22 Lin Daca suferintele ti se par prea grele New 03

Cu blîndeţe spune cuvîntul: Mîntuieşte-mă!”

„Totul se rezolvă de la sine dinaintea feţei încordate.”
Mircea Vulcanescu

Pastrati-L pe Domnul in inima de-a lungul vietii si El va va pastra pentru vesnicie. Arh. Ioan Krestiankin

Pastrati-L pe Domnul in inima de-a lungul vietii si El va va pastra pentru vesnicie. Arh. Ioan Krestiankin

Trei cuvinte: Hristos în mine! Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

Cel mai mare lucru care i se poate întâmpla unui om este acela de a intra în sufletul cuiva şi de a-l purta
în veşnicie! Aceasta e iubirea adevărată!

'Doamne, Tu m-ai creat vorbind cu mine, / Și eu mă nasc vorbind cu Tine'

Filofteia a gasit familia in Pustiu, in afara familiei ei

Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina. Si a vazut Dumnezeu ca e buna lumina si a despartit
Dumnezeu lumina de intuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a
fost seara si a fost dimineata: ziua intaia (Fac. 1, 1-5).

Dumnezeu randuieste ziua de odihna

Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe
care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut.
Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile
Sale pe care le-a facut si le-a pus in randuiala (Fac. 2, 1-3).

Afara de lumea vazuta, Dumnezeu a mai facut o lume nevazuta, lumea duhurilor nenumarate, care se
numesc ingeri. Duhurile acestea la inceput erau toate bune si fericite. Mai pe urma insa multe din ele au
pacatuit, cazand in mandrie, si au fost aruncate in iad. Acestea sunt duhurile rele sau diavolii. Lumea
aceasta nevazuta a fost facuta inaintea celei vazute, (Is. 14; Ps. 103; Iuda 6; 2 Pt. 2).
Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina
vieţii.  Ioan, 8,12

„Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce
nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult
decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi,

ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric.
Patimile au pus tina pe ochii mintii,
uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind inimile noastre
si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem
bolnav, flamand si fara haina,
si asa risipim in desert zilele vietii noastre,
umiliti si dosaditi pana la pamant.
*** pocainta

Doamne, Cela ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi

pune foc temnitei in care Te tinem,
aprinde dragostea Ta in inimile noastre,
arde spinii patimilor,
si fa lumina sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi,

vino si Te salasluieste intru noi,
impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant.
Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite,
cand graiul si mintea raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina,

ai mila de noi,
caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti
cat esti de aproape de sufletele noastre
si cat Te departam prin pacatele noastre.
Ci lumineaza lumina Ta peste noi,
ca sa vedem lumea prin ochii Tai,
sa traim in veci prin viata Ta.
Lumina si Bucuria noastra,
slava Tie!
Amin.”
Lasă rugăciunea să lucreze singură!

NORRIS J. CHUMLEY CUVINTE DUHOVNICEŞTI

„Numele lui Iisus este un mijloc concret și puternic de a-i transfigura pe oameni în realitatea lor cea mai
profundă și dumnezeiască.”

În 1963, un monah ortodox, Arhimandritul Lev Gillet, a publicat ceea ce trebuie să fie cea mai bună
lucrare modernă despre Rugăciunea lui Iisus, intitulată simplu The Jesus Prayer [Rugăciunea lui
Iisus]. Părintele Lev a fost inițial un catolic francez evlavios care a îmbrățișat monahismul benedectin.
Student în creștinismul răsăritean, Părintele a explorat

Ortodoxia și în cele din urmă s-a convertit, devenind ortodox. [...]

Lasă rugăciunea să lucreze singură. „Începând să rostești numele [lui Iisus] cu evlavie fierbinte”, scrie el,
„tot ceea ce trebuie să facem este să ne atașăm de el, să ne agățăm de el și să îl repetăm domol, ușor și
în tăcere.”

Nu te grăbi în repetarea rugăciunii, îndeamnă Părintele Lev. Și nu o zi prea repede. Dacă obosești nu te
mai ruga. Dar chiar și atunci când nu te rogi, indiferent de orice altceva faci, încearcă să fii atent la
dorința de a rămâne întotdeauna în prezența lui Iisus. Sfânta Scriptură caracterizează această
stare astfel: „Dormeam, dar inima-mi veghea” (Cântarea Cântărilor 5, 2).

