate în Bibliografia studentului, de
la sfârşitul primei părţi, şi tratând despre problema Orei.
Noţiunile de «fus orar» şi de «oră de vară» sunt deseori legate

în mod intim. De aceea lucrările care tratează despre aceste
chestiuni dau de obicei fusul orar iar apoi decalajul de oră de
vară în raport cu această referinţă.
Pentru Buenos Aires, Argentina, notăm că la 1 mai 1920, ţara a
schimbat fusul orar, sau timpul standard, trecând de la + 4h 17m
la fusul internaţional 4h W. Patru ore corespund şi la meridianul
standard 60° W (fiindcă 1 oră echivalează cu 15 grade). Cărţile
indicate dau în continuare lista orelor de vară care le sunt
cunoscute, şi remarcăm că Argentina utilizează în general ora de
vară.
Pentru oraşul Los Angeles, California, SUA, observăm că fusul
orar 8h W (120° W) a fost adoptat din 18 noiembrie 1883 în statul
California. Orele de vară nu au urmat mereu o regulă precisă, iar
uneori nu urmau legea federală. Din 1967, Statele Unite ale
Americii utilizează o regulă comună aplicând orele de vară din
ultima duminică din aprilie până în ultima duminică din octombrie.
TIMPUL ŞI LOCUL 51
Pentru Paris, căutăm la «Franţa», şi aflăm că această ţară utiliza
meridianul Parisului ca fus orar, adică 0h 09 E, înainte de a
adopta fusul orar zero la 11 martie 1911. Notăm, de asemenea,
că, din 25 februarie 1940, Franţa are cel puţin o oră de decalaj
orar faţă de meridianul Greenwich, chiar şi iarna, şi că, prin
urmare, ea aplică de la această dată fusul orar 1h E (15° E).
Franţa urmează un regim orar variat, coordonându-şi ades orele
de vară cu alte ţări europene. Remarcăm deopotrivă că, pentru
anii 1940 la 1942, trebuie să se facă distincţie între diversele zone
de care aparţine locul căutat. Într-adevăr, la acea epocă, datorită
ocupaţiei germane, Franţa urma două regimuri orare.
Dat fiind că avem o extremă complexitate a diferitelor

sisteme aplicate, rezultă că este necesar să se consulte o
carte ce tratează despre orele de vară şi fusele orare.
Aceasta ne va permite să calculăm decalajul orar existând
între Timpul Legal şi cel care trebuie să servească în mod
real drept bază pentru calcule: Timpul Universal.
Timpul Universal
Timpul Universal se bazează pe timpul de la Greenwich.

Prescurtarea oficială a Timpului Universal este «UT», din
englezul «Universal Time».
Să calculăm Timpul Universal la trei naşteri, din aceeaşi zi,
pentru:
Buenos Aires şi un timp legal de 2h 30, 8 august 1984.
Los Angeles şi un timp legal de 21h 15, 8 august 1984.
Paris şi un timp legal de 0h 30, 8 august 1984.
Pentru prima naştere, găsim că fusul orar teoretic al Argentinei
este 4h W. Cum august corespunde iernii în emisfera sudică, vom
admite că Argentina trăieşte chiar cu ora fusului orar 4h W, fără
oră de vară. Formulăm operaţiile după cum urmează:
Timp legal de naştere (oră şi dată): 2h 30 8/8/84

Adăugăm valoarea fusului orar Vest: + 4h
Deci Timpul Universal (oră şi dată): = 6h 30 8/8/84
Ceea ce înseamnă că atunci când era 2h 30 la Buenos Aires, era

6h 30 la Greenwich.
Pentru al doilea exemplu, noi cunoaştem fusul orar al Californiei,
găsit deja în unul din exemplele paragrafului precedent: 8h W.
Reamintim regula orelor de vară care prevalează în SUA din
1967: din ultima duminică a lui aprilie până în ultima duminică a
lui octombrie. Locuitorii trăiesc atunci cu o oră în avans faţă de
orarul lor obişnuit, care e acela al fusului lor orar. Va trebui să se
scadă această oră de vară pentru acele date.
Timp legal de naştere (oră, dată): 21h 15 8/8/84

Scădem, dacă e necesar, ora de vară: - 1h
Adăugăm valoarea fusului orar Vest: + 8h
Adică rezultatul intermediar de .............................. 28h 15 8/8/84
Sau Timpul Universal (ora şi data) = 4h 15 9/8/84
Atunci când la Los Angeles era 21h 15, era deja 4h 15 din ziua
următoare la Greenwich.
În primul exemplu, am găsit o dată a Timpului Universal

identică cu data legală. În al doilea, datele diferă cu o zi.
Într-adevăr, un loc îşi schimbă data din momentul în care,

pentru acel loc, este ora 24. Un loc poate să-şi fi schimbat
deja data în timp ce, pentru un altul, această schimbare nu
va interveni decât câteva ore mai târziu.
Timpul Universal, care este ora de la Greenwich, nu se

abate de la această regulă şi trebuie să ţinem cont de ea în
stabilirea temei noastre natale.
Data Timpului Universal poate să varieze cu o zi faţă de

data Timpului Legal, în plus sau în minus.
Când trebuie să scădem 24 de ore, ca în al doilea exemplu

de mai sus, adăugăm atunci o zi la dată. În cazul contrar,
ca în exemplul care urmează, scădem o zi din dată.
Ora Parisului, care e reglată de obicei pe fusul orar 1h E,

comporta o « oră de vară » la 8/8/84. Timpul Universal este deci:
Timpul legal de naştere (oră, dată): 0h 30 8/8/84
(Pentru a putea efectua operaţiile,
transformăm acest timp adăugând 24h
la ore şi scăzând o zi din dată): 24h 30 7/8/84
Scădem ora de vară: - 1h
Scădem valoarea fusului orar Est: - 1h
Adică Timpul Universal (ora şi data): =22h 30 7/8/84
TIMPUL ŞI LOCUL 53
În rezumat:
1 - Din Timpul Legal de naştere (dată şi oră),
2 - Scădem eventual o oră (sau două) de vară.
3 - Adăugăm valoarea fusului orar Vest, sau
scădem valoarea fusului orar Est.
4 - Noi găsim atunci Timpul Universal (data şi ora)
pentru clipa naşterii.
- Atenţie la schimbările de date.

În continuare, în calcule, Timpul Legal nu mai este utilizat,
ci se foloseşte doar Timpul Universal.
Remarcă importantă
Pentru a obţine Timpul Universal pentru epocile în care

standardele internaţionale de oră nu existau, trebuie să se
1
utilizeze ora locului, sau « Timpul local » , şi longitudinea
locului.
Astfel, pentru o naştere din München, Germania, la 8/8/1884, ora
6h 30, observăm că la acea epocă era în uzaj Timpul Local.
Timpul Local serveşte atunci drept Timp Legal. Longitudinea
locului (exprimata în ore) va fi utilizată ca «fus orar».
Longitudinea Münchenului e de 0h 46 Est.
Timpul Universal este atunci egal cu:
Timpul legal (acesta e Timpul local de naştere): 6h 30 8/8/84
Scădem longitudinea Est, dată în ore: -0h 46
(Pentru o longitudine Vest, se adună) _____________
Adică Timpul Universal (ora şi data): =5h 44 8/8/84
Franţa a abandonat oficial uzajul acestui «Timp Local» la
15/3/1891 pentru a adopta «fusul orar de referinţă al Parisului»
(fusul «0h 09») până la 11/3/1911.2
Timpul: câteva definiţii

Pământul are două mişcări principale. El se învârteşte în
jurul lui într-o zi, şi se roteşte în jurul Soarelui în
aproximativ 365 de zile sau un an.
1
Pentru informaţii mai ample, a se vedea paragraful «Timp local» din
partea a doua.
2
În România, Timpul local a fost în uz până la 1/10/1891, când s-a
adoptat «fusul orar de referinţă al Bucureştiului», ( «fusul 1h 44m») şi
care s-a păstrat până la 24/7/1931. (N.T.)
Orele de vară care sunt aplicate în general la Buenos Aires, de
latitudine sudică, sunt în timpul lunilor noiembrie până în martie
(vara în emisfera sudică), în timp ce orele de vară aplicate la Los
Angeles, de latitudine nordică, sunt din lunile mai până în
septembrie sau octombrie (vara în emisfera nordică).
Pentru noi, locuitori ai Pământului, ziua reflectă rotaţia

Pământului în jurul lui (zi solară).
Data indică numărul de zile scurse de la un moment

determinat, iar ora, durata de la începutul zilei. Ceasurile
noastre sunt reglate de obicei faţă de Timpul Legal definit
prin data şi ora ei.
Ziua siderală este intervalul de timp care se scurge între

două treceri succesive ale unei stele fixe peste meridianul
unui loc, adică este durata unei revoluţii complete a
Pământului în jurul axei sale. Datorită mişcării Pământului
în jurul Soarelui într-un an, ziua legală e mai lungă cu
aproximativ 4 minute decât ziua siderală (a se vedea
schema de la paragraful «Ziua siderală», din partea a
doua). Această diferenţă corespunde cu o zi întreagă la
trecerea unui an.
TIMPUL ŞI LOCUL 55
Timpul Sideral serveşte la situarea unui loc în raport cu
punctul vernal, care este originea semnelor zodiacului.
Timpul Sideral permite poziţionarea Caselor pe tema
natală.
Calculul lui va face obiectul capitolului următor.
CAPITOLUL PATRU
semnul ascendent şi cele
douăsprezece case
Pentru a putea releva semnul Ascendent şi Casele din

cartea intitulată «Tabelele Caselor», noi avem nevoie să
cunoaştem latitudinea locului de naştere şi să calculăm
Timpul Sideral de naştere.
Timpul Sideral şi latitudinea servesc la orientarea locului în

raport cu cele 12 semne ale zodiacului (care încep la
punctul vernal).
1
Efemeridele , care ne dau pentru fiecare zi Timpul Sideral
pentru meridianul Greenwich, sunt la «Oh» sau la
«amiază». Există, într-adevăr, două feluri de efemeride.
Primele sunt calculate în fiecare zi pentru ora 0 la
Greenwich (0h, Timp Universal), celelalte sunt calculate în
fiecare zi pentru miezul zilei la Greenwich (12h, Timp
Universal).
Noi vom folosi în această carte efemeridele calculate
pentru ora 0, dar studentul va găsi la capitolul 7 modificările
de adus pentru a le putea utiliza pe cele calculate pentru
amiază.
Calculul Timpului Sideral de naştere
Acest Timp Sideral depinde de ora la Greenwich (Timp

Universal) şi de longitudinea locului. Mersul este următorul:
- Timpul Sideral copiat din efemeride la coloana «S.T.» ne
dă poziţia meridianului Greenwich la ora 0 (Timp Universal)
în raport cu punctul vernal, începutul semnelor zodiacului
(0° din Berbecul).
- Pentru a obţine Timpul Sideral la Greenwich pentru un alt
moment decât ora 0, trebuie să-i adăugăm ora «Timpului
1
A se vedea exemplarul de la pagina 245.
CELE DOUĂSPREZECE CASE 57

Universal de naştere» şi o corecţie de 10 secunde pe
oră1.
- Dacă locul de naştere nu se găseşte pe longitudinea
Greenwich, adăugăm (sau scădem) valoarea longitudinii
acelui loc (exprimată în ore).
Timpul Sideral de naştere găsit astfel determină poziţia
locului de naştere în raport cu semnele zodiacului.
Valoarea lui este cuprinsă întotdeauna între 0 şi 24 de ore.
Vom formula deci regulile următoare:
1 - Se notează din efemeride, pentru data Timpului

Universal de naştere, Timpul Sideral la 0h.
2 - Se adună ora Timpului Universal.
3 - Se adaugă de atâtea ori 10 secunde câte
ore sunt în Timpul Universal
4 - Se adună valoarea longitudinii (exprimatã în ore)
dacă este Est sau se scade dacã este Vest (în
acest caz, se adaugã la nevoie 24h la suma
precedentă).
5 - Se scade eventual 24h.
Rezultatul obţinut este Timpul Sideral de naştere.
Sau:
ST = ST 0h + UT + 10s/h.UT ± long.(+ dacă Est,
- dacă Vest)
Exemplu pentru o longitudine vestică

şi o latitudine nordică
Tema numărul 1
Pentru a ilustra modul prin care se află poziţia Ascendentului şi a
celor douăsprezece Case, le vom calcula în continuare pentru o
naştere la 8 august 1984 la ora 3h 30 în Los Angeles, California.
Poziţia geografică a Los Angelesului este: 7h 52m Vest (118° W),
34° Nord. În primul rând, să calculăm Timpul Universal aşa cum
am învăţat la capitolul 3.
Pentru această dată, Los Angeles foloseşte ora de vară, iar fusul
orar al Californiei este 8h W.
1
Explicaţii privind raţiunea acestei corecţii sunt date la paragraful
«Timp Sideral» din Vocabularul Astrologic.
Timp Legal de naştere (oră, dată): ..........................3h 30 8/8/84
Scădem, dacă e necesar, ora de vară: ............... - 1h
Adunăm valoarea fusului orar Vest: ................... + 8h
Adică Timpul Universal (oră şi dată) .................+10h 30 8/8/84
Să consultăm extrasul din efemeridele pentru Oh dat la sfârşitul
acestei lucrări (pagina 245), şi să reperăm pe acesta coloana
marcată S.T. («Sidereal Time» în engleză, Timp Sideral).
August 1984
Day S.T.
Zi
h m s
. . . . .
T 7 21 02 47
W8 21 06 44
Th 9 21 10 41
. . . . .
1. S.T. pentru 0h pentru data Timpului Universal 21h 6m 44s

2. Adunăm ora Timpului Universal ........................+10h 30
3. Adăugăm 10s pe oră
(10s x 10h 30 = 105s) + 105s
Timp Sideral la Greenwich..................................=31h 36m 149s
4. Din care se scade longitudinea (Vest) - 7h 52m
(Pentru a uşura calculele, şi amintindu-ne că
1h = 60m şi 1m = 60s, formulăm
operaţia:.................................................................. 30h 96m 149s
- 7h 52m
5. Adică un total de ...............................................=23h 44m 149s
Timpul Sideral de naştere va fi (fiindcă
60s=1m)................................................................ 23h 46m 29s
Exemplu complementar
Acest exemplu complementar tratează cazul în care operaţia 4
din regulă pune probleme.
Fie o naştere la Los Angeles în 2 noiembrie 1984 la 18h 30 (Los
Angeles este pe fusul orar Vest 8h, longitudinea lui este de 7h 52
Vest iar latitudinea, 34° Nord. În această perioadă a anului nu
există oră de vară).
Să calculăm Timpul Universal de naştere.
Timp legal de naştere (oră, dată) .........................18h 30 2/11/84
Adunăm fusul orar (Vest): ................................. + 8h
=26h 30 2/11/84
Adică Timpul Universal (oră, dată):...................= 2h 30 3/11/84

Să calculăm Timpul Sideral de naştere aplicând regulile
precedente.
Efemeridele dau pentru:
Noiembrie 1984
Day S.T.
Zi
h m s
. . . . . .
F 2 02 45 48
Sa 3 02 49 44
Su 4 02 53 41
. . . . . .
1. S.T. pentru 0h pentru data Timpului Universal: 2h 49m 44s

2. Adunăm ora Timpului Universal: .........................+ 2h 30
3. Adăugăm 10s pe oră (10s x 2h 30 = 25s): ......... + 25s
Timpul Sideral la Greenwich .............................. = 4h 79m 69s
Adăugăm 24h pentru nevoile de calcul : ........... + 24h
=28h 79m 69s
4. Scădem valoarea longitudinii (Vest): ............... - 7h 52m
5. Adică un total de : ............................................= 21h 27m 69s
Timpul Sideral de naştere (fiindcă 60s = 1m): 21h 28m 09s
Utilizarea Tabelelor Caselor
Tabelele Caselor dau poziţiile vârfurilor Caselor, sau

cuspidele (începutul Caselor), pentru fiecare grad de
latitudine, la intervale de timp de aproximativ 4 minute
(aceste intervale sunt identice pentru toate latitudinile).
Căutăm direct, pentru latitudinea cea mai apropiată de cea
a locului de naştere, valoarea Timpului Sideral, sau
«Sidereal Time», cea mai învecinată cu Timpul Sideral de
naştere.
Un calcul mai precis nu se justifică decât atunci când ora
de naştere e cunoscută cu precizie.
Reluăm exemplul nostru din tema n° 1, din 8/8/84 la Los Angeles.

Ne raportăm la extrasul din Tabelul Caselor, pagina 257, la
latitudinea lui Los Angeles, 34° N.
Căutăm valoarea cea mai apropiată de 23h 46m 29s, Timpul
Sideral de naştere pe care l-am calculat.
LATITUDINE 34° N
Timpul Sideral cel mai apropiat din Tabelul Caselor este 23h 45m
19s.
Diferitele grade ale vârfurilor Caselor de poziţionat pe tema

noastră astrologică se vor găsi la intersecţia celor şase
coloane verticale cu linia Timpului Sideral cel mai apropiat.
Semnul în care se găseşte vârful unei Case va fi primul

semn întâlnit urcând pe coloana corespunzãtoare Casei,
plecând de la linia «Timpului Sideral cel mai apropiat».
Prima coloană începe cu un 10. Aceasta este coloana Casei a

10-a. La intersecţia acestei coloane cu linia ce începe prin 23h
45m 19s, găsim gradul Casei a 10-a, gradul 26. Pentru a găsi
cărei zodii îi aparţine acest grad, «urcăm» pe coloană (10)
plecând de la aceste cifre (26), până când găsim un semn, aici
semnul Peştilor (). Vârful Casei 10 trebuie deci să fie plasat la
gradul 26 din semnul Peştilor.
Pentru coloana Casei a 11-a, notăm cifra 1 (1°). Urcând, găsim
imediat semnul Taurului (). Vârful Casei 11 se situeazã deci la
1-ul grad al Taurului.
Pentru coloana Casei a 12-a, găsim, urmând aceeaşi metodă, al
8-lea grad din semnul Gemenilor ().
Coloana largă, marcată «ASC» este coloana primei Case, sau
Ascendentul. Acesta se găseşte deci la 11° 52’ şi, urcând 14 linii,
găsim simbolul Racului ().
Pentru vârful Casei a 2-a, găsim 3° din Leul ().
Şi în sfârşit, în ultima coloană, cea a Casei a treia, relevăm 27°
apoi, destul de sus pe pagină, din nou simbolul Leului ().
Cele şase coloane permit să se determine şase cuspide de
Case. Celelalte şase se găsesc luând acelaşi grad, dar
pentru semnul diametral opus.

Continuând turul vârfurilor de Case găsim deci, pentru Casa a 4-
a, acelaşi grad ca pentru vârful Casei a 10-a: 26°. Cum semnul
Casei 10 este cel al Peştilor (), semnul opus e semnul Fecioarei
(). Verificăm aceasta referindu-ne la desenul celor
douăsprezece semne zodiacale de mai jos.
Cuspida Casei a 4-a se găseşte deci pe al 26-lea grad al
semnului Fecioarei.
Urmând aceeaşi metodă, întocmim tabloul următor pentru a găsi
vârfurile Caselor restante.
Vârf Grad Semn Nume Vârf Grad Semn Nume
Casă pres- Casă pres-
curtat curtat
10 26° MC 4 26° FC
11 1° 5 1°
12 8° 6 8°
ASC 11°52’ Asc 7 11°52’ Des
2 3° 8 3°
3 27° 9 27°
Reprezentarea celor douăsprezece Case
În continuare, raportăm datele găsite mai sus trasând vârful

fiecărei Case la gradul şi în semnul indicate.
Să notăm că foaia pe care figurează desenul reprezintă

planul eclipticii. Orizontul putând fi foarte înclinat faţă de el,
Casele vor avea lungimi inegale pe desenul temei.
Operăm atunci un control, examinând dacă cele

douăsprezece vârfuri de Case sunt corect raportate pe
semnele zodiacului.
Ascendentul, Mijlocul Cerului, Descendentul şi Fundul
Cerului sunt nişte puncte fundamentale ale temei numite
«unghiuri».
Trebuie, în consecinţă, să le facem să reiasă clar pe
desenul temei, pentru a le repera la prima vedere. Le vom
reprezenta după cum urmează:
Orientare Reprezentare Vârf Casă

Mijlocul Cerului MC Cerc 10
Fundul Cerului FC Semicerc 4
Ascendentul Asc Vârf de săgeată 1
Descendentul Des Pană de săgeată 7
În momentul acestei naşteri, semnul Racului se înălţa la est, în timp
ce cel al Capricornului asfinţea la orizontul vestic. Semnul Peştilor era
acela care se găsea cel mai sus pe cer.
La acest stadiu, am terminat trasarea Caselor din temă.

Fiecare Casă începe prin vârful ei, sau cuspidă, şi se
termină la vârful Casei următoare. Casa 1 începe deci la
Ascendent şi se termină în vârful Casei 2.Casa 2 începe
din vârful Casei 2 (3° din Leul) şi se termină cu cel al Casei
3 (27° din Leul).
Putem deci numerota Casele, de la prima până la a
douăsprezecea, după cum este indicat pe desenul de mai
sus.

Alte exemple
Exemplu pentru o latitudine sudică
Să calculăm tema unui copil născut în aceeaşi zi, 8/8/84, însă la

ora 2h 30 la Buenos Aires. Aceasta va fi tema nr. 2.
Buenos Aires are ca situare geograficã 34° 30’ Sud şi 3h 52m
Vest. Pentru folosirea extrasului din Tabela Caselor, aflat la
sfârşitul volumului, latitudinea va fi rotunjită la 34° Sud.
Timpul Universal de naştere a fost calculat la capitolul 3, în
paragraful «Timpul»:
Timpul Legal de naştere (oră şi dată): ................. 2h 30 8/8/84
Scădem, dacă e necesar, ora de vară: ................ -
Adunăm fusul orar Vest ...................................... + 4h
Timpul Universal de naştere (oră şi dată) = 6h 30 8/8/84
După cele trei reguli expuse anterior pentru calculul Timpului
Sideral, formulăm:
1. La Timpul Sideral găsit în efemeride pentru data
Timpului Universal, 8/8/84 (ST 0h) .............. 21h 06m 44s
2. Adunăm ora Timpului Universal .................. + 6h 30
3. Adunăm 10s pe oră (10s x 6h 30 = 65s) + 65s
Adică Timpul Sideral la Greenwich ............. = 27h 36m 109s
(pe care îl transformăm pentru calculul
care urmează) ............................................ 26h 96m 109s
4. Scădem longitudinea Vest a locului .......... - 3h 52m
(Pentru o longitudine Est, adunăm) ______________
5. Deci Timpul Sideral de naştere.................. = 23h 44m 109s
În sfârşit, fiindcă 1m = 60s, obţinem rezultatul

definitiv: Timpul Sideral de naştere......... 23h 45m 49s
Am obţinut Timpul Sideral pentru ora şi locul naşterii.

Cum Tabelele Caselor combină vârfurile Caselor pentru
latitudinile nord şi sud, este necesar, atunci când vrem să
le utilizăm pentru o latitudine sud, să adăugăm 12 ore la
Timpul Sideral de naştere.
Vom utiliza o a şasea regulă, care va fi necesară pentru a
releva vârfurile de Case dintr-o temă de latitudine sudică.
6 - Pentru a putea releva vârfurile de Case dintr-o temă

de latitudine sudică, se adaugã 12h la Timpul Sideral.
...Timpul Sideral de naştere......................................23h 45m 49s
6. Adunăm 12h pentru o latitudine sudică: + 12h
Adică Timpul Sideral «+12h» ............................= 35h 45m 49s
Scădem 24 de ore, fiindcă durata unei zile nu poate
cuprinde decât 24 de ore .................................. - 24h
Aflăm Timpul Sideral «+12h» de utilizat
pentru Tabelul Caselor ..................................... = 11h 45m 49s
Căutăm acest timp, sau acela care se apropie de el cel mai mult,
în Tabelul Caselor şi găsim: 11h 45m 19s (pagina 256).
Diferitele grade ale vârfurilor Caselor de plasat în tema noastră

astrologică se găsesc deci la intersectarea coloanelor de
latitudine 34° S, latitudinea lui Buenos Aires, cu linia Timpului
Sideral «+12h» cel mai apropiat, adică 11h 45m 19s. Notăm deci:
LATITUDINE 34° S
Pentru emisfera sudică, valorile indicate în coloane
corespund vârfurilor Caselor situate în josul paginii (Casa 4
la Casa 9).
Urcând cele 6 coloane de la linia Timpului Sideral «+12h» cel mai

apropiat, găsim, pentru Casa 4 (HOUSES, Case, în engleză),
semnul Fecioarei (). Plasăm vârful Casei a 4-a pe al 26-lea grad
din semnul Fecioarei.
Rămânând fideli aceleiaşi metode de a căuta mereu semnul
urcând în susul foii, putem ridica tabloul următor:

După ce s-au găsit cele şase semne corespunzând vârfurilor
Caselor de la 4 la 9, căutăm vârfurile Caselor opuse. Aşezăm în
tablou, sau direct pe desenul zodiacului, aceleaşi grade, însă
pentru semnele opuse.
Ne verificăm cele douăsprezece vârfuri de Case şi numerotăm

Casele începând cu Ascendentul, de la 1 la 12.
Vom vedea mai departe de ce Ascendentul este diferit de cel din
tema nr. 1, cu toate că Timpul Sideral de naştere şi valoarea
latitudinii sunt aceleaşi.
Exemplu pentru o longitudine est
Vom calcula acum Ascendentul şi vârfurile Caselor unei

naşteri care a avut loc la 8 august 1984 la Paris, la ora 0h
30 (tema nr. 3).
Am găsit deja la capitolul 3 coordonatele Parisului. Acest
oraş este situat aproape de al 49-lea grad de latitudine
nordică şi lângă al 2-lea grad est, sau 0h 8m E, de
longitudine. După cum vedem pe harta fusurilor orare din
capitolul 3, Franţa trăieşte cu ora fusului orar 1h E. Această
ţară foloseşte un regim orar în armonie cu majoritatea
ţărilor europene. Consultarea unei cărţi ce tratează despre
decalajele orare ne confirmă că Franţa utiliza, la epoca
acestei naşteri, o oră de vară.
Să formulăm deci, cum am făcut deja în capitolul 3:
1. Timp legal de naştere (oră şi dată):.................0h 30m 8/8/84

=24h 30m 7/8/84
2. Scădem ora de vară ................................... - 1h
3. Scădem fusul orar situat la est .................. - 1h
4. Timpul Universal de naştere (oră şi dată) ______________
........................................................................ 22h 30m 7/8/84
1.Timpul Sideral de la data «Timpului

Universal» ..................................................... 21h 02m 47s
2. Adunăm ora Timpului Universal ................ + 22h 30m
3. Adăugăm 10s pe oră (10s x 22h 30) ......... + 225s
4. Adunăm longitudinea, aceasta fiind o
longitudine estică....................................... + 8m
= 43h 40m 272s
5. Scăzând 24h şi punând
1m = 60s, obţinem
Timpul Sideral de naştere: ...................= 19h 44m 32s
Căutăm Timpul Sideral de naştere cel mai apropiat din Tabela

Caselor. Din extrasele date la sfârşitul volumului, scoatem timpul
de 19h 43m 33s (pagina 259).
Consultăm deci tabela Caselor pentru latitudinea Parisului (49° N)
şi notăm vârfurile Caselor.
Pentru vârful Casei a 10-a găsim 24° şi, urcând pe coloană,
găsim semnul , chiar în susul paginii. Pentru vârful Casei a 11-
a găsim 17°
; pentru Casa a 12-a, 23° ; pentru Ascendent,
19° 54 ; pentru vârful Casei a 2-a, 16° , şi în final, pentru
vârful Casei a 3-a, 5° .

Complemente
Comparare de teme pentru un acelaşi loc, dar la

ore diferite
Vom calcula acum temele a trei naşteri care s-au produs în

aceeaşi zi, 8 august 1984, în acelaşi loc, Paris, la 6h 30,
12h 30 şi 18h 30. Vom înscrie diferitele etape de calcul într-
un tablou care va include, de asemenea, datele naşterii de
la 0h 30 pe care tocmai le-am calculat.
8 august 1984 Tema nr. 3 Tema nr. 4 Tema nr. 5 Tema nr. 6
Oră de naştere 0h 30 6h 30 12h 30 18h 30
=22h 30 = 4h 30 =10h 30 =16h 30

(oră şi dată) 7/8/84 8/8/84 8/8/84 8/8/84
ST al acestei
date.................. 21h 02m 47 21h 06m 44 21h 06m 44 21h 06m 44
Oră Timp Univ.. +22h 30 + 4h 30 +10h 30 +16h 30
Corecţie 10s/h.. 225 45 105 165
Longitudine...... + 8m + 8m + 8m + 8m
=43h 40m 272 =25h 44m 89 =31h 44m 149 =37h44m 209
Timp Sideral..... =19h 44m 32 = 1h 45m 29 = 7h 46m 29 =13h 47m 29
Timpul Sideral cel 19h 43m 33s 1h 44m 01s 7h 47m 46s 13h 47m 49s
mai apropiat
Vârful Casei 10 24o 28o 25o 29o
11 17o
7o 29o 22o
o o o o
(pentru 12 23 14 27 10
PARIS, ASC 19o 54 13o 44 19o33 27o19
o o o o
Latitudine 2 16 2 16 10
5o 26o
o
49° N ) 3 18 26o
Vom întocmi, în acelaşi mod ca pentru tema din Los

Angeles, hărţile cerului corespunzătoare (a se vedea
paginile următoare).
Comparând aceste patru teme astrologice de copii născuţi în

acelaşi oraş (Paris), în aceeaşi zi (8 august 1984), însă la ore
diferite, putem extrage de aici mai multe lecţii importante.
Mai întâi, ne dăm seama că afirmaţiile atât de des auzite: «Eu
sunt Taur» sau «Eu sunt Scorpion» sunt nişte indicaţii foarte
insuficiente pentru a contura viaţa interioară a unei persoane.
Într-adevăr, aceasta înseamnă numai că persoana este
născută în mai sau în noiembrie, atunci când Soarele se
găsea în zodiile menţionate. Este sigur că fiecare semn îşi
marchează nativul cu anumite particularităţi fizice, fiziologice şi
caracteriale. Dar ele sunt modificate şi compensate prin
influenţele planetare şi distribuţia Caselor din temă.
Horoscopul din ziare se bazează doar pe informaţia semnului
zodiacal, fără a lua în seamă ziua, ora, locul şi nici chiar
anul naşterii. Dacă s-ar putea obţine o temă astrologică prin
această metodă, sau mai degrabă prin această lipsă de
metodă, acest lucru ar vrea să afirme că pe Pământ nu există
decât douăsprezece categorii de indivizi, şi că toate
persoanele născute în aceeaşi lună au o soartă identică. Este
evident că nu acesta e cazul, căci nu există două fiinţe ale
căror experienţe să fie exact asemănătoare, iar o astrologie
care nu ţine cont de acest fapt nu poate fi o adevărată ştiinţă.
Nu trebuie deci să se confunde horoscoapele din jurnale cu
studiile de teme de naşteri personalizate făcute de către un
astrolog conştiincios. Îi este imposibil acestuia să ofere un
simplu studiu de caracter fără a-i consacra timp şi o
concentrare susţinută. Examinarea evenimentelor unei vieţi
întregi ar necesita zile de muncă asiduă. Astrologul serios
se informează despre data şi locul naşterii, fiindcă el ştie că
planetele nu trec prin aceleaşi poziţii relative decât o dată
într-un Mare An Sideral. Astfel, poziţiile planetare ale unui
copil născut în 1984, de pildă, nu se vor putea repeta înainte
de 25800 de ani. Ora de naştere este necesară pentru a
determina poziţia Lunii care se deplasează cam cu
treisprezece grade pe zi, aşa cum vom vedea în capitolul
următor. Totuşi, aceste date sunt încă insuficiente căci,
presupunând că în fiecare secundă se naşte un copil în lume,
mai mulţi ar avea aceeaşi temă. Dacă adăugăm ultimul
factor, locul de naştere, care ne permite să calculăm semnul
şi gradul Ascendentului, vom avea o temă astrologică absolut
individuală. Este destul de rar, într-adevăr, ca doi copii să
se nască exact în acelaşi loc, la aceeaşi oră şi în acelaşi
minut. Chiar doi gemeni se pot naşte într-un interval de timp

Teme stabilite
pentru o aceeaşi
dată, un acelaşi
loc, însă pentru
ore diferite.
întinzându-se de la câteva minute până la mai multe ore, ceea
ce, după cum o putem vedea în exemplele de teme calculate,
modifică poziţiile Ascendentului şi ale celorlalte Case. Ca
urmare a rotaţiei Pământului şi conform orei de naştere,
fiecare din cele douăsprezece semne poate fi la Ascendent în
fiecare zi. Astfel, persoanele «Taur» (Soarele în Taurul) pot
avea la Ascendent un semn oarecare din zodiac, în funcţie de
ora la care sunt născute. Acest semn va avea o influenţă
importantă asupra personalităţii lor.
Durata de ascensiune a semnelor
Comparând Ascendentul în cele patru teme, ne dăm

seama şi de faptul că mişcarea lui nu este uniformă.
De exemplu, pentru oraşul Paris, orizontul oriental (Ascendentul)

este la 19° 54 în Taurul la ora 0h 30; 12 ore mai târziu,
Ascendentul se găseşte la 19° 33 din Balanţă, arătând astfel că
Ascendentul n-a parcurs decât 5 zodii sau 150° în timpul celor 12
ore scurse. Pentru a completa cercul zodiacal, Ascendentul va
trebui să parcurgã 7 semne sau 210° în cele 12 ore următoare.
După modul cum semnele se prezintă, mai mult sau mai

puţin înclinate pe orizont, ele se vor «ridica» mai mult sau
mai puţin repede (vezi schema de la paragraful
«Ascensiune», din partea a doua).
Pentru emisfera nordică, semnele de ascensiune lungă
sunt: Racul, Leul, Fecioara, Balanţa, Scorpionul şi
Săgetătorul; pentru emisfera sudică, acestea sunt:
Capricornul, Vărsătorul, Peştii, Berbecul, Taurul şi
Gemenii.
După ceea ce precede, putem spune că majoritatea
oamenilor sunt născuţi cu un semn de ascensiune lungă la
Ascendent.
Viteza inegală de trecere a semnelor la orizont, stă la
originea dimensiunii inegale a Caselor.
Comparaţie între latitudinea nordică şi sudică

pentru un acelaşi Timp Sideral de naştere
Ca o consecinţă a înclinării diferite a semnelor pe
orizont, găsim un Ascendent diferit între tema nr. 1
Teme pentru
un acelaşi
Timp Sideral
dar pentru
latitudini
opuse.

şi tema nr. 2. Pentru un acelaşi Timp Sideral de naştere şi
pentru o aceeaşi valoare de latitudine, Ascendentul se
schimbă dacă naşterile au loc într-o emisferă diferită.
Timpul Sideral este identic. Într-adevăr, pentru tema din Los

Angeles, Timpul Sideral cel mai apropiat din Tabelele Caselor
este de 23h 45m 19s. Pentru Buenos Aires, Timpul Sideral
«+12h» (sau Timp Sideral de naştere mărit cu 12 ore) este 11h
45m 19s.
Cele două teme au acelaşi Mijloc al Cerului, căci au un Timp
Sideral identic, însă aici, Ascendenţii lor au 30° sau o distanţă de
un semn între ei. Studentul va putea vizualiza raţiunile acestei
diferenţe în schemele situate la paragraful «Tabelele Caselor,
emisfera sudică» din Vocabularul Astrologic.
CAPITOLUL CINCI
metodă de calcul
al poziţiilor planetare
După ce am poziţionat Ascendentul şi celelalte unsprezece

Case pe semnele zodiacale, vom învăţa să calculăm
poziţiile planetare. În acest capitol ne interesează doar
longitudinea1 cerească. Vom trata mai întâi cazul planetelor
«directe», apoi cazul planetelor «retrograde».
Poziţiile planetelor sunt date în fiecare zi (la fiecare 24 de
ore) în efemeride.
Efemeridele calculate pentru 0h (miezul nopţii), dau
poziţiile planetelor pentru o anumitã dată, la ora zero. Pe
acestea le vom utiliza în acest capitol. Efemeridele
calculate pentru amiază (ora 12) dau poziţiile planetelor,
pentru o dată anume, la amiază. Vom vedea cum să le
folosim la capitolul 7.
Ca şi pentru calculul Timpului Sideral, Timpul Universal
de naştere (dată şi oră) este data de bază pentru
calculul poziţiilor planetare. Acest timp este ora (şi data)
de la Greenwich din momentul naşterii.
Efemeridele nu ne dau poziţiile planetare decât pentru ora

0, Timp Universal.
Pentru o altă oră de naştere, trebuie deci:
- mai întâi să se caute «mişcarea planetei în 24 de ore»
(sau «pasul zilnic»),
- apoi «deplasarea ei până în momentul naşterii»,
- şi în sfârşit «poziţia ei din momentul naşterii».
Ca exemplu de calcul al poziţiilor planetare, vom căuta acestea

pentru un Timp Universal de 10h 30 din 8 august 1984. Acest
Timp Universal de naştere corespunde temei nr. 1: Los Angeles,
3h 30, 8/8/84.
1
A se vedea definiţia acestui cuvânt la «Longitudine (astronomie)» în
Vocabularul Astrologic.
POZIŢIA PLANETELOR 75
Mişcarea unei planete în 24 de ore (Pasul zilnic)
Dacă dorim să calculăm care a fost pasul zilnic al unei

planete, relevăm din efemeride longitudinea ei de la data
«Timpului Universal de naştere» (este poziţia la 0h), şi
longitudinea ei din ziua următoare (poziţia ei cu 24h mai
târziu).
Pasul zilnic al planetei se obţine prin diferenţa dintre aceste
două poziţii.
În efemeridele la 0h pentru luna august 1984 (pagina 245), sub

titlul «Longitude for 0h» (pentru 0h), notăm din coloana Soarelui
, rotunjind poziţiile la minutul de arc cel mai apropiat:
Longitudinea Soarelui la 9/8/84 (ziua următoare) ..........16° 35’
Longitudinea Soarelui la 8/8/84 (în aceeaşi zi) ............- 15° 38’
Mişcarea Soarelui în 24 de ore ...................................= 0° 57’
Mişcarea planetei până în momentul naşterii

Căutăm în prezent distanţa parcursă de planetă în
intervalul de timp cuprins între ora 0 şi ora de naştere la
Greenwich (dată prin Timpul Universal).
Calculăm deci distanţa parcursă de Soare în 10h 30.

Dat fiind că:
în 24h el parcurge 0° 57’,
într-o oră parcurge 0° 57’

24
În 10h 30 parcurge 0° 57’ x 10h 30
24
Această «regulă de trei simplă» ajunge la un calcul

plictisitor (din cauza conversiunilor 1h = 60m şi 1° = 60’, a
înmulţirilor şi împărţirilor). Dacă nu dispune de un calculator
având anumite posibilităţi, studentul va avea interesul să
recurgă la folosirea «Tabelelor de Mişcări Planetare»1, mai
ales atunci când calculează poziţiile planetare ale Lunii, ale
lui Marte, Venus şi Mercur. Aceste tabele se găsesc la
sfârşitul acestei cărţi.
1
O altă metodă, utilizând tabele de logaritmi, este explicată în
Vocabularul Astrologic, la cuvântul «Logaritm».
Utilizarea Tabelelor de mişcări planetare
Prima din aceste tabele, intitulată «Mişcări ale Soarelui şi

ale planetelor», este utilizată pentru Soare şi planete, care
au întotdeauna mişcări zilnice cuprinse între 0° şi 2° 14’. A
doua, intitulată «Mişcări ale Lunii», priveşte numai Luna, a
cărei deplasare cotidiană variază între 11° 41’ şi 15° 23’.
Pagina din stânga conţine deplasările de la 24 de ore la 7
ore, cea din dreapta pe cele de la 6 ore la 5 minute.
Aceste tabele sunt, oarecum, nişte «reguli de trei»
precalculate pentru orele rotunde (23h, 22h, 21h, ...3h, 2h,
1h), şi pentru intervalele de timp de 55m, 50m, 45m, ...
15m, 10m, 5m.
Pasul zilnic al planetei se citeşte într-una din cele două
coloane marcate «24h», la extremităţile stângă şi dreaptă a
tabloului.
În exemplul nostru, cunoscând mişcarea în 24 de ore a Soarelui,

căutăm deplasarea lui în 10h 30, timp care se descompune în 10
ore şi 30 de minute.
Folosim mişcarea zilnică a Soarelui de 0° 57’ deja calculată.
Plecând de la una din cele două coloane purtând antetul «24h»,
lăsăm să ne alunece degetul în lungul coloanei până la «0 56» (0°
56’), prima valoare cea mai apropiată de 0° 57’.
Mişcarea Soarelui şi a planetelor

planetelor
Relevăm deplasarea Soarelui în zece ore căutând intersecţia

dintre linia începând cu 0° 56’ şi coloana «10h». Găsim 0° 23’.
Notăm apoi deplasarea planetei în 30 de minute. Pentru aceasta,
căutăm intersecţia dintre linia ce se termină prin 0° 56’ (coloana
«24h» la extremitatea dreaptă a tabloului) şi coloana «30m».
Găsim 0° 01’.
Astfel în 10h 30, Soarele parcurge 0° 23’ + 0° 01’, adică 0° 24’,
sumă a acestor două valori.
Să recapitulăm mersul de urmat:

1. Descompunem, dacă e cazul, ora Timpului Universal în
ore şi minute.
2. Căutăm în tabelă valoarea cea mai apropiată de mersul
zilnic al planetei (coloanele «24h»).
3. Notăm deplasarea planetei în timpul orelor şi eventual al
minutelor. Aceasta se găseşte la intersectarea coloanei
rezervate orelor (eventual şi a celei pentru minute) cu linia
ce începe cu valoarea cea mai apropiată de pasul zilnic.
Poziţia unei planete la Timpul Universal de naştere
Pentru a găsi poziţia planetei din momentul naşterii, trebuie

să adăugăm deplasarea pe care tocmai am calculat-o la
poziţia planetei de la ora 0h.
În exemplul nostru data Timpul Universal este 8/8/84.
Longitudinea Soarelui la 0h în 8/8/84 .............................15° 38’
Deplasarea Soarelui în 10h şi 30m pe 8/8/84 .............+ 0° 24’
Longitudinea Soarelui la 10h 30 în 8/8/84 .................. =16° 02’
(Amintindu-ne că 1° = 60’)
Exemplul de calcul pentru Lună
Pentru a calcula poziţia Lunii vom aplica metoda descrisă

mai sus. Scoatem longitudinile ei şi le rotunjim la minutul
de arc cel mai apropiat, cum am făcut-o pentru Soare.
- Mişcarea Lunii în 24 de ore:
Longitudinea pentru ziua următoare (9/8/84)............ 16° 13’
Longitudinea pentru data Timpului Universal 8/8/84 - 3° 31’
Mişcarea Lunii în 24 de ore...................................... = 12° 42’
- Utilizarea tabelei de mişcări ale Lunii:

Pentru o mişcare zilnică lunară de 12° 42’, valoarea cea mai
apropiată citită în tabelă este de 12° 41’ (coloana «24h»).
Ora Timpului Universal se descompune în 10 ore şi în 30 de
minute.


