DOAMNE, TU MĂ CUNOŞTI

Introducere
În aceste momente de tăcere şi reflecţie, când noaptea coboară
încetişor peste localitatea noastră, avem ocazia de a scruta
inima şi mintea noastră şi, astfel, să ne cunoaştem mai profund
pe noi înşine. Avem multe dorinţe, multe probleme, multe răni
pe care le purtăm în fiinţa noastră, bucurii şi deziluzii, visuri şi
realitatea care marchează viaţa noastră. De multe ori am
îmbrăţişat o fericire doar aparentă, o fericire fără consistenţă, o
fericire pe care, de multe ori, chiar înainte de a o atinge, ea
dispare, se evaporă. Să mergem în căutarea unei fericiri care
poate vindeca, însănătoşi, o fericire care poate şterge acele răni
care sunt în inima noastră. Pentru că, de multe ori, când
credeam că nu le mai avem, rănile acestea erau prezente, erau
încă acolo, nu dispăruseră.
Căutarea fericirii nu e un lucru atât de uşor! Cere sacrificiu,
angajament. Încercând să transpunem în viaţă visurile noastre,
suntem dispuşi să sacrificăm timp, prieteni, sentimente şi
totuşi… nu suntem niciodată pe deplin fericiţi. Iată de ce în
această seară vrem să plecăm în căutarea fericirii adevărate! O
fericire care e capabilă de a vindeca rănile adânci ale inimii
noastre, de a împlini dorinţele noastre. Să-l lăsăm pe Dumnezeu
să fie în mijlocul nostru, să fie prezent în viaţa noastră, să vină
cu iubirea sa.

Moment de tăcere
Lector: Să invocăm în mijlocul nostru prezenţa Duhului Sfânt.
Duhule Sfinte, vrem să vii între noi, să ascultăm şoapta ta
divină, care ne inspiră, ne întăreşte, ne încurajează, ne
motivează. E adevărat, pentru a descifra mesajul tău,
recunoaştem că e greu, că nu întotdeauna reuşim. Atâtea alte
voci ne asaltează. Dă-ne discernământul de a şti mereu care este
glasul tău. Ştim că eşti mereu alături de noi, pentru că Isus
Cristos te-a trimis la noi pentru a ne ajuta să cunoaştem şi să
înţelegem cuvintele sale. Îţi cerem să ne oferi darurile tale
pentru a îmbogăţi viaţa noastră de zi cu zi.
Psalmul 139 (rostit împreună)
Atotştiinţa şi atotputernicia lui Dumnezeu
Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute.
Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti în întregime.
Tu mă învălui din faţă şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
prea înaltă ca să o pot înţelege.
Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?

Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;

dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor,tu eşti de faţă.
Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar ţine.

Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere

şi lumina să devină noapte în jurul meu!”,
dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine,
iar noaptea este luminoasă ca ziua
şi întunericul este ca lumina.
Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată!
Lucrările tale sunt admirabile!
Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta!

Oasele mele nu erau ascunse pentru tine

când am fost plămădit în taină,
ţesut în chip minunat în adâncimile pământului.
Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naşte
şi în cartea ta îmi erau scrise toate;
zilele erau fixate pe când nu era niciuna dintre ele.
Cât de adânci sunt, pentru mine,
gândurile tale, Dumnezeule,
de necuprins principiile lor!

Dacă le-aş număra, ar fi mai multe ca nisipul.

Când mă trezesc, tot lângă tine sunt.

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi vezi inima mea,

încearcă şi cunoaşte neliniştile mele!
 Vezi dacă nu merg pe o cale greşită
şi condu-mă pe calea veşniciei.

Cântec
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,6-9
Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus
Cristos, care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă
vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi, pentru o moştenire
nepieritoare, neîntinată, neofilită, păstrată pentru voi în ceruri.
Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru
mântuirea care este gata să fie manifestată în timpul de pe
urmă. Pentru aceasta vă bucuraţi, deşi acum, pentru puţin timp,
trebuie să vă întristaţi de felurite încercări, pentru ca valoarea
credinţei voastre, mai preţioasă decât aurul pieritor, care se
încearcă în foc, să fie un motiv de laudă, glorie şi cinste la
arătarea lui Isus Cristos. Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-
l vedea, dar crezând în el, tresăltaţi de o bucurie negrăită şi
glorificată, încredinţaţi că veţi ajunge la ţelul credinţei voastre:
mântuirea sufletelor.
Cuvântul Domnului
 Tânăr: Să ascultăm glasul Papei Francisc din exortaţia
apostolică Evangelii gaudium, în care vorbeşte despre
necesitatea bucuriei adevărate, a fericirii în inima noastră.

