Ce urmează după pocăință?

● Predica din sabatul trecut: “Gravitatea păcatului”. Cu alta ocazie am predicat despre
cum putem sa invingem păcatul

Vorbeam despre absoluta necesitate de invinge pacatul, cine nu-l va invinge nu v-a
putea sa-L vada pe Dumnezeu
Vorbeam despre faptul este esential sa-L avem pe Hristos, acolo este viata fara de
pacat.
Dar pentru a avea acea viata trebuie sa murim fata noi insine, fata de eul nostru.
Moartea este conditia vietii, vietii lui Isus.
Si ce inseamna aceasta moarte? Este purtarea crucii, este predare.
“Cum sa ma predau pe mine insumi lui Hristos? Ce trebuie sa intelegem este
adevarata putere a vointei”
“Daca iti supui vointa lui Hristos atunci te aliezi con acea Putere care este mai presus
de toate domniile si stapanirile”
Cum a biruit Hristos? Prin dependenta fata de Dumnezeu
Cum traieste practic Isus in noi? Prin cuvantul Sau
“Strang cuvantul Tau in inima mea ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta”

● Este foarte important sa intelegem care este motivatia acestui studiu.

● Biruirea păcatului este începutul, dar nu este totul. Lupta noastra nu poate si nu
trebuie sa fie doar împotriva păcatului. Altfel am deveni niște călugări.
● De amintit cazul lui Simeon Stalpnicul

● Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o alta
Evanghelie.

● Experiența creștină trebuie sa fie ceva mai mult decat lupta cu pacatul.
● Intelegem ca omul care renunta la pacat este omul care se pocaieste. Oare trebuie
sa ne pocaim zilnic? Pocainta este o lucrare continua in viata noastra? Este
renuntare la pacat, deci inseamna ca noi in fiecare zi vom pacatui seara ne vom
pocai si tot asa? Cad, ma ridic, cad ma ridic. Asta e experienta crestina? De ce ma
pocaiesc? de un pacat pe care l-am facut. Toate viata ma pocaiesc? Asta inseamna
ca toata viata păcătuiesc, nu?
● Putem sa fim in pericol daca experienta noastra de crestini se opreste aici? Daca
privim la pacat intr-un mod mai superficial ca fiind a face lucruri rele atunci am putea
spune: Am biruit pacatul, am eliminat lucrurile rele din viata noastra… ce nevoie mai
avem? E atat de simplu sa stagnezi, sa te oprești din creștere
● Matei 12 43-45 Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii,
căutând odihnă, dar n-o găseşte.
Atunci îşi spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!“ Şi când vine, o
găseşte goală, măturată şi împodobită.
Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc
acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot aşa se va
întâmpla şi cu această generaţie rea.

1
 ● Romani 6:22-23 Dar acum, fiind făcuți liberi față de păcat și devenind robii lui
Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințenie iar sfârșitul, viață veșnică.

Pilda semanatorului:
Domnul Isus le vorbea prin pilde din mai multe motive:
- Imagini din viata de zi cu zi ca sa poate sa fie ușor de înțeles
- Nu dadea un mesaj direct pentru a se proteja de farisei. Nu vroia sa se expuna la
primejdia de a fi arestat și de a fi întreruptă astfel lucrare pe care El venise sa o
indeplineasca
- Dorea să le trezească interesul, ca apoi să le poată da învățături mai multe și mai
precise cel care erau cu adevărat interesați

Același Semanator, aceasi Samanta dar 4 feluri de sol care simbolizează 4 categorii de
oameni. E vorba de 4 tipuri de crestini, toti sunt crestini.
1. Samanta care cade langa drum. Pe ce fel de pamant cade? ce proprietati are?

- Este vorba de cei care nu înțeleg pentru ca nu vor. Sunt indiferenți, pe o ureche le
intra pe alta le iese, trec pe la adunare ca gâsca prin apă. Sunt superficiali, sunt ne
atenti

- Oamenii nu înțeleg ca învățăturile se adresează lor

- “Satana și îngerii săi sunt prezenți în adunările unde se predică Evanghelia. În timp
ce îngerii cerului se străduiesc să impresioneze inimile cu Cuvântul lui Dumnezeu,
vrăjmașul este activ căutând să facă fără efect Cuvântul predicat.

Cu un zel egalat numai de răutatea lui, Satana încearcă să împiedece lucrarea

Duhului lui Dumnezeu. În timp ce Domnul Hristos atrage sufletul la Sine prin iubirea
Sa, Satana caută să sustragă atenția celui care este mișcat a căuta pe Mântuitorul.

El ocupă mintea cu planuri lumești. El trezește spiritul de critică, sau insuflă îndoială
și necredință. Vocabularul vorbitorului, sau manierele lui poate că nu plac
ascultătorilor și ei se ocupă atunci de aceste defecte. În acest fel, adevărul de care ei
au nevoie și pe care Dumnezeu în bunătatea Lui li l-a trimis, nu are nici o impresie
asupra lor.” PDH 44.3

- Se poate referi la cei lumesti, ale căror inimi este rea ca și drumul bătătorit.

2. Samanta care cade pe stanca

- Este vorba de cei care înțeleg, dar nu are loc nici o schimbare in viața lor. Pe interior
ei sunt la fel, schimba doar exteriorul.

- La prima încercare aceștia vor renunța.

- Aceasta categorie vor dar nu pot

-

2
 “Mulți dintre cei care mărturisesc a fi creștini sunt astfel de ascultători stâncoși. Ca și
stânca de sub stratul de pământ, egoismul inimii firești stă ca o piatră dedesubtul
dorințelor și aspirațiilor lor bune.