La interseciile coloanelor 10h i 30m cu linia ce are la extremiti

valoarea 12° 41’, gsim 5° 17’ i respectiv 0° 16’.
Adunm aceste dou valori la longitudinea Lunii de la ora 0 (este
longitudinea la data Timpului Universal din 8/8/84, deja relevat la
calculul deplasrii în 24h).
Longitudinea Lunii la 0h în 8/8/84 ........................ 3° 31’ 

Deplasarea Lunii în 10 ore în 8/8/84 ..................+ 5° 17’
Deplasarea Lunii în 30 de minute în 8/8/84 ........+ 0° 16’ .
Longitudinea Lunii la 10h 30 min în 8/8/84 ........ = 9° 04’ 


Cazul planetelor rapide:

Mercur, Venus i Marte
Pentru a cuta longitudinile lui Mercur, Venus i Marte,

procedm în acelai fel.
Notm poziiile lor respective din efemeride, data Timpului

Universal fiind 8/8/84.
Longitudinea planetelor
1 - Longitudinea din ziua urmtoare, 9/8/84 11° 58 1° 27 25°32
2 - Longitudinea din aceeai zi, 8/8/84 ....... 11°27 0° 13 25° 04
3 - Micarea planetei în 24h........................
4 - Micarea planetei în 10h........................
5 - Micarea planetei în 30m.......................
2 - Longitudinea din aceeai zi, 8/8/84....... 11°27 0° 13 25° 04
6 - Longitudinea planetei:
(Direct: adunai 4- i 5- la 2-)
Semn zodiacal ..................   
Apoi le calculăm mişcările în 24h şi notăm deplasările pe durata
Timpului Universal (10h 30) din tabela de mişcări ale Soarelui şi
planetelor.
Longitudinea planetelor..............................
1 - Longitudinea din ziua următoare, 9/8/84 11° 58 1° 27 25°32
2 - Longitudinea din aceeaşi zi, 8/8/84 11°27 0° 13 25° 04
3 – Mişcarea planetei în 24h...................... (0° 31) (1° 14) (0° 28)
4 – Mişcarea planetei în 10h...................... 0° 13 0° 31 0° 12
5 – Mişcarea planetei în 30m..................... 0° 01 0° 02 0° 01
2 – Longitudinea din aceeaşi zi, 8/8/84 11°27 0° 13 25° 04
6 – Longitudinea planetei:
(Directă: adunaţi 4- şi 5- la 2-)
Semn zodiacal .....................................
În sfârşit, pentru că cele trei planete sunt «directe», adăugăm

deplasările parcurse în timp de 10h şi 30m la longitudinea
planetei de la 0h (în ziua Timpului Universal de naştere).
Longitudinea planetelor...............................
1 - Longitudinea din ziua urmãtoare, 9/8/84 11° 58 1° 27 25°32
3 - Mişcarea planetei în 24h........................ (0° 31) (1° 14) (0° 28)
4 - Mişcarea planetei în 10h........................ 0° 13 0° 31 0° 12
5 - Mişcarea planetei în 30m........................ 0° 01 0° 02 0° 01
6 - Longitudinea planetei:
(Directă: adunaţi 4- şi 5- la 2-) 11° 41 0° 46 25° 17
Semn zodiacal .......................................
Cazul planetelor lente:

Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluton
O simplă privire aruncată pe efemeride arată că planetele

Jupiter ( ), Saturn ( ), Uranus( ), Neptun ( ) şi Pluton ( )
nu s-au deplasat decât cu câteva minute în 24 de ore. În
consecinţă, distanţa pe care ele au parcurs-o pe durata
Timpului Universal este neglijabilă.
Ele vor putea fi deci înscrise direct în tema noastră, luând
poziţiile din ziua cea mai apropiată de Timpul Universal.
Pentru 10h 30, oră a Timpului Universal, trebuie să se ia
poziţiile pentru data Timpului Universal, 8/8/84 (pentru o
naştere la 13h 30 - dincolo de ora 12 -, am fi luat poziţiile
din ziua următoare).
Poziţiile acestor cinci planete sunt deci următoarele: Jupiter
la 03° 52’ , Saturn la 10° 14’ , Uranus la 9° 35’ ,
Neptun la 28° 56’ şi Pluton la 29° 34’ .
Cazul planetelor retrograde
Pe extrasul din efemeride de la pagina 245, găsim în coloanele

«Longitude for 0h» ale lui Jupiter, Uranus şi Neptun, un «R» în
susul coloanei. Vedem de asemenea un pic mai jos un «D» în
coloanele lui Uranus şi Jupiter. Iată care le este explicaţia:
Atunci când observăm Luna, cum ea se roteşte în jurul

Pământului, o vedem mereu «Directă», adică ea
avansează mereu în acelaşi sens prin semnele zodiacului
(Berbecul, Taurul, Gemenii, etc.).
Dacă am putea observa planetele de pe Soare, le-am
vedea de asemenea Directe, căci ele se rotesc cu toate în
acelaşi sens în jurul Soarelui.
Văzute de pe Pământ, mişcările planetelor par uneori
«Retrograde»; acestea par atunci să meargă înapoi în
zodiac. Alternanţa mişcărilor directe şi retrograde face
astfel ca anumite planete să descrie nişte veritabile
arabescuri.
Fenomenul de retrogradaţie se datorează faptului că locul
nostru de observaţie, Pământul, se roteşte în jurul Soarelui,
în cursa lui anuală, cu o viteză diferită de cea a celorlalte
planete. Apropiindu-se de Pământ, acestea par atunci că
retrogradează în zodiac (a se vedea schema da la
paragraful «Retrogradaţie» din partea a doua).
În efemeride găsim un R pe linia zilei în care planetele
încep să retrogradeze, şi un D pe linia zilei când redevin
directe.
De exemplu, Mercur începe să retrogradeze la 15 august 1984.

Această retrogradaţie continuă până ce găsim un D care indică că
se poate din nou observa planeta în mersul ei normal, Direct. În
luna august 84, notăm alte două exemple de acest gen: Uranus
redevine direct pe 19 (în efemeridele la ora 0) iar Jupiter pe 30.
Pentru a calcula poziţia planetelor retrograde cu ajutorul

Tabelelor de mişcări planetare, procedăm după cum
urmează:
- Notăm longitudinea planetei (Retrograde) pentru data
Timpului Universal.
- Notăm longitudinea planetei (Retrograde) din a doua zi.
- Scădem aceste două valori pentru a obţine mişcarea
zilnică (reculul) a planetei.
- Cu ajutorul Timpului Universal, relevăm din «Tabela de
Mişcări Planetare» deplasarea planetelor după metoda
expusă anterior.
- Scădem această deplasare din poziţia de la data Timpului
Universal (din aceeaşi zi), fiindcă planeta «reculează».
De exemplu, pentru a calcula poziţia lui Mercur din 25 august
1984 la 6h 50, Timp Universal:
2. Longitudinea lui Mercur (R.) pentru 25/8/84 la 0h 8° 43’

1. Longitudinea lui Mercur (R.) pentru 26/8/84 la 0h - 7° 50’
3. Pasul zilnic al lui Mercur ...................................... = 0° 53’
Cea mai apropiată valoare din tabelă .................. 0° 52’
4. Deplasarea lui Mercur în 6 ore ............................. 0° 13’
5. Deplasarea lui Mercur în 50 minute ...................... + 0° 02’
Deplasarea lui Mercur în 6h 50 .......................... = 0° 15’
2. Longitudinea lui Mercur (R.) pentru 25/8/84 la 0h 8° 43’
6. Retragem deplasarea în 6h 50 ............................ - 0° 15’
Longitudinea lui Mercur pentru 25/8/84 la Timpul
Universal 6h 50 .................................................... = 8° 28’
Deşi mişcarea retrogradă a unei planete nu este decât

aparentă, influenţa ei este totuşi reală, căci unghiul sub care
ea se prezintă este acela care îi determină influenţa. Planetele
sunt nişte focare care transmit şi intensifică proprietăţile
semnelor zodiacului şi ale stelelor fixe.
Să presupunem, de pildă, că în momentul naşterii unui copil
noi observăm Saturn, şi că, dincolo de această planetă, în
aceeaşi direcţie, găsim steaua fixă Antares (care este la 9°1/2
din Săgetătorul). Copilul va avea atunci tendinţa să aibă o
vedere proastă1, chiar dacă planeta e directă. Influenţa lui
Antares se va diminua totuşi, puţin câte puţin, iar Saturn nu va
reveni în conjuncţie cu ea decât cam cu 29 de ani mai târziu.
Dacă, dimpotrivă, Saturn retrogradează puţin în ziua care
urmează naşterii, şi ceva mai mult în ziua următoare, şi aşa
mai departe timp de o săptămână sau două, această mişcare
îl va scoate deopotrivă pe Saturn în afara «câmpului de
acţiune» al lui Antares, însă cu deosebirea importantă că în
loc de-a face 29 de ani înainte de a intra iarăşi în conjuncţie cu
Antares, Saturn va redeveni «Direct» şi va forma o a doua
conjuncţie cu Antares la câteva săptămâni după naştere.
Această acţiune repetată poate să agraveze în mod
considerabil defectul adus la naştere. În acest fel, repetăm că,
deşi mişcarea retrogradă a unei planete nu este decât
aparentă, influenţa ei asupra fiinţelor omeneşti este foarte
reală.
1
Vezi «Stele fixe», în partea a 2-a.
Cazul planetelor care schimbă semnul în cursul zilei
O planetă intră într-un nou semn atunci când atinge al

treizecilea grad din semnul precedent. Aceste schimbări de
semne sunt întotdeauna indicate în efemeride prin
reprezentarea simbolului noului semn.
Cum Luna parcurge un semn zodiacal în două sau trei zile,
calculul longitudinii sale comportă deseori schimbări de
semne.
De exemplu, pentru Luna din întâi august 1984 la 17h, Timp

Universal.
Relevăm, rotunjind ca de obicei la minutul cel mai apropiat:
Longitudinea Lunii din a doua zi (2/8/84): .......................12° 06’
Longitudinea Lunii din aceeaşi zi (1/8/84): .....................27° 31’
Nu putem să scădem direct aceste două poziţii. Noi trebuie deci
să facem atâtea transformări câte sunt necesare în longitudinea
din a doua zi, adică:
12° 06’ = 42° 06’ (fiindcă 1 semn = 30°).
Cum noi trebuie să retragem 27° 31’, se impune o conversiune
suplimentară:
42° 06’ = 41° 66’ (fiindcă 1 grad = 60’).
Cu un pic de practică, aceste transformări se fac «în minte».
Fie deci:
Longitudinea Lunii din a doua zi (2/8/84) .............. 41° 66’
Longitudinea Lunii din aceeaşi zi (1/8/84) ............ - 27° 31’
Mişcarea Lunii în 24h ........................................... = 14° 35’
Deplasarea Lunii în 17 ore ................................... 10° 20’
Longitudinea Lunii din aceeaşi zi (1/8/84) ........... 27° 31’
Longitudinea Lunii în 1/8/84 la 17h UT ............... = 37° 51’
(cum 1 semn = 30°) ............................................ 7° 51’
În rezumat, pentru calculul planetelor:
Pentru a fi în conformitate cu ora utilizată de efemeride,

calculăm în prealabil «Timpul Universal de naştere» cum
se indică la capitolul 3.
Ora sau ziua de naştere citate în cele două tablouri de mai

jos sunt ora sau data «Timpului Universal de naştere».
Cu efemeridele:
1. Notăm longitudinea planetei pentru ziua care

urmează naşterii.
2. Notăm longitudinea planetei pentru ziua de naştere.
3. Calculăm mişcarea planetei în 24 de ore (inversând
la nevoie punctele 1. şi 2., pentru comodităţile de
calcul al planetelor Retrograde).
Cu tabela de mişcări planetare:
Găsim în tabelă, în funcţie de pasul zilnic al planetei,

mişcarea acesteia pe durata:
4. numărului de ore,
5. şi a numărului de minute pe care le cuprinde ora de
naştere.
6. Adunăm aceste două mişcări pentru a găsi
deplasarea planetei între «ora 0» şi ora de naştere.
7. Pentru o planetă Directă, adiţionăm această
deplasare la longitudinea de la 0h din ziua de
naştere (longitudinea notată la punctul 2.).
Pentru o planetă Retrogradă, scădem această
deplasare din longitudinea de la 0h din ziua de
naştere.
Obţinem longitudinea planetei pentru ziua şi ora de
naştere.
Nu uitaţi semnul planetei şi indicarea eventuală a
unui R atunci când este Retrogradă.
Poziţia altor puncte importante
În continuarea calculului poziţiilor planetelor, noi mai

căutăm longitudinea a trei puncte importante: Nodul Nord şi
Nodul Sud, apoi Partea de Noroc.
Nodul Nord (Capul Dragonului)
Acest punct este locul din zodiac unde traseul Lunii

intersectează traseul aparent al Soarelui. În partea opusă
de pe cercul zodiacal se găseşte Nodul Sud.
Poziţia Nodurilor poate fi «adevărată» sau «medie». Poziţia
medie reflectă o traiectorie ideală. Poziţia adevărată e
poziţia reală a Nodului Nord şi ţine deci cont de toate micile
variaţii ale mişcării Lunii. În loc de «a recula» în mod
constant prin semnele zodiacului (mişcarea e numită atunci
«Retrogradă»), Nodul Nord «adevărat» poate «avansa» în
anumite zile (şi mişcarea lui devine «Directă»).
La 8 august 1984, Adevărat (Adevărat pentru True în engleză)

este la 4° 05. Urcând pe coloană găsim un R, deci, la 8 august,
care este data cea mai apropiată de Timpul Universal, Nodul Nord
era Retrograd.
Semnul Gemenilor este primul semn întâlnit urcând coloana de
la 8 august 1984. Adevărat este în consecinţă la 4° 05 R .
Cum Nodul Sud ocupă punctul din zodiac opus Nodului Nord,
adică la o distanţă de 180°, el se află la 4° 05 R din Săgetătorul
().
Partea
Partea de Noroc
Pentru a completa tema noastră astrologică, există un ultim

element de găsit: Partea de Noroc. Acesta e un punct
imaterial calculat după longitudinile Soarelui, Lunii şi
Ascendentului.
Corpul omenesc este format de forţele lunare. Se poate arăta

că Luna se găsea, în momentul concepţiei (care nu trebuie
confundată cu unirea fizică), în gradul care este la Ascendent
la naştere. În momentul naşterii, ea este la o longitudine
diferită. Se poate spune că Luna, într-una din aceste poziţii, a
magnetizat polul pozitiv, iar în cealaltă polul negativ al
atomului-germen care, în felul unui magnet, atrage la el
substanţa chimică care alcătuieşte corpul fizic. Forţele solare
vitalizează corpul şi, cum acesta suferă în mod constant
pierderi, este necesar un aliment pentru a-l repara. Această
alimentaţie şi toate posesiunile materiale, ca şi achiziţiile pe
plan spiritual, sunt deci, vorbind astrologic, derivate din
influenţele combinate ale Soarelui şi din cele două poziţii ale
Lunii menţionate. Când aspectele planetare relative la Partea
de Noroc sunt favorabile, succesul material şi prosperitatea
rezultă din ele; însă, atunci când sunt defavorabile, rezultă
nenorociri. Natura planetei în aspect, semnul şi Casa unde ea
se găseşte, ne indică sursele de unde provin şi unele şi altele,
şi ne arată direcţia de dat energiilor noastre sau cea pe care
trebuie s-o evităm.
Semnele zodiacului sunt numărate începând cu Berbecul,

le vom nota cu «S».
Semn număr Semn număr
= 1S = 7S
= 2S = 8S
= 3S = 9S

= 4S = 10S
= 5S = 11S
= 6S = 12S
Pentru a găsi Partea de Noroc:
1. Adunăm la longitudinea Ascendentului : semn, grad, minut

2. Longitudinea Lunii ..................................semn, grad, minut
3. Din total,
4. Se scade longitudinea Soarelui .............semn, grad, minut
5. Rezultatul este longitudinea Părţii de Noroc
Long. Asc + Long. - Long. ☼ = Long.
Să aplicăm această regulă la tema pe care am calculat-o pentru

Los Angeles, la ora 3h 30 dimineaţa, din 8/8/84 (Timpul Universal
este 10h 30 din aceeaşi zi):
Semn Grad Minut
1. Longitudinea Ascendentului,
.... 4S 11° 52’
2. Longitudinea Lunii, .................. +10S + 9° +04’
3. Total ............................................. =14S =20° =56’
4. Longitudinea Soarelui, ............. -5S -16° -02’
5. Longitudinea Părţii de Noroc ........ =9S = 4° =54’
Cel de-al nouălea semn este Săgetătorul. Prin urmare,

longitudinea Părţii de Noroc în horoscop va fi 4° 54’. Raportăm
această valoare pe desenul temei natale din Los Angeles (tema
nr. 1, vezi pagina următoare).
Aplicând aceeaşi regulă la tema de naştere numărul 5, Paris, 12h
30 din 8/8/84, vedem că poziţiile Soarelui şi a Lunii sunt identice
cu cele din tema numărul 1, fiindcă Timpul Universal este acelaşi.
Însă, după cum am văzut la capitolul 4, Ascendenţii sunt diferiţi
fiincă temele nu sunt calculate pentru acelaşi loc. Aceste două
teme vor avea deci o poziţie diferită pentru Partea de Noroc.
Semn Grad Minut

1. Longitudinea Ascendentului, ..... 7S 19° 33’
2. Longitudinea Lunii, ................... +10S + 9° +04’
3. Total ............................................. =17S =28° =37’
4. Longitudinea Soarelui, ............. -5S -16° -02’
5. Longitudinea Părţii de Noroc ........ =12S = 12° =35’
Al doisprezecelea semn e cel al Peştilor. În consecinţă,
longitudinea Părţii de Noroc este 12° 35’. Raportăm această
poziţie pe desenul temei Nr. 5 (Paris, la 12h 30 în 8/8/84).
Aveţi grijă să efectuaţi corect toate conversiunile grade-

minute (1° = 60’) şi semne-grade (1 semn = 30°) necesare.
Adăugaţi sau scădeţi eventual 12 semne (1 rotaţie
zodiacalã = 12 semne).
Am terminat astfel calculul longitudinilor care ne vor
permite să redactăm «harta cerului».
Reprezentarea planetelor pe temă

temă
Raportând valorile calculate pe desenul temei, studentul va

trebui să dea atenţie la două lucruri:
1. Planetele să fie plasate în semnele şi gradele lor
respective. Semnele şi gradele merg în direcţia indicată
prin săgeţi, începând cu 0° din Berbecele.
2. Poziţiile planetelor şi ale vârfurilor de Case să se poată
citi fără a fi nevoie de a răsuci sau a de a răsturna tema,
ceea ce ar dăuna la concentrarea necesară pentru
interpretare.
Remarcă importantă :
Pentru naşterile din aceeaşi clipă, poziţiile planetare

sunt identice
Pentru naşterile având acelaşi Timp Universal, planetele

vor avea aceeaşi poziţie oricare ar fi situaţia
locului de naştere de pe Pământ. Într-adevăr, poziţiile
planetelor sunt calculate pentru centrul Pământului. Ele
sunt comune pentru toate locurile de pe Pământ pentru un
moment determinat.
Tocmai am calculat longitudinile din tema numărul 1 (Timp

Universal de naştere : 10h 30 din 8/8/84). Cum tema numărul 5,
din «Paris, Franţa, la 12h 30 din 8/8/84», are şi ea un Timp
Universal de naştere de 10h 30 din 8/8/84, aceste două teme vor
avea deci aceleaşi poziţii planetare.
Înainte de-a ne consacra atenţia la interpretarea unei teme

astrologice, mai trebuie încă să reprezentăm «aspectele»,
care arată relaţiile particulare ale planetelor între ele, şi să
stabilim un «Index» pentru a pune în evidenţă câteva
raporturi importante între semne, Case şi planete.
Această ultimă etapă pregătitoare face obiectul capitolului
următor.
CAPITOLUL ŞASE
aspectele, indexul
Aspectele
Văzută de pe Pământ, mişcarea corpurilor cereşti din

Sistemul nostru Solar în zodiac este departe de-a fi
uniformă. Planetele care se mişcă mai încet sunt ajunse şi
întrecute de cele mai rapide. Aceste mişcări modifică în
mod constant «ambianţa» generală a influxurilor planetare
în care noi trăim.
Atunci când două planete sunt la o distanţă de un anumit
număr de grade, influxurile lor se combină cu mai mult
efect. Se spune atunci că ele sunt «în aspect»; poziţiile în
care le vedem de pe Pământ formează un unghi particular.
Acest unghi se poate de asemenea măsura pe ecliptică ca
fiind distanţa în grade ce separă aceste două planete.
ASPECTELE 93
Noi nu vom folosi aici decât aspectele aşa-zise «majore».
Aspect: Distanţă: Simbol:

Opoziţie ............................ 180°
Trigon ............................... 120°
Cvadratură (sau Careu) ... 90°
Sextil ...........……………… 60°
Conjuncţie ........................ 0°
Opoziţiile şi cvadraturile sunt materializate de obicei pe

temă printr-o linie roşie ce leagă cele două planete;
trigoanele şi sextilii, printr-o linie albastră. Conjuncţia are o
reprezentare haşurată în albastru sau în roşu, după natura
planetelor în aspect. Dacă nu dispunem de culori, vom
utiliza, ca în această carte, linii punctate pentru opoziţii şi
careuri, şi linii continue pentru trigoane şi sextili.
Există «paralelă» atunci când două planete au acelaşi grad

de declinaţie, chiar dacă una este la nord şi cealaltă la sud
de ecuatorul ceresc. Vom reveni asupra calculului acestui
aspect la sfârşitul acestui capitol.
În general, printre aspectele menţionate mai sus, opoziţia şi

cuadratura sunt aşa-zise aspecte «proaste», iar sextilul şi
trigonul, aspecte «bune». Conjuncţia şi paralela sunt clasate
ca aspecte nedeterminate, ele propun experienţe legate de
natura planetelor.
Nu există un rău absolut în Împărăţia lui Dumnezeu. Ceea ce

pare să fie astfel nu e decât un bine în devenire. Când un
şlefuitor taie o piatră preţioasă, el pune gema brută în toate
sensurile pe piatra polizorului şi, de fiecare dată, se poate auzi
scrâşnetul pietrei, asemănător cu un strigăt de durere. Cu
toate acestea, puţin câte puţin, prin această operaţie, piatra
dobândeşte o frumoasă suprafaţă lucioasă, cu numeroase
faţete care primesc, reflectă şi refractă razele Soarelui.
Dumnezeu şi Miniştrii săi, cele şapte Spirite Planetare, sunt
şlefuitorii, iar omul este diamantul în ganga lui. Experienţe
variate sunt necesare pentru a descoperi şi lustrui natura lui
spirituală. Aceste experienţe pot fi agreabile sau dezagreabile,
după cum aspectele sunt «bune» sau «proaste». Se poate
spune, totuşi, că experienţele nefericite, aduse de pretinsele
proaste aspecte, nu au alt scop decât de-a dezvolta puternic
«muşchiul» spiritual; ele ne corectează de egoismul nostru, ne
dau mai multă toleranţă şi compasiune; ele acţioneazã ca
piatra de şlefuit care îndepărtează învelişul grosier al
diamantului. Cu toate că o temă astrologică plină de cuadraturi
şi de opoziţii poate să indice ceea ce se numeşte în mod
obişnuit o viaţă dură, s-ar putea s-o preferăm (din punct de
vedere spiritual) unei nativităţi în care n-ar exista decât
«aspecte bune» majore. Şi chiar şi atunci când o temă poate
lăsa să se presupună o viaţă uşoară, există mereu o muncã
de făcut, un progres de realizat care să justifice încarnarea.
Noi putem spune, din punct de vedere spiritual, că există

întotdeauna o evoluţie de căutat, o lecţie de învăţat de-a
lungul configuraţiilor astrologice din toate temele. Este greşit
să se creadă că pot exista reîncarnări de «repaus». Cel mult
putem spune că anumite teme creează mai multe tensiuni
decât altele.
În continuare, cvadraturile şi opoziţiile vor fi numite aspecte

«disonante»; sextilii şi trigoanele, aspecte «armonice».
Orbită
Influenţa unui aspect dintre două planete în momentul

naşterii se face simţită chiar dacă distanţa dintre ele nu
este exact de 0, 60, 90, 120 sau 180 de grade (pentru
aspectele în longitudine). Se admite prezenţa unei zone de
influenţă de şase până la opt grade în plus sau în minus de
numărul de grade al aspectului exact atunci când este
vorba de acelaşi semn; dincolo, adică atunci când sfera de
influenţă se întinde pe două semne este bine să se ţină
seama de propunerile planetelor în semn. Această zonă
1
este numită o «orbită» .
1
Cu sensul de sferă de influenţă (N.T.)
ASPECTELE 95
Orbite admise în longitudine:
- 8° Luminători (Soare şi Lună)

- 6° Planete
- 6° Ascendent, Mijlocul Cerului, Parte de Noroc
- 2° sau 3° Noduri lunare (în conjuncţie)
Orbite admise în declinaţie:
- 1° sau 1° 1/2 Paralele
Aceste valori nu sunt date decât pentru a fixa ideile.

Studentul va învăţa să le nuanţeze în funcţie de situaţii.
În tema de mai jos, Saturn şi Jupiter sunt în conjuncţie, fiindcă

unul este la 13° în Berbecul iar celălalt la 19° (orbită de 6°).
Gradul lui Saturn fiind 13, el este, de asemenea, în sextil cu Marte
şi în trigon cu Soarele, dar nu formează aspecte cu Luna şi cu
Venus, care se găsesc în afara orbitelor admise (8 şi 6 grade).
Saturn nu este în aspect nici cu Mercur, căci distanţa care separă
cele două planete este de 150° (150° este un cvinconţiu, aspect
minor de care nu ţinem cont aici). După cum o vom vedea mai
încolo, planetele care sunt în aspect se leagă prin linii continue
sau punctate (în funcţie de aspect).
Raţiunea spirituală a existenţei acestei orbite este următoarea:
omul, în afara corpului său vizibil, perceptibil simţurilor
noastre, posedă deopotrivă nişte corpuri invizibile, numite de
Sfântul Pavel «corpuri spirituale». Când vom avea dezvoltată
vederea spirituală, latentă în fiecare, vom vedea aceste
corpuri mai subtile întinzându-se destul de mult dincolo de
corpul fizic, care este situat în centrul acestei «aure», oarecum
ca gălbenuşul de ou în mijlocul albuşului.
Înainte ca două fiinţe umane să fie în contact fizic, aurele lor s-
au întrepătruns deja; acesta este motivul pentru care simţim
uneori prezenţa unei alte persoane înainte de a o percepe cu
ajutorul simţurilor noastre obişnuite.
Ceea ce este jos e ca ceea ce este sus. Omul este făcut după
imaginea lui Dumnezeu şi a Miniştrilor sãi, Îngerii Planetari.
Fiecare planetă îşi proiectează «aura invizibilă» în spaţiu
dincolo de sfera ei fizică, perceptibilă ochilor noştri. Când
aceste aure planetare ajung în aspect, influenţa lor este
resimţită chiar când planetele vizibile nu sunt decât la 6 grade
de punctul în care ele vor fi în aspect exact, sau când ele vor fi
depăşit acest punct cu până la 6 grade.
Metodă de reprezentare a aspectelor
Acum, suntem gata să notăm aspectele planetelor care

sunt în orbită. Dacă nu dispunem de o foaie transparentă
pe care orbitele unui punct determinat să fie înscrise, este
necesar să urmăm o metodă riguroasă, precum cea pe
care o vom expune aici. În acest fel, studentul nu va putea
omite nici un aspect.
Să luăm ca exemplu tema numărul 1 (pagina următoare).

Să ne plasăm degetul arătător stâng pe prima planetă întâlnită
plecând din Berbecul. Observăm că în Berbecul, Taurul, Gemenii
şi Cancerul nu există planete. Prima planetă întâlnită e Soarele, la
16° din semnul Leului. Privim mai întâi pentru a vedea dacă o
planetă nu se găseşte în conjuncţie: nu. Cea mai apropiată e
Venus, situată la mai mult de 14°, şi deci cu mult dincolo de orbita
unui aspect. Să plasăm vârful unui creion la 60° după gradul
Soarelui pentru a determina dacă există un sextil. 60° corespund
la o distanţă de două semne. Ne punem deci vârful creionului pe
al 16-lea grad din Balanţă; cum Soarele admite o orbită de plus-
minus 8°, căutăm o planetă în spaţiul cuprins
ASPECTELE 97
între al 8-lea şi al 24-lea grad din Balanţă. Cum fără
îndoială, nici o planetă nu este conţinută
în acest spaţiu, continuăm examinând punctul care e situat la 90°
(3 semne) de Soare. Ne poziţionăm vârful creionului pe 16° din
Scorpionul şi, mereu în funcţie de orbita de 8° a Soarelui, ne
uităm ca să vedem dacă spaţiul cuprins între al 8-lea şi al 24-lea
grad din Scorpionul conţine vreo planetă. Îl găsim pe Saturn, deci
acesta este în cuadratură (90°) cu Soarele. Materializăm această
cuadratură unind cele două planete printr-o linie roşie sau, în lipsa
culorii, printr-o linie punctată. Privim pe urmă punctul situat la
120° (4 semne), adică 16° din Săgetătorul. Uranus e cuprins în
spaţiul care ţine de la al 8-lea la al 24-lea grad din Săgetătorul,
prin urmare el este în trigon (120°), şi trasăm o linie albastră -
continuă - între Soare şi Uranus. În tabela noastră de aspecte, am
văzut că nu există un aspect major pentru 150° (5 semne), trecem
deci peste Capricorn. În Vărsător (180°), nu există nici o planetă,
nici în Berbec (120°), Taur (90°) sau Gemeni (60°). Soarele nu
face deci cu celelalte planete decât două aspecte: o cuadratură
cu Saturn şi un trigon cu Uranus. Trecem acum la studiul planetei
următoare, în ordinea înscrierii ei pe semnele următoare din
zodiac, şi anume Venus.
Venus este situată la 0° 46’ din Fecioara. Cum orbita ei este de
6°, căutăm mai întâi planetele în conjuncţie cu ea. Dacă o planetă
e în conjuncţie, ea trebuie să fie situată în intervalul cuprins între
24° 46’ din semnul precedent şi 6° 46’ din Fecioara. Vedem că
nici o planetă nu se găseşte acolo. Să vedem dacă există planete
în sextil (60° sau 2 semne); îl găsim imediat pe Pluton în intervalul
24° 46’ - 6° 46’. În acelaşi fel, îl găsim pe Marte (25° 17’) în
cuadratură, Neptun (28° 56’) şi Jupiter (3° 52’) în trigon. Să nu
uităm să trasăm, rând pe rând, aspectele găsite.
Mercur, situat la 11° 41’, admite un interval de la 5° 41’ la 17° 41’.
Găsim succesiv un sextil, un careu şi un trigon cu, respectiv,
Saturn, Uranus şi Luna.
Procedăm în mod asemănător cu Pluton şi găsim un dublu sextil
cu Jupiter şi Neptun. Aspectele cu Soarele, Venus şi Mercur au
fost deja căutate. Pentru Saturn, relevăm un nou aspect care nu
era deja trasat. Remarcăm că aspectele lui Marte şi Uranus au
fost găsite toate mai înainte. Pentru Neptun, adăugăm, cu
haşururi, conjuncţia pe care o formează cu Jupiter şi, pentru
Jupiter, conjuncţia acestuia cu Luna.
Pentru Lună, care e unul din cei doi luminători, orbita este de 8°.
Trebuie, în consecinţă, să se verifice dacă ea nu formează
aspecte cu planetele care nu au decât şase grade de orbită. O
parte a zodiacului este «goală» de planete; examinăm deci dacă
există o posibilitate de trigon (120° sau 4 semne) plasându-ne
vârful de creion direct la 9° din Fecioara. Aspectul cu Mercur este
deja relevat iar Venus iese din intervalul: 1° - 17°. Pentru careuri
(90° sau 3 semne) nu găsim nici un aspect şi pentru sextili (60°
sau 2 semne), aspectul cu Saturn e deja relevat.
Am terminat deci, cu această ultimă planetă, trasarea
aspectelor temei. Pentru Nodurile lunare nu ţinem cont
decât de conjuncţiile cu o orbită de două sau trei grade.
O notăm pe cea formată de Coada Dragonului şi Partea de
Noroc.
ASPECTELE 99
Ne rămâne să înscriem în Index aspectele privind
Ascendentul, Mijlocul Cerului şi Partea de Noroc. Aceste
elemente nu sunt înscrise pe cercul zodiacal pentru a se
permite o mai bună lizibilitate a elementelor esenţiale din
temă.
Atunci când ora de naştere nu este cunoscută cu
exactitate, noi nu putem cunoaşte Ascendentul, Mijlocul
Cerului şi nici Partea de Noroc cu o precizie suficientă
pentru a le calcula aspectele. Într-adevăr, aceste trei
puncte se deplasează în medie cu 15° pe oră.
Cvadruplicităţi şi triplicităţi
Pentru a aprecia mai bine valoarea aspectelor pe care

planetele le formează între ele, vom nota divizarea
semnelor zodiacului care urmează (vom reveni la ea în a
doua parte):
Cvadruplicităţi
Planetele din semnele cardinale, fixe sau mutabile, sunt în

conjuncţie, în cvadratură sau în opoziţie, dacă ele sunt în
orbită.
O altă împărţire a semnelor zodiacului:
Triplicităţi

Planetele în semne de Foc sunt în conjuncţie sau în trigon,
dacă ele sunt în orbită; la fel este şi pentru planetele în
semne de Pământ, de Aer şi de Apă.
Aspectele formate între două semne de aceeaşi natură
(între două semne cardinale, două semne de Foc, etc.), au
mai multă forţă decât atunci când sunt formate între două
semne de natură diferită.
De exemplu, trigonul dintre Venus la începutul Fecioarei (Pământ)
şi Neptun la sfârşitul Săgetătorului (Foc) va avea mai puţină forţă
decât aspectul dintre Venus de la începutul Fecioarei (Pământ), şi
Jupiter la început de Capricorn (Pământ).
Aceeaşi regulă se aplică şi pentru sextilii care unesc două

elemente de natură similară, Focul cu Aerul sau Apa cu
Pământul.
Indexul
Indexul conţine informaţii complementare importante pentru

interpretarea temei. Un model se găseşte la pagina 107.
Repartizarea planetelor în elemente
Pentru a cunoaşte tonica de bază a temei, căutăm

repartizarea planetelor în cuadruplicităţi (Cardinal, Fix,
Mutabil) precum şi în triplicităţi (Foc, Pământ, Aer, Apă).
Împreună cu planetele, vom include şi cele două «axe» ale
temei natale indicate prin Ascendent şi Mijlocul Cerului.
Să reluăm tema noastră numărul 1 din 8 august 1984, de la ora

3h 30m, din Los Angeles. Semnele cardinale sunt: Berbecul,
Racul, Balanţa şi Capricornul. În Berbec nu găsim nici o planetă.
Racul conţine Ascendentul, notăm deci Asc în rubrica «Cardinal».
În semnul Balanţei, găsim pe Pluton, iar în semnul Capricornului,
pe Jupiter şi Luna. Rubrica de elemente cardinale va conţine deci
Asc, Pluton, Jupiter şi Luna. În semnele fixe, Taurul, Leul,
Scorpionul şi Vărsătorul, găsim în mod succesiv Soarele, Saturn
şi Marte. În sfârşit, în semnele mutabile, Gemenii, Fecioara,
Săgetătorul şi Peştii, notăm Venus, Mercur, Uranus, Neptun şi
Mijlocul Cerului. Am terminat în acest fel recensământul punctelor
tari ale temei. Pentru a fi siguri că le-am înscris pe toate, le
numărăm: 4 în cardinale, 3 în fixe şi 5 în mutabile, adică 12 în
total ceea ce corespunde tocmai la suma celor 10 planete şi a
celor 2 axe, Asc şi MC.
ASPECTELE 101
Procedăm în aceeaşi manieră pentru a nota planetele şi
axele care sunt în semnele de Foc. Le înscriem în Index.
Apoi, le notăm pe cele care se află în semnele de Pământ,
de Aer şi de Apă. Clasificarea noastră, cât priveşte
elementele, este terminată, şi numărăm iarăşi planetele şi
axele pentru a ne asigura că sunt în totalitate:
- 3 sunt în semnele de Foc,
- 4 în semnele de Pământ,
- 1 în semnele de Aer şi
- 4 în semnele de Apă.
Ceea ce face exact 12.
Puteri planetare
Domiciliu şi Exaltare
Se spune că planetele sunt «în domiciliu» sau «în înaltă

demnitate» în anumite semne, atunci când natura esenţială
a planetei şi cea a semnului concordă. Atunci când sunt
plasate în semnele opuse domiciliului lor, ele sunt «în exil»,
în consecinţă în dezacord cu mediul lor.
Pe de altă parte, planetele sunt mai puternice în unele
semne decât în altele. În aceste semne, ele sunt
«exaltate»; în semnele opuse, ele sunt «în cădere»,
expresia lor este, prin urmare, contrariată.
Indicaţiiile tabloului de mai jos sunt o primă apropiere, utilă
pentru a fixa ideile, în ceea ce priveşte relaţia dintre natura
intrinsecă a energiilor planetare şi nuanţa adusă de zodii.
PLANETĂ DOMICILIU EXIL EXALTARE CĂDERE

, ,

, ,
, ,
, ,

, ,

--- ---

Iată un mijloc simplu pentru a memora planetele aflate în înaltă
demnitate în semnele zodiacului plecând de la distanţele lor faţă
de Soare.
Seria planetelor în domiciliu diurn (care începe cu Soarele)
guvernează semnele zodiacului în sens direct:

---
iar seria planetelor în domiciliu nocturn (care începe cu Luna)
guvernează semnele zodiacului în sens retrograd:
-- --
Planetele vor fi în exil în semnele opuse.
Să notăm în Indexul nostru planetele domnitoare (în

demnitate esenţială), în exaltare, în exil şi în cădere:
Demnitate esenţială: , ,
Exaltare:
Exil:
Cădere: ,
Guvernatorul temei
Planeta (sau planetele) care guvernează semnul în care se

găseşte Ascendentul este guvernatorul temei. Poziţia ei în
semn şi în Casă precum şi aspectele ei vor da
specificităţile şi forţa personalităţii. Dacă o altă planetă din
temă este mai puternică prin poziţia sau forţa ei şi prin
numărul de aspecte formate, ea va fi atunci considerată ca
«co-guvernator» al temei.
În indexul nostru, să notăm deci Luna ca guvernator al temei.
Unghiuri
Unghiurile corespund celor patru direcţii fundamentale ale
temei: Ascendentul, Mijlocul Cerului, Descendentul şi
Fundul Cerului. Planetele plasate în Casele unghiurilor (1-
a, a 4-a, a 7-a şi a 10-a Casã) sunt numite unghiulare.
Importanţa lor este mai mare decât atunci când sunt
plasate în alte Case.
ASPECTELE 103
Aspectele notate în Index
Am înscris în desenul zodiacului aspectele formate între

longitudinile a două planete. În index, notăm aspectele care
nu au fost raportate pe harta cerului.
Aspecte la Asc: , ,
Aspecte la MC: ,
Declinaţii: Paralele
Aspecte formate prin declinaţiile a două planete.
Pentru a le găsi, relevăm mai întâi declinaţiile planetelor.

