22 Rose Therese de Lisieux New 02

Pustiirea firii omenesti si parasire

Sfânta Evanghelie după Luca
Capitolul 2

34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi
spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
Cine se roaga numai cand se roaga

Cum putem preveni împrăștierea gândurilor în timpul rugăciunii?

Omul nu trebuie să aștepte rugăciunea ca să nu se-mprăștie, ar trebui să nu se împrăștie nici când nu-i
rugăciune. 
ARH Teofil Paraian

Rugăciunea inimii desemnează, aşadar, punctul în care acţiunea mea, rugăciunea

mea se identifică cu acţiunea, cu rugăciunea continuă a lui Iisus în mine.
Ea este locul cunoaşterii de sine, în care omul se vede aşa cum este el cu adevărat şi, în acelaşi timp, locul
depăşirii eului propriu, locul în care omul îşi înţelege fiinţa sa ca fiind templul Sfintei Treimi, locul unde
chipul îşi întâlneşte Prototipul. În camera lăuntrică a inimii sale, omul îşi descoperă propriul fundament,
depăşind astfel graniţa tainică dintre creat şi necreat. În inimă, ne spun Omiliile Sfântului Macarie, se
găsesc adâncimi de nemăsurat. Dumnezeu e acolo cu îngerii; acolo sunt lumina şi viaţa, împărăţia şi
apostolii, cetăţile cereşti şi bogăţia harului; toate sunt acolo”.
Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii XV, 32 şi XLIII, 7 la Kallistos Ware, Rugăciunea lui Iisus în
spiritualitatea ortodoxă, tipărită de Editura „Orthodoxos Kypseli” din Tesalonic, Grecia, pentru Asociaţia „Sf.
Grigorie Palama” din România

Rugăciunea inimii desemnează, aşadar, punctul în care acţiunea mea, rugăciunea mea se
identifică cu acţiunea, cu rugăciunea continuă a lui Iisus în mine.

Rugăciunea inimii desemnează, aşadar, punctul în care acţiunea mea, rugăciunea mea se
identifică cu acţiunea, cu rugăciunea continuă a lui Iisus în mine.

Cine se roaga numai cand se roaga

Cum putem preveni împrăștierea gândurilor în timpul rugăciunii?
Omul nu trebuie să aștepte rugăciunea ca să nu se-mprăștie, ar trebui să nu se împrăștie nici când nu-i
rugăciune. 
ARH Teofil Paraian
Siluana : lacrimile de pocainta sunt lacrimile lui Hristos insusi (pr. Marc Antoine
Costa de Beauregard)

Impartasirea talharului de suferinta lui Hristos

Raceala duhovniceasca – mai bine sa fii rece decat sa te-aprinzi cu pietismul sau cu
imaginatia
Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră o aţi părăsit.

Slavă îndelung răbdării Tale, DOAMNE, SLAVA TIE, DOAMNE, Slava Tie! Amin

In iadul nostru, unde este sufletul lui Hristos, in rai cu talharul, unde sta ca un Dumnezeu
17 Aprilie

Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea!

Dan, Florentin, Eu – punerea in primejdie a Vietii mele de catre Mama

38 :00 Pustiirea firii omenesti si parasirea

Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit…. ?

Hristos coboara in inima acelui talhar, in iadul lui, si vede pustiirea firii omenesti
IN DURERE ESTI MAI ATENT

„Nu mă rog pentru ca durerile să plece, ci pentru ca tu să le preţuieşti corect şi să le

înţelegi”

ARHIMANDRITUL IOAN KRESTIANKIN CUVINTE DUHOVNICEŞTI

Durerile sunt crucea care arde păcatele pe care noi nu le recunoaştem a fi păcate. Şi de aceea
trebuie să mulţumim milosârdiei lui Dumnezeu, trimisă nouă prin dureri. Fiecărui creştin îi revine să treacă
prin focul păcatelor şi e uşor de înţeles aceasta, căci nu există om care să fi trăit şi să nu fi greşit. De
asemenea, printre urmările păcatelor se află şi bolile. Nu mă rog pentru ca durerile să plece, ci pentru
ca tu să le preţuieşti corect şi să le înţelegi.

Comoara trebuie împărţită, dar cu chibzuinţă, nu oriunde, ci în Biserică, în mâini de nădejde. Nu

merită să crezi în născocirile omeneşti, cum că sănătatea ta este în mâinile lor şi că ştiinţa şi capacităţile
lor pot trece peste hotărârea lui Dumnezeu. Chiar tu însuţi ai devenit cu timpul mai atent. Şi aceasta
arată că îngerul tău păzitor este cu tine şi te povăţuieşte la nevoie.

Cea mai grea stare în care poate ajunge un om este cea în care se simte părăsit de Dumnezeu dar,
cunoscând neputinţa noastră şi viclenia vrăjmaşului în astfel de momente, Domnul nu îngăduie acest rău
pentru mult timp. Iar faptul că mândria s-a risipit s-a făcut tot din mila lui Dumnezeu. Fereşte-te de
tristeţe şi de deznădejde, căci această vrăjmăşie e ştiută.

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, pp. 35-36)

Cei de jos ii pot pomeni pe cei de mai de sus decat ei ? In sufletele lor…, la Liturghie …?

Cuvios, cu evlavie

Fara inchipuiri, fara impotrivire, cu smerenie

Er – Frici, bombardamente si balauri din trecut

Fii binecuvântat!
M. Siluana
Fii binecuvântat!

Aur: mama lui a fost terorizata de bombe in timpul unei operatii

Tata : a lipsit de la scoala vreo luna (sau doua) si a « trait » invingerea vointei lui de catre frica
Eu – din cauza lui mama mea : traiesc frica de a nu exista, de a fi irelevanta lipsita de importanta « orice as
face » pentru mama mea – la fel, Marius, pentru tata. Frica asta e totala pentru mine, cand ma cuprinde nu
mai pot sa fac nimic. Ma cuprinde mai ales atunci cand nu pot sa fac ceva important pentru mine – cam la
fel ca la tata, cu scoala….
Mai tarziu, am devenit pentru mama mea un fel de piedica, ceva cu care ea rivaliza in importanta fata de
tatal meu. Un motiv de a-si pierde statutul social in fata tatalui meu – deci banii.
Eu – frica de a nu reusi, panica inainte de a face ceva de care depinde modul in care sunt vazuta, valoarea
mea in fata cuiva de care depinde… stabilitatea mea emotionala, viata mea, ….

Er – Cum ma rog - Locul Inimii

PENTRU CĂ MI-A FOST TEAMĂ SĂ NU SE PIARDĂ

''Ni se pare câteodată că dacă am putea să uităm jignirea, atunci am putea ierta; dar a uita este peste
puterile noastre – „Doamne, dă-ne nouă a uita!”. Dar aceasta nu este iertare; să uiţi nu înseamnă să ierţi.
Iertarea înseamnă să-l vezi pe om aşa cum e, cu păcătul său şi cu ceea ce îl face să fie insuportabil, şi să
spui: Te voi purta ca pe o cruce; te voi purta până în Împărăţia lui Dumnezeu, fie că vrei, fie că nu. Bun
sau rău, eu te voi purta pe umerii mei, te voi aduce la Domnul şi-I voi spune: "Doamne, l-am purtat pe acest
om în tot timpul vieţii mele, pentru că mi-a fost teamă să nu se piardă. Acum iartă-l şi Tu, în numele
iertării mele!"
Mitropolitul Antonie de Suroj…
GRACE wins every single time

Octava adevărului

de Sandu TUDOR
Adevărul poate fi tâlhărit sau numai furat,
Poate fi născocit, întâlnit sau câştigat,
Poate fi încă ghicit sau poate fi dat,
Dar nu e mântuitor decât întrupat.

