Trilogie împotriva Fiarei

Volumul I

DESPRE „666“,
DESPRE BISERICĂ
ŞI
LUMEA DE AZI.
GHID DE SUPRAVIEŢUIRE SPIRITUALĂ ŞI FIZICĂ
PENTRU CREŞTINI ORTODOCŞI ŞI OAMENI OBIŞNUIŢI,
SUSŢINUT DOGMATIC, LOGIC ŞI ŞTIINŢIFIC.

Ediţia a treia revăzută şi adăugită

Scris din dragoste creştinească şi frăţească de către:

Simeon Creştinul, laic
2016-2017

1
Copyright (C) 2016 Simeon Creştinul
Este permisă copierea, distribuirea şi/sau modificarea acestui document dar
numai sub termenii licenţei Free Art License 1.3 (FAL 1.3).
Adică poţi copia, distribui şi afişa acest document în orice formă, electronică sau fizică,
gratis sau pentru obţinerea unui profit, atât timp cât sunt respectaţi termenii acestei licenţe.

2
 „Ai strălucit, Te-ai arătat ca lumină a slavei, lumina neapropiată a fiinţei Tale,
Mântuitorule şi ai luminat sufletul întunecat, mai bine zis care s-a făcut întuneric, din
pricina păcatului, ca unul ce-a pierdut frumuseţea naturală.
Căci l-ai ridicat din iadul în care zăcea şi i-ai dat să vadă lumina zilei dumnezeieşti şi
să fie luminat de razele soarelui şi să se facă el însuşi lumină, o, mare minune!“
sf. Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeieşti, Imnul 21

3
„Da, fraţii mei, alergaţi prin fapte spre El.
Da, prieteni, sculaţi-vă şi nu rămâneţi în urmă, da, nu vorbiţi împotriva noastră, amăgindu-vă pe voi
înşivă!
Nu spuneţi: este cu neputinţă să dobândim Duhul dumnezeiesc.
Nu spuneţi, putem să ne mântuim şi fără El.
Nu spuneţi, că se poate împărtăşi cineva de El în chip neştiut.
Nu spuneţi că Dumnezeu nu e văzut de oameni; nu spuneţi că oamenii nu văd lumina
dumnezeiască, sau chiar că e cu neputinţă aceasta în timpurile de faţă.
Nu e niciodată cu neputinţă aceasta, prieteni, ci e foarte cu putinţă celor ce voiesc; dar numai celor
ce viaţa le-a produs o curăţire de patimi şi le-a făcut curat ochiul înţelegerii.
Dimpotrivă, celor ce murdăria păcatelor le este o orbire, aceasta îi va lipsi şi aici şi acolo de lumina
dumnezeiască şi nu vă înşelaţi, îi va trimite în foc şi în întuneric.
Priviţi prieteni, cât de frumos e Stăpânul!
Nu vă închideţi mintea privind spre pământ, nu vă lăsaţi stăpâniţi de grija lucrurilor şi avuţiilor
pământeşti şi de pofta slavei de aici, părăsind lumina vieţii veşnice.
Veniţi prieteni cu mine, ridicaţi-vă cu mine, nu cu trupul, ci cu sufletul şi cu inima, strigând cu
smerenie către Bunul Stăpân, către Milostivul Dumnezeu, singurul de oameni iubitor şi fără
îndoială ne va auzi şi ne va milui şi fără îndoială Se va descoperi şi Se va arăta şi ne va arăta lumina
Lui strălucitoare.
Pentru ce şovăiţi din smerenie, de ce vă leneviţi, pentru ce preţuiţi mai mult comoditatea trupului şi
slava lipsită de cinste şi de slavă, goală şi deşartă?
Pentru ce socotiţi viaţa virtuoasă lipsită de strădanii?
Nu este aşa, fraţilor, nu este, nu vă amăgiţi.
Ci precum cei ce trăiesc în lume şi au soţie şi copii şi doresc şi bogăţia şi slava trecătoare, se
străduiesc şi aleargă să dobândească obiectul nălucirilor lor, aşa şi tot cel ce se pocăieşte şi tot cel ce
slujeşte lui Dumnezeu trebuie să se silească şi să se îngrijească mereu, ca să-i fie pocăinţa
bineprimită şi slujirea bineplăcută, desăvârşită.
Şi atunci, ajuns într-o intimitate cu Dumnezeu prin acestea, se uneşte întreg cu El şi-L vede faţă
către faţă şi capătă îndrăznire către El pe măsură ce se sileşte să-I împlinească voia.
Fie să ne învrednicim şi noi să facem aceasta, ca să ne împărtăşim de mila Lui împreună cu toţi
sfinţii, aici, pe cât e cu putinţă în veacul acesta, iar acolo să primim pe Hristos întreg şi pe Duhul
dumnezeiesc întru Tatăl, în vecii vecilor.
Amin.“

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeieşti, Imnul 27

4
 Cuprins

Prefaţă.............................................................................................................................6
Capitolul I. Despre credinţa ortodoxă.............................................................................8
Capitolul II. Despre biserică.........................................................................................12
Capitolul III. Despre îndumnezeirea omului................................................................16
Capitolul IV. Biserica în lume, relaţia ei cu lumea, evoluţia şi starea ei astăzi............20
Capitolul V. Starea societăţii umane astăzi şi influenţa acesteia asupra omului...........23
Capitolul VI. Oligarhia mondială.................................................................................30
Capitolul VII. Despre viaţa de zi cu zi a oamenilor şi influenţa Fiarei asupra ei.........38
Capitolul VIII. Despre faptul că întreaga omenire este în pericol de a fi ucisă............42
Capitolul IX. Fiara, unelte şi metode de lucru..............................................................65
Capitolul X. Despre creştinii de astăzi şi credinţa lor...................................................68
Capitolul XI. Despre semnul lui Antihrist....................................................................70
Capitolul XII. Ce trebuie să facă creştinii şi ceilalţi oameni?.....................................103
Capitolul XIII. Încheiere.............................................................................................159
Post Scriptum..............................................................................................................177

5
 Prefaţă

Dragi fraţi şi prieteni,

Foarte greu mi-a fost să mă hotărăsc şi să vă scriu aceste rânduri.

Am aşteptat mulţi ani ca să vă scriu.
Doar pentru că am devenit conştient de faptul că este foarte târziu am avut curajul să vă
scriu. Altfel nu aş fi îndrăznit.
Chiar dacă pare foarte îndrăzneţ din partea mea, om păcătos, sărac şi neînvăţat, nu pot să
stau nepăsător şi să privesc la fraţii mei cum se chinuiesc neştiind ce să facă lipsiţi de învăţători şi
de lumina cunoştinţei.
Cuvintele pe care vi le voi scrie sunt pentru toţi oamenii, credincioşi, eretici sau
necredincioşi. Dar mai ales pentru cei ce se auto-numesc creştini ortodocşi.
Am privit cu multă atenţie la tot ce s-a întâmplat în lume şi mai ales în lumea creştină în
ultimii 35 de ani de când Dumnezeu în marea Sa milă m-a luminat şi m-a adus la credinţă.
Am umblat mult prin ţara noastră şi după anul 1989 am fost şi prin alte ţări căutând oameni
luminaţi care să mă ajute şi pe mine pe calea aceasta strâmtă. Dar tot efortul meu a fost în zadar.
Nu am reuşit să găsesc pe nimeni care să vrea să-şi facă datoria de păstor şi învăţător aşa cum o
cere Dumnezeu deşi am văzut foarte, foarte mulţi oameni credincioşi şi chiar virtuoşi.
Cei mai mulţi dintre cei cu care m-am întâlnit, covârşitoarea majoritate, au fost cei care au
vorbit împotriva credinţei ortodoxe, luând apărarea chiar acelora împotriva cărora ar fi trebuit să
lupte prin cuvânt şi prin faptă. Din această cauză a trebuit să îmi iau eu această grea sarcină şi să
încerc să găsesc răspuns la toate problemele noastre. Prin această iniţiativă încerc şi să găsesc pe
cei care vor să participe împreună cu mine la efortul comun de coagulare a unei uniuni care să
ofere şanse mai mari de succes creştinilor în faţa încercărilor viitoare.
Deci vă rog să citiţi încet, cu atenţie, de la început până la sfârşit, nu haotic, aceste rânduri
pe care le-am scris din dragoste pentru voi, unele fiind greu de înţeles şi de acceptat.
Nu vă aşteptaţi să linguşesc pe cineva. Şi nici nu voi menaja pe cineva din falsă smerenie.
Voi spune numai adevărul, atât cât l-am cunoscut, pentru ca fiecare să poată trage
concluzia folositoare pentru el.
Din câte ştiu eu, este prima dată în zilele noastre când cineva încearcă să trateze din punct
de vedere dogmatic situaţia prezentă a lumii şi cele ce se vor întâmpla în viitorul apropiat.
Deci s-ar putea să mai şi greşesc pe undeva, mai ales că viitorul ne poate oferi mult mai
multe surprize neplăcute decât putem prevedea. De asemenea trebuie să se ţină cont că scopul
principal al textului este să dezbată problema relaţiei cu Fiara a creştinilor şi nu este un tom
dogmatic despre credinţa creştină ortodoxă. Adică celelalte probleme care sunt adresate în acest
text sunt abordate marginal, generalizat şi în mod colocvial.
Tot aşa din cauză că situaţia în care ne aflăm acum nu a mai fost niciodată de la potop
încoace şi niciunul din cei de demult nu a vorbit în mod direct şi specific despre cele ce se întâmplă
în zilele noastre, nu am avut ca fundament şi inspiraţie decât dogmele credinţei ortodoxe aşa cum
au fost enunţate de către Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţi. Dacă se va întâmpla să greşesc vă rog
să mă iertaţi şi să corectaţi acest lucru dar numai după multă chibzuinţă şi cercetare aşa cum bine
spun sfinţii noştri părinţi:
„De voieşti să te lepezi de toate şi să te deprinzi cu vieţuirea evanghelică, să nu te dai în
seama unui învăţător neîncercat sau pătimaş, ca nu cumva în loc de petrecerea evanghelică, să o
înveţi pe cea drăcească. Fiindcă învăţăturile bune sunt de la învăţătorii buni; iar cele rele, de la cei
răi. Căci, desigur, din seminţe rele, ies roade rele.
Înduplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi cu lacrimi, ca să-ţi trimită un călăuzitor nepătimaş şi
sfânt. Dar cercetează şi tu dumnezeieştile Scripturi şi mai ales scrierile despre lucrare ale sfinţilor
părinţi, ca punându-le alăturea de cele învăţate şi făptuite de învăţătorul şi înaintestătătorul tău, să le
poţi vedea şi înţelege pe acestea ca într-o oglindă, şi pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile să le iei
în inimă şi să le stăpâneşti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase şi străine să le dai la o parte, ca să

6
nu rătăceşti. Căci să ştii că în zilele acestea mulţi s-au făcut dascăli mincinoşi şi înşelători.“ (Sf.
Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, Filocalia românească, vol. VI)

7
 În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Capitolul I
Despre credinţa ortodoxă

Pentru că tot ce se întâmplă astăzi cu creştinii este urmarea faptului că aceştia nu-şi mai
cunosc credinţa, voi începe prin a descrie pe scurt dogmele Bisericii noastre creştine ortodoxe.
Consider că este suficient pentru orice creştin să ştie definiţia răului pentru a se feri de el şi
pe cea a binelui pentru a-l căuta. Voi începe, deci, cu definiţia răului.
Fiindcă nu am găsit altundeva o definiţie mai bună şi mai concisă decât cea formulată de
sfântul Maxim Mărturisitorul 1 în cartea sa „Răspunsuri către egumenul Talasie“ - Filocalia
românească volumul III - o voi reda în întregime pe aceasta 2 :

„Definiţia răului: Răul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzistă prin firea proprie (Dacă ar fi
avut fire, natură, atunci ar fi fost un alt dumnezeu şi ar fi existat doi dumnezei, unul rău şi altul bun; şi unde ar fi
„încăput“ doi dumnezei sau cum ar fi putut să fie un dumnezeu rău? - pentru că un dumnezeu rău nu este dumnezeu.
Vedeţi şi sf. Ioan Damaschin „Despre credinţa ortodoxă“). Căci nu are în nici un fel fiinţă, sau fire, sau
ipostas (aşa cum nu există natură fără ipostas - neipostaziată în ceva - aşa nu există nici ipostas fără natură, fire), sau
putere, sau lucrare în cele ce sunt. Nu e nici calitate, nici cantitate, nici relaţie, nici loc, nici timp,
nici poziţie, nici acţiune (ποίησις), nici mişcare, nici aptitudine, nici patimă (παθος) contemplată în
chip natural în vreo existenţă şi în nici una din acestea toate nu subzistă prin vreo înrudire naturală
(neavând o natură nu poate fi nimic). Nu e nici început (principiu), nici mijloc, nici sfârşit.
Ci ca să-l cuprind într-o definiţie, voi spune că răul este abaterea (έλλειψις) lucrării puterilor
sădite în fire (facultăţilor naturale: dorirea lui Dumnezeu, - simplificat: poftă - posibilitatea de a se bucura de
Dumnezeu, raţiune, mânie, etc.) de la scopul lor şi altceva nimic. Sau iarăşi, răul este mişcarea nesocotită
(άλόγιστος) a puterilor naturale spre altceva decât spre scopul lor, în urma unei judecăţi greşite. Iar
scop (τέλος) numesc cauza celor ce sunt, după care se doresc în chip firesc toate, chiar dacă
vicleanul (diavolul), acoperindu-şi de cele mai multe ori pizma sub chipul bunăvoinţei şi
înduplecând cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt şi nu spre cauză, a
sădit în el necunoştinţa cauzei (cauza tuturor lucrurilor care este Dumnezeu). Deci primul om, neducându-
şi mişcarea lucrării puterilor naturale spre scop, s-a îmbolnăvit de necunoştinţa cauzei sale,
socotind, prin sfatul şarpelui, că acela este Dumnezeu, pe care cuvântul poruncii dumnezeieşti îi
poruncise să-l aibă ca pe un duşman de moarte. Făcându-se astfel călcător de poruncă şi
necunoscând pe Dumnezeu, şi-a amestecat cu încăpăţânare în toată simţirea toată puterea
cugetătoare şi aşa a îmbrăţişat cunoştinţa compusă şi pierzătoare, producătoare de patimă, a celor
sensibile. Şi aşa "alăturatu-s-a cu dobitoacele cele fără de minte şi s-a asemănat lor" (Ps 48, 12),
lucrând, căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot chipul; ba le-a şi întrecut în iraţionalitate, mutând
raţiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii.
Deci cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor văzute numai prin simţire, cu atât
îşi strângea în jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. Şi cu cât îşi strângea mai mult legăturile
neştiinţei, cu atât se lipea mai mult de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materiale
cunoscute. Dar cu cât se umplea mai mult de această experienţă, cu atât se aprindea mai mult
patima (relei) iubirii trupeşti de sine, care se năştea din ea. Şi cu cât se îngrijea mai mult de patima
iubirii trupeşti de sine, cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii, care este şi frica
şi ţinta iubirii trupeşti de sine. Şi fiindcă orice răutate piere împreună cu modalităţile care o produc,
omul aflând prin însăşi experienţa, că orice plăcere are ca urmaşă în mod sigur durerea, îşi avea

1 Mare sfânt şi martir al Bisericii Ortodoxe sărbătorit pe 21/3 ianuarie, căruia i s-au tăiat mâna dreaptă şi limba în anul
662 de către împăratul Constans II, fiind condamnat într-un proces susţinut şi de ierarhia superioară a Bisericii
controlată de împărat şi care era toată eretică la acea dată. Moare din cauza rănilor la puţin timp după mutilare, în
acelaşi an, şi este reabilitat de următorul Sinod Ecumenic - nr. VI anul 680 / 681 - unde episcopii care au susţinut erezia
monotelită, împotriva căreia a luptat sf. Maxim, au fost anatemizaţi ca eretici.
2 Sublinierile şi comentariile din cadrul tuturor citatelor şi care sunt scrise cu caractere mai mici îmi aparţin.

8
toată pornirea spre plăcere şi toată fuga dinspre durere (adică: omul aleargă tot timpul să-şi facă toate
plăcerile care-l îmbolnăvesc şi-l omoară mai înainte de vreme şi în acelaşi timp caută cu toată puterea să inventeze
metode şi leacuri care să-i prelungească viaţa pentru a putea lucra aceste plăceri mergând până la a omorî oameni ca să
le poată lua organele cu care să-şi prelungească viaţa de plăceri). Pentru cea dintâi lupta cu toată puterea, pe
cea de-a doua o combătea cu toată sârguinţa, închipuindu-şi un lucru cu neputinţă şi anume că
printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe acestea una de alta şi iubirea trupească de sine
va avea unită cu ea numai plăcerea, rămânând neîncercată de durere. Sub puterea patimii el nu ştia,
precum se vede, că plăcerea nu poate fi niciodată fără de durere. Căci în plăcere e amestecat chinul
durerii, chiar dacă pare ascuns celor ce o gustă, prin faptul că domină patima plăcerii.
Pentru că ceea ce domină iese totdeauna deasupra, acoperind simţirea a tot ceea ce stă
alăturea.
Aşa s-a strecurat marea şi nenumărata mulţime a patimilor stricăcioase în viaţa oamenilor.
Aşa a devenit viaţa noastră plină de suspine, cinstind pricinile care o pierd şi născocind şi
cultivând prilejurile coruperii sale, datorită neştiinţei. Aşa s-a tăiat firea cea unică în nenumărate
părticele şi noi cei ce suntem de aceeaşi fire ne mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele (fiecare
caută numai pentru sine aceste plăceri fără să-i pese ce se întâmplă cu celălalt - numai astfel au putut lua naştere
guvernările tiranice care astăzi au cuprins întreaga lume - toate au acelaşi mod de a lucra: „divide et impera“, adică
dezbină şi stăpâneşte).
Căci căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de
durere din aceeaşi pricină, născocim surse neînchipuite de patimi făcătoare de stricăciune.
Astfel când ne îngrijim prin plăcere de iubirea trupească de noi înşine (φιλαυτία), naştem
lăcomia pântecelui, mândria, slava deşartă, îngâmfarea, iubirea de argint (iubirea de bani), zgârcenia,
tirania, fanfaronada, aroganţa, nechibzuinţa, nebunia, părerea de sine, înfumurarea, dispreţul,
injuria, necurăţia, uşurătatea, risipa, neînfrânarea, frivolitatea, umblarea cu capul prin nori,
moleşeala, pornirea de a maltrata, de-a lua în râs, vorbirea prea multă, vorbirea la nevreme, vorbirea
urâtă şi toate câte mai sunt de felul acesta. Iar când ascuţim mai mult prin durere modul iubirii
trupeşti de noi înşine, naştem mânia, pizma, ura, duşmănia, ţinerea în minte a răului (aducerea aminte
de relele pe care ni le-au provocat alţii), calomnia, bârfeala, intriga, întristarea, deznădejdea, defăimarea
Providenţei, lâncezeala, neglijenţa, descurajarea, deprimarea, puţinătatea la suflet, plânsul la
nevreme, tânguirea, jalea, sfărâmarea totală (disperarea, deznădejdea), ciuda, gelozia şi toate câte ţin de
o dispoziţie care a fost lipsită de prilejurile plăcerii. În sfârşit când din alte pricini se amestecă în
plăcere durerea, dând perversitatea (căci aşa numesc unii întâlnirea părţilor contrare ale răutăţii),
naştem făţărnicia, ironia, viclenia, prefăcătoria; linguşirea, dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate
câte sunt născociri ale acestui viclean amestec. Căci a le număra acum şi a le spune toate, cu
înfăţişările, modurile, cauzele şi vremurile lor, nu e cu putinţă. Cercetarea fiecăreia din ele o vom
face, dacă Dumnezeu ne va hărăzi putere, în viitor.
Altă definiţie a răului: Deci răul stă, cum am spus mai înainte, în necunoaşterea cauzei celei
bune a lucrurilor. Aceasta orbind mintea omenească, dar deschizând larg simţirea, l-a înstrăinat pe
om cu totul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pătimaşă a lucrurilor ce cad sub
simţuri, împărtăşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simţire, asemenea
dobitoacelor necuvântătoare şi aflând prin experienţă că împărtăşirea de cele sensibile susţine firea
lui trupească şi văzută, a părăsit frumuseţea dumnezeiască menită să alcătuiască podoaba lui
spirituală şi a socotit zidirea văzută, drept Dumnezeu, îndumnezeind-o (idolatrizând-o) datorită
faptului că e de trebuinţă pentru susţinerea trupului; iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luată
drept Dumnezeu, l-a iubit cu toată puterea (se poate spune că s-a „animalizat“ mai mult). Şi aşa prin grija
exclusivă de trup, a slujit cu toată sârguinţa zidirii în locul Ziditorului.
Căci nu poate sluji cineva zidirii, dacă nu cultivă trupul, precum nu poate sluji lui
Dumnezeu, dacă nu-şi curăţă sufletul prin virtuţi. Deci prin grija de trup omul săvârşind slujirea cea
stricăcioasă, şi umplându-se împotriva sa de iubirea trupească de sine, avea în sine într-o lucrare
neîncetată plăcerea şi durerea. Căci mâncând mereu din pomul neascultării, încerca în simţire
părerea (cunoştinţei) binelui şi răului, amestecate în el. Şi poate că de fapt dacă ar zice cineva că
pomul cunoştinţei binelui şi al răului este zidirea cea văzută, nu s-ar abate de la adevăr. Căci
împărtăşirea de ea produce în chip natural plăcerea şi durerea. Sau iarăşi poate că zidirea celor

9
văzute s-a numit pom al cunoştinţei binelui şi a răului, fiindcă are şi raţiuni duhovniceşti care
nutresc mintea, dar şi o putere naturală care pe de o parte desfată simţirea, pe de alta perverteşte
mintea. Deci contemplată duhovniceşte ea oferă cunoştinţa binelui, iar luată trupeşte, oferă
cunoştinţa răului. Căci celor ce se împărtăşesc de ea trupeşte li se face dascăl în ale patimilor,
făcându-i să uite de cele dumnezeieşti.
De aceea i-a interzis-o poate Dumnezeu omului, amânând pentru o vreme împărtăşirea de
ea, ca mai întâi, precum era drept, cunoscându-şi omul cauza sa prin comuniunea cu ea în har şi
prefăcând, prin această comuniune, nemurirea dată lui după har în nepătimire şi neschimbabilitate,
ca unul ce-a devenit deja dumnezeu prin îndumnezeire (prin har, nu prin natură, fire), să privească fără
să se vatăme şi cu totul slobod cu Dumnezeu făpturile lui Dumnezeu şi să primească cunoştinţa lor
ca dumnezeu, dar nu ca om, având după har în chip înţelept aceeaşi cunoştinţă a lucrurilor ca
Dumnezeu, datorită prefacerii minţii şi simţirii prin îndumnezeire. Deci îndumnezeirea nu exclude
cunoaşterea făpturilor. Dar atunci omul le cunoaşte fără patimă ca Dumnezeu şi în Dumnezeu, nu cu
patimă, adică cu uitarea lui Dumnezeu. Toate îşi au vremea lor, ca să se cunoască şi să se
săvârşească cum se cuvine, trebuind să aştepte creşterea omului la înălţimea lor. Pomul cunoştinţei
binelui şi al răului (sau lumea) ca sădit tot de Dumnezeu, nu era ceva rău în sine. Dar omul nu era
crescut la starea în care îl putea privi în mod just şi neprimejdios. Deci interzicerea atingerii de el
era o amânare, nu o oprire veşnică. Aşa trebuie înţeles aici pomul acela, după o tâlcuire pe care o
pot primi toţi.
Căci înţelesul mai tainic şi mai înalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistică, noi trebuind
să-l cinstim prin tăcere. Eu am amintit aici de pomul neascultării doar în trecere, vrând să arăt că
necunoaşterea lui Dumnezeu a îndumnezeit zidirea, al cărei cult vine din iubirea de trup a neamului
omenesc (φιλαυτία - iubirea cea rea de trup, pentru că noi nu urâm trupul, ci îl hrănim şi-l încălzim atât cât îi este
necesar pentru a ne sluji el nouă, nu ca să-i slujim noi lui). Căci în jurul acesteia se învârte, ca un fel de
cunoştinţă amestecată, toată experienţa plăcerii şi a durerii din pricina cărora s-a introdus în viaţa
oamenilor tot nămolul relelor ce dăinuieşte în chip felurit şi pestriţ şi-n atâtea forme câte nu le poate
spune cuvântul. Pentru că fiecare din cei ce participă la firea omenească are în sine, într-o anumită
cantitate şi calitate, vie şi lucrătoare, iubirea faţă de partea lui văzută, adică faţă de trup, care îl
sileşte ca pe un rob, prin pofta de plăcere şi frica de durere, să născocească multe forme ale
patimilor, după cum se nimeresc timpurile şi lucrurile şi după cum îl îndeamnă modul lui de a fi,
întrucât experienţa îl învaţă că e cu neputinţă să ajungă să aibă necontenit plăcerea ca tovarăşă de
viaţă şi să rămână cu totul neatins de durere, că nu va putea să ajungă la capătul acestui scop.
Căci firea întreagă a trupurilor fiind coruptă şi pe cale de împrăştiere prin oricâte moduri ar
încerca să o susţină pe aceasta, întăreşte şi mai mult stricăciunea din ea. De aceea omul temându-se,
fără să vrea, necontenit, de soarta a ceea ce iubeşte, cultivă fără voie şi pe nesimţite, prin ceea ce
iubeşte ceea ce nu iubeşte, atârnând de cele ce nu pot dăinui, în felul acesta îşi preschimbă
dispoziţia sufletului deodată cu cele ce se împrăştie, ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu cele
ce curg, şi nu înţelege că se pierde din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de adevăr. Iar izbăvirea
de toate aceste rele şi calea scurtă spre mântuire este dragostea adevărată spre Dumnezeu (de
Dumnezeu), cea din cunoştinţă, şi izgonirea din suflet a dragostei faţă de trup şi de lumea aceasta.
Prin aceasta lepădând pofta de plăcere şi frica de durere, ne eliberăm de reaua iubire trupească de
noi înşine (φιλαυτία), înălţaţi fiind la cunoştinţa Ziditorului. În felul acesta primind în locul iubirii
celei rele de noi înşine, pe cea bună şi spirituală, despărţită cu totul de grija de trup, nu vom înceta
să slujim lui Dumnezeu prin această iubire bună de noi înşine, căutând pururea să ne susţinem
sufletul prin Dumnezeu. Căci aceasta este adevărata slujire şi prin ea îngrijim cum trebuie şi în chip
plăcut lui Dumnezeu, de sufletul nostru prin virtuţi. Deci cel ce nu doreşte plăcerea trupească şi nu
se teme deloc de durere, a ajuns nepătimitor. Căci deodată cu acestea şi cu iubirea trupească de sine,
care le-a născut, a omorât toate patimile ce cresc prin ea şi prin ele, împreună cu neştiinţa, sursa cea
mai de la început a tuturor relelor. Şi aşa s-a făcut întreg slujitor al binelui ce persistă permanent şi e
mereu la fel, rămânând împreună cu el cu totul nemişcat. Aşa oglindeşte cu faţa descoperită slava
lui Dumnezeu, ca unul care priveşte în lumina ce străluceşte în sine slava dumnezeiască şi
neapropiată.