Pentru aceasta, raportăm declinaţiile, citite în efemeride la
data Timpului Universal cel mai apropiat, direct în index,
cum se indică la pagina 107.
Luna, însă, necesită adesea un calcul mai precis atunci
când mişcarea ei de declinaţie în 24 de ore este superioară
la 10’ de arc (a se vedea pentru aceasta calculul declinaţiei
Lunii de la paragraful «Declinaţie» din Vocabularul
Astrologic).
Declinaţia Părţii de Noroc.
Importanţa ei este relativă pentru interpretare. Ea nu e dată

în efemeride, dar noi o putem obţine în felul următor:
Plecând de la longitudinea Părţii de Noroc, căutăm care
este declinaţia Soarelui atunci când acesta are aceeaşi
longitudine (ceea ce poate avea loc în lunile următoare sau
precedente).
Tot pentru tema numărul 1, longitudinea Părţii de Noroc fiind 4°
54’, căutăm longitudinea Soarelui cea mai apropiată de 4° 54’ din
Săgetătorul. În efemeride, găsim pentru luna noiembrie
următoare, pe 27 noiembrie, o longitudine de 4° 55’ Săgetătorul.
Atunci când Soarele este la 4° 55’ din Săgetătorul, declinaţia lui
este de - 21° 07’ (semnul « - » reprezentând o latitudine sudică),
prin urmare, pentru o longitudine a Părţii de Noroc de 4° 54’,
declinaţia ei va fi cam de - 21° 07’.
Vom căuta eventual declinaţia Mijlocului Cerului şi cea a
Ascendentului în acelaşi mod.

Cum se găsesc paralelele
După ce am înscris toate declinaţiile în index, plasăm un

deget pe declinaţia Soarelui, şi vârful creionului pe
declinaţia care este imediat dedesubt (cea a Lunii). Aceste
două declinaţii sunt ele la o distanţă de un grad, sau cel
mult la un grad şi jumătate (nu ţineţi cont de semnul « + »
sau « - »)? Dacă răspunsul e afirmativ, înscriem paralela
pe cele două linii corespunzând celor două planete de
referinţă, dacă nu, comparăm Soarele cu planeta
următoare ( ). Atunci când comparaţiile dintre declinaţia
Soarelui şi celelalte declinaţii sunt terminate, reîncepem
acelaşi procedeu cu Luna şi cu celelalte planete.
În exemplul nostru, şi pentru o orbită de un grad, nici Soarele, nici

Luna nu formează paralele cu celelalte planete. Pentru Mercur,
găsim o paralelă cu Pluton. Scriem pe linia lui Mercur şi de
asemenea pe linia lui Pluton. În acest fel, în cursul interpretării,
vom vedea cu uşurinţă toate paralelele formate de o planetă.
Indexul final se află prezentat pe aceeaşi foaie cu harta

cerului.
ASPECTELE 105
Alţi factori de valorizare a planetelor
Grade critice
Planetele situate la mai puţin de 2 sau 3 grade de «gradele

critice» următoare exercită asupra vieţii o influenţă mai
mare decât cea obişnuită: acestea sunt gradele 0, 13 şi 26
din semnele Cardinale, 9 şi 21 din semnele Fixe, 4 şi 17
din semnele Mutabile. Această influenţă tinde să amplifice
însemnătatea planetelor oricare ar fi semnele unde se
găsesc şi natura aspectelor formate.
Gradele critice sunt de obicei imprimate direct pe desenul
temei.
Înălţare
Planetele plasate în Casa a 9-a sau a 10-a sunt aşa zise

«în înălţare». Cu cât sunt mai aproape de Mijlocul Cerului,
cu atât ele sunt mai înălţate.
O planetă în înălţare este cu mult mai puternică, în bine
sau în rău, decât atunci când ea este departe de Mijlocul
Cerului.
ASPECTELE 107
Verificarea temei
Experienţa arată că este deseori util să se verifice o temă

înainte de a o interpreta.
Cu o privire rapidă, vedem dacă planetele ocupă nişte
poziţii învecinate cu cele indicate în efemeride în ziua
naşterii. Aceasta evită nişte erori importante.
Pentru a verifica dacă Casele sunt corect aşezate, este
suficient să vedem dacă poziţia Soarelui corespunde cu
cea pe care trebuia s-o aibă în momentul naşterii.
Pentru tema numărul 1, de la 3h 30 oră legală, Soarele este

efectiv la jumătate de drum între Fundul Cerului (poziţia către
miezul nopţii) şi Ascendent (care corespunde cu răsăritul lui).

Metodă de reprezentare a hărţii cerului
«Berbecul la stânga» - «Ascendentul la stânga»
De la începutul studiului nostru noi am reprezentat temele

cu Berbecul la stânga.
Existã o altă metodă care este cea a «Ascendentului

la stânga». Ea este reprezentată mai jos pentru tema
ASPECTELE 109
numărul 1. Comparaţi-o pe aceasta cu reprezentarea ei
«Berbecul la stânga» de la pagina 106.
Aşa cum o veţi remarca, am supus zodiacul la o rotire care
aduce Ascendentul în stânga paginii. Atunci toate datele
sunt înscrise în aşa fel încât să fie lesne citite în această
poziţie.
Cele două reprezentări dau, desigur, aceleaşi indicaţii care

servesc de bază la interpretare. Totuşi, noi dăm o preferinţă
metodei «Berbecul la stânga».
Într-adevăr, plasând Berbecul la stânga punem în valoare
Zodiacul, esenţă a manifestării, privilegiind punctul de vedere
al Cauzelor.
Ascendentul exercită o influenţă corespunzătoare la 0° din
Berbecul dar în lumea efectelor (formă şi constituţie a corpului
fizic, de pildă). Metoda Ascendentului la stânga pune accentul
pe Case, deci pe diferitele domenii ale vieţii (avere, căsătorie,
poziţie socială...)1.
Semnele privesc mai mult viaţa pe plan spiritual, în timp ce
Casele au legătură cu manifestarea ei concretă. În acest fel,
reprezentarea hărţii cerului cu Berbecul la stânga este mai în
armonie cu Astrologia Spirituală.
1
În plus, atunci când nu se cunoaşte ora naşterii (şi deci
Ascendentul), caz destul de frecvent, zodiacul (Berbecul la stânga)
rămâne singura referinţă.

CAPITOLUL ŞAPTE
efemeride pentru amiază
Poziţia planetelor este indicată în efemeride pentru ora 0

sau pentru amiază. Atunci când studentul foloseşte
efemeridele pentru ora 0 (Timp Universal), îi este de ajuns
să urmeze explicaţiile date în capitolele precedente. Când
utilizează efemeridele pentru amiază, trebuie să ţină cont
în calculele sale de un decalaj de 12 ore. Într-adevăr,
efemeridele pentru miezul zilei au ca referinţă «Timpul
solar mediu la Greenwich».
Astronomii numesc Timp solar mediu la Greenwich sau mai
pe scurt: «Timp Mediu», timpul decalat cu 12 ore în
raport cu Timpul Universal. Astfel, atunci când ora
Timpului Mediu marchează «ora zero», Soarele
culminează pe cer (12h TU).
Scăzând 12 ore din Timpul Universal, obţinem Timpul
Mediu. În acest fel, în loc de a utiliza Timpul Universal
pentru calculul vârfurilor de Case şi al poziţiilor planetare,
vom folosi întotdeauna Timpul Mediu cu efemeridele
pentru amiază.
Timp Mediu = Timp Universal - 12 ore
Acest Timp Mediu este decalat, în raport cu Timpul

Universal dat ca referinţă pentru «ora 0», cu un interval de
12 ore. El este deci întotdeauna dat ca referinţă faţă de
miezul zilei precedente. Data Timpului Mediu este data
acestei amieze precedente. Ea va fi utilizată cu efemeridele
pentru amiază.
De exemplu, pentru o naştere la 15h, pe 8/8/84, Timp Universal,

avem:
Timp Universal de naştere ………......…................ 15h în 8/8/84
- 12h
Adică Timpul Mediu de naştere ........................... = 3h în 8/8/84
8/8/84 este data amiezei precedente care se consideră. Există un
interval de 3h între această amiază din 8/8/84 şi 15h din 8/8/84,
Timp Universal.
EFEMERIDE 111
Pentru o natere la 11h în 8/8/84, Timp Universal, vom
avea de efectuat transformarea «24 de ore egal o zi»
pentru a face posibil aceast scdere de 12h.
Timp Universal de natere .....…………................ 11h 8/8/84
= 35h 7/8/84
-12h______
Timp Mediu de natere ..................................... = 23h 7/8/84
Aici, este 7/8/84 data amiezii precedente care trebuie
considerat. 23 de ore este intervalul dintre miezul zilei de
7/8/84 i 11h din 8/8/84, Timp Universal.
23h de Timp Mediu
Ziua Timpului Mediu nu corespunde direct cu ziua ce se

utilizeaz în mod obinuit, dar ea permite, calculat astfel,
s se utilizeze fr greeal datele din efemeridele pentru
amiaz.
Vom putea compara, mai jos, cele dou metode complete
de urmat în funcie de ora de referin din efemeride.

Timpul de utilizat pentru a citi efemeridele:
1. La Timpul Legal de naştere (dată şi oră)

2. Se scade, dacă e necesar, ora de vară.
3. Se adună valoarea orară a fusului vest, sau
se scade valoarea orară a fusului est
Efemeride pentru Efemeride pentru

ora 0: amiază:
4. Găsim «Timpul 4. Se scad 12 ore
Universal de 5. Gãsim «Timpul Mediu
naştere» (dată şi de naştere» (dată şi
oră) oră)
Pentru calculul Timpului Sideral care serveşte la stabilirea

poziţiei Caselor:
Ora 0: Amiază:
1. La Timpul Sideral 1. La Timpul Sideral pentru
pentru data data «Timpului Mediu
«Timpului Universal de naştere»,
de naştere», 2. Se adună ora «Timpului
2. Se adună ora Mediu de naştere».
«Timpului Universal
de naştere ».
3. Se adaugă de atâtea ori 10 secunde câte ore sunt

în timpul citat la 2.
4. Se scad longitudinile vestice sau se adună
longitudinile estice (exprimate în ore şi minute).
5. Obţinem «Timpul Sideral de naştere» (după ce am
scăzut 24 de ore dacă e cazul).
6. Pentru a releva vârfurile de Case ale unei teme de

latitudine sudică, se adună 12h la Timpul Sideral
de naştere.
EFEMERIDE 113
Pentru calculul longitudinilor planetelor:
Ora zero: Amiază:

Cu longitudinile Cu longitudinile
relevate din relevate din efemeride
efemeride 1. în ziua următoare
1. în ziua următoare Timpului Mediu de
Timpului Universal naştere,
de naştere, 2. în aceeaşi zi cu Timpul
2. în aceeaşi zi cu Mediu de naştere.
Timpul Universal de
naştere.
3. Se calculează mişcarea planetei în 24 de ore

inversând la nevoie punctele 1. şi 2. pentru
comodităţile de calcul al planetelor Retrogade.
Ora zero: Amiază:

- Se separă ora - Se separă ora
«Timpului Universal «Timpului Mediu de
de naştere» în ore şi naştere» în ore şi
minute. minute.
Se caută în tabela mişcărilor planetare, în funcţie

de mişcarea planetei în 24 de ore,
4. mişcarea planetară pe durata numărului de ore,
5. mişcarea planetară pe durata numărului de minute.
6. Se adună aceste două mişcări pentru a se găsi
deplasarea planetei.
7. Se adună această deplasare pentru o planetă
«Directă» sau se scade pentru o planetă
«Retrogradă», din longitudinea relevată în ziua de
naştere (cea găsită la punctul 2. de mai sus).
Obţinem poziţia planetei pentru momentul

naşterii.
8. Să nu se uite zodia planetei şi indicarea eventuală
a unui R atunci când este Retrogradă.

Exemplu: vom aplica aceste reguli pentru a calcula tema
de naştere a unui copil născut la Los Angeles, pe 22
august 1984, la 21h 15. Vom folosi un extras din
efemeridele pentru amiază ce se găseşte la sfârşitul
lucrării.
1. Timp legal de naştere (oră şi dată) ................ 21h 15 22/8/84
2. Scădem dacã e necesar ora de vară ............. - 1h
3. Adunăm valoarea fusului orar (vest) .............+ 8h
4. Cu efemeridele de amiază, scădem 12h .......- 12h_________
5. Timp Mediu de naştere (oră, dată)............... =16h 15 22/8/84
Calculul Timpului Sideral :
1. Timpul Sideral (ST) pentru data Timpului

Mediu…………………………………...…….....…... 10h 3m 54s
2. Adunăm ora Timpului Mediu .....….................+ 16h 15m
3. Adăugăm corecţia de 10s pe oră ….............. + 162s
4. Adunăm longitudinile estice = 26h 18m 216s
sau scădem longitudinile vestice, şi
anume, pentru Los Angeles ......................... - 7h 52m_____
= 18h 26m 216s
5. Adică Timpul Sideral de naştere ................. 18h 29m 36s
Calculul poziţiilor planetare cu tabelele de mişcãri planetare:
1. Poziţia planetei pentru ziua ce

urmează datei Timpului Mediu 0° 31’ 15° 11’ 3° 4’
(23/8/84) .…………………………….... =30° 31’ 19° 17’ 9° 56’ =14° 71’ = 2° 64’
2. Poziţia planetei pentru data Timpului
Mediu (22/8/84) ................................... 29° 33’ 18° 3’ 10° 40’ 1° 29’ 2° 31’
3. Mişcarea planetei în 24h.................. (0° 58’) (1° 14’) (-0° 44’) (13° 42’) (0° 33’)
4. Mişcarea planetei pe durata a 16h 0° 39’ 0° 49’ -0° 29’ 9° 07’ 0° 22’
5. Mişcarea planetei pe durata a 15m.. 0° 01’ 0° 01’ --- 0° 09’ ----
6. Deplasarea planetei în 16h 15m….. 0° 40’ 0° 50’ -0° 29’ 9° 16’ 0° 22’
7. Poziţiile planetelor:
adunăm 6. la 2. (poziţia pentru data
Timpului Mediu) ……………………...... 0° 13’ 18° 53’ 10° 11’ 10° 45’ 2° 53’
8. Semnul zodiacal şi Retrogradaţia…. R
Mercur are o mişcare Retrogradă. Aceasta se aminteşte prin « -

0° 44’ » care indică că a trebuit să scădem pe 1. din 2. pentru a
putea efectua operaţia în mod corect.
Pentru celelalte planete, vom lua poziţiile cele mai apropiate de
data Timpului Mediu; acestea sunt cele din 23/8/84 fiindcã ora
Timpului Mediu depăşeşte 12h. Vom consulta deci efemeridele de
la această dată pentru a obţine poziţiile planetelor Jupiter, Saturn,
Uranus şi Neptun.
Poziţiile lui Pluton şi cea a Nodului Nord sunt date în josul paginii.
EFEMERIDE 115
Pluton, în 27 de zile (de la 1 la 28) a parcurs 0° 33’ (de la 29° 28’
la 0° 1’ ). În 22 de zile (de la 1 la 23), el a avansat deci cu 22
/ 27 x 33’ = 27’. Mişcarea lui este Directă; poziţia lui pe 23 este
deci de: 29° 28’ + 27’ = 29° 55’ .
Poziţia Nodului Nord e de 3° 14’ . Această poziţie este poziţia

medie care retrogradează în mod regulat cu 3,18’ pe zi. În 22 de
zile, Nodul Nord va retrograda deci cu: 3,18’ x 22 = 70’
aproximativ. Poziţia lui este deci: 3° 14’ - 70’ = 2° 04’ .
Pornind de la Timpul Sideral, notăm direct vârfurile Caselor

din Tabela Caselor de la sfârşitul volumului şi redactăm
tema aşa cum se vede mai jos.

Cu titlu de exerciţiu, studentul va putea:
1. Să recalculeze această ultimă temă, dar servindu-se

de efemeridele pentru ora 0 date la finele acestui volum.
- Dacă va găsi nişte diferenţe mai mari de 2’ pentru
longitudini (Soare-Lună-Mercur-Venus-Marte) şi pentru
vârfurile de Case, el va avea de câştigat prin restudierea
capitolelor aferente (4 şi 5).
2. La fel ca în exemplul din 8/8/84 de la 3h 30 din Los
Angeles (capitolul 6), el va reface calculul aspectelor şi va
monta un index complet (nişte diferenţe de până la zece
minute pot apărea în declinaţii).
EFEMERIDE 117
BIBLIOGRAFIA STUDENTULUI
Cărţi indispensabile studentului în Astrologie:

«Efemeridele» şi «Tabelele Caselor».
Efemeride
În engleză, franceză, germană, spaniolă şi italiană:

- Efemeridele 1900-2000 pentru ora 0,
Editurile Maison Rosicrucienne şi St-
Michel-Editions, Saint-Michel-de-
Boulogne, 07200 Aubenas, France.
Practice, complete şi de un preţ abordabil, aceste efemeride au

fost concepute în întregime pe ordinator.
Există de asemenea efemeridele:
1900-1950
1950-2000
2000-2050
Tabele de Case
În engleză, franceză, germană, spaniolă şi italiană:

- Tabele de Case, metoda lui Placide.
Editura Maison Rosicrucienne.
Ca şi efemeridele de la 0h, recomandăm studentului aceste

Tabele de Case calculate pe ordinator.
Cărţi care tratează orele de vară şi fusurile orare
În franceză:
- Traité de l’heure dans le monde (Tratat despre ora în
lume), Gabriel, Editions de la Maisnie.
Autorul dă fusul orar prin diferenţă formulând: Timpul Universal
(timpul la Greenwich) Oră Legală fus orar, urmat de excepţiile
care le constituie orele de vară. Sfârşitul lucrării cuprinde nişte
poziţii geografice.
- Régimes horaires pour le monde (Regimuri orare din
lume), de H. Lecorre, la Editions Traditionnelles.
BIBLIOGRAFIE
EFEMERIDE 119
119
Autorul dă fusul orar apoi totalul fus orar + oră de vară
formulând Oră Legală = GMT (timpul la Greenwwich) + (fus
orar + oră de vară). Fusul orar fiind înţeles aici capozitiv la
est. Fiecare ţară este urmată de o listă de localizări
geografice ale principalelor ei oraşe.
Atlasuri
În franceză:
- Atlas de poche (Atlas de buzunar), la Larousse.
Acest atlas este foarte abordabil şi cuprinde 30 000 de nume
localizate prin coordonatele lor geografice, adică:
Geneva 46° 12N, 6° 9E.
Folosirea calculatoarelor programabile sau a

microordinatoarelor
Microordinatoarele fiind întrebuinţate din ce în ce mai mult,

recomandăm persoanelor care au timp şi posibilităţi, să
programeze ele însele calculele astrologice. Ele vor câştiga
prin aceasta numeroase cunoştinţe în astronomie, ştiinţă a
poziţiilor astrelor. Dimpotrivă, nu recomandăm
programarea interpretării astrologice, fiindcă, chiar dacă
maşina şi programul ar fi perfecte, ele sunt lipsite de
intuiţie. Astrologia nu ar mai fi atunci decât o ştiinţă moartă,
pe când ea trebuie să fie trăită şi interiorizată, pentru ca ea
să poată cu adevărat ajuta şi servi pe ceilalţi. Astrologia
este ştiinţa interpretării astrelor. «Chiar dacă un astru
înclină, el nu obligă»; maşina şi programul nu vor putea
studia posibilităţile divine ale omului. Ele îl întemniţeazã în
determinism. Maşina şi programul vor comporta
întotdeauna nişte limitări, în timp ce omul care a fost creat
după chipul lui Dumnezeu nu are decât limitările
inconştienţei şi a imperfecţiunii sale prezente.

NOTĂ CĂTRE STUDENT
Capitolele precedente descriu regulile fundamentale ale

Astrologiei şi explică în detaliu modul de a calcula o temă
astrologică de naştere.
Puteţi consulta Vocabularul pentru a cunoaşte definiţia unui
termen astrologic şi a vă completa astfel cunoştinţele, sau
pentru a vă iniţia în regulile de interpretare consultând în
principal paragrafele care urmează:
- Aspect (semnificaţie)
- Bune şi proaste
- Demnitate
- Exaltare
- Guvernator
- Cuvinte cheie
- Noduri lunare
- Partea de Noroc
- Planete
- Cvadruplicităţi
- Recepţie
- Simboluri
- Triplicităţi
Volumul următor din această serie, «Mesajul Aştrilor», este o

carte de texte despre ştiinţa interpretării astrologice şi
aplicarea Astrologiei în viaţa noastră zilnică.
NOTĂ CĂTRE STUDENT

EFEMERIDE 121
Acelora care doresc să meargă mai departe...
Lucrarea de faţă ne-a învăţat cum să montăm o temă

astrologică; a învăţa s-o interpretăm va fi, fireşte, etapa
următoare.
Pentru a pricepe bine întreaga semnificaţie, bogăţie şi
întindere a Astrologiei spirituale, studentul va trebui să-şi
aprofundeze cunoştinţele despre sensul existenţei, despre
originile şi evoluţia Vieţii, care este manifestarea lui
Dumnezeu.
Conştient de responsabilitatea lui, astrologul va face tot ce-i
stă în putinţă pentru a se înălţa spiritualiceşte. El va merita în
acest fel privilegiul de a intra în istoria intimă a unei fiinţe în
evoluţie, de a fi confidentul şi martorul vieţii acesteia. Umilinţă,
dialog şi respect al liberului arbitru stau la baza însăşi a
întrevederii prin care Astrologul trebuie să-l ajute pe Celălalt
să vadă Binele în orice lucru, să-i dea încredere şi să-l
trezească la dimensiunea lui spirituală.
Pe Drumul Perfecţiunii, fiecare dintre noi poate să se
poticnească şi să fie oprit de un obstacol. Dacă, în acel
moment, noi nu suntem în stare să percepem direct ajutorul
omniprezent al lui Cristos, un ajutor spiritual va putea să ne fie
oferit prin intermediul acestui prieten devotat care trebuie să
fie astrologul.
Practicarea Astrologiei Spirituale este întemeiată pe Iubirea
dezinteresată şi dăruirea de sine, fără de care cunoaşterea
poate deveni nefastă. Dacă ea ar avea alte baze, nu ar mai
servi atunci pentru a elibera omul din îngrădirile lui ci din
contră, l-ar înstrăina mai mult.
Orice previziune dată trebuie să fie extrem de cântărită şi de
nuanţată, căci ea poate îngrădi în mod serios liberul arbitru al
consultantului, atribut care, dimpotrivă, trebuie întărit. În
general, nu e posibil să se prevadă moartea şi noi
recomandăm cu tărie ca ea să nu fie prezisă. La fel este
pentru orice eveniment grav. Asceza cuvântului este
fundamentală pentru astrolog: să spună puţin dar just, şi
întotdeauna să încurajeze.
Noi urăm tuturor să aibă curajul să persevereze pe drumul
înţelegerii Vieţii şi să se apropie astfel de izvorul oricărei
Existenţe. Fie ca fiecare să cunoască bucuria de-a fi un
servitor în viţa Domnului!

O navă se îndreaptă către apus, o alta către răsărit;
Şi pentru amândouă bat aceleaşi vânturi.
Dar nu e vântul, ci velele-s acelea care
Fixează corăbiilor aparte drumuri.
Aidoma vânturilor mării, forţele destinului

Ne-mping de-a lungul vieţii noastre agitate;
Dar cel ce ne fixează ţinta departe în zare
E al nostru suflet, şi nu calmul sau furtuna pe mare.
Ella W. Wilcox
EFEMERIDE 123
PARTEA A DOUA
Vocabular
astrologic
Notă: Toate cuvintele urmate de un asterisc (*)
sunt explicate în prezentul Vocabular.

VOCABULAR ASTROLOGIC
An sideral (Mare) - Timpul făcut de Punctul Vernal* pentru

a parcurge prin «precesiune* a echinocţiilor» cele 12
constelaţii zodiacale până când revine la punctul de
plecare. Un an sideral este parcurs actualmente cam
în 25 800 de ani. (A se vedea «Zodiac Natural»).
Antares - A se vedea la «Stele fixe».
Aplicaţie - Atunci când o planetă rapidă se apropie de o

alta mai lentă şi începe să formeze un aspect cu ea, se
spune că ea aplică la aspectul exact (partil). O dată
aspectul exact atins, se spune că aspectul culminează.
Planeta rapidă încetează atunci să mai aplice şi «se
separă» de aspect.
Cum planeta care aplică trebuie să se mişte mai repede
decât cea pe care o aplică, este evident că Luna, care face
turul zodiacului într-o lună, aplică rând pe rând toate
aspectele celorlalte planete; în schimb Saturn, căruia îi
trebuiesc vreo treizeci de ani pentru a face acest tur, nu
poate să aplice decât la Uranus, căruia îi trebuiesc 84 de
ani, la Neptun, care face turul în 165 de ani şi la Pluton,
care-l face în 248 de ani.
Această regulă este valabilă atunci când planetele se
găsesc în mişcare directă (avansând din Berbec către
Taur, etc.); dar dacă planeta cu mişcare lentă este
retrogradă (reculând din Taur către Berbec, etc.), ambele
planete aplică atunci la aspect. (A se vedea «Date
geocentrice» şi «Retrograd»).
Influenţa unui aspect este întotdeauna mai puternică atunci
când planetele aplică decât când ele se separă.
Ardere - A se vedea «Combustie».
Ascendent - În fiecare moment al zilei, Ascendentul este

gradul din zodiac care răsare la orizontul estic. El
evoluează de-a lungul zodiilor în sensul direct*.
VOCABULAR ASTROLOGIC 127

Un nou grad răsare, în medie, la fiecare 4 minute; un nou
semn, la fiecare două ore aproximativ; cele douăsprezece
semne, în spaţiul a 24 de ore.
Ascendentul corespunde vârfului* (cuspida) Casei 1.
Aspectele la Ascendent, care corespunde în mod esenţial
corpului fizic, influenţează sănătatea şi oferă posibilităţi de
creştere prin planul material.
Ascensiune (Semne de scurtă şi Semne de lungă) -

Ascendentul traversează în medie un semn la fiecare două
ore, dar, privind mai îndeaproape mişcarea lui, se poate
constata că pentru anumite semne şi o latitudine dată, îi
vor trebui în mod regulat mai mult de două ore pentru a le
parcurge. Se spune despre aceste semne că ele sunt de
lungă ascensiune. În partea opusă de pe zodiac se găsesc
semnele de scurtă ascensiune traversate de Ascendent în
mai puţin de două ore.
Pentru emisfera nordică, semnele de ascensiune lungă

sunt: Racul, Leul, Fecioara, Balanţa, Scorpionul şi
Săgetătorul. Semnele de ascensiune scurtă sunt:
Capricornul, Vărsătorul, Peştii, Berbecul, Taurul şi
Gemenii.

Pentru emisfera sudică, semnele de ascensiune lungă
sunt: Capricornul, Vărsătorul, Peştii, Berbecul, Taurul şi
Gemenii. Semnele de ascensiune scurtă sunt Racul, Leul,
Fecioara, Balanţa, Scorpionul şi Săgetătorul.
La Los Angeles (34°N), zodia Leului face aproximativ 2 ore 25

pentru a răsări; Peştii şi Berbecul - de ascensiune scurtă - nu fac
decât 1h 20. Buenos Aires, situat în emisfera opusă (34°S), vede,
din contră, semnul Leului răsărind în 1h 35, iar semnele Peştilor şi
Berbecului - de ascensiune lungă - răsărind în 2h 40 aproximativ.

Longitudinea Ascendentului în 8 august 1984, la
ore diferite.
Cauza acestui fenomen rezidă în înclinarea axei

Pământului şi în latitudinea locului. Rotaţia Pământului face
ca orizontul estic să se prezinte într-un mod mai mult sau
mai puţin înclinat în raport cu ecliptica*, iar Ascendentul
parcurge astfel semnele zodiacale mai mult sau mai puţin
repede.

Înclinaţ
Înclinaţia eclipticii în raport cu orizontul într-
într-un
interval de 12 ore (latitudine 49°Nord)
Atunci când unghiul dintre orizont şi ecliptică este slab în schema 1

(pentru a face o analogie cu Soarele, el este atunci «jos» pe cer),
Ascendentului* îi trebuie mai puţin timp pentru a-l parcurge.
Dimpotrivă, atunci când orizontul se prezintă mai perpendicular pe
ecliptică în schema 2 (zodiacul este atunci «sus» pe cer), îi va trebui
mai mult timp pentru a-l parcurge.
Rezultă de aici că Ascendentul este într-un semn de

ascensiune lungă pentru un număr mai mare de naşteri.
Ascensiune Dreaptă - Ascensiunea dreaptă este

corespondentul longitudinii terestre pe sfera cerească. Ea
este măsurată pe Ecuatorul ceresc plecând de la punctul
vernal* (0° Berbecul), în sensul semnelor zodiacului.
A se vedea schema de la «Ecuator ceresc».
Ascensiune Oblică - Ascensiunea oblică nu mai este

utilizată deloc. Ea era folosită îndeosebi de astrologii care
nu dispuneau de «Tabele de Case».

Aselli - Vezi «Stele fixe».
Aspect (definiţie) - Distanţă unghiulară ce separă

planetele şi le modulează influenţa. (A se vedea şi la
«Orbită»).
Aspectele Majore în longitudine:

În această schemă de exemplu există:
Conjuncţie între 1 şi 2.
Opoziţie între 1 sau 2 şi 3.
Trigon între 3 şi 4.
Cvadratură între 4 şi 5.
Sextil între 5 şi 6.
: Cvadratura (careu) - 90°- şi

: Opoziţia - 180°- sunt zise «disonante».
: Sextilul - 60° - şi
: Trigonul - 120° - sunt zise «armonice».
: Conjuncţia - 0°- se produce atunci când două planete
sunt în acelaşi grad al zodiacului;
: Paralela, atunci când două planete sunt în acelaşi grad
de declinaţie, adică la egală distanţă de ecuator*, la nord
sau la sud.

Listele de aspecte ale efemeridelor moderne fac distincţie
între paralelă ( ), în care două planete au aceeaşi
declinaţie de aceeaşi parte a Ecuatorului ceresc*
(amândouă la nord sau amândouă la sud), şi
contraparalelă ( ), prin care două planete au aceeaşi
declinaţie, una fiind la nord şi cealaltă la sud de Ecuatorul
ceresc. În scopul simplificării, noi nu vom face această
deosebire şi vom utiliza termenul general de «paralelă» în
ambele cazuri.
Schemă arătând poziţiile relative ale Soarelui, a lui Mercur, a lui

Venus, a Pământului, a Lunii şi a lui Marte când se prezintă simultan
aspectele următoare:
—
—
— ,
—
—

Aspectele minore - În cadrul aspectelor, există şi cele
care se numesc «minore»:
Aspect (semnificaţie) - Sextilul şi trigonul sunt considerate

ca aspecte armonice. Ele reprezintă nişte însuşiri pe care
le-am cultivat în cursul vieţilor anterioare. Din ele rezultă
facilităţi în folosirea energiilor planetare aflate în joc. În
general, nativul poate «recolta» de aici vreun succes
oarecare sau un destin «favorabil». Totuşi, nu trebuie să se
uite că Perfecţiunea este departe de-a fi atinsă în stadiul
nostru de evoluţie. În consecinţă, acest echilibru trecător
este o etapă care ar trebui să ne permită să dezvoltăm încă
şi mai mult calităţile corespunzătoare planetelor în
chestiune. Dacă am neglija să facem să se fructifice aceste
facultăţi în sensul unei înălţări spirituale, facilităţile iniţiale
ar putea chiar să dea într-o întârziere în progresul nostru.
Trigonul reprezintă un echilibru mai stabil decât sextilul.
Careul şi opoziţia sunt nişte aspecte disonante şi indică de
obicei o stăpânire insuficientă a energiilor planetare în
chestiune. Rezultă de aici o puternică tensiune interioară.
Experienţe înţelese insuficient sau prost asimilate în vieţi
trecute pot fi la originea unor asemenea aspecte. Ele pot
să semnifice nişte «datorii de destin» ajunse la maturitate
şi/sau o incitaţie foarte tare de-a lucra în această viaţă
pentru a deveni conştient şi a stăpâni energiile implicate în
aspect.
Careul exprimă de obicei o tensiune mai constrângătoare
decât opoziţia. Prin exersarea Voinţei noastre, lupta
interioară ce însoţeşte aceste aspecte de tensiune duce la
o trezire a conştiinţei şi la un progres spiritual
considerabile, în ciuda suferinţei resimţite.
N-ar trebui să se piardă din vedere niciodată că fiecare
este artizanul destinului său, care indică condiţiile ce îi
permit să se înalţe. În lumea lui Dumnezeu totul tinde spre
Bine.
Conjuncţia este un aspect foarte puternic ale cărui efecte
sunt variabile în funcţie de planetele aflate în joc. Ea este

în general armonică când e vorba de Soare, Venus,
Jupiter, Lună şi Mercur. O conjuncţie a acestor planete cu
Marte, Saturn, Uranus, Neptun, Pluton, sau a acestora din
urmă între ele, va fi mai degrabă disonantă.
Paralela are acelaşi caracter variabil ca şi conjuncţia.
Influenţa ei priveşte mai ales sănătatea.
Este fundamental să se considere fiecare aspect ca un
moment particular dintr-un ciclu, dintr-un Tot. Şi pe bună
dreptate căci, conjuncţia fiind luată ca punct de plecare,
mişcarea neîntreruptă şi diferită a două planete le va aduce
să formeze în mod succesiv un sextil, un careu, un trigon, o
opoziţie, apoi din nou un trigon, un careu, un sextil şi o
conjuncţie1. Astfel, un ciclu cuprinde o alternanţă de situaţii
de tensiune şi de echilibru, incitându-ne în continuu la
progres prin experienţele din viaţă pe care ele ni le procură.
Unei tensiuni ( sau ) îi succede o ocazie de armonie.
Un echilibru ( sau ) este pus la încercare prin nişte
situaţii dificile, până ce ajungem să fim conştienţi şi stăpâni
pe energiile planetare din noi. Atunci, noi vom fi depăşit o
etapă importantă din evoluţia noastră înspre Perfecţiune.
Un aspect este în general mai puternic atunci când
planetele aplică* la aspect decât dacă ele se separă de
acesta.
Aspecte la Ascendent şi la Mijlocul Cerului

Aspectele la Ascendent, care reprezintă corpul fizic, sunt în
raport cu sănătatea, aparenţa fizică şi personalitatea
nativului.
Aspectele la Mijlocul Cerului privesc mai degrabă natura
ocaziilor de avansare spirituală şi aceea la ce noi aspirăm.
Însă, ora de naştere nefiind îndeobşte cunoscută cu o
precizie suficientă, aceste ultime aspecte trebuiesc
considerate cu prudenţă şi nuanţare.
Asteroizi - Ansamblu de corpuri cereşti de forme şi mărimi

foarte variate ce gravitează în sistemul solar. Astrologii
numesc asteroizi în special corpurile cereşti care
1
Pentru tranzite şi progresii, planetele lente pot să nu efectueze
decât o parte din acest ciclu în cursul unei vieţi omeneşti.

gravitează între Marte şi Jupiter. Distanţa lor medie până la
Soare se integrează în legea lui Bode (vezi capitolul 1). Cu
toate acestea, filozofia rozicruciană afirmă că ei nu fac
parte din cele «Şapte Spirite din faţa Tronului» şi sunt,
dimpotrivă, nişte fragmente de vechi sateliţi de-ai lui Venus
şi Mercur pe cale de dezintegrare.
Astrologie geocentrică - Atunci când Copernic dovedi că

Pământul şi celelalte planete se învârtesc în jurul Soarelui,
ironicii şi scepticii strigară în gura mare că el a pus capăt
sistemului de astrologie care ia Pământul drept centrul în
jurul căruia se rotesc Soarele, Luna şi celelalte planete.
Aceasta e o idee greşită, ceea ce s-ar putea demonstra
poate prin exemplul următor: noi continuăm să spunem că
«Soarele răsare»; totuşi, ştim că Pământul este cel care e
mobil, în timp ce Soarele rămâne într-o poziţie relativ fixă.
Însă, fie că Soarele se mişcă în jurul Pământului şi îi
luminează toate părţile rând pe rând, fie că Pământul se
roteşte în jurul axei sale şi-şi expune una după alta părţile
din suprafaţă la razele Soarelui fix, efectul produs pe
Pământ este acelaşi: noi primim lumină şi căldură pe timpul
unei părţi din cele douăzeci şi patru de ore ale zilei. Acelaşi
lucru este şi cu planetele. Este mai comod să se vorbească
dintr-un punct de vedere geocentric, spunându-se că
«Soarele răsare la ora 6», decât de-a spune: «rotaţia
Pământului în jurul axei* sale ne va aduce sub razele
solare mâine, la ora şase» . Astrologul judecă semnificaţia
planetelor în funcţie de poziţiile lor în raport cu Pământul,
independent de modul în care ele ajung la aceste poziţii. (A
se vedea «Date geocentrice»).
Astrologie heliocentrică - Sistem introdus de către

astrologii moderni cu scopul de a se conforma sistemului
lui Copernic, care are ca centru Soarele. În prezent, el este
insuficient, fiindcă în timp ce astrologii care utilizează
sistemul geocentric au arhivele şi observaţiile timpurilor
trecute drept călăuze, cei ai noului sistem sunt reduşi la o
simplă teorie.
Astrologie medicală - Studiu al bolii şi al cauzelor ei, aşa

cum sunt ele revelate de aştri, precum şi cunoaşterea
mijloacelor de a o învinge. În mod schematic, zodiile
guvernează părţile corpului omenesc iar planetele

administrează marile funcţiuni organice (a se vedea
schema de la pagina 37).
Astrologie orară - Ştiinţă care permite să se judece

întorsătura pe care o va lua o acţiune sau un eveniment
după horoscopul calculat pentru momentul în care a fost
pusă o întrebare ce se referă la acea acţiune. Principiul pe
care se bazează este următorul: influenţa stelară care face
ca o persoană să fie suficient de neliniştită pentru a pune
întrebarea, conţine deopotrivă şi răspunsul. Dacă persoana
care doreşte să ştie este astrolog, ea va redacta o temă
pentru momentul în care i-a venit prima idee de-a consulta
aştrii. Dacă persoana nu cunoaşte astrologie, ea se va
adresa personal unui astrolog. Acesta va calcula
horoscopul pentru momentul când întrebarea i-a fost pusă,
şi, dacă întrebarea e pusă în scris, el îl va calcula pentru
clipa când a citit întrebarea. Acest lucru e foarte important,
deoarece dacă horoscopul este calculat pentru un timp
inexact, este sigur că şi răspunsul va fi tot aşa.
Se întâmplă uneori că afacerea în chestiune nu s-a «copt»
încă suficient pentru ca să i se determine deznodământul şi
că nu se poate da un răspuns precis. De aceea, primul
lucru de făcut, după calculul horoscopului, este să se vadă
dacă acesta e «fundamental» şi dacă poate fi interpretat.
• Dacă primul, al doilea sau unul din ultimele grade ale unui
semn oarecare se găseşte la Ascendent, sau dacă Luna
este în ultimele trei ale unui semn oarecare, sau este vidă
de aspect*, este prudent să nu se interpreteze horoscopul.
Solicitantul trebuie să aştepte un moment mai propice
pentru a repune întrebarea.
• Atunci când Saturn este aproape de Ascendent, sau în
prima Casă, el pune piedici în dezvoltarea acţiunii; dacă se
găseşte în a şaptea, judecata astrologului va fi greşită.
Dacă nici unul din aceste lucruri nu pune obstacole,
horoscopul poate fi interpretat în modul următor:
Stăpânul Ascendentului, planetele din prima Casă şi Luna
reprezintă solicitantul. Se determină care Casă guvernează
acţiunea cu pricina, apoi se vede dacă Stăpânul acestei
Case este în aspect benefic cu Stăpânul Ascendentului, cu
planetele din prima Casă şi cu Luna. Dacă da, acţiunea va
avea o încheiere fericită; dar dacă aceşti factori sunt în
cuadratură sau în opoziţie, acţiunea va avea puţine şanse
de succes.