Bucuria evangheliei umple inima şi viaţa celor care se

întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de el sunt eliberaţi
de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare. Cu Isus
Cristos mereu se naşte şi se renaşte bucuria. Marele risc al
lumii actuale, cu multipla şi oprimanta sa ofertă de consum,
este o tristeţe individualistă care provine din inima comodă şi
avară, din căutarea înfrigurată de plăceri superficiale, din
conştiinţa izolată. Atunci când viaţa interioară se închide în
propriile interese, nu mai există spaţiu pentru alţii, nu mai încap
săracii, nu se mai ascultă glasul lui Dumnezeu, nu se simte
satisfacţia iubirii sale, nu palpită entuziasmul de a face binele.
Şi cei care cred se află în acest pericol sigur şi permanent. Mulţi
cad în capcană şi se transformă în persoane arţăgoase,
nemulţumite, lipsite de viaţă. Aceasta nu este alegerea unei
existenţe demne şi depline, aceasta nu este dorinţa lui
Dumnezeu pentru noi, aceasta nu este viaţa în Duh care provine
din inima lui Cristos înviat. Îl invit pe fiecare creştin, în orice
loc şi situaţie s-ar afla, chiar astăzi, să reînnoiască întâlnirea sa
personală cu Isus Cristos sau, cel puţin, să ia hotărârea de a se
lăsa întâlnit de el, de a-l căuta în fiecare zi fără încetare. Nu
există niciun motiv pentru care cineva să poată crede că această
invitaţie nu i se adresează, pentru că „nimeni nu este exclus de
la bucuria adusă de Domnul”. Pe cel care riscă, Domnul nu-l
dezamăgeşte, iar atunci când cineva face un pas mic spre Isus,
descoperă că el deja aştepta sosirea sa cu braţele deschise.
Acesta este momentul pentru a-i spune lui Isus Cristos:
„Doamne, m-am lăsat înşelat, în mii de chipuri am fugit de
iubirea ta, însă sunt aici încă o dată pentru a reînnoi alianţa mea
cu tine. Am nevoie de tine. Răscumpără-mă din nou, Doamne,
acceptă-mă încă o dată în braţele tale răscumpărătoare”. Ne
face foarte bine să ne întoarcem la el atunci când ne-am
pierdut! Insist încă o dată: Dumnezeu nu încetează niciodată să
ierte, noi suntem cei care încetăm să cerem milostivirea sa. Cel
care ne-a invitat să iertăm „de şaptezeci de ori câte şapte” (Mt
18,22) ne dă exemplu: el iartă de şaptezeci de ori câte şapte. Ne
ia din nou pe umerii săi, de fiecare dată. Nimeni nu va putea să
ne răpească demnitatea pe care ne-o conferă această iubire
infinită şi neclintită. El ne îngăduie să ridicăm fruntea şi să o
luăm de la capăt, cu o duioşie care nu ne dezamăgeşte niciodată
şi care poate întotdeauna să ne redea bucuria. Să nu fugim de
învierea lui Isus, să nu ne considerăm niciodată învinşi, orice s-
ar întâmpla. Nimic nu poate mai mult decât viaţa sa care ne
îndeamnă să înaintăm!