10
 Deci odată ce ne-a fost arătată de Cuvântul calea cea dreaptă şi uşoară a celor ce se
mântuiesc, să tăgăduim cu toată puterea plăcerea şi durerea vieţii de aici şi să învăţăm cu mult
îndemn şi pe cei supuşi nouă să facă aceasta. Căci făcând aceasta, ne-am izbăvit şi am izbăvit şi pe
alţii cu desăvârşire de toată născocirea patimilor şi de toată răutatea dracilor. Să îmbrăţişăm numai
iubirea şi nimeni nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, nici necaz, nici
strâmtorare, nici foame, nici primejdie, nici sabie, nici toate câte le-a înşirat Apostolul în acel loc.
Căci prin cunoştinţa cu lucrul rămânând în noi dragostea nemişcată, vom primi de la El o bucurie şi
o susţinere veşnică şi negrăită a sufletului. Şi împărtăşindu-ne de aceasta, vom avea faţă de lume
neştiinţa cea mântuitoare, nemaiprivind, ca mai înainte, fără gând neprihănit, cu faţa descoperită a
simţirii, suprafaţa celor sensibile ca pe o sclavă, ci oglindind mai degrabă cu faţa descoperită a
cugetării (minţii), după înlăturarea oricărui văl sensibil, slava lui Dumnezeu cea arătată în virtuţi şi
în cunoştinţa duhovnicească, prin care primim unirea cea după har. Căci precum ignorând pe
Dumnezeu, am îndumnezeit zidirea, pe care am cunoscut-o prin simţire, gustând din ea, pentru
faptul că prin ea ni se susţinea trupul, aşa primind cunoştinţa trăită a lui Dumnezeu, cea accesibilă
înţelegerii, vom ignora experienţa întregii simţiri, pentru faptul că El ne susţine sufletul ca să existe
şi ca să fie fericit“.
Şi acum definiţia binelui.
După cum am citit mai sus din cele spuse aşa de bine şi înţelept de învăţătorul nostru, sf.
Maxim Mărturisitorul, se vede foarte clar că Binele este chiar Dumnezeu care este cauza şi scopul
omului. Pentru a ne face părtaşi acestui Bine trebuie să ne transformăm şi noi în dumnezei aşa cum
se spune şi la acatistul Buneivestiri pe care unii îl citesc în fiecare zi:
„Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu fiu al omului se face, ca luând
ce este mai rău, să-mi dea mie ce este mai bun. Amăgitu-s-a de demult Adam şi poftind să fie
dumnezeu, nu a fost; iar Dumnezeu Se face om ca să facă pe Adam dumnezeu. Să se veselească
făptura şi să salte firea, că arhanghelul stă cu frică înaintea Fecioarei şi-i aduce bucurie în locul
întristării. Cel ce Te-ai făcut om pentru milostivirea milei, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.“
Însă, a se transforma cineva în Dumnezeu şi a fi exact ca Dumnezeu nu este posibil pentru
că omul este creat şi nu va putea ajunge niciodată exact ca Dumnezeu, necreat. Dar unindu-se cu El
prin energiile Lui necreate (prin har) omul va trăi şi el ca Dumnezeu şi va avea parte de toate
bunătăţile dumnezeieşti şi astfel va înainta în această îndumnezeire la infinit. Deşi îndumnezeirea
omului are un început - atunci când omul va împlini toate poruncile dumnezeieşti aici pe pământ -
ea nu are niciun sfârşit pentru că Dumnezeu este fără sfârşit. Cât timp omul este în trup
îndumnezeirea aceasta are o oarecare limită, din cauză că omul este încă legat de trupul său, limită
care va fi depăşită prin moarte şi-i va da omului putinţa să continue în desăvârşire şi după dacă şi-a
dobândit în cursul vieţii începutul îndumnezeirii.
Transformarea aceasta pe care o numim îndumnezeire sau desăvârşire dumnezeiască nu o
poate obţine nici un om prin puterile sale, orice ar face şi orice tehnologie ar folosi. Numai
Dumnezeu poate face acest lucru. Din această cauză Dumnezeu a lăsat oamenilor Biserica Sa. Deci
cei care vor această îndumnezeire trebuie să lase dorirea lucrurilor lumeşti şi să dorească numai
aceasta, aşa cum a fost predestinată natura umană, şi să urmeze lui Hristos şi Bisericii Lui.

11
 Capitolul II
Despre Biserică

Biserica este Trupul lui Hristos cel înviat şi îndumnezeit, ea se mai numeşte şi Taină şi toate
cele ce se săvârşesc în ea se numesc Taine (μυστήριον). Cei care s-au făcut părtaşi Trupului lui
Hristos sunt şi se numesc şi ei Biserica lui Hristos. Pentru a se putea face părtaşi Trupului lui
Hristos oamenii trebuie să se pocăiască (adică să nu mai facă păcate, să înceteze lucrarea păcatului),
să lucreze virtuţile, să creadă aşa cum crede biserica şi să se împărtăşească cu tainele bisericii.
Pentru a-i împărtăşi cu Trupul Său şi a-i călăuzi pe oameni spre îndumnezeire, Hristos a ales,
a dat pe apostoli, pe prooroci, pe evanghelişti, pe păstori şi pe învăţători (Epistola către efeseni a sf.
apostol Pavel, cap. IV). Apostolii insuflaţi de Dumnezeu au lăsat ca urmaşi ai lor, dintre cei aleşi de
Dumnezeu, pe episcopi, preoţi şi ajutoarele lor diaconii care alcătuiesc ierarhia bisericească. Toţi
aceştia au fost iniţiaţi mistic în treptele lor prin Tainele Bisericii. Treapta următoare ierarhiei
bisericeşti este treapta monahală, iniţiată mistic în Taina ei de către episcopi şi preoţi. Poporul
creştin care urmează acestora şi s-a făcut părtaş Trupului lui Hristos este ultima treaptă a ierarhiei
bisericeşti şi se numeşte şi el Biserica lui Hristos, Trupul Său. Cei care au fost în Biserică şi s-au
abătut de la poruncile lui Hristos nu mai sunt în Biserică chiar dacă participă fizic la slujbele
bisericeşti şi intră cu trupul în clădirea bisericii. De aceea lor li se şi interzice împărtăşirea cu
Sfintele Taine. Dacă rămân sub îndrumarea şi ascultarea ierarhiei bisericeşti se pot face din nou
părtaşi Trupului lui Hristos prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti.
Cei care nu s-au făcut încă părtaşi Trupului lui Hristos dar au venit la ierarhii bisericii pentru
a se face creştini se numesc catehumeni. Dacă urmează călăuzirea şi învăţăturile ierarhiei bisericeşti
aceştia pot deveni şi ei Biserică fiind renăscuţi mistic în Taina Sfântului Botez.
Episcopii, preoţii şi diaconii care nu au fost aleşi, trimişi, daţi de Dumnezeu prin descoperire
dumnezeiască sunt uzurpatori ai poruncilor lui Dumnezeu pentru că au primit Taina fără să fie
chemaţi de Acesta. (Sf. Simeon Noul Teolog, în „Cateheze“, Cateheza 18, traducere de diacon Ioan
I. Ică jr. editura „Deisis“ anul 1999 şi în „Imnele iubirii dumnezeieşti“, Imnul XIX - Imnul XXXIX în
ediţia grecească Zagoreos - traducerea românească a părintelui Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova 1991).
Episcopii, preoţii şi diaconii care au acceptat să primească Taina Preoţiei fără să fie chemaţi,
aleşi de Dumnezeu, chiar dacă sunt curaţi de păcat din pântecele mamei lor, trebuie să se teamă şi să
se pocăiască până la sfârşitul vieţii lor de acest păcat. Numai dacă li s-a poruncit aceasta de către un
episcop adevărat al lui Dumnezeu ei se pot mântui ca şi restul Bisericii prin ascultare desăvârşită de
acela. Episcopii, preoţii şi diaconii aceştia pomeniţi mai sus, care au lipsă de descoperire
dumnezeiască la hirotonia lor, nu trebuie să facă nimic de la ei aşa cum nu fac nici cei adevăraţi
care ascultă în mod direct de Dumnezeu şi fac numai ce le spune Acesta. Şi pentru toate câte le fac
şi le spun trebuie să ceară binecuvântarea celor cu adevărat episcopi şi preoţi. Pentru toţi cei ca ei,
care nu sunt chemaţi de Dumnezeu, s-a spus un lucru înfricoşător:
„Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls
din rădăcină. Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor
cădea în groapă.“ (Matei, cap XV, 13 - 14, etc.)
Chiar dacă nu va mai exista nici un episcop, preot sau diacon dintre cei care au fost aleşi,
daţi şi trimişi chiar de către Dumnezeu, cei care au rămas trebuie să facă numai ceea ce
propovăduiesc Sfintele Scripturi şi ceea ce le-au lăsat poruncă ierarhii cei adevăraţi pe când trăiau,
altfel ei încetează să mai fie Biserica lui Hristos. Şi tot timpul vieţii lor trebuie să se pocăiască şi să
caute să obţină iertarea şi ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea călăuzi poporul lui Dumnezeu şi a
se mântui şi ei.
Dacă unul dintre mădularele Bisericii, fie că este episcop, preot, diacon, monah sau laic va
face sau va învăţa un lucru nou care va fi împotriva lui Dumnezeu, credinţei propovăduite de
Sfintele Scripturi şi sfinţii Lui, împotriva adevărului, toată Biserica trebuie să se unească şi să-l
scoată din mijlocul ei, să se separe de el, iar dacă acesta se va pocăi de faptele sale să-l primească
înapoi.

12
 Dacă unul dintre mădularele Bisericii, pe orice treaptă va fi el, va face şi va învăţa ceva
împotriva lui Dumnezeu, a credinţei şi a poruncilor Sale, fie în biserică sau numai în afara ei, iar
ceilalţi ştiind acestea nu se vor separa de el, nu-l vor scoate din mijlocul lor ci doar vor tăcea, chiar
dacă nu-l aprobă sau chiar vorbesc pe ici pe colo împotriva lui, aceea încetează să mai fie Biserică
pentru că BISERICA este una, unitară şi propovăduieşte numai ADEVĂRUL care este tot numai
unul. Nu poate fi BISERICĂ aceea unde sunt mai multe credinţe, curente, opinii, etc. pentru că nu
este decât un singur Domn, o singură Credinţă şi un singur Botez. (Epistola către efeseni a sf.
apostol Pavel, cap. IV, 5)
Oriunde ar trăi oamenii care alcătuiesc Biserica şi sub orice stăpânire, ei nu se pot supune
legilor şi obiceiurilor locului acela dacă ele încalcă legile lui Dumnezeu, ci trebuie să lupte
împotriva lor prin orice mijloace permise de Dumnezeu, sau dacă nu sunt desăvârşiţi şi se mai tem
cu o frică copilărească de moarte şi de dureri, să fugă în altă parte, să se ascundă şi să se pocăiască
de căderea lor, altfel aceia nu mai sunt Biserică pentru că au încălcat cea mai mare dintre poruncile
lui Dumnezeu: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa
şi voi să vă iubiţi unul pe altul.“ (Ioan, cap. XIII, 34)
Chiar dacă pe pământ nu va mai fi nimeni care să vrea să urmeze lui Dumnezeu şi să se facă
părtaş Trupului Său, să fie Biserica Sa, ea va dăinui în veci neavând lipsă de nimic şi nu va putea fi
învinsă nici de puterile iadului fiindcă este Trupul lui Hristos Dumnezeu.
Oriunde ar fi ea pe pământ, Biserica văzută este una, indiferent de loc, cultură, rasă, limbă,
organizare politică, etc., pentru că cei care sunt în Biserică se împărtăşesc din acelaşi Trup al lui
Hristos care este Unul, iar cei care se împărtăşesc de El sunt una, devin unitari, poporul lui
Dumnezeu, etnia lui Hristos Dumnezeu, poporul ales, indiferent de limbă, sex, culoarea pielii, etc.
Din cauză că oamenii care alcătuiesc Biserica aparţin unor naţiuni şi limbi diferite se mai
spune şi că Biserica respectivă este a poporului respectiv căpătând numele naţiunii aceleia. În afară
de limba folosită de Biserica respectivă, acea Biserică este identică cu celelalte şi este BISERICA.
Deci pentru cei care nu au ajuns părtaşi conştienţi Trupului lui Hristos şi nu sunt desăvârşiţi,
unitatea harică a Bisericii este nevăzută, spirituală, simbolică, etc. Cei care sunt nedesăvârşiţi pot
să-şi dea seama dacă o biserică este în unitatea cea mare a Bisericii prin faptul că există şi o unitate
văzută a Bisericii ce izvorăşte din unitatea nevăzută. Unitatea văzută a Bisericii se manifestă prin
faptul că episcopii, preoţii şi diaconii acelei Biserici sunt în comuniune declarată cu ceilalţi ierarhi
ai întregii Biserici. Aceasta se face în cadrul Sfintei Liturghii. De asemenea unitatea văzută se mai
manifestă şi prin faptul că toţi membrii acelei Biserici sunt botezaţi cu acelaşi Botez,
propovăduiesc, mărturisesc aceeaşi credinţă ca şi restul Bisericii, mărturisesc adevărul şi nu fac
fapte rele sau nu sunt părtaşi la acele fapte. De aceea se mai şi spune că acolo unde este episcopul
care propovăduieşte adevărul acolo este şi Biserica văzută de toată lumea, fie credincioşi sau
necredincioşi. Iar unde este episcopul adevărat este şi Domnul nostru Iisus Hristos, capul Bisericii.
Deci cei care sunt în comuniune văzută cu acel episcop adevărat, se împărtăşesc din acelaşi potir cu
el, propovăduiesc aceeaşi credinţă şi fac aceleaşi lucruri ca şi el sunt şi ei Biserică şi sunt în
comuniune harică cu Dumnezeu.
Oamenii care sunt părtaşi Trupului lui Hristos, Biserica Sa, pot fi „învinşi“ de către puterile
întunecate fie prin a fi ucişi de către oamenii slujitori ai diavolului, fie prin atragerea lor cu viclenie
la faptele întunericului dacă nu sunt cu totul desăvârşiţi. Deci cuvântul „învins“ aplicat creştinilor
Bisericii are două înţelesuri în funcţie de natura privitorului, pentru că atunci când puterile
întunericului ucid pe un creştin adevărat pentru mărturia sa adevărată acest lucru pentru Biserică şi
creştinul respectiv este o mare victorie. Dar în ochii necredincioşilor aceasta se vede ca o
înfrângere, o slăbiciune, un „eşec“ al lui Dumnezeu. Foarte mulţi spun prosteşte când se întâmplă
ceva „rău“: unde este Dumnezeu? Oamenii care sunt ucişi pentru că au împlinit o poruncă
dumnezeiască, oricare, rămân în Hristos şi în Biserica Sa şi după moartea lor trupească şi se numesc
martiri, adică mărturisitori.
Cum sunt episcopii, preoţii şi diaconii adevăraţi ai lui Dumnezeu, aflăm din Sfintele
Scripturi şi din tâlcuirile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Din cauză că azi cei mai mulţi dintre creştini
interpretează după mintea lor Scripturile şi fiindcă erezia papistaşă despre preoţie şi taine, cunoscută

13
sub numele de „ex opere operato“ le-a otrăvit mintea, este necesar să cităm aici măcar o tâlcuire
mai uşoară despre preoţie pe care o pot înţelege toţi.
De la sfântul Simeon Evlaviosul, părintele duhovnicesc al sfântului Simeon Noul Teolog:
„Acest sfânt şi fericit Simeon (adică Sfântul Simeon Evlaviosul), întrebat odată cum trebuie să fie
preotul, a răspuns zicând: «Eu nu sunt vrednic să fiu preot. Dar am cunoscut, fără îndoială, cât de
vrednic trebuie să fie cel ce va avea să slujească tainele lui Dumnezeu. În primul rând, să fie curat
nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul; pe lângă acestea, trebuie să nu fie părtaş la nici un păcat 3 . În al
doilea rând, să fie smerit atât în purtarea din afară, cât şi în simţirea lăuntrică a sufletului. Apoi când
stă înaintea sfintei şi sfinţitei Mese, trebuie să vadă, fără îndoială, cu mintea pe Dumnezeu, iar cu
simţurile, Sfintele aşezate înainte. Dar nu numai acestea, ci e dator să-L aibă în chip conştient,
sălăşluit în inima sa şi pe Însuşi Cel prezent în chip nevăzut în daruri, ca să poată aduce cererile cu
îndrăznire. Şi ca prieten care vorbeşte cu prietenul, să zică: ″Tatăl nostru Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău″, rugăciunea arătându-l ca având pe Cel Ce este Fiul lui Dumnezeu prin
fire, sălăşluit în sine împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Aşa am cunoscut eu pe preoţi. Iertaţi-mă
părinţi şi fraţi».
Mai spunea şi aceasta, ca despre altul, ascunzându-se pe sine şi ocolind slava de la oameni.
«Am auzit, zicea, de la un preot monah, care avea îndrăzneală faţă de mine, ca faţă de un
frate iubit al lui: ″Niciodată n-am liturghisit, fără să văd pe Duhul Sfânt, cum L-am văzut venind
asupra mea când mă hirotoneau şi mitropolitul spunea rugăciunea preotului şi Evhologhiul stătea
asupra capului meu nevrednic″. Întrebat de mine, cum L-a văzut pe Acesta atunci şi în forma cărui
chip, a spus: ″Simplu şi fără chip, dar ca lumină. Şi fiindcă la început mă miram văzând ceea ce
niciodată n-am văzut şi întrebându-mă ce poate fi aceasta, Acela mi-a spus în chip tainic, de parcă
cunoşteam vocea: Eu aşa mă pogor peste toţi prorocii şi apostolii şi aleşii şi sfinţii de acum ai lui
Dumnezeu. Căci sunt Duhul Sfânt al lui Hristos, Căruia I se cuvine slava şi stăpânirea în veci.
Amin.»“ (Filocalia românească, volumul VI, capitolul „Capetele morale ale lui Simeon Evlaviosul“)
Totuşi, pentru a nu fi acuzat că vorbesc numai pentru oameni simpli, voi spune ceva şi
pentru cei mai „tari de cerbice“, mai „cumpătaţi“, „moderaţi“, „iconomisitori“, învăţaţi şi învăţători
care sigur vor zice că exemplul citat mai înainte este o excepţie, nu regula, şi deci nu are nicio
valoare. Pentru că aşa susţin şi „părinţii“ lor în ale învăţăturii, papistaşi şi papistăşiţi, despre harul
supraadăugat. De aceea voi cita şi de la sfântul şi marele mucenic Dionisie Areopagitul din cartea sa
despre „Ierarhia bisericească“, o tâlcuire şi o descoperire mai înaltă:
„Căci, precum cel ce a spus ierarhie a indicat deodată toată orânduirea celor sfinte, aşa cel ce
spune ierarh indică pe bărbatul îndumnezeit şi dumnezeiesc, cunoscător a toată sfinţita ştiinţă, în
care se desăvârşeşte şi se cunoaşte în chip curat toată ierarhia unită cu el.“
Şi:
„Primind ei înşişi de la Tearhia (obârşia divină - adică Dumnezeu) suprafiinţială plinătatea
darului sfinţit, însărcinaţi de Bunătatea Tearhică să reverse acest dar în afară, a trebuit prin urmare
ca, în dorinţa lor arzătoare şi generoasă de a ridica spiritual pe cei supuşi lor la îndumnezeirea pe
care au primit-o ei înşişi, întâistătătorii ierarhiei noastre să ne transmită prin icoane sensibile taine
ce sunt mai înalte decât cerurile, iar printr-o diversitate şi mulţime de formule 4 o taină care este
unică (adică BISERICA).“ 5

3 Asta poate însemna şi că nu face el păcatul, dar tace sau este de acord când îl face altcineva, sau prin fapta lui ajută
cumva sau uşurează săvârşirea păcatului sau cum se spune în limbaj juridic „favorizarea infractorului“.
4 Adică multe, nu numai şapte cum zic următorii teologiei papistaşe, fiindcă aceştia au decretat că nu sunt decât şapte
taine şi că cei care spun că sunt mai puţine sau mai multe sunt eretici - conciliul papistaş din Trento 1545 - 1563.
5 Nu este zadarnică încercarea şi strădania îndelungată a atâtor învăţători vicleni, „lupi“ îmbrăcaţi în haine de oi, care au
muncit atât de mult să acrediteze ideea că autorul acestei cărţi este un alt om şi nu ar fi sf. Dionisie cel din Areopag, cel
care a fost ucenicul sf. apostol Pavel şi a fost învăţat de el. Scopul lor ascuns este să demonstreze că procedând aşa
autorul „Ierarhiei bisericeşti“ minte şi în concluzie şi-a luat acest supranume ca să convingă, să păcălească pe oameni
arogându-şi autoritatea altuia şi că prin urmare ce spune el nu este adevărat, este o „opinie“ teologică a unui necunoscut,
iar nu normă şi descoperire de la Dumnezeu pentru Biserică. Dar nu este la fel şi pentru sfinţii cei adevăraţi ai lui
Dumnezeu fiindcă, de exemplu, sf. Maxim Mărturisitorul spune aşa despre sf. Dionisie în cartea sa „Mistagogia“: „Dar
fiindcă simbolurile celor ce se săvârşesc la Sfânta Liturghie au fost lămurite în înţelesul lor spiritual, potrivit cu înalta
lui înţelegere, de către preasfântul şi cu adevărat descoperitorul celor dumnezeieşti, Dionisie Areopagitul, în lucrarea

14
 Deci ca o concluzie generală enunţată într-un mod mai simplist voi spune aşa.
Nu există nici o tehnologie, magie, formulă magică sau orice altceva prin care Dumnezeu
poate fi obligat să facă pe cineva părtaş Bisericii Sale. Adică să-L forţeze pe Dumnezeu să dea
tainele Lui cuiva. Numai prin conlucrarea, simfonia, sinergia, comuniunea dintre ierarhie şi
Dumnezeu în iubire dumnezeiască se poate face comuniunea între Trupul lui Hristos şi Biserica sa.
Dacă toţi componenţii bisericii cred şi fac ceea ce trebuie, Dumnezeu a promis că se va arăta lor şi
le va da îndumnezeirea. Şi cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna adevărat.
Deci fără ierarh şi ierarhie adevărată nu există biserică văzută.
Adică biserica adevărată văzută de toată lumea este acolo unde nu se face nicio greşeală de
credinţă sau de comportament. Pentru că biserică nu poate exista decât acolo unde este adevărul,
care în mod necesar, prin natura lui, este maximalist, extrem, absolut. Numai acolo, cei care nu sunt
desăvârşiţi pot să aibă o bună nădejde că harul lui Dumnezeu lucrează în acea biserică, dar care
pentru ei rămâne ascuns până la momentul desăvârşirii mântuitoare.
În ajutorul celor nedesăvârşiţi s-au dat şi hotărâri sinodale şi canoane ale bisericii ca astfel ei
să-şi dea seama mai uşor unde este Biserica, cum trebuie să trăiască şi cine sunt adevăraţii păstori şi
călăuzitori. De aceea la sfânta liturghie nu sunt admişi decât cei care împlinesc poruncile lui
Dumnezeu şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine iar toţi ceilalţi sunt daţi afară de către diaconi. 6 Iar
împărtăşirea cu Sfintele Taine nu este permisă niciunui membru al bisericii dacă face fapte rele,
păcate, este părtaş cu acestea prin colaborare şi pasivitate şi dacă crede greşit indiferent pe ce
treaptă bisericească ar fi. De asemenea sunt şi canoane care impun caterisirea ierarhilor care
propovăduiesc altceva decât adevărul prin cuvânt sau prin tăcere complice, prin fapte cum ar fi
rugăciunea împreună cu ereticii şi păgânii, intrarea în casele lor de rugăciuni, conlucrarea cu aceştia
în orice domeniu, neînvăţarea poporului creştin a dogmelor şi a credinţei, prin acţiuni împotriva
iubirii adevărate de oameni, etc.

despre ″Ierarhia bisericească″, cuvântul meu nu va expune aceleaşi lucruri, nici la fel ca el. Căci ar fi o îndrăzneală
nemăsurată şi o nebunie să încerce aceleaşi lucruri ca el cel ce nici nu poate cuprinde sau înţelege pe acela, sau să
înfăţişeze ca ale sale tainele arătate numai de acela prin Duhul.“ Nici nu este de mirare că „lupii“ aceştia au apărut
prima dată în occident. Ei au făcut aceasta ca să poată susţine nebuniile lor despre preoţie şi papalitate. Aceştia au fost
urmaţi în vremurile din urmă şi de cei de aici care se declară că sunt ai noştri, dar nu sunt dintre noi, căci distrugerea
credinţei a început în occident. Toţi aceştia sunt pseudo...
6 În zilele noastre s-a ajuns la o aşa de mare decădere încât la Sfânta Liturghie este primit oricine chiar şi oameni
nebotezaţi care vin ca la spectacol. De asemenea se întâmplă, în cea mai mare parte a timpului, că se face Sfânta
Liturghie şi nimeni din cei care asistă, ca la teatru, nu se împărtăşeşte cu Sfintele Taine. Personal nu am găsit pe nimeni
care să poată să-mi explice raţional pe baza credinţei creştine ortodoxe de ce se mai face sfânta liturghie în acest caz.