Sandu Tudor a murit la Aiud intr-o zi de 17 noiembrie a unui an incert (1960 sau 1962).

În măsura în care tu Îi vei arăta lui Dumnezeu cine eşti, în aceeaşi măsură
Dumnezeu ți se va descoperi ţie.

Epifania Acasa
16 ore · 

RUGĂCIUNEA ÎN DUH ȘI ÎN ADEVĂR

Hristos a înviat!
Femeia din Evanghelia de astăzi căuta apă şi, iată, a găsit nu numai fântâna lui Iacob, pe care o ştia, ci a
descoperit Izvorul Vieţii. Era o persoană deschisă, care nu a fost numai dispusă spre dialog, ci, atunci
când a fost provocată de Hristos în mod deschis, și-a recunoscut starea ei de păcătoşenie, cum că trăia în
desfrânare. Această mărturisire i-a fost suficientă femeii ca să se împărtăşească de apa cea vie, iar dacă
s-a adăpat din ea, nu numai că n-a mai însetat, dar apoi a fugit în sat şi a vestit tuturor, împărtășindu-le din
această apă vie, apa vieţii celei veşnice, cuvântul lui Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi, dacă vrem să-L căutăm pe Hristos, să-L căutăm sincer! Dacă vrem să-L căutăm pe
Hristos, să ne descoperim pe noi înşine! Altfel Hristos nu invadează, nu cucereşte cetatea noastră. Pentru
că orice om care păstrează păcatul în sufletul lui, care ascunde răutatea în inima lui, care păstrează şi
cultivă patimile este duşman al lui Hristos sau, mai precis, Îl vede duşman pe Hristos, Care ar începe
dialogul cu fiecare dintre noi amintindu-ne de un păcat pe care poate n-am vrea să-l ştie nimeni, ba mai
mult, poate n-am vrea să-l mai ştim nici noi că-l avem.
De aceea oamenii trebuie să-L caute pe Dumnezeu, să se roage Lui în duh şi în adevăr. Adevărul nu
începe cu celălalt, adevărul începe cu sine. Ca să fii într-un dialog cu Dumnezeu, ca să fii în rugăciune,
trebuie să-I spui lui Dumnezeu cine eşti tu, şi El îţi va arăta Cine este El.
În măsura în care tu Îi vei arăta lui Dumnezeu cine eşti, în aceeaşi măsură Dumnezeu ți se va
descoperi ţie. Pentru că Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină se cade să I se închine în duh şi în
adevăr; să vină nu numai cu trupul la biserică, să se roage nu numai cu buzele, ci și cu sufletul, cu
duhul, şi pe acesta să-l aşeze tot timpul în adevăr(*). Aşa încât pe Dumnezeu poţi oriunde să-L
întâlneşti, dacă vii cu sufletul deschis spre a-I spune adevărul.
Fragment din Predica Părintelui Ioan Cojanu la Duminica Femeii Samarinence (29 mai 2016).
(*) Eu sunt Calea Adevarul si Viata
Să vorbești deschis lui Hristos, Maicii Domnului, Îngerilor, Sfinților

Oriunde te-ai afla, să vorbești deschis lui Hristos, Maicii Domnului, Îngerilor, Sfinților!
SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL CUVINTE DUHOVNICEŞTI
Oriunde te-ai afla, să vorbești deschis lui Hristos, Maicii Domnului, Îngerilor, Sfinților. Să le spui tot ceea ce
vrei. Să zici: „Hristoase al meu, Maica Domnului, știi intenția mea. Ajută-mă!”. Astfel, simplu și cu
smerenie, să vorbești mereu cu ei despre orice te preocupă, după care să rostești rugăciunea: „Doamne,
Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”.
Gheronda, mulțumirea și durerea mea cea mare este problema rugăciunii. Mă aflu foarte în urmă. Ce să
fac?
Oriunde te-ai afla, să vorbești deschis lui Hristos, Maicii Domnului, Îngerilor, Sfinților. Să le spui tot ceea ce
vrei. Să zici: „Hristoase al meu, Maica Domnului, știi intenția mea. Ajută-mă!”. Astfel, simplu și cu
smerenie, să vorbești mereu cu ei despre orice te preocupă, după care să rostești rugăciunea: „Doamne,
Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești 6 – Despre rugăciune,  Editura Evanghelismos,
București, 2013, pp. 16-17)

Psalm alcătuit de Stareţul Efrem Katunakiotul

Cercetează-mi sufletul
Şi vindecă-mi rănile,
Deschide-mi ochii sufletului,
Pe care i-au închis păcatul, neascultarea, îndepărtarea.
Iubeşte-L pe Acesta,
Că Acesta ne-a iubit mai întâi.
Iubeşte-L pe Acesta,
Că Acesta este numai iubire.
Iubeşte-L pe Acesta,
Că Acesta ne aşteaptă cu bucurie şi dragoste până când vom ieşi din stricăciune
Şi ne vom supune Lui.
Să-L urmăm pe Acesta
Care este ridicat pe Cruce.
Să-L urmăm pe Acesta
Şi vom afla bucuria.
Dumnezeu este dragoste, pace şi bucurie,
Iubiţi pe Dumnezeu
Şi daţi slavă numelui Său.
Nimic să nu preţuiţi mai mult decât dragostea Lui.
Toate cu înţelepciune şi cu grijă părintească le-ai făcut.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Care este izvorul nesecat al păcii?

PĂRINTELE SOFIAN BOGHIU CUVINTE DUHOVNICEŞTI

Cine se roagă din toată inima, adâncind cuvintele rugăciunii, pe lângă împlinirea cererilor sale, dobândeşte
pacea lăuntrică, pe care nu o poate dărui lumea.

Prin rugăciune se poate dobândi de la Dumnezeu orice Îi cerem. Numai să fie vrednice de Dumnezeu
rugăciunile noastre.

Trebuie ca rugăciunea să fie făcută cu inimă curată, cu stăruinţă şi cu smerenie. Însuşi Mântuitorul Iisus
Hristos ne făgăduieşte împlinirea rugăminţilor noastre, atunci când zice: „Toate câte veţi cere, rugându-vă
cu credinţă, veţi primi”. Şi iarăşi: „Cereţi şi vi se va da”.

Cine se roagă din toată inima, adâncind cuvintele rugăciunii, pe lângă împlinirea cererilor sale, dobândeşte
pacea lăuntrică, pe care nu o poate dărui lumea – acea pace făgăduită de Domnul Iisus Mântuitorul, Care
spune: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu”. Şi în acest fel
simţim o siguranţă, simţim că nu suntem singuri pe lume, numai cu oamenii, ci cu noi este
Dumnezeul părinţilor noştri, Care ne ocroteşte şi ne apără în viaţa pământească.
(Arhimandritul Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea - însușirile trăirii ortodoxe, ediția a doua, revizuită si
adăugită, Editura Fundația Tradiția Românească, București, 2002, p. 102)

Cum să Îl iubim pe Dumnezeu?

SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV CUVINTE DUHOVNICEŞTI

Jertfa bine primită de Dumnezeu este smerenia inimii, străpungerea duhului. Cu mâinile îşi întoarce
Dumnezeu faţa de la jertfa adusă cu nădăjduire în sine, cu părere trufaşă de sine, de-ar fi jertfa aceasta şi
ardere de tot.
Nu te aprinde cu flacără materialnică – flacăra sângelui tău.

Iubeşte-L pe Dumnezeu aşa cum a poruncit El să fie iubit, iar nu aşa cum socot să Îl iubească visătorii care
se amăgesc pe sine.
Nu-ţi născoci ţie extaze, nu-ţi pune în mişcare reverii, nu te aprinde cu flacără materialnică – flacăra
sângelui tău. Jertfa bine primită de Dumnezeu este smerenia inimii, străpungerea duhului.