Dacă cineva vine la voi cu o propunere şi redactaţi un
horoscop pentru a vă forma o idee despre ceea ce se
poate face, amintiţi-vă că el este promotorul afacerii, şi că,
în consecinţă, Luna, Ascendentul şi Casa 1 sunt factorii
care îl reprezintã pe el, în timp ce voi sunteţi reprezentaţi
prin Casa 7 şi guvernatorul ei. Nu are importanţă că voi aţi
pus întrebarea, propunerea este a lui. Lipsa acestei
cunoştinţe a fost «buturuga» care i-a împiedicat pe mulţi
astrologi să facă, din această cauză, o corectă apreciere a
şanselor.
Iată un rezumat al lucrurilor pe care le semnifică Casele
temei orare:
Casa 1 - Afaceri de natură intimă, personală.
Casa 2 - Câştiguri pecuniare.
Casa 3 - Afaceri privind vecinătatea apropiată, deplasări.
Casa 4 - Cămin, patrimoniu.
Casa 5 - Copii, mesageri, publicaţii, îndeletniciri plăcute.
Casa 6 - Slujbe, slujbaşi, boli.
Casa 7 - Căsătorie, asociaţii, procese.
Casa 8 - Legate, dispoziţii testamentare.
Casa 9 - Străini, călătorii.
Casa 10 - Realizare socială.
Casa 11 - Prieteni, speranţe.
Casa 12 - Duşmani, limitări, necazuri.
Planetele în aspect favorabil cu factorii semnificativi ai
temei indică de unde va veni ajutorul pentru realizarea
dorinţelor, iar planetele care contrariază aştrii arată
piedicile. Combinând aceşti auguri, veţi putea şti ceea ce
rămâne de sperat, şi maniera în care trebuie să se
procedeze pentru a o realiza.
Astrologia orară poate fi folosită deopotrivă pentru alegerea
momentului celui mai favorabil pentru începerea unei
întreprinderi importante, căci punctul de plecare al acesteia
este naşterea ei şi influenţele care prevalează atunci sunt
determinante pentru succes sau dificultăţi. (A se vedea şi
paragraful «Ore planetare»).
Această astrologie orară poate face mari servicii - cu
condiţia de-a fi utilizată într-un spirit de Serviciu şi de
dezinteresare totală - dacă nu ea poate să conducă rapid la
un uzaj abuziv şi deviat de la cunoaşterea spirituală.

Astrologie spirituală - Studiu al influenţelor planetare şi
al aştrilor asupra Omului şi mediului său înconjurător din
punctul de vedere al evoluţiei spirituale a Universului (a se
vedea «Cosmogonia Rozicruciană» de Max Heindel).
Astronomie – Ştiinţă care tratează despre studiul fizic al

aştrilor. Studiul astronomiei nu este necesar pentru a
practica astrologia, însă cele câteva noţiuni de bază
expuse în această carte vă vor susţine cunoştinţele
astrologice. Se poate spune, în ceea ce priveşte sistemul
solar, că este acelaşi raport între astronomie şi astrologie
ca cel care există între anatomie-fiziologie şi psihologie în
studiul fiinţei umane.
Axă - Dacă facem să treacă prin centrul unei sfere un ac

de tricotat, acesta va forma o axă în jurul căreia sfera se va
putea roti.
Axa Pământului este o linie imaginară trecând prin Polii
Nord şi Sud, în jurul căreia se roteşte; această rotaţie este
cea care produce succesiunea zilelor şi a nopţilor. Axa
Pământului este îndreptată către o anumită stea din
constelaţia Ursa Mică, steaua polară: aceasta e singura
care pare nemişcată pe cer.
Axa Pământului nu este fixă. Ea are în principal trei
mişcări:
1. Precesiunea*, care face să ne schimbăm foarte încet
steaua polară (vom regăsi astfel, peste 25 800 de ani
aceeaşi stea polară din prezent);
2. Nutaţia*, care cauzează oscilaţiile axei Pământului (cea
principală având aceeaşi perioadă ca rotaţia Nodurilor
lunare* : 18 2/3 ani);
3. o mişcare excesiv de lentă (actualmente de 100 de ori
mai lentă decât precesiunea), care este cauza basculării
polilor.
(A se vedea capitolul 1.)

Polul Nord ceresc este în prelungirea axei
Pãmântului
Atracţia Luminătorilor asupra Pământului face ca axa acestuia să

oscileze în felul unei sfârleze în jurul constelaţiei Dragonului într-un
An sideral mare* (25800 ani).
Deplasarea, prin precesiune, a Polului Nord ceresc

în jurul polului eclipticii în 25 800 de ani.

Axă (înclinaţia ei) - Axa de rotaţie a unei planete are o
anumită înclinaţie faţă de planul orbitei* sale. (Vezi capitolul
1.)
Bune şi Rele - Sunt nişte termeni auziţi în mod frecvent ca

fiind aplicaţi la temele astrologice, la aspecte şi planete.
Pare necesar să se insiste asupra faptului că, în realitate,
totul este bun. În Univers, care este Împărăţia Tatălui, răul
nu poate fi decât tranzitoriu: ceea ce noi considerăm a fi ca
atare este, de fapt, bine în devenire.
Trebuie să se remarce deopotrivă că o nativitate* nu este în

mod necesar bună pentru că toate planetele sunt în trigon sau
în sextil; deseori este tocmai contrariul, fiincă prin lupta pentru
viaţă se dezvoltă forţa. Destul de puţini oameni sunt îndeajuns
de puternici pentru a rezista prosperităţii. Este foarte probabil
ca o persoană având o temă astrologică plină de aspecte
«bune» să cadă în capcana indolenţei, să nu mai facă nici un
efort de voinţă şi să devină o epavă pe oceanul vieţii. O alta,
dimpotrivă, având ceea ce se numeşte o temă foarte
defavorabilă, va fi stimulată de condiţiile adverse aduse de
cvadraturi şi opoziţii şi, prin forţa voinţei, îşi va guverna stelele
şi-şi va stăpâni destinul. În acest caz, o temă astrologică
«rea» este cu siguranţă o mai mare binecuvântare decât una
«bună». La ce bun să avem un automobil dacă suntem prea
leneşi pentru a-l întreţine în stare de funcţionare? El nu ne va
aduce decât necazuri. O nativitate, oricât de bună ar fi ea, nu
ne va avansa deloc, dacă noi nu o conducem cum trebuie,
printr-o constantă atenţie la ocaziile care se prezintă. Dacă ne
dăm toată silinţa, ea va fi ca un car triumfal pe drumul regal al
vieţii. Cel mai bun motor este «spiritul de serviciu» şi cu cât
carul nostru va purta mai mulţi dezmoşteniţi, cu atât va rula
mai bine.
Saturn e la originea mai tuturor loviturilor sorţii; totuşi, el nu

ne poate da decât ceea ce am meritat, căci scopul
încercărilor nu este suferinţa, ci educaţia. De îndată ce ne
dăm seama de aceasta, în străfundul inimii, noi încetăm să
mai murmurăm şi să ne întrebăm: «De ce mi se întâmplă
asta? Ce-am făcut ca s-o merit?» Apoi, căutând într-un

spirit de rugăciune motivul încercărilor noastre pentru a ne
corija conduita în această privinţă şi pentru a scăpa astfel
de acest tip de experienţe în viitor, ne vom apropia de Tatăl
nostru şi vom învăţa să ne binecuvântăm crucea. În acest
fel, încercările aduse de Saturn, în loc să fie un rău
implacabil, vor fi ocazia ca noi să ne ameliorăm şi să
dobândim înţelepciune.
Acelaşi lucru este şi cu celelalte planete pretinse malefice.
La început, influenţa lor ni se pare rea deoarece noi nu am
învăţat încă să lucrăm în armonie cu ele pentru binele
suprem.
Însă, chiar şi astăzi, aspectele lui Saturn cu Luna şi Mercur
procură o profunzime de spirit şi o forţă de concentrare
care sunt cu certitudine bune. În aspect cu aceste planete,
Marte dă energie minţii şi o face mai vioaie; Uranus acordă
percepţia spirituală acelora care pot exprima această
facultate.
Pe de altă parte, pretinsele planete bune pot să se
dovedească realmente rele, favorizând abandonarea la
plăcerile simţurilor: iată de ce calificările de «bun» şi «rău»
sunt foarte discutabile. Adevăratul student ezoteric se va
mărgini cu prudenţă la această optică faţă de factorii
astrologici şi îşi va întemeia mereu judecata pe această
concepţie vizavi de planete şi aspectele lor.
) - A se vedea «Cvadratură».
Careu (
Case - Sunt nişte diviziuni ale cerului în raport cu un loc şi

un moment dat (reamintim că zodiile* sunt diviziuni ale
eclipticii* pornind din punctul vernal*). În medie, cuspidele
lor - sau vârfuri - progresează pe zodiac cu un grad la
fiecare 4 minute de timp. În acest fel, în aproximatix 24 de
ore, ele efectuează o rotaţie completă. Această mişcare a
Caselor reproduce mişcarea de rotaţie a Pământului în
jurul său.
Atunci când privim cerul, Soarele răsare la est şi apune la
vest. La fel, semnele zodiacale «răsar» la est; de îndată ce
depăşesc linia orizontului*, ele «urcă» pe cer apoi coboară
iar în direcţia lui soare-apune: vestul.

Pentru un loc dat, Ascendentul este punctul din zodiac care
răsare la est iar Descendentul gradul din zodiac care
apune la vest. Între cele două se găseşte Mijlocul Cerului,
care corespunde punctului din zodiac cel mai înalt de pe
cer.
Traiectoria aparentă
aparentă a Soarelui din cursul zilei
(ecliptică
(ecliptică)
Pe schema de mai sus putem observa că:

- Intersecţia dintre meridianul* locului (arcul de cerc care
trece prin locul respectiv, Polul Nord şi Polul Sud) şi
ecliptică* este numitã Mijlocul Cerului (MC). Opusul lui de
pe sfera cerească* (a se vedea acest paragraf) se numeşte
Fundul Cerului (FC).
- Intersecţia dintre Orizontul ceresc* şi ecliptică, înspre est,
e numită Ascendent (Asc). În partea opusă, la vest, se
găseşte Descendentul (Des).

Fiecare sfert de spaţiu delimitat de axele Asc-Des şi MC-
FC este împărţit în trei părţi. Aşa sunt obţinute cele
douăsprezece Case. Metoda de calcul a diviziunilor
intermediare este indicată la paragraful «Tabele de Case».
Pe o temă astrologică, Casele par inegale, căci harta
cerului e reprezentată în planul eclipticii. Ecliptica are o
înclinaţie care variază în raport cu orizontul (în funcţie de
momentul anului, locul şi ora de naştere). Această
înclinaţie este definită prin Timpul Sideral de naştere şi
latitudinea locului.
Case (semnificaţie) - A se vedea paragrafele «Cuvinte-

cheie», «Triplicităţi» şi «Cvadruplicităţi».
Case angulare, succedente, cadente - A se vedea la

«Triplicităţi» şi «Cvadruplicităţi».
Cădere - Atunci când o planetă se găseşte în semnul opus

aceluia în care ea este exaltată*, este zisă «în cădere»,
fiindcă acest semn, stăpânul lui şi planeta în chestiune sunt
cu toţii de natură diferită.
Astfel, când gloriosul Soare, exaltat în Berbecul, este în semnul

opus, Balanţa, unde «recele» Saturn îşi are domeniul, el este
slăbit. Invers, atunci când Saturn este în Berbecul, tendinţa la
ţâşnirea de energie, exprimată de acest semn, contrariază natura
intrinsecă a lui Saturn care este «concentrare».
La fel, «binevoitorul» Jupiter, exaltat în Rac, îşi exprimă cu
dificultate natura în Capricorn, domeniu al organizării realiste şi
reci; acolo el este în cădere. Acelaşi lucru este şi cu celelalte
planete.
Combustie - Se spune despre orice planetă care se

găseşte la mai puţin de trei grade de Soare că este «în
combustie» sau «arsă» de influenţele solare. Dacă Mercur
sau Luna se găsesc plasate astfel, caracteristicile lor
proprii sunt slăbite. În cazul lui Venus sau al lui Jupiter,
ajutorul lor devine nul; în cazul celorlalte planete (Marte,
Saturn, Uranus, Neptun, Pluton), aspectul este disonant.
Conjuncţie ( ) - Dacă o planetă se găseşte la mai puţin de

şase grade de alta, sau la mai puţin de opt grade de un
luminător*, aceste două planete sunt zise în conjuncţie.
Atunci când conjuncţia se produce în acelaşi semn, ea

amplifică natura acelui semn şi face cele două planete să
se exprime sub aceeaşi tonică. (A se vedea «Aspecte» şi
«Orbită».)
Constelaţii - Constelaţiile sunt formate din grupuri de stele

fixe.
Şi Soarele şi planetele urmează aproape acelaşi drum pe
sfera cerească: ecliptica*. Cele douăsprezece constelaţii
zodiacale sunt nişte grupuri de stele apropiate de ecliptică
(vezi capitolul 2).
Contrar la semnele zodiacului, constelaţiile ocupă porţiuni
de spaţiu diferite.
Spre exemplu, astronomia dă cam 39° pentru distanţa în
longitudine ocupată de constelaţia «Taurus» (Taur) şi 22° pentru
«Libra» (Balanţa).
Culminaţie - Atunci când o planetă trece prin Mijlocul

Cerului* (meridianul locului), este zisă «în culminaţie»,
fiindcă atinge atunci punctul ei cel mai înalt deasupra
orizontului. Ea începe pe urmă să coboare spre vest
(descendent*).
Expresia «în culminaţie» este întrebuinţată şi în legătură cu
aspectele. Atunci când o planetă ajunge în orbita* alteia,
influenţa ei este mai întâi slabă, apoi se măreşte pe
măsură ce se apropie de aspectul exact: în acel moment,
ea îşi atinge maximul de forţă, ea culminează. În sfârşit,
când planetele se separă, aspectul se anulează treptat;
influenţa ei slăbeşte până ce încetează în întregime.
Cuspidă - A se vedea «Vârf».
Cuvinte-cheie - Cuvintele-cheie reprezintă, într-un fel,

«chintesenţa» zodiilor, a planetelor* sau a Caselor*. Ele
sunt de un mare ajutor pentru studentul care debutează în
studiul Astrologiei, căci ele îi permit să aprofundeze natura
intimă a fiecăruia din elementele temei. Ele permit să se
dea o bună descriere a fiecărui aspect*, a fiecărei planete
în zodie sau în Casă, şi să se interpreteze o temă
completă. Indicăm mai jos o listă nonexhaustivă a
cuvintelor-cheie. Sfătuim în mod insistent studentul să
înveţe el însuşi să definească aceste cuvinte-cheie.
Elementele de bază care urmează îl vor putea ajuta în
această muncă.

Zodiile sunt masculine* sau feminine*; cardinale*, fixe* sau
mutabile*; de Foc*, de Pământ*, de Aer* sau de Apă*. O
zodie reprezintă un animal, o fiinţă umană, amândouă, sau
un principiu. Ea are o simbolică*, o mitologie, o etimologie
care îi sunt proprii. Ea corespunde unei Ierarhii creatoare.
Locul pe care fiecare semn zodiacal îl ocupă în zodiac, în
raport cu cutare sau cutare altul, corespunde unei
construcţii riguros logică. O zodie poate fi australă* sau
boreală, şi fiecare anotimp corespunde precis la trei zodii.
Planetele sunt în demnitate* în anumite zodii, în exaltare*,

în exil* sau în cădere* în altele. Şi ele au o simbolică*, o
mitologie şi o etimologie care le sunt proprii. Unele
corespund unor ş cicluri care au fost, sau vor fi,
perioadele de evoluţie ale Pământului şi omenirii noastre.
Cele mai apropiate 7 planete guvernează fiecare o zi a
săptămânii şi succesiunea orelor. Ele pot fi complementare
sau «octave» ale unei alte planete pentru exprimarea
anumitor calităţi. Ele corespund unei culori şi au
caracteristici fizice, precum, de exemplu, distanţa faţă de
Soare.
Casele sunt contrarul zodiilor în domeniul trăirii cotidiene.

Ele sunt angulare succedente sau cadente
(cvadruplicităţi*); personale, materiale, sociale sau mistice
(triplicităţi*). Linia orizontului* - reprezentată prin Ascendent
şi opusul lui, Descendentul - le divide în două grupe, ca şi
linia Mijlocul Cerului - Fundul Cerului. Ele poartă un număr
şi corespund anumitor perioade din viaţă.
Cuvintele-cheie
Îi propunem studentului să determine el însuşi influenţa
diverselor elemente date în continuare, în funcţie de
aspectele, armonice sau disonante, prin care acestea se
manifestă.
Zodii
+ Zodii Masculine - Emisiv.
- Zodii Feminine - Receptiv.
Zodii Cardinale - Activitate, iniţiativă, angajare în lumea fizică.
Zodii Fixe - Stabilitate, continuitate, expresie a naturii
emoţionale.
Zodii Mutabile - Adaptabilitate, flexibilitate, trezire a naturii
mentale şi spirituale.

Zodii de Foc - Spiritual, domeniu al energiei.
Zodii de Pământ - Materie, domeniu al concretului.
Zodii de Aer - Mental, domeniu al schimburilor.
Zodii de Apă - Emoţional, domeniu al psihismului.
Berbec - Elan vital, nevoie de manifestare.

Taur - Hotărâre, nevoie de concretizare.
Gemeni - Pluralitate a schimburilor, contacte.
Rac - Senzitivitate, viaţă subiectivă.
Leu - Energie canalizată, conştiinţă de sine.
Fecioară - Purificare, serviciu pentru altcineva.
Balanţă - Relaţii, căutare de echilibru.
Scorpion - Muncă pe natura emoţională.

Săgetător - Aspiraţie, idealism.
Capricorn - Realizare, organizare.
Vărsător - Cercetări, umanism.
Peşti - Sens al unităţii, misticism.
Planete
Soare - Viaţă, individualitate, vitalitate, ambiţie, cei
care comandă, bărbaţii.
Lună - Fecunditate, personalitate, imaginaţie,
schimbări, publicul, femeile.
Mercur - Raţiune, intelect, comunicare.
Venus - Iubire, afecţiune, armonie, atracţie.
Marte - Energie dinamică, acţiune, pasiuni.
Jupiter - Expansiune, optimism, filantropie, formare
de idei (ideaţie), legea.
Saturn - Contracţie, înţelepciune, prudenţă,
persistenţă, rigoare.
Uranus - Altruism, intuiţie, originalitate, acţiune
bruscă.
Neptun - Inspiraţie, atracţie pentru lumile spirituale.
Pluton - Regenerare, transformare, puteri.
Case
Casa 1 - Formă şi constituţie a corpului, primul
mediu şi cămin al copilului.
Casa 2 - Finanţe, achiziţii personale, posesiunile.
Casa 3 - Gândire practică, literatură, călătorii
scurte, fraţi şi surori, vecinătate.
Casa 4 - Cămin, viaţă familială, situaţie la
bătrâneţe, ereditate.
Casa 5 - Îndeletniciri plăcute, iubiri, copii, învăţământ.
Casa 6 - Servicii concrete, igienă, sănătate,
contingenţe (evenimente posibile).

Casa 7 - Sens al relaţiilor, asociaţii, căsătorie.
Casa 8 - Moşteniri, moarte, puteri oculte,
deposedări.
Casa 9 - Religie, filozofie, gânduri elevate, călătorii
lungi.
Casa 10 - Responsabilităţi, poziţie socială, onoruri,
ambiţie, profesiune.
Casa 11 - Prieteni, speranţe, dorinţe.
Casa 12 - Destin copt, restricţii, dăruire de sine,
închisori, spitale.
Cvadratură () - Atunci când două planete sunt distanţate

cu 90 de grade, se spune despre ele că sunt în cvadratură,
căci acest unghi reprezintă un sfert de cerc. Acest aspect*,
numit de obicei «careu», este disonant*.
Când două planete sunt în cuadratură, ele se găsesc în
mod obişnuit în două semne de natură opusă (una în semn
de foc sau aer iar cealaltă într-un semn de apă sau
pământ). Efectele lor au tendinţă să se contrarieze
reciproc.
De exemplu, o planetă la 5° din Berbecul (foc şi cardinal) se află
în cvadratură cu o alta la 5° din Racul (apă şi cardinal). Sinteza
între elementele foc şi apă este greu de realizat.
Cvadruplicităţi - Cu scopul de a indica unele din

caracteristicile lor comune, semnele zodiacului au fost
grupate în diverse feluri. Unul dintre ele le repartizează în
trei grupe de câte patru zodii fiecare: acestea sunt
cvadruplicităţile.
Când Soarele marchează începutul unui anotimp, el intră

într-un semn Cardinal (Berbecul, Racul, Balanţa şi
Capricornul). La echinocţii, Soarele trece de la o declinaţie*
sudică la o declinaţie nordică, sau vice-versa. La solstiţii, el
a atins maximumul de declinaţie nordică sau sudică şi se
îndreaptă din nou spre ecuator; razele lui au atunci

maximumul de înclinaţie, este momentul când zilele sau
nopţile sunt cele mai lungi.
Efectul unghiurilor* - Casele 1, 4, 7 şi 10 - e similar cu
acela al semnelor cardinale. Fiecare Casă angulară fiind
plasată imediat după o direcţie fundamentală a temei
(Ascendentul, Mijlocul Cerului, Fundul Cerului şi
Descendentul), influenţa ei este comparabilă cu echinocţiile
şi solstiţiile. De aceea, planetele plasate în semnele
cardinale sau în unghiuri dau iniţiativa şi impulsul necesare
pentru noi activităţi.
Semnele fixe vin să ducă mai departe impulsul generat de
zodiile precedente aducând stabilitatea şi continuitatea,
fără de care nimic n-ar putea să reuşească. Perseverenţa
în acţiune este ea însăşi generată prin raportul dintre
aceste zodii şi lumea emoţională.
Casele succedente - Casele 2, 5, 8 şi 11 - «succed»
Caselor angulare, cu o influenţă comparabilă cu semnele
fixe. Ele se raportează mai ales la finanţe care vin să
concretizeze iniţiativele din Casele angulare.
În fine, semnele comune sau mutabile pregătesc noile
direcţii pe care le vor lua zodiile cardinale care le urmează
aducând adaptabilitate şi supleţe. Semnele mutabile sunt
în armonie cu lumea gândului şi lumile spirituale. Ele dau
un scop acţiunii şi un mobil aspiraţiilor nobile ale vieţii.
Casele cadente - Casele 3, 6, 9 şi 12 - au o semnificaţie
similară cu semnele mutabile.
Dată de Lectură a Progresiilor (DLP) - Pentru a simplifica

calculul progresiilor* unei teme, este practic să se
folosească «Data de Lectură a Progresiilor». Aceasta
permite să se citească poziţia planetelor progresate direct
din efemeride, fără a mai avea de făcut calcule
suplimentare.
Cum ora de naştere nu coincide practic niciodată cu ora de
referinţă din efemeride (ora 0 sau amiază), Data de Lectură
a Progresiilor nu coincide aproape niciodată cu ziua şi luna
aniversării. Să ne reamintim principiul progresiilor*: atunci
când o fiinţă este pusă în contact pentru prima oară, la
prima ei inspiraţie, cu vibraţiile stelare, primeşte de la ele o
amprentă pentru toată viaţa. Dar, în zilele următoare,
copilul va fi încă foarte sensibil la influenţele planetare, şi

evoluţia planetelor, plecând de la poziţiile lor «natale»
respective, lasă să se prevadă direcţia pe care o vor lua
evenimentele de-a lungul anilor care urmează după
naştere. Această evoluţie a planetelor este numită
«progresie».
Această metodă de progresie este fondată pe
corespondenţa dintre zilele care urmează după naştere şi
anii de viaţă ai persoanei, în analogie cu corespondenţa
dintre rotaţia Pământului în jurul lui într-o zi, şi rotaţia
Pământului în jurul Soarelui într-un an (a se vedea
«Progresii»).
Pentru a calcula progresiile unei teme, studentul are de

ales între mai multe metode:
• Calcul complet fără DLP
El poate recalcula poziţiile planetare şi vârfurile de Case

pentru aceeaşi oră, la:
- 1 zi după naştere pentru progresiile la 1 an,
- 2 zile după naştere pentru progresiile la 2 ani,
- 21 de zile după naştere pentru progresiile la 21 de ani, şi
aşa mai departe.
De pildă, pentru a cunoaşte progresiile la vârsta de 21 de ani ale
unei naşteri la 6h 15, UT, pe data de 8 august 1984, vom aduna
21 de zile la 8 august. Vom face deci calculele poziţiilor planetare
şi ale Caselor pentru 29 august 1984 la 6h 15 UT. Poziţiile găsite
vor corespunde progresiilor pentru data celei de-a 21-a aniversări.

Însă, această metodă devine repede anevoioasă dacă
vrem să stabilim progresiile pe mai mulţi ani căci trebuie,
pentru fiecare an, să calculăm poziţia exactă a planetelor
progresate.
Este posibil să se evite aceste lungi calcule determinând
Data de citire a progresiilor.
• Metoda aproximativă bazată pe Timpul Universal
Efemeridele dau poziţiile planetelor la fiecare 24 de ore.

Am văzut că aceste 24 de ore corespund, în progresie, la
un an din existenţa nativului.
Putem să deducem de aici că:
12 ore corespund la 6 luni,
6 ore corespund la 3 luni,
2 ore corespund la 1 lună.
Astfel poziţiile planetare calculate pentru 2h înaintea orei
de naştere vor corespunde progresiilor planetelor la 1 lună
înainte de data aniversării.
Cele calculate pentru 4h înaintea orei de naştere vor
corespunde progresiilor cu 2 luni înaintea aniversării.
În acest fel numărul de ore (şi de minute) cuprins între ora
UT de naştere şi 0h UT (sau 12h) corespunde la un anumit
număr de luni (şi zile) înaintea aniversării. Pentru
progresiile de la acea epocă, nu mai sunt calcule de făcut
fiindcă este suficient să se noteze poziţiile planetelor la 0h
(sau 12h) din efemeride.

În exemplul nostru, Timpul Universal este de 6h 15
(aproximativ 3 x 2h). A citi poziţiile planetare la «0h», înseamnă a
citi progresiile pentru o dată precedând cam cu 3 luni data
aniversării.
Totuşi această metodă este aproximativă.
• Metodă precisă bazată pe Timpul Sideral
Vom vedea o metodă simplificată şi rapidă pentru a

cunoaşte în mod mai precis Data de Lectură a Progresiilor
(DLP). Această metodă ţine cont de faptul că, în efemeride,
Timpul Sideral creşte cu 24 de ore aproximativ într-un an
(în jur de 4 min pe zi). Prin intermediul lui, putem astfel să
punem în corespondenţă orele (şi minutele) cu o dată
precisă din an.

Metoda pentru calculul
Datei de Lectură a Progresiilor (DLP)
EFEMERIDE PENTRU 0h EFEMERIDE PENTRU

AMIAZĂ
Data şi ora de naştere utilizate Data şi ora de naştere

mai jos sunt data şi ora utilizate mai jos sunt data şi
Timpului Universal (UT) de ora Timpului Mediu (MT) de
naştere. naştere.
1. Se notează, pe data de 1. Se notează, pe data de

naştere, Timpul Sideral de la 0h naştere, Timpul Sideral de la
(ST 0h). amiază (ST 12h).
2. Se scade ora UT de naştere1 2. Se scade ora MT de
1
(se adună eventual 24h la TS în naştere (se adună eventual
1. pentru a se permite 24h la TS din 1. pentru a se
scăderea). permite scăderea).
3. Obţinem un timp sideral. 3. Obţinem un timp sideral.
4. Căutăm în efemeride ziua şi 4. Căutăm în efemeride ziua
luna care corespund Timpului şi luna care corespund
sideral celui mai apropiat de cel Timpului sideral celui mai
găsit în 3. apropiat de cel găsit în 3.
Această dată va fi DLP (0h) Această dată va fi DLP (12h)
căutată. căutată.
În rezumat,
DLP (0h) = Data timpului sideral celui mai apropiat de
(ST 0h - UT).
DLP (12h) = Data timpului sideral celui mai apropiat de
(ST 12h - MT).
Cum primul an al persoanei corespunde intervalului cuprins

între ora de naştere şi 24 de ore după aceasta, poziţiile
citite în ziua următoare naşterii, la 0h (sau la 12h), vor
corespunde progresiilor pentru o dată cuprinsă în interiorul
primul ei an. Poziţiile relevate în a 2-a zi, la 0h (sau la 12h),
vor corespunde unei date cuprinse în al doilea an, etc.
DLP este întotdeauna înaintea datei aniversării.
1
Pentru exactitate, ar trebui să se adauge o corecţie de 10 secunde
pe oră la ora «UT» (sau la ora «MT»).

DLP nu depinde de loc căci toate calculele sunt făcute
pentru longitudinea de la Greenwich.
Să luăm un exemplu: o naştere la 8 august 1984 la ora 6h 15,
Timp Universal:
EFEMERIDE PENTRU ORA 0 EFEMERIDE PENTRU AMIAZĂ
Dacă nu s-a făcut deja, calculăm:

MT = UT - 12h, adică pentru
UT 8 august 1984 6h 15m pe 8/8/84

- 12 ore ...................-12h
Timpul Mediu şi
data ...................... =18h 15m pe 7/8/84
1.ST 12h din 7

1. ST 0h din 8 august 1984 21h 06m 44s august 1984 9h 4m 46s
2. minus Timpul Universal . - 6h 15m 2. minus Timpul
3. Timpul Sideral al «DLP» =14h 51m 44s Mediu ..................18h 15m
4. În efemeride, acest timp 3. Timpul Sideral
sideral corespunde la al «DLP» ..........= 14h 49m 46s
5 mai. 4. În efemeride, acest
Aceasta e data al cărei timp sideral cores-
timp sideral este cel mai punde la 3 noiembrie.
apropiat de 14h 51m 44s. Aceasta e data al
cărei timp sideral este
cel mai apropiat de
14h 49m 46s.
Data de Lectură a progresiilor nativului va Data de Lectură a progresiilor nativului
fi deci, pentru aceste efemeride, 5 mai. va fi deci, pentru aceste efemeride, 3
noiembrie.
Să remarcăm că:
6h 15 UT, adică aproximativ 1/4 de zi, 18h 15 MT, adică aproximativ 3/4 de zi,
corespunde la 3 luni aproximativ (1/4 de corespunde la aproximativ 9 luni (3/4 de
an), interval pe care îl găsim efectiv între 5 an), interval pe care îl găsim efectiv între
mai şi 8 august , data aniversării. 3 noiembrie şi 8 august.
Poziţiile planetare din 29 august 1984 la Poziţiile planetare din 28 august 1984
0h vor corespunde deci pentru nativ la la amiază vor corespunde deci pentru
5 mai care precede a 21-a aniversare a nativ la 3 noiembrie care precede a
sa. 21-a aniversare a sa.
Este normal să se găsească o diferenţă de 6 luni între o

DLP pentru 0h şi o DLP pentru amiază, fiindcã 12 ore
corespund la aproximativ 6 luni.

Notă: anul pentru care se va citi data corespunzătoare Timpului
Sideral găsit la 3, are puţină importanţă. Într-adevăr, în fiecare zi,
pentru o oră determinată, creşterea Timpului Sideral este regulată
(cam 4 minute pe zi). La capătul unui an, Timpul Sideral îşi reia
aproape aceeaşi valoare pe care o avea cu 365 de zile înainte.
Cu un pic de practică, aceste calcule se fac repede. Se
recomandă totuşi să se întrebuinţeze metoda bazată pe
Timpul Sideral, şi nu relaţia «2 ore pentru 1 lună», căci
lunile sunt inegale (de la 28 la 31 de zile).
Date geocentrice - Primul capitol, consacrat celor şapte

Spirite din faţa Tronului, conţine informaţii planetare
calculate în funcţie de Soare: distanţa lor, timpul de rotaţie,
viteza şi înclinaţia orbitei lor (aceste date sunt denumite
«heliocentrice» de la Helios = Soare). El conţine deopotrivă
date privind planetele înseşi: rotaţia lor diurnă şi înclinaţia
faţă de orbita lor.
Vom examina în acest paragraf alte date planetare aşa
cum ele apar văzute de pe Pământ şi aşa cum ne sunt
necesare nouă pentru astrologie. Acestea sunt datele
«geocentrice» (de la Geo = Pământ).
Durata medie a parcursului planetelor în jurul zodiacului

(în zile sau ani)
365z 12a
27z 1/3 29a 1/2
365z 84a
365z 165a
687z 248a
Este lesne să se determine că, dacă Uranus face 84 de ani pentru

a parcurge cele 12 zodii, el va rămâne în jur de 7 ani în fiecare
semn zodiacal. Nu e posibil să se facă un asemenea calcul pentru
Pluton, cursa lui fiind prea neregulată.
Durata şi distanţa medie de retrogradare (R) a planetelor

(în zile şi grade)
niciodatã R 121z 10°

niciodatã R 138z 7°
23z 14° 152z 4°
42z 16° 159z 3°
73z 16° 162z 3°

Durata medie între două conjuncţii succesive cu Soarele
(revoluţie sinodică)
(în zile)
399z
29z 1/21 378z
116z 370z
584z 368z
780z 366z
Distanţa maximă de la planetă la Soare (elongaţie)

(în grade)
Mercur 28°
Venus 48°
Mercur şi Venus nu pot fi niciodată mai îndepărtate de 48°

faţă de Soare. Deci aceste planete nu pot forma decât
conjuncţii cu Soarele.
Latitudinea* maximă a planetelor

(în grade)
0° 1° 1/2
5° 1/2 3°
5° 1°
9° 2°
7° 17° 1/2
Planetele se mişcă deci într-o «panglică» zodiacală, fiindcă
ele nu se îndepărtează nici o dată cu mai mult de 9° de
ecliptică* (cu excepţia lui Pluton).
Declinaţie - Distanţa la nord sau la sud a unei planete în

raport cu Ecuatorul ceresc* (a se vedea schema de la
acest cuvânt).
Pentru sfârşitul secolului al XX-lea, declinaţia nordică cea
mai înălţată a Soarelui este de 23° 26’. Ea este atinsă la
solstiţiul din 21 iunie. La 21 decembrie, la celălalt solstiţiu,
Soarele se găseşte la acelaşi grad, însă la sud de
1
Luna nu este niciodată Retrogradă.

ecuatorul ceresc. Celelalte planete pot avea nişte declinaţii
mai ridicate decât cea a Soarelui. Marte şi Luna, de pildă,
pot avea o declinaţie de 29°.
Declinaţia Soarelui e datorată înclinaţiei axei* Pământului
pe orbita* lui. Declinaţia planetelor ţine cont, în plus de
această înclinaţie, de latitudinea geocentrică a planetelor (a
se vedea «Date geocentrice»).
Practic, doar declinaţia Lunii trebuie calculată cu precizie.
Metoda este aceeaşi cu cea care a fost folosită pentru
calculul poziţiei Lunii în longitudine la capitolul 5. Vom
folosi o tabelă specială (pagina 252), numită «Declinaţii ale
Lunii», care este calculată pentru «mişcări în 24h» cuprinse
între 0° şi 7° 24’ (dacă avem pasuri cotidiene cuprinse între
0° şi 2° 14’, este posibil de asemenea să se utilizeze
«Tabela mişcărilor planetare» de la pagina 248).
Calculul declinaţiei Lunii cu Tabela Declinaţiilor

Lunii
Exemplu pentru un Timp Universal de 16h 30 din 27/8/1984.
August 1984
Tag DECLINAŢIE pentru 0h
Dia
O ‘ O ‘ O ‘
M 27 . N . . N . . N .
T 28 . . 13 43 . .
. . 07 34 . .
Cum declinaţia Lunii diminuează zilnic pentru acea dată, vom

inversa punctele 1. şi 2. de mai jos, cum am făcut-o pentru o
planetă retrogradă, a cărei longitudine se micşorează.

Declinaţie....................................................................
2. Declinaţia din aceeaşi zi, 27/8/84 ...........................13° 43’
1. Declinaţia din ziua următoare, 28/8/84 ................... 07° 34’
3. Mişcarea Lunii în 24h ............................................. (6° 09’)
Valoarea cea mai apropiată din tabel .................... (6° 06’)
4. Deplasarea Lunii în 16h ......................................... 4° 04’
5. Deplasarea Lunii în 30m ........................................ 0° 08’
6. Deplasarea Lunii în 16h 30 .................................... 4° 12’
7. Pentru o declinaţie
descrescătoare: se scade 6. din 2.......................... 9° 31’
Pentru o declinaţie crescătoare:
se adună 6. la 2.
Declinaţia Ascendentului şi a Mijlocului Cerului1
Ea nu e dată în efemeride. Cum latitudinea* Ascendentului

şi a Mijlocului Cerului este nulă, aceste puncte aparţinând
eclipticii*, calculăm declinaţia acestora cu ajutorul poziţiei
Soarelui care are, tot aşa, o latitudine nulă.
Plecând de la longitudinea Ascendentului sau a Mijlocului
Cerului, căutăm care este declinaţia Soarelui atunci când
acesta are aceeaşi longitudine.
De exemplu, pentru tema numărul 1, longitudinea Ascendentului

fiind de 11° 52’ în Rac, căutăm longitudinea Soarelui cea mai
apropiată de 11° 52’ din Rac. În efemeridele pentru ora 0, găsim
pentru luna precedentă, pe 4 iulie, o longitudine de 12° 12’ .
Atunci când Soarele este la 12° 12’, declinaţia lui e de 22° 53’;
prin urmare, pentru o longitudine a Ascendentului de 11° 52’,
declinaţia lui va fi de aproximativ 22° 53’.
Longitudinea Mijlocului Cerului este de 26° . Căutăm o
longitudine a Soarelui apropiată de 26° . Găsim una la 26° 04’ pe
17 martie 1982, în efemeridele pentru ora 0. Atunci când Soarele
are longitudinea de 26° 04’ , el are ca declinaţie - 1° 34’
(declinaţie sud). O longitudine a Mijlocului Cerului de 26° va da
deci în acel punct o declinaţie de aproximativ - 1° 34’.
Demnitate - Se spune despre o planetă că este «în

demnitate» sau «domnitoare» sau «stăpână» atunci când
este într-un semn care se acordează cu natura ei
intrinsecă, căci atunci particularităţile zodiei şi ale planetei
se combină în mod armonios. Influenţa planetei iese de aici
1
Acest mod de a proceda se aplică şi la Partea de Noroc.

întărită. Invers, o planetă este în detrimentul ei sau «în
exil» atunci când se găseşte în semnul opus celui în care
ea este în demnitate, fiindcă natura zodiei şi cea a planetei
sunt incompatibile: influenţa planetei iese deci de aici
slăbită sau contrariată.
Schema planetelor domnitoare care urmează arată care
sunt zodiile guvernate de diferitele planete, şi un studiu al
acestor «puteri planetare» ne va face să înţelegem logica
şi totodată înţelepciunea acestui sistem.
Soarele este centrul sistemului nostru solar. El este
distribuitorul vieţii şi al căldurii. Leul fiind un semn masculin
şi de foc, este în perfectă concordanţă cu natura Soarelui
şi, prin urmare, îi întăreşte influenţa.
Luna este colectoarea şi reflectătoarea razelor vitalizante
ale Soarelui, în ceea ce priveşte Pământul nostru. Efectele
Lunii cea feminine asupra mareelor arată afinitatea ei
inerentă pentru apă, ceea ce o aşează în acord perfect cu
zodia de apă şi feminină a Racului. Din acest motiv, Racul
este semnul în care ea este cea mai puternică şi «în cea
mai mare demnitate».
Cuvântul-cheie al Soarelui este «Viaţă», cel al Lunii,
«Fecunditate». Germenul vieţii care vine din Soare este
semănat şi «udat» de Lună, care reglează perioada de
gestaţie şi supraveghează naşterea tuturor lucrurilor.
În general, Saturn se manifestă ca planeta constrângerii, a
dezagregării; este secerătorul cu coasa care taie viaţa dată
de Soare şi hrănită de Lună, în momentul când clepsidra lui
indică că fructele experienţei vieţii sunt coapte pentru
seceriş. Saturn simbolizează atunci moartea. El se mişcă
pe o orbită îndepărtată de Soare, la frontiera Haosului unde
toate lucrurile sunt dizolvate şi transmutate printr-o alchimie
spirituală în materie din ce în ce mai fină. Aşadar, Saturn
este în mod esenţial în armonie cu Capricornul şi
Vărsătorul, zodii opuse Racului şi Leului. Atunci când se
găseşte în aceste semne, el se face simţit cu o forţă
puternică care poate sufoca plăcerea şi bucuria, dar poate
de asemenea să dea înţelepciunea.

Demnitate accidentală - Această expresie se
întrebuinţează pentru a desemna o planetă găsindu-se într-
o Casă unghiulară*. Forţa planetelor este mai mare în
Casele 10, 1, 7 şi, respectiv, 4 decât în celelalte Case
(cadente şi succedente). Planetele sunt atunci în demnitate
accidentală.
Demnitate esenţială - O planetă este în demnitate

esenţială, sau mai simplu în demnitate* (sau şi în domiciliu,
în tron sau stăpână), atunci când natura ei intrinsecă este
prin esenţă în acord cu cea a semnului în care se găseşte.