15
 Capitolul III
Despre îndumnezeirea omului

După cum am spus deja, îndumnezeirea omului nu se poate face decât prin împărtăşirea cu
Trupul lui Hristos, chiar dacă omul respectiv a împlinit toate poruncile. De aceea se şi zice că în
afara Bisericii nu este mântuire.
Cei care vor să se împărtăşească de această îndumnezeire nu trebuie să creadă altfel decât
cele ce sunt scrise în Sfintele Scripturi şi au fost tâlcuite şi trăite de Sfinţii Părinţi, după care au fost
consfinţite de sinoade. Dar nici nu trebuie să vrea sau să dorească altceva din cele ce sunt în lume,
nici măcar cu gândul. Şi toată viaţa lor trebuie să fie conformă credinţei lor.
Cei care au lăsat toate pentru această îndumnezeire tot mai trebuie să respire, să mănânce, să
bea apă, să se odihnească în urma ostenelilor, să se ferească de vicisitudinile vremii şi toate celelalte
care sunt necesare trupului ca să rămână în viaţă. Dar dacă pentru obţinerea acestora este necesară
încălcarea poruncilor lui Dumnezeu oamenii nu vor putea să se mai împărtăşească cu Trupul lui
Hristos şi deci nici să se mai desăvârşească, să se îndumnezeiască. Atunci ei vor fi nevoiţi să aleagă
moartea decât călcarea poruncii dacă nu vor să-şi piardă mântuirea lor. Tot ceea ce depăşeşte strictul
necesar pentru menţinerea trupului în viaţă, orice plăcere în plus şi oricât de mică, se numeşte păcat.
Chiar dacă, pentru a se menţine în viaţă, omul nu consumă decât ceea ce este necesar din cele ce se
găsesc, dar în acelaşi timp alţi oameni nu au nici atât, ceea ce face el se numeşte tot păcat din cauză
că încalcă legea iubirii dumnezeieşti. Chiar dacă omul nu face nici un păcat el nu se poate
îndumnezei dacă nu are şi dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi. Şi starea aceasta a
lipsei de dragoste se numeşte tot păcat. Cea mai înaltă expresie a dragostei de oameni este
sacrificiul în vederea salvării sufletului celorlalţi oameni:
„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu 7 v-am iubit pe voi, aşa şi voi
să vă iubiţi unul pe altul.“ (Sf. Evanghelie după Ioan, cap. XIII, 34).
Iar cea mai mare dragoste pentru Dumnezeu este să-L mărturiseşti pe Acesta în faţa
oamenilor:
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea
Tatălui Meu care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi
lepăda de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.“ (Sf. evanghelie de la Matei, cap. X, 32-33).
Este evident pentru oricine că pentru a se lepăda cineva de Dumnezeu este suficient doar să
tacă atunci când este necesară mărturisirea şi nu este nevoie de nicio declaraţie sau altă acţiune.
Îndumnezeirea aceasta se mai numeşte şi desăvârşire deşi ea nu are nici un sfârşit.
Desăvârşirea dumnezeiască este deci un proces continuu ce nu poate fi întrerupt. Din cauza aceasta
atunci când omul aflat pe calea desăvârşirii întrerupe lupta căzând în păcat, întoarcerea la calea
mântuirii este mai grea şi cere un efort mai mare, proporţional cu mărimea păcatului şi a căderii.
Desăvârşirea începe la Botez, continuă cu Mirungerea şi se termină cu împărtăşirea cu
Trupul lui Hristos. Pentru că desăvârşirea nu are sfârşit, aşa cum nici Dumnezeu nu are sfârşit, nici
împărtăşirea cu Trupul lui Hristos nu poate fi întreruptă, altfel nu s-ar putea continua desăvârşirea
aici pe pământ. Dacă omul ar ieşi din trup imediat după împărtăşirea cu Trupul lui Hristos fiind şi
desăvârşit, ar continua această desăvârşire şi dincolo de moarte unde s-ar împărtăşi mai profund de
îndumnezeire şi ar înainta în desăvârşire la infinit. Pentru că omul mai rămâne în viaţă după Botez
el trebuie să caute să se desăvârşească continuu tot restul vieţii sale prin împărtăşirea cu Trupul lui
Hristos.
Omul fiind legat de trup, în mod silit trebuie să se ocupe şi de procurarea de cele necesare
trupului. De aceea Dumnezeu ne-a lăsat posibilitatea de a ne împărtăşi doar o singură dată în zi cu
Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos. Dacă omul nu se va împărtăşi cu Trupul lui Hristos în fiecare zi
el va înceta să mai înainteze în desăvârşire pe măsură ce va întârzia împărtăşirea cu Sfintele

7 Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne iubeşte ca un Dumnezeu, pe toţi la fel şi şi-a dat viaţa pentru toţi. Nu iubeşte
pe unul mai mult, pe altul mai puţin şi pe altul, Doamne fereşte, să-l urască aşa cum facem noi cei mulţi şi păcătoşi. De
aceea s-a dat exemplu pe Sine Însuşi şi spune că este poruncă nouă, ca să renunţăm şi la poruncile din Vechiul
Testament când se spunea că trebuie să iubim pe aproapele ca pe noi înşine.

16
Domnului. Cu cât va întârzia mai mult această împărtăşire omul va mai scădea în virtute sau chiar
se va întoarce la viaţa păcătoasă, pentru că omul doar prin puterile lui nu se poate menţine la un aşa
un înalt nivel decât dacă a atins nepătimirea, desăvârşirea maximă ce o poate obţine omul pe acest
pământ. Cu cât va rări mai mult această împărtăşire omul se va supune la pericole, ispite, din ce în
ce mai mari şi va cădea mai uşor în păcat. Deci nu este aşa cum spun unii, cu totul şi cu totul
împotriva credinţei ortodoxe, că creştinii nu trebuie să se împărtăşească de Sfintele Taine mai des de
40 de zile sau alt număr de zile. Cel care este „vrednic“ să se împărtăşească azi nu mai poate fi
„nevrednic“ de Sfintele Domnului mâine din nici o cauză, în afară de păcat şi în nici un caz din
cauza unui număr sau a altui lucru care azi este şi mâine nu va mai fi. Iar dacă omul nu este în stare
să stea până mâine fără să pice în păcat cum va putea sta 40 de zile, ca să nu mai pun întrebarea cea
mare: cum a fost „vrednic“ azi? Deci nu intervalul dintre împărtăşiri îl face pe om „vrednic“ de
împărtăşire, ci dorirea lui Dumnezeu, împlinirea poruncilor, stabilitatea, continuitatea în lucrarea
acestora şi a virtuţilor în fiecare secundă a vieţii sale, chiar şi în somn! Nu există „concediu“ sau
„pauză“ de la mântuire!
Dacă oamenii nu au ajuns la nepătimire, numai cei cu totul deosebiţi, cei care au o voinţă, o
credinţă imensă şi care au fost virtuoşi toată viaţa lor de când s-au pocăit sau au fost exersaţi în
acestea de mici - se pot menţine, cu foarte mare greutate, fără împărtăşirea de Sfintele Taine în
limitele trăirii conform naturii umane care nu a fost făcută păcătoasă de Dumnezeu, dar nu vor mai
înainta în desăvârşire până la moartea lor sau până la împărtăşirea cu Sfintele Taine. 8
Este posibil, totuşi, ca acolo unde nu este Biserică văzută acei oameni cu totul deosebiţi
pomeniţi mai sus şi care nu pot ajunge fizic la o Biserică să fie împărtăşiţi în mod nevăzut de către
Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, după o socoteală şi o iconomie pe care o ştie numai El,
sporind astfel în desăvârşire. 9 Dar cei care au posibilitatea de a ajunge la Biserica văzută nu trebuie
să spere la aşa ceva, pentru că această cale, această iconomie, nu ne-a lăsat-o Dumnezeu ca regulă
pentru că a voit ca toţi oamenii să se mântuiască nu numai cei cu totul deosebiţi şi aceasta nu este
posibil decât ajutându-se şi călăuzindu-se unii pe alţii. 10
Cei necredincioşi sau credincioşii nedesăvârşiţi nu ştiu cum este această îndumnezeire şi nici
cum o pot recunoaşte la ceilalţi. Ei pot numai să delibereze asupra vorbelor şi faptelor oamenilor ca
să-şi poată da seama dacă aceia sunt desăvârşiţi, nedesăvârşiţi sau măcar buni credincioşi. 11 Cei
care primesc cu adevărat această îndumnezeire sunt cei care o doresc din toată inima, lucrează
poruncile Domnului cu toate puterile lor tot timpul, zi şi noapte, şi niciodată nu consideră că o
merită deoarece aceasta este un dar al lui Dumnezeu. Tot desăvârşire se numeşte şi momentul când,
omul fiind în trup, a ajuns la o treaptă mântuitoare a desăvârşirii fără ca aceasta să înceteze să
progreseze.
Desăvârşirea aceasta nu o primesc oamenii prin simţurile trupului. Atunci când o primesc
nici nu mai ştiu dacă sunt în trup sau nu şi nici nu i se pot opune deşi sunt treji, conştienţi şi în
deplinătatea facultăţilor mintale. (Epistola a doua către corinteni a sfântului apostol Pavel, cap. XII,
1-5)
Tot ceea ce se simte prin trup nu este de la Dumnezeu ci de la mintea omului sau de la
mediul în care trăieşte, dar şi trupul omului este îndumnezeit în viaţa aceasta şi toate afectele
trupeşti i se transformă în afecte nepătimaşe şi sfinte când ajunge la această treaptă a desăvârşirii
mântuitoare, îndumnezeirea. Cei care se luptă să dobândească desăvârşirea mântuitoare nu pot face
altceva decât să lupte să-şi menţină aceste afecte în limitele virtuţii, aşa cum au fost creaţi de
Dumnezeu, ca să nu devină păcătoase. Nu poţi primi această îndumnezeire fără să ştii şi să te

8 Vedeţi cazul sf. Ioan Botezătorul care a fost cel mai virtuos om născut din femeie dar pentru că nu a trăit în vremea
când exista Biserica este ultimul în Împărăţia lui Dumnezeu neavând parte de desăvârşirea dată de tainele Bisericii. (Sf.
Evanghelie de la Matei, cap. 11, 11)
9 Vedeţi şi exemplele din diferite Paterice, „Viaţa sfintei Maria Egipteanca“, etc.
10 Acestora chiar dacă nu ştiu despre Biserică, Însuşi Dumnezeu le va trimite un păstor adevărat care-i va aduce la
Biserică aşa cum s-a întâmplat cu sutaşul Corneliu. (Faptele Apostolilor, cap. X)
11 Unii dintre ei nu sunt în stare nici să deosebească unele ca acestea din cauza multelor păcate. Vedeţi cazul evreilor
întunecaţi la minte care-L bârfeau pe Domnul nostru Iisus Hristos în vremea propovăduirii Sale şi care spuneau despre
El că este om mâncăcios şi băutor de vin, etc.

17
mântuieşti fără ea, ci doar fiind în deplină cunoştinţă, conştient. (Sf. Simeon Noul Teolog, „Imnele
iubirii dumnezeieşti“, Imnul XXVII - Imnul XX în ediţia grecească Zagoreos - traducerea românească a
părintelui Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991).
Pentru că desăvârşirea are mai multe trepte vom spune că în viaţa aceasta vom fi siguri de
dobândirea ei, a desăvârşirii mântuitoare, doar atunci când ajungem la „vederea“ ei. Această vedere
se mai numeşte şi „nepătimire“. Cei nepătimitori, desăvârşiţi, nu mai pot să se întoarcă spre ceva
din cele ale vieţii de aici sau spre altcineva dintre oameni sau să cugete la ceva care nu le este
potrivit. De aceea ei şi rămân în veac neschimbaţi şi sunt de neîntors spre rău chiar dacă ar fi ucişi
în chinuri.
Cei care nu au ajuns la nepătimire, desăvârşire, se pot lupta cu mintea lor împotriva
pornirilor trupului având născută în ei, în mod firesc, de când au fost creaţi de Dumnezeu, puterea
de a stăpâni trupul ca să nu facă păcat. Nimeni nu poate să spună că a ucis, a desfrânat, a violat, a
sodomizat, a furat, a minţit, etc. pentru că aşa l-a făcut Dumnezeu!
Cei care nu se luptă tot timpul pentru desăvârşire au mintea murdărită de cugete trupeşti.
Cum poate fi mintea „nematerială“ întinată de trupul material este o mare taină care nu ni s-a
descoperit încă nouă celor nedesăvârşiţi şi despre care Scripturile Sfinte şi sfinţii lui Dumnezeu
vorbesc în mod simbolic. Dar pentru că omenirea a ajuns în general la un grad mare de cunoaştere a
creaţiei putem să facem nişte presupuneri fără să vorbim împotriva Sfintelor Scripturi.
Toată creaţia este sub formă de energie fiind o raţiune „plasticizată“ a lui Dumnezeu pe care
noi o numim materie. Omul fiind compus din partea lui trupească ce poate fi sesizată prin simţuri şi
dintr-o altă parte căreia îi spunem inteligibilă, nematerială 12 , este totuşi un întreg care luat
individual este unic în toată creaţia, nerepetabil, personal. Acest întreg este compus de la un capăt la
celălalt din energie în diverse forme - materie, spus altfel - de la cele inferioare, trupeşti, adică bio-
magneto-electro-chimice, etc. la cele superioare pe care o să le numim în continuare inteligibile,
pentru că neputând să le măsurăm cu mijloace omeneşti, nu avem nici nume ştiinţifice pentru ele.
Ele sunt menţinute sub această formă de energiile lui Dumnezeu prin care Acesta menţine toată
creaţia. De aceea modificarea stărilor trupeşti afectează starea generală a omului prin modificarea
echilibrului şi interacţiunii acestor energii care alcătuiesc fiinţa umană. Omul, trăind în lume, are o
oarecare comuniune energetică cu ea, fiind influenţat de ea în mod inevitabil prin trup. Această
influenţă se face prin hrană, băutură, aer, radiaţii, electro-magnetism, poziţia aştrilor, etc. Tot aşa şi
cu influenţa mântuitoare a lui Dumnezeu asupra omului pentru că şi ea se face tot prin energii,
energiile Sale necreate. Deci pentru a rămâne neschimbaţi cu mintea într-o lume materială în
continuă mişcare şi schimbare este nevoie de împărtăşirea cu energiile necreate ale lui Dumnezeu.
Omul, fiind fiinţă raţională, este înzestrat cu putere naturală de cunoaştere şi cu libertate a
voinţei şi se poate folosi într-o oarecare măsură de energiile create ale materiei aşa cum vrea el, în
măsura pe care o îngăduie natura creată a omului şi Providenţa dumnezeiască. Este bine de ştiut că
energiile necreate ale lui Dumnezeu care menţin lumea, ordinea în lume şi viaţa omenirii, a
plantelor şi animalelor, sunt diferite de cele care îndumnezeiesc omul şi-l fac dumnezeu prin har.
Nepătimirea, starea de desăvârşire ultimă pe care o poate atinge omul pe pământ se mai numeşte şi
fericire, adevărata fericire. 13 Oamenii care nu cred în Dumnezeu cred că fericirea este plăcerea
obţinută prin simţuri sau o stare a minţii provocată de anumite circumstanţe: slavă de la oameni,
dobândirea unei averi mari, unei funcţii importante, etc. Dar fericirea adevărată este atât de diferită
de acestea încât oamenii nedesăvârşiţi nici nu şi-o pot imagina.
Despre cei care au dobândit această fericire se poate spune că ei privesc toată creaţia cu
aceeaşi ochi cu care o priveşte Dumnezeu. 14 De aceea ei nu simt nimic faţă de lucrurile lumii
acesteia şi au aceeaşi dragoste pentru toţi aşa cum o are şi Dumnezeu. Ei privesc la aur şi la alte
bogăţii aşa cum privesc şi la nisipul mării sau la nişte gunoaie. Nu au nici o pornire pătimaşă spre
trupuri şi chiar dacă se lipesc de trupul gol al femeii nu simt altceva diferit de ce simt atunci când se

12 Adică este inteligibilă şi nu cade sub simţuri, deşi şi aceasta este materială pentru că este creată, în comparaţie cu
Dumnezeu care nu este creat, deci este singurul imaterial în mod absolut.
13 Sf. Evanghelie de la Matei, cap. V.
14 Vedeţi definiţia răului.

18
ating de un lemn. Ei trăiesc cu trupul în această lume dar mintea lor este în cer. Din cauză că această
fericire este atât de copleşitoare, cei desăvârşiţi sunt ţinuţi de Dumnezeu mai mult într-o stare mai
scăzută a acesteia ca să poată să se ocupe şi de celelalte lucruri cerute de dragostea dumnezeiască.
Altfel ar zăcea nemişcaţi într-un colţ uitat de lume, ar uita să mănânce şi să bea apă şi nu ar face
nimic altceva decât să se împărtăşească din ea.
Dorinţa acestei fericiri o simte în mod natural orice om născut pe pământ. Aceasta se
manifestă ca un fel de „sete“ neostoită, de neexplicat prin cuvinte, a ceva necunoscut, sete ce nu
poate fi satisfăcută de nici o plăcere cunoscută. Deşi foarte mulţi se laudă că ei nu cred şi pot trăi
fără Dumnezeu, nu au nevoie de nicio religie, ei se trădează în fiecare clipă a vieţii lor prin
obiceiurile şi scopurile lor în viaţă. De aceea ei idolatrizează, se împătimesc şi fac dumnezei din
orice lucru de care nu au nevoie şi se comportă mai rău decât fiarele în relaţiile cu ceilalţi oameni.
Ba chiar această împătimire de aceste lucruri îi îmbolnăveşte şi-i omoară înainte de vreme. Pentru
că toţi idolatrizează şi mâncarea, băutura, drogurile, sexualitatea şi toate celelalte păcate trupeşti, nu
numai slava deşartă şi mândria. Dacă s-ar mulţumi doar cu ceea ce au nevoie ca să trăiască şi să fie
sănătoşi ar putea să simtă şi pofta cea adevărată după dragostea lui Dumnezeu. Dar căutând această
fericire în altă parte decât la Dumnezeu suferă toată viaţa lor de o sete neostoită de fericire, neavând
linişte şi odihnă niciodată şi îşi sfârşesc viaţa în frică, în chinuri sufleteşti şi trupeşti de nesuportat şi
deseori ajung la sinucidere deşi au tot ce le trebuie ca să trăiască în confort şi sănătos.

19
 Capitolul IV
Biserica în lume, relaţia ei cu lumea, evoluţia şi starea ei astăzi

Biserica are un impact direct asupra lumii, deoarece ea este compusă din oameni care trăiesc
cu trupul în această lume printre alţi oameni care nu sunt părtaşi Bisericii, dar pe care Biserica are
ca scop şi obligaţie să-i aducă în sânul ei şi să-i facă părtaşi Trupului lui Hristos.
Pentru a putea supravieţui şi a se perpetua în această lume, omenirea a trebuit să trăiască în
comunităţi mai mari bazate pe colaborare şi întrajutorare în faţa diferitelor greutăţi ale vieţii. Odată
cu creşterea numărului oamenilor au apărut diverse moduri de organizare socială. Acestea au fost, în
ordine, familia, tribul, uniunea de triburi, care după potop şi separarea limbilor s-au diferenţiat în
naţiuni care au vorbit aceleaşi limbi.
În toate aceste forme de organizare socială s-a menţinut ordinea naturală ierarhică a familiei
în care tatăl era conducătorul. O dată cu sporirea numărului oamenilor şi creşterea dificultăţii
comunicării dintre ei, aceştia au fost înşelaţi de îngerii căzuţi şi au apărut religiile diferite de
credinţa naturală a primului om, Adam. Cei care au păstrat credinţa naturală dată primului om au
primit ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu şi au format mai târziu naţiunea din care s-a născut cea
care va da naştere Domnului nostru Iisus Hristos: preasfânta şi preacurata fecioară Maria, maica
Domnului. Această naţiune se numea atunci şi poporul ales deoarece din ea s-a născut Mântuitorul
nostru Iisus Hristos.
Formele de organizare socială au variat în funcţie de religia naţiunii respective, care a
furnizat şi liantul social pentru menţinerea şi perpetuarea poporului respectiv. Astfel au început să
apară şi alte forme de ierarhii, diferite de ierarhia naturală a lui Dumnezeu. O dată cu creşterea
numărului oamenilor din acele naţiuni şi în funcţie de omogenitatea lor religioasă a evoluat şi
organizarea socială. Astfel societăţile cu religii greşite, false, au evoluat astfel încât conducătorii
naţiunii lor şi-au luat prerogativele zeităţilor religiei poporului respectiv. Naţiunile care aveau o
diversitate religioasă prea mare sau care au renunţat la credinţa într-o deitate s-au cufundat în
anarhie, destrămându-se sub impactul presiunii celorlalte naţiuni. Tot timpul aceste naţiuni se luptau
între ele pentru a-şi impune religia şi ordinea socială celorlalte popoare iar popoarele care reuşeau
să-şi impună religia şi ordinea lor socială mai multor naţiuni formau imperii.
Şi în cadrul poporului ales evoluţia omogenităţii religioase a dus la diverse devieri care au
fost corectate de Dumnezeu prin trimiterea de proroci sau prin pedepse.
Odată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, poporul ales nu a
voit să-l urmeze pe El şi Biserica Lui şi de aceea Dumnezeu a părăsit naţiunea respectivă iar
poporul s-a împrăştiat în toată lumea pierzând şi privilegiul de a se mai numi poporul ales al lui
Dumnezeu. Această denumire de popor ales revine astăzi celor care sunt părtaşi Bisericii.
Deci după moartea şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos a luat fiinţă Biserica,
adevăratul popor ales al lui Dumnezeu. Prin propovăduirea credinţei, prin fapte bune şi martiriu,
mărturisire, Biserica a câştigat minţile şi inimile oamenilor astfel că a apărut prima naţiune care
avea ca liant social ordinea şi morala Bisericii. Astfel naţiunea era compusă din familii care aveau
drept conducător al lor pe tatăl familiei, ca fiind membrul familiei care era în mod natural călăuzitor
şi apărător al micii comunităţi a familiei, iar la nivel naţional, ca o icoană a tatălui de familie,
regele, împăratul, tatăl familiei celei mari a naţiunii. Iar peste toate acestea ca paznic şi învăţător al
credinţei şi moralei era Biserica. Biserica era şi cea care veghea ca tatăl familiei, membrii familiei
lui, să nu se abată de la credinţă şi de la ordinea morală a societăţii având pe de o parte puterea
corectoare a Bisericii asupra membrilor Bisericii, iar în afara ei, în societate, având ca ajutor şi
păzitor al acestora pe rege, împărat, tatăl familiei celei mari. Împăratul, regele naţiunii, era
obligatoriu şi membru al Bisericii fiind sub ascultarea şi îndrumarea duhovnicească a Bisericii.
Odată cu înmulţirea poporului lui Dumnezeu a fost necesară şi înmulţirea celor care
alcătuiau ierarhia bisericească. Aceasta s-a făcut prin alegerea lor dintre creştinii şi monahii care au
fost mai învăţaţi, virtuoşi, evlavioşi şi desăvârşiţi. Dar cu trecerea timpului numărul celor care se
converteau la credinţa adevărată a crescut mai mult decât al celor care au vrut şi au avut o aşa mare