Tânăr: Paşi spre fericire

1. Foloseşte „ceilalţi” în loc de „eu” cât mai DES posibil.
2. Fii cât mai RAR posibil sensibil în ce priveşte lucrurile de
mică importanţă.
3. Fii plin de admiraţie şi NU lăsa gelozia şi invidia să-ţi
invadeze sufletul.
4. Gândeşte-te cât mai mult la ALŢII şi vorbeşte cât mai
PUŢIN despre tine.
5. Lumea NU îţi e datoare, aşa că încearcă să te aştepţi la cât
mai PUŢINE lucruri gratis.
6. Să NU te comporţi ca şi cum nu ai avea încredere în
nimeni.
7. Să UIŢI de fiecare dată critica, dar nu înainte de a te fi
autoanalizat.
8. NU te aştepta să fii apreciat întotdeauna.
9. NU fi suspicios
10. Ascultă CU DETAŞARE ce spun alţii despre tine.
11. Întotdeauna caută CALITĂŢILE celorlalţi.
 12. Evită să-ţi îndeplineşti îndatoririle cu
SUPERFICIALITATE.
13. Fă cât mai MULT posibil pentru ceilalţi.
4. NU da NICIODATĂ vina pe altcineva dacă ceva nu merge
cum trebuie.
15. NU fi NICIODATĂ morocănos dacă oamenii nu îţi sunt
recunoscători pentru favorurile acordate. 16. NU insista pe
respect şi consideraţie (vor veni de la sine dacă le meriţi).
17. NU mai cere aprobare pentru toate detaliile care privesc
părerile tale personale.
18. NU căuta în primul rând să te distrezi.
19. Iubeşte-i mai întâi pe ceilalţi.
20. NU fi niciodată egoist.
21. Nu fi părtinitor şi NU aştepta NICIODATĂ ca toţi să fie
prietenoşi cu tine
Ziua a doua – Novena la Adormirea Maicii Domnului
Întreaga ta viaţă, o, preacurată Fecioară Marie, a fost un şir
neîntrerupt de haruri, dar şi o corespundere din ce în ce mai
conştientă la har. Astfel, tu, deşi ai fost copleşită de har din
prima clipă a vieţii, ai progresat în virtute o dată cu vârsta, până
ai ajuns la acea maturitate a credinţei care nu-şi mai găseşte
locul pe acest pământ.
 Mijloceşte-ne şi nouă harul de a dori şi a căuta cu toată
sinceritatea înaintarea noastră sufletească. Fereşte-ne, Mamă
bună, de acel progres superficial, care urmăreşte numai cele
trecătoare. Însufleţeşte zelul acelora care s-au dedicat slujirii lui
Dumnezeu, pentru ca pilda lor să ne reamintească de râvna cu
care ai muncit tu, pentru a dobândi fericirea cerească.
Vino în ajutorul celor distruşi sufleteşte, mai ales, al celor
descurajaţi. Dă-le o rază de speranţă şi fă-i părtaşi de meritele
tale bogate. Amin.
Tatăl nostru….
Bucură-te, Marie…
Slavă Tatălui…

Cunună de rugăciuni la preasfântul Sacrament

1. Mă închin ţie, Părinte veşnic, şi îţi mulţumesc pentru
iubirea nesfârşită cu care ai binevoit să trimiţi pe Fiul tău, unul
născut, ca să răscumpere şi să se facă hrana sufletului nostru. Îţi
ofer toate închinările şi mulţumirile pe care ţi le aduc îngerii şi
sfinţii din cer şi sufletele drepţilor de pe pământ.
Te laud, te iubesc şi-ţi mulţumesc cu toată lauda, iubirea şi
mulţumirea cu care te laudă, te iubeşte şi-ţi mulţumeşte însuşi
Fiul tău în sacramentul Euharistiei şi te rog să faci ca şi el să fie
cunoscut de toţi, iubit, cinstit şi primit cu vrednicie în acest
sacrament dumnezeiesc.
Tatăl nostru...
2. Mă închin ţie, Fiule veşnic, şi îţi mulţumesc pentru iubirea
nesfârşită cu care te-ai întrupat pentru mine, te-ai născut într-un
grajd, ai crescut într-un atelier, ai suferit foame, sete, frig,
necazuri, trudă, dispreţ, prigoniri, biciuiri, spini, cuie şi moartea
pe lemnul crucii. Îţi mulţumesc împreună cu toată Biserica
luptătoare şi cu cea biruitoare, pentru nemărginita ta iubire cu
care ai orânduit preasfântul Sacrament, ca hrană a sufletului
nostru.
Mă închin ţie, în toate ostiile consacrate din lume şi îţi
mulţumesc în numele celor care nu te cunosc şi nu-ţi
mulţumesc. Aş vrea să-mi pot da viaţa ca să fii cunoscut, iubit
şi cinstit în acest Sacrament al iubirii şi pentru a împiedica
necinstirile care se săvârşesc.
Te iubesc, o Isuse al meu, şi doresc să te iubesc şi să te
primesc cu iubirea, curăţia şi simţămintele preasfintei tale
Mame şi cu iubirea şi desăvârşirea preasfintei tale inimi. O,
preaiubit mire al inimii mele, săvârşeşte acele lucrări pentru
care tu vii în mine în sacramentul Euharistiei şi fă mai degrabă
să mor decât să te primesc cu nevrednicie.
 Bucură-te, Marie...
3. Mă închin ţie, Duhule veşnic, şi-ţi mulţumesc pentru
iubirea nesfârşită, cu care ai săvârşit taina nespusă a Întrupării
şi pentru acea dragoste nesfârşită cu care ai plăsmuit din
sângele preacurat al preasfintei Fecioare Maria, trupul preasfânt
al lui Isus, spre a-l da apoi în sacramentul Euharistiei drept
hrană sufletului meu. Te rog să-mi luminezi mintea şi să curăţi
inima mea şi a tuturor oamenilor, pentru a cunoaşte această
mare binefacere a iubirii şi pentru a primi cu vrednicie
preasfântul Sacrament.
Slavă Tatălui...
Un mister de Rozariu – Primul mister de slavă – pentru
toate intențiile noastre bune.