Descendent - Opusul Ascendentului*. Este punctul de pe
zodiac care apune la orizontul vest. El este numit astfel
fiindcă din acest punct corpurile cereşti îşi încep coborârea
către Fundul Cerului*. Descendentul corespunde vârfului*
Casei 7.
Direct - Pe zodiac, sensul «direct» este sensul invers

acelor unui ceas, adică Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul,
etc. A se vedea mişcarea contrară la «Retrogradaţie».
Direcţii - A se vedea «Progresii».
Disonant - Se spune despre un aspect* care propune nişte

eforturi individului în vederea restabilirii armoniei. Aspectele
disonante sunt trăite ca «defavorabile» în măsura în care
subiectul nu este conştient de lecţiile pe care ele le aduc,
sau le refuză.
Domiciliu - O planetă este spusă în domiciliu când se află

într-o zodie în care ea este în demnitate. (A se vedea acest
cuvânt).
Domificaţie - Domificaţia consistă în a calcula şi a delimita

Casele*.
Dragon (Capul şi Coada lui) - Capul ( ) şi Coada ( )

Dragonului corespund Nodurilor ascendent şi descendent
ale Lunii (A se vedea la «Noduri lunare» pentru explicaţii
astronomice).
este denumit mai frecvent Nod Nord iar , Nod Sud.
Pentru interpretarea unei teme, nu ţinem cont de aceste
puncte decât atunci când ele se află în conjuncţie cu o
planetă sau cu Ascendentul.
Când Soarele trece peste nodul* lui ascendent (punctul

vernal), intră ca un cuceritor în zodia marţiană a Berbecului;
atunci este echinocţiul de primăvară şi întreaga natură se
trezeşte la viaţă. Prin analogie, punctul în care Luna trece
peste nodul ei ascendent are o influenţă comparabilă cu cea a
gradului zero din Berbec. Prin urmare, se consideră că şi
Capul Dragonului are o influenţă favorabilă şi înviorătoare.
Luna, reprezentată prin corn (C), exercită o influenţă
fecundantă asupra materiei (simbolizată prin cruce + ). Când
ea trece «deasupra» eclipticii* (prin Nodul ei ascendent),
cornul se găseşte în mod asemănător deasupra crucii şi
regăsim simbolul lui Jupiter ( ). Atunci când ea trece
«dedesubtul» eclipticii (prin Nodul ei descendent), influenţa ei
se face simţită în felul celei a lui Saturn ( ).
Astfel, Capul Dragonului favorizează şi protejează orice
afacere într-un mod jupiterian, cum o arată deopotrivă
exaltarea* Soarelui în zodia Berbecelui şi exaltarea lui Jupiter
în semnul lunar al Racului.
În mod invers, Coada Dragonului este considerată ca având o
influenţă saturniană, aşa cum o sugerează exaltarea lui Saturn
în zodia în care Soarele trece peste nodul lui descendent, şi
dominaţia lui Saturn în zodia în care Luna e în exil.
Ca o ultimă observaţie, putem nota că mişcarea Nodurilor
Lunii în jurul zodiacului în 18 ani 1/2, o plasează pe aceasta
între mişcarea lui Jupiter (12 ani), şi cea a lui Saturn (29 ani
1/2).
Echinocţii - Ele au loc în jurul lui 21 martie, când Soarele

intră în Berbec, şi în jurul lui 23 septembrie, când intră în
Balanţă. La aceste două epoci, ziua şi noaptea au aceeaşi
durată pe tot Pământul. Declinaţia Soarelui este nulă în
aceste două momente ale anului. (A se vedea tabloul de la
paragraful «Zodiac intelectual»).
Eclipse - Acestea sunt Luni pline sau lunaţii* (Luni noi)

când Soarele, Luna şi Pământul, sunt aproximativ aliniate.

Ciclul de eclipse cel mai cunoscut are valoarea de 18a 11z
8h, care readuce la fiecare 18 ani o serie de aproximativ 43
de eclipse. Pentru ca o eclipsă să existe, trebuie ca două
condiţii să fie reunite:
1. Luna trebuie să fie sau în conjuncţie* sau în opoziţie* cu
Soarele (când e Lună Nouă sau Lună Plină).
2. Ea trebuie să fie puţin îndepărtată de Nodul ei
ascendent* sau descendent. (Această distanţă este de
aproximativ 10° pentru eclipsele de Lună şi de 16° pentru
eclipsele de Soare).
În sfârşit, nu există niciodată mai puţin de două eclipse

solare şi nici mai mult de şapte (solare şi lunare) în timpul
unui an. Aceste cantităţi sunt extrem de rare; numărul
obişnuit de eclipse este de patru: două eclipse solare şi
două eclipse lunare. Ele se produc cel mai adesea prin
perechi, şi la şase luni de interval. Luna plină ce precede
sau urmează unei eclipse solare este de obicei o eclipsă
lunară. Dacă o pereche de eclipse se produce în februarie,
se poate aştepta cealaltă pereche în august. În efemeridele
noastre, eclipsele sunt indicate în susul paginii.

Ecliptică - În fiecare an, Soarele parcurge cele
douăsprezece semne ale zodiacului; drumul lui pe Bolta
cerească se numeşte ecliptică. Planetele par de asemenea
că evoluează într-o zonă apropiată de ecliptică.
Longitudinea* (cerească) e măsurată pe ecliptică.
Latitudinea (cerească) nord sau sud a unei planete, o
utilizează deopotrivă ca referinţă.
Ecliptica pe
pe sfera cerească
Ecliptica pe o schemă desfăşurată

Ecuator ceresc - Să imaginăm un ac infinit de lung care
străpunge Pământul prin centrul lui şi trece printr-un punct
oarecare de pe Ecuatorul terestru*. Prin rotaţia Pământului
în jurul axei* sale, extremitatea acului ar descrie un cerc pe
firmament, Sfera Cerească. Acest cerc situat în acelaşi
plan cu ecuatorul terestru este numit Ecuator ceresc sau
echinocţial. Acest ultim nume îi este dat pentru că, atunci
când Soarele ajunge în punctul în care ecliptica (traseul
Soarelui) intersectează Ecuatorul ceresc, au loc
echinocţiile: ziua şi noaptea au aceeaşi durată.
A se vedea schema alăturată.
Ecuator terestru - Ecuatorul terestru este o linie

imaginară, perpendiculară pe axa* Pământului, la
jumătatea drumului dintre Polul Nord şi Polul Sud. El
împarte Pământul în două emisfere: nordică (boreală) şi
sudică (australă).
Ecuatorul ceresc pe sfera cerească

Ecuatorul ceresc pe o schemă desfăşurată
Efemeride - Efemeridele dau longitudinea şi declinaţia

geocentrice a corpurilor cereşti pentru fiecare zi a anului.
Pentru a stabili tema de naştere a unei persoane, trebuie
să avem efemeridele din anul ei de naştere, fiindcă
planetele se rotesc în jurul Soarelui cu viteze diferite, iar
poziţiile lor relative se schimbă în fiecare clipă.
Există efemeride calculate pentru 0h la Greenwich - cele
mai curente - şi altele pentru 12h (amiază).
Exaltare, Exaltată - Semnificaţia unei planete este

întotdeauna nuanţată de zodia în care se găseşte.La modul
general, această nuanţă întăreşte sau împiedică manifestarea
energiei planetare.
La paragraful «Demnitate», am remarcat că o planetă care se
găseşte într-o zodie cu o natură compatibilă cu a ei este
întărită acolo sau «în demnitate».
Dacă o altă planetă, de aceeaşi natură cu prima, intră în
această zodie, ea îşi combină natura cu cea a guvernatorului
şi cu cea a zodiei, şi devine în acest fel exaltată, sau puternic
întărită, căci atunci avem o combinaţie de trei naturi
asemănătoare.
De exemplu, Soarele, sursă de căldură şi de viaţă, este în
afinitate cu Berbecul, semn cardinal-foc, şi cu guvernatorul lui,
Marte (energie dinamică). El este deci exaltat în acest semn.
Semnul Scorpionul, cu toate că este şi el domiciliul lui Marte, e
mai puţin în armonie cu Soarele, fiindcă este un semn de apă,

fix. Nici o altă zodie decât Berbecul nu permite o exprimare
atât de puternică a atributelor solare (cu excepţia Leului,
desigur, care este deja guvernat de către Soare).
Stabilitatea condiţiilor materiale, siguranţa oferită de semnul
Taurului (pământ, fix), aliată cu Venus, care uneşte două fiinţe
cu o iubire exclusivă, este, incontestabil, un canal propice
pentru expresia forţelor lunare de fecundare. De aceea Luna
este exaltată în Taur. Să notăm că, pe planul imaginaţiei şi al
receptivităţii, care sunt tot nişte calităţi lunare, afinitatea Lunii
pentru zodia Peştilor este de asemenea puternică, dar nu atât
cât pentru Taurul.
Dragostea lui Venus de care vorbeam mai sus este, de fapt,
destul de egoistă şi din această cauză, un izvor de decepţie şi
supărări dacă fiinţa iubită nu răspunde la sentimentele noastre
aşa cum am dori noi. Prin durerea resimţită, iubirea
«pământească» este transmutată în altruism (iubire
dezinteresată), căci vrerea Tatălui nostru nu este ca noi să
suferim mai mult decât putem suporta. La fiecare tentaţie, la
fiecare încercare, noi dispunem de forţa necesară pentru a o
depăşi şi a creşte spiritualiceşte. Depersonalizarea, abnegaţia
zodiei Peştilor şi incitaţiile benefice ale lui Jupiter (bunăvoinţă)
sunt în perfect acord cu această transmutaţie. Venus este deci
considerată ca fiind exaltată în Peştii.
Energia dinamică a lui Marte poate să se exprime în mod
particular în climatul de organizare realistă al Capricornului,
semn cardinal guvernat de persistenţa şi stabilitatea lui
Saturn. Marte este deci exaltat în Capricorn.
Venus şi Marte sunt mai ales planetele atracţiei sexuale, ale
relaţiei dintre două persoane. Cum tot ceea ce este
pământesc trebuie să dispară într-o zi, lăsând locul altor
manifestări (dacă nu evoluţia ar fi imposibilă!), devine cu
putinţă să înţelegem necesitatea muncii lui Saturn
(secerătorul, cosaşul morţii), care consistă în a specifica
energiile lui Marte şi ale lui Venus. În acest sens merită să fie
exaltat în Balanţa - domiciliul lui Venus -, acest Saturn care
poate atunci să ne apară ca «înaltul funcţionar» însărcinat să
facă să se respecte marile Legi ale echilibrului naturii bazate
pe înţelepciune, integritate profundă, simţul măsurii juste în
toate lucrurile, care ne evită orice exces degenerescent, şi
care trebuie să trezească în fiecare simţul responsabilităţilor.
Dacă Saturn, în exaltare în Balanţă, se află exact opus marelui
vitalizator care este Soarele, el însuşi exaltat în Berbec,
aceasta nu e fireşte din întâmplare ci tocmai ca o eventuală

1
frână, ca pentru a ne reaminti aforismul lui Bossuet : «Cine
trăieşte după regulă, trăieşte în Dumnezeu».
În vechiul zodiac al egiptenilor, Racul era reprezentat printr-un
scarabeu - simbolul lor pentru suflet - şi acesta este un adevăr
ezoteric că toate sufletele intră în viaţa terestră prin sfera
Lunii, Racul. Concepţia depinde de poziţia Lunii şi de unghiul
razelor sale.
Săgetătorul, sau Centaurul, semn dublu, animal şi omenesc
totodată, este simbolul omului care ajunge să se debaraseze
de impulsurile lui inferioare, şi aspiră către regiunile eterice şi
divine înspre care ţinteşte săgeata din arcul lui. Acest semn
este guvernat de către binevoitorul Jupiter, planetă care este
încă de pe acum terenul unde se pregăteşte evoluţia noastră
viitoare. Acolo vom rezida noi când vom fi învăţat lecţiile
Perioadei Pământului şi când vom fi gata pentru o muncă mai
avansată, cea din Perioada lui Jupiter, aşa cum ne învaţă
Cosmogonia Rozicruciană.
Fiindcă, pe de o parte, forţele solare reflectate de Lună şi de
semnul pe care ea îl guvernează (Racul) permit generarea pe
planul fizic, şi că, pe de altă parte, incitările spirituale ale
Soarelui, focalizate de Jupiter, se manifestă în Rac printr-o
putere regeneratoare care ne înalţă calitatea sufletului şi ne
întăreşte natura psihică, putem spune că Jupiter este exaltat
în Rac sau Cancer.
Mercur este o planetă de natură variabilă: el ia culorile şi
caracteristicile oricărei zodii şi planete cu care este în
configuraţie. În consecinţă, el nu are o afinitate particulară
decât cu Gemenii şi Fecioara pe care le guvernează.
Fecioara, dându-i lui Mercur un mediu înconjurător mai stabil
(semn de pământ), permite nativului să-şi focalizeze energiile
către realizări mai concrete, prin care el poate să se analizeze,
să se cunoască mai bine şi să se amelioreze (calităţi
mercuriene). Mercur este deci exaltat în Fecioara.
În ceea ce priveşte Uranus, latura lui imprevizibilă, înnoitoare,
nonconformistă, ingenioasă, este în armonie cu Marte, Pluton
şi Scorpionul (unde el este exaltat).
Cunoaşterea spirituală a lui Neptun, care inspiră şi produce
epigeneza, este în special favorizată prin receptivitatea,
sensibilitatea şi imaginaţia creatoare a Lunii şi Racului, acolo
unde el este exaltat.
1
Scriitor francez din secolul al XVII-lea.

Cât despre Pluton, Puterea spirituală dobândită prin
transmutarea energiilor folosite prost, el aduce individul să
stăpânească Universul guvernându-se pe sine însuşi. Energia
lui dezintegrează tot ceea ce este o piedică pentru evoluţie, şi
«cloceşte» germenii Viitorului. Putem considera Pluton ca fiind
exaltat în Berbec (unii cred că este în Capricorn, ceea ce
poate de asemenea să se justifice).
Vom reţine, în concluzie, că o planetă se exprimă cu mai
multă putere în semnul ei de exaltare. O meditaţie asupra la
ceea ce precede va da elemente de înţelegere suplimentare.
Exil - Se spune despre o planetă că este în exil atunci

când se găseşte în zodia opusă aceleia în care ea este în
«demnitate» (a se vedea acest cuvânt).
Fizică (aparenţă) - Ea depinde în principal de patru factori

care sunt:
- Ascendentul, care reprezintă constituţia fizică a nativului,
- Stăpânul Ascendentului,
- planetele spuse « la Ascendent » adică cele care se află
în prima Casă, în particular atunci când sunt în conjuncţie
cu vârful Ascendentului,
- zodia care conţine Soarele. Trebuie să se noteze totuşi că
Soarele trebuie să aibă o anumită forţă, fie prin poziţie, fie
prin felul în care este aspectat, pentru a manifesta
caracteristicile fizice ale semnului care îl conţine.
Elementele precedente sunt citate în ordinea importanţei.
Combinaţia lor indică dacă persoana va fi înaltă sau
scundă, brunetă sau blondă, şi alte particularităţi fizice (în
cadrul legilor eredităţii).
Fundul Cerului - Grad de pe ecliptică opus Mijlocului

Cerului*; corespunde cu vârful* Casei 4. El indică direcţia
«Nord» în emisfera nordică şi «Sud» în emisfera sudică
pentru locurile de latitudine terestră superioară la 24°.
Pentru latitudinile intermediare (de la 24°N la 24°S), indică
când direcţia nordică, când direcţia sudică. Pentru aceste
din urmă latitudini el se găseşte cel mai aproape de Nadir*.
Fus orar - Uneori numit «Timp Standard». Pământul este

divizat în 24 de fusuri orare. Cel care are ca centru

meridianul Greenwich (lângă Londra) serveşte de referinţă,
şi este notat fusul «0h» (vezi tabloul de mai jos).
Fusurile orare sunt în general socotite în ore la vest sau la
est de Greenwich. Cum o oră corespunde la 15 grade de
longitudine, se poate la fel să se împartă Pământul în 24 de
meridiane orare distanţate la 15 grade.
În sfârşit, fusurile orare sunt de asemenea date ca referinţă
printr-o literă alfabetică.
Fus orar Meridian orar Literă Nume

12h W 180° W Y Separare de dată
11h W 165° W X
10h W 150° W W Alaska-Hawaii
9h W 135° W V Yukon
8h W 120° W U Pacific
7h W 105° W T Munţi
6h W 90° W S Central
5h W 75° W R Est (american)
4h W 60° W Q Atlantic
3h W 45° W P Brazilia zona 2
2h W 30° W O Azore
1h W 15° W N Africa de Vest
0h 0° Z Timp Universal
1h E 15° E A Europa Centrală
2h E 30° E B Europa de Est
3h E 45° E C Bagdad
4h E 60° E D URSS zona 3
5h E 75° E E URSS zona 4
6h E 90° E F URSS zona 5
7h E 105° E G Sumatra de Sud
8h E 120° E H Coasta chineză
9h E 135° E I Japonia
10h E 150° E K Guam
11h E 165° E L
12h E 180° E M Separare de dată
« E » pentru Est şi « W » pentru Vest
Fusurile orare sunt în raport cu geografia şi politica statelor.

Aşadar, fiecare ţară este liberă să adopte ora fusului orar
care îi convine cel mai bine. În caz de dubiu, studentul va
putea consulta o lucrare specializată sau autorităţile locale.

G
Grad (°) - Este a 360-a parte dintr-un cerc. El este

subîmpărţit în 60 de minute de arc (‘) şi un minut de arc
este subdivizat la rândul lui în 60 de secunde de arc (‘’).
Gradul măsoară unghiurile*.
În fiecare an, în mişcarea lui aparentă, Soarele parcurge
cele cele 12 semne ale zodiacului (de trezeci de grade
fiecare); drumul lui este numit ecliptică*. Longitudinea dă
(în grade şi începând de la punctul vernal) poziţia
planetelor pe ecliptică.
Văzute de pe Pământ, planetele şerpuiesc de-a lungul
eclipticii; ele deviază uneori puţin spre nord, uneori puţin
spre sud. Distanţa la nord sau la sud a unei planete faţă de
ecliptică se numeşte latitudine*.
Poziţia planetelor poate fi dată în raport cu Ecuatorul
ceresc*. Coordonatele lor se cheamă atunci Declinaţie* şi
Ascensiune dreaptă. Doar declinaţia e dată în grade,
Ascensiunea dreaptă este exprimată de obicei în ore.
În geografie, ne servim de grade pentru a determina poziţia
exactă a unui oraş sau a unui loc de pe suprafaţa
Pământului. Latitudinea* este calculată începând de la
Ecuatorul terestru până la poli, a căror latitudine este de 90
de grade nord sau sud.
Longitudinea*, care este măsurată de-a lungul Ecuatorului
terestru începând de la meridianul Greenwich, e dată fie în
grade şi minute de arc, fie în ore şi minute.
Grade critice - Luna face în jur de 27zile 1/2 pentru a

parcurge zodiacul (360°), adică aproximativ 13° pe zi.
Gradele critice marchează poziţia acestei înaintări zilnice a
Lunii plecând de la punctul vernal (0° ) şi reprezintă
deopotrivă divizarea în cele 28 de Case lunare, vestigiu al
Astrologiei lunare a anticilor. Astfel, începând de la gradul
zero din Berbecul, cursa ei se va sfârşi în al 13-lea grad la
finele primei zile, în al 26-lea grad în a doua zi, şi aşa mai
departe. Rezultă de aici că gradele critice sunt:
Semne cardinale: 0°, 13°, 26°
(, , , ).
Semne fixe: 9° şi 21°
(, , , ).
Semne mutabile: 4° şi 17°
( ,
, , ).

Aşa cum s-a menţionat la capitolul 6, o planetă la 2 sau 3
grade de unul din aceste puncte exercită asupra vieţii o
influenţă mai mare ca de obicei. Această influenţă tinde să
mărească forţa unei exaltări* şi să accentueze slăbiciunea
unei căderi* sau a unui exil*. Ea măreşte de asemenea
forţa aspectelor acestei planete.
Guvernatorul unei nativităţi - Stăpânul* Ascendentului*

este guvernatorul nativităţii.
Dacă de pildă, o persoană este ascendent Berbec, Marte, care e
stăpânul Berbecului, va fi guvernatorul temei.
Cu toate acestea, dacă o altă planetă este mai puternică,

fie datorită înălţării* sale, fie a demnităţii*, fie a exaltării*, fie
a poziţiei sale într-un unghi* sau prin aspecte*, ea poate fi
considerată ca « co-guvernator ». Pentru aceea, trebuie ca
aspectele ei, armonice sau disonante, să fie apropiate sau
puternice.
În exemplul nostru, dacă Luna ar fi în conjuncţie cu Mijlocul
Cerului şi aspectată de alte planete, ea ar putea fi considerată ca
co-guvernator al temei împreună cu Marte.
Guvernatorul unei Case - Guvernatorul unei zodii care se

găseşte pe vârful* unei Case este guvernatorul ei. El dă
tonica acesteia.
De exemplu, o Casă 6 avându-şi vârful* în semnul Săgetătorului
va avea un anume teren de experimentare. Locul din temă al
guvernatorului Săgetătorului, Jupiter, care devine prin acest fapt
guvernatorul Casei 6, îi va da tonica principală. Planetele
găsindu-se în această Casă vor da de asemenea nişte
specificităţi suplimentare după forţa şi aspectele lor.
Dacă un semn este interceptat* într-o Casă, guvernatorul

lui are o dominaţie parţială asupra Casei, deşi influenţa
acestuia este inferioară aceleia a planetei care guvernează
zodia care se află pe vârful Casei. Influenţa guvernatorului
unui semn interceptat este latentă; ea nu se face simţită
decât atunci când, prin progresarea* unghiurilor, cuspida
Casei ajunge pe semnul interceptat.
Guvernator al zilei, al orei - A se vedea la «Ore

planetare».

Greenwich Mean Time (G.M.T.) - Timp Mediu la
Greenwich, a se vedea la «Timp solar Mediu» sau la
«Timp Universal».
Adoptarea meridianului* din Greenwich ca meridian
internaţional datează din 1884 la Washington. Ţările au
adoptat în mod progresiv această referinţă. Pentru datele
de aplicare a acesteia, este deci necesar să se consulte o
carte specializată pe orele din lume.
Intercepţie - Atunci când Casele* sunt calculate şi

transpuse pe cercul zodiacal, unele pot să nu aibă decât
câteva grade de longitudine, în timp ce altele să ocupe 2
semne sau mai mult. Zodiile care nu conţin vârfuri* de
Case sunt aşa zise «interceptate».
În tema natală pentru Paris, la 6h 30, din 8 august 1984 (capitolul

4), Fundul Cerului, sau vârful Casei 4, se găseşte la 28° în
Balanţa, iar vârful Casei 5 se află la al 7-lea grad din Săgetătorul.
Semnul Scorpionului, care nu conţine vârf de Casă, este zis
interceptat, ca şi planetele conţinute în această zodie, adică
Saturn şi Marte.
Atunci când un semn este interceptat într-o Casă, semnul opus
este şi el; găsim deci Taurul interceptat în Casa 11.
Atunci când o planetă este plasată într-un semn

interceptat, influenţa ei este suspendată, latentă, până în
momentul în care, ca urmare a progresării sale, ea va fi
ieşită din semnul interceptat. Această situaţie de slăbiciune
relativă poate fi modificată întru câtva printr-un aspect
puternic sau mai multe aspecte minore, însă, în orice caz,
o planetă dintr-o zodie interceptată nu se manifestă cu tot
atâta forţă în viaţa cotidiană ca o altă planetă. Din contra,
ea va putea fi resimţită tot atât de intens la nivelul vieţii
interioare (în raport cu zodiile).
Intercepţiile sunt în funcţie de latitudinea locului de naştere.
Cu cât latitudinea este mai ridicată, cu atât intercepţiile sunt
mai frecvente. Aceasta se datorează raportării celor
douăsprezece Case* pe ecliptică* (planul celor
douăsprezece zodii).

Î
Înălţare - Pentru un loc dat, Mijlocul Cerului* este punctul

cel mai înalt al eclipticii* faţă de orizont. Cu cât o planetă
este mai apropiată de Mijlocul Cerului, cu atât ea este mai
înaltă. Astfel o planetă în Casa 11 este mai ridicată decât o
planetă din Casa 12; o planetă plasată în Casa 10 sau 9
este deasupra tuturor celorlalte.
Înălţarea unei planete este foarte importantă căci ea îi
întăreşte influenţa.
Dacă Marte, planeta acţiunii dinamice, este în înălţare şi în
propriul ei semn, Berbecul, ea dotează persoana cu un fond de
energie aproape inepuizabil şi cu un curaj de neîmblânzit care i-ar
lipsi dacă Marte ar fi plasat într-un semn şi o Casă care îi convine
mai puţin, precum zodia Fecioarei şi Casa 6 spre exemplu.
Întristare, întristată - Se spune despre o planetă că este

întristată atunci când ea formează un aspect disonant* cu o
altă planetă. A se vedea rubrica «Aspect».
Termen puţin întrebuinţat în Astrologia Spirituală.
Latitudine (astronomie) - Distanţă (în grade) a unei

planete fie la sud, fie la nord de ecliptică. (Vezi
reprezentarea grafică de la «Ecliptică»).
Latitudine (geografie) - Distanţă (în grade) a unui loc la

nord sau la sud de Ecuatorul terestru*. (A se vedea
explicaţia mai completă de la capitolul 3).
Lilith (vezi Lună Neagră) - În mitologie: prima femeie a lui

Adam care pretindea egalitatea. Ea este cea care i-a oferit
Mărul lui Eva în grădina Edenului.
Logaritmi (tabelă de) - Tabela de logaritmi permite, ca şi

tabelele de mişcări planetare, să se calculeze longitudinile
planetelor.
«Tabelă de logaritmi» este prescurtarea titlului «Tabelă de
logaritmi proporţionali diurni».
Această tabelă precalculată evită conversiunile obositoare
ale gradelor şi orelor în minute.

Proprietatea fundamentală a logaritmilor, care este utilizată
aici, este cea care face adunările şi scăderile să
corespundă la înmulţiri şi împărţiri. Proporţionalitatea lor
arată că ea acţionează ca o «regulă de trei simplă».
Faptul că logaritmii sunt diurni, adică bazaţi pe o zi, sau 24
de ore, evită scăderea corespunzătoare împărţirii la 24 din
«regula de trei» (conf. capitolului 5).
Se va găsi o Tabelă de Logaritmi la sfârşitul Efemeridelor
noastre, ca şi la sfârşitul acestei cărţi.
În susul acestei tabele figurează un şir de numere, de la 0
la 23, care reprezintă orele sau gradele (şi unele şi
celelalte divizibile în 60 de minute). Două coloane verticale,
la stânga şi la dreapta, reprezintă minutele: de la 0 la 59.
Pentru a calcula poziţiile planetelor cu ajutorul acestor
tabele, se aplică regulile următoare:
1. Se calculează mişcarea planetei în 24 de ore.
2. Se găseşte în tabelă logaritmul acestei mişcări.
3. Se găseşte în tabelă logaritmul permanent, sau
logaritmul orei Timpului Universal.
4. Se face suma acestor doi logaritmi.
5. Se găseşte în tabelă la ce grad şi la ce minut
corespunde logaritmul aflat la 4. Atunci se obţine
distanţa parcursă în timpul orei Timpului Universal.
6. Se adună această distanţă la poziţia planetei de la ora
0 din aceeaşi zi, atunci când ea este Directă, se scade
când este Retrogradă.
1. De exemplu, «pasul zilnic» al Soarelui din tema nr. 1 este de 0°

57 (Capitolul 5).
2. Pentru a găsi logaritmul acestei mişcări, ne plasăm arătătorul
pe coloana având ca antet 0, şi coborâm degetul de-a lungul
acestei coloane până ce întâlnim linia ce conţine numărul 57, din
coloana minutelor (la stânga). Acolo unde această linie
intersectează coloana 0, se găseşte numărul 1.4025, care este
logaritmul «pasului» solar din 8 august 1984.
3. Găsim în acelaşi fel logaritmul permanent. 10h 30 fiind ora
Timpului Universal, îi căutăm logaritmul corespunzător. Coborând
pe coloana marcată cu 10, vedem numărul 0.3590 pe linia
numărului 30, în coloana minutelor.
4. Adunăm apoi aceşti doi logaritmi:
Logaritmul mişcării Soarelui în 24h (8/8/84) . . . . . . . . . . . 1.4025
Logaritmul permanent (10h 30) . . . . . .. . . . . . . . . . . . . + 0.3590
Logaritmul distanţei parcurse de Soare . . . . . . . . . . . . . = 1.7615
5. În tabel, logaritmul care se apropie cel mai mult de această
sumă este 1.7604. Acest număr este în coloana pe vârful căreia

se găseşte cifra 0 (grade), şi pe linia numărului 25, în coloana din
stânga care indică minutele.
6. Adăugăm deci la poziţia Soarelui, pentru data Timpului
Universal, distanţa parcursă relevată din tabel, aici 0° 25’.
Longitudinea Soarelui pentru data Timpului Universal ..15° 38’
Distanţa parcursă pe durata orei Timpului Universal .. + 0° 25’
Longitudinea Soarelui pentru Timpul Universal . . . . .= 16° 03’
Iată poziţiile planetare ale temei numărul 1 (Los Angeles

3h 30 din 8/8/1984, Timp Universal 10h 30 în 8/8/1984)
calculate cu ajutorul tabelei de logaritmi:
Calculul poziţiilor planetare
1. Poziţia planetei pentru ziua următoare

datei Timpului Universal (9/8) 16° 35’ 16° 13’ 11° 58’ 01° 27’ 25° 32’
2. Poziţia planetei pentru ziua respectivă
(8/8/1984) 15° 38’ 3° 31’ 11° 27’ 0° 13’ 25° 04’
3. Mişcarea planetei în 24h 0° 57’ 12° 42’ 0° 31’ 1° 14’ 0° 28’
4. Logaritmul acestei mişcări 1.4025 0.2764 1.6670 1.2891 1.7112
5. Logaritmul permanent (10h 30) 0.3590 0.3590 0.3590 0.3590 0.3590
6. Suma celor doi logaritmi (4. + 5.) 1.7615 0.6354 2.0260 1.6481 2.0702
7. Mişcarea planetei (în 10h 30) 0° 25’ 5° 33’ 0° 14’ 0° 32’ 0° 12’
8. Poziţiile planetelor: adunaţi la 2., dacă (15° 38’) (3° 31’) (11° 27’) (0° 13’) (25° 04’)
Directă, scădeţi din 2. dacă Retrogradă 16° 03’ 9° ’04 11° 41’ 0° 45’ 25° 16’
Semn zodiacal şi Retrogradare

Longitudine (astronomie) - Longitudinea astronomică

(sau longitudine cerească) se măsoară pe ecliptică*
pornind de la Punctul Vernal* (gradul zero al zodiei
Berbecului). Efemeridele dau întotdeauna longitudinea
planetelor, căci ea este cea care serveşte la redactarea
«hărţii cerului». (A se vedea reprezentarea grafică de la
«Ecliptică».)
Longitudine (geografie) - Longitudinea geografică se

măsoară în ore* sau în grade* la est sau la vest de
meridianul* Greenwich.
Este depărtarea unghiulară dintre meridianul Greenwich şi
meridianul locului. (A se vedea şi paragraful «Loc», din
capitolul 3).
Luminători - Soarele şi Luna.
Lunaţii - O lunaţie este o conjuncţie* a Soarelui cu Luna

(Lună Nouă).

Poziţia relativă a Soarelui, a Lunii şi a Pământului
în momentul unei Luni Noi
Ciclul lunaţiilor pentru un acelaşi grad al zodiacului este de

19 ani.
De pildă, pe 28 iulie 1965, lunaţia a avut loc la 5° în Leul; o altă
lunaţie la 5° din Leul se va produce în 28 iulie 1984.
Atunci când lunaţia este la mai puţin de 3 grade de un

aspect cu o planetă sau un alt punct important din tema
natală, ea are un efect marcat asupra acestei planete sau
asupra acestui punct în timpul lunii în curs. Ea poate avea
tot atâta influenţă ca un aspect al Lunii progresate*,
necesar pentru a face să se fructifice indicaţiile planetare
aflate în forţă atunci. Chiar şi în afara acestor progresări,
dacă o Lună Nouă este în conjuncţie apropiată cu Saturn,
Uranus, Neptun sau Pluton, ea va semnifica nişte
eventuale supărări minore. În mod invers, dacă o lunaţie se
produce în locul ocupat de Jupiter sau Venus în tema
natală, nişte lucruri agreabile ar putea să se întâmple.
Atunci când o Lună Nouă este o eclipsă* de Soare, ea va
produce:
1. Efectul obişnuit al unei lunaţii în timpul lunii curente,
dacă este în aspect cu una dintre planetele temei natale;

2. Nişte efecte asemănătoare în toate lunile anului următor
atunci când aspecte de aceeaşi natură se vor forma cu
punctul în care eclipsa a avut loc.
De exemplu, dacă eclipsa cade în Casa 12 şi în Leul, în
cuadratură cu Marte în Scorpion şi în Casa 3, ea poate produce
inarmonii în afacerile guvernate de această Casă în timpul lunii în
care a avut loc eclipsa - să spunem august. În noiembrie, când
lunaţia va cădea în Scorpion, focul discordiei va fi iarăşi alimentat
de cuadratura cu eclipsa. În februarie, când Soarele va fi în
opoziţie cu punctul eclipsei, problema indicată se va manifesta din
nou cu intensitate; în fine, în mai, când se va produce ultima
cvadratură, se va întâmpla la fel. Invers, dacă aspectul original al
eclipsei este benefic, avantaje mari se vor prezenta în lunile când
sextilii şi trigoanele se vor forma.
În timpul cursei sale lunare, Luna traversează de două ori

planul eclipticii*. În momentul conjuncţiilor cu Soarele, sau
Lunile Noi, ea este în general îndepărtată de ecliptică cu un
anumit număr de grade. În aceste condiţii avem o Lună
Nouă obişnuită. Pentru a avea o eclipsă* solară totală,
Luna, văzută de pe Pământ, trebuie să se găsească direct
în orbita Soarelui, iar declinaţiile Soarelui şi a Lunii trebuie
să fie practic aceleaşi. (Vezi «eclipsă»).
Lună neagră - Al doilea focar al orbitei Lunii. Este un punct

fictiv. Ea indică un loc de exagerare, de sacrificiu
(caracterizat prin zodia în care se găseşte) unde, într-o
primă vreme, refuzăm să ne supunem.
Meridian - Arc de cerc imaginar care reuneşte cei doi poli

urmând suprafaţa Pământului. Toate locurile plasate pe
acelaşi meridian au acelaşi Timp local*. Se desemnează
uneori prin «meridian orar», meridianul care serveşte de
referinţă orară pentru un fus orar*.
Mijlocul Cerului - Pentru un loc dat, şi în orice moment,

este intersecţia meridianului locului cu cercul zodiacal
(ecliptica). Este cel mai înalt punct al zodiacului de pe cer.
El corespunde vârfului* Casei 10 şi este numit în mod
curent «MC».
Mijlocul Cerului indică direcţia sud pentru regiunile de
latitudine superioară la 24° nord (aproximativ), şi nordul

pentru locurile de latitudine superioară la 24° sud. Pentru
latitudinile intermediare (de la 24°N la 24°S), el indică când
direcţia nord când direcţia sud. Pentru aceste din urmă
latitudini, el se găseşte cel mai aproape de zenit* cu care
însă nu trebuie să fie confundat.
Zodia Mijlocului Cerului precum şi planetele care se găsesc
acolo indică mijloacele prin care noi ne ridicăm în viaţă.
Aspectele* la Mijlocul Cerului indică natura ocaziilor de
dezvoltare spirituală.
Nadir - Opus zenitului*, acest punct al sferei cereşti care e

situat «sub tălpile noastre» este determinat printr-o dreaptă
imaginară trecând prin picioarele noastre şi centrul
Pământului, şi mergând până la sfera cerească.
Nativitate - Are aceeaşi semnificaţie ca tema de naştere,

temă radicală, horoscop. Este harta cerului redactată
pentru momentul şi locul naşterii.
Noduri planetare - Cele două puncte în care orbita* unei

planete intersectează planul eclipticii* sunt numite noduri.
Nodul este zis ascendent atunci când planeta trece de la o
latitudine sudică la o latitudine nordică, şi descendent în
cazul invers. Prin extensie, în ceea ce priveşte Soarele,
«punctul vernal*» este nodul ascendent al Soarelui.
Soarele trece atunci de la o declinaţie sudică la o declinaţie
nordică.
Noduri lunare
Pământul se deplasează în planul «eclipticii» (haşurată pe

schemă). Traseul Lunii deasupra acestui plan - reprezentat printr-
o linie continuă - debutează prin nodul lunar ascendent ( ) şi se

termină prin nodul lunar descendent ( ). Luna are atunci o
latitudine nordică.
Pe această schemă desfăşurată a sferei cereşti ce urmăreşte

ecuatorul, putem observa că nodul lunar ascendent ( ) este situat la
întretăierea eclipticii cu orbita Lunii. Nodul lunar descendent ( ) este
punctul în care orbita Lunii trece «dedesubtul» eclipticii. Luna este
întotdeauna foarte puţin îndepărtată de ecliptică (± 5°).
Cele două noduri lunare sunt numite «Capul Dragonului»

(nodul nord) şi «Coada Dragonului» (nodul sud).
Efemeridele dau numai nodul nordic ascendent ( ), fiindcă
nodul sudic descendent ( )se obţine adunând sau scăzând
din acesta 180°, altfel spus, raportând la semnul opus
acelaşi număr de grade câte are nodul ascendent.
De exemplu, dacă Nodul Nord se găseşte la 3° în Gemeni, Nodul
Sud va fi în zodia opusă, la acelaşi grad, adică la al 3-lea grad din
Săgetătorul.
Aceste noduri parcurg cele douăsprezece semne ale

zodiacului, în mod retrograd*, în aproximativ 18 ani şi 7
luni. Nodul lunar mediu ( ) este poziţia medie a acestui
punct, care nu ia în consideraţie atracţia celorlalţi aştri
asupra Lunii; el pare deci să reculeze de-a lungul semnelor
zodiacului cu viteza constantă de 3’ 11’’ pe zi.
Nodul lunar adevărat ( T, T pentru True = adevărat) este
poziţia reală a acestui punct, care variază cu
toate fluctuaţiile pe care le suferă Luna datorită atracţiei
celorlalte corpuri cereşti. Acest nod poate astfel să devină
direct* în anumite zile.

Influenţa nodurilor este intim legată, în plan fizic, de
fenomenul numit «nutaţie»*, prin care axa* Pământului
oscilează cu o perioadă de 18 ani şi şapte luni.
Pentru interpretarea nodurilor lunare, a se referi la
«Dragon».
Nutaţie - Mişcare vibratorie a axei* Pământului a cărei

perioadă este de aproximativ 18 ani şi 7 luni. Ea este
strâns legată de deplasarea nodurilor lunare*.
Oblicitate a eclipticii - Unghi pe care îl formează

ecuatorul ceresc cu ecliptica*. Pentru anul 2000 această
înclinaţie va fi de 23° 26’. Ea variază foarte lent (în prezent
cu 48’’ pe secol).
Oblicitatea eclipticii este cauza anotimpurilor şi a inegalităţii
zilelor şi a nopţilor.
Occidental, Oriental (Vest, Est) - Planetele din Casele 4

la 9 sunt spuse occidentale, căci ele sunt situate de-o parte
şi de alta a Descendentului*, care indică vestul. Planetele
din Casele 10 la 12 şi 1 la 3 sunt zise orientale, căci ele
sunt situate de-o parte şi de alta a Ascendentului care
indică estul. Ele sunt separate prin linia formată de Mijlocul
Cerului şi Fundul Cerului.
Opoziţie ( ) - Dacă două planete se găsesc distanţate cu

180° (6 semne), ele sunt zise în opoziţie. Acest aspect face
să reiasă natura zodiilor care sunt opuse pe cercul zodical.
După un efort de armonizare din partea nativului, două

zodii, de natură «opusă», pot deveni «complementare».
Nativul va alia astfel calităţile Focului cu cele ale Aerului
sau calităţile Apei cu cele ale Pământului. (A se vedea
«Aspect» şi «Orbită»).
Orbită - Curbă descrisă de o planetă în mişcarea ei în jurul

Soarelui, sau de un satelit* în jurul planetei «mamă». (A se
vedea capitolul 1).
Orbită (sferă de influenţă) - În funcţie de poziţiile lor

relative, planetele pot fi în aspect*. Cum o planetă este
înconjurată de o sferă subtilă, efectul acestui aspect se va
simţi cu mult înainte ca el să fie exact. În mod asemănător,
acest efect va dura un anumit timp după culminaţia sa.
Această zonă de influenţă, de-o parte şi de alta a
aspectului exact, este numită orbită. Noi admitem orbitele
următoare:
Tablou cu orbitele în longitudine
(pentru aspectele , , , , ):
- 8° Luminători (Soarele şi Luna)

- 6° Planete
- 6° Partea de Noroc, Ascendent, Mijlocul Cerului
- 2° la 3° Capul şi Coada Dragonului (în conjuncţie)
- 1° la 1° 30’ Stele fixe (în conjuncţie)
- 1° la 1° 30’ Planetă progresată şi în tranzit
Tablou cu orbitele în declinaţie* (pentru aspectele , )
- 1° la 1° 30’ Planete şi puncte particulare ale temei în paralelă
Indicaţiile tablourilor de mai sus pot fi modulate în funcţie

de calităţile reciproce ale elementelor din aspect, în funcţie
de poziţia acestor elemente în zodii şi Case, şi după cum
ele «aplică»* sau «se separă»*.
Ore - Fiecare oră (h) este subdivizată în 60 de minute (m

sau min), şi fiecare minut, în 60 de secunde (s).
În astronomie şi în astrologie, orele măsoară fie un timp*,
fie un unghi*.
Circumferinţa unui cerc poate fi împărţită în 24 de părţi
numite ore, ora fiind atunci o unitate de unghi.
Longitudinea*, care este un unghi, poate fi dată în ore. Pentru Los
Angeles, valoarea ei este de 7h 52m vest.