20
dragoste de Dumnezeu încât să ajungă la o asemenea desăvârşire ca să poată fi chemaţi la păstorirea
poporului lui Dumnezeu. Astfel că episcopii cei adevăraţi ai lui Dumnezeu au trebuit să-şi aleagă
ajutoare, episcopi, preoţi şi diaconi dintre cei care nu ajunseseră la măsura necesară a desăvârşirii, la
nepătimire, pentru a putea astfel continua lucrarea Bisericii prin aceştia, ca prin nişte mâini şi guri
ale lor, ca nişte unelte, ei fiind capul. Cu timpul, episcopii adevăraţi s-au împuţinat foarte tare încât
cei care au rămas nu au putut să conducă în mod eficient Biserica, ierarhia de sub ei şi poporul,
creştinii fiind mulţi şi mijloacele de comunicare rudimentare. Ca o consecinţă au început să apară
episcopi, preoţi şi diaconi hirotoniţi de episcopi nedesăvârşiţi şi mai neînvăţaţi care nu au mai reuşit
să discearnă pe cei cu adevărat evlavioşi şi silitori. De asemenea regii şi împăraţii mai puţin
credincioşi căutau să se emancipeze de sub tutela morală a Bisericii şi să-şi alcătuiască o nouă bază
de putere pe baza unei noi ideologii impunând aceasta Bisericii. Din afara naţiunii acţionau şi
factori externi agresivi, naţiuni şi entităţi cu credinţe religioase false care căutau să-şi impună
influenţa, fie direct prin război, fie prin subversiune religioasă, ideologică, politică, economică, etc.
Astfel au început să apară devieri de la credinţă. Din această cauză părinţii adevăraţi ai
Bisericii au convocat sinoade care au combătut aceste devieri prin emiterea de hotărâri şi dogme
care au furnizat indicii clare despre hotarele dogmatice ale Bisericii şi au corectat modul de
înţelegere a credinţei noastre prin furnizarea unor reguli de comportament care să poată fi înţelese
de toată lumea indiferent de treapta de desăvârşire la care se afla. De asemenea sinoadele au
îndepărtat din corpul Bisericii şi pe cei ce urmau acestor devieri şi care nu au vrut să se corecteze,
să se pocăiască de greşelile lor şi să se supună ierarhiei bisericeşti. Când facţiunile care se străduiau
să creeze o nouă înţelegere a credinţei reuşeau să convingă şi pe împăratul sau regele naţiei
respective, atunci adevăraţii părinţi şi mărturisitori ai Bisericii erau prigoniţi sau chiar omorâţi.
Inovaţiile acestea în domeniul credinţei se mai numesc şi erezii, iar cei care le urmează, eretici.
Erezia este un păcat al minţii raţionale din care mai târziu izvorăşte un alt mod de viaţă la nivel
personal şi social, fiind imposibil pentru eretici să evite păcatul. Este ca şi cum te-ai hotărî să faci o
barcă având în minte imaginea unei căruţe. Oricât te-ai strădui tot căruţă va ieşi şi niciodată nu va
naviga ca o barcă.
În funcţie de numărul lor, ereticii puteau să producă separarea de corpul naţiunii şi
constituirea unor alte entităţi politice şi teritoriale. Din cauza distanţelor mari şi a lipsei mijloacelor
de comunicare puteau să apară în locuri mai greu accesibile devieri de la credinţă despre care corpul
majoritar al Bisericii nici nu afla şi care dispăreau de la sine odată cu dispariţia celor care le
promovau. Aceste înstrăinări puteau să se producă şi în timpul ocupaţiilor militare externe datorită
influenţei acestora. De fiecare dată Biserica a reacţionat prompt sau cu întârzieri mai mici sau mai
mari, în funcţie de existenţa şi de numărul mai mare sau mai mic al ierarhilor, credincioşilor, al
împăraţilor şi oamenilor politici cu adevărat credincioşi şi de aria de răspândire a acestor devieri.
Trecerea timpului şi anumite dezvoltări istorice au avut drept consecinţă scăderea numărului
credincioşilor adevăraţi şi în consecinţă şi a celor care au dorit să ajungă la suficientă desăvârşire
pentru a prelua cu eficienţă conducerea Bisericii în calitate de ierarhi. Intervenţia puterilor lumeşti
în treburile interne ale Bisericii, favorizată de scăderea continuă a conştiinţei religioase a membrilor
Bisericii şi a secularizării societăţii a condus în zilele noastre la dispariţia aproape totală a Bisericii
văzute aşa cum s-a manifestat ea în forma sa istorică. Ierarhii Bisericii nu mai sunt aleşi dintre cei
mai virtuoşi creştini, ci sunt aleşi de către puterile actuale ale lumii dintre cei îndoctrinaţi în şcoli
străine de credinţa ortodoxă sau/şi care s-au aliat cu aceste puteri în scopuri personale. Peste această
situaţie se suprapune şi starea lumii, avansul tehnologic care este folosit de către puterile
întunericului prin oamenii ei împotriva Bisericii. În schimb ierarhia apostată nu se foloseşte de acest
avans tehnologic în scopul învăţării, menţinerii credinţei şi conştiinţei religioase în rândurile
poporului creştin şi a misiunii de evanghelizare în rândul celorlalţi oameni pentru a lupta cu puterile
lumeşti. Astfel întreaga lume a involuat şi societăţile umane nu mai au azi drept liant nici măcar o
religie ci doar o ideologie materialistă impusă cu forţa şi cu frica promovată şi susţinută prin diverse
metode de cei de la putere.
În vremurile moderne, pe măsură ce lumea creştină a decăzut şi s-a secularizat, ierarhia
străină de credinţa creştină a început să promoveze şi să impună creştinilor principiile ideologice ale

21
celor care i-au ajutat să ajungă în poziţia în care sunt. Pe ici pe colo oameni evlavioşi şi cucernici au
început să-şi dea seama de faptul că ceva este în neregulă cu ce se întâmplă cu biserica văzută şi s-
au separat de marea masă a credincioşilor prin constituirea unor grupări mici de credincioşi cu
scopul declarat de a reveni la credinţa adevărată şi de a demasca devierile a ceea ce putem să
numim de acum „biserica oficială“, cea care a uzurpat numele adevăratei Biserici. Din păcate cei
care s-au separat de „biserica oficială“, nu au avut gradul de desăvârşire necesar pentru o asemenea
sarcină şi au început să se fărâmiţeze la rândul lor în alte mici grupuri care nu au avut alt scop decât
de a-şi afirma meritul de a fi numai ei numiţi adevărata Biserică. Incapacitatea lor de a se uni într-
un efort comun pentru a reconstrui Biserica pe fundamentele credinţei adevărate a fost subminată şi
de efortul lor de a egala la nivel material biserica oficială. Astfel ierarhii acestora au început să
concureze cu biserica oficială pe tărâmul construirii de mănăstiri şi biserici din ce în ce mai
impunătoare în loc să-şi folosească resursele materiale pe care le aveau în scop de unire şi de
combatere a bisericii oficiale pe plan misionar şi evanghelizare în cadrul naţiunilor din care făceau
parte.
Odată cu creşterea gradului de tehnologizare a societăţii, a crescut şi nivelul de trai al
întregii omeniri cu efectele sale negative fireşti, dintre care o să cităm aici pe cele mai periculoase
pentru lumea creştină, confortul şi dependenţa. Acest confort a fost adoptat şi de lumea monahală în
general - atât în biserica oficială cât şi în celelalte grupări dizidente - astfel că rareori mai putem
găsi măcar monahi care să ducă viaţa simplă şi aspră a creştinilor laici din vechime. Consecinţa
imediată a acestui fapt, coroborată şi cu alte cauze, a fost dispariţia aproape în întregime a celor
capabili să se ridice pe o treaptă mai înaltă de desăvârşire, nici mediul monahal şi nici societatea
nemaifurnizând „materialul“ necesar. Evoluţia generală a societăţii în direcţia impusă de puterile
întunericului în domeniul ideologic, moral şi tehnologic a dus pe nesimţite şi la crearea unor
organizări sociale şi naţionale în care existenţa de zi cu zi a oamenilor, în cea mai simplă formulă a
ei, nu mai poate fi realizată decât cu preţul păcatului.
Pe acest fond şi din cauza scăderii conştiinţei creştine ortodoxe, foarte puţini dintre creştini,
chiar şi dintre cei mai evlavioşi, îşi mai dau seama că simpla satisfacere a necesităţilor de bază ale
traiului de zi cu zi nu se mai poate obţine azi decât numai cu preţul păcatului.
În concluzie Biserica adevărată văzută nu mai există azi în forma istorică cu care ne-am
obişnuit din tradiţie. Ea nici nu va mai putea exista în viitor decât ca rezultat al unor realizări ale
unor grupuri foarte mici de creştini aflaţi la marginea societăţii sau în zone geografice unde
controlul Fiarei nu este aşa de eficient, deocamdată. Numai dacă vreo naţiune dintre cele existente
se va reîntoarce la suveranitate, autarhie monarhică şi la o organizare socială naturală ce va permite
o viaţă normală de zi cu zi în care păcatul va fi interzis de lege şi virtutea va fi liber consimţită,
atunci este posibilă o reapariţie a Bisericii văzute în forma obişnuită. Altfel istoria Bisericii văzute,
aşa cum am primit-o noi, se va încheia în cursul vieţii noastre.

22
 Capitolul V
Starea societăţii umane astăzi şi influenţa acesteia asupra omului

Desigur este foarte greu de descris în cuvinte puţine şi simple starea foarte complexă a
societăţii de astăzi. De aceea mă voi concentra pe câteva elemente principale, uşor de înţeles şi care
au cel mai mare impact asupra vieţii virtuoase a creştinilor.
La nivel mondial cea mai răspândită formă de organizare socială este democraţia în variate
forme, dintre care o să cităm aici pe cele mai importante şi cu răspândirea cea mai mare: republica,
monarhia constituţională şi democraţia.
În toate acestea există câteva elemente comune. Selecţia ierarhiei sociale, a guvernării
statului, se face prin votul majoritar al populaţiei iar minoritarii acceptă rezultatul votului, astfel că
ierarhia rezultată în urma alegerilor are legalitate totală, incontestabilă şi recunoaştere din partea
tuturor cetăţenilor indiferent dacă au votat pentru, împotriva ei sau n-au votat deloc. Cu alte cuvinte
impunerea voinţei celor mulţi împotriva voinţei individului.
Din cauză că oamenii au voinţă liberă şi cei mai mulţi aleg să fie nedesăvârşiţi (Sf.
evanghelie după Matei, cap. VII, 13), covârşitoarea majoritate a populaţiei alege tot timpul răul în
locul binelui şi efectul votului lor asupra societăţii are un singur sens, de la rău spre mai rău.
Cei care se prezintă spre a fi aleşi în funcţiile ierarhice de conducere ale statului, candidaţii
politici, trebuie să posede mijloacele materiale necesare pentru a face cunoscută persoana lor cât
mai multor oameni, pentru a le câştiga inima, mintea şi încrederea şi de aceea aceşti candidaţi
trebuie să aibă un suport financiar foarte consistent care nu este accesibil tuturor oamenilor ci numai
celor foarte bogaţi. Evoluţia tehnologică a mijloacelor de comunicare a dus şi la creşterea
exponenţială a costurilor utilizării acestor mijloace, acestea nemaifiind accesibile decât grupurilor
de oameni foarte bogaţi în scopul propagandei politice sau de orice fel. Astfel că numai cei foarte
bogaţi îşi pot permite să aibă candidaţi eligibili în cadrul alegerilor democratice.
În concluzie cei foarte bogaţi vor avea întotdeauna oamenii lor în structurile de guvernare
ale statului în care funcţionează democraţia. Din această cauză toată maşinăria statului lucrează şi
va lucra totdeauna în slujba intereselor bogaţilor.
Din aceste cauze societatea care funcţionează după principiile democratice va evolua foarte
repede din punct de vedere istoric spre o formă de organizare socială în care păcatul va ajunge
norma obişnuită iar virtutea va fi pedepsită. Acest lucru se întâmplă şi acum şi va ajunge în viitorul
apropiat la forme extreme. Într-o asemenea organizare socială creştinii, individual, nu vor putea
niciodată să preia ierarhia conducerii statului şi să facă schimbările necesare în mod legal pentru
simplul fapt că creştinii nu se pot face bogaţi - dacă vor să rămână creştini - ca să aibă mijloacele
necesare. De asemenea nici majoritatea oamenilor nu vor voi de bună voie să renunţe la păcat prin
vot. Deci, în concluzie, creştinii, dacă vor să rămână creştini, nu pot fi niciodată membri loiali şi
supuşi ai unei asemenea societăţi democratice. Supunerea se manifestă prin plata impozitelor
necesare funcţionării statului, respectarea legilor şi conlucrarea cu statul pentru impunerea acestora.
Altă caracteristică ce decurge din existenţa democraţiei şi fără de care aceasta nu ar putea
exista este adoptarea de către întreaga societate umană a eticii sau moralei numite „drepturile
omului“. Această etică are ca fundament dreptul unui om în antiteză cu drepturile maselor. Adică
altfel spus impunerea voinţei individului împotriva celor mulţi. Şi cum nu se pot concilia niciodată
aceste voinţe, cea a maselor şi cea a individului, în democraţie nu este niciodată pace socială ci
numai luptă. Efectiv toată lumea se luptă cu toată lumea.
Adoptarea „moralei“ drepturilor omului a avut ca efect şi adoptarea de legi care au anihilat
posibilitatea de a exista „de facto“ 15 a Bisericii văzute în cadrul acestei societăţi unde
comportamente nenaturale sunt egale în faţa legii cu cele virtuoase. Astfel că Biserica nu mai poate
să-şi îndeplinească lucrarea ei misionară, pastorală şi nici să combată credinţele şi religiile false, din
cauză că ea este pusă de lege pe nivel de egalitate cu celelalte religii şi cu ateii care au acelaşi

15 Adică ea poate exista legal şi instituţional dar nu mai este Biserica adevărată din punct de vedere calitativ ci doar o
instituţie omenească aşa cum este poliţia, justiţia, etc.

23
drepturi şi împotriva cărora nu poate face nimic „legal“. De asemenea Biserica nu mai poate să
lupte nici împotriva păcatului pentru că acesta este reglementat şi protejat de lege şi a pierdut astfel
şi puterea de a corecta bolile sociale. Prin supunerea faţă de aceste legi creştinii se află pur şi simplu
în conflict de interes, pentru că pe de o parte ei trebuie să lupte pentru realizarea dezideratelor
Bisericii, iar pe de altă parte trebuie să ofere suport material sub formă de impozite şi supunere
legală prin fapte pentru respectarea şi aplicarea acestor legi. Adică să lupte împotriva Bisericii. Iată
că şi din punct de vedere al justiţiei omeneşti creştinii greşesc!
Alt efect nociv al democraţiei este separarea morală a statului de Biserică. Astfel statul
pretinde acum că nu poate să aibă nici o orientare religioasă sau ideologică. Bineînţeles acest lucru
este fals şi imposibil de realizat pentru că nu există nimic care să nu fie nici rău nici bine ci neutru
din punct de vedere moral. Deci statul, guvernul dintr-o societate democratică va fi totdeauna de
partea răului şi va face rău din principiu. Prin această atitudine statul îşi arogă în mod indirect,
juridic, statutul de dumnezeu. De asemenea din cauza principiului luptei continue dintre oameni
impus societăţii în orice aspect al vieţii, societatea însăşi impune în mod firesc guvernării, statului,
să-şi aroge calitatea de dumnezeu pentru a împiedica anarhia creată de democraţie să degenereze în
forme dintre cele mai violente. Pentru că democraţia este doar o anarhie controlată astfel încât să se
îndrepte spre un anumit scop.
Deoarece într-un stat trebuie să existe lege şi imeni nu poate fi deasupra legii, deoarece s-ar
destrăma ordinea socială şi viaţa oamenilor ar fi pusă în pericol, cel care dă legea şi o aplică trebuie
să fie sau dumnezeu, sau dacă nu vrea să ia locul Acestuia să fie slujiturul Lui şi să-şi pună în acord
legile ca să nu contravină legii lui Dumnezeu. Dacă cel ce emite şi impune o lege contravine legii
lui Dumnezeu, atunci el devine un alt dumnezeu, un idol al lui Dumnezeu şi nu are nicio
legitimitate.
Deci consecinţa firească a democraţiei şi adoptării drepturilor omului şi luptei generate de
acestea este faptul că statul este forţat, chiar dacă oamenii aflaţi la putere nu ar dori aceasta, să
reglementeze, să intervină şi să supravegheze toate aspectele vieţii omeneşti. La ora actuală nu a
mai rămas decât să intervină şi să reglementeze gândurile oamenilor dar şi acestea, din cauza
dezvoltării extrem de rapide a tehnologiei vor fi, doar în câţiva ani, subiectul reglementărilor
statului. Aceste tendinţe naturale ale statului democratic nu se pot stopa decât prin eliminarea
democraţiei şi înlocuirea drepturilor omului cu obligaţiile omului sau cum se spune în limbaj
evanghelic „cele zece porunci“.
Creştinii care se supun legilor acestui stat ilegitim în faţa lui Dumnezeu şi care emite legi
împotriva poruncilor lui Dumnezeu, prin plata impozitelor şi spunerea faţă de legi, se închină la idol
conform principiilor declarate de Sfintele Scripturi. Pentru că nu există legitimitate decât de la
Dumnezeu. Această închinare la idolul stat-dumnezeu nu este ceva inventat de mine în această carte
pe baza unor interpretări greşite a Sfintelor Scripturi şi a situaţiei actuale a societăţii pentru a
impresiona pe cineva. Această închinare este un plan real, global, a cărui realizare a ajuns aproape
de final în toată lumea şi oricine o poate constata privind construcţia în toată imensitatea ei. Acest
plan a fost gândit şi proiectat cu mulţi ani înainte şi a fost declarat public ca atare în diverse
împrejurări de către cei care l-au pus la cale împotriva noastră, a tuturor oamenilor. Iată un mic
exemplu de astfel de declaraţie:
„Experimentăm acum cea mai periculoasă revoluţie din istoria lumii: revoluţia statului
împotriva omului. Experimentăm cea mai rea idolatrie a tuturor timpurilor: îndumnezeirea
statului.“ (Richard N. Coudenhove-Kalergi în cartea „Totaler Staat - Totaler Mensch“, anul 1937;
mason, mare ideolog şi gânditor, pionerul planului Comunităţii Europene: „Pan-European
Manifesto“, scris în anul 1923).
Mai mult. În democraţie mai există şi o altă caracteristică nocivă foarte importantă pentru
modul de viaţă creştinesc şi chiar şi pentru necredincioşii care nu sunt bogaţi şi care de altfel este
comună tuturor organizărilor sociale actuale din lume, anume modul de emitere şi control al masei
monetare.
Foarte puţini oameni, doar cei care sunt în cea mai bună formă ca vârstă, putere, sănătate şi
pricepere, se pot întreţine şi-şi pot asigura cele necesare traiului absolut individual oriunde s-ar afla,

24
în mijlocul oamenilor sau singuri, dar nu tot timpul şi nu pe toată durata vieţii lor. Nici chiar primul
om, Adam, nu a fost singur. Chiar şi familii întregi, dar ai cărei membri nu au pregătirea necesară,
nu se pot menţine în viaţă fără ajutorul altor oameni. Astfel că oamenii au trebuit să trăiască încă de
la început în comunităţi unde fiecare, în funcţie de posibilităţile sale, avea un rol care ajuta şi
menţinea comunitatea. Pentru a se evita situaţia când cineva putea profita de comunitate în mod
abuziv, între membrii comunităţii aveau loc schimburi bazate pe reciprocitate. Prima formă de
schimb a fost cea numită troc, schimbul în natură, oamenii cedând surplusul lor de bunuri şi luând
de la ceilalţi ce aveau aceia în plus, sau oferindu-şi puterea de muncă în schimbul altor bunuri. O
dată cu mărirea numărului celor care formau comunitatea a fost necesară inventarea unui mijloc de
schimb care să uşureze relaţiile acestea care se numesc relaţii comerciale, economice. Acest mijloc
de schimb trebuia să aibă nişte caracteristici specifice: să fie uşor de transportat în raport cu
cantitatea de bunuri pe care le putea schimba, să aibă valoare intrinsecă mare prin faptul că nu se
găsea pretutindeni, să nu fie perisabil, metodele de obţinere să fie suficient de grele dar nu
insurmontabile încât cantitatea acestor mijloace să crească în mod natural cu creşterea populaţiei şi
a economiei astfel ca să nu ajungă nici prea rar şi nici prea abundent încât să afecteze posibilitatea
schimburilor dintre oameni. Acest mijloc de schimb se numeşte ban şi pentru această funcţie s-au
calificat la final, în mod natural, cel mai bine aurul şi argintul.
Existenţa banilor a dus la o nouă formă a păcatului lăcomiei omeneşti pentru că mulţi au
observat că dacă ai suficienţi bani nu mai trebuie să munceşti pentru necesităţile tale ci poţi plăti alţi
oameni ca să facă treaba pentru tine. De aceea mulţi au încercat să găsească metode prin care să
mărească numărul banilor lor fără să mai treacă prin procesul obişnuit de producere a unui lucru
prin muncă şi care să poată fi schimbat cu bani. Astfel au apărut formele de împrumut ale banilor cu
dobândă, camăta şi cămătarii. Cei care apelau la astfel de forme de împrumut erau cei care aveau o
nevoie stringentă de lucruri necesare traiului, cei care voiau să cumpere bunuri fără a aştepta timpul
necesar pentru a strânge suma respectivă, cei care voiau să iniţieze activităţi economice de
anvergură mai mare care necesitau investiţie iniţială mare, iar mai târziu, o dată cu dezvoltarea
statelor şi organizărilor sociale mai complexe cei care nu aveau cu ce plăti impozitele către stat şi
cei care voiau să finanţeze un război de apărare sau de agresiune.
Banii necesari plăţii dobânzii nu există în momentul creditării, iar dacă nu se găsesc alte
surse de producere a aurului şi argintului care să acopere plata dobânzilor acest fapt duce la
micşorarea masei monetare în raport cu bunurile şi serviciile existente. Ca urmare a cererii mai mari
de bani apar efecte negative asupra vieţii economice a statului respectiv şi bineînţeles asupra
oamenilor. Astfel pentru aceiaşi bani trebuiesc produse mai multe bunuri sau prestată mai multă
muncă apărând lupta dintre oameni pentru obţinerea banilor necesari plăţii dobânzilor. O altă
urmare a reducerii masei monetare este şi imposibilitatea datornicilor de a-şi plăti datoriile fapt ce
are ca efect pierderea bunurilor care sunt puse drept zălog pentru împrumuturi sau chiar căderea în
sclavie a datornicilor din cauza scăderii preţurilor bunurilor zălogite provocate de fenomenul
deflaţionist, mai puţini bani pentru mai multe bunuri. Prin această acţiune cămătărească cei care au
bani şi-i dau altora ca împrumut cu dobândă devin din ce în ce mai bogaţi, în timp ce restul
populaţiei, chiar şi cei care nu apelează la împrumuturi, devin din ce în ce mai săraci. Conducerile
statelor respective unde existau cămătari şi camătă au sesizat pericolul şi au introdus legi care
incriminau camăta. Însăşi Biserica, conformându-se comandamentelor Sfintelor Scripturi, a
intervenit şi a incriminat camăta ca o expresie a lăcomiei, explicit prin canoane. Prin aceste canoane
clericii care stăruie în practicarea cametei sunt chiar caterisiţi: canonul apostolic nr. 44, etc. Iar laicii
sunt afurisiţi. Dar aceste legi nu au fost strict respectate de conducerile unor state, fie că ele aveau
ca liant o religie sau ideologie falsă, fie din cauza anumitor factori interni sau externi, dar mai ales
ca efect al agresiunilor militare, fapt ce a impus necesitatea de a face împrumuturi de la aceşti
bogaţi pentru a putea face faţă situaţiei.
Pentru a face faţă necesităţilor de împrumut foarte mari provocate de cheltuielile militare,
cămătarii au început să se organizeze şi să facă asociaţii care de cele mai multe ori depăşeau
barierele graniţelor naţionale. Dar pentru că cei care se împrumutau de la aceste asociaţii de
cămătari aveau şi puterea politică şi cea militară erau multe cazuri când datornicii nu-şi mai