Cu mâinie îşi întoarce Dumnezeu faţa de la jertfa adusă cu nădăjduire în sine, cu părere trufaşă de sine,
de-ar fi jertfa aceasta şi ardere de tot.

Trufia aprinde sângele, stârneşte închipuirea, trezeşte viaţa căderii

Trufia pune în mişcare nervii, aprinde sângele, stârneşte închipuirea, trezeşte viaţa căderii;
smerenia linişteşte nervii, potoleşte mişcarea sângelui, nimiceşte visarea, omoară viaţa căderii,
deşteaptă viaţa în Hristos lisus.

„Ascultarea este mai bună decât jertfa, şi supunerea mai bună decât grăsimea berbecilor”, a grăit Prorocul
către împăratul israilitean, care îndrăznise a aduce lui Dumnezeu jertfă neputincioasă (I Regi 15, 22); voind
a aduce lui Dumnezeu jertfa iubirii, nu o aduce după bunul tău plac, sub o înrâurire nechibzuită, adu-o cu
smerenie, la vremea şi în locul pe care le-a poruncit Domnul.
Locul duhovnicesc, singurul în care ni s-a poruncit a aduce jertfele duhovniceşti, este smerenia. (Pateric.
Din spusele Preacuviosului Pimen cel Mare).
Domnul a însemnat trăsăturile cele adevărate şi vrednice de crezare ale celui ce iubeşte şi ale celui ce nu
iubeşte. El a spus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu. Cel ce nu Mă iubeşte, nu păzeşte
cuvintele mele.” (Ioan 14, 23-24).
(Sfântul Ignatie Briancininov, Despre înșelare, Editura Egumenița, Galați, 2010, pp. 146-147)

Cred, ca să pot înțelege

Vs

Aud pe Hristos in inima mea si cred

Mircea Toplean
Chiar și mințile cele mai strălucite, sau mai ales ele, rămân închise față de lucrurile care se află dincolo
de orizontul gândirii lor. Pana intr-o zi când apare un cineva pe care să-l iubească pentru ca astfel sa-l
creadă. Doar așa trecem dincolo de noi însine, lăsându-i pe alții să ne locuiască și să ne schimbe. Doar
în acest fel devine adevărata afirmatia că mai întâi iubim si abia mai apoi gândim! E valabil asta cu
profesorii care ne impresioneaza, cu autorii la care tinem, cu mentorii, cu terapeuții, personajele (din cărți
si filme), cu prietenii. Asta nu e o pledoarie pentru sentimentalism, dimpotrivă, mă enervează numărul tot
mai mare de sentimentali nătângi. La fel de tare ma enerveaza si bișnițarii de idei, cei care freaca toata
ziua chestii luate de prin carti si de la altii desi se vede de la o posta ca in ei nu se schimba NIMIC. Deci,
da, oamenii gândesc prost pentru că iubesc puțin. Gânditi-vă: poți să iubești și să fii prost? Sau sa ma
exprim altfel: poți să gândești bine, profund și curajos când NIMENI nu contează cu adevărat pentru tine?
PS: repet: învârteala de vorbe și concepte nu se pune.
https://www.facebook.com/mircea.toplean/posts/10221865945695413

Pimen

'Pentru asta am devenit preot. Să învăţ a muri în fiecare zi. Ne pregătim în fiecare zi de marea întâlnire cu
El'.

Biruinta Lui

Pentru mine inseamna o certitudine : ca, orice s-ar intampla, binele invinge –
Necazul meu e ca in timp, certitudinea mea si-a schimbat rolul, si a devenit o scuza pt a amana lucrul
rugaciunii

Certitudine - Garantie

Certitudine – ca Tu o sa ma aperi

Garantie – pe baza certitudinii – ca orice as face, Tu o sa ma aperi, deci pot si sa nu fac nimic, deci pot si
sa fac orice vreau eu

L-am parasit pe Dumnezeu

Rusinea, parasirea lui Dumnezeu. L-am parasit pe Dumnezeu pentru ca nu simteam chemare sa ma rog
noaptea, asa cum imi cerusem eu-mie.

Si s-a lasat intunericul in inima mea. Si in intuneric a stralucit singura icoana pe care am atins-o, icoana de
la Sf. Silvestru. Icoana care a pastrat pentru mine amintirea atingerii de Dumnezeu.

Am inteles atunci ca-I intunericul generatiilor din urma mea, care n-au trait viata lor cu Dumnezeu, si e
intunericul vietii mele – cea pe care n-am trait-o cu Dumnezeu, adica cea mai mare parte.

Păcatele moștenite de la părinți, moși și strămoși

Vasiu Laura
13 ore · 

Duminica orbului din naștere

La întrebarea îndreptățită a Apostolilor: "Învățătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a născut
orb?", Iisus răspunde: "Nici el n-a păcătuit și nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrarea lui Dumnezeu."
(Ioan 9, 2-3)
Despre păcatele moștenite de la părinți, moși și strămoși, am întâlnit la Mitropolitul Antonie al Surojului un
fragment lămuritor:
"Fiecare generație moștenește de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părintii lor și de la
înaintașii cei mai apropiați) caracteristici ale minții, inimii, voinței, particularități ale corpului, probleme
rezolvate și nerezolvate. Dacă părintii au rezolvat în ei înșiși o anumită problemă, ei le transmit copiilor o
omenitate mai șlefuită, eliberată de acea "problemă blestemată", ca să folosim expresia lui Dostoievski.
Dacă ei nu vor fi în stare să o rezolve, generația următoare se va lovi de ea mai devreme sau mai târziu. Și
eu am întâlnit oameni care-mi spuneau:
"Am cutare sau cutare ispită, apare în mine cutare sau cutare problemă. De unde și până unde?”
Și, ”săpând” în trecutul lor, reușeam să găsesc de câteva ori la strămoșii și la părinții lui aceeași problemă
nerezolvată. Problema apărea în fața acelui om, care o rezolva tocmai fiindcă știa că e un lucru moștenit și
că rezolvând-o, o rezolva atât pentru sine cât și pentru bunica sa, pentru bunicul său, pentru străbunicul
său și pentru părinții săi”.
Să ne învrednicească Dumnezeu să lăsăm moștenire copiilor și nepoților noștri, o viață demnă și senină!

26 Mai - Er – Mi-era frica sa ma rog

… si atunci, am descoperit sinceritatea

mi-era frica de greu, de sacrificiu, de nevointa

„Cu blîndeţe spune cuvîntul: Mîntuieşte-mă!”