Ascensiunea dreaptă*, care dă poziţia planetelor pe Ecuatorul
ceresc*, este practic în totdeauna dată în ore. Pentru 8 august
1984, ascensiunea dreaptă a Soarelui este de 9h 12m.
Măsurătorile de unghiuri se fac de obicei în ore când

unghiurile sunt legate de rotaţia Pământului în jurul său
(este vorba de unghiuri măsurate pe ecuatorul terestru sau
ceresc). Aceasta permite să se cunoască în general
diferenţa de timp ce există între două locuri. De exemplu,
diferenţa de timp mediu ce separă Los Angeles de
Greenwich este de 7h 52m. Vezi paragraful «Timp».
Oră Locală - A se vedea «Timp local».
Ore planetare - Filozofia rozicruciană ne învaţă că

planetele domnesc peste cele 7 zile ale săptămânii, ce
reprezintă cele 7 zile ale Creaţiei (Perioade)1.
Planetele nu au numai o influenţă asupra zilelor
săptămânii, ci şi asupra orelor zilei. Sistemul fundamental
privind ordinea şi raportul existent între dominaţia zilelor şi
cea a orelor devine logic atunci când remarcăm că prima
planetă care guvernează ora răsăritului de Soare este şi
cea care guvernează ziua.
Fiecare din planetele următoare guvernează o zi din
săptămână, de la răsăritul Soarelui până la următorul
răsărit de Soare (şi nu de la ora 0 la ora 0 următoare).
Ziua săptămânii Guvernatorul zilei Perioada

Sâmbătă . . . lui Saturn
Duminică . . . Soarelui
Luni . . . . . . . Lunii
Marţi . . . . . . Pământului (1-a jumătate)
Miercuri. . . . Pământului (a 2-a jumătate)
Joi. . . . . . . . lui Jupiter
Vineri. . . . . . lui Venus
Ora răsăritului de Soare, duminica, este guvernată de

Soare, lunea de Lună, marţea de Marte, miercurea de
Mercur, joia de Jupiter, vinerea de Venus şi sâmbăta de
Saturn. Ciclurile de 24 de ore văd atunci guvernatorii orelor
succedându-se în ordinea următoare: Soare, Venus,
Mercur, Lună, Saturn, Jupiter, Marte, Soare. Această
1
A se vedea Cosmogonia Rozicruciană, capitolul 6.

succesiune, care începe duminica la răsăritul Soarelui prin
Soare ca guvernator orar, nu se întrerupe niciodată fiindcă
Marte guvernează ultima oră din ziua lui Saturn.
Aceasta arată în ce fel metoda de denumire a zilelor, după

Spiritele planetare care le guvernează, se combină cu cea
a orelor planetare, şi una şi cealaltă având ştiinţa ezoterică
drept fundament.
Prin ore planetare, noi trebuie să înţelegem, nu ore de
şaizeci de minute, ci de o durată care variază cu epocile
anului şi cu locul de rezidenţă. La ecuator, această
diferenţă e nulă; ea creşte pe măsură ce mergem către
poli, căci o oră planetară este a douăsprezecea parte din
timpul care se scurge între răsăritul şi apusul Soarelui, sau
a douăsprezecea parte din timpul care se scurge între
apusul Soarelui şi răsăritul următor - vezi a doua schemă
din paragraful «Tabele de Case».
La echinocţii, când zilele şi nopţile sunt de egală lungime, orele
planetare au fiecare şaizeci de minute; însă, în luna iunie, la 50°
latitudine nordică, de pildă, când Soarele răsare la ora 4 de
dimineaţă pentru a apune la ora 20 - dând astfel o zi lumină de 16
ore şi o noapte de numai 8 ore -, orele planetare sunt de 80 de
minute ziua şi doar de 40 de minute noaptea. În decembrie,
dimpotrivă, atunci când, la latitudinea de 50°N, Soarele răsare nu
înainte de 8h pentru a apune către 16h, orele planetare ale zilei
sunt de 40 de minute iar orele nopţii de 80 de minute.

Kjhbujhvby Utilizarea Tabelelor de ore planetare
Pentru a putea folosi cele şase tabele situate la sfârşitul

volumului, trebuie să se cunoască ora locală a locului unde
ne găsim. Astrologia orelor planetare face parte din
Astrologia orară* şi aceasta trebuie să ţină cont de loc şi de
moment, şi nu de timpul legal pe care îl utilizăm zi de zi, şi
nici de ora Timpului Universal*.
Obţinem Timpul local* scăzând din Timpul Universal
valoarea longitudinii locului considerat (în ore şi minute)
dacă acesta se află la vest de Greenwich, sau adunând-o
dacă se află la est.
Timp local = Timp Universal ± longitudine în ore
(- dacă vest, + dacă est)
Cele şase tabele servesc fiecare câte două luni ale anului
pentru latitudini cuprinse între 55° nord şi 55° sud (pe fâşii
de câte 10° de latitudine). Ele sunt permanente şi pot servi
toată viaţa.
Planeta care guvernează o oră dată
Când vreţi să cunoaşteţi ce planetă guvernează o oră dată,

transformaţi această oră în timp local, care va servi la
consultarea tabelului. «Coborâţi» cu degetul pe coloana
corespunzătoare latitudinii care vă interesează până când
găsiţi un număr indicând o oră mai avansată decât cea pe
care o căutaţi; atunci urcaţi cu o linie: numărul dat indică
momentul când influenţa planetei domnitoare începe să se
facă simţită; linia la care v-aţi oprit prima oară indică ora la
care această influenţă încetează. Guvernatorul orei se
găseşte la intersecţia liniei care conţine ora la care acesta
începe să domnească cu coloana proprie zilei din
săptămână.
De exemplu, dacă dorim să aflăm planeta care domneşte pe la
douăsprezece şi jumătate, pe 8 august 1984 la Paris (49°N, 0h
9m E), relevăm din efemeride:
1°) că ziua de 8 august e o miercuri, miercurea este indicată
printr-un «W» (de la englezul Wednesday).
2°) Găsim un Timp Universal de 10h 30m după regulile enunţate
la capitolul 3;
3°) calculăm apoi Timpul local după regulile expuse mai înainte.
Găsim astfel:

Ora Locală: 10h 30m + 9m = 10h 39m.
4°) În tabela care dă orele planetare ale lunii august, coborâm pe
coloana 45°-55° (latitudini nordice) până când găsim 10h 53, care
este primul număr ce depăşeşte ora locală. Urcăm cu o linie, la 9h
42, şi mergem spre stânga până la coloana lui miercuri. Acolo,
găsim simbolul lui Marte ( ), şi tragem concluzia că Marte
guvernează momentul căutat.
Mai general, pentru un loc dat şi un orar (de iarnă sau de
vară) dat, cum să aflăm:
Orele guvernate de o planetă
Vom căuta acum care sunt orele guvernate de către Soare în

joile de august la Los Angeles (34° N, 7h 52m W). Pentru acel loc,
1°) vom stabili care este decalajul orar dintre ora indicată de ceas
(care e Timpul Legal) şi Timpul Local, apoi
2°) vom aduna această valoare la orele relevate din tabelele de
ore planetare.
La capitolul 3, am văzut, pentru longitudinile vestice, regula
următoare:
Timp Universal = Timp Legal - oră de vară + fus orar
iar în acest paragraf avem:
Timp Local (sau oră citită în tabele) = Timp Universal -
longitudine
« - » căci scădem longitudinile dacă acestea sunt vestice (W).
Cu aceste două reguli obţinem:
Ora citită în tabele = Ora de la ceas - oră de vară + fus orar -
longitudine
De aici extragem regula generală următoare:
Ora de la ceas = Ora citită în tabele + oră

de vară ± fus orar ± longitudine în ore
• Fusul orar se scade dacă e vest, se adună dacă este
est.
• Longitudinea se adună dacă e vest, se scade dacă este
est.
• Ora de pe ceas este Timpul Legal.
În exemplul nostru, avem deci:
Ora de la ceas = Ora citită din tabel + 1h - 8h + 7h52
(ora de vară se adună, fusul orar vest se scade, şi longitudinea
vest se adună).
Deci:
Ora de la ceas = Ora citită în tabele + 0h 52m.

Orele guvernate de Soare, în joile din august, la Los Angeles, 34°
nord, sunt deci:
de la 7h 43 + 0h 52m la 8h 48 + 0h 52,
de la 15h 21 + 0h 52m la 16h 26 + 0h 52,
de la 22h 15 + 0h 52m la 23h 10 + 0h 52.
Această constantă de 0h 52 este deci valoarea care trebuie
adăugată pentru a obţine o tabelă utilizabilă la Los Angeles pe
timpul folosirii orei de vară. Iarna, această constantă va fi de - 0h
08.
Pentru Paris (Oh 9m est), trebuie să se adauge + 1h 51 la ora
locală vara, şi doar 0h 51 în timpul perioadelor de iarnă.
Într-adevăr, iarna:
Ora de la ceas = Ora citită din tabele + 1h - 0h 9m
vara:
Ora de la ceas = Ora citită din tabele + 1h + 1h - 0h 9m
Acela care a studiat natura influenţei planetelor asupra

evenimentelor diverse ale vieţii va putea lesne să înţeleagă
importanţa orelor planetare. Experienţa şi observaţia vor
permite curând să se cunoască mijlocul de-a alege momentul
cel mai propice pentru a începe un lucru dorit. Mulţi folosesc
aceste cunoştinţe în scopuri egoiste şi se străduiesc în acest
fel să obţină cu ele un avantaj nemeritat, însă studenţii nu
trebuie să se aştepte să găsească aici sfaturi privind nişte
intenţii de acest gen. Noi nu am studiat chestiunea sub acest
unghi, şi chiar dacă am cunoaşte-o, nu am vrea s-o predăm
altora. Dar, în anumite ocazii, orele planetare pot fi folosite cu
bună ştiinţă şi în mod avantajos: de aceea le vom indica
modul de utilizare.
Să presupunem că am dori să ajutăm un prieten, şi că

cunoaştem o funcţie pe care ar putea s-o ocupe în mod
favorabil. Ne amintim că Soarele este cel care semnifică
şefii, superiorii: utilizarea orelor guvernate de Soare este cu
totul indicată pentru a trata afacerea cu o asemenea
persoană, şi o favoare va avea mai multă şansă să fie
acordată în acel moment.
Este important să se reamintească că planeta care
guvernează prima oră din zi posedă o influenţă
predominantă asupra întregii zile; că ceilalţi guvernatori
sunt de importanţă secundară, şi sunt întăriţi sau slăbiţi în
mod proporţional cu acordul sau dezacordul naturii lor cu
cea a guvernatorului zilei. Astfel, dacă se alege o oră
solară într-o sâmbătă, zi cănită de influenţa obstructivă a lui

Saturn, şansa nu este nici pe departe tot atât de mare ca
dacă se ia o oră solară într-o joi, zi colorată de razele
binefăcătoare ale lui Jupiter, guvernatorul acestei zile.
Dacă trebuie să discutaţi cu o persoană iritabilă pe care o
ştiţi capabilă de a se ofensa prompt, sau chiar de a zice
sau face nişte lucruri care v-ar displace amândoura,
întrebuinţaţi ora recelui şi calmului Saturn, într-o sâmbătă
dacă e posibil, pentru a înăbuşi, a stinge spiritul tumultuos
al lui Marte. Pericolul unei rupturi va fi atunci redus la
minimum, şi, mai târziu, reflectând la aceasta, veţi fi
amândoi surprinşi în mod agreabil de felul în care afacerea
va fi fost încheiată.
Sau altceva, dacă ar fi vorba să încurajaţi pe cineva ale
cărui deprinderi de trândăvie sunt un izvor de suferinţă
pentru anturajul lui, dacă ar trebui, oarecum, un foc arzător
pentru a-l însufleţi, ar fi convenabil să se aleagă pentru a-i
vorbi ziua (marţi) şi ora lui Marte, când energiile acestei
planete sunt la apogeu. Atunci, el vă va asculta, dacă în
acelaşi timp este posibil să fie făcut şi să acţioneze.
Utilizând această cunoaştere într-un scop dezinteresat, veţi
face să coboare binecuvântări asupra altora, strângând
totodată în cer nişte comori «pe care viermii sau rugina nu le
pot distruge». Este bine să ne amintim în legătură cu aceasta
că toate bunurile materiale: putere, poziţie, bogăţie şi toate
posesiunile privind această lume, trebuie să fie abandonate
atunci când moartea ne cheamă, şi că doar acţiunile noastre
bune ne rămân în acel moment. Nu abuzaţi deci niciodată de
aceste cunoştinţe: dacă vreţi să folosiţi influenţele stelare,
făceţi-o cu scopul de-a dobândi nişte valori eterne, şi nu
pentru un câştig temporar.
Orizont - Pe temă, Ascendentul* şi opusul lui,

Descendentul, marchează linia Orizontului.
- Orizontul obiectiv este cercul care ne opreşte vederea,
acolo unde pare că cerul şi pământul se unesc.
- Orizontul ceresc (raţional) este un plan paralel cu
orizontul obiectiv, trecând prin centrul Pământului. (A se
vedea figurile de la paragraful «Case».)
P
Paralelă, Contra-paralelă - Aspect* format între două
planete atunci când ele au aceeaşi valoare de declinaţie*,

fie de aceeaşi parte a Ecuatorului ceresc*, fie de-o parte şi
de alta a acestuia.
Paralela aduce două planete de declinaţie nordică să
împrumute acelaşi drum pe sfera cerească în timpul rotaţiei
diurne a Pământului; acest drum este paralel cu ecuatorul.
La fel este şi dacă cele două planete au o declinaţie
sudică.
Atunci când o planetă are o declinaţie nordică iar cealaltă,

o declinaţie sudică, drumul împrumutat pe sfera cerească
nu mai este identic, ci simetric faţă de ecuator. Aceste
două planete sunt atunci la egală distanţă de « axa »
echinocţiilor, formată de 0° - 0° , unde ecliptica*
intersectează ecuatorul. Cele două drumuri diurne formate
astfel sunt paralele cu ecuatorul, de-o parte şi de alta a
acestuia. Aceste planete sunt deci deopotrivă zise în
paralelă, deşi o expresie mai precisă le defineşte raportul:
contra-paralela.
Orbita* admisă pentru paralele este de 1°, şi cel mult 1°
30’.
Partea de noroc - După cum îi indică numele, Partea de

noroc este un punct care se opune sau care favorizează
averea materială în funcţie de aspectele* pe care le
primeşte de la planete.
Prin simbolismul* ei - cercul Spiritului conţinând crucea
materiei ( ) - Partea de noroc reprezintă de asemenea şi

achiziţiile spirituale pe care un individ poate să le extragă
din condiţiile materiale.
Este un punct determinat de poziţia Soarelui, a Lunii şi a
Ascendentului. Distanţa Soare-Lună este aceeaşi cu
distanţa Ascendent-Parte de noroc. Deci:
Long. Asc. + Long. - Long. ☼ = Long.
Semnele zodiacului sunt numărate începând cu Berbecul,

1 S (primul Semn), până la Peştii, 12 S (al doisprezecelea
Semn).
Pentru a găsi Partea de Noroc:
1. La longitudinea Ascendentului: semn grad minut
2. se adună longitudinea Lunii: semn grad minut
3. Din total,
4. se scade longitudinea Soarelui: semn grad minut
5. Rezultatul este longitudinea Părţii de Noroc ( ).
Exemplu:
Fie o persoană având Soarele la 29° 55’ (al zecelea Semn),
Luna la 25° 50’ şi Ascendentul la 25° 55’
1. Longitudinea Ascendentului, Berbec . . . . . . . . . . 1S 25° 55’

2. Longitudinea Lunii, Berbec . . . . . . . . . . . . . . . . + 1S 25° 50’
= 2S 50° 105’
(Cum 60’ = 1°) 2S 51° 45’
3. Total . . . . . . . . . . . . . . . . . . (Cum 30° = 1S) 3S 21° 45’
Soarele are ca longitudine 10S 29° 55’. Nu putem să scădem
direct 10S 29° 55’ din 3S 21° 45’. Facem deci transformările
următoare:
3. 3S 21° 45’
Cum 1 rotaţie = 12 semne . . . . . . . . . . . . . . . . . . .+12S 0° 0’
=15S 21° 45’
Cum 30° = 1 semn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14S 51° 45’
Cum 60’ = 1° . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14S 50° 105’
4. Longitudinea Soarelui, Capricorn . . . . . . . . . . - 10S 29° 55’
5. Longitudinea Părţii de Noroc . . . . . . . . . . . . . = 4S 21° 50’
Partea de Noroc este deci în Racul (al patrulea Semn) la 21° 50’.
Trebuie să se efectueze toate transformările necesare pentru a
putea efectua corect calculele. În afara conversiunilor (1° = 60’, 1
semn = 30°), nu trebuie să se ezite să se întrebuinţeze, dacă e
necesar, relaţia: 1 rotaţie zodiacală = 12 semne.
Notă importantă: Semnul «0» este deopotrivă semnul «12»,
semnul Peştilor, fiincă 0S + 12S = .

Planete - Corpuri cereşti ale ambasadorilor lui Dumnezeu ce
gravitează în jurul Soarelui.
( ) Omul fiind făcut după imaginea lui Dumnezeu, a cărui

manifestare este triplă, Eu-l Superior al omului este
reprezentat astrologic printr-un cerc al cărui punct central
figurează aspectul spiritual cel mai elevat, Spiritul Divin, care
are ca principiu esenţial, Voinţa. Iată de ce Soarele reprezintă,
într-o temă astrologică, cea mai înaltă expresie a Eu-lui. El
marchează influenţa pozitivă emanând din om, cea care îl
caracterizează în sensul cel mai elevat.
( ) Simbolul planetei Venus este un cerc deasupra crucii (vezi

«Simboluri»). El exprimă o înţelepciune care nu provine din
raţionament, ci din armonizarea Spiritului cu materia. Natura
esenţială a lui Venus este deci iubirea, influenţa care, în viaţă,
ne atrage unii către ceilalţi pentru un beneficiu reciproc, cu
toate că Venus, în sine însăşi, nu este interesată. Natura ei
este de a atrage iar binele care rezultă de aici nu e
preocuparea ei primară. Ea este în relaţie cu Spiritul Vital,
principiu de Iubire-Înţelepciune.
( ) Jupiter este simbolizat printr-un semicerc deasupra

crucii. El desemnează Spiritul Uman, a cărui cea mai înaltă
facultate este gândirea abstractă. De aceea Jupiter semnifică
înalta intelectualitate care este indiferentă faţă de lucrurile
materiale şi se exprimă în gândire abstractă ca religie, filozofie
şi ştiinţă.
( ) Marte este opusul lui Venus. El este simbolizat prin crucea

deasupra cercului, ceea ce indică că, în timp ce natura lui
Venus e dăruire şi dragoste, cea a lui Marte este egoism. El
dezvăluie expresia energiei corpului dorinţei în aspectul ei
pasional şi emoţional care ne împinge să muncim în lume
pentru a-i învinge obstacolele şi a dobândi experienţă. El arată
cum se proiectează omul la exterior, în lumea concretă.
( ) Saturn este complementarul lui Jupiter; este crucea
materiei deasupra semicercului reprezentând inteligenţa. El dă
persistenţă impulsurilor lui Marte şi simbolizează partea relativ
permanentă a naturii inferioare - ceea ce a fost cântărit şi
judecat util. Acesta este în consecinţă simbolul atomilor-
germeni ai vehiculelor inferioare ale omului, unde sunt
înmagazinate experienţele din toate vieţile trecute. Saturn

denotă abilitatea manuală, castitatea, înţelepciunea,
perseverenţa precum şi talentele materiale transmutate în
virtuţi sub influenţa lui ispăşitoare. El este «secerătorul»
lucrurilor semănate şi gustul recoltei poate să ne pară adesea
amar. «Lecţia» nu ne este dată din spirit de răzbunare, ci
pentru a ne învăţa să acţionăm cu simţul dreptăţii.
( ) Luna reflectă vibraţiile Soarelui; ea indică, împreună cu

Ascendentul, ceea ce constituie corpul fizic, Luna fiind în
special simbolul corpului vital iar Ascendentul cel care
semnifică corpul dens. Amândoi reprezintă instrumentul de
care se serveşte omul, partea cea mai perfecţionată din natura
lui, dar şi cea mai efemeră. Luna este deci antiteza Soarelui,
acesta din urmă fiind o stea fixă, în timp ce Luna este cel mai
nomad dintre corpurile cereşti.
Din cele şase planete citate anterior, Luna, Saturn şi Marte
sunt cele care semnifică personalitatea, instrument al
1
individualităţii reprezentate prin Soare, Venus şi Jupiter.
( ) Aceste două triunghiuri sunt reunite prin planeta care

semnifică gândirea concretă, Mercur.
1
Individualitate: ............................ Spirit Divin
1
...................... Spirit Vital
............... Spirit Uman1
....... Gândirea concretă1 (Intelect)
............... Corp al dorinţei1 Atomi-
.................... Corp vital1 germeni
1
Personalitate: Asc ......................... Corp dens1 =
Simbolul lui Mercur ( ) se compune din cei trei constituenţi ai
simbolurilor planetare: cercul, semicercul şi crucea. El nu
posedă deloc o natură care să-i fie proprie, ci este vehiculul de
expresie al celorlalte planete.
Atunci când Mercur este bine plasat în raport cu Venus, el dă

dispoziţii artistice, muzicale, literare. Fiindcă de la Venus emană
vibraţiile care se manifestă în toate artele.
Mercur, bine plasat faţă de Jupiter, dă un gen de minte ştiinţifică
şi filozofică; el produce conducătorul, legislatorul care lucrează în
domeniul laic sau religios pentru binele tuturor.
1
A se vedea „Cosmogonia Rozicruciană”, la aceeaşi editură;
Constituţia septuplă a omului, capitolul 3

Mercur în bună poziţie cu Marte indică omul de acţiune care
vizează la dezvoltarea resurselor materiale ale lumii, ca negustor,
comerciant sau altă profesiune având ca scop realizarea unui
beneficiu personal, căci aşa cum am spus, Marte este opusul lui
Venus, şi personificarea dorinţelor egoiste.
Mercur în aspect cu Luna nu are semnificaţie, întrucât Luna este
ea însăşi un reflector; totuşi, atunci când ele formează un aspect
disonant, mentalul este deseori instabil.
În cele de mai sus, doar natura esenţială a planetei a fost

descrisă. În interpretare, va trebui să se ţină cont de poziţiile
lor, de aspectele (armonice sau disonante) pe care le primesc
de la celelalte planete, etc., ceea ce le va nuanţa expresia.
Astfel, natura lui Venus, care este înţelepciune, iubire şi ritm,

poate deveni desfrânare şi lenevie dacă este prost aspectată;
filosofia, respectul legilor, mila şi aspiraţiile elevate ale lui Jupiter,
se pot schimba în necuviinţă, rea-voinţă, extravaganţă; înalta
spiritualitate a Soarelui se poate manifesta cel mult în spirit
animalic şi sănătate fizică. În ceea ce priveşte planetele
personalităţii, aspectele armonice ale lui Marte ne incită să ne
întoarcem dorinţele înspre ţeluri de natură constructivă, către o
activitate bine reglată, în timp ce aspectele disonante pot fi la
originea exprimării de dorinţe de o natură destructivă.
Saturn în aspect armonic dă îndemânare tehnică şi o putere de
execuţie capabilă să reziste la obstacolele materiale şi să le
învingă. El produce omul de reflecţie, organizatorul, cercetătorul
ştiinţific pe căile materiale. Jupiter, bine aspectat, denotă filozoful
profund, legislatorul stimat, preotul înflăcărat şi sincer: în fond, toţi
aceia care au aspiraţii nobile, elevate.
Dimpotrivă, Saturn în aspect disonant poate indica omul cu spirit
îngust, sectarul religios, materialistul, duşmanul societăţii din
Biserică sau Stat. Jupiter, rău aspectat, poate da un spirit
extravagant, indolent, înfumurat.
În plus de cele şapte planete citate anterior, alte trei sunt

cuprinse în sistemul nostru solar: Uranus, Neptun şi Pluton.
( ) Uranus poate fi considerat ca octava lui Venus, adică
posedând aceeaşi natură dar la un nivel mai subtil: altruismul.
Vibraţiile lui sunt într-atât de spirituale încât omul obişnuit le
resimte foarte puţin. Uranus guvernează eterurile1, şi, dacă se
1
Eterurile sunt suportul expresiei formelor materiale. Ele permit în
special la om asimilaţia, reproducerea, vederea şi memoria.
Electricitatea este o manifestare a acestor eteruri.

găseşte în aspect cu Mercur, Ascendentul sau Luna, el pune
subiectul în legătură cu domeniul electricităţii. Manifestările
acestei planete sunt întotdeauna neaşteptate iar persoanele
care nu sunt sensibile la posibilităţile ei cele mai înalte îşi dau
seama de ele adesea sub formă de dezastre.
( ) Neptun este octava lui Mercur: aşa cum Mercur este

purtătorul de făclie al Soarelui fizic, Neptun este purtătorul de
făclie al Soarelui Spiritual, numit de ocultişti Vulcan, şi care se
percepe în «spatele» Soarelui vizibil. Puţini oameni sunt
capabili de a fi sensibili la această planetă, în afara cazului
când ea are nişte aspecte disonante; atunci ea produce o
stare mentală incoerentă. Atunci când e plasată în unghiuri*, şi
mai ales dacă este în înălţare*, aproape de Mijlocul Cerului*,
ea produce ocultişti şi mistici de cel mai înalt rang; dar dacă
este plasată în Casă cadentă, ea poate cauza mediumnitatea
şi, uneori, alienarea mentală. Neptun este una din coardele
cele mai înalte din lira sufletului lui Dumnezeu, şi, prin urmare,
una din cele mai puţin întrebuinţate. Cei care resimt cel mai
mult influenţa lui sunt astrologii şi muzicienii.
( ) Pluton este octava lui Marte. Atunci când energia naturii

inferioare încetează de a mai fi întrebuinţată în mod egoist, ea
poate fi utilizată pentru regenerarea corpului şi a minţii. Ca şi
pentru Uranus şi Neptun, rare sunt persoanele capabile să
vibreze la cele mai înalte posibilităţi semnificate de către
Pluton. Iată de ce această planetă, dacă primeşte nişte
aspecte disonante, poate să se exprime într-un mod brusc şi
distrugător printr-o utilizare denaturată a materiei. Persoanele
care lucrează la limita energiei şi a materiei (precum
constituţia atomului), sunt sub influenţa ei, ca şi cei care îşi
transmută forţa creatoare (care se manifestă în mod obişnuit
prin forţa sexuală). Această forţă, transmutată în elan mistic,
poate atunci să se transforme într-o forţă spirituală puternică.
Planete inferioare (interioare) - Venus şi Mercur ;

desemnate astfel întrucât ele se găsesc mereu aproape de
Soare: orbitele* lor sunt la interiorul celei a Pământului.
Raţiunea ezoterică a apropierii lor de Soare este dată la
capitolul 1.
Aceste planete se îndepărtează cu maximum 48° de Soare şi
deci nu sunt niciodată vizibile în partea de cer opusă Soarelui.

Planete superioare (exterioare) - Marte, Jupiter, Saturn,
Uranus, Neptun şi Pluton ; numite astfel pentru că ele se
mişcă după orbite* mai îndepărtate de Soare decât cea a
Pământului.
Pleiade - A se vedea «Stele fixe».
Precesiune (a echinocţiilor) - Mişcare retrogradă a

Punctului vernal*prin constelaţiile zodiacale. Această
«precesiune» se face actualmente cam în 25 800 de ani.
Această mişcare este datorată în principal atracţiei Lunii şi
a Soarelui asupra Pământului. Precesiunea echinocţiilor
este un factor important în evoluţia omenirii. (A se vedea
de asemenea capitolul 2 şi paragraful «Zodiac natural»).
Preziceri - Multe persoane se întorc către Astrologie

pentru a-şi cunoaşte viitorul, sau oportunitatea unei decizii.
Atunci când astrologii fac să se creadă, prin răspunsurile
lor, într-un destin inexorabil, ei pot fura consultantului
spiritul de iniţiativă şi să-l împiedice pe acesta să-şi preia
responsabilităţile. De aceea, este important ca studentul să
înveţe să respecte întotdeauna natura spirituală a
consultantului pentru a permite acestuia să poată să-şi
pună la lucru cele mai înalte facultăţi, îndeosebi aceea de a
crea cauze noi.
Dacă prezicerile s-ar realiza mereu, aceea ar vrea să

spună că omul nu se bucură de nici o libertate; el n-ar
putea fi atunci un creator potenţial «creat după chipul lui
Dumnezeu».
Obiectul Astrologiei nu este de a prezice, ci de-a ajuta
Omul să devină conştient de forţele care îl înconjoară
pentru ca să înveţe să le stăpânească în conformitate cu
natura divină care este în el.
Progresii - Atunci când un copil se naşte, el este cufundat

într-o atmosferă încărcată de vibraţii stelare, specifice
acelui moment, care se imprimă pe fiecare atom din
organismul sensibil al noului născut prin intermediul aerului
inhalat la prima lui inspiraţie. Din acest botez planetar
rezultă trăsăturile caracteristice şi temperamentul copilului
în această încarnare prezentă. El îi dă anumite tendinţe
care vor persista întreaga viaţă şi care vor fi punctul de

plecare al evoluţiei lui spirituale. Este Radixul - rădăcina -
sau tema radicală pe care o purtăm în corpul nostru; este
baza tuturor evenimentelor vieţii.
Însă planetele nu rămân imobile; progresia lor este eternă
şi, cu timpul, ele formează alte aspecte decât cele pe care
le prezentau la naştere.
Aceste configuraţii progresate se mai numesc şi direcţii
secundare; ele marchează în viaţă momentul când
anumite evenimente vor fi susceptibile de a se produce.
Sistemul de măsură al timpului progresiilor, adoptat în
general, defineşte că o zi după naştere contează pentru un
an din viaţă. Astfel, datele necesare calculelor relative la
aceste progresii se găsesc în efemeridele zilelor ce
urmează celei de naştere.
Aspecte între planetele progresate şi poziţiile lor de la

naştere
Dacă, de pildă, Soarele se găsea la 0° din Berbecul şi Jupiter la

25° din Leul, cum Soarele înaintează în zodiac cu raţia de
aproximativ un grad pe zi, el va fi în trigon* cu Jupiterul natal cam
la 25 de zile după naştere.
Persoana va întâlni astfel nişte împrejurări norocoase în al 25-lea
an al ei.
Un aspect se poate forma şi între două planete progresate,
dar efectul lui nu este tot atât de puternic ca cel care are
loc între o planetă progresată şi o planetă radicală.
Pentru a completa exemplul dat mai sus, Jupiter, în timpul acestor
25 de zile, va fi progresat cu unul sau două grade. El va fi atunci
în al 26-lea sau al 27-lea grad din Leul. Atunci când Soarele va fi
depăşit trigonul cu Jupiterul radical (sau natal), el va ajunge la un
alt trigon cu Jupiterul progresat, şi aceasta va prelungi influenţa
benefică cu mai mulţi ani.
Aspecte ale Lunii progresate cu celelalte planete din tema

natală
Aceste aspecte lunare sunt de cea mai mare importanţă

căci, pentru a se realiza, progresiile dintre planete trebuie
să fie confirmate de nişte aspecte de aceeaşi natură ale
Lunii progresate.
Să reluăm exemplul nostru cu Soarele progresat în trigon cu
Jupiterul natal. Dacă, în momentul în care acest aspect culmina,
Luna era la 25° în Gemenii, în sextil cu Soarele şi Jupiter, acest

aspect ar fi dat un impuls minunat de favorabil evenimentului
semnificat prin progresie; însă, dacă Luna fusese în al 25-lea grad
din Taurul, în cuadratură cu Jupiter, ea ar fi împiedicat
evenimentul să se realizeze şi, în locul lui, ar fi adus nişte
necazuri. Dacă nu ar fi existat o progresie a Lunii în acel moment,
evenimentul ar fi rămas latent, până în momentul când aspectul
lunar următor l-ar fi făcut fie să se însufleţească, fie să avorteze.
A se vedea la «Data de Lectură a Progresiilor» pentru
metodele de calcul al progresiilor.
Orbita* acordată planetelor progresate, pentru calculul
aspectelor lor cu planetele din tema natală, este de la 1° la
1° 30’.
Lunaţiile* (Luni Noi) sunt deopotrivă nişte factori puternici
pentru a face să se fructifice progresiile, îndeosebi când
aceastea sunt eclipse. A se vedea la «Lunaţii».
Progresii de unghiuri - Progresia* unghiurilor* este

progresia Mijlocului Cerului* şi a Ascendentului*. Ea se
bazează pe avansarea Timpului Sideral* dintre timpul de
naştere şi timpul corespunzător anului pentru care se
doreşte progresarea temei astrologice. Ca pentru planete,
există o corespondenţă între zilele care urmează naşterii şi
anii de viaţă ai persoanei.
După ce s-a calculat «Data de Lectură a Progresiilor
(DLP)», dacă se vrea să se calculeze «Timpul Sideral
progresat», trebuie să se adauge la timpul sideral din ziua
corespunzătoare anului pentru se doreşte să se
progreseze tema ora de naştere la Greenwich şi
longitudinea locului de naştere (în ore).
Două posibilităţi se prezintă:
• Calculul Timpului Sideral* progresat pentru Data de
Lectură a Progresiilor*:
Efemeride pentru ora 0: Efemeride pentru amiază:
La ST din ziua progresată, La ST 12h din ziua
se adună ora UT, progresată,
se adună longitudinea dacă se adună ora MT,
este estică se adună longitudinea estică
(se scade dacă e vestică) (se scade dacă este vestică)
(UT este prescurtarea oficială a Timpului Universal).
(MT este folosit ca prescurtare pentru Timpul Mediu la
Greenwich).
• Calculul Timpului Sideral pentru data aniversării:

Pentru a calcula progresia unghiurilor pentru data
aniversării, este necesar să se adauge la calculele de mai
înainte o corecţie de 10 secunde pe ora de interval dintre
«0h» (sau «amiaza») precedentă şi ora de naştere la
Greenwich.
Efemeride pentru ora 0: Efemeride pentru amiază:
La ST din ziua progresată, La ST 12h din ziua progresată,
se adună ora UT, se adună ora MT,
se adună 10s pe oră UT, se adună 10s pe oră MT,
se adună longitudinea dacă se adună longitudinea dacă
este estică este estică
(se scade dacă e vestică) (se scade dacă este vestică)
Cu Timpul Sideral progresat, aflat cu ajutorul uneia din

formulele enunţate mai sus, şi cu latitudinea locului unde
persoana rezidă la vârsta corespunzătoare, se caută în
«Tabelele Caselor» Mijlocul Cerului şi Ascendentul
progresate, pe care le vom înscrie, cu creionul de
preferinţă, pe tema natală.
Să luăm un exemplu. Fie o naştere la 8 august 1984 la 6h 15,
Timp Universal, şi un loc situat la 49°N şi 9min E (Paris).
Cu efemeridele de la amiază, Timpul Mediu de naştere (vezi
capitolul 7) va fi cu 12 ore mai devremee, adică pe 7 august 1984
la 18h 15.
Dacă se caută progresia unghiurilor pentru al 21-lea an, şi dacă
locul lui de rezidenţă pentru acea vârstă este Los Angeles, vom
avea:
Progresiile pentru D.L.P. pentru data aniversării

Unghiurilor Ef. 0h Ef. 12h Ef. 0h Ef. 12h
Oră la Greenwich 6h 15m 18h 15m 6h 15m 18h 15m
Data la Greenwich 8/8/84 UT 7/8/84 MT 8/8/84 UT 7/8/84 MT
Data din al 21-lea an 29/8/84 28/8/84 29/8/84 28/8/84
ST al acestei date 22h 29m 32s 10h 27m 33s 22h 29m 32s 10h 27m 33s
Ora la Greenwich + 6h 15m + 18h 15m + 6h 15m +18h 15m
Corecţie de 1Os/h 1m 02s 3m 02s
Longitudine + 9m + 9m + 9m + 9m
ST la 21 de ani = 4h 53m 32s = 4h 51m 33s = 4h 54m 34s = 4h 54m 35s
Timp sideral 4h 54m 53s 4h 50m 34s 4h 54m 53s 4h 54m 53s
(cel mai apropiat)
Latitudinea lui Asc 16o
15o
16o
16o
Los Angeles MC 15o 14o 15o 15o
Cu titlu de comparaţie, tema de naştere pentru 8 august 1984 la

6h 15, UT, dă:

Timp Sideral de naştere: 21 h 06m 44s + 6h 15 + 9m = 3h 31m
46s.
Timpul sideral cel mai apropiat: 3h 30m 36s. Pentru latitudinea
Parisului, avem deci un Asc la 3°
şi un MC la 25° .
Avansul Ascendentului în 21 de ani este de aproximativ 13° (16°

- 3°
).
Avansul Mijlocului Cerului este de aproximativ 20° (15° - 25°
). Mijlocul Cerului a progresat deci mai repede decât
Ascendentul.
Atunci când Ascendentul trece peste zodiile de

ascensiune* lungă, el rămâne în urmă faţă de Mijlocul
Cerului, pentru că el parcurge mai încet aceste zodii.
Invers, el o ia înaintea Mijlocului Cerului atunci când
parcurge semnele de ascensiune scurtă.
Semnificaţia progresiei unghiurilor
Atunci când Ascendentul progresează mai repede decât

Mijlocul Cerului, oportunităţile de dezvoltare se vor face
mai mult prin personalitate în stăpânirea afacerilor
materiale.
Atunci când Mijlocul Cerului progresează mai repede decât
Ascendentul, oportunităţile de dezvoltare vor fi mai mari
într-o căutare specific spirituală.
Metodă rapidă de determinare a vitezei relative a

unghiurilor
Pentru cazurile în care persoana se naşte şi trăieşte la o

latitudine îndepărtată de ecuator şi atunci când
Ascendentul nu trece peste unul din punctele solstiţiale*,
viteza relativă a unghiurilor se vede dintr-o simplă privire pe
temă.
Cum semnele de ascensiune lungă şi de ascensiune scurtă
sunt de-o parte şi de alta a axei solstiţiilor (mergând de la
0° la 0° ), această progresie poate fi vizualizată direct
pe tema natală.
Pentru exemplul de mai sus, Ascendentul fiind în semnul
Fecioarei, care este un semn de ascensiune lungă în emisfera
nordică, este clar că Ascendentului îi va trebui mult timp ca să
parcurgă acest semn. Cum Mijlocul Cerului este aproape regulat

în cursa lui din jurul semnelor zodiacului, el va avansa mai repede
decât Ascendentul şi oportunităţile de dezvoltare spirituală vor fi
mai numeroase.
Vă sfătuim totuşi, după prima privire aruncată pe o
nativitate, să procedaţi la calcul după cum s-a indicat la
începutul acestei rubrici, apoi să calculaţi aspectele
formate de Ascendentul progresat şi tema natală, ca şi cele
formate de Mijlocul Cerului progresat şi tema natală.
Punct Vernal - Punct foarte important în Astrologie şi în

Astronomie.
El este definit prin intersecţia planului eclipticii* cu planul
Ecuatorului ceresc.
Este punctul de pe sfera cerească în care vedem Soarele
la echinocţiul din 21 martie (începutul primăverii în emisfera
nordică), când ziua şi noaptea au aceeaşi durată.
Soarele pare atunci că traversează Ecuatorul ceresc,
trecând de la o declinaţie* sudică la o declinaţie nordică.
Punctul vernal corespunde Nodului ascendent* al Soarelui.
Acest punct este începutul zodiacului intelectual*; tot
începând de la el sunt socotite longitudinile cereşti* servind
la reperarea poziţiilor aştrilor.
A se vedea şi «Precesiune (a echinocţiilor)».
Punctul Vernal pe sfera cerească

R
Radicală (sau Natală) - Se referă la tema astrologică de

naştere.
Rău - A se vedea «Bune şi rele».
Recepţie - Planetele sunt în «recepţie mutuală» atunci

când fiecare ocupă zodia guvernată de cealaltă. Efectul
depinde de acordul între natura planetelor.
De exemplu, Venus în Berbecul şi Marte în Taurul sunt în
recepţie mutuală.
Când Marte este într-un semn mercurian (Gemenii sau Fecioara),
iar Mercur într-un semn marţian (Berbecele sau Scorpionul),
energia dinamică a lui Marte «se infuzează» în inteligenţa
persoanei care, prin acest fapt, devine mai vioaie. Că această
vioiciune mentală se manifestă în direcţii armonioase sau
discordante depinde de aspectul pe care îl formează planetele.
Specificul «recepţiilor mutuale» este de a da energie.
Atunci când Saturn se află într-un semn mercurian (Gemenii sau
Fecioara) şi Mercur într-un semn saturnian (Capricornul sau
Vărsătorul), mintea câştigă în profunzime, în putere de
concentrare; dar ca aceste capacităţi mentale să fie utilizate
pentru bine sau rău depinde, ca pentru Marte, de natura
aspectului.
Dacă Venus şi Jupiter sunt în recepţie mutuală, şi bine aspectate,
drumul vieţii este netezit considerabil prin aceasta. Individul care
are această configuraţie va găsi pretutindeni oameni gata să-l
ajute şi îşi va face mulţi prieteni. În mod invers, acela care are
Saturn şi Marte în recepţie mutuală, în aspect disonant, va întâlni
eşecuri şi ostilităţi în drumul său.
Cu toate acestea nu trebuie să se piardă din vedere faptul

că tema de naştere arată destinul pe care ni l-am modelat
în existenţele trecute. Cel care, în vieţile anterioare, s-a
străduit să fie bun şi îndatoritor, nu va poseda aceeaşi
configuraţie stelară ca acela care n-a trăit decât pentru el
însuşi şi a avut intenţii rele pentru ceilalţi. Dacă acesta din
urmă se străduieşte să-şi schimbe atitudinea şi face uz de
milă faţă de altul, el îşi va învinge atunci, cu timpul,
aspectele indezirabile. Încercările nu ni se întâmplă în mod
inutil, ele sunt tot atâtea ocazii puse pe drumul nostru de
către Îngerii de Justiţie, pentru a ne permite să ne corectăm
defectele şi să ne ameliorăm caracterul. Va veni o vreme

când vom fi cu toţii amabili şi demni de-a fi iubiţi : atunci nu
vor mai exista «influenţe proaste» pentru noi.
Retrogradaţie (mişcare retrogradă) - O planetă este aşa-

zisă «directă» atunci când înaintează în ordinea semnelor
zodiacului (din Berbec înspre Taur, etc.). Ea este zisă
«retrogradă» atunci când reculează în semne (din Berbec
către Peşti, etc.).
În efemeride, mişcarea retrogradă este indicată printr-un
«R» însoţind longitudinea planetei în prima zi în care ea
devine retrogradă, ca şi la începutul şi la sfârşitul fiecărei
pagini, atât timp cât durează retrogradaţia. Reluarea
mersului direct este indicată printr-un «D».
Duratele şi distanţele medii de retrogradaţie ale planetelor
sunt indicate la paragraful «Date geocentrice».
Luminătorii (Soarele şi Luna) sunt întotdeauna direcţi.
Retrogradaţia este diferită dacă este vorba de o planetă
aşa-zisă inferioară* sau de o planetă superioară*. Planetele
inferioare (Mercur şi Venus) sunt mai apropiate de Soare
decât Pământul. Le găsim mereu la o mică distanţă de
Soare şi ele nu pot forma decât conjuncţii cu acesta.
Aceste conjuncţii sunt în mod alternativ directe şi
retrograde.
Din contră, dacă privim în efemeride deplasarea planetelor
«superioare» (Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi
Pluton), vedem că parcursul lor prin zodii este independent
de Soare. Cu toate acestea, o planetă superioară este
întotdeauna retrogradă atunci când este în opoziţie* cu
Soarele. Atunci când ea se găseşte în conjuncţie*, sextil*
sau cvadratură* cu Soarele, este mereu directă.
Nu există o regulă atât de generală pentru trigon*.
În consecinţă, retrogradaţia unei planete depinde de poziţia
ei în raport cu Soarele şi în raport cu centrul Pământului
(care este reprezentat prin centrul hărţii cerului).