25
respectau obligaţiile de a returna sumele împrumutate şi cămătarii aveau pierderi mari.
A împrumuta naţiunile şi mai ales naţiunile aflate în război este cea mai profitabilă afacere
pentru cămătari. Pentru a-şi asigura profitul continuu şi returnarea datoriilor asociaţiile de cămătari
au încercat să menţină şi să prelungească starea de beligeranţă dintre naţiuni finanţând toate părţile
aflate în conflict sau chiar conspirând şi iniţiind conflicte noi. Starea de război a condus şi la
dezvoltarea tehnologiei militare din care a rezultat şi o dezvoltare a economiei. Din cauză că numai
războiul creează condiţiile propice dezvoltării tehnologice 16 .
Având din ce în ce mai multe resurse financiare cămătarii au început să investească şi în
anumite ramuri ale economiei ce le puteau aduce profituri mari şi putere sporită asupra naţiunilor şi
au început să se asocieze şi în carteluri, monopoluri economice.
Când puterea financiară şi economică a acestor carteluri de cămătari a ajuns la un nivel
suficient de mare aceştia au acaparat conducerea financiară a ţărilor în care aveau o influenţă mai
mare cu efectul imediat al preluării şi a controlului politic. Următoarea mare realizare a cămătarilor
a fost impunerea sistemului bancar privat ca singură modalitate de a emite şi controla masa
monetară. Ţările care au fost „cucerite“ în acest mod au fost „favorizate“ de către oligarhia bancar-
economică prin investiţii în domeniile de interes pentru aceştia. Astfel au început să apară decalaje
tehnologice şi militare între ţările cucerite şi cele încă suverane dar care nu aveau însă mijloacele
financiare necesare pentru a echilibra situaţia. Ţările nedezvoltate din punct de vedere tehnologic au
fost nevoite astfel să recurgă la împrumuturi tot de la oligarhia aceasta a cămătarilor - care acum
avea un impact la scară planetară - pentru a rezista agresiunilor statelor care erau sub controlul total
al acelor oligarhi. Această situaţie este asemănătoare cu acţiunea mafiei locale dintr-un oraş: toţi
trebuie să plătească o taxă de „protecţie“ mafiei ca să nu suporte represaliile acesteia.
Cu trecerea timpului şi dezvoltarea economiei masa monetară a crescut foarte mult. Fiindcă
transportul cantităţilor mari de bani de argint şi aur era şi nesigur şi dificil, s-au introdus
instrumente noi de plată sub formă de obligaţii de plată scrise pe hârtie. Apariţia acestor mijloace de
plată a permis şi apariţia unei noi infracţiuni în cadrul sistemului financiar: emiterea de obligaţii de
plată fără acoperire în bani reali de aur şi argint. Ceea ce a provocat şi o mai mare instabilitate în
sistemele financiare ale ţărilor care au permis această dezvoltare dar cu mari beneficii pentru bănci
şi cămătari care au profitat de această situaţie.
Din cauză că expansiunea puterii financiare şi economice a ţărilor care erau sub controlul
oligarhilor necesita foarte mulţi bani şi descoperirea de noi zăcăminte de aur şi argint nu ţinea pasul
cu această necesitate, oligarhia a introdus noi instrumente de mărire a masei monetare prin
introducerea sistemului bancar fracţionar. Acum fiecare bancă putea da cu împrumut în mod legal
mai mulţi bani decât avea în rezervele sale într-un anumit cuantum stabilit prin lege. Adică putea să
împrumute banii pe care nu-i avea. Consecinţa finală a acestui proces a fost eliminarea totală din
circulaţia publică a banilor de aur şi argint, aceştia rămânând numai privilegiul băncilor şi al
oamenilor bogaţi. Astfel au apărut aşa zişii bani de hârtie care nu sunt altceva decât obligaţii de
plată şi nu au nici o valoare fără suportul legal şi forţa represivă a guvernelor din ţările unde acestea
sunt în uz. Sau spus altfel, hârtia a înlocuit aurul şi argintul ca mijloc de schimb.
Cu trecerea timpului şi creşterea dezvoltării tehnologice oligarhia bancar-economică a reuşit
să devină astăzi stăpână pe tot sistemul monetar mondial. Aceasta s-a făcut prin toate metodele pe
care le putea folosi o asemenea putere financiară şi economică: finanţarea de războaie, terorişti,
revoluţii, dictatori, subminare economică, diversiune politică, subversiune ideologică, religioasă,
corupţie, criminalitate, etc. Se poate spune cu toată certitudinea că fără acest sistem bancar
fracţionar şi fără camătă lumea nu ar fi arătat aşa cum este astăzi.
Consecinţele pe care le are existenţa sistemului financiar-bancar actual asupra vieţii
oamenilor în general şi a creştinilor în special sunt uriaşe, totale. Ar trebui scrise câteva cărţi pentru
a descrie toate mecanismele politice, ideologice, ştiinţifice, morale, religioase, economice şi
financiare care sunt efectele existenţei unei asemenea puteri financiare şi economice în mâinile
acestei oligarhii mondiale. Dar pentru că nu este locul aici pentru o asemenea descriere amănunţită
mă voi limita la câteva elemente care îi interesează mai mult pe creştini.

16 Aproape toate dezvoltările tehnologiei provin din cercetarea ştiinţifică în scop de război.

26
 Creştinii trebuie să ştie că în orice ţară s-ar afla - în afară de Republica Populară
Democratică Coreeană, sau cum se mai spune în limbaj comun Coreea de Nord, şi unde oricum nu
sunt creştini - ei folosesc banii, instrumentele de plată şi infrastructura bancară a acestei oligarhii
care sunt proprietatea acesteia. Dar chiar şi Coreea de Nord trebuie să apeleze la acestea pentru a
face schimburi comerciale externe, cu celelalte ţări. Voi adăuga aici şi faptul că această ţară oricum
este un experiment social al acestei oligarhii 17 şi va avea un rol important în evenimentele viitoare;
de altfel R.P.D.Coreană nici nu s-ar putea menţine fără sprijinul acestei oligarhii!
Prin folosirea acestor bani emişi de băncile cămătarilor creştinii plătesc acestei oligarhii un
impozit direct din cauza faptului că acestor bani le este ataşată totdeauna o dobândă, chiar dacă nu
provin direct dintr-un împrumut şi ar proveni, de exemplu, dintr-un salariu sau altă afacere. Adică
persoana care foloseşte acei bani îi posedă ca urmare a altei activităţi decât cea de împrumutare.
Aceasta derivă din faptul că toţi banii care formează masa monetară în uz sunt creaţi prin
împrumutare de la o bancă din cauză că aceasta dă cu împrumut banii pe care nu-i are. Adică
împrumută cu dobândă banii pe care-i creează odată cu operaţia de creditare.
Toate ţările au o bancă centrală - în afară de Coreea de Nord cum am spus - care are rolul să
menţină valoarea monedei acelei ţări ca să nu se devalorizeze prin inflaţie prea mare şi prea rapidă,
astfel ca băncile să nu-şi piardă profitul din dobândă şi respectiv să nu-şi piardă controlul asupra
lumii. Băncile centrale ale tuturor ţărilor sunt direct manipulate de oligarhia planetară prin diverse
mecanisme suprastatale, planetare.
Această operaţiune de manipulare a valorii banilor se face de către băncile centrale prin
folosirea banilor pe care guvernul acelei ţări îi împrumută tot de la bănci sau îi colectează din
impozite, manipulând astfel cantitatea de bani aflată în circulaţie conform intereselor oligarhiei
planetare proprietară a băncilor. Adică mai pe înţelesul tuturor sistemul bancar nu este fraudat ci
este el însuşi o fraudă! Astfel creştinii mai plătesc o dată impozit acestei oligarhii, indirect, în afara
de plata impozitelor către stat, prin faptul că banii se devalorizează continuu, plusvaloare care intră
în profitul băncilor. Cu banii din impozite guvernul plăteşte datoriile la banii împrumutaţi de la
aceeaşi oligarhie, dobânda aferentă împrumuturilor şi îşi asigură cheltuielile de funcţionare. Aceste
impozite pe care le impune guvernul sunt absolut inutile şi nu ar trebui să existe decât dacă s-ar
folosi bani de aur şi argint; adică bani adevăraţi. Pentru că guvernul ar putea oricând emite şi
controla singur cantitatea acestor bani prin tipărirea lor, fără dobândă, şi astfel şi-ar asigura şi
cheltuielile. Acest lucru ar împiedica oarecum într-o mare măsură şi corupţia pentru că nu se pot
emite prea mulţi bani din cauza pericolului inflaţionist care ar afecta pe toată lumea, şi pe săraci şi
pe bogaţi, pericol care deocamdată este ascuns prin creşterea treptată a datoriei ţării respective.
Această datorie naţională este folosită de oligarhie şi ca un mecanism de ultimă siguranţă pentru a
împiedica riscul revoltării naţiunilor respective şi pierderea controlului asupra lor. În afară de şantaj
scopul acestei datorii este şi de sărăcire continuă a populaţiei ţării şi transferul averii ţării respective
în mâinile cămătarilor. Pentru că un popor mai sărac nu mai are timpul necesar să mai gândească
sau să se organizeze să poată lupta cu oligarhia. Oamenii trebuie să alerge toată ziua şi noaptea ca să
lupte pentru bani şi să supravieţuiască.
Impozitele, în cazul sistemelor monetare bazate pe bani de hârtie, au fost impuse tot de
oligarhia planetară prin slujitorii ei din guverne şi state şi au rolul de a premia pe cei care se supun,
a pedepsi pe cei care nu se supun şi astfel a menţine în robie întreaga populaţie pentru că nu poţi trăi
pur şi simplu dacă nu plăteşti impozite. Adică, dacă te naşti pe planeta Pământ în zilele noastre
trebuie să plăteşti impozit altfel nu ţi se dă voie să exişti. Şi chiar mai mult, atunci când te naşti, te
naşti deja dator către oligarhia planetară pentru că fiecare ţară este împrumutată la aceasta, datorie
care trebuie plătită în mod egal de toţi cetăţenii acelei ţări. De asemenea prin mecanismul perfid al
pensiilor, ajutoarelor, subvenţiilor, etc. se creează mari mase de oameni dependenţi şi loiali statului
sau uşor influenţabili prin şantaj.

17 Ca de altfel şi celelalte experimente sociale din istoria omenirii cum ar fi, de exemplu, revoluţia antimonarhică a lui
Oliver Cromwell din Anglia, revoluţia franceză, revoluţia bolşevică, revoluţia comunistă şi revoluţia culturală din
China, statul fascist al Germaniei, regimul lui Pol Pot din Campucia Democrată (fostă Cambodgia) ca şi alte dictaturi
din epoca modernă care toate au fost finanţate şi sprijinite de cartelurile de cămătari.

27
 Altă consecinţă nefastă a existenţei acestor bănci.
Din cauză că nu se poate asigura o creştere economică pe măsura posibilităţii creşterii masei
monetare, din cauză că băncile creează banii din nimic printr-o simplă apăsare a clapelor tastaturii
unui computer şi nu există banii necesari nici pentru plata dobânzilor, guvernele trebuie să se
împrumute tot timpul de la aceste bănci pentru a nu se reduce masa monetară din economie şi să
mărească tot timpul impozitele pentru a putea plăti datoria mereu crescândă a naţiunilor. Din cauza
aceasta dacă într-o zi toţi oamenii de pe planetă s-ar hotărî să plătească datoriile către bănci fără să
mai împrumute alţii ar dispărea toţi banii din economie şi tot ar mai rămâne de plătit dobânzile.
Toţi oamenii care folosesc banii emişi de bănci şi serviciile acestora în scopul de a face plăţi
de orice fel, a încasa salariile, pensiile, alocaţiile, pentru a economisi sau a se împrumuta, finanţează
direct acest sistem distrugător şi se fac părtaşi, asociaţi la păcatul cametei şi deci sunt coautori ai
tuturor celorlalte rele provocate de acest sistem, din cauză că ei ajută banca să câştige bani din
nimic şi ajută şi la majorarea capacităţii acesteia de a furniza şi mai mulţi bani pentru
împrumuturi. 18
Cum am mai spus deja la nivelul populaţiei toate acestea au efectul că obligă oamenii să se
lupte pur şi simplu unul cu altul şi să competiţioneze pentru banii care tot timpul nu sunt suficienţi
pentru a asigura schimbul de bunuri şi servicii, iar creştinii nu ar trebui să se lupte cu nimeni, ci
trebuie să aibă dragoste pentru toată lumea. Tot din cauza acestui sistem nu mai există nicio formă
de producere a celor necesare existenţei care să nu necesite folosirea banilor. Cu banii pe care îi
furnizează creştinii prin munca lor şi prin folosirea acestor bani şi bănci, oligarhia proprietară a
sistemului bancar-financiar finanţează toate relele de pe această planetă cu scopul de a construi un
sistem mondial de conducere în care ei să fie stăpânii absoluţi iar ceilalţi oameni, care vor mai
rămâne în viaţă până atunci, să devină un fel de roboţi umani la dispoziţia lor. Oligarhia şi împreună
cu ea indirect toţi oamenii, deci şi creştinii, subvenţionează cu aceşti bani războaie, mişcări
„revoluţionare“, terorişti, partide şi mişcări politice antinaţionale şi globaliste, O.N.G.-uri,
universităţi şi şcoli atee, oameni de ştiinţă criminali, oameni de cultură anticreşti, personalităţi
politice antinaţionale, mişcări culturale şi ideologice anticreştine, religii şi mişcări religioase
demonice, mijloace de dez-informare în masă, etc., care servesc numai intereselor acestei oligarhii,
astfel că întreaga societate până la ultimul om simte presiunea lor ideologică şi fizică încât să nu
existe alternativă pentru a putea trăi altfel. Numai din cauza acestui sistem financiar, fără intervenţia
directă a oligarhiei sau a altor mecanisme, mor anual de foame şi boli preventibile zeci de milioane
de copii şi oameni din întreaga lume. Din cauza acestui sistem financiar ţările sărace nu-şi pot
construi nici măcar sisteme de alimentare cu apă potabilă, canalizări, etc. prin care să
îmbunătăţească starea de sănătate a naţiunilor lor. Din cauza acestui sistem omenirea este de cca.
două sute de ani şi mai bine într-o stare permanentă de război din cauză că această oligarhie
planetară a iniţiat şi finanţat toate războaiele. De exemplu toate războaiele purtate în special de
S.U.A. ca şi de alte ţări după al doilea război mondial nu ar fi fost posibile fără acest sistem care a şi
finanţat, cum am mai spus, toate părţile din orice conflict. Pentru că prin mijlocirea acestui sistem
financiar toate ţările de pe planetă finanţează indirect aceste războaie chiar dacă nu participă direct
la ele. Din cauza acestui sistem cantitatea bunurilor necesare traiului zilnic este menţinută sub
nivelul minim necesar ca omenirea să poată trăi; într-o stare de permanentă penurie. Din cauza
acestui sistem mărfurile şi serviciile sunt făcute numai pentru a satisface dorinţele bogaţilor, celor
care au mai mulţi bani, şi care toate sunt grevate şi de o perisabilitate din ce în ce mai mare. De

18 În mod legal orice sumă de bani, atât timp cât este menţionată în conturile băncii, nu este a celui care ţine banii acolo
ci ai băncii şi se constituie ca rezervă a băncii iar în baza acestei rezerve banca poate furniza credite de câteva ori mai
mari decât suma respectivă, bineînţeles în funcţie de cât permit legile sistemului fracţionar în ţara respectivă. De
exemplu, dacă omul are depozitat sau face plăţi prin bancă un leu, banca, pe baza acestei rezerve, poate oferi un credit,
de exemplu, de 10 lei, în unele legislaţii şi mai mult, la care percepe dobândă, comisioane, etc. Dar există şi carteluri de
bănci foarte importante care nu funcţionează sub acest imperativ cum ar fi, de exemplu, Federal Reserve din S.U.A.
care emite banii fără nicio restricţie, din nimic şi care influenţează covârşitor viaţa economică a planetei din cauză că
toate ţările sunt obligate să folosească dolarii Federal Reserve în tranzacţiile internaţionale. De asemenea în ultimul
timp s-au emis legi care permit băncilor sechestrarea banilor deponenţilor în caz de criză şi lipsă de lichidităţi. Aşa
numita operaţie de „bail in“ în limba engleză.

28
asemenea pentru că volumul de bunuri şi servicii trebuie să crească în fiecare an pentru a ajunge din
urmă masa monetară care creşte continuu şi pentru a se putea plăti dobânda aferentă, omenirea a
pus o presiune uriaşă asupra mediului înconjurător al planetei distrugând păduri, pământuri, aer,
râuri, mări şi oceane şi fauna din ele. Din cauza acestui sistem oamenii sunt suprasolicitaţi muncind
zi şi noapte ca să poată supravieţui în timp ce alţii nu au unde lucra ca să-şi asigure existenţa pentru
că nu găsesc un loc de muncă. Şi simplu spus, dacă omenirea ar renunţa astăzi la a se mai folosi de
acest sistem financiar-bancar toate relele ce decurg din acest sistem, adică ţin de natura sistemului şi
de voinţa proprietarilor lui, ar înceta mâine.
Acest sistem financiar nu este un efect sau o necesitate a democraţiei ci chiar se opune
principiilor democratice aşa cum sunt ele enunţate teoretic. Dacă ar fi democratic ar trebui să se
asigure fiecărui cetăţean posibilitatea emiterii banilor din nimic şi legal. Dar dacă un simplu
cetăţean ar face acelaşi lucru pe care-l face o bancă el este însă pedepsit aspru de legile în vigoare
ca „falsificator de bani“. Acest sistem financiar este, în mod paradoxal, chiar cauza apariţiei
democraţiei iar democraţia principalul mijloc prin care acesta se poate impune şi perpetua. Odată ce
oligarhia bancar-economică îşi va îndeplini scopurile, această democraţie în forma pe care o ştim va
dispărea ca şi sistemul acesta financiar-bancar, fiind înlocuite la final prin nişte sisteme absolut
computerizate de control şi management al economiei şi populaţiei aflate sub controlul oficial al
oligarhiei planetare. Aceste sisteme nu vor fi folosite în acest scop decât ca urmare a predării
necondiţionate a omenirii sub stăpânirea oligarhiei. Aceste sisteme sunt în funcţiune şi acum pentru
că toată economia mondială este controlată astăzi cu ajutorul computerelor prin monopolurile şi
bursele de toate felurile care sunt toate sub influenţa oligarhiei planetare. Nu există nimic în
economie care să nu fie planificat. Numai că aceste acţiuni sunt dirijate spre scopul de a mări
controlul, bogăţia, puterea oligarhiei planetare şi pentru subjugarea, sărăcirea, înrobirea omenirii
pentru a o forţa să se supună ei.
Aceste două elemente fiind suficient expuse ar trebui să ne oprim acum şi să nu mai
continuăm descrierea situaţiei lumii de astăzi. Dar pentru că foarte mulţi creştini nu mai reuşesc să
discearnă între păcatele personale şi părtăşia la păcatele altora şi chiar nu mai reuşesc să vadă
păcatul lor, este necesar să mai facem o detaliere a modului cum cele două elemente de mai sus
afectează viaţa de zi cu zi a creştinilor. Însă, înainte de a intra în amănuntele realităţii cotidiene, va
trebui să facem o descriere mai amănunţită a acestei oligarhii financiar-bancare pentru a face mai
uşor de înţeles forţele şi mecanismele care pun în mişcare societatea de astăzi.

29
 Capitolul VI
Oligarhia mondială

Desigur o oligarhie mai mare sau mai mică s-a format natural în orice stat oricât de mic ar fi
fost el dar ea a avut o influenţă minoră sau inexistentă acolo unde au existat regi şi împăraţi virtuoşi,
fiindcă monarhia ca instituţie luptă în mod natural cu aceasta. Dar noi vom vorbi doar despre mega-
oligarhia care există acum, în zilele noastre, şi care are o putere planetară. De asemenea vom vorbi
şi despre efectul existenţei acesteia asupra lumii.
Pentru că marea majoritate a clericilor, monahilor şi laicilor cu care am vorbit neagă
existenţa acestei oligarhii vom spune mai întâi câte ceva şi despre aceasta.
Deci întrebarea care se pune mai întâi este: există această oligarhie planetară?
Pentru a răspunde la întrebare avem mai multe indicii şi mai multe argumente. Fireşte sunt
unii care în mod iraţional vor voi să nege în continuare existenţa oligarhiei planetare şi oricât ne-am
strădui nu vom putea aduce atâtea argumente câte vor dori ei. Sunt unii aşa de rupţi de realitate şi
care trăiesc într-o lume imaginară din care nu mai vor să se coboare pentru a nu se confrunta cu
realitatea crudă a lumii acesteia. Aceştia preferă să rămână pentru vecie în lumea nălucirilor lor de
unde vor coborî după moarte în adâncul cel mai îngrozitor al iadului.
Oricum scopul celor spuse în această scriere nu este acesta, adică de a demonstra în mod
matematic şi irefutabil toate lucrurile. De altfel nici nu ar fi practic posibil, de aceea ne vom şi
limita doar la argumentele raţionale necesare celor iubitori de adevăr pentru a înţelege ce se
întâmplă. Iar pe cei care nu cred spuselor mele îi rog să facă un studiu amănunţit despre realitatea în
care trăiesc fiindcă, credeţi-mă, marea majoritate a oamenilor şi a creştinilor nu ştiu mai nimic
despre lumea în care trăiesc.
Deci argumentele pentru demonstrarea existenţei acestei oligarhii mondiale sunt directe sau
indirecte. Despre prezenţa istorică incipientă a acesteia vorbeşte în primul rând Sfânta Evanghelie.
Chiar Domnul nostru Iisus Hristos a luptat cu ea în timpul propovăduirii sale atunci când a alungat
din templul din Ierusalim pe „schimbătorii de bani“. Cum ar fi putut aceştia să se instaleze acolo cu
afacerile lor murdare şi să asuprească poporul evreu dacă nu ar fi avut putere şi influenţă peste
statul lui Israel?
De asemenea sunt nenumărate dovezi istorice ale luptei statelor din vechime cu aceasta.
Înseşi Sfintele Scripturi ne avertizează, încă de acum două milenii, că va veni o vreme când această
oligarhie va stăpâni peste toată omenirea, având şi continuitate cu cele care au existat înaintea ei.
Astfel în capitolul XIII din cartea Apocalipsei sfântul Ioan Evanghelistul şi Teologul ne vorbeşte
clar de o fiară - care în limbajul alegoric al Sfintelor Scripturi înseamnă o putere guvernantă în
societate - a cărei continuitate ideologică şi faptică este simbolizată prin imaginea trupului comun al
unui animal mitic iar a cărei personalizare individuală istorică este simbolizată prin faptul că are
mai multe capete. Una dintre aceste materializări istorice a fost, la un moment dat, distrusă, această
acţiune fiind simbolizată prin faptul că unul din capete a căpătat o „rană de moarte“. Această fiară a
supravieţuit şi s-a refăcut astfel că reuşeşte să îşi însuşească stăpânirea peste toată populaţia
planetei. Aceste indicii ne dovedesc că ea a existat şi că va exista până la sfârşitul lumii când va fi
distrusă odată cu aceasta.
Dar pentru că mulţi, chiar şi dintre creştini, nu mai cred Sfintelor Scripturi vom dovedi prin
alte argumente că aceasta există şi că există chiar acum. Şi pentru că în ziua de azi multora le place
să audă opinii ştiinţifice, iată ce spune un studiu (studiul complet se poate găsi pe site-ul Cornell
University Library la adresa: https://arxiv.org/PS_cache/arxiv/pdf/1107/1107.5728v2.pdf) realizat
de nişte oameni de ştiinţă de la „Swiss Federal Institute of Technology“ din Zurich, Elveţia, ale
cărui rezultate au fost publicate în 19 octombrie anul 2011 în publicaţia „New Scientist“ la adresa
de internet:
https://www.newscientist.com/article/mg21228354-500-revealed-the-capitalist-network-
that-runs-the-world/
Titlul studiului este „The network of global corporate control“ şi este realizat de un colectiv