„Totul se rezolvă de la sine dinaintea feţei încordate.”
[3] „Cu blîndeţe spune cuvîntul: Mîntuieşte-mă!” „Totul se rezolvă de la sine dinaintea feţei încordate.”
(germ.) Ultima propoziţie este criptică. Nu e clar despre a cui faţă e vorba: a lui Vulcănescu, a lui
Dumnezeu… Probabil e vorba de Dumnezeu ca judecător, aşa cum pare să sugereze alternativa „Gericht”,
tribunal al oamenilor.

http://www.marturisitorii.ro/2016/12/18/cu-blandete-spune-cuvantul-mantuieste-ma-mircea-vulcanescu-in-
visul-surorii-sale-mihaela-vulcanescu-povestit-lui-mircea-eliade-scrisoare-document/

Hristos vine atunci când Îi semeni

Cu ceva timp în urmă m-am întâlnit cu un părinte pe care îl iubeam mult. Și l-am întrebat:
– Gheronda, L-ai văzut vreodată pe Hristos?
– Da, părinte, L-am văzut, a mărturisit el cu frângere de inimă, cu evlavie.
– Gheronda, cum este Hristos?
– Părinte, Hristos este așa cum Îl prezintă Evanghelia, este neprihănit, bun, simplu și accesibil.
– Și când s-a întâmplat aceasta, când L-ai văzut? Aceasta a fost următoarea mea întrebare, plină de
uimire.
– Părinte, L-am văzut pe Hristos atunci când am iubit fără să aștept nimic în schimb, a șoptit Gheronda cu
ochii plecați, care se umpluseră deja de lacrimi de iubire nețărmurită pentru Hristos. M-am golit ca om de
mine însumi și m-am umplut cu Hristos. Am dat totul și nu am primit nimic de la oameni. Atunci vine El,
când Îi semeni.
Această frază: „Hristos vine atunci când Îi semeni” s-a întipărit în adâncul inimii mele. Da, iubirea
adevărată este cea care știe să se jertfească și să piardă (tot ceea ce este lumesc – n. trad.). Ea dă totul,
fără să țină socoteală ce a dat. Ea se jertfește, ca să trăiască celălalt. Ea este trădată, răstignită și totuși
ea iartă. Iubirea știe să spună și să înțeleagă acestea: „Ia raiul meu și dă-mi iadul tău.”
(din cartea „Viață fără rețete” a părintelui Haralambie Papadopoulos)
via Marturieathonita.ro

Preotul niciodată nu trăieşte singur

Vasiu Laura
Preotul niciodată nu are voie să aibă inima goală, el niciodată nu trăieşte singur, ci întotdeauna cu toţi cei
cu care laolaltă se împărtăşeşte. El se pune martor al dragostei lui Hristos, prin slujirea lui cu care-i
cuprinde pe toţi credincioşii în inima sa, în toată vremea. Asta o spun pentru preoţia ce-o aveţi fiecare.
Fiecare dintre voi, trezindu-se din somn, este ca preotul care-i deţine în inimă pe toţi, martor fiind el al
dragostei lui Dumnezeu faţă de credincioşi. Când se trezeşte, credinciosul trăieşte şi el disponibilitatea de
a fi prin viaţa lui ca Hristos printre oameni, toată ziua. Aceasta e angajarea ce-o face, martor lângă el fiind
preotul care atrage atenţia: “să ştii că te-ai trezit cu viaţa lui Hristos în tine!” şi, auzind lucrul acesta, pui în
valoare, iei în primire totul împreună cu preotul. Şi aşa, ne trezim toţi laolaltă în Biserică, la Sfânta Liturghie
(cu gândul măcar, dacă nu am putut veni). Cu aceeaşi chemare pe care-o simte preotul slujitor care-i
cheamă pe oameni, vii şi tu de acasă la Biserică. Toţi suntem deci preoţi, în felul nostru, întru răspunderea
ce o avem fiecare, separat, de a-i aduna în inimă pe semenii noştri, aşa cum o face Hristos şi preotul -
martor al faptului că Domnul Hristos ne iubeşte pe toţi. De aceea slujeşte preotul în toată vremea, în inima
lui, în Biserică, sau pe unde se află. Dacă toată lumea se trezeşte cu acest simţământ, atunci el să
lipsească oare? Preotul trebuie să fie în capul rândului, să-i adune pe toţi în staulul dragostei lui Hristos.
Nu vă supăraţi, să nu cadă cineva în impresia că prin ceea ce spun aş vrea, chipurile, să afişez că aş şti
mai mult decât voi anumite lucruri, dar îmi este pur şi simplu teamă să nu le comunic şi altora înţelesurile
tainei ce-o citesc din expresiile folosite de Mântuitorul. Mi-e frică să ţin pentru mine şi să n-o spun mai
departe, pentru că e limpede că aşa a gândit Hristos, cum scrie acolo, numai că foarte puţină lume îl
citeşte în profunzime pe Mântuitorul, din Sfânta Evanghelie. Dacă L-ar citi, oamenii nici nu s-ar mai scula
din genunchi când ascultă Evanghelia, copleşiţi de minunea ce-o aud din gura lui Hristos care le vorbeşte
cu dragoste în Biserică. Parcă nu am mai îndrăzni să ne ridicăm, fiindu-ne teamă nu cumva, după aceea,
să dăm paşi greşiţi în afara tainei despre care am aflat, în clipa când L-am ascultat pe Mântuitorul
vorbindu-ne cu încredere, ca unora ce-L primim din tot sufletul nostru.

Părintele Miron Mihăilescu

Intrebari pt parintele Ioan

Copiii avortati – pravila mc. Antonia

Duhovnic
Rugaciune in garsoniera
Cum il gasesc pe Dumnezeu daca n-am fost crescuta crestina
Ce-nseamna sa fii sincer cu Dumnezeu
Cum e Dumnezeu pe care-L cunoasteti dvs. Personal ?

Oamenii raniti se mantuiesc mai usor ?

Am gresit tot – Ce sa fac ?

Langa un Dumnezeu Persoana nu obosesti, nu strigi la El, nu-L tragi de maneca sa-
ti dea atentie, nu negociezi, nu te chinuiesti sa vezi cum esti vazut : daca esti bine,
daca esti rau, daca ai nota buna din partea lui

Vasiu Laura
12 ore · 

"Dumnezeul lor e un principiu abstract, impersonal, sau un ”suflet al lumii”, niciodată o persoană, mereu o
categorie: ființa supremă, Logosul cosmogonic, factorul transcendent, alteritatea absolută, ideea, deus
otiosus etc. Nu e întâlnire, nici cunoaștere mistică, nu e iubire, nu e Tată, nici Mântuitor, nu sfințește prin
harul Său și nici nu se îngrijește providențial de integritatea Creației. Ethosul filozofic rămâne agnostic,
sceptic, nihilist sau ateu, dar mai cu seamă egocentric, până la caricatură.
De când a fost ”expediat” Sf. Pavel din Areopagul atenian și până la gânditorii moderni sau contemporani,
filozofia a ”ajutat” teologia, pe filieră platonică, aristotelică sau printr-un moralism de sorginte stoică, dar n-a
avut măsele pentru a digera Revelația, care este Fapt ireductibil, teofanic, suprarațional, supra-sensibil,
neanalizabil, paradoxal și atestabil într-un singur fel: prin credința în cele relatate de martorii direcți. Hristos
nu concurează cu sophia greacă și nu a predat vreun sistem, după cum nu s-a adresat vreunei secte
gnostice de inițiați, tot așa cum nu a ”recomandat” vreun adevăr oarecare, ci s-a dezvăluit pe Sine ca
Adevăr întrupat: aceasta e nebunia Crucii, pe care vanitatea seacă a omului redus la el însuși o respinge,
după ce-i dă târcoale.
Pe scurt, nimic nou în prăpastia care separă Dumnezeul filozofilor de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și
Iacob, așa cum bine a notat Pascal, după noaptea înlăcrimată în care a cunoscut extazul, ieșind din
capcana geniului său intrinsec, precum au ieșit evreii din captivitatea egipteană și, mai apoi, babilonică."
preluare - Florentina Borgovan

TESTAREA LINISTII pe care mi-o da aceasta relatie personala

E in momente de grea incercare, patimase

Cu dureri trupesti, palpitatii

Sa invat sa lucrez cu Dumnezeu

30 Mai Teoria lui nu puteai fi mai mult decat ceea ce esti

31 Mai RM cand spui rugaciunea in Iisus te adresezi tuturor oamenilor, mai ales
celor care-ti sunt vrasmasi

Sfânta Evanghelie după Matei

Capitolul 6
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în
ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi
voi de la El.
9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava
în veci. Amin!