Buclă retrogradă a lui Mercur, planetă «inferioară»
Retrogradaţia
Retrogradaţia lui Jupiter, planetă «superioară»
«superioară»

Revoluţie - Mers circular al corpurilor cereşti prin spaţiu.
Timpul făcut de o planetă pentru a-şi parcurge orbita*.
Revoluţia siderală se măsoară între două conjuncţii

consecutive în acelaşi punct din zodiacul constelaţiilor.
Revoluţia sinodică se măsoară între două conjuncţii

consecutive cu Soarele (dintre revoluţiile sinodice,
«lunaţia» este cea mai cunoscută).
Revoluţia tropicală se măsoară între două conjuncţii

consecutive în acelaşi punct din zodiacul semnelor (dintre
revoluţiile tropicale, «revoluţia solară» este cea mai
cunoscută).
Rotaţie axială - Ca şi Pământul, toate planetele se rotesc

în jurul axei lor, însă cu viteze diferite. (A se vedea capitolul
1).
Rotunjire - Pentru calculul Timpului Sideral de naştere,

putem rotunji longitudinea la gradul* cel mai apropiat dacă
ora de naştere nu e cunoscută cu precizie. Cum un grad de
longitudine este egal cu 4 minute (de oră), această rotunjire
poate antrena o diferenţă la rezultat de maximum 2 minute,
ceea ce este practic neglijabil.
Acest Timp Sideral de naştere va fi rotunjit şi atunci când
vom vrea să-l utilizăm pentru a citi în «Tabelele de Case»;
la fel, latitudinea locului de naştere va fi rotunjită luând
gradul de latitudine cel mai apropiat.
Calcule mai precise nu se justifică decât atunci când ora de
naştere este cunoscută cu exactitate (cu precizie de
minute). În orice caz, chiar dacă calculele sunt făcute cu
multă precizie, aceasta nu va modifica interpretarea în mod
fundamental.
Pentru a folosi datele din efemeride, nu este necesar să se
ţină cont de Timpul Dinamic Terestru* (sau Timpul
Efemeridelor), fiindcă pentru o diferenţă de un minut cu
Timpul Universal*, Luna nu avansează decât cu
aproximativ treizeci de secunde de arc iar Soarele cu mai
puţin de trei secunde de arc.
Poziţiile Soarelui, a Lunii şi a tuturor planetelor sunt deci
rotunjite în toate cazurile până la minut, precizie de ajuns

cu prisosinţă pentru nevoile astrologice (orbita* acordată
luminătorilor* şi planetelor este de 8 şi respectiv 6 grade).
Sateliţi - Anumite planete au un anumit număr de sateliţi,

adică de corpuri cereşti care gravitează în jurul lor :
Mercur. . . . . . . . . 0 Saturn . . . . . . 17
Venus . . . . . . . . . 0 Uranus . .. . . .. 5
Pământul . . . . . . .1 Neptun . . . . . . 2
Marte . . . . . . . . . 2 Pluton . . . . . . . 1
Jupiter . . . . . . . .16
Numerele indicate mai sus sunt supuse revizuirii, căci

explorările spaţiale fac să se descopere în mod frecvent noi
sateliţi de talie mică.
Raţiunea spirituală a existenţei lor este că ei servesc în

general de câmp de evoluţie pentru fiinţe care nu mai
suportau condiţiile vibratorii existând pe planeta «mamă» şi
care au fost literalmente expulzate pentru a-şi continua
dezvoltarea într-o ambianţă adaptată nevoilor lor. Influenţa
lor asupra comportamentului uman fiind foarte secundară,
noi nu ţinem cont de ea - decât pentru Lună, desigur, care
este direct legată de mediul nostru înconjurător.
Semne (zodii)- Semnele zodiacului sunt nişte diviziuni ale

cerului, de-a lungul eclipticii*, începând la punctul vernal*.
Primele 30 de grade se numesc Berbecul, cele 30
următoare, Taurul ; apoi vin Gemenii, Racul, Leul,
Fecioara, Balanţa, Scorpionul, Săgetătorul, Capricornul,
Vărsătorul şi Peştii.
Această împărţire egală a zodiacului este numită Zodiac
intelectual*, care nu trebuie să se confunde cu Zodiacul
natural*. (A se vedea capitolul 2).
În relaţie cu aceste semne ale zodiacului sunt date poziţiile
planetare, vârfurile Caselor şi poziţiile stelelor fixe.

Cele 12 semne
Principalele diviziuni ale sem

semnelor
nelor

Semne australe - Balanţa, Scorpionul, Săgetătorul,
Capricornul, Vărsătorul şi Peştii sunt numite australe
fiindcă, atunci când Soarele este în aceste zodii, el se
găseşte la sud de ecuatorul ceresc (declinaţie sudică).
Atunci este vară pentru locuitorii din emisfera australă şi
iarnă pentru cei din emisfera boreală.
Semne boreale - Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul şi

Fecioara. Numite astfel pentru că, atunci când Soarele este
în aceste semne, el are o declinaţie* nordică.
Semne cardinale - Berbecul, Racul, Balanţa şi

Capricornul. Toate semnele cardinale (din latinescul cardo,
cardinis = pivot) încep la echinocţii şi solstiţii. La echinocţiul
din martie, Soarele intră în semnul Berbecului şi, la
echinocţiul din septembrie, intră în semnul Balanţei. El îşi
atinge declinaţia nordică cea mai înaltă atunci când intră în
zodia Cancerului (Racului) şi cea mai mare declinaţie
sudică în zodia Capricornului (a se vedea tabloul inclus în
paragraful «Zodiac intelectual»).
Semnele cardinale favorizează activitatea şi spiritul de
întreprindere.
Semne comune (mutabile) - Gemenii, Fecioara,

Săgetătorul şi Peştii. Sunt adaptabile iar natura lor este
schimbătoare. Ele sunt în relaţie cu lumea gândului şi
lumile spirituale.
Semne de Aer - Gemenii, Balanţa, Vărsătorul. Influenţa lor

este esenţialmente mentală şi relaţională. (A se vedea
triplicităţi*).
Semne duble - Gemenii, Peştii. Numite astfel pentru că în

zodiac Gemenii sunt reprezentaţi ca doi fraţi gemeni ;
Peştii, prin doi peşti.
Toate semnele mutabile sunt de natură dublă,
schimbătoare. Ele sunt duble fiindcă sunt şarniere între
semnele fixe care le preced şi semnele cardinale care le
urmează. Această situaţie le propune o dublă alegere.
Semne de Apă - Racul, Scorpionul şi Peştii constituie una

din cele patru «triplicităţi» (a se vedea acest cuvânt).

Apa este dizolvantul şi liantul universali din laboratorul
alchimic al Naturii. Soarele vieţii, Ego-ul, trece prin apele
naşterii în trei faze definite, simbolizate prin semnele de apă.
Atunci când Soarele se găseşte la cel mai înalt punct de
declinaţie, în semnul de apă psihic al Racului, considerat de
vechii egipteni ca sfera sufletelor aflate pe punctul de a se
reîncarna, el este la tronul Tatălui, Sursă a Vieţii. Acolo, el ia
din această sursă inepuizabilă o nouă provizie de elixir de
viaţă pentru anul care vine, şi imediat îşi începe coborârea
pentru a aduce această comoară lumii materiale.
Pentru a-şi îndeplini sarcina, trebuie să treacă prin Focul
propriului său semn, Leul, şi să unească Focul cu Apa : de
reuşita acestei isprăvi alchimice depinde întreaga viaţă
manifestată.
În octombrie, Soarele intră în al doilea semn de Apă,
Scorpionul, unde energicele spirite luciferiene se străduiesc să
amalgameze cele două elemente antagoniste, dar fără a o
reuşi pe deplin, căci Focul pasiunilor şi Apa emoţiilor clocotesc
şi spumegă în vâltoarea războiului şi a luptei . Astfel, pura
esenţă de viaţă, primită de la Tatăl nostru Ceresc, e adeseori
întinată de pasiuni atunci când natura inferioară a Scorpionului
se exprimă. Pentru a se purifica, el este călit în Focul
aspiraţiilor din semnul Săgetătorului, înainte de a ajunge la
Crăciun.
În martie, trecerea Soarelui prin ultimul din semnele de Apă,
Peştii, îi permite Mântuitorului de a se elibera din îngrădirile
materiale şi să urce din nou la tronul Tatălui pentru a căuta
acolo forţele necesare pentru abordarea anului următor. Când
Soarele se încrucişează cu ecuatorul, el e răstignit pe Crucea
lui şi poate atunci să strige : «Consumatum est» - Totul s-a
îndeplinit !
Semne feminine - Ele cuprind cele şase semne pare :

Taurul, Cancerul, Fecioara, Scorpionul, Capricornul şi
Peştii, adică semnele de Pământ* şi semnele de Apă*. Or,
Pământul şi Apa sunt cele două atribute ale Mamei Natură,
cu ajutorul acestor două elemente ea având posibilitatea
de a crea. De aceea, semnele care au o afinitate pentru
aceste elemente pot fi denumite ca feminine. Chiar
Fecioara - care e numită uneori semn «steril» - este
probabil semnul cel mai important dintre semnele feminine
fiindcă, în timpul lunii septembrie, pe când Soarele e în
acest semn, unda spirituală a vieţii generatoare îşi începe

coborârea către Pământ. Ea se concentrează în el la
Crăciun pentru pentru a iradia viaţa germinativă care se
manifestă şi se dezvoltă la Paşti. Apoi, Mântuitorul, după
ce şi-a dat încă o dată viaţa pentru toţi, urcă din nou la
Tatăl. Aceste semne feminine dau o nuanţă receptivă şi
realizatoare energiilor planetare care se găsesc în ele.
Semne fertile - Cancerul, Scorpionul şi Peştii - semne

constituind triplicitatea de Apă - sunt vehiculele particulare
ale funcţiei creatoare a naturii. Atunci când Luna e în
aceste semne, ea varsă din belşug Apa Vieţii, principiu
fecundant, şi s-a observat că seminţele plantate pe când
Luna se află într-unul din aceste semne produc mai mult
decât atunci când ele sunt plantate într-un alt semn.
Semne fixe - Taurul, Leul, Scorpionul şi Vărsătorul. Când

unghiurile * unei nativităţi sunt situate în aceste semne, şi
mai multe planete se găsesc plasate acolo, ele dau
subiectului un spirit foarte «fix» şi o perseverenţă
extraordinară, în aşa fel încât el reuşeşte aproape
întotdeauna orice întreprinde.
Semne de Foc - Berbecul, Leul şi Săgetătorul : prima din

cele patru triplicităţi * (vezi acest cuvânt). Aceste semne
dau «focul interior», energia necesară oricărei Vieţi.
Semne masculine - Semnele impare : Berbecul, Gemenii,

Leul, Balanţa, Săgetătorul şi Vărsătorul. Ele cuprind
triplicitatea semnelor de Foc * şi cea a semnelor de Aer *.
Pământul şi apa sunt substanţe inerte, însă ele
reacţionează sub influenţa altor elemente mai puţin pasive :
vântul agită apa Oceanului iar focul vulcanilor zgâlţâie
Pământul. Această imagine explică motivul pentru care
semnele de foc şi de aer sunt numite masculine sau active.
Semne mutabile - A se vedea «Semne comune».
Semne de Pământ - Acestea sunt Taurul, Fecioara şi

Capricornul. A se vedea «Triplicităţi».
Semnificatori - Planetele, Ascendentul, Mijlocul Cerului,

Partea de Noroc, Capul şi Coada Dragonului. Ei sunt numiţi

astfel pentru că locurile şi aspectele lor dau baza de
interpretare a unei teme.
Separaţie - Se spune despre o planetă care se

îndepărtează de o alta cu care era în aspect. Aspectul se
desface. A se vedea cuvântul «Aplicaţie» pentru cazul
invers.
Sextil (∗)- Distanţă de 60 de grade între două planete ;

este numit astfel fiindcă corespunde cu a şasea parte dintr-
un cerc. A se vedea «Aspect».
Un sextil are loc în mod obişnuit între două zodii masculine
sau între două zodii feminine. Există o complementaritate
între Foc şi Aer sau între Apă şi Pământ. Opoziţiile*
comportă şi ele această complementaritate, însă sextilul nu
leagă între ele două semne de natură «opusă». Sextilul
este considerat ca «armonic».
Sferă cerească - Sferă imaginară ce înconjoară Pământul

şi pe care sunt raportate stelele «fixe», mişcările planetelor
şi cercurile ce delimitează Casele. Sfera cerească permite
să se descrie mişcarea corpurilor cereşti.
Definirea câtorva puncte importante de pe sfera

cerească
Zenitul* se găseşte în orice moment la verticala locului,

adică deasupra capului nostru. În partea opusă, trecând
prin centrul Pământului, se găseşte nadirul *.
Orizontul ceresc* este un plan perpendicular pe linia
Zenit/Nadir şi care trece prin centrul Pământului.
Polul Nord ceresc se găseşte la verticala polului nord, iar
Polul Sud ceresc se găseşte la verticala polului sud. La
distanţă egală de aceşti doi poli, o linie imaginară împarte
sfera cerească în două: aceasta este Ecuatorul ceresc.

Sfera cerească
Simboluri - Simbolurile planetelor sunt compuse din

cercuri, semicercuri şi cruci. Cercul e simbolul Spiritului,
semicercul, cel al Sufletului, în timp ce crucea reprezintă
materia, Corpul fizic.
În acest fel, elementele constitutive ale fiinţei umane: Spiritul,

Sufletul şi Corpul sunt figurate în elementele simbolurilor
planetare pentru a arăta misticilor misiunea lor în omenire.
Aceste elemente sunt grupate în aşa fel încât să indice natura
planetei pe care o reprezintă şi rolul pe care aceasta îl
îndeplineşte în Marea Şcoală a Vieţii în care Dumnezeu ne-a
plasat, sub paza Spiritelor planetare care se străduiesc să ne
înveţe înţelepciunea divină.
— Soarele, după cum o arată simbolul lui, este centrul
tuturor facultăţilor spirituale, sursa întregii vieţi; el este alfa şi
omega. Într-o temă el reprezintă tonica Ego-ului pentru
această încarnare.
— Luna are drept simbol un semicerc care arată că noi am
completat arcul involuţiei în timpul căreia ne-au fost construite
corpurile şi că, acum, esenţa extrasă din experienţele acestor
vehicule trebuie să fie transformată în calităţi spirituale prin
alchimia creşterii Sufletului, ca să putem să ne ridicăm pe
curba evoluţiei.

— Simbolul lui Marte e o «cruce» deasupra unui cerc,
crucea (sau săgeata) reprezintă omul neregenerat la care
dorinţele inferioare mai domină încă cercul Spiritului. Însă,
călcând în picioare natura spirituală, caracterul lui Marte
generează război şi luptă care îl fac să sufere chiar dacă e
victorios. Prin aceste eşecuri repetate natura noastră se
îmblânzeşte în mod treptat.
— Venus: Când natura marţiană a suferit suficient, cercul
Spiritului urcă treptat deasupra crucii Personalităţii şi devine
astfel simbolul lui Venus, planetă a iubirii şi a armoniei.
Saturn şi Jupiter au simboluri care indică de asemenea în ce
mod se efectuează creşterea Sufletului.
— În simbolul lui Saturn, crucea Personalităţii e ridicată
deasupra semnăturii Sufletului, semicercul. Creşterea
Sufletului se efectuează prin serviciu dar simbolul lui Saturn
arată limpede că persoana plasată sub dominaţia lui este
dispusă mai curând să se lase servită decât să-i servească pe
ceilalţi şi, prin egoismul ei, pune piedică binelui comun.
Evident, ceilalţi se ofensează de acest comportament şi
Saturn provoacă astfel, în schimb, amărăciune, necazuri,
supărări, dezamăgiri. În acest fel învăţăm că ne este imposibil
să ne ajutăm pe noi înşine prin egoism, dar că ajungem s-o
facem prin uitarea de sine.
— Jupiter : Atunci când după ce am suferit mult noi
înţelegem în sfârşit că egoismul este o cocă care ne separă
de semenii noştri, începem încet, încet, să cultivăm virtutea
bunăvoinţei şi, treptat, semicercul Sufletului urcă deasupra
crucii materiei. El devine atunci simbolul lui Jupiter, filantrop şi
prieten al oamenilor. El reprezintă o fiinţă care iubeşte pe
toată lumea şi care e deopotrivă iubită de zei şi de oameni.
— Mercur: Ultimul născut în Împărăţia lui Dumnezeu -
sistemul solar - el e de cea mai mare importanţă datorită
influenţei sale asupra Corpului, Sufletului şi Spiritului; aceasta
ni se revelează prin simbolul său care conţine toate
elementele: cercul, semicercul şi crucea. Fiindcă intelectul
uneşte întreaga entitate fizico-spirituală pe care o numim Om.
Fără Mercur, asta ar fi imposibil. Cu toate acestea, Mercur
este neutru. De Ego, reprezentat prin cercul central, depinde
cum îşi întrebuinţează însuşirile divine de alegere şi liber
arbitru pentru a aspira la dezvoltarea Sufletului, după cum o
sugerează semnătura Sufletului, semicercul plasat deasupra
cercului Spiritului. El este tot atât de liber să se coboare către

crucea Personalităţii, dedesubtul cercului, şi să se complacă
în materialitate. Nici o creatură pământească nu posedă nişte
posibilităţi atât de divine ca cele ale Omului, nici una n-ar
putea să aspire mai sus, însă, la fel, nici una n-ar putea să
cadă mai jos.
Această luptă a naturii superioare pentru a stăpâni natura
inferioară - simbolizată prin semicercul şi crucea care sunt
plasate deasupra şi dedesubtul cercului din simbolul lui
Mercur - a fost evocată de către Goethe, în al său nemuritor
Faust, atunci când eroul lui spune:
Tu n-ai cunoscut aievea decât doar un imbold;
De n-ai cunoaşte vreodată pe al doilea!
Căci vai! două suflete îşi fac casă în a mea inimă
Şi luptă pentru stăpânire.
Unul se prinde de pământ cu toată forţa lui
Şi se înfige în el cu mare patimă.
Celălalt, mânat de-o sfântă înflăcărare, aspiră
Să urce în sfere din ce în ce mai pure.
— În simbolul lui Uranus, regăsim cercul Spiritului peste
care stă crucea Personalităţii. Aceasta nu mai e direcţionată
ca săgeata lui Marte, ci deschisă asupra întregului Univers
prin intermediul a două semicercuri reprezentând două
aspecte ale Sufletului. Expresia dorinţelor pe care Venus le-a
exprimat sub formă de dragoste cu rudele ei, se manifestă
pentru Uranus (prin intermediul Sufletului care trece dincolo de
limitările Personalităţii), prin iubirea altruistă.
Personalitatea va încerca să utilizeze, mai întâi, această
conştiinţă a universalităţii lucrurilor pentru propriile sale nevoi,
uitând că trebuie să se conformeze legilor materiale pentru a
putea exprima legile spirituale. Învăţând să-şi pună eforturile
în serviciul Sufletului, ea va putea începe să exprime o iubire
care să nu mai fie limitată la rude, ci o iubire universală,
dezinteresată, precum cea pe care o simţea Cristos.
— Simbolul lui Neptun se compune din mai multe
elemente, dintre care cel mai caracteristic este partea
superioară a simbolului, care evocă tridentul Zeului oceanelor.
Acest trident poate fi văzut în în diferite feluri.
Examinând semicercul Sufletului întors în sus, putem să-l
comparăm cu cel al lui Mercur. Aspiraţia la dezvoltarea
Sufletului, din simbolul lui Neptun, este totuşi subîntinsă de
aspiraţia celor trei corpuri care alcătuiesc cele trei vehicule ale
Personalităţii, reprezentate prin cele trei cruci în formă de

săgeată. Aceste trei ramuri se reunesc cu rădăcina Spiritului
pentru a forma crucea Personalităţii. Contopită cu semicercul
Sufletului, ea reprezintă fuziunea acestor două elemente într-
un singur principiu.
Înalta aspiraţie indicată prin trident va sensibiliza
Personalitatea la entităţile trăind în oceanul spiritual al Vieţii şi
îi va permite să intre în contact cu ele, în avantajul sau în
detrimentul ei.
— Simbolismul lui Pluton cuprinde de asemenea cele trei
elemente de bază care reprezintă cele trei aspecte ale
Omului, Sufletul servind de intermediar între Spirit şi
Personalitate. În prezent, Pluton e trăit mai ales ca negaţie a
principiilor divine ale Sufletului şi Spiritului. Materia folosită
astfel în scopuri egoiste devine coruptă şi viciată. Atunci când
Pluton se regenerează sub îndrumarea Spiritului, materia e
transmutată, moartea devine Viaţă, lumina luceşte în întuneric.
În simbolul lui Pluton, cercul nu atinge nici semicercul nici
crucea, indicând că puterea lui spirituală trebuie să elibereze
Spiritul din închisoarea sa temporară, terminându-i ciclul
încarnărilor terestre şi să-l conducă la Viaţa eternă de care ne
vorbeşte Cristos.
Simbolismul lui Pluton rezumă etapele ce trebuie să le
depăşim pentru a pătrunde într-un plan superior de conştiinţă:
să ne crucificăm Personalitatea pe crucea materiei şi să-i
colectăm sângele, vehicul al Ego-ului, în cupa Sufletului.
Solstiţiu - Acest cuvânt e compus din «sol», Soare, şi din

«stare», a se opri. El descrie deci foarte bine ceea ce se
petrece la solstiţiu, care este punctul în care Soarele se
află la cea mai înaltă declinaţie* (Nord sau Sud) şi cel mai
departe de Ecuatorul ceresc*. Acolo el «se opreşte» şi
rămâne timp de trei zile în al 23 - lea grad de declinaţie
înainte de a începe să coboare din nou (sau să reurce)
spre Ecuatorul ceresc.
Există două solstiţii, unul către 21 iunie, celălalt către 22
decembrie. Ele corespund solstiţiului de vară sau de iarnă
după cum ne găsim în emisfera nordică sau sudică. La
aceste solstiţii durata zilelor şi, respectiv, a nopţilor, este
cea mai lungă.

Staţionară - Se spune despre o planetă care rămâne câtva
timp pe acelaşi grad al zodiacului. Aceasta se produce
când mişcarea ei trece de la Directă la Retrogradă* sau
invers.
Stăpân, Stăpână - O planetă este stăpână a zodiei pe care

o guvernează. Astfel, Marte este stăpânul Berbecului şi al
Scorpionului ; Venus e stăpâna Taurului şi a Balanţei. (A se
vedea «Demnităţi»).
Stele fixe - Atunci când privim firmamentul, noapte după

noapte, putem observa mulţumile de stele care par
nemişcate unele faţă de altele. Ele sunt numite stele fixe ;
cu toate acestea, nemişcarea aceasta e doar aparentă şi
se datorează distanţei enorme care ne separă de ele. În
realitate, aceste stele se mişcă prin spaţiu cu viteze
prodigioase.
Stelele fixe au fost adunate de Om, cu multă vreme în
urmă, în vreo sută de diferite grupuri care formează ceea
ce se numeşte «constelaţii».
În astrologie, noi ţinem seamă mai ales de douăsprezece
constelaţii de stele fixe care constituie zodiacul natural, de-
a lungul căruia se mişcă planetele. Nu există nici o îndoială
că şi alte stele exercită o influenţă asupra îndeletnicirilor
omeneşti, însă inteligenţa noastră este încă prea slabă
pentru a pricepe întreaga semnificaţie a semnelor
zodiacale, a planetelor, a Caselor şi a combinaţiilor lor
multiple. Dacă am vrea să adăugăm aici şi stelele fixe cu
aspectele lor, am fi cu siguranţă pierduţi în această
complexitate.
De aceea recomandăm studentului să nu ia în consideraţie
decât următoarele stele fixe: Pleiadele, 0° în Gemenii ;
Aselli, 7° în Leul, şi Antares, 10° din Săgetătorul1. S-a
remarcat că aceste stele au un efect prejudiciabil foarte
puternic asupra ochilor. Dacă Soarele sau Luna se află
într-unul din aceste grade şi sunt întristate de o planetă
aşa-zisă malefică*, sau dacă aceasta din urmă se află într-
unul din aceste grade şi este în aspect disonant cu Luna
sau cu Soarele - în oricare loc din tema natală - poate
rezulta de aici o afecţiune oculară.
1
Aceste poziţii sunt calculate pentru 1984 (adăugaţi un grad pentru
fiecare segment de 72 de ani).

T
Tabele de Case - Tabele ce indică poziţiile vârfurilor

(cuspidele) Caselor* din semnele zodiacale în funcţie de
latitudinea locului şi a Timpului Sideral * de naştere.
Aceste tabele sunt utilizabile pentru orice zi dintr-un secol
apropiat de al XX - lea. Ele sunt calculate în raport cu
Punctul vernal* şi rămân ca să spunem aşa invariabile.
Toate Tabelele Caselor dau acelaşi Ascendent şi acelaşi
Mijloc al Cerului (pentru aceeaşi latitudine şi Timp Sideral),
dar unele diferă în metodele lor de calcul al vârfurilor
Caselor succedente* şi cadente*. Tabelele noastre de
Case sunt calculate după metoda pe care Placidus a făcut-
o cunoscută şi care ţine cont de «viteza de ascensiune a
semnelor pentru declinaţia vârfului Casei înseşi». Noi
utilizăm numai această metodă, în conformitate cu «orele
planetare»*. Acestea permit şi să se înţeleagă mai bine,
«în mod practic», metoda lui Placidus.
Astfel când Soarele răsare la Orizontul Estic, el este la Ascendent
şi prima «oră planetară» a zilei începe.Momentul în care Soarele
trece peste vârful* Casei 12 corespunde cu începutul celei de a
treia «ore planetare». Când Soarele trece peste vârful Casei 11, a
«cincea oră» planetară începe , etc...În mod mai precis, un grad
al zodiacului face un timp identic pentru a parcurge fiecare Casă
diurnă (12, 11, 10, 9, 8 şi 7), sau fiecare Casă nocturnă (6, 5, 4, 3,
2 şi 1).
Vârfuri
Vâr furi sau
cuspide ale
Caselor
Vârfuri ale
Caselor pe
semnele
zodiacale
pentru un
Timp Sideral
de 18h şi o
latitudine de 0°.

Orele de trecere ale gradului «15° 38’ » peste
diferitele vârfuri de Case (în timp local)
(15° 38’ e poziţia Soarelui miercuri 8/8/1984 la 0h UT).
Planetele reprezentate la exteriorul cercului sunt Guvernatorii orelor

planetare pentru ziua considerată. «Funcţia» lor începe în
concordanţă cu decupajul lor în «Case».

Tabele ale Caselor, emisfera sudică - Tabelele Caselor
combină vârfurile Caselor pentru locuri de latitudine nordică
şi sudică. Vârfurile Caselor sunt înscrise în susul paginii
pentru latitudinile nordice, şi în josul paginii pentru
latitudinile sudice.
10 11 12 ASC 2 3
.. .. .. .. .. ..
4 5 6 7 8 9
Înainte de a citi vârfurile Caselor unei latitudini sudice, se

va avea grijă să se adauge 12 ore la Timpul Sideral de
naştere pentru a găsi timpul sideral care se foloseşte
pentru latitudinile sudice (ST «+ 12h»).
Schemele 1 şi 2 de mai jos vor permite să se înţeleagă mai
bine raţiunea acestor operaţii.
Schema 1

Constatăm, de pe schema 1, că orizontul ceresc (cu linie
continuă) al unui loc de latitudine sudică e acelaşi cu cel al
unui loc de acelaşi grad de latitudine nordică, dar de o
longitudine decalată cu 12h (Zenitul* lui B este Nadirul* lui
A şi vice-versa).
Schema 2 (corespunde temei numărul 2)
De pe schema 2 constatăm că, ţinând cont de sensul de

rotaţie al Pământului, gradul zodiacului (12° din Gemenii)
care răsare pentru observatorul A (emisfera sudică)
asfinţeşte pentru observatorul B (emisfera nordică).
Astfel, punctul zodiacului care este la Ascendent pentru
primul e la Descendent pentru al doilea.
Tot aşa, gradul zodiacului care e Mijlocul Cerului pentru
observatorul A (26° ) va fi Fundul Cerului pentru
observatorul B.

Comparaţie între o temă nordică şi una sudică
Tema numărul 1
(34o Nord)
Tema numărul 2
(34o Sud)
În cele două scheme de mai sus, reprezentăm pe Sfera

cerească* de data aceasta, în mod schematic, cele două teme
numărul 1 şi numărul 2 de la sfârşitul capitolului 4.
Timpul Sideral fiind identic, Mijlocul Cerului va fi acelaşi. Din
contra, Ascendenţii vor fi diferiţi datorită orientării diferite a orizontului
în raport cu ecliptica.

Temă astrologică - Sau temă natală, sau nativitate. Hartă
a cerului, uneori numită «horoscop», întocmită în vederea
interpretăriii astrologice. Ea reprezintă poziţiile planetelor şi
ale Caselor pentru momentul şi locul naşterii.
Timp - Timpul prezintă aspecte variabile şi e funcţie de

diferite criterii. El serveşte la măsurarea duratei
fenomenelor şi este exprimat în ani, luni, zile, ore, minute şi
secunde.
Există diverşi timpi care variază în funcţie de ceea ce ei
măsoară. (A se vedea diferitele rubrici «Timpi» care
urmează).
Timpul poate de exemplu să servească la măsurarea
unghiurilor pe ecuatorul* terestru sau ceresc.
Timpul Sideral*, care este măsurat pe ecuatorul ceresc, e
timpul necesar punctului vernal* pentru a ajunge la
meridianul* unui loc. El este şi unghiul dintre punctul vernal
şi acest meridian (ceea ce ne permite să cunoaştem,
pornind de la Timpul Sideral, pe care grad al zodiacului
trebuie să plasăm Mijlocul Cerului*).
Longitudinea* unui loc, care e o măsură de unghi pe
ecuator, merge de la 12 ore vest - la 12 ore est, în raport
cu meridianul Greenwich. Este de asemenea aproximativ
timpul necesar pentru ca un punct al zodiacului să treacă,
datorită rotaţiei Pământului, de la meridianul unui loc la cel
din Greenwich, sau invers.
De pildă, dacă 3h 53 vest este măsura de unghi dintre meridianul
lui Buenos-Aires şi meridianul Greenwich, atunci timpul necesar
Pământului, pentru a aduce meridianul lui Buenos-Aires pe locul
pe care îl ocupa iniţial cel din Grenwich, va fi de asemenea de 3h
53.
Timp Dinamic Terestru sau Timp al Efemeridelor -

Timpul Dinamic Terestru (TDT) e timpul utilizat pentru
calculul efemeridelor. El face abstracţie de micile variaţii
imprevizibile pe care le suferă mişcarea Pământului.
Diferenţa, numită «Delta T (∆ ∆T)», dintre acest timp şi
Timpul Universal* folosit pentru calculul temei, poate fi
neglijată în calculele prezentate în această carte.
Dacă se utilizează Timpul Universal în locul Timpului Dinamic
Terestru (pentru 1984), Soarele prezintă o diferenţă de numai 2’’,
iar Luna, care e astrul cel mai rapid, prezintă o diferenţă de
ordinul a 31’’.

Cum noi rotunjim poziţiile luminătorilor până la minut când facem
calculele temei natale, ceea ce este mai mult decât suficient
pentru nevoile noastre, putem să ne lipsim de această corecţie
«Delta T».
«Timpul Dinamic Terestru» înlocuieşte «Timpul

Efemeridelor» începând din 1984.
Timp Legal (civil) - Este timpul civil, uneori numit «timp

oficial». Ceasurile noastre sunt reglate de obicei pe
acest Timp Legal, care este adoptat de întreaga ţară sau
doar de o regiune.
Timp Local - Timpul local mediu este utilizat în general

pentru orele de naştere din secolul al XIX-lea. Pentru a
întocmi harta cerului a unei naşteri dată în «oră locală», se
va lua longitudinea locului de referinţă (exprimată în ore) ca
«fus orar».
Timpul Universal* este atunci egal cu timpul local de
naştere plus longitudinea (în ore) dacă e vestică, minus
dacă este estică.
Timp Universal = Timp Local ± longitudine în ore (+ dacă e

vestică, − dacă e estică)
Să notăm că longitudinea locului de referinţă care se

consideră aici poate fi diferită de cea a locului de naştere.
De exemplu, pentru Marsilia, longitudinea de referinţă era de 21
min Est în 1850 (adică cea a oraşului), şi 9 min Est în 1900 (adică
cea a capitalei Franţei) căci:
Înainte de 15/3/1891, Timpul legal al Marsiliei era chiar Timpul
local al oraşului.
Din 15/3/1891 până în 11/3/1911, longitudinea Parisului a fost
adoptată ca longitudine de referinţă pentru întregul teritoriu
francez (Timpul local al Parisului era atunci Timpul legal pe tot
teritoriul francez).
Începând cu 11/3/1911 şi până la 16/9/1945, Timpul local din
Greenwich a fost adoptat ca referinţă.
Din 16/9/1945, Franţa a adoptat fusul orar 1h E şi este deci în
mod constant în avans cu cel puţin o oră faţă de ora de la
Greenwich.
Lucrările specializate în orele din lume dau datele în care
timpul local al capitalei a început să fie aplicat pe întreaga
întindere a ţării.

Înainte de secolul XIX timpul folosit pentru a da orele de
naştere era în general timpul local adevărat. El diferă de
cel precedent urmând o variaţie sezonieră care poate
atinge 17 min (pe 4 noiembrie din fiecare an). Practic,
acest Timp local adevărat este foarte puţin utilizat, fiindcă
pentru acele perioade se adaugă o imprecizie a orelor de
naştere mult mai mare. Iată de ce studentul se va putea
mulţumi, în acele cazuri, cu ora locală medie şi să urmeze
calculele propuse mai sus.
Timpul local e utilizat din ce în ce mai puţin.
În această carte, numai «Tabelele guvernatorilor orelor
planetare» utilizează Timpul local. Cum ele sunt calculate
în Timp local mediu, ele ţin cont de variaţia sezonieră, şi
deci este inutil de a o adăuga.
Timp Mediu la Greenwich (G.M.T.) - A se vedea Timp
solar mediu.
Timp solar mediu - Timpul solar mediu este folosit pentru
a socoti orele «de la amiază la amiază», căci este un timp
bazat pe poziţia medie a Soarelui la fiecare amiază. Ora
zero în Timp Mediu înseamnă că este amiază, Soarele e
atunci sus pe cer. Ora douăsprezece în Timp Mediu
înseamnă că e miezul nopţii.
Atunci când utilizăm Timpul Mediu (TM) în capitolul 7 al

acestei cărţi, înţelegem că este Timpul solar Mediu la
Greenwich.

Atragem atenţia studentului asupra următorului punct:
atunci când el întâlneşte în unele lucrări expresia «Timp
Mediu la Greenwich» (GMT), aceasta desemnează,
adesea în mod impropriu, «Timpul Universal».
Timp Sideral - Timpul sideral permite, în fiecare clipă, să
se situeze meridianul* unui loc în raport cu originea
semnelor zodiacului (punctul vernal). Împreună cu
latitudinea unui loc de naştere el permite să se determine
Ascendentul şi vârfurile Caselor.
Mai precis, el este unghiul (exprimat în ore) dintre direcţia
punctului vernal* şi meridianul locului.
Din cauza mişcării Pământului în jurul Soarelui, ziua
siderală* e mai scurtă cu aproximativ 4 minute decât ziua
solară*. Aceste 4 minute de diferenţă pe zi sunt la originea
«Corecţiei de 10 secunde pe oră de interval» din calculul
Timpului Sideral. Într-adevăr, 4 minute de diferenţă în 24
de ore dau chiar 10 secunde de diferenţă într-o oră.
Într-un an, diferenţa dintre ziua siderală şi ziua solară va fi
de o zi.
Timpul sideral la Solstiţii şi Echinocţii
Se ia ca referinţă echinocţiul din septembrie şi meridianul de la

Greenwich la ora 0, Timp Universal (atunci va fi miezul nopţii).