30
de oameni de ştiinţă compus din Stefania Vitali, James B. Glattfelder, and Stefano Battiston de la
catedra de proiectare a sistemelor (Chair of Systems Design, ETH Zurich, Kreuzplatz 5, 8032
Zurich, Switzerland, corresponding author, email: sbattiston@ethz.ch)
După studierea unei baze de date cu cca. 37 000 000 de companii şi investitori din toată
lumea în care s-au luat în consideraţie doar forma de proprietate, cota de piaţă şi profitul oficial
declarat de acestea, oamenii de ştiinţă elveţieni au ajuns la concluzia că există o super-entitate
compusă din mari bănci şi cca. 43000 de companii transnaţionale care controlează mai mult de
jumătate din economia mondială şi profiturile respective. Adică relaţiile de proprietate dintre toate
aceste entităţi sunt atât de strânse încât formează o singură mare proprietate a unui grup redus de
oameni care are puterea de decizie şi care numeşte în funcţiile de conducere ale acestor instituţii
oamenii pe care-i doreşte.
Bineînţeles acest studiu are limitările lui: profitul exact al acestei super-entităţi este evident
mult mai mare din cauza existenţei „paradisurilor“ fiscale, a fundaţiilor exceptate de la taxare, care
nu plătesc impozite şi a diferitelor fraude făcute cu suportul politic al guvernelor pe care această
entitate îl obţine prin forţă. Astfel cu ajutorul acestor mijloace companiile transnaţionale nu plătesc
impozit decât rareori, nici măcar în ţările în care îşi au sediul social oficial, declarând doar pierderi
şi niciun profit. De asemenea băncile foarte mari, cu impact global şi care sunt toate în proprietatea
acestei super-entităţi declară numai pierderi şi nu sunt „lăsate“ de guverne să intre în faliment sub
pretextul că ar duce la perturbarea gravă a economiei locale şi indirect a celei mondiale. Aşa zisa
politică a „to big to fail“ (adică în limba română: prea mare pentru a fi desfiinţat). Acest sprijin local
dat băncilor este suportat de toată populaţia planetei din cauza mecanismelor financiare care au
impact global ca efect al interdependenţei economice şi financiare a statelor.
Altă slăbiciune a studiului este faptul că deşi toate statele sunt împrumutate cu sume uriaşe,
ce provin în covârşitoarea lor majoritate tot de la această entitate şi care depăşesc în total de câteva
ori totalul P.I.B.-ului (produsul intern brut) anual al întregii planete, nu sunt evidenţiate efectele
datoriei asupra profitului acestei super-entităţi. Şi cea mai importantă slăbiciune a studiului este că
nu reuşeşte să identifice numărul oamenilor care au în proprietate această super-entitate. Atunci s-ar
fi putut observa cât sunt de puţini proprietarii acestei super-entităţi în raport cu restul populaţiei
planetei. 19 Aici trebuie să recunoaştem şi faptul că este o oarecare limită obiectivă în realizarea
acestui deziderat, fiindcă oamenii care deţin în mod real aceste averi au făcut tot ce le-a stat în
putere pentru a-şi ascunde identitatea. Deci iată că, demonstrat ştiinţific, există o super-entitate care
controlează banii şi economia întregii planete.
Efectul existenţei acestei super-entităţi în lume îl poate deduce oricine.
Pentru a se putea forma şi menţine în existenţă această entitate planetară, în mod necesar şi
obligatoriu, a trebuit să se implice nu numai în plan economic ci şi în plan politic, militar, ştiinţific,

19 Mai mulţi specialişti independenţi care au cercetat acest lucru au avansat cifre mergând de la 80 până la 300 de
persoane care deţin puterea reală şi care fac planificarea centrală globală. Evident că cei de la conducere sunt mai mulţi
din cauza familiilor numeroase pe care le au şi care într-un fel sau altul, în mod natural, sunt implicaţi şi ei în actul de
conducere şi control. Unii au spus că în total sunt cam 8500 de persoane care sunt implicate efectiv în procesul real de
guvernare al planetei. Adică cei care emit ordinele la vârf. Ceilalţi care sunt inferiori lor pe scara ierarhică nu au decât
funcţie executivă. Deci cei care emit în realitate ordinele nu sunt niciodată în vizorul presei. Bogaţii care mai apar totuşi
prin topul revistelor la rubrica „Cei mai bogaţi oameni ai planetei“ cum ar fi Bill Gates sau George Soros nu sunt decât
nişte lachei ai celor de la conducere şi care au primit conducerea executivă a câte unui sector din conspiraţia împotriva
omenirii. Bill Gates, de exemplu, se ocupă de controlul populaţiei prin eugenie, prin vaccinări, contracepţie, etc. iar G.
Soros cu implementarea „drepturilor omului“ cum ar fi L.G.B.T., democraţie, „societăţi civile“, etc. De asemenea cei
care ocupă efectiv posturile de conducere şi guvernare din toate ţările, fără excepţie, nu sunt decât nişte lachei mărunţi
şi actori jalnici aleşi dintre indivizii de cea mai joasă calitate morală, cu antecedente penale ascunse de public pentru a
putea fi şantajaţi, care joacă pe roluri compuse de cei citaţi mai sus. Din cauză că aceşti lachei mărunţi sunt expuşi
continuu în vizorul publicului trebuie să se aştepte oricând să fie „daţi la lei“ în momentul când Fiara va avea nevoie de
„ţapi ispăşitori“ sau chiar să fie ucişi pentru a sătura setea de răzbunare a masele vindicative. Cum s-a întâmplat, de
exemplu, în ultima vreme cu dictatorii Ceauşescu şi Gadafi. Oricum în ziua când Fiara va reuşi să pună în funcţiune
maşina de control a gândurilor toţi aceşti bogaţi „mărunţi“ şi lachei vor fi eliminaţi şi ei cu certitudine ca şi marea
majoritate a populaţiei. O spun clar şi aşa zisele „Protocoale ale înţelepţilor sionului“. Evident pentru creştini toate
aceste lucruri despre cum este construită structura de putere reală din lume nu au prea mare importanţă. Totuşi creştinii
trebuie să fie foarte atenţi la legile care sunt în vigoare şi la tendinţele societăţii acolo unde trăiesc.

31
ideologic, religios, cultural, etc. fiindcă altfel nu ar putea fi înţeles modul cum toate statele lumii au
adoptat acelaşi sistem financiar, acelaşi tip de economie, etc. Dacă nu am presupune aceasta s-ar
naşte prea multe întrebări şi sistemul ar fi cu totul de neînţeles. Bineînţeles că există şi multe
informaţii care probează aceasta în mare măsură dar care sunt foarte dificil de sintetizat într-o formă
simplă pentru omul obişnuit. Pentru că aceste adevăruri sunt păzite cu străşnicie. Dar se poate
asambla o imagine completă din mulţimea uriaşă a bucăţelelor de informaţie existentă. Evident
acest lucru este mult prea dificil şi mare consumator de timp pentru a putea fi făcut de oricine. Dar
cei care neagă faptul că această super-entitate este cauza situaţiei lumii de astăzi şi susţin că felul
cum funcţionează lumea azi, modul ei de organizare, a fost o întâmplare, trebuie să răspundă la
întrebări elementare cum ar fi acestea:
Cum ar putea să existe nişte oameni politici, guvernanţi, care să aibă ca scop al lor, ca grup
dominant de putere în ţara unde funcţionează, să adopte legi şi măsuri prin care naţiunea respectivă
şi ei ca grup să renunţe la propria suveranitate şi putere în interesul unei super-entităţi politico-
economice planetare?
Care om politic care deţine aparent puterea într-o ţară ar abandona avantajul pe care îl are
prin faptul că poate să-şi emită banii proprii şi puterea ce decurge din aceasta?
Care om politic ar renunţa la exploatarea resurselor naturale ale ţării, a serviciilor de bază
ale populaţiei şi a principalelor ramuri economice şi le-ar ceda pe nimic unor companii
transnaţionale?
Care om politic nu doreşte să se afle tot timpul la putere şi vrea ca la intervale de câţiva ani
să se supună examenului votului unei populaţii veşnic nemulţumite şi care nu are cum să poată fi
mulţumită fiindcă nu se poate să saturi dorinţe infinite cu mijloace finite? 20
Care om politic ar implementa azi legi şi măsuri care în mod evident, acum şi în viitor, îi
afectează chiar şi lui puterea, averea şi viitorul propriilor lui copii?
Şi ar mai fi multe, multe întrebări de acest fel, dar acestea sunt suficiente.
Fireşte, răspunsul logic şi raţional la toate aceste întrebări este numai unul: dacă acei oameni
politici sunt numiţi, controlaţi de către această super-entitate şi au o teamă extremă de ea.
Această super-entitate o s-o numim de acum şi noi prima Fiară ca şi Sfintele Scripturi pentru
că ea are stăpânire peste toată, absolut toată lumea, iar în Sfintele Scripturi nu există decât o singură
Fiară în toată istoria omenirii care are stăpânire peste toată lumea şi anume cea de la sfârşitul
vremurilor.
Deci în concluzie această Fiară există acum.
Problema cu care se confruntă cei mai mulţi în a realiza că această Fiară există este
caracterul dublu al acesteia: public şi ascuns, ocult. (Cartea Apocalipsa, Cap. XVII, 8, 11) Astfel la
nivel public, de suprafaţă, există partide, guverne, state-naţiuni, uniuni de state, guvern mondial
(adică O.N.U. - Organizaţia Naţiunilor Unite) cu toate instituţiile aferente care reglementează toate
aspectele vieţii cetăţeanului până la cele mai intime aspecte. Iar în spate, ascuns de vederile
publicului, există acest super-puternic guvern mondial ocult care are toate pârghiile puterii
impunând în toate instituţiile mai sus enumerate oamenii care să-i slujească ei şi scopurilor ei.
Instituţii care sunt o emanaţie a ei, fiindcă, de exemplu, sistemul bancar nu a existat dinainte ca mai
apoi să fie infiltrat de Fiară, ci a fost inventat încă de la început de ea, la fel şi sistemul de sănătate,
justiţie, etc.
Întrebarea care se pune acum este: cine este această primă Fiară cu putere planetară?
Nu mă voi lansa acum într-o analiză în amănunt a Fiarei, prin care să descriu identitatea
oamenilor care o compun şi nici la furnizarea de dovezi nenumărate care vor abate atenţia cititorilor
de la miezul problemei şi va naşte câteva polemici furioase pe această temă. În schimb voi aduce
câteva argumente din Sfintele Scripturi pentru a indica cine nu este această Fiară, fiindcă foarte
mulţi creştini şi necreştini au fost „intoxicaţi“ pe diverse căi pentru a crede că această Fiară este cu
totul alta, are o altă identitate. Şi anume creştinii ortodocşi, în marea lor majoritate au fost făcuţi să
creadă că această Fiară este Antihristul, omul numit Antihristul. Fireşte mai sunt şi alte păreri despre
identitatea Fiarei care sunt adoptate de minorităţi din lumea creştină dar şi ele sunt toate greşite. În

20 Vedeţi definiţia răului.

32
continuare vom furniza câteva argumente suficiente pentru a demonstra că această Fiară nu este nici
omul numit „Antihristul“ şi nici altă entitate dintre cele cu care creştinii confundă Fiara în ziua de
azi.
În primul rând această primă Fiară nu este fostul imperiu roman pentru că acesta nu avea
stăpânire peste toată planeta. Deşi are continuitate cu fiara care a fost şi pare că această comunitate
europeană este o reîncarnare a fostului imperiu roman, U.E. nu este nici ea Fiara care este descrisă
în Scripturi şi există şi azi, din cauză că şi Uniunea Europeană se supune şi ea guvernării
instituţiilor O.N.U. De asemenea statele care compun U.E. sunt şi sub influenţa evidentă, politică,
economică, militară, etc. a S.U.A. Guvernele acestora se poartă de parcă ar fi „lacheii“
conducătorilor de la Washington. De altfel Uniunea Europeană, când a fost înfiinţată, a fost
construită pe principii şi mecanisme care nu aveau decât un singur scop, auto-distrugerea ei la
momentul potrivit. Chiar acum când scriu aceste cuvinte este gata să se prăbuşească fiindcă a
semnat tratate care vor duce la transferul de suveranitate către o entitate globală. Vom asista în
viitorul foarte apropiat la integrarea totală a acestei uniuni europene în familia mai mare a
Federaţiei Pământ. De asemenea vom spune şi că Uniunea Europeană nu are putere peste toată
„seminţia, poporul şi limba şi neamul“ (Apoc., Cap XIII, 7) cum nu avea nici imperiul roman.
Această primă Fiară nu este nici puterea papală. Papalitatea nu a primit niciodată rană de
21
moarte , nu are stăpânire peste toţi şi din punct de vedere economic nici nu se compară cu
adevărata Fiară, deşi este şi ea foarte bogată. Într-adevăr ea este însă „femeia călare pe fiară“,
„mama tuturor desfrânatelor“, pentru că ea promovează ideologia primei Fiarei şi încearcă să
unească toate religiile sub conducerea ei - prin „ecumenism“ - de aceea „călăreşte“ Fiara, dar nu
este decât un „departament ideologic“, o emanaţie a Fiarei şi va fi distrusă la momentul potrivit.
Oricum acţiunile puterii papale sunt susţinute şi conduse de o altă organizaţie care este sub
controlul total al Fiarei şi anume aşa zisul ordin al iezuiţilor care acţionează din umbră. 22
Această primă Fiară nu este nici Antihristul pentru că, fiind om, nu a mai putut exista şi
înainte ca să primească „rană de moarte“. Ca simplu om Antihristul nici nu poate să preia puterea
dintr-o dată şi prin nici un meşteşug omenesc sau diavolesc distrugând dintr-o lovitură această
super-entitate care există acum în lume. Ce este sigur este că Antihristul va fi o emanaţie, un produs
al primei Fiare, care va impune pe tot pământul ideologia acesteia, noua religie mondială, de aceea
în Apocalipsa sf. Ioan Teologul el se mai numeşte şi „profetul mincinos“ în antiteză cu Domnul
nostru Iisus Hristos care şi El a fost numit profet, proroc. Unii susţin greşit că „prorocul mincinos“
pomenit în Cartea Apocalipsei ar fi antiteza sfântului Ioan Botezătorul. Dar chiar sfântul Ioan
Botezătorul însuşi spune despre el că nu este profetul prorocit în Scripturi. (Sfânta evanghelie de la
Ioan, cap. I, 21 - 27) Deci nu poate fi profetul mincinos pomenit la Apocalipsă antiteza Înainte-
mergătorului Domnului nostru Iisus Hristos pentru că acesta nu a fost profet. De altfel şi Cartea
Apocalipsei la cap. XIX, 20, spune că profetul mincinos face semne prin care îi amăgeşte pe cei
care purtau deja semnul Fiarei şi i se închinaseră deja icoanei ei, deci acesta nu poate fi
înaintemergător al Antihristului pentru că prima Fiară nu este Antihristul şi acţiunea se petrece după
apariţia ei.
În concluzie Antihristul nu ar putea să apară şi să se impună în lume ca lider dacă nu ar
exista toată infrastructura aferentă. Adică toate structurile de putere, tehnologia - bănci, computere,
reţele, internet - etc. care să facă posibilă preluarea puterii de către acesta. Infrastructura este foarte
importantă pentru că de ea depinde propagarea mesajului Antihristului şi verificarea supunerii

21 Deşi a fost un moment pe vremea lui Napoleon când papa de la Roma a fost deposedat de putere pentru o scurtă
perioadă de timp, acest fapt trebuie privit doar ca victoria finală a ordinului iezuiţilor împotriva oligarhiei clericale din
jurul papei. Această organizaţie ocultă s-a folosit doar de Napoleon ca de un instrument pentru desfiinţarea puterii curiei
romane şi preluarea controlului asupra ei. De atunci papa de la Roma nu este decât o marionetă în mâinile Fiarei. În
niciun fel nu poate fi interpretat acest eveniment ca momentul când papa şi-a pierdut puterea dar a revenit şi şi-a
câştigat o putere şi mai mare. Pentru că puterea papală trebuie tratată ca un întreg compus din toate elementele ei.
22 De fapt este puţin mai complicat acolo la papistaşi; mai există şi „Opus Dei“ şi ordinul Cavalerilor de Malta, etc. dar
pentru simplificare m-am limitat doar la cei de mai sus care au o faimă istorică publică mai mare din cauza infamiilor
lor.

33
tuturor. Cum ar putea să fie primit Antihristul de toată populaţia lumii dacă nu ar exista înaintea lui
nimeni care să câştige inima şi minţile oamenilor la noul stil de viaţă prin educaţie, morală, cultură,
ştiinţă, etc. şi care să aibă efectiv puterea? Fără toate cele enumerate mai sus Antihristul nu va fi
decât un simplu om nebun internat cu forţa într-un ospiciu sau chiar asasinat imediat. Iar despre
numele lui Antihrist nu se poate face nicio speculaţie folosindu-se numărul Fiarei din cauză că nu
este el Fiara ci doar profetul mincinos.
De altfel nici nu era necesar să se facă vreo referire la numele Antihristului în Sfânta
Scriptură. Pentru că acest nume infam este şi uşor deductibil pentru noi cei din ziua de azi când
toate religiile au luat forma finală. Deoarece Domnul nostru Iisus Hristos nu are decât un nume şi
numai în numele Acesta ne putem mântui atunci şi Antihristul, care în limba greacă are echivalentul
de „în locul lui Hristos“, se va auto-numi în mod firesc şi el Hristos pentru a îi înşela pe creştini. Şi
pentru că în antiteză cu Hristos el va avea şi multe nume, Antihristul, pentru a-i înşela şi pe ceilalţi
oameni, se va mai putea numi şi Mesia pentru iudei, Maitreya pentru budişti, Imam Mahdi pentru
musulmani, Krishna pentru hinduşi, etc., fiindcă fiecare religie are şi ea inclusă promisiunea venirii
unui „salvator“ încă de la înfiinţarea ei. Pentru că diavolul a fost martor când Dumnezeu a făcut lui
Adam promisiunea unui mântuitor şi logic că a produs şi va produce şi el mai mulţi „salvatori“
pentru a înşela oamenii. Deci toate celelalte religii, în afară de credinţa creştină ortodoxă, sunt
„insuflate“ de demoni (Psalmul 95, 5). Pentru că nu poate exista decât un singur Mântuitor al
omenirii.
Atenţie, vă rog, aici! Unele traduceri în limba română ale Sfintei Scripturi au înlocuit
cuvântul grecesc original „demoni“ cu „idoli“ la Psalmul 95 versetul 5. Probabil intervenţia vreunui
individ politic corect căci nu poate fi nici o confuzie aici. Deci traducerea corectă a versului
respectiv este: „căci toţi zeii neamurilor sunt demoni“.
Oricum este pierdere de timp încercarea aflării numelui lui Antihrist şi nu foloseşte la nimic,
fiindcă au fost, sunt şi vor fi mulţi antihrişti care vor spune că ei sunt „dumnezei“ până va veni cel
care va fi liderul politic şi spiritual al religiei mondiale unice, omul „îndumnezeit“ prin puterile sale.
În continuare vom mai spune că această primă Fiară nu este nici Statele Unite ale Americii
pentru că aceasta nu a existat mai înainte ca să primească „rană de moarte“ şi nici nu a primit
vreodată aşa ceva de la înfiinţarea ei. Nu a fost o vreme când a încetat să mai existe de când a
apărut. Deşi S.U.A. are hegemonie asupra întregii lumii, se supune totuşi puterii O.N.U. şi a luat
nenumărate măsuri interne prin care şi-a pierdut deja suveranitatea în favoarea O.N.U. Şi deci în
viitorul foarte apropiat va dispărea şi această ţară ca entitate politică suverană la fel ca şi celelalte
state-naţiuni. S.U.A. se califică foarte bine pentru rolul celei de-a doua fiare descrise în
Apocalipsă 23 pentru că ea a luptat sub steagul O.N.U. încă de la formarea acesteia pentru impunerea
puterii primei Fiare peste celelalte state şi a vărsat mult „foc din cer“ 24 în acest scop şi o va mai
face. S.U.A. are şi „înfăţişare de miel“ 25 pentru că la vedere şi declarativ este campioana promovării
libertăţii, democraţiei şi drepturilor omului în lume iar pe ascuns este cea care impune puterea Fiarei
celei dintâi vorbind ca un „dragon“ şi este şi cea mai despotică naţiune din lume cu cetăţenii ei.
Adică prin toate crimele posibile. Iar simbolul celor două coarne indică dualitatea puterii din
S.U.A., pentru că guvernul actual al acesteia nu este decât o marionetă în mâinile Fiarei.
De asemenea prima Fiară nu este nici O.N.U. pentru că aceasta nu a existat mai înainte ca să
primească „rană de moarte“. Dar Organizaţia Naţiunilor Unite este principalul mijloc, instrumentul
public, personificarea politică, prin care Fiara îşi manifestă stăpânirea la nivel oficial şi prin care dă
o legitimitate acţiunilor sale. Că această organizaţie este instrumentul primei Fiare este trădat prin
faptul că O.N.U. a fost înfiinţată şi este finanţată de oameni şi instituţii care fac parte din super-
entitatatea descrisă mai sus la capitolul „Oligarhia“. De asemenea este singurul organism politic de
pe planetă, non-religios, care are ca scop principal instaurarea unei noi religii mondiale şi etica
asociată. Aceasta se poate vedea şi din nenumăratele iniţiative pe care le sprijină şi le încurajează
O.N.U.: „Planetary Citizens“, „Findhorn Foundation“, „The Temple of Understanding“ - organizaţie

23 Cartea Apocalipsa, cap. XIII, 11.

24 Cartea Apocalipsa, cap. XIII, 13.
25 Cartea Apocalipsa, cap. XIII, 11.

34
care promovează şi UN Millenium Development Goals - „World Goodwill“ fondată de celebra
demonizată Alice Bailey, etc. Această „inspirată“ Alice Bailey 26 pretinde în cartea sa „Discipleship
in the New Age“ volumul II că Organizaţia Naţiunilor Unite are înlăuntrul ei germenul şi sămânţa
unui mare grup internaţional de bărbaţi şi femei, grup meditativ, reflectiv, informat şi în mâinile
cărora stă destinul omenirii şi că aceştia sunt în legătură cu şi sub controlul lui Lucifer. De
asemenea O.N.U. are şi un spaţiu „sacru“ prin care îşi manifestă şi promovează religia şi
spiritualitatea. Acesta se numeşte U.N. Meditations Room şi este dedicat „dumnezeului“ adorat sub
multe nume. 27 Tot aşa şi educaţia promovată de O.N.U. face parte din acelaşi tip de spiritualitate.
Astfel agenda educaţională a O.N.U. numită „World Core Curiculum“ este produsă de către cel
supranumit „filozoful“ şi „profetul O.N.U. al speranţei“, „tatăl educaţiei globale“, Robert Muller, un
alt mare demonizat. Acesta era adeptul învăţăturilor lui Alice Bailey şi al lui Pierre Teilhard de
Chardin 28 şi avea ca mentor personal pe U Thant fost secretar general al O.N.U., budist practicant şi
marxist declarat. World Core Curriculum are o puternică tentă New Age-istă, panteistă. În final
O.N.U., care neîncetat şi-a întins şi îşi întinde influenţa în toate domeniile vieţii, va fi reprezentanta
omenirii, cea care îl va primi în mod oficial pe hristosul cosmic, adică Antihristul.
În concluzie se poate spune cu certitudine că adevărata primă Fiară este oligarhia care este
ascunsă în spatele conducerii O. N. U., instituţiilor mondiale, guvernelor celorlalte state, proprietara
entităţii bancar-economice descrise mai sus.
Acum vom încerca să înţelegem modul de funcţionare al acestei oligarhii şi modul cum
gândesc oamenii care o compun. Oligarhia este compusă în exclusivitate din oameni foarte, foarte
bogaţi pentru a denumi calitatea lor comună cea mai importantă. Pentru că un om singur este lipsit
de apărare şi, oricât de bogat ar fi, nu se poate impune în faţa restului oamenilor, oamenii foarte
bogaţi au trebuit să se asocieze între ei pentru a-şi atinge scopurile lor rele. Bogaţii care nu s-au unit
au trebuit să facă faţă agresiunii asociaţiei celorlalţi bogaţi şi să dispară pentru că ei erau singurii
care puteau să conteste hegemonia acestora. Deci orice om foarte bogat, în scopul de a supravieţui
şi a face ce vrea cu viaţa lui, a fost obligat să se asocieze cu Fiara, să găsească un mod de trai
asemănător cu ceilalţi membri ai ei şi care să-l satisfacă şi pe el sau să moară în lupta cu ea. Oricum
acest lucru nu este greu pentru un om foarte bogat din cauză că toţi oamenii bogaţi suferă de acelaşi
păcat: caută să se facă dumnezei prin forţe proprii.
Pentru a vedea care sunt dorinţele care îi unesc pe cei foarte bogaţi trebuie să facem un efort
pentru a înţelege modul de gândire al acestora. Noi oamenii săraci sau chiar cu averi mai mari nu
putem înţelege în totalitate mentalitatea oamenilor cu adevărat bogaţi, foarte bogaţi. Pentru că noi,
când ne abatem puterile sădite în fire de la cauza şi scopul lor (vezi definiţia răului) şi facem din
lucruri sau din simţire trupească dumnezei, idoli, şi le dorim pe acestea ca pe Dumnezeu, avem în
mod natural o limită. Pentru că pe măsură ce lucrăm o plăcere trupească, trupul nostru nu mai simte
plăcerea cu aceeaşi intensitate şi dacă mărim mai mult plăcerea respectivă trupul nostru se
îmbolnăveşte sau chiar murim înainte de vreme.
Am să dau aici un mic exemplu uşor de înţeles: plăcerea de a mânca este în mod natural şi
nepăcătos un afect care ne ajută să ne menţinem în viaţă. Dacă ne limităm să mâncăm numai cele ce
ne sunt absolut necesare pentru a trăi şi numai în forme care nu ne sunt dăunătoare sănătăţii atunci
ne menţinem în limitele firii şi nu greşim. Dar dacă prefacem acest afect în idol şi pofta care ar
trebui să o folosim pentru a dori pe Dumnezeu, o abatem spre mâncăruri, dorind, mâncând tot
timpul cantităţi din ce în ce mai mari de mâncăruri din ce în ce mai elaborate, mai sofisticate, cu
ingrediente rare aduse cu mari eforturi din toate colţurile lumii, atunci nu numai că nu ne vom
satisface pofta ci chiar ne vom pierde plăcerea pentru mâncăruri şi ne vom îmbolnăvi şi vom muri
înainte de vreme. Şi tot aşa se va întâmpla şi cu orice altă plăcere care este specifică menţinerii
funcţiilor vitale ale trupului sau perpetuării speciei. La aceste plăceri ale trupului participă şi mintea
raţională pentru că ea „conţine“ şi trupul şi inevitabil trupul nu poate face nimic fără minte. De

26 Scrierile ei au fost dictate-inspirate prin „chanelling“ de o entitate spirituală care se auto-numea învăţătorul tibetan
Djwhal Khul.
27 Creştinii adevăraţi ştiu cine este acesta: diavolul! Pentru că Dumnezeu nu are decât un singur nume.
28 Cel mai celebru „new-age“-ist modern. Papistaş şi iezuit.