Care sunt urmările rostirii neîncetate a numelui lui Iisus? Părintele Lev ne încredințează: „Numele lui Iisus
este un mijloc concret și puternic de a-i transfigura pe oameni în realitatea lor cea mai profundă și
dumnezeiască”. El ne îndeamnă să spunem rugăciunea în tăcere în timp ce mergem la serviciu, în timp
ce mergem pe stradă, chemând numele lui Iisus peste fiecare om pe care îl vedem și încercând mereu să
ne purtăm într-un mod care să sugereze oamenilor din jurul nostru că noi încercăm să trăim pentru
Hristos.

(Norris J. Chumley, Tainele Rugăciunii lui Iisus, traducere de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași,
2014)

Arhimandritul Lev Gillet - The Jesus Prayer [Rugăciunea lui Iisus]

Norris J. Chumley, Tainele Rugăciunii lui Iisus, traducere de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași,
2014

Rugăciunea continuă a lui Iisus în mine.

Agra

Farouz
 Vinovaţi suntem de suferinţele nevinovaţilor copii
[Link]
pentru-cei-adormiti&catid=34&Itemid=255

 Condacul 3
      Vinovaţi suntem de necazurile lumii, de suferinţele făpturilor necuvântătoare şi de suferinţele
nevinovaţilor copii, fiindcă, prin căderea omului, s-au distrus fericirea şi frumuseţea făpturii. Tu, Cel mare
dintre suferinzii cei nevinovaţi, Tu singur ai puterea de a ierta tuturor, deci iartă şi întoarce lumii fericirea
pe care a avut-o, ca şi cei morţi şi cei vii să afle pacea, strigând: Aliluia!

A sărăcit ca noi să ne îmbogățim

Să ne aducem ca roade pe noi înșine, zidirea cea mai de preț și cea mai firească a lui Dumnezeu, să
redăm chipului „chipul”, să ne cunoaștem valoarea, să ne cinstim prototipul, să înțelegem puterea tainei
și din ce pricină a murit Hristos.

Să ne facem asemenea lui Hristos, pentru că și Hristos S-a făcut asemenea nouă, să ne facem pentru
Acesta dumnezei, deoarece și Acela S-a făcut pentru noi om; a primit ceea ce era de nimic, ca să ne dea
lucrul cel mai bun, a sărăcit ca noi să ne îmbogățim cu sărăcia Lui, a luat chip de rob, ca să ne desfătăm
de libertate, ca să ne înălțăm. A răbdat ispite, ca noi să biruim, a răbdat necinste, ca noi să ne înălțăm, a
murit ca să ne mântuiască, S-a înălțat din mormânt, ca să ne tragă spre Sine, pentru că păcatul a făcut
din noi stârvuri.

Sfântul Grigorie Teologul, Predici ale Sfinților Părinți la duminicile de peste an, Ed. Egumenița, 2009
CUM SĂ NE PREGĂTIM PENTRU A PRIMI
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Pilda evangheliei de astăzi s-a tălmăcit de atâtea ori şi se va mai tălmăci. Se va mai explica cum e cu
sămânţa, cu fiecare parte a pământului: unul ca drumul, altul pietros, altul îmburuienat şi altul pregătit
pentru a primi cuvântul. Ceea ce aş vrea să avem în vedere de data aceasta este, în primul rând,
căutarea cuvântului lui Dumnezeu. Iar în al doilea rând, cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie primit pe un
teren pregătit. Înainte de a asculta, de a citi din Sfintele Scripturi, trebuie să ne pregătim.
Pregătirea nu constă numai în a fi atenţi. Nu, este mai mult, căci înainte de a a fi atenţi, trebuie să ne
înmuiem inima, să nu mai fie de piatră. Şi ne înmuiem inima în timp. Până atunci, de multe ori sămânţa
bună cade în sufletul nostru şi apoi piere, pentru că nu poate prinde rădăcini în inima noastră de piatră.

Majoritatea dintre noi am devenit nesimţitori pentru că am fost prea mult răniţi, prea mult
încercaţi, dar în afara lui Dumnezeu. Pentru că, dacă am fi fost răniţi în Dumnezeu, rana
aceasta ar fi făcut inima noastră mai simţitoare.

Apoi inima noastră trebuie pregătită şi în sensul de a deveni curată. Întâlnesc oameni cuminţi şi
inteligenţi, care citesc Sfintele Scripturi, dar care le răstălmăcesc după inima lor. Nu mai seamănă deloc
cu ceea ce a vrut să spună Hristos şi Sfinţii Apostoli, şi nici cu ceea ce spune Biserica. Ei au înţeles
altceva, pentru că în inima lor cuvântul lui Dumnezeu a întâlnit şi altfel de mediu. De aceea inima trebuie
să fie curată, şi la aceasta ajungem prin spovedanie.