Isaia
Capitolul 40
1. "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru.
2. "Daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită şi
că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale".

31 Mai De cate ori te-a sunat sa te-ntrebe ce mai faci?

De cate ori se intereseaza Simona ce mai faci tu?

Bautura si conturile – singurele preocupari – atata este el, nu e mai mult

Varianta: lucrez ca bona interna il las sa stea in casa, dar apoi?

O sa-mi fie greu; m-am obisnuit cu el.

Mi-e greu sa vad ce-o sa fac langa el inca 10 ani

Minciunile cu zambet galben de iepure fricos; sfidarea unui fricos

Simbolul casei – acoperisul – aduna impreuna pe cei care au ceva comun

Am bagat frica in Aur si Dan si asta a devenit ceva ce-i uneste : frica de mine. Eu am vrut sa fac o casa cu
aur si am facut asta facandu-l sa-i fie frica de consecinte – despartire, pe care el nu si-o poate permite ca a
fost stirb toata viata.

In loc de frica – acceptarea a ceea ce sunt, asa cum sunt, cum mi-arata Dummezeu ca sunt.
Momentul in care devii important pt copilul tau, e momentul in care el a devenit important pt tine
Daca in copilaria lui nu l-ai crescut ca si cum ar fi parte din tine si din viitorul vostru impreuna, el nu va avea
viitor, pt el viitorul va fi un intuneric de netrecut, de nestrabatut de unul singur, cu bietele lui puteri de om.
Se va poticni in momentul « viitorului »

Asa se-ntampla cand insuratoarea se face dintr-un interes nu din dragoste adevarata; asta e consecinta

03 Iun « Oriunde te poti mantui »

04 Iunie Totul e inchipuire

Inchipuirea/imaginea lui din mintea ta

Nu poti sa te lupti cu inchipuirea. Ea pune stapanuire pe oameni si ii mana sa faca toate. Vorbesti cu un om
– iti raspunde inchipuirea/imaginea lui din mintea ta.

Nu, impotrivirea noastra la nou nu e suficient pr a explica ruperea romanilor de cultura media. Explicatia e
ca ei simt ca educarea asta prin tv e ceva care se face cu forta, impotriva vointei lor

04 Mai Predica Parintelui Ioan - Biruinta

Dumnezeu nu se uita la rani, la caderi, te conduce spre un singur lucru : Biruinta.

Frica de esec e frica de insecuritate, daca gresesc nu mai sunt sigura, nu mai sunt protejata. Vreau biruinte
tot timpul.

Bea apă de unde și calul bea

Mario Ioniceanu

"Bea apă de unde și calul bea. Calul nu va bea niciodată apă nepotabilă. Așează-ți capul unde pisica
doarme cel mai bine. Mănâncâ fructe de unde poate fi descoperit și viermele. Alege ciupercile care atrag și
musculițele. Plantează un copac unde vezi cârtița săpând. Construiește o casă unde poți întâlni un șarpe.
Sapă o fântână sau orice groapă care va servi drept sursă de apă pentru consum, unde poți vedea
păsările făcându-și cuiburi, în bătaia soarelui.
Mergi la somn și trezește-te odată cu găinile, astfel nu vei pierde nicio clipă a zilei și vei avea o perspectivă
minunată asupra vieții. Mănâncă nenumărate legume și fructe crude, proaspete pentru a avea vigoare,
energie putere în corp și minte și o inimă rezistentă, de leu.
Dacă îți arunci ochii mai des în văzduhul cerului și vezi claritatea lui, vei avea o minte mai liniștită și
gânduri mai ordonate.
Preferă liniștea în locul vorbăriei: liniștea va coborî în adâncul sufletului, iar mintea ta va deveni calmă,
liniștită și relaxată. "
Serafim de Sarov,
Călugăr și mistic rus
(1754-1833)

Birds of a feather, turn white together

O PARTE DIN MINE

AL TAU SUNT DOAMNE, MANTUIESTE-MA

Sunt o parte din tine, nu din parintii mei

Copilul cu jucaria lui: e o parte din el ; nu poate sa instraineze o parte din el ; tot ce il intereseaza devine
« el » e incorporat in eu-ul lui

Parintele duhovnic si Fiul lui : amandoi sunt una

Sf. Paisie : ma daruiesc lui total.

Copii asculta cu bucurie. De fapt tot ce vor e sa poata asculta de cineva.

Cand nu pot asculta devin nesiguri, tristi, pentru ca stiu – sunt constienti – ca trebuie sa-si poarte singuri de
grija, sa-si poarte singuri povara.

Sunt foarte fericita ca am intalnit pe parintele Ioan, ca sa pot asculkta si eu de cineva.

Starea asta de ingrijorare « ca sa nu pier » e proprie doar copilului si crestinului. Restul sunt foarte siguri pe
ei.

„Foarte mult m-a odihnit duhovnicul meu” – sfătuirea cu părintele duhovnicesc în

vremuri de cumpănă
PR. PROF. UNIV. DR. IOAN C. TEȘU REFLECȚII
În vremuri de necaz și de încercare, precum sunt și zilele în care trăim, sfatul Sfântului Paisie este: „ Să faci
ceea ce te odihnește duhovnicește, numai să fii alături de Hristos” . Însă în toate să avem nădejde că, atât
în bucuriile trecătoare, cât și în încercările prin care vom trece, Dumnezeu nu Și-a întors fa ță de noi ci,
dimpotrivă, „acum Dumnezeu să și vrea să ne lase, nu poate ”.

Omenirea și fiecare dintre noi trece, zilele acestea, prin clipe de frământare și de zbucium, ca urmare a
panepidemiei de coronavirus. În astfel de situa ții limită, fiecare încearcă să- și caute lini ștea sufletească.
Sfaturi numeroase vin din zone variate: de la psihologi, psihoterapeu ți, psihiatri – fiecare dintre ei încercând
să reechilibreze sufletele tot mai vulnerabile în fa ța bolii și a izolării, a anxietă ții și a triste ții ce par a se lărgi.
Având în vedere faptul că societatea românească este una, cel pu țin la nivel declarativ, cre ștină, că mul ți
dintre semenii noștri au preocupări spirituale, unii dintre ei trăind în sfătuire cu un duhovnic, iar perioada
Postului Mare este una a pocăinței și a mărturisirii, ar putea fi util să facem referire la cuvintele inspirate de
Dumnezeu ale Cuviosului Paisie Aghioritul (†1994), unul dintre sfin ții contemporani cei mai iubi ți. Sfaturile
sale pline de iubire pot constitui un izvor de alinare și o sursă de inspira ție atât pentru preo ții duhovnici, cât
și pentru păstoriții lor.
Bătrânul și blândul Paisie îi trata pe to ți cu inimă de mamă. Mai mult chiar, despre dragostea pe care o
purta lumii întregi, în inima sa, atunci când a fost rugat de ni ște ucenici apropia ți să le dea un sfat, un
cuvânt de suflet, el le-a spus: „Ceea ce-mi spune inima este să iau cu țitul, s-o tai bucă țele, s-o împart lumii
și apoi să mor”[1].

În viața creștinului autentic, un duhovnic iscusit este un „medic al sufletului” [2] sau „medic lăuntric”[3] a
cărui menire este aceea de a alina și vindeca suflete ște. Sfântul Paisie însu și spunea, adeseori: „ Foarte
mult m-a odihnit duhovnicul meu!”[4].