35
aceea tot ce facem greşit cu trupul va „murdări“ şi mintea. Numai dacă ne vom limita doar la lucrul
cu mintea al plăcerilor putem face lucruri care să dureze chiar şi până în ultima clipă a vieţii. Dar şi
această lucrare va avea o influenţă asupra trupului, căci mintea fără trup nu poate lucra plăcerile, dar
acest lucru nu va fi atât de evident şi devastator ca lucrul direct, cu fapta şi va dura mai mult.
Abaterea specifică numai minţii de la scopul ei şi care foloseşte cel mai puţin trupul - adică
are cea mai mică influenţă negativă asupra lui în sensul sănătăţii trupeşti - este auto-slăvirea omului
în locul lui Dumnezeu, auto-îndumnezeirea lui prin puteri omeneşti şi care se mai numeşte şi
nebunie în limbaj biblic. Aceasta are două forme - dacă le putem separa aşa căci au acelaşi izvor -
care se numesc mândrie şi slavă deşartă. Slava deşartă este cea care se manifestă prin modul de
comportament atunci când suntem între oameni, prin îmbrăcăminte, prin lucrurile pe care le
posedăm şi cu care încercăm să atragem atenţia pentru a scoate în evidenţă persoana noastră în faţa
oamenilor, pentru a ne arăta superioritatea, etc. Iar mândria este o plăcere a minţii prin care ne
punem în locul lui Dumnezeu. Slava deşartă are o oarecare limită prin faptul că apelează şi la
lucruri materiale. Dar mândria nu are nici o limită şi poate continua la infinit. Desigur şi cei care
sunt săraci îşi pot folosi mintea să se facă dumnezei prin propria imaginaţie sau ca să lucreze alte
plăceri. Dar cei foarte bogaţi au şi mijloacele prin care să încerce imposibilul şi să realizeze cu fapta
această deviere a minţii, mândria. Şi nici nu prea au alte lucruri de făcut cu viaţa lor. Din cauză că
aceştia sunt crescuţi din leagăn având la dispoziţie toate plăcerile trupeşti imaginabile şi care pentru
ei nu mai înseamnă nimic. Deci nu le mai rămâne altceva de făcut decât a lucra şi a pune în practică
această auto-îndumnezeire prin forţe proprii aici pe pământ. Şi fiindcă cea mai importantă
manifestare a lui Dumnezeu este ca putere asupra vieţii şi morţii oamenilor aşa şi bogaţii îşi
manifestă dorinţa lor de a se auto-îndumnezei prin exercitarea puterii lor asupra vieţii oamenilor. Şi
cum a da viaţă este imposibil pentru oameni dar a ucide este uşor posibil, superbogaţilor nu le mai
rămâne decât să-şi exercite patima lor doar prin a ucide. Prin plăcerea pe care o simt atunci când
decid cine şi cum să trăiască. Bineînţeles nu mă refer aici la uciderile pe care le poate face orice om
ci la cele ce le pot face numai cei superbogaţi. Adică la scară foarte mare, planetară şi fără riscul şi
teama de a suporta vreodată efectelor justiţiei omeneşti. Desigur şi bogăţia în sine omoară oameni
pentru că bogăţia este ceea ce s-a luat şi s-a adunat de la ceilalţi oameni, din partea lor lăsată de
Dumnezeu pentru ca să trăiască, dar aceasta este o acţiune indirectă a celui care se luptă să ajungă
bogat. (vedeţi explicaţia la Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheza 9, în „Cateheze“, traducere diac.
Ioan I. Ică jr., editura Deisis)
În concluzie scopul superbogaţilor este şi mijloc şi ţel, căci pentru a-şi menţine puterea sunt
nevoiţi să ucidă pe cei care li se opun şi pentru a se simţi „dumnezei“ este iarăşi nevoie să ucidă pe
cei care li se supun.
De asemenea superbogaţii au nevoie şi de o religie pentru a-şi motiva în faţa propriei
conştiinţe faptele lor, pentru că oricât de păcătos ar fi omul el are o conştiinţă pe care nu o poate
distruge şi nici păcăli total. Această conştiinţă este un dat natural prin faptul că am fost toţi creaţi de
Dumnezeu. De asemenea existenţa unei alte credinţe decât cea care îl justifică pe bogat în greşeala
lui acţionează ca o oglindă, ca o altă conştiinţă şi care zdruncină confortul lui spiritual. De aceea
superbogaţii caută să distrugă şi orice altă formă de credinţă diferită de a lor. Religia lor este cea
care s-a propovăduit în Rai primului om de către şarpe: „mâncaţi din pomul cunoştinţei binelui şi
răului şi veţi fi ca dumnezeu“. Această religie, în principiu, este prezentă în toate religiile
popoarelor pământului, numai credinţa adevărată este altfel:
„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum
M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin
Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au
murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.“ (Evanghelia după Ioan, cap. VI., 56-58) Adică,
Dumnezeu S-a înomenit ca să-l facă pe om dumnezeu.
Deci este absolut logic, necesar şi firesc ca aceşti bogaţi să-şi folosească toate puterile lor
pentru a schimba, unifica, nivela religiile şi astfel să le facă asemănătoare cu a lor şi să distrugă
credinţa unică şi adevărată care se opune lor.
În concluzie se poate spune că prima Fiară îşi este ei înseşi dumnezeu şi se impune celorlalţi

36
oameni ca dumnezeu. Iar cei care i se supun, se închină la idol conform Sfintelor Scripturi.
De asemenea mai trebuie ştiut că între superbogaţi nu este o adevărată unitate ca cea dată de
Dumnezeu prin Biserică tuturor sfinţilor Lui având pe Dumnezeu cel Unul ca unitate a lor şi
dragostea adevărată ca mod de viaţă. Ci superbogaţii se luptă şi se deosebesc între ei prin rasa pe
care şi-o revendică şi prin mărimea bogăţiei şi puterii lor, unindu-i doar necesitatea scopului lor,
având şi ei o ierarhie. În cadrul acestei ierarhii numai cei din vârf ştiu exact ce urmează să se
întâmple, care este planul, iar cei care sunt sub ei nu cunosc decât părţi de adevăr în funcţie de
treapta pe care se află. De aceea celor care o văd din afară li se pare că aceasta nu există pentru că
văd luptele celor care o compun şi nu disting unitatea din scopul lor final. Acum că am lămurit puţin
situaţia privind lumea şi cei care o conduc să ne aplecăm privirea mai în detaliu asupra vieţii de
fiecare zi a fiecărui om.

37
 Capitolul VII
Despre viaţa de zi cu zi a oamenilor
şi influenţa Fiarei asupra ei

Acest capitol ar fi fost complet inutil dacă oamenii şi-ar fi păstrat conştiinţa nepervertită şi
le-ar mai fi păsat un pic de ceilalţi oameni. Ar fi fost de asemenea suficient pentru toţi creştinii de
pretutindeni doar capitolele de mai sus pentru a-şi da seama că modul cum trăiesc ei acum este
împotriva poruncilor Sfintelor Scripturi. Dar pentru că în toate polemicile pe care le-am avut cu
creştinii şi mai ales cu clericii şi monahii, şi care toţi au dovedit o rezistenţă îndârjită la orice
argument privind starea lor de păcătoşenie faţă de lume, trebuie să ne silim să spunem ceva şi
despre aceasta.
Prima dată o să analizăm modul în care creştinii şi oamenii îşi obţin cele necesare traiului
zilnic. Ca să nu complicăm prea mult povestea mă voi referi mai mult la societăţile unde trăiesc
marea majoritate a creştinilor ortodocşi şi care având aceleaşi particularităţi generale pot fi mai uşor
clasificate. Celelalte ţări unde sunt foarte puţini creştini ortodocşi, sau nu există, au şi alte
caracteristici care îşi au cauza în diferenţa de dezvoltare economică, religie şi moravurile care
depind de acestea. Această diferenţă are drept efect, uneori, chiar imposibilitatea existenţei fizice a
creştinilor în acele ţări, dar asta este o altă poveste.
În general în ţările cu un număr semnificativ de creştini ortodocşi societatea se
caracterizează prin tehnologizarea excesivă a traiului zilnic. Nu voi vorbi de cauzele tehnologizării
ci doar de efectele ei.
Principalul efect al tehnologizării este urbanizarea excesivă, eliminarea completă a modului
de trai rural. Urbanizarea are şi alte cauze cu pondere mai mare dar care nu sunt importante pentru
scopul acestui capitol. Chiar şi în România unde lucrurile nu sunt aşa de înaintate tehnologic ca în
celelalte ţări supertehnologizate mai există foarte puţine sate sau mai bine spus deloc. Mai corect ar
fi să spunem că mai există în România câteva sate unde ruperea bruscă şi totală de tehnologia
modernă nu ar duce imediat la periclitarea vieţii oamenilor. Şi pentru că mulţi nu mai înţeleg
noţiunea de sat şi viaţă rurală aşa cum a fost ea dintotdeauna voi spune că sat este acea comunitate
mică în care oamenii se cunosc foarte bine între ei, ba chiar mulţi se înrudesc şi care poate să-şi
asigure toate necesităţile traiului zilnic fără să depindă de altă comunitate. Aceasta presupune că
hrana, îmbrăcămintea, construcţiile, asistenţa medicală, mijloacele de producere a lor şi chiar
pedepsirea delicvenţei 29 se realizează numai de oamenii din cadrul comunităţii locale respective.
Faptul că nu mai există aceste comunităţi rurale are nişte consecinţe uriaşe în plan uman care
îi fac pe toţi oamenii dependenţi de tot restul planetei. În primul rând datorită faptului că în cadrul
comunităţii locale nu exista nici tehnologia, nici resursele care să permită oamenilor să
competiţioneze între ei la scară mare încât acţiunile lor să aibă un ecou mai mare, dincolo de
graniţele comunităţii respective. În schimb existau toate condiţiile ca oamenii să nu concureze unul
cu altul ci să colaboreze între ei în relaţii de întrajutorare dacă o vroiau şi uneori chiar forţaţi de
împrejurări. Astfel existau relaţii foarte puternice în cadrul familiei şi între familii în cadrul
comunităţii, neexistând individualităţi auto-suficiente. Chiar şi astăzi am mai văzut un sat unde toţi
bărbaţii se adunau şi lucrau în comun la cositul fânului tuturor pentru că particularităţile terenului
nu permiteau cosirea mecanizată. Altă caracteristică a vieţii rurale era că toţi oamenii aveau
pregătirea necesară pentru a-şi produce hrana proprie şi a se întreţine şi numai unii dintre ei aveau
câte o specializare mai îngustă pentru nevoile speciale cerute în lucrările cu o componentă culturală
sau tehnică. Astfel toţi erau pregătiţi de mici spre a-şi produce şi prepara hrana, îmbrăcămintea,
creşte copiii, îngriji animalele de lucru şi de hrană, să se trateze de bolile obişnuite, să-şi
construiască locuinţele şi construcţiile utilitare necesare, etc.

29 Bunica mea mi-a povestit că în perioada când ea era tânără dacă era cineva prins că a furat ceva în satul lor oamenii
nu mai voiau să aibă de a face cu acel om şi nimeni nu mai dorea să-şi căsătorească fiii şi fiicele cu copiii lui. Ba chiar
se întâmpla că faima rea a acelui om să depăşească limitele satului şi i se ataşa întotdeauna o particulă numelui: Cutare
Hoţul.

38
 Tehnologizarea şi urbanizarea au avut ca efect conjugat mai multe efecte negative, dintre
care o să citez doar două: dependenţa totală faţă de mijloacele industrializate de satisfacere a
necesităţilor vitale şi necesitatea unui sistem de învăţământ din ce în ce mai centralizat, specializat
şi desfăşurat pe o perioadă din ce în ce mai îndelungată direct proporţional cu dezvoltarea
tehnologiei. În zilele noastre sunt foarte multe domenii unde acest proces de învăţare este continuu
astfel că după terminarea şcolii şi participarea la procesul de muncă respectiv omul mai trebuie să
aloce continuu o perioadă de timp importantă pentru menţinerea specializării, a competenţei în
domeniul în care lucrează. Specializarea tot mai îngustă şi lipsa de timp a tuturor oamenilor a mai
avut şi efectul că oamenii sunt acum incapabili să-şi satisfacă nevoile individuale cele mai
rudimentare şi trebuie să apeleze la serviciile altora.
Altă consecinţă: s-au creat condiţiile necesare apariţiei „pieţelor“ care depăşesc limitele
graniţelor naţionale cu toate efectele negative aferente cum ar fi monopolul, monopsonul şi în final,
ceea ce este caracteristic numai timpului nostru, oligopolul. Existenţa oligopolului planetar, pe care
am demonstrat-o mai înainte, a făcut ca relaţiile comerciale dintre oameni să fie în totalitate grevate
de păcat în toate ţările de pe planetă.
Astfel, ca o activitate comercială, productivă sau prestatoare de servicii, să poată funcţiona
şi să furnizeze oamenilor câştiguri cu care să-şi asigure cele necesare traiului zilnic trebuie mai întâi
să producă profit. În al doilea rând profitul trebuie să fie suficient de mare pentru a susţine creşterea
continuă a productivităţii muncii şi dezvoltarea afacerii, lucru care nu se poate face decât prin
retehnologizare ceea ce necesită costuri din ce în ce mai mari. Acest lucru nu se poate face decât de
către entităţi economice care înglobează din ce în ce mai mult personal cu un grad de calificare din
ce în ce mai mare şi care produc bunuri în cantitate din ce în ce mai mare. În acelaşi timp se reduce
însă şi numărul persoanelor necesare pentru producerea aceleiaşi cantităţi de bunuri din cauza
progresului tehnologic. Efectul final este reducerea numărului entităţilor economice. Consecinţa
imediat următoare reducerii numărului entităţilor economice şi creşterii productivităţii este scăderea
numărului oamenilor implicaţi într-o activitate economică şi creşterea numărului persoanelor care
depind direct de o formă de ajutor social pentru a putea supravieţui. Toate acestea la un loc au ca
efect imposibilitatea de a produce ceva în mod individualizat şi numai pentru satisfacerea nevoilor
absolut necesare traiului de zi cu zi şi care să asigure şi producătorului individual existenţa. În plus
aceste efecte conjugate mai sunt agravate şi prin intervenţia factorului politic în economie. Şi cum
elementul politic este complet sub influenţa şi controlul Fiarei şi al oligopolului planetar aflat în
proprietatea ei, orice activitate economică se desfăşoară sub necesitatea comiterii păcatului. Fiindcă
toate măsurile sunt luate pentru a se asigura existenţa, acapararea în întregime a vieţii economice şi
controlul total al Fiarei asupra omului. Astfel prin politicile de subvenţionare, impozitări, exceptări
de taxe, suprareglementari, dereglementari, etc. entităţile economice şi oamenii care le compun sunt
obligate să apeleze la toate metodele posibile pentru a se menţine în funcţiune aflându-se tot timpul
în competiţie acerbă. Entităţile economice obişnuite, de mică anvergură, nu competiţionează între
ele pentru a fi independente pe piaţă şi a învinge Fiara în acest domeniu - ceea ce ar fi şi imposibil
la ora actuală - ci doar pentru a fi admişi să colaboreze cu oligopolul Fiarei, care nesupunându-se
constrângerilor politice şi economice menţionate mai sus are asigurată existenţa şi poate asigura
profitul şi menţinerea în funcţiune a celor cu care colaborează.
Iar pentru creştinii care chiar se fac că nu înţeleg cum viaţa lor a devenit total păcătoasă voi
intra mai adânc în detaliu. Orice creştin care lucrează la o entitate economică din timpurile noastre,
fie că este de natură productivă sau prestatoare de servicii trebuie să ştie că este membru al unui fel
de instituţii de crimă organizată, pentru că aceasta nu poate fi comparată cu altceva. Această
instituţie are chiar ca principiu de existenţă lupta fizică pentru supravieţuire cu celelalte entităţi
economice. Adică are drept scop eliminarea celorlalţi din circuitul economic şi colaborarea cu
oligopolul Fiarei. Şi cum orice entitate economică are în componenţa ei alţi oameni succesul unei
entităţi economice de a elimina de pe piaţă firma concurentă are ca rezultat indirect nenorocirea
altor oameni. Numai că din cauza mărimii şi compartimentării oricărei entităţi economice, celor
care sunt pe treptele inferioare ale piramidei organizării interne le scapă din vedere scopul şi lupta
pe care o duce toată entitatea. Dar utilizând aceste scuze nimeni nu poate contesta că cel care, de

39
exemplu, face parte dintr-o bandă criminală şi care nu face altceva decât să spele toaletele şi să
cureţe spaţiile în care aceasta îşi duce activitatea, este şi complice la crimele înfăptuite de aceasta
prin salariul obţinut de pe urma acţiunilor ei. Chiar şi justiţia omenească pedepseşte pe aceşti
complici. Şi ce fel de dragoste de oameni au creştinii aceia care lucrează pentru acea entitate
economică? Ce fel de dragoste au pentru ceilalţi oameni care sunt victimele acelei bande fie că sunt
ei firmă adversă fie că sunt beneficiari? Mai mult activităţile acestor firme au chiar efecte ucigaşe
directe asupra oamenilor şi distrugătoare asupra mediului înconjurător. De asemenea creştinii care
lucrează în aceste entităţi, în afară faptului că toată activitatea se desfăşoară într-un sistem mincinos,
sunt obligaţi să mintă direct. Căci toţi participanţii la această piaţă şi sistem economic produc
mărfuri şi servicii care sunt grevate de următoarele deficienţe.
Toate suferă de faptul că sunt proiectate să aibă o durată de viaţă cât mai mică („planned
obsolescence“) 30 din cauza competiţiei în materie de preţuri şi necesitatea asigurării măririi
producţiei pe viitor. Acest fapt are ca efect imediat o presiune uriaşă asupra mediului înconjurător
iar pe termen lung un efect devastator asupra întregii planete. De asemenea aceste bunuri şi servicii
nu sunt accesibile tuturor din cauza preţului din ce în ce mai mare. Toate au un efect dăunător mai
mare sau mai mic asupra sănătăţii celor care le cumpără sau le folosesc. Şi toate au un efect poluant
asupra mediului prin producerea, utilizarea şi chiar prin reciclarea lor. Iar dacă un participant la
piaţa respectivă nu minte sau înşeală în cadrul relaţiilor firmă-firmă sau firmă-client, dispare de pe
piaţă, pentru că întotdeauna cel puţin un participant la acea piaţă va face aceste lucruri, iar celelalte
care nu vor face aşa vor dispărea, fiind înlocuite de firma mai „performantă“. De asemenea cei care
lucrează într-o asemenea entitate economică trebuie să mintă şi să se lupte în cadrul organizaţiei
respective dacă vor să-şi menţină serviciul, pentru că acestea sunt compuse în marea şi
covârşitoarea lor majoritate din oameni care nu cred în Dumnezeu ci doar în banii pe care îi câştigă.
Şi din cauză că nu cred în Dumnezeu ei vor să câştige cât mai mulţi bani cu un efort cât mai mic şi
nu slujesc stăpânului lor, proprietarul firmei, ca lui Hristos cum spune Evanghelia. (Epistola către
coloseni a sf. apostol Pavel, cap. III, 22 - 23) De aceea recurg la toate tertipurile şi minciunile
pentru a munci cât mai puţin şi a scoate tot timpul în evidenţă realizările şi persoana lor în timp ce-i
blamează şi-i calomniază pe ceilalţi pentru insuccese. Însuşi conducătorul organizaţiei respective
impune relaţiile acestea de competiţie şi antagonism între salariaţi. Nu pentru că ar vrea el neapărat
ci pentru că este obligat să menţină profitul la cote maxime. Altfel firma ar dispărea. Aceasta se face
prin promovarea în funcţiile cheie din instituţie a acelor personaje care prin calitatea lor dovedită în
cadrul relaţiilor din firmă - adică de a fi foarte mincinoşi, înşelători şi lipsiţi de scrupule, empatie şi
dragoste - ar face orice ca să câştige cât mai mult şi astfel că şi firma câştigă mai mult, măreşte
profitul. Căci aceştia vor minţi şi înşela şi pe cei din afara organizaţiei cu scopul de a mări profitul
firmei şi indirect al lor.
Aici mulţi m-au contrazis, cu multe cuvinte, cum că se poate să nu minţi şi să fii iubitor de
oameni într-o asemenea organizaţie. Dar ce cuvinte pot contrazice viaţa? Nu le rămâne decât să
încerce să pună în faptă acest lucru. Pentru că eu am văzut că cei mai mulţi dintre cei ce mă
contraziceau trăiau într-o realitate fabricată de ei înşişi. Se minţeau singuri, iar restul minţeau de
dragul de a se auto-justifica sau numai pentru a contrazice. Pentru că sunt unii care polemizează
doar de dragul de a învinge în cuvinte şi nu ca să afle adevărul. Deci să încerce ei numai să facă pe
creştinii în orice activitate, oricare ar fi ea! Atunci vor vedea, mare minune, că nu cei care conduc
firma, nu slujitorii Fiarei din afara organizaţiei respective, ci chiar cei de lângă ei, cei cu care
muncesc şi suferă laolaltă mai mult timp decât sunt împreună cu soţiile, copiii şi rudeniile lor, vor
face tot ce le va sta în putere pentru a-i alunga din locul acela doar pentru ca să nu le strice lor
confortul.
Toate aceste efecte expuse mai sus au şi o altă cauză importantă care nu depinde numai de
virtutea şi străduinţa celor care participă la procesul de producţie a bunurilor şi serviciilor, ci sunt
direct consecinţele modului de a fi al celor care sunt beneficiarii acestor bunuri şi servicii.

30 Este încă în funcţiune o conspiraţie veche de peste o sută de ani care a unificat pe toţi producătorii de becuri cu
incandescenţă şi i-a obligat să producă becuri care să nu funcţioneze mai mult de 1000 de ore. Un bec cu incandescenţă
bine proiectat şi executat poate funcţiona şi peste 100 de ani fără adaosuri prea mari la cheltuielile de producţie.