Aceasta ar trebui să fie preocuparea noastră: cum să ne pregătim sufletele ca să primească cuvântul lui
Dumnezeu, sămânţa cea bună. Pentru că, după aceea, totul va merge de la sine. Viaţa noastră va
fi plină de bucurie ca un câmp înflorit. Nu știu dacă aţi observat vreodată că pământul se
bucură nu când sămânța ajunge la pârgă, ci când a înflorit. Înainte de a face fapta bună,
cuvântul lui Dumnezeu ne umple inima. Dacă nu ni s-a umplut inima de bucurie, de acolo nu
va ieşi roadă. Dar dacă va fi bucurie, atunci vom da și altora. Sufletele noastre vor fi
preocupate de atâtea lucruri frumoase, încât chiar numai preocuparea aceasta ne va umple
de fericire. Gândiţi-vă dumneavoastră la o nuntă.

Cred că chiar nunta în sine nu e atât de importantă pentru miri, fiindcă mai mult decât nunta este
pregătirea pentru ea. Tot ceea ce înseamnă pregătirea aceasta aduce multă bucurie, atunci când mirii se
gândesc la fiecare lucru, la fiecare întâlnire, când se gândesc până și la fiecare zâmbet de pe faţa
celuilalt.
Iubiţii mei, a fi cu Hristos înseamnă a avea tot timpul în suflet sămânţă bună. Şi iată ce sămânţă este
aceasta: cea care ne înrudeşte cu cerul, cea care ne face dumnezei. Preocuparea de a primi cuvântul lui
Dumnezeu în inima noastră deja începe să ne aducă roadă, anume bucuria viețuirii cu Hristos. Aşa încât
dorinţa de a fi mai adevărat cu Hristos devine tot mai mare, dorinţa de-a urca cu Hristos pe Cruce devine
tot mai arzătoare. Vom înţelege cuvintele Mântuitorului: „Am să Mă botez cu un Botez”, adică Botezul
sângelui, „şi cu dor doresc să Mă botez”. Aceasta este îngemănarea noastră cu cerul, aceasta este
înrudirea noastră cu Dumnezeu, aceasta este cea mai înaltă, cea mai frumoasă nuntă pentru care
sufletul nostru se poate pregăti: a participa la nunta Mirelui ceresc, la care nu suntem nuntaşi, ci sufletul
nostru devine însoţitor al lui Dumnezeu, înrudindu-se cu El. De aceea, iubiţii mei, nu numai că în viața
aceasta omul nu se va plictisi trăind cu Dumnezeu şi pregătindu-se pentru apropierea de El, ci nu-i va
ajunge viaţa de aici ca să poată fi pregătit cu adevărat pentru întâlnirea și împărtăşirea cu Dumnezeu.

Fragment din predica Părintelui Ioan Cojanu la Duminica a XXI-adupă Rusalii (Pilda semănătorului), 11
octombrie 2015.

Farouz
Mare muceniță Filoftee

Cine are i se va da, cine nu are, si ceea ce are se va lua de la el.

Cat timp nu-mi cunosc inima mea si nu pot sta nici macar in fata ei, nu pot sta nici in fata lui Dumnezeu.

Dar am vazut ca : “nu uram decat ceea ce cunoastem”

DIALOGUL

'Doamne, Tu m-ai creat vorbind cu mine, / Și eu mă nasc vorbind cu Tine'

Dialogul este însăși liturghia.

Ființa liturghiei este dialogul iubirii dumnezeiești.

Acest dialog neamestecat

"'Doamne, Tu m-ai creat vorbind cu mine, / Și eu mă nasc vorbind cu Tine'. Acest dialog neamestecat, dar
în 'înrudire de chip', este taina misticii cre știne. Dialogul este însă și liturghia. Fiin ța liturghiei este dialogul
iubirii dumnezeiești. Chipurile vie ții în sine sunt iubire-dar, ritual-mi șcare, liturghie-răspuns" (Ierom.
Ghelasie Gheorghe).

[Link]

Trezvia – pentru ca Domnul sa vorbeasca inimilor, in locul meu

Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.

Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul, lui voi spune scarbele mele

Cand simtirea, mintea si voia se unesc, atunci aceasta putere se aduna in inima.