LITANIA ÎN CINSTEA INIMII PREASFINTE A LUI

ISUS
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, ascultă-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe
noi,
Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi,

Inima lui Isus, Fiul Tatălui cel veşnic, miluieşte-ne pe noi, (*)

Inima lui Isus, plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei,
pururea Fecioare,*
Inima lui Isus, unită întru fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu,*
Inima lui Isus, nemărginită întru maiestate, *
Inima lui Isus, locuinţă sfântă a lui Dumnezeu, *
Inima lui Isus, chivotul celui preaînalt, *
Inima lui Isus, casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,*
Inima lui Isus, focar arzător al dragostei, *
Inima lui Isus, sălaşul dreptăţii şi al iubirii, *
Inima lui Isus, plină de bunătate şi de dragoste,*
Inima lui Isus, noianul tuturor virtuţilor, *
Inima lui Isus, preavrednică de toată lauda, *
Inima lui Isus, regele şi centrul tuturor inimilor,*
Inima lui Isus, în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale
ştiinţei, *
Inima lui Isus, în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii*
Inima lui Isus, în care Tatăl a binevoit, *
Inima lui Isus, dorul munţilor veşnici, *
Inima lui Isus, răbdătoare şi de mare milă, *
Inima lui Isus, darnică faţă de toţi cei care te cheamă, *
Inima lui Isus, izvorul vieţii şi al sfinţeniei, *
Inima lui Isus, împăcare pentru păcatele noastre,*
Inima lui Isus, copleşită de ocări, *
Inima lui Isus, zdrobită pentru fărădelegile noastre,*
Inima lui Isus, ascultătoare până la moarte, *
Inima lui Isus, străpunsă de suliţă,*
Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea,
Inima lui Isus, viaţa şi învierea noastră, *
Inima lui Isus, pacea şi împăcarea noastră, *
Inima lui Isus, jertfa păcătoşilor, *
Inima lui Isus, mântuirea celor ce nădăjduiesc în tine, *
Inima lui Isus, fericirea tuturor sfinţilor, *

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-

ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-
ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele
lumii, miluieşte-ne pe noi.

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,

R. Fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

Să ne rugăm:
Atotputernice, veşnice Dumnezeule, priveşte spre Inima
preaiubitului tău Fiu şi spre laudele şi îndestulările pe care ţi le
aduce în numele păcătoşilor, şi împăcat fiind prin ele, iartă-i pe
cei ce-ţi cer milostivirea în numele aceluiaşi Fiu al tău, Isus
Cristos, care cu tine vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
Amin.

Un moment de sinceritate cu Domnul

Îți Mulțumesc, Doamne
– pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din
tine!
– pentru muzica tăcută a Inimii tale, pe care mi-ai dezvăluit-o
auzului!
– pentru tot ce am simţit bun si minunat în viaţa mea!
– pentru tot ce, prin harul tău, am înţeles!
 – pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
– pentru iertarea pe care, dăruind-o, am dobândit pace!
– pentru bucuria fiecărei clipe trăite în tine, Doamne!
– pentru toate cadourile spirituale care mi-au  îmbogăţit 
fiinţa!
– pentru viaţa mea, care e a ta, o mica parte a simfoniei
existenţei!
– pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii tale
pentru mine!
– pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj,
regăsindu-te!
– pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de
clipă!
– pentru tot ce am creat prin tine bun şi frumos, aducând cu
umilinţă laudă Împărăţiei tale divine!
Iartă-mă, Doamne:
– pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut!
– pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit!
– pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit!
– pentru tot ce aş fi putut sa înţeleg şi nu am înţeles!
– pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat!
– pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o!
 – pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-
o!
– pentru Lumina pe care aş fi putut să o primesc şi nu am
primit-o!
– pentru viaţa pe care aş fi putut să o ocrotesc şi nu am
ocrotit-o!
– pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini si nu le-am
împlinit!
– pentru necunoscutul în care aş fi putut sa păşesc şi, din
teamă, nu am îndrăznit să păşesc!
– pentru iubirea pe care aş fi putut să o exprim şi nu am
exprimat-o!
– pentru tot ce puteam sa creez bun şi frumos şi nu am creat
pentru gloria ta,  Doamne, şi a Împărăţiei tale divine!
Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe tine, Doamne, care
eşti Mila şi Iubirea infinită, te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu
nesfârşita ta Iubire şi Lumină! Amin.