40
 Pe aceştia îi voi numi clienţi, consumatori, beneficiari. Fără ajutorul acestora Fiara nu ar fi
reuşit prea multe pe tărâm economic. Pentru că a fi client adevărat în ziua de azi trebuie să fii
calificat pentru aceasta, trebuie să ai nişte virtuţi. Astfel aceşti clienţi trebuie să facă faţă la două
mari provocări. În afara faptului că trebuie să fie virtuoşi ca să nu fie tentaţi să cumpere tot felul de
nimicuri inutile care nu le folosesc, ci doar îi distrag şi distrug mediul înconjurător, clienţii mai
trebuie ca pe celelalte mărfuri, absolut necesare, să nu le aleagă doar pe baza criteriului că ele costă
mai puţin faţă de altele. Deci trebuie să fie pregătiţi în toate domeniile pentru a putea alege bunurile
necesare traiului şi care nu au efecte dăunătoare asupra lor înşişi, asupra celorlalţi oameni, a
societăţii şi asupra mediului înconjurător. Existenţa în număr foarte mare a clienţilor care nu au
aceste calităţi face posibilă, indirect, însăşi existenţa Fiarei. Iar la nivelul pieţei face imposibilă
producerea de bunuri şi servicii adevărate, de calitate şi care să nu distrugă mediul înconjurător. De
asemenea duce la scăderea continuă a calităţii mărfurilor şi la creşterea gradului lor de nocivitate.
Pentru că oricând se va întâmpla ca măcar una, dacă nu toate, dintre entităţile economice existente
pe piaţa respectivă va recurge la minciună şi înşelăciune şi toţi clienţii fără pregătire şi lipsiţi de
virtuţi vor cumpăra produsele şi serviciile numai ale acelei entităţi doar pentru că sunt mai ieftine.
Astfel se elimină ceilalţi producători concurenţi care nu-i imită pe înşelători şi nu reduc preţurile
prin aceleaşi tehnici.
Acum, a fi informat şi a cunoaşte felul cum pot fi pervertite toate lucrurile, în mod obiectiv
este foarte greu, şi numai unii oameni care au anumite calităţi şi o educaţie tehnică superioară o pot
realiza. Pentru că în ziua de azi din cauza existenţei primei Fiare şi a tehnologizării, faptul simplu şi
comun de a cumpăra o pâine în mod calificat a ajuns să necesite un volum uriaş de cunoştinţe.
Astfel cel care cumpără pâinea trebuie să ştie: felul cum a fost produs grâul, ce fel de
tehnologie s-a utilizat, de unde provine sămânţa şi ce fel de soi este, cu ce a fost tratată înainte de
însămânţare, ce îngrăşăminte, erbicide, pesticide s-au folosit, cum s-a recoltat, pe urmă cum a fost
tratată de cei care au depozitat-o, prin ce metodă s-a măcinat gâul, cum a fost tratată făina după
măcinare, cum a fost produsă pâinea din făina respectivă, prin ce tehnologie, ce drojdii şi ce
ingrediente s-au adăugat, ce nutrimenţi au mai rămas în pâinea respectivă, cantitatea reziduală de
pesticide, erbicide şi alte ingrediente toxice şi nu în ultimul rând ce efecte are consumarea acelei
pâini asupra sănătăţii oamenilor. Dar majoritatea oamenilor, chiar şi creştinii, nu caută la pâine
decât să fie gustoasă, să aibă un aspect plăcut şi să coste cât mai puţin. Fără a greşi prea mult şi fără
exagerare, doar mergând din magazin în magazin şi văzând ce fel de pâine se vinde într-o ţară, se
poate spune care este numărul creştinilor adevăraţi - mare sau infim - şi influenţa lor în acea
societate. Iar cei care spun că nu este aşa, să încerce să îşi închipuie cum ar fi arătat economia acelei
ţări în care trăiesc acum, dacă toată lumea nu ar fi cumpărat decât pâine făcută din seminţe de grâu
cum erau cele care se mai cultivau încă acum 50 de ani în ţara noastră (grâu moale, cu puţin gluten),
netratat cu niciun erbicid, pesticid sau îngrăşământ anorganic. De asemenea grâul să fie măcinat
integral într-o moară de viteză mică, fără să fie supra-încălzit ca să nu se distrugă nutrimenţii din el
şi apoi făcut pâine în modul în care omenirea a făcut pâine de mii de ani, fără drojdie din aceasta
toxică care se foloseşte peste tot acum, ci cu plămadă şi fără nimic altceva adăugat. Iar la sfârşit să
cerceteze bineînţeles şi care ar fi fost efectele consumării numai a acesteia asupra gradului de
sănătate al populaţiei şi efectul acestei sănătăţi asupra societăţii în general.
În concluzie creştinii greşesc în fiecare zi şi fac păcatul chiar şi atunci când sunt numai
cumpărători într-o astfel de societate cum este cea de acum, nu numai atunci când sunt producători.
Sau, cu alte cuvinte, ei sunt şi călăi şi victime în acelaşi timp. Căci ar dispărea imediat oligopolul
Fiarei şi asociaţii săi dacă nimeni nu ar cumpăra produsele şi serviciile lor şi deci nu ar colabora
indirect la realizarea planurilor ei. Acum, după ce am lămurit suficient cum păcătuieşte toată lumea
în fiecare zi prin supunerea faţă de prima Fiară, în următorul capitol vom încerca să descriem pe
scurt cum oamenii care compun Fiara îşi îndeplinesc a doua dorinţă a lor, plăcerea de a ucide.

41
 Capitolul VIII
Despre faptul că întreaga omenire este în pericol de a fi ucisă.

Este foarte greu pentru cineva neinformat să creadă că există cineva pe planeta aceasta
căruia nu i-ai făcut nimic rău, nu-l cunoşti personal şi nici el nu te cunoaşte pe tine dar care vrea cu
tot dinadinsul să te îmbolnăvească şi să te omoare, pe tine şi pe copiii tăi. 31 De aceea e şi foarte uşor
pentru Fiară să-şi pună în aplicare planul ei, pentru că oamenii nu înţeleg modul ei de gândire.
Deci, după multe experimente sociale care s-au desfăşurat în toată lumea, Fiara şi-a dat
seama de felul cum omul obişnuit reacţionează la anumiţi stimuli şi evenimente din societate. Astfel
a apărut şi s-a dezvoltat o nouă ramură a ştiinţei guvernării, ingineria socială, tehnologia puterii, pe
care numai oamenii şi slujitorii Fiarei o stăpânesc foarte bine şi care nu se învaţă în şcolile
obişnuite.
Folosindu-se de ignoranţa, de slăbiciunile şi de păcatele oamenilor Fiara şi-a adaptat
continuu planurile de ucidere în masă conform principiilor noii ştiinţe şi a pus din ce în ce mai mult
accentul pe metodele de ucidere indirectă, subtile. În trecut Fiara nu avea la dispoziţie ca instrument
de realizare a scopurilor ei decât războiul, uciderea violentă. Odată cu creşterea cunoaşterii
ştiinţifice, a avansului tehnologic şi creşterea influenţei Fiarei în lume, războiul a început să fie
folosit doar pentru crearea unei coeziuni naţionale în jurul guvernului, unor circumstanţe
internaţionale, unui anumit climat social sau ca soluţie la anumite probleme interne şi internaţionale
care nu se puteau rezolva altfel şi nu pentru scopul uciderii. În zilele noastre prevalează metodele de
ucidere ascunse, indirecte, şi se poate vedea clar că numărul victimelor războaielor actuale sunt
mult mai puţine decât cel provocat de mijloacele indirecte.
De exemplu Statele Unite ale Americii, ţara care are cele mai mari cheltuieli pe cap de
locuitor cu sistemul de sănătate şi care este şi statul care a fost în stare de război aproape tot timpul
în perioada următoare celui de-al doilea război mondial, are pierderi de personal combatant mult,
mult mai mici decât numărul morţilor provocate de sistemul de sănătate. Fireşte, cel care este
recunoscut oficial în statistici. Numărul real este, bineînţeles, mult mai mare. 32 Astfel putem lua ca
exemplu războiul din Vietnam care a durat din anul 1965 până în anul 1975 şi a produs un număr de
58209 morţi din rândul soldaţilor americani şi un număr de 1353000 morţi din rândul militarilor şi
civililor vietnamezi. Adică în total un număr de 5820 americani şi 13530 vietnamezi pe an. Şi
aceasta în condiţiile în care acest război a fost purtat cu mijloace militare specifice celui de-al doilea

31 Deşi au fost mulţi autori care au analizat aspectele medicale, politice, filozofice, morale şi sistemice ale diverselor
aspecte ale agresiunii împotriva vieţii şi sănătăţii populaţiei, aceştia nu au reuşit să descopere mobilul real şi ascuns al
întregii acţiuni din cauza lipsei de cunoaştere a teologiei creştine ortodoxe. Dintre aceştia aş cita pe Illich Ivan cu
lucrarea sa „Medical Nemesis: The Expropriation of Health“ publicată în anul 1976 care a sesizat încă de acum 40 de
ani problemele sistemului modern de sănătate deşi nu a fost în stare să facă predicţii corecte ale evoluţiei acestuia şi
datorită lipsei progresului ştiinţei nu a reuşit nici să detecteze toate înşelătoriile sistemului medical. Totuşi cartea este o
analiză foarte bună a modului cum a fost pervertit sistemul de sănătate în lume fără însă să ofere o soluţie viabilă pentru
această problemă. Cartea se mai găseşte încă la:
https://www.amazon.com/Medical-Nemesis-Expropriation-Ivan-Illich/dp/0394712455
Altă lucrare care ar trebui neapărat citată aici este cartea doamnei Claire Séverac, „Complot mondial contre la Santé“
care demonstrează modul concertat şi organizat al asaltului asupra vieţii şi sănătăţii, caracterul conspirativ al acestei
acţiuni, dar tot aşa fără să sesizeze mobilul real din spatele acesteia. Cartea a fost publicată în 2011 şi de aceea este
foarte bună fiind inspirată din realitatea zilelor noastre. Această carte încă se mai găseşte la adresa:
https://www.amazon.fr/Complot-Mondial-contre-Claire-S%C3%A9verac/dp/2753805407
Autoarea a murit în decembrie 2016 în circumstanţe neelucidate complet şi care indică destul de clar că ea a fost
victima răzbunării Fiarei.
32 Aceasta se întâmplă pentru că în toate ţările medicii au ajuns un fel de tagmă mafiotă care îşi apără colegii de breaslă
chiar şi dacă aceştia au greşit intenţionat ca să câştige mai mult. Şi deci nu raportează cazurile respective ca şi cum ar fi
provocate de medici ci oferă tot felul de explicaţii de altă natură. Ca să nu mai vorbesc de cazurile când morţile sunt
provocate de vaccinuri sau de tratamentele oficial aprobate de marile companii farmaceutice, fiindcă medicii se tem
foarte mult de puterea acestora sau sunt şi mituiţi. Din cauza aceasta este foarte greu să dovedeşti un malpraxis sau un
efect nociv al unui tratament. La acestea se adaugă şi ajutorul presei şi instituţiilor statului în scopul muşamalizării
cauzelor reale şi care toate sunt sub influenţa aceloraşi forţe.

42
război mondial, adică mijloace de ucidere în masă. Războaiele din ultima perioadă de timp au
produs însă ca efect al acţiunii militare şi mai puţine victime per perioadă de timp din cauza folosirii
armelor moderne supertehnologizate cu o precizie mare de lovire.
Comparate cu pierderile cauzate de acest război din Vietnam, în decursul unui singur an
calendaristic în sistemul de sănătate american au fost înregistrate 783956 decese cauzate de natura
acestuia dintre care cca. 120000 morţi numai din eroare medicală umană la un număr de cca 700000
de medici. În acelaşi an au fost înregistrate şi 31940 cazuri de deces din cauza armelor de foc
raportat la 80 000 000 de proprietari de arme înregistraţi oficial pentru că America este şi ţara cu cea
mai mare rată a criminalităţii. Această criminalitate îşi are cauza nu numai în sistemul american de
valori şi educaţie dar şi din cauza lipsei generale de nutrimenţi din alimentaţie, a toxinelor şi
otrăvurilor din alimente, apă, aer şi mediu, a poluării electromagnetice din cauza super-
tehnologizării, etc. noxe cu care este bombardată populaţia zi şi noapte începând din pântecul
mamei. Studii independente au demonstrat că toate acestea au ca efect comun şi o stare de
irascibilitate şi agresivitate a oamenilor pe lângă celelalte efecte nocive asupra sănătăţii.
Dintre aceste victime provocate de arme de foc doar 11101 au fost crime restul de 19766
fiind sinucideri cu arme de foc (ale căror cauze directe pot fi puse în foarte mare măsură şi pe seama
sistemului medical şi stilului de trai nenatural) şi doar 1071 de morţi din cauza accidentelor. În
cazul Americii, de unde avem statistici mai detaliate, numărul total al americanilor combatanţi
decedaţi în timpul tuturor războaielor purtate de acest stat în perioada dintre anii 1775 până în
prezent este de 1 354 664. Adică în medie aproximativ 9600 decese pe an.
Bineînţeles nu este locul aici pentru o statistică cuprinzătoare la nivel global a deceselor
cauzate de sistemul de sănătate. Însă cititorul îşi poate face o idee şi din faptul că cel puţin jumătate
din planetă beneficiază de un sistem de „sănătate“ la fel de „civilizat“ ca şi Statele Unite ale
Americii, deşi nu cheltuieşte tot atât de mult ca ea. Cealaltă jumătate a planetei nu are parte de un
sistem de sănătate atât de modern ci doar de ce este mai rău din el, adică vaccinuri, avorturi,
medicamente anticoncepţionale şi antibiotice.
În concluzie se poate spune cu certitudine că omenirea a fost supusă în ultimii 100 de ani
unei agresiuni continue asupra sănătăţii şi vieţii ei şi a cărei intensitate a crescut în mod exponenţial
în ultima perioadă. Ar fi foarte greu şi ar necesita citarea unui volum uriaş de informaţie pentru a
demonstra toate acestea. Rămâne ca aceia care nu prea sunt convinşi de această realitate să îşi ia
crucea proprie a căutării adevărului şi să facă o cercetare amănunţită a lumii în care trăiesc. La ora
actuală sunt atâtea posibilităţi de informare încât cineva care are cât de cât dezvoltat un simţ critic şi
obişnuinţa de a gândi cu propriul creier va avea nevoie doar de 6-10 luni pentru a afla adevărul.
Este drept că acest proces va fi foarte dureros pentru cei care vor întreprinde această acţiune pentru
că vor trebui să lase deoparte toate prejudecăţile şi să fie sinceri cu ei înşişi. Acest lucru va fi şi mai
greu pentru cei care au fost sub influenţa sistemului de învăţământ oficial, instituţionalizat. Celor
care au fost prea mult timp sub această influenţă şi sunt şi absolvenţii unor universităţi le va fi şi
mai greu decât celor care au fost mai puţin. Căci cei care au mai multă educaţie efectuată în
sistemul de învăţământ oficial vor trebui să şteargă din mintea lor aproape tot ce au învăţat şi mai
ales să lupte cu modificările pe care chiar creierul lor le-a suferit din cauza modului cum au fost
educaţi. Ne vom limita deci la a descrie totuşi câteva dintre metodele de ucidere indirecte ale Fiarei
care se petrec în văzul tuturor dar pe care oamenii care nu caută adevărul nu le văd.
Prima şi cea mai periculoasă formă de atac la sănătatea şi integritatea omenirii prin
distrugerea planetei, climei şi mediului, este metoda împrăştierii de substanţe toxice cu ajutorul
avioanelor sub pretextul fals al luptei contra încălzirii planetei. Aceasta nu se face în mod oficial pe
baza unui acord cu ţările care suferă acest tratament, ci chiar contravine unor acorduri
internaţionale. 33 Cei care vor voi să se convingă de existenţa acestor operaţiuni vor trebui să facă
mai întâi nişte eforturi serioase ca să poată descoperi această acţiune. Marea majoritate a oamenilor
nici nu observă aceasta iar dintre cei puţini care o observă mulţi neagă efectul negativ acceptând
varianta oficioasă.

33 Vedeţi rezoluţia 31⁄72 a O.N.U. de la Geneva din 10 decembrie 1976 şi convenţia rezultată: „Convention on the
Prohibition of Military or Any Other Hostile Use of Environmental Modification Techniques“ semnată în 18 mai 1977.

43
 Deci mai întâi căutătorii adevărului trebuie să înveţe cum funcţionează un motor de avion în
ziua de azi şi cum funcţionau cele din trecut. Apoi să cerceteze procesele fizice care se petrec în
atmosfera de la altitudini înalte ca să poată înţelege diferenţa dintre o dâră de condensaţie naturală
lăsată de un avion la acea altitudine şi dâra de substanţe pulverizate lăsată de un altul. Ceea ce este
foarte complicat şi este o ştiinţă întreagă. Să caute şi să găsească oameni care au cercetat ce fel de
substanţe sunt pulverizate. Şi dacă nu cred nici după toate acestea, în ultimă instanţă pot colecta
zăpadă şi apă din precipitaţii şi pot efectua analize pe cont propriu în unele laboratoare medicale
mai avansate numai că vor trebui să aibă ceva bani căci acestea sunt cam scumpe. În România de
exemplu două analize pentru măsurarea concentraţiei în apa de ploaie a aluminiului şi a bariului
costă în jur de 150 de euro. De asemenea trebuie să fie foarte precauţi cu cei care execută analizele
acestea şi să scornească diverse poveşti fiindcă dacă le vor spune de ce le fac să ştie că undeva
cineva se va opune ca ei să afle adevărul. Chiar şi aşa, privind numai de la sol, nu se poate cu
certitudine constata realitatea acestor pulverizări în mod direct decât dacă se fac analize directe a
dârelor pulverizate în timp ce acestea se execută şi dacă se urmăreşte activitatea radio a instalaţiilor
H.A.A.R.P. 34 asociată acestei operaţiuni de modificare a vremii. Desigur se pot constata indirect
circumstanţele crimei respective şi prin metode detectiviste cum ar fi prin existenţa mobilului,
existenţa numeroaselor patente şi documente 35 care indică acelaşi tipar de lucru, documentele şi
declaraţiile diverşilor promotori ale controlului climei precum şi a efectelor colaterale. Pentru cei
care nu cred că există nici măcar aceste posibilităţi am să dau aici doar două articole ale
profesorului Michel Chossudovsky de la Universitatea din Otawa, Canada, care este mai „moderat“,
mai „cumpătat“ în declaraţii, şi deci îl pot primi şi cei care nu suferă să fie „extremişti“ şi
„fundamentalişti“ ca creştinii ortodocşi adevăraţi:
„Washington's New World Order Weapons Have the Ability to Trigger Climate Change“ din
4 ianuarie 2002 aflat la adresa de internet: http://www.globalresearch.ca/articles/CHO201A.html şi
„Weather Warfare: Beware the US Military’s Experiments with Climatic Warfare“ din 29 noiembrie
2015 pe care-l găsiţi la adresa de internet: http://www.globalresearch.ca/weather-warfare-beware-
the-us-military-s-experiments-with-climatic-warfare
Chiar şi oamenii de ştiinţă au recunoscut indirect existenţa acestei geoinginerii prin
catalogarea noilor formaţiuni noroase apărute ca urmare a războiului climatic împotriva omenirii.
Puteţi căuta pe internet fotografii sau pe serviciul YOUTUBE filmuleţe cu titlul „undulatus
asperatus“ şi veţi vedea noi tipuri de nori care nu au existat în trecut şi despre a căror cauză şi mod
de producere oamenii de ştiinţă nu emit nici o părere fiindcă „mâna“ Fiarei este foarte lungă şi ei se
tem de ea.
Dar pentru a înţelege toate aceste operaţiuni sunt necesare cantităţi uriaşe de date pe care
cetăţeanul de rând le poate obţine cu dificultate din cauză că găsirea lor necesită eforturi mari
consumatoare de timp. Totuşi, oricărui om îi este suficient, pentru a începe să se îndoiască de natura
benignă a unor urme lăsate de avioane, doar să observe că, faţă de trecut, în zilele noastre urmele
avioanelor de pe cer nu mai dispar imediat, aşa ca un abur de respiraţie iarna. Ci ele rămân toată
ziua pe cer şi difuzează până acoperă cerul cu o pâclă gri-albicioasă. Dar pentru aceasta omul
trebuie să aibă o memorie foarte bună, o vârstă de cel puţin 40 de ani şi un acut spirit de observaţie.
Ceea ce nu toţi au. Cei mai mulţi oameni trăiesc pe lumea asta ca într-un vis şi nu văd ce se
întâmplă în jurul lor.
Ca orice altă conspiraţie şi acest „război“ climateric se bazează pe faptul că posibilitatea
prinderii în flagrant a criminalului este îngreunată de lipsa de mijloace supertehnologizate aflate la
îndemâna marelui public. De asemenea se întâmplă că în mod natural mai multe fenomene apar cu
aceleaşi efecte observatorului uman neavizat şi nedotat cu instrumente şi mijloace adecvate. Aceste
mijloace de detectare a acestor operaţii clandestine sunt toate la dispoziţia înalţilor funcţionari din
guverne şi care bineînţeles sunt toţi sub controlul Fiarei. La fel se petrec lucrurile în toate domeniile
vieţii şi chiar şi în ştiinţă care ar trebui să fie cel mai precis domeniu. Şi fie că este vorba de
vaccinuri, fie că este vorba de cercetarea spaţiului cosmic, etc. se poate face orice şi să spui orice

34 „High-frequency Active Auroral Research Program“ componentă a „Strategic Defense Initiative“ a S.U.A.
35 Vedeţi de ex. documentul forţelor aeriene S.U.A. „Weather as a Force Multiplier: Owning the Wheather in 2025“.

44
dacă controlezi pe cei câţiva oameni cheie din vârful ierarhiei domeniului respectiv şi mai ales dacă
controlezi şi restul. Adică elementul politic, mijloacele de informare, instituţiile ştiinţifice şi
învăţământul prin care îţi produci cât mai mulţi oameni care nu cred în Dumnezeu ci numai în bani.
De aceea această conspiraţie nu va fi descoperită de suficient de mulţi oameni pentru a fi
contracarată decât atunci când va fi prea târziu pentru planetă şi omenire. Nu am să mai intru în
detaliile complicate ale întregii afaceri ale războiului climatic ci mă voi limita doar la a descrie
efectele acestuia.
Primul scop şi efect al acestei operaţiuni, care se numeşte ştiinţific geoinginerie, este
controlul şi modificarea climei. La nivel oficios, pe ici pe colo, se declară că se face aceasta pentru
a se răci planeta. Drept cauză a acestei „încălziri“ este indicată creşterea conţinutului de bioxid de
carbon în atmosferă provocată de activităţile umane. Ceea ce din punct de vedere ştiinţific este total
fals. O mare minciună! Dar în mod real altele sunt cauzele dar şi scopurile acestei operaţiuni. Unul
din scopurile principale ale modificării vremii este scăderea producţiei de alimente pe întreaga
planetă. Pentru că cine controlează hrana controlează omenirea! Iar ca să o poţi controla trebuie ca
hrana să nu mai fie abundentă. Alt scop este reducerea ariei locuibile, distrugerea vegetaţiei şi a
faunei sălbatice. Această geoinginerie se poate asemăna cu un fel de tactică a „pământului pârjolit“
prin care oamenii care vor supravieţui până la urmă să fie obligaţi să se concentreze numai în
oraşele controlate de Fiară. 36 Deja se construiesc şi se dezvoltă aceste oraşe cu o viteză ameţitoare
căci timpul este scurt. 37
Din cauza acestei geoinginerii vom vedea din ce în ce mai des manifestări extreme ale
climei. Vor creşte perioadele de timp secetoase şi suprafaţa zonelor expuse secetelor în timp ce alte
zone vor fi afectate de inundaţii devastatoare. Se vor intensifica vânturile şi va creşte frecvenţa
furtunilor, a uraganelor şi a cicloanelor. Va creşte nivelul mărilor şi oceanelor cu efectele aferente.
Schimbarea climatică a fost, este şi va fi exploatată politic prin impunerea de condiţii care vor spori
controlul asupra populaţiei şi naţiunilor. Aceasta se va începe prin impunerea unui impozit global
numit taxa pe „emisia de carbon“ ce va crea cadrul pentru alte metode de control global. 38
Cum am mai spus din cauza substanţelor dispersate şi a modificării climei s-a redus şi se va
mai reduce masiv masa vegetală a planetei. Aceasta este provocată în special de pulberea de
aluminiu care este o componentă principală a amestecurilor de substanţe care se dispersează din
avioane şi indirect din cauza distrugerii stratului de ozon. Pentru a înţelege acest fenomen va trebui
să studiaţi efectele aluminiului asupra plantelor şi chimia aferentă. O expunere succintă a acestui
proces, pe înţelesul tuturor, o puteţi găsi pe youtube cu titlul: „Dr Lenny Thyme The Chemistry of
Chemtrails (12 Jun 2015)“. De asemenea s-a modificat PH-ul solului - parametru ce indică starea
acidă, neutră sau bazică - ceea ce a dus la scăderea producţiei agricole şi la intensificarea atacurilor
fungiilor asupra recoltelor, tendinţe care se vor amplifica în viitor. A crescut aciditatea generală a
apelor mărilor şi oceanelor ceea ce a dus la reducerea semnificativă a cantităţii organismelor vii
care toate depind de concentraţia de oxigen din apă. Cu cât mai acidă apa cu atât mai mică este
cantitatea de oxigen dizolvată în apă. Este plin internetul de imagini în care sunt surprinse cantităţi
uriaşe de vietăţi marine moarte care poluează ţărmurile. 39 De asemenea creşterea temperaturii
generale a apei a avut acelaşi efect. Tot din cauza acestora, ca un efect marginal, a crescut şi
incidenţa bolilor căilor respiratorii şi a celor provocate de ingestia substanţelor componente din
amestecurile care se dispersează din avioane care se adaugă astfel la nivelul general ridicat de
poluare agravând situaţia. Aceste boli vor lua un caracter epidemic în viitorul apropiat. Am să dau
aici ca un singur exemplu boala Alzenheimer provocată de intoxicaţia cu aluminiu şi a cărei

36 Vedeţi agendele O.N.U.: „Agenda 21“ şi continuarea ei „Agenda 2030“.

37 Vedeţi şi programul „ubiquitous city“ sau „smart city“ cu realizările lui, cum ar fi oraşul „New Songdo City“ din
Coreea de Sud, etc. - nu le mai enumăr fiindcă sunt prea multe şi răspândite pe toată planeta.
38 Conform agendei 2030.
39 Vedeţi raportul Living Planet Index aflat la adresa:
https://www.wwf.org.uk/sites/default/files/2016-10/LPR_2016_full%20report_spread%20low%20res.pdf pregătit de
World Wildlife Found şi Zoological Society of London: două treimi din populaţia de animale vertebrate sălbatice va
dispărea până în 2020 raportat la cea existentă la nivelul anului