Când te rogi, roagă-te din inimă; când vorbeşti, vorbeşte din inimă; tot ce faci, fă din
inimă

„Când simţirea, mintea şi voia se unesc, atunci aceasta putere se adună în inimă.”

Lucrăm şi ascultăm înlăuntrul nostru rugăciunea.

Da, poţi fi fără gânduri. Vezi ce spun Sfinţii Părinţi: „Când simţirea, mintea şi voia se unesc, atunci
aceasta putere se adună în inimă.” Pentru o viaţă duhovnicească trebuie o inimă trează. Iar inima este
trează atunci când omul lucrează din inimă, atunci ea se încălzeşte. Întotdeauna neîncetat se încălzeşte,
întotdeauna se înflăcărează. Mereu aşa, toate, fiecare lucrare! Faceţi totul din inimă.

Eh, dar când se ivesc pe neaşteptate talazurile luptei, ne copleşesc gândurile cu griji de tot felul! Atunci
trebuie să alergăm degrabă acolo, acasă, cum spune Domnul, şi să tăcem. Pentru că nu putem să
alungăm de îndată gândurile, să tăcem. Să tăcem. Nu trebuie să ne gândim la acestea. Are Domnul
socoteala Sa, ştie ce putem şi ce nu putem. Şi, atunci când tăcem, ne smerim. Atunci trebuie să-i dăm de
lucru minţii noastre, căci a învăţat să rătăcească. Să-i dăm minţii de lucru să se roage. Să se roage din
inimă! Şi atunci aşa, treptat, să ne deprindem să ne rugăm şi rugăciunea ni se face obicei, ca orice
lucrare, pe care o înveţi şi apoi, fără să te mai gândeşti la ea, mâinile lucrează, şi se împlineşte lucrul.
Aşa şi rugăciunea, treptat. Apoi ajunge deprindere. Aşa că roagă-te înlăuntrul tău, fără cuvinte, iar când
Domnul va vedea osteneala, cum Îl căutăm din inimă şi dorim să fim cu El în veci, nedespărţiţi, atunci El
ne dă puterea Harului, şi inima se va ruga apoi neîncetat. Lucrăm şi ascultăm înlăuntrul nostru
rugăciunea.
Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Pace şi bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, pp. 45-46

" La vreme de ispită cel slab caută pe cine să dea vina, cel puternic îl caută pe Dumnezeu."
- Sfântul Ioan Gură de Aur

KAREMI

INOCENTA
Căci nu e nici o putere care să se poată împotrivi iubirii.

Rugăciunea stăruitoare înseamnă rugăciune din inimă. Din inimă ne rugăm Domnului. El nu cere de la noi
cuvinte filozofice. Lui trebuie să ne rugăm din inimă, ca părin ților:

„Ajută tuturor sufletelor și nu mă uita și pe mine, Doamne! Fă ca to ți să aibă pace, să Te iubească, a șa

cum Te iubesc îngerii. Și ne dă și nouă putere să Te iubim, a șa cum Te iubesc Preasfânta Maică, îngerii
și sfinții Tăi. Dă-mi și mie această putere, să Te iubesc cu tărie!”

Căci nu e nici o putere care să se poată împotrivi iubirii. Iubirea este putere nebiruită, căci Dumnezeu
este Iubire.

Starețul Tadei, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Ed. Predania

Maică Preacurată, pururea Fecioară, sufletul din mine nu-l lăsa să piară

„Eu sunt Chezașa celor păcătoși inaintea Fiului meu, care m-a încredin țat că îi va auzi pe
ei,
iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor, vor primi bucurie veşnică prin Mine”.
„Eu sunt Chezașa celor păcătoși inaintea Fiului meu, care m-a încredin țat că îi va auzi pe ei,
iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor, vor primi bucurie veşnică prin Mine”.

KAREMI [ SPERIETURA ]
Dragostea „mai mica”

Paie

[Link]
pfbid0Uj4rqYojz4wMhn3g2iqwQjqYy3KwsfPD6BxqE8Mgv3Vc9dJBm2jsYneZA1e5WThhl
CULORI
El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim
dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat.
„Liniștea (isihia) este neîntrerupta închinare lui Dumnezeu și starea în faţa Lui” (Sf. Ioan Scărarul).

Medicina Isihasta
– "Nu te fixa în sensul de respingere,

CULORI

Pain is happening to everyone

But suffering – is a choice.

Tot ce-l framanta si nu spune – Pr. Calistrat

Cine are i se va da, cine nu are, si ceea ce are se va lua de la el.

[Link]

CULORI

Să-ți fie mai aproape de tine decât tu însu ți