În (1), 0h Timp Universal corespunde la 0h siderală. Punctul vernal e
atunci la meridianul locului.
În (2), observând diferenţa de unghi, ne dăm seama că, după trei
luni, Pământului îi trebuie încă 6h sau 1 / 4 zi pentru a trece de la 0h
siderală la 0h Timp Universal. Deci, atunci când va fi 0h la solstiţiul
din decembrie, va fi 6h în Timp sideral.
În (3), la capătul a 6 luni vor fi 12h de decalaj.
În (4), la 9 luni, 18h.
La un an, se revine la 0h (aproximativ) însă «anul sideral» calculat
astfel comportă o zi mai puţin în raport cu anul solar.
Timp Universal - Este ora legală la Greenwich, care e de

asemenea ora Fusului orar* zero. El serveşte ca referinţă
internaţională şi permite, urmând explicaţiile date la
capitolele 4 şi 5, să se calculeze vârfurile Caselor şi
poziţiile planetelor.
Timpul Universal este Timpul solar mediu* la Greenwich
mărit cu 12 ore.
De fapt ceea ce numim «Timp Universal» ascunde mai
multe alte denumiri. Putem cita mai ales (cu o diferenţă de
câteva secunde, neglijabilă pentru calculele noastre),
Timpul Dinamic Terestru*, numit şi Timpul Efemeridelor în
vechile efemeride.
Uzanţa confundă deseori Timpul Mediu de la Greenwich
(GMT, Greenwich Mean Time) cu Timpul Universal.
Tranzite - În momentul naşterii unui copil, poziţiile

planetelor indică tendinţele vieţii. Aceste poziţii constituie
«Radixul», şi tot ce se raportează la această «rădăcină» a
tuturor evenimentelor se numeşte «radical» sau «natal».
Astfel, «Jupiterul radical» desemnează poziţia lui Jupiter la
naşterea unei persoane.
Planetele, în decursul rotaţiei lor, formează nişte aspecte
pasagere, dar nu neglijabile, cu cele din tema radicală.
Aceste mişcări ale planetelor sunt numite «Tranzite».
Anumite aspecte formate de planete în tranzit pot să
vivifieze nişte puncte sensibile din tema natală, un pic ca şi
cum un diapazon reglat pe o anume notă poate fi stimulat
printr-o vibraţie aflată în acord cu a lui.
Nu trebuie să fie confundate cu progresiile*, care sunt
bazate pe analogia după care 1 zi după naştere
corespunde la 1 an din viaţă, şi care marchează
evenimentele cele mai importante.

Tranzitele se găsesc în efemeridele anului considerat.
Dacă doriţi de pildă să cunoaşteţi care sunt planetele ce
tranzitează în Casele voastre sau aspectează planete din
tema voastră natală în timpul anului 1997, trebuie să citiţi
poziţiile lor din efemeridele acelui an. Acesta nu e cazul
pentru poziţiile planetelor natale şi ale planetelor
progresate, care se găsesc în efemeridele anului vostru de
naştere.
Casa a zecea e cea a poziţiei sociale. În momentul când Jupiter o

tranzitează, o dată la doisprezece ani, nişte ocazii se prezintă
pentru avansarea socială a nativului. Atunci când Saturn
traversează această Casă, cam la fiecare treizeci de ani, pot să
se prezinte nişte obstacole care să ne incite la o maturizare mai
mare. Să facem tot posibilul pentru a le evita devenind conştienţi
de cauzele lor. La fel se întâmplă şi cu celelalte planete şi Case.
Lunaţiile sau «luni noi» şi eclipsele sunt cele mai

importante dintre tranzite. Efectele lor sunt descrise la
rubrica «lunaţie». Urmează apoi tranzitele planetelor
superioare* prin zodii şi Case.
Trigon (∆∆) - Când două planete sunt la 120° distanţă,

spunem că ele sunt în trigon1. Sunt necesare trei trigoane
de 120° pentru a forma un triunghi echilateral la interiorul
unui cerc. Acest aspect* e considerat ca cel mai armonios
dintre toate. Planetele sunt atunci în două semne ale
aceluiaşi element (între două semne de Foc, două de Apă,
etc.).
Triplicităţi - Cele patru anotimpuri ritmează derularea unui

an. Ele încep la echinocţii şi solstiţii. La fel, cele patru
triplicităţi ale zodiilor îşi încep ciclul cu aceste patru
momente principale ale anului.
O zi are şi ea patru clipe privilegiate: răsăritul Soarelui,

amiaza, asfinţitul Soarelui şi miezul nopţii. Triplicităţile Caselor
încep cu acestea. Regăsim în mod asemănător aceste puncte
cardinale în cele patru orientări: est, nord, vest şi sud.
1
Cu trei unghiuri. (Nota trad.)

Triplicităţi ale zodiilor
Triplicităţi ale Caselor
Mediul nostru apropiat e constituit din patru elemente: starea

solidă pentru elementul Pământ, starea lichidă pentru
elementul Apă, starea gazoasă pentru elementul Aer şi în fine

starea eterică pentru elementul Foc, de care se leagă toate
fenomenele de radianţă şi de lumină. Însă aceste stări
observabile în natură nu trebuie să ne facă să pierdem din
vedere faptul că omul nu e constituit numai din materie. El
este un Spirit care străluceşte ca flacăra focului, are gânduri
care se schimbă ca mişcările aerului, sentimente şi dorinţe
care îl scaldă într-un anumit climat psihic (apă) şi un corp fizic
pentru a se mişca în lumea fizică (pământ).
Iată cele patru triplicităţi ale semnelor:
În corespondenţă cu trinităţile semnelor, Casele constituie

de asemenea triplicităţi:
Fiecare triplicitate este compusă din trei semne, sau din trei
Case, aparţinând la cvadruplicităţi* diferite:
Cvadruplicităţile sunt în analogie cu Trinitatea creştină (Tatăl,

Fiul şi Sfântul Spirit) şi acţionează, respectiv, împingând la
acţiune (cardinal), trezind natura-dorinţă pentru continuarea
acţiunii (fix) şi dând un scop acţiunii (comun).

Dar să revenim la triplicitatea semnelor:
Foc
Focul ne aduce lumină şi căldură, ne ghidează în întuneric

şi ne reconfortează. Berbecul, care este vârful triplicităţii de
Foc şi primul semn al zodiacului, călăuzeşte turma. El
acţionează pentru a face realitatea conformă cu percepţia pe
care o are despre planurile divine.
Leul formează al doilea unghi al triplicităţii de Foc. Prin
vigoarea, curajul şi mândria sa el este regele animalelor. El
guvernează cu conştiinţa pe care o are despre « dreptul lui
divin ». Nobleţea lui, colorată de sentiment, revelează
influenţa Spiritului.
În fine, al treilea unghi arată direcţia de folosit pentru a
călăuzi această energie generată de «focul creator»:
Săgetătorul, centaur jumătate om - jumătate cal, care-şi
încordează arcul pentru a trage săgeata în direcţia stelelor. El
exprimă perfect idealul de atins, însă nefiind încă perfect,
trebuie să cadă deseori în pasiunile instinctive înainte de a
putea utiliza forţa creatoare care îi va permite să răspundă
impulsurilor Spiritului.
- Celor trei semne de Foc le corespund cele trei Case

personale. Vârful estic sau oriental, Ascendentul, care e
manifestarea tangibilă a Spiritului, marchează începutul primei
Case. Corpul fizic, care este indispensabil exprimării Spiritului
în această lume densă, e reprezentat prin Casa 1. Energia
creatoare s-a manifestat sub formă concretă.
- A cincea Casă indică cum va fi folosită energia creatoare în
plan fizic. Este Casa copiilor, a plăcerilor şi creaţiilor.
- Linia de forţă care se dirijează spre al treilea unghi arată la
ce folos va servi forţa creatoare.Casa a noua indică
posibilităţile de exprimare ale Spiritului prin intelectul superior
şi aspiraţiile spirituale.
Apă
Ca şi focul, apa este un agent purificator. Ea ne curăţă corpul

sau hainele şi noi ne «spălăm» înăuntru atunci când ne
purificăm dorinţele.
Semnul cardinal al Cancerului e situat pe culmea triplicităţii
de Apă. Racul care îl reprezintă caută un mediu propice

dezvoltării sale, precum iazurile. El îşi construieşte o carapace
pentru a se proteja de lumea din afară şi preferă să vâneze
noaptea. Aceasta descrie perfect dezvoltarea vieţii interioare
care se face într-un mediu propice, la adăpost de agitaţia
exterioară.
Scorpionul are ca şi racul o carapace şi o pereche de cleşti
mari pentru a apuca, dar acul veninos cu care i se termină
abdomenul îl face şi mai periculos. Sensibilitatea semnului de
Apă, întărită de natura-dorinţă a semnelor fixe, îl pune, mai
mult decât oricare alt semn, în contact cu Lumea Dorinţei,
ceea ce îi permite să-i studieze forţele.
Peştii sunt animale acvatice prin excelenţă. Cei doi peşti
exprimă natura dublă a omului care îşi încheie cursa lui prin
zodiac, şi care are deci de perfecţionat o altă evoluţie pe
planurile invizibile. Carapacea exterioară s-a subţiat până
când au rămas doar nişte solzi. Germenul depus în Rac s-a
dezvoltat în Scorpion şi ajunge la maturitate în Peşti, unde
poate fi folosit în marele ocean al Vieţii.
- Casele mistice corespund semnelor de Apă. Când se

apropie miezul nopţii, Soarele se află în misterioasa Casă 4,
simbol al căminului, la adăpostul lumii. Ea indică de asemenea
ultima parte a vieţii, punctul unde Spiritul se pregăteşte să
abandoneze activităţile terestre pentru cele din lumile
spirituale.
- Ea e legată de a opta Casă, care e Casa cu cea mai mare
afinitate pentru cercetările din Lumea Emoţională. Aceasta e
Lumea în care evoluează dezîncarnaţii după moartea lor din
Lumea Fizică. A opta Casă e domeniul morţii într-o lume, dar
şi cea a naşterii la o «nouă» viaţă.
- Ultimul unghi care compune această triplicitate e ocupat de a
douăsprezecea Casă. Ajunşi la sfârşitul parcursului, devenim
conştienţi de limitările vieţii şi, înainte de a aborda un nou
ciclu, trebuie « să plătim datoriile » contractate de-a lungul
etapei care se termină. A douăsprezecea Casă indică
suferinţele încercate, decăderea morală adusă de greşelile
noastre. Această Casă arată de asemenea în ce mod putem
«să ne dăm viaţa» pentru ceilalţi.
Aer
Omul îşi extrage oxigenul din aer şi nu din apă ca peştii. Aerul
e fluidul gazos pe care îl respirăm, dar este deopotrivă mediul

în care ne mişcăm şi care transmite sunetele prin care noi
comunicăm.
Culmea triplicităţii de Aer se găseşte în unghiul ocupat de
semnul cardinal al Balanţei, simbolizat de singurul instrument
din zodiac. Ea cântăreşte şi compară valorile, şi încearcă să
atingă echilibrul dacă se mişcă liber în aer.
Vărsătorul, vărsătorul «de apă» sau «de unde» (fluid eteric),
este un om care răspândeşte, fără a-şi precupeţi timpul,
forţele şi ideile conţinute în urciorul său pentru a lucra pentru
fraternitatea universală.
Gemenii, cel de al doilea semn omenesc din triplicitatea de
Aer, exprimă identitatea de idei care există între doi gemeni.
Ei transmit şi fac schimb de concepte, şi arată idealul
fraternităţii umane, cea mai nobilă dintre obligaţiile sociale, pe
care trebuie s-o atingă semnele de Aer atunci când depăşesc
simpla «înţelegere».
Semnele de Aer nu sunt reprezentate prin animale, care sunt
în general mânate de instincte, căci elementul Aer permite
omenirii să gândească, şi să gândească corect, ceea ce
reprezintă dificilul echilibru la care ea trebuie să ajungă.
- Triplicitatea de Aer este în relaţie cu Casele sociale. Casa a
şaptea, cu vârful occidental, Descendentul, în care această
triplicitate răsare, se referă la asociaţii şi în special la cea mai
intimă : căsătoria. Acţiunea de a participa la un scop comun
este un fapt social şi pretinde participanţilor stabilirea unui
anumit echilibru în relaţiile lor.
- Casa a unsprezecea, în raport cu semnul omului, Vărsătorul,
este domeniul schimburilor de idei sau de obiective, îndeosebi
cu prietenii.
- A treia Casă constituie al treilea unghi al Caselor sociale. În
corespondenţă cu Gemenii, ea indică fraţii şi surorile, vecinii,
şi la un mod mai general, contactele sociale apropiate.
Sămânţa depusă de semnele de Foc a putut încolţi în semnele
de Apă. Principiile şi ideile s-au degajat în semnele de Aer şi
sunt puse la încercare prin concretizarea lor în materie de-a
lungul semnelor de Pământ.
Pământ
Pământul este dintre toate elementele cel mai dens. Acesta

este numele globului nostru, al constituenţilor lui şi al
suprafeţei pe care păşim.

Triplicitatea de Pământ, atunci când răsare, îşi plasează
culmea în semnul cardinal al Capricornului, în cel mai înalt
punct al zodiacului. Caprinele cuprind familia caprelor cărora
le place, şi lor, să se caţăre pe vârfurile munţilor şi
simbolizează astfel ambiţia.
Taurul, situat pe al doilea unghi, este un alt rumegător, un
pic mai liniştit, care preferă să examineze toate detaliile
practice înainte de a întreprinde ceva. «Cu picioarele pe
pământ», el era folosit odinioară ca animal de povară la
munca câmpului.
Fecioara, semn omenesc şi de Pământ, este raţională. Ea
îşi ascunde puritatea sub un văl şi pregăteşte, prin alchimie
interioară, transformarea personalităţii. Ea arată perfecţiunea
omului în materie.
- Triplicitatea de Pământ este în corespondenţă cu Casele
materiale. Când se apropie prânzul, Soarele este în Casa a
zecea. Aflată în raport cu Capricornul, aceasta arată
«elevaţia» nativului în viaţă, poziţia lui socială şi profesia. Ea
se referă la afacerile materiale.
- O linie de forţă se îndreaptă către Casa a doua. În această
Casă, «orice osteneală îşi merită răsplata», şi eforturile sunt
retribuite în schimbul serviciilor şi muncilor făcute. Aceasta
este Casa câştigurilor, a bunurilor dobândite prin eforturi.
- A zecea Casă indică situaţia, a doua remuneraţia şi a şasea,
care e situată pe al treilea unghi, însăşi funcţia, condiţia din
timpul realizării muncii. De o manieră generală, ea indică
serviciile şi muncile de prestat. Cum aceste servicii depind atât
de sănătatea corporală cât şi de capacitatea mentală, a şasea
Casă este în legătură şi cu starea de sănătate.
Unghiuri - Ele corespund la patru puncte particulare din

cursa zilnică a Soarelui. Putem să le studiem în analogie
cu semnele cardinale care marchează patru momente
particulare din ciclul anual al Soarelui.
Unghiul Est sau Ascendentul* (vârful Casei 1), în raport cu
semnul Berbecului, guvernat* de Marte ( ), sugerează că
Soarele este gata să-şi înceapă activităţile cotidiene. În
simbolul lui Marte, cercul Soarelui ( ) (simbol al Spiritului)
este sub cruce (+) (simbol al materiei), dar se ridică înspre
ea, de aceea Marte indică începutul Vieţii în lumea
materială. El reprezintă într-adevăr natura-dorinţă care

împinge Spiritul către existenţa materială pentru a o
stăpâni.
Unghiul Mijlocului Cerului* (vârful Casei 10), în raport cu
zodia Capricornului guvernată de Saturn ( ), indică
momentul în care Soarele întretaie meridianul* la amiază.
El şi-a efectuat jumătate din călătoria lui de pe cer, şi, în
simbolul lui Saturn, jumătatea cercului lipseşte, în timp ce
cealaltă este plasată sub cruce. Saturn denotă persistenţa,
aptitudinile tehnice, iar Casa 10, reuşita în lume.
Unghiul Vest sau Descendentul* (vârful Casei 7), în raport
cu semnul Balanţei, guvernat de Venus ( ), unde
activităţile materiale se schimbă în activităţi spirituale,
desparte ziua de noapte. El preschimbă orele de veghe,
consacrate vieţii materiale active, în cele de noapte, în care
omul intră în contact cu lumile invizibile. De aceea cercul
(Spiritul) este deasupra crucii materiei : natura-dorinţă e
învinsă şi simbolul răsturnat al lui Marte ( ) devine cel al lui
Venus ( ), planetă a iubirii, care guvernează Casa 7, Casă
a unirilor şi a asocierilor.
Unghiul Fundului Cerului* (vârful Casei 4), corespunde
semnului Racului (). Acesta se compune din doi «sori»
( ) din care emană linii de forţă dirijate în sens contrar
(). Cea care se îndreaptă către est indică direcţia în care
se mişcă Soarele fizic iar cea care se îndreaptă spre vest
indică direcţia în care se mişcă influenţele spirituale atunci
când Soarele fizic şi-a încetat activităţile. Acest unghi este
deci cel al misterului, al ocultismului, al laturii întunecate şi
invizibile din natura omenească. El este guvernat de astrul
nopţii, Luna ( ).
Reprezentarea «unghiurilor» pe tema natală este
materializată pentru linia de orizont, printr-o săgeată cu
vârful în Ascendent şi cu pana în Descendent. Meridianul*
locului este materializat printr-o dreaptă având la
extremităţi un cerc (reprezentând Mijlocul Cerului) şi un
semicerc (Fundul Cerului).
Aceste axe sunt în legătură cu sensul de circulaţie al
curenţilor vitali din atmosfera Pământului.
Săgeata (Ascendentul) separă partea vizibilă a cerului de
partea ascunsă. Ea reprezintă curenţii vitali care circulă
orizontal pe un loc. Vârful reprezentat de Ascendent este în
corespondenţă cu Marte ( ), planeta naturii-dorinţă care
împinge la acţiune. Pana săgeţii, din partea opusă,
marchează Descendentul. Cercul Mijlocului Cerului

reprezintă chiar cercul astrului diurn, Soarele. Razele
acestui astru pătrund omul prin cap. Acest unghi
marchează influenţa spirituală cea mai înaltă primită de
om.
Semicercul Fundului Cerului reprezintă tocmai cornul
astrului nocturn, Luna. Este «rădăcina» omului, în analogie
cu plantele care-şi trag subzistenţa din resursele solului şi îl
ridică spre cer. A se vedea şi «Case».
Unghiuri, măsurarea lor - Unghiurile se măsoară în

grade* sau în ore. Un cerc poate fi divizat în 360 de părţi
(adică în 360 de grade), sau în 24 de părţi (24 de ore). O
oră este egală atunci cu 15 grade (fiindcă 15 x 24 = 360).
Cum gradele se subîmpart în minute de arc (‘), şi în
secunde de arc (‘’) şi cum orele se subîmpart şi ele în
minute (m sau min) şi în secunde (s), avem relaţiile
următoare :
Conversiuni între măsuri de unghiuri :
Relaţia dintre ore şi grade 1h↔ 15° şi 1° ↔ 4m
1m↔ 15’ şi 1’ ↔ 4s
1s↔ 15’’
Relaţie între ore ..................1h = 60m 1m = 60s
Relaţie între grade ..............1° = 60’ 1’ = 60’’
Unghiular - Se spune despre o planetă că este unghiulară

atunci când ea se găseşte în unul din unghiurile temei
astrologice. Această poziţie măreşte în mod considerabil
puterea planetei în funcţie de natura ei proprie şi de
aspectele pe care le formează.
Vârf sau cuspidă - Primul grad al unei Case sau al unei

zodii.
Atunci când Soarele părăseşte zodia Racului (29 grade 59
minute ), el ajunge la 0° din . Se spune atunci că este
pe vârful Leului ; la fel se întâmplă şi cu celelalte zodii.
Vârful sau cuspida unei Case este începutul acelei Case.
În acest fel, întinderea unei Case ţine de la vârful ei până la
cel al Casei următoare.
Ascendentul* este vârful sau cuspida Casei 1, Mijlocul
Cerului* marchează începutul Casei 10, Descendentul
începe Casa 7, iar Fundul Cerului, Casa 4.

Vidă de aspect - Dacă Luna este plasată în aşa fel încât
să nu facă nici un aspect cu o planetă înainte ca ea să
părăsească zodia în care se găseşte la naştere, se spune
despre ea că este «vidă de aspect».
Cum Luna este planeta fecundaţiei care hrăneşte şi
concretizează virtualităţile latente, această situaţie e
dezavantajoasă, căci energia ei nu se poate exprima cu
uşurinţă, mai ales dacă Luna, vidă de aspect la naştere, se
află la începutul zodiei.
În efemeridele noastre pentru ora zero, studentul va găsi la
rubrica «Last Aspect Ingress » din fiecare lună, ora ultimului
aspect format de Lună înainte de a intra în zodia următoare
precum şi ora de intrare a Lunii în fiecare zodie.
Zenit - Punctul cel mai înalt deasupra locului de naştere.

Acesta este de fapt punctul de pe bolta cerească care e
situat «deasupra capului nostru», la verticala locului (a se
vedea la Case).
Zi siderală - Interval de timp care se scurge între două

treceri succesive ale unei stele fixe la meridianul* unui loc
dat. Ca urmare a mişcării Pământului în jurul Soarelui, ziua
siderală este mai scurtă cu aproximativ 4 minute decât ziua
solară. (A se vedea şi «Timp Sideral»).
Ziua siderală astronomică

Zi solară - Interval de timp între două treceri succesive ale
Soarelui la meridianul* unui loc dat.
Zodiac - Centură îngustă de pe cer, întinzându-se cam la

opt grade şi jumătate de o parte şi de cealaltă a eclipticii
(parcurs aparent al Soarelui). (A se vedea Zodiac natural şi
Zodiac intelectual).
Zodiac intelectual (Zodiac tropical) - În toţi anii, la

echinocţiul din martie, Soarele traversează Ecuatorul
ceresc şi defineşte astfel gradul zero al Berbecului din
zodiacul intelectual. Acest punct este numit de asemenea
şi «punct vernal». Pornind de la acesta, cele 360° ale
cercului zodiacal sunt divizate în douăsprezece semne de
câte 30° fiecare.
Raportul solstiţiilor şi echinocţiilor cu cele 12 semne ale

zodiacului intelectual
Zodiacul intelectual este în raport cu ciclul anual al Soarelui.
SOARE Longitudine* Declinaţie Dată (aproximativ)

- Echinocţiu 0° 0° 0’ 20-21 martie
0° 11° 28’ Nord 19-21 aprilie
0° 20° 9’ Nord 20-22 mai
- Solstiţiu 0° 23° 26’ Nord 21-22 iunie
0° 20° 9’ Nord 22-24 iulie
0° 11° 28’ Nord 22-24 august
- Echinocţiu 0° 0° 0’ 22-23 septembrie
0°
11° 28’ Sud 23-24 octombrie
0° 20° 9’ Sud 22-23 noiembrie
- Solstiţiu 0° 23° 26’ Sud 21-23 decembrie
0° 20° 9’ Sud 19-21 ianuarie
0° 11° 28’ Sud 18-20 februarie
Zodiac natural (Zodiac sideral) - Soarele şi planetele

parcurg nişte drumuri determinate pe Sfera cerească*.
Ansamblul acestor traiectorii ne apare ca o centură cerească.
Aceasta conţine «stele fixe» care au fost grupate sub formă de
constelaţii zodiacale , nu pentru că ele seamănă cu
animalele sau fiinţele pe care se presupune că le reprezintă, ci
pentru că influenţa lor a dezvoltat şi continuă să dezvolte în
noi trăsăturile caracteristice rezumate în aceste simboluri
imagistice. Energia, curajul, ca şi aroganţa înfumurată, care

pot proveni din Berbec n-ar putea fi mai bine reprezentate
decât prin această constelaţie; forţa prodigioasă şi calmă,
persistenţa obstinată care ne vin din constelaţia Taurului, nu
pot fi mai bine descrise decât prin simbolul lui. Trăsăturile
caracteristice ale celorlalte constelaţii trebuie să fie
interpretate în acelaşi fel, căci zodiacul este matricea
sistemului solar. Într-un viitor îndepărtat, atunci când noi
înşine şi mulţimile de fiinţe aflate în evoluţie în sistemul nostru
solar vom fi învăţat lecţiile acestei faze a existenţei, vom
forma şi noi un zodiac şi vom face altor fiinţe serviciul pe
care ni-l fac acum cele douăsprezece mari Ierarhii creatoare1.
Aceste douăsprezece constelaţii sunt numite «zodiacul

natural» sau «zodiacul sideral». Stelele fixe care le
constituie rămân în aceeaşi poziţie relativă unele faţă de
celelalte, sau, cel puţin, mişcarea lor aparentă este atât de
lentă încât mii de ani se scurg fără a aduce vreo schimbare
apreciabilă în poziţiile lor.
Dacă ne uităm la poziţia constelaţiilor la echinocţiul din
martie, atunci când Soarele trece peste punctul vernal*, le
vedem evoluând încet de la un an la altul. Această lentă
mişcare retrogradă a punctului vernal este numită
«precesiunea echinocţiilor».
Dacă n-ar exista această precesiune, Soarele de la
echinocţiul din martie ar fi mereu în constelaţia Berbecului;
însă, datorită acestei mişcări de un grad în aproximativ 72
de ani, Soarele din acest echinocţiu apare actualmente în
constelaţia Peştilor; mai târziu va apare în constelaţia
Vărsătorului, şi aşa mai departe, de-a lungul celor 12
constelaţii, în cam 25800 de ani.
În vremea când Soarele de la echinocţiul din martie era în

constelaţia Taurului, vechii egipteni onorau boul sacru «Apis»,
şi preoţii lor purtau Uraeus-ul, sau simbolul şarpelui, asimilat
cu Scorpionul, zodie opusă Taurului, ca să arate că ei erau în
posesiunea ştiinţei ezoterice. Când, ca urmare a precesiunii
echinocţiilor, Soarele intră în Berbec, adoraţia Taurului, a
«Viţelului de Aur», deveni o idolatrie pentru «poporul ales». El
părăsi «Egiptul», îşi puse încrederea în «miel», sau Berbec,
care atunci fu «jertfit». Dar, în concordanţă cu simbolul
1
A se vedea «Cosmogonia Rozicruciană», pagina 208.

ezoteric al semnului opus, Balanţa, balanţă a justiţiei, el va
reveni ca judecător.
După Max Heindel, la echinocţiul din martie al anului 498 din
era noastră, Soarele era la gradul zero din constelaţia
Berbecului şi va fi în vârful Vărsătorului cam peste şapte
secole. În timpul celor două mii de ani care s-au scurs de când
echinocţiul a ajuns în orbită cu constelaţia Peştilor, unele
ritualuri religioase au pretins fidelilor lor, la intrarea în biserici,
folosirea apei sfinţite, urmată de semnul crucii. Slujba a fost
celebrată de un preot ce purta o mitră în formă de cap de
peşte, şi s-a interzis în anumite zile, să se mănânce carne,
care fu înlocuită cu peşte. De asemenea, credincioşii au fost
învăţaţi să preacinstească o Fecioară preacurată, fiindcă
Fecioara este zodia opusă Peştilor. Această religie va
subzista, slăbind din ce în ce mai mult, până în momentul
când un nou ideal, exprimat de semnul Vărsătorului şi opusul
său, Leul, va fi înlocuit creştinismul tradiţional, aşa cum
acesta a luat locul religiilor precedente.
De la mijlocul secolului trecut, influenţa Vărsătorului se face tot
mai simţită, căci orbita* Soarelui este atât de întinsă încât a
atins vârful Vărsătorului şi ca urmare, noi traversăm o
perioadă fără precedent de trezire a gândirii şi suntem martorii
unei mulţimi de invenţii extraordinare. Pe măsură ce timpul va
avansa, Soarele echinocţial va ilumina minţile într-un
asemenea fel încât strănepoţii noştri vor vorbi de epoca
noastră ca de «epoca obscurantismului». Atunci când, peste
şapte secole, Soarele de la punctul vernal va intra în
constelaţia Vărsătorului şi va anunţa o nouă eră, ei vor fi în
drept să vorbească de cea a Peştilor precum vorbim noi acum
de vremurile care au fost înainte de Isus-Cristos.
Zodiac sideral - Alt nume al «zodiacului natural»*.

Zodiacul care serveşte de referinţă pentru poziţiile
astronomice, este zodiacul intelectual*, care debutează la
punctul vernal. Prin Precesiunea echinocţiilor*, zodiacul
sideral avansează în raport cu zodiacul intelectual, şi
această mişcare este perfect măsurabilă. Originea
zodiacului sideral este destul de vagă şi poate diferi cu mai
multe grade în funcţie de sursele de informaţie. În ceea ce
ne priveşte, noi facem să coincidă cele două zodiace în
anul 498. Pentru anul 1984 şi pentru această origine,
diferenţa dintre cele două zodiace este de 20° 45’, ceea ce

situează, pentru acest an, poziţia «gradului zero al zodiei
Berbecul (punct vernal)» la 9° 15’ din constelaţia Peştilor.
Zodiac tropical - Alt nume al «Zodiacului intelectual»*.
Zodiac
Zod iac natural şi Zodiac Intelectual
În prezent, Punctul Vernal se află în constelaţia «Pisces» (Peşti).

Peste aproximativ o jumătate de mileniu, el va intra în constelaţia
«Aquarius» (Vărsător). Această mişcare (de 1° în 72 de ani) este
numită «precesiune a echinocţiilor».

TABELE
Efemeride pentru ora 0
Tabla mişcărilor planetare
Tabla mişcării Lunii
Tabla declinaţiilor Lunii
Tabla logaritmilor
Tabla Caselor
Tabla orelor planetare
Index al vocabularului astrologic

245
AUGUST 1984
EFEMERIDE PENTRU AMIAZĂ
NEW MOON AUGUST 26, 1984 7 : 26 P.M. in 3° 43’

AUGUST 1984
EFEMERIDE PENTRU AMIAZĂ
FULL MOON AUGUST 11, 1984 3 : 44 P.M. in 19° 8’

MIŞCĂRILE SOARELUI ŞI ALE PLANETELOR

MIŞCĂRILE SOARELUI ŞI ALE PLANETELOR

MIŞCĂRILE LUNII

MIŞCĂRILE LUNII

DECLINAŢIA LUNII

DECLINAŢIA LUNII
VOCABULAR ASTROLOG 253

TABLĂ DE LOGARITMI

TABLĂ DE LOGARITMI

TABLELE CASELOR

TABLELE CASELOR

TABLELE CASELOR

TABLELE CASELOR

Tabele cu orele planetare
Notă despre guvernatorii orelor planetare :
Informaţiile referitoare la aceste tabele sunt conţinute în

paragraful «Ore planetare» din Vocabularul Astrologic.
Tabelele orelor planetare sunt calculate pentru ora 0 pe data
de 16 a fiecărei luni, în timp local.
Reamintim aici formulele explicate la paragraful «Ore
planetare» :
Timp local = Timp Universal ± longitudine (în ore)
(- pentru o longitudine Vest sau + pentru o longitudine Est).
Ora ceasului = Ora citită din tabele + ora de vară ± fus

orar ± longitudine
(+ oră de vară).
(- pentru un fus orar Vest sau + pentru un fus orar Est).
(+ pentru o longitudine Vest sau - pentru o longitudine Est).
Să notăm că «ziua» guvernată de o planetă ţine de la

răsăritul Soarelui până la răsăritul Soarelui următor.

INDEXUL
VOCABULARULUI ASTROLOGIC
A
An sideral (mare) 127 Direct 162
Antares 127 Direcţii 162
Aplicaţie 127 Disonant 162
Ardere 127 Domiciliu 162
Ascendent 127 Domificaţie 162
Ascensiune (Semne de scurtă şi Dragon (Capul şi Coada lui) 162
Semne de lungă) 128
Ascensiune Dreaptă 131 E
Ascensiune Oblică 131 Echinocţii 163
Aselli 132 Eclipse 163
Aspect (definiţie) 132 Ecliptică 166
Aspect (semnificaţie) 134 Ecuator ceresc 167
Asteroizi 135 Ecuator terestru 167
Astrologie geocentrică 136 Efemeride 168
Astrologie heliocentrică 136 Exaltare, Exaltată 168
Astrologie medicală 136 Exil 171
Astrologie orară 137
Astrologie spirituală 139 F
Astronomie 139 Fizică (aparenţă) 171
Axă 139 Fundul Cerului 171
Axă (înclinaţia ei) 141 Fus orar 171
B G
Bune şi Rele 141 Grad (°) 173
Grade critice 173
C Guvernatorul unei nativităţi 174
Careu 142 Guvernatorul unei Case 174
Case 142 Guvernator al zilei, al orei 174
Case (semnificaţie) 145 Greenwich Mean Time (G.M.T.) 175
Case angulare, succedente, cadente 145
Cădere 145 I
Combustie 145 Intercepţie 175
Conjuncţie 145
Constelaţii 146 Î
Culminaţie 146 Înălţare 176
Cuspidă 146 Întristare, întristată 176
Cuvinte-cheie 146
Cvadratură 149 L
Cvadruplicităţi 149 Latitudine (astronomie) 176
Latitudine (geografie) 176
D Lilith 176
Dată de Lectură a Progresiilor (DLP) 150 Logaritmi (tabelă de) 176
Date geocentrice 156 Longitudine (astronomie) 178
Declinaţie 157 Longitudine (geografie) 178
Demnitate 159 Luminători 178
Demnitate accidentală 161 Lunaţii 178
Demnitate esenţială 161 Lună neagră 180
Descendent 162
269
M Semne de Apă 209
Meridian 180 Semne feminine 210
Mijlocul Cerului 180 Semne fertile 211
Semne fixe 211
N Semne de Foc 211
Nadir 181 Semne masculine 211
Nativitate 181 Semne mutabile 211
Noduri planetare 181 Semne de Pământ 211
Nutaţie 183 Semnificatori 211
Separaţie 212
O Sextil 212
Oblicitate a eclipticii 183 Sferă cerească 212
Occidental, Oriental (Vest, Est) 183 Simboluri 213
Opoziţie 183 Solstiţiu 216
Orbită 184 Staţionară 217
Orbită (sferă de influenţă) 184 Stăpân, Stăpână 217
Ore 184 Stele fixe 217
Oră locală 185
Ore planetare 185 T
Orizont 190 Tabele de Case 218
Tabele ale Caselor, emisfera sudică 220
P Temă astrologică 223
Paralelă, Contra-paralelă 190 Timp 223
Partea de noroc 191 Timp Dinamic Terestru sau Timp al
Planete 193 Efemeridelor 223
Planete inferioare (interioare) 196 Timp Legal (civil) 224
Planete superioare (exterioare) 197 Timp Local 224
Pleiade 197 Timp Mediu la Greenwich (G.M.T.) 225
Precesiune (a echinocţiilor) 197 Timp solar mediu 225
Preziceri 197 Timp Sideral 226
Progresii 197 Timp Universal 227
Progresii de unghiuri 199 Tranzite 227
Punct vernal 202 Trigon 228
Triplicităţi 228
R
Radicală sau Natală 203 U
Rău 203 Unghiuri 234
Recepţie 203 Unghiuri, măsurarea lor 236
Retrogradaţie (mişcare retrogradă) 204 Unghiular 236
Revoluţie 206
Revoluţie siderală 206 V
Revoluţie sinodică 206 Vârf sau cuspidă 236
Revoluţie tropicală 206 Vid de aspect 237
Rotaţie axială 206
Rotunjire 206 Z
Zenit 237
S Zi siderală 237
Sateliţi 207 Zi solară 238
Semne (zodii) 207 Zodiac 238
Semne australe 209 Zodiac intelectual (Zodiac tropical) 238
Semne boreale 209 Zodiac natural (Zodiac sideral) 238
Semne cardinale 209 Zodiac sideral 240
Semne comune (mutabile) 209 Zodiac tropical 241
Semne de Aer 209
Semne duble 209
270
Curs de astrologie prin corespondenţă
Persoanelor care preferă să studieze această ştiinţă sub

îndrumarea unui corector - totdeauna benevol -, noi propunem
cursuri prin corespondenţă.
Aceia care consideră ca un privilegiu faptul de a contribui la o
muncă umanitară sunt ei înşişi ajutaţi, căci iubirea şi
gratitudinea care împing pe cineva ca să dea în mod voluntar, îi
revin sub forma unui avans spiritual.
Cheltuielile de curs sunt acoperite prin donaţii.
Această carte serveşte ca text de bază pentru cursul elementar
de Astrologie.
Singura noastră condiţie de admitere
este ca studentul să promită că va folosi cunoştinţele astrologice

dobândite pentru a-i ajuta pe ceilalţi după capacităţile sale, şi în
mod gratuit. Secretarul secţiei astrologice va trimite, la cerere,
un buletin de adeziune oricui doreşte să urmeze aceste cursuri
sub condiţia precizată.
Lecţiile noastre conţin cele mai înalte principii morale şi
spirituale şi etica cea mai elevată, căci, în ochii noştri, Astrologia
este un aspect al Religiei. Nu studiem niciodată o temă
astrologică fără a ne simţi în faţa unui spirit nemuritor iar
atitudinea noastră e cea de rugăciune pentru a cere Lumina ca
să îndrumăm acest Suflet pe calea cea bună.
Noi nu calculăm şi nici nu interpretăm niciodată teme astrologice
pentru bani. Cu toate acestea, numeroase persoane ne scriu
încă cu privire la acest subiect, alăturând bani la cererea lor. Ele
ne obligă astfel să pierdem un timp preţios cu scrisori de refuz şi
cu osteneala de a-i trimite înapoi. Oricare ar putea fi cazul şi
motivele, noi nu dăm niciodată sfaturi cuiva pentru afacerile lui
materiale.
271
Tiparul executat la SC ECRAN MAGAZIN SRL
Brașov, str. De Mijloc nr. 104A,
www.ecran.ro

Fundamente Spirituale Astrologie Final 250220

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fundamente Spirituale Astrologie Final 250220

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

montajul complet

al unei teme astrologice

Acest manual a avut drept bază lucrarea « Astrologia Ştiinţificã

CĂRȚI DIN COLECȚIA ASOCIAȚIEI ROZICRUCIENE –

Published by permission of The Rosicrucian Fellowship

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Prima ediție în limba română

MT : Timp Mediu (Mean Time) h : oră

Rezumatul simbolurilor folosite

Cuvinte englezeşti conţinute în efemeride

January : Ianuarie Su : Duminicã (Sunday)

8 Abrevieri şi simboluri utile

Cum se calculează o temă astrologică

Indexul vocabularului astrologic

Această lucrare se inspiră din Astrologia Ştiinţifică Simplificată,

Un grup de lucru, compus din corectori ai cursurilor de

Prima parte a cărţii expune noţiunile esenţiale pentru a reuşi

Din partea «Vocabular Astrologic», cititorul se va inspira cu

Această lucrare serveşte, de asemenea, drept carte de texte

Astrologia este adevăr sau iluzie? Este ea dovada unui

Astrologia Spirituală, ale cărei fundamente sunt expuse în

Astrologia necesită deopotrivă o parte ştiinţifică obiectivă, care

Încurajăm pe fiecare să studieze această ştiinţă Sacră.

Constelaţii, semne şi Case

Semnul ascendent şi cele douăsprezece Case

Metodă pentru calculul poziţiilor planetare

Efemeride pentru amiază

Făcându-ne datoria în şirul zilelor,

Există o faţă a Lunii pe care nu o vedem niciodată. Totuşi

Soarele, Venus, Marte, Jupiter, Saturn şi desigur Luna, satelitul

Învăţământul mistic relativ la formarea unui sistem solar se

Legea lui Bode

Toate religiile ne vorbesc despre «cele şapte genii planetare»:

Dacă divizăm această serie de numere cu 10, vom obţine 1

Vedem deci că aceste numere reprezintă, cu o foarte mică

Neptun este încarnarea unui mare Spirit aparţinând Ierarhiilor

Scânteierea stelelor de la exteriorul sistemului solar atestă

Câteva caracteristici ale Sistemului Solar

Durata de revoluţie a planetelor în jurul Soarelui (în ani şi

Viteza medie a planetelor pe orbita lor (în kilometri/oră):

În afara revoluţiei lor din jurul Soarelui, planetele se rotesc

Şi Soarele se roteşte în jurul axei sale, trebuindu-i

Unghiul de înclinare al axei Soarelui cu drumul pe care

Am menţionat mişcarea lor în jurul Soarelui, ca şi rotaţia în

Planete «inferioare» şi «superioare»

Astronomii vorbesc de Venus şi de Mercur ca fiind

Dacă ne referim la învăţământul Înţelepciunii Occidentale

Planetele din sistemul nostru solar iniţial sunt deci încarnările

Iată simbolurile lor precum şi o redare prescurtată a

Soare2…. Viaţă, Individualitate

Calităţile exprimate de planete, în hora lor de-a lungul

Deşi Soarele se află cu mai multe milioane de kilometri mai

Pentru planete, principiul este identic. Efectele lor depind în

Majoritatea începătorilor dovedesc o mare dificultate în a

Constelaţiile sunt grupări de stele fixe. Acelea care se

Constelaţiile Zodiacului sau Zodiacul natural

Cele douăsprezece constelaţii constituie zodiacul natural

Semnele Zodiacului sau

Maxima lui Hermes, «Ceea ce e jos este ca ceea ce e sus»,

Astfel, la cele 12 constelaţii ale zodiacului natural, din

Termenul «zodiac» semnifică «roată a vieţii» şi evocă un ritm

Reprezentarea semnelor zodiacului

Notă: Ca şi planetele, semnele zodiacale sunt reprezentate prin