Calitatea care trebuie să îl caracterizeze pe adevăratul duhovnic este dragostea desăvâr șită.  „Duhovnicul
cel harismatic, spunea Cuviosul Părinte, iubește sufletul și îl doare pentru el, pentru că îi cunoa ște marea
lui valoare. Îl ajută în pocăință, îl u șurează prin spovedanie, îl eliberează de nelini ște și îl povă țuie ște către
rai. Duhovnicul se numește părinte; și de aceea trebuie să se străduiască să fie un părinte adevărat; să
mustre cu dragoste și afecțiune dumnezeiască. Să se pună în locul fiecăruia dintre cei care se spovedesc
și să trăiască durerea aceluia, astfel încât cel ce se spovede ște să vadă pe fa ța duhovnicului zugrăvită
propria lui durere. Aceasta este de trebuin ță în mod deosebit în vremea noastră, când oamenii au nevoie
de puțină apă rece, și nu de oțet tare. Cei mai mul ți, deoarece primesc înrâuriri diavole ști, cu greu primesc
un sfat duhovnicesc sau o observație. De aceea și certarea trebuie să se facă cu dragoste, iar arătarea
greșelii în chip discret, zâmbind sau printr-o glumă” [5].

Un astfel de „om al lui Dumnezeu” are inimă de mamă[6]. El este pentru ucenicul său și tată, și frate, și
prieten, așa cum ne recomandă Cuviosul Părinte: „Eu, dintru început, mă port cu to ți în mod firesc și cu
simplitate. Nu mă port cu rezervă, chipurile ca să nu dau îndrăzneală celuilalt și să-l vatăm. Mă dăruiesc în
întregime, ca să se ajute, să se dezvolte în cadrul unui climat de dragoste și, încet-încet, îi spun cusururile
lui. Îl consider fratele meu, tatăl meu, bunicul meu, potrivit cu vârsta sa. Fac însorire, ca să iasă toți șerpii,
scorpionii, scarabeii – patimile – și, după aceea, îi ajut ca să-i omoare. Dacă văd însă că nu pre țuie ște
aceasta și nu este ajutat de purtarea mea, ci profită de simplitatea mea și de dragostea mea sinceră și
începe să se poarte cu obrăznicie, mă retrag încet-încet, ca să nu devină și mai obraznic. Dar la început
mă dăruiesc în întregime și, de aceea, mai pe urmă, con știin ța îmi este odihnită” [7].
Pe bună dreptate, spunea Sfântul Paisie, „un duhovnic care nu este hotărât să meargă chiar și în iad
pentru dragostea fiilor lui duhovnice ști nu este duhovnic ”[8].
Nevoia unui duhovnic este astăzi mai mare decât oricând, pentru că „oamenii sunt obosi ți, ame ți ți și
întunecați de păcat și de egoism. De aceea, este trebuin ță mai mult decât în orice altă vreme de duhovnici
buni și experimentați, care să se apropie de oameni în mod simplu și cu dragoste adevărată și să-i
povățuiască cu discernământ, ca să se lini ștească.  Fără duhovnici buni, bisericile se golesc și se umplu
psihiatriile, închisorile și spitalele . Oamenii trebuie să conștientizeze că se chinuiesc pentru că sunt departe
de Dumnezeu, să se pocăiască și să-și spovedească cu smerenie păcatele lor [9]”.

Sfântul Paisie Aghioritul recomanda ca familiile evlavioase să aibă un duhovnic comun. „Lucrul cel mai bun
este să aibă amândoi soții același duhovnic . Nu bărbatul un duhovnic și femeia altul. Dacă două lemne vor
fi cioplite de doi tâmplari, niciodată nu se vor potrivi. În timp ce, dacă vor avea acela și duhovnic, duhovnicul
cioplește umflăturile – slăbiciunile – unuia, ciople ște și umflăturile celuilalt și astfel se aplanează greută țile.
Dar astăzi, chiar și perechile care trăiesc duhovnice ște au duhovnici diferi ți. Rar au amândoi acela și
duhovnic, de aceea nici nu se folosesc. Am în vedere perechi care se potriveau, dar nu aveau acela și
duhovnic ca să-i ajute și s-au despăr țit. Iar alte perechi, de și nu se potriveau, au trăit în armonie, deoarece
au avut același duhovnic.
Desigur, atunci când toată familia are acela și duhovnic, considera Sfântul Paisie, aceasta este și mai bine.
Duhovnicul îi va asculta pe toți și problema ce a apărut o va rezolva potrivit cu situa ția. Uneori va zori pu țin
pe tata sau pe mama, alteori îi va chema și pe copii, dacă nu va putea trage concluzii din cele se îi spun
părinții. Sau, dacă perechea are probleme și este de vină, de pildă, femeia – îl poate chema pe bărbat, ca
să-l sfătuiască cum trebuie să se poarte sau va cere unei rude sau cunoscut al lor să ajute cu
discernământ”[10].
Așadar, în ceea ce privește viața de familie și importan ța duhovnicului în urcu șul spiritual, Cuviosul Paisie
spunea că „fără duhovnic nu se face arbitraj”[11].
În situația în care nu au posibilitatea să î și întâlnească părintele duhovnicesc în persoană, a șa cum se
întâmplă în zilele acestea, de panepidemie și de „distan țare socială” și izolare, Sfântul Paisie recomanda
creștinilor să își contacteze telefonic duhovnicul, iar dacă nici acest lucru nu este posibil, să se consulte cu
un alt preot, recomandat de duhovnicul lor, care să fie în acela și duh cu cel dintâi [12].

Reprezentând glasul lui Dumnezeu în via ța noastră, un duhovnic iscusit este capabil, prin cuvânt și sfat, să
aducă liniște și pace în momentele de încercare și în clipele de cumpănă din via ța omului, spre alinare,
mângâiere și mântuire.
În vremuri de necaz și de încercare, precum sunt și zilele în care trăim, sfatul Sfântului Paisie este: „ Să faci
ceea ce te odihnește duhovnicește, numai să fii alături de Hristos” [13]. Însă în toate să avem nădejde că,
atât în bucuriile trecătoare, cât și în încercările prin care vom trece, Dumnezeu nu Și-a întors fa ță de noi ci,
dimpotrivă, „acum Dumnezeu să și vrea să ne lase, nu poate ”[14]. Ba chiar mai mult: dacă altădată
ocrotea lumea doar cu o mână, acum „Bunul Dumnezeu păzește cu amândouă mâinile Sale lumea
contemporană”[15].
[1] Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan ,
traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nu țescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura
Evanghelismos, București, 2003, p. 19
[2] Ibidem, p. 270
[3] Ibidem, p. 291
[4] Ibidem, p. 303
[5] Ibidem, p. 313
[6] Idem, Cuvinte. II. Trezire duhovnicească, traducere din limba elenă de Ieroschim. Ștefan Lacoschitiotul,
Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, p. 127
[7] Idem, Cuvinte duhovnicești. III. Nevoință duhovnicească... , p. 309
[8] Ibidem, p. 314
[9] Ibidem, p. 291
[10] Ibidem, p. 273.
[11] Ibidem, p. 272
[12] Ibidem, p. 276
[13] Idem, Cuvinte duhovnicești. IV. Viața de familie... , p. 23
[14] Idem, Cuvinte. II. Trezire duhovnicească..., p. 291
[15] Idem, Cuvinte duhovnicești. I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan... , p. 33

21 Iunie Oamenii raniti se mantuiesc mai usor ?

26 Iunie Am gresit tot – Ce sa fac ?

Vasiu Laura
acum 2 ani
O amintire cu Parintele Miron Mihailescu

C. – Am atîtea de căit și de răscumpărat…Mi se pare că pocăința mea nu-i îndeajuns de mare, pe măsura
a ceea ce-am săvîrșit. Ce să fac, Părinte?