Iubirea de sine nu a ajuns încă să fie supusă. Ei n-au ajuns încă să vadă grozăvia
nespusă a păcatului, și nu și-au umilit inima sub povara vinovăției. Această categorie
de oameni poate fi convinsă ușor, și par a fi cu adevărat convertiți, dar ei au numai o
religie superficială.” PDH 46.3

“ascultătorii care sunt asemenea pământului stâncos, se încred în ei înșiși, în loc de

a se încrede în Domnul Hristos. Ei se încred în faptele lor bune și în bunele lor
intenții și sunt tari în propria lor îndreptățire. Aceștia nu sunt tari în Hristos și în
puterea tăriei Sale. Un astfel de credincios “n-are rădăcină în sine” , pentru că nu
este legat cu și de Domnul Hristos.”
- In concluzie, aici este vorba de oamenii religiosi in exterior dar in interior sunt
aceleasi persoane firesti si neschimbate ca inainte de a cunoaste Evanghelia
- “Sunt mulți aceia care primesc Evanghelia, mai mult ca o cale de a scăpa de
suferință, decât ca o eliberare de păcat. Ei se bucură pentru un timp, pentru că
gândesc că religia îi va scuti de dificultăți și încercări. În timp ce viața acestora se
desfășoară liniștit, fără probleme, ei sunt considerați a fi creștini de nădejde.
Dar sub apriga încercare a ispitei, cedează și cad”
- “În mod general, ei își recunosc nedesăvârșirile, dar nu renunță, nu se leapădă de
păcatele lor preferate.”

3. Samanta care cade intre spini

- Aceștia, înțeleg, pot dar au alte priorități.

- Au probleme cu caracterele lor.

“Domnul Hristos a subliniat lucrurile care sunt primejdioase pentru suflet. Așa cum este
amintit de evanghelistul Marcu, Domnul menționează: “grijile lumești”, “înșelăciunea
bogățiilor” și “poftele altor lucruri”. Marcu 4, 19. Luca amintește “grijile, bogățiile și plăcerile
vieții acesteia.” Luca 8, 14. Acestea sunt cele care înăbușe Cuvântul și opresc creșterea
seminței spirituale. Atunci, sufletul încetează a-și mai trage hrana de la Hristos și viața
spirituală moare atunci în inimă.”

Mulți dintre cei care ar putea aduce roade în serviciul lui Dumnezeu s-au dedat
plăcerii strângerii de averi. Întreaga lor energie este absorbită în diverse afaceri, încât se
simt obligați să neglijeze lucrurile spirituale. Astfel ei se separă singuri de Dumnezeu.

Mulți devin atât de absorbiți, atât de prinși în afacerile lor, încât nu mai au timp pentru
rugăciune, nu mai au timp pentru studierea Sfintelor Scripturi, nu mai au timp să caute și să
slujească lui Dumnezeu. Uneori ei simt nevoia de sfințire, de cer, dar n-au timp să se smulgă
din zgomotul lumii și să asculte cuvântul maiestos și plin de autoritate al Duhului lui
Dumnezeu. Lucrurile veșnice sunt așezate pe un plan secundar în timp ce lucrurile firești au
întâietate. În aceste condiții, este imposibil ca sămânța Cuvântului să mai aducă roadă,
pentru că viața sufletului trebuie să hrănească mărăcinii caracterului lumesc.

3
Grijile, bogățiile, plăcerile, toate acestea sunt folosite de Satana în jocul vieții pentru a pune
stăpânire pe viața omului.

Avertizarea însă este: “Nu iubiți lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea,
dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și
lăudăroșenia vieții, nu este de la Tatăl ci din lume.” 1 Ioan 2, 15.16. Cel care citește inimile
oamenilor ca într-o carte deschisă spune: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se
îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură, și cu îngrijorările vieții acesteia.”
Luca 21, 34. Apostolul Pavel, prin inspirația Duhului Sfânt scrie: “Cei ce vor să se
îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare,
care cufundă pe oameni în prăpăd, și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor
relelor, și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o
mulțime de chinuri.” 1 Timotei 6, 9-10.

4. In pamant bun

Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un
grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”

Dar acum, fiind făcuți liberi față de păcat și devenind robii lui Dumnezeu, aveți rodul vostru
spre sfințenie iar sfârșitul, viață veșnică.

In capitolul Viata si faptele noastre Ellen White vorbește despre viața lui Isus:

Mantuitorul a depus eforturi serioase, neobosite, pentru mântuirea omenirii pierdute

A urmat calea jertfirii de sine

Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca
răscumpărare pentru mulți“

Acesta este singurul si marele scop al vieții Sale

Tot așa și cei ce sunt părtași harului lui Hristos vor fi gata sa facă orice sacrificiu.

rod -> slujire

Ei vor face toto ceea ce pot pentru a face mai buna lumea in care traiesc

Daca suntem îmbrăcați cu dreptatea lui Hristos nu vom putea tacea… vom avea ceva de
spus

Suntem chemați sa fim conlucratori cu El pt a putea fi părtași binecuvantarilor, bucuriei si

înălțării spirituale care rezulta din slujire neegoista

NUMAI CAND NE IMPLINIM SCOPUL DIVIN AL EXISTENȚEI NOASTRE, VIAȚA POATE FI

O BINECUVANTARE PT NOI

4
Roada* Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,
facerea de bine, credincioşia,
blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.