Părintele Miron Mihăilescu - Nu mai asculţi decît de chemarea : „Cu Mine se începe viaţa”...Nu mai facem
atîtea teorii, nu mai speculăm nimic, cum că aş fi mult prea păcătos, nevrednic, etc. Mîntuitorul
desfiinţează trecutul tău. Te prinzi de El şi se desfiinţează acest „ce am fost”... "Cu Mine e începutul.
Acum începem. Nu ai încredere? Sarcina Mea e uşoară, dacă, din chemarea Mea, înţelegeţi de unde vin
Eu : din adîncul tainelor vieţii Tatălui Meu, care vă iubește..." Împreună să ne încredinţăm Domnului
Hristos, care nu mai vede altceva decît pe cei ce ne prezentăm Lui, aici. Nu vede trecutul. El este
trecutul şi viitorul; ne vede numai pe noi. Cum îi zicea soția băiatului nostru, Mihai, cînd o anunţa că vine :
„Da, dragul mamei, veniţi!”
Asta e pornirea. Nu îndrăzni să te uiţi înapoi, peste propria ta ruină, căci nu mai eşti ruină din moment ce
El a spus : "Iată, sunt Eu cu Tatăl în inima ta lucrînd. Nu mă împiedica, şi Duhul te va ţine să nu faci
mişcări de îndoieli şi de mizerabile consideraţii. Stai liniştit, ai apucat pe mîini bune. Tatăl Meu
lucrează, şi Eu lucrez"… Iar noi vom zice împreună : „Cred, Doamne şi mărturisesc, prin pasul pe care-l fac
acum, că nu mă mai uit înapoi”...Nu merită El, oare, să facem efortul de-a ne desfiinţa şi de-a ne
înfiinţa în ascultarea de El?.. "Eu sunt cu voi..." Păi, n-ai putea sta pe picioare şi să te chinui (cum o faci
acum) dacă nu ar fi El în inima ta. El a început să taie şi să se atingă de partea bolnavă. Sar stropi de
sînge, dar Hristos lucrează şi inima ta bate în ritmul Tainei Lui. Spune, te bucuri? Dacă nu te bucuri, nu te
poate opera nici El. Anestezia aplicată este gîndită pe măsura bucuriei ce-o are Mîntuitorul pentru
noi. Să ne aflăm, deci, în bucuria cu care se apucă de operaţie, lăsîndu-L să lucreze nestingherit, așa cum
numai El o știe face.

26 Iunie Din Iertare desavarsita tu faci sa se nasca un om nou pe pamant

Vasiu Laura
O amintire cu Parintele Miron Mihailescu

Iertarea Desavarsita, sau cum suntem noi iertati de Domnul

Părintele Miron Mihăilescu - O dată și încă o dată repet ceea ce mă arde să spun mereu, pînă voi închide
ochii : să-l vedem pe omul iertat în lumina cea dintîi, cînd el nu greşise. Şi mai desăvîrşit să-l vedem, pentru
că prin iertare Dumnezeu l-a făcut mai frumos decît înainte. Femeia care naşte are supărare, apoi, însă, se
bucură că a răsărit un om şi uită de dureri. Prin iertarea ce-ai dăruit-o cuiva tu naşti un om. Un om ce se
simte iertat de tine, desăvîrşit, este un om nou. "Acum suferim un pic, dar, ceea ce urmează, e omul
nou de care să vă bucuraţi că-l veţi vedea reuşind. Asta, numai dacă mă purtaţi pe Mine, dacă mă
înfăţişaţi pe Mine oamenilor. Vă veţi bucura de ceea ce a ieşit din această mizerie a crucii : oameni
noi"... Minuni de frumuseţe dumnezeiască se vor ivi în urma accepţiunii punctului de vedere al
Mîntuitorului. Să ai şi tu străşnicia ce a avut-o El de a-l ierta desăvîrşit pe om, de dragul lui Dumnezeu care
ţi-a dat viaţa dorită, pe care să o doreşti şi aproapelui tău. Să-i dai şi lui liniştea pe care ţi-o dă Dumnezeu
ţie şi să-l poţi asigura, prin fapta iubirii, că : “nu mai eşti greşit, nu te mai port murdar în gîndurile și-n inima
mea, ci te văd ca Domnul Hristos”. Este o misiune mare, aceasta : să spăl cu inima mea pe aproapele
şi să îl şterg cu bunăvoinţa lui Dumnezeu. De dragul unuia, îi îndrăgesc pe toţi şi, de dragul întregii
lumi, iubesc pe unul - de-l topesc, nu alta - cu iubirea lui Hristos, îngrămădită toată în mine. Iubesc pe cîte
cineva pe care văd că nu-l iubeşte nimeni. Adun iubirile tuturor, ca să-l pot iubi pe acest unul singur.
Că ştie, că nu ştie, important e să ştiu eu că-l iubesc. Mă apropiu de om, cu absolută discreţie (pentru
că dacă îi arăt, pe faţă, poate nu mă crede) şi, în taină, îmi umplu inima de preţul lui infinit. Și așa, numai
așa, vom avea curajul să trecem împăcați cu noi înșine pe lîngă tot omul apărut în cale.

26 iunie Dan Marius si rugaciunea mea

Rugaciunea mea era o vaizarealka, o plangere de mila ingrozitoare, o dorinta de a fi vazuta durerea mea,
nu era recunoasterea greselii mele asa cum e ea in fata Mantuitorului – ca in caderea lui Siluan in fata
Mantuitorului: asta sunt!
27 Iunie Tata si viata lui saraca in iubire

Si eu, singura lui iubire

02 Iulie Linistea si pacea gandului ca Dan e in mainile lui Dumnexzeu si ca e Viu

Si ca eu nu trebuie sa ma mai LUPT pentru asta

16 Iulie Civilizatia confortului tinde sa infantilizeze adultii

Poate pt ca copilaria lor a fost dramatica, si vor s-o repare

Daniel P. Funeriu
9 iulie la 09:45  · 
Văd tone de articole inutil de complicate despre motivele schimbării destul de abrupte prin care trece
Lumea Occidentală. O cheie de lectură (care înglobează sutele de semne și explicații ale acestor
schimbări) este că forța motrice a Lumii Occidentale s-a schimbat radical.
Până acum 20 de ani forța motrice a Lumii Occidentale era producerea de bogăție. Asta făcea din Lumea
Occidentală liderul global.
Începând cu anii 2000, în mod accelerat, forța motrice a devenit căutarea confortului. Or, căutarea
confortului înseamnă focalizarea pe consum, plăceri, minimizarea efortului și drepturi fără obligații. Pe
măsură ce confortul personal crește, forța colectivă scade. Iar cum în istorie nu există decât dominanți și
dominați, vă las să vă imaginați viitorul.
Desigur, această cheie de lectură e una simplă, incompletă, dar nu simplistă. Cred că surprinde corect
realitatea.

Avva Ishirion: Şi cei ce se vor afla lămuriţi în vremea aceea, mai mari şi decât noi
şi decât părinţii noştri se vor afla.

Fraţii părinţi ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urmă. Ce am lucrat noi?, ziceau ei. Şi
răspunzând unul din ei, mare cu viaţa şi cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile lui Dumnezeu le-am
făcut. Şi răspunzând fraţii au zis: dar cei după noi, oare ce vor face? Şi a zis: vor să vină la jumătatea
lucrului nostru. Şi au zis fraţii: dar cei după dânşii? A zis avva Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai
neamului şi rândului aceluia, ci va să le vină lor ispită. Şi cei ce se vor afla lămuriţi în vremea aceea, mai
mari şi decât noi şi decât părinţii noştri se vor afla.

24 Iulie Oglindirea – Umbra

Stand atata timp alaturi de Aur, gandul meu vorbeste cu el continuu, continuu ii cere parerea, vrea sa-i stie
gandurile.
Iii cere ingaduinta, iertare, astea sunt patimile mele.
Ca si cum sufletul meu vorbeste o limba straina. Nu mai stie sa vorbeasca in limba lui.

O sa vorbesc atunci in cuvinte straine lui Aur. In cuvintele Duhului Sfant.

Cum se perpeleste saracu in somn fctie de ce-mi trece mie prin cap. E o rezonanta

24 Iulie O sa-L rog pe Iisus sa DEVINA tata pentru copilul meu

Vorbeşte cu Dumnezeu despre copiii tăi!

SFÂNTUL PORFIRIE KAFSOKALIVITUL CREŞTEREA COPIILOR

Să te rogi simplu, smerit, cu credinţă simplă, fără să aştepţi ca Dumnezeu să-ţi răspundă, fără să vezi
mâna Lui, faţa Lui sau lumina Lui. Crede numai! Crede că vorbeşti cu adevărat cu Dumnezeu! Când vreţi
să spuneţi ceva copiilor voştri, mergeţi la Maica Domnului, spuneţi-i mai întâi ei, şi ea va lucra!

Sfântul Părinte Porfirie credea în valoarea rugăciunii pentru viaţa duhovnicească şi-şi sfătuia fiii
duhovniceşti să se roage necontenit:
- Să te rogi simplu, smerit, cu credinţă simplă, fără să aştepţi ca Dumnezeu să-ţi răspundă, fără să vezi
mâna Lui, faţa Lui sau lumina Lui. Crede numai! Crede că vorbeşti cu adevărat cu Dumnezeu! Când vreţi
să spuneţi ceva copiilor voştri, mergeţi la Maica Domnului, spuneţi-i mai întâi ei, şi ea va lucra!
Într-o seară, m-am dus la Părintele Porfirie cu un prieten de-al meu, cipriot stabilit în Atena. Pe atunci
circula o peliculă cu tema „Fiul risipitor”, peliculă pe care tocmai prietenul acesta al meu o finanţa. Când
scenariul şi toate celelalte au fost gata, ne-am dus la Părintele să aflăm şi părerea sa. Bătrânul ne-a vorbit
atunci despre tatăl care şi-a iertat fiul risipitor, şi despre cum ar trebui să fie el în societatea modernă.
- Când îl vezi pe diavol călcând peste copilul tău, tu, în loc să te mânii pe copil că a călcat strâmb, mai bine
vorbeşte cu Dumnezeu despre copilul tău! În loc să-i certaţi pe copii, vorbiţi cu Dumnezeu pentru ei!
(Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 303-304)

27 Iulie Auto-determinarea si Cultura de import

Noi am experimentat numai efectele ei, nu am creat-o noi asa cum o natiune creaza o cultura pentru ca
dispune de auto-determinare si ceea ce face ea e propriu, e o expresie a naturii ei -> ceea ce-i da un punct
de plecare ca sa evolueze : daca ai creat ceva si vezi ca e imperfect, perfectionezi sau distrugi, sau
abandonezi si creezi altceva.

Cu o cultura de import nu poti sa faci saltul sa evoluezi : trebuie sa astepti ca cel care a creat cultura
respectiva sa o perfectioneze si sa-ti transfere si tie efectele imbunatatirii. In lumea de azi, nu mai e
posibila asteptarea asa ca de obicei se intampla refuzul, respingerea a tot ce vine dintr-o cultura straina.
Fara insa a putea sa creezi o cultura proprie de inlocuire a ceea ce respingi, pt ca nu mai ai priviliegiul
de a alege : nu mai ai auto-determinare.

Poti sa alegi doar cand esti capabil sa supravietuiesti singur : sa muncesti atat cat sa traiesti din munca ta,
fara sa ceri, fara sa imprumuti de la altul.

Suntem ca evreii sub cultura romana

27 Iulie Doua treceri prin moarte

27 Iulie Revolutia din ‘89

cata mila, nesfarsita mila, nesfarsita duiosie pentru cel de langa mine, nesfarsita rabdare si ingaduinta
era in anul Revolutiei
cand am fost atat de aproape de moarte, incat am descoperit lucrurile care nu mor, Niciodata.
mila. increderea. asteptatea pentru cel intarziat. rabdarea. si iarasi mila.

si iarasi rabdarea
si iarasi mila

astazi murim, si nu mai ce este mila.

mila e un cuvant slavon care inseamna iubire.

cei care-au murit pentru libertate au castigat pentru noi ceva ce nici acum nu stiu sa spun in cuvinte.

noi n-am avut grija de asta

iar acum suntem mai rau decat morti, chiar daca suntem vii.

cantec din acei ani despre vremurile de azi.

https://www.youtube.com/watch?v=caMytCdz5ZI

27 Iulie Rusinea

De la tata sau de la mama

28 Iulie Futu-ti mortii matii !

Si inchisul ecranului in graba mare

29 Relatie pt un beneficiu (valorizare)

Vs relatie pt impartasire unul de altul ; la fel e si cu Dumnezeu : ce cauti la oameni cauti si la Dumnezeu

31 Iulie Senin

i-am spus lui Aur ca a strange bani in ascuns de mine la batranete e egal cu situatia in care eu l-as da
afara din casa. Doar ca eu nu am facut asta. Mi-a zis ca de ce nu ma duc eusa stau la mama. Nu ma
suporta si imi spune ca eu vreau sa ma duc la mama ca acolo mi-e mie bine. Ce om. Cum ma descurc eu
cu asa ceva. Ticalosia il face insa prost si rau, si cu asta pot sa ma descurc, desi e tot ce n-am avut
vreodata nevoie. El sta linistit in casa mea pe un munte de bani, eu trebuie sa fiu alerta tot timpul sa ma
apar de el.
Are gandire disociata – nu poate face corelatii intre fapte, nu integreaza continutul, traieste schindat, in
planuri diferite.
E imposibil sa poti stabili cu un astfel de om orice ; nu stii niciodata cand trece in celalalt plan al gandirii lui,
unde nu mai tine minte ce plan a avut cu 2 secunde inainte.

Cred ca tine minte doar ce poate sa pacaleasca la altii, sa ia prin manipulare. pacalirea asta e valoare pt el.

Atat de mult timp am proiectat pe el imaginea mea de bunatate si poate Dumnezeu. Ceva s-a schimbat si
in el, dar nu in firea lui cea mai adanca=banii.

Am proiectat si razbunare, distantare, respingere – poate asta primesc acum.

Ca sa obtib – orice – am folosit numai metode negative : critica, presiunea, amenintarea. Exact ca mama.
Si fata de aur si fata de dan. Osandire. Poate din cauza asta n-am gasit un duhovnic pana acum.

Acest blestemat de sentiment al victoriei, al reusitei.

NU al victoriei ci al biruirii voii cuiva.

I HAD A LIFE. Very well settled for my old age. Now I have nothing. AND I have God.

Occasionally weep deeply over the life you

hoped would be. Grieve the losses. Then wash
your face. Trust God. And embrace the life you
have.
John Piper 
https://thebeldam.tumblr.com/post/155491582433/occasionally-weep-deeply-over-the-life-you-hoped

Do not drink milk after a thunderstorm, for it will certainly be

sour. Always leave out seed for the birds when the first snow
falls. Wash your hair with Rosemary. Drink Lavender tea when
you cannot sleep. Know that the only remedy for love is to love
more.
Alice Hoffman (Rules of Magic)
https://thebeldam.tumblr.com/post/177814371698/do-not-drink-milk-after-a-thunderstorm-for-it

Shhhhh… ascolta il silenzio, parla di te, che parole stupende

sussurra, non e’ un sogno e neanche immaginazione, il silenzio
parla di te, sempre. 💭♡
lanfranco

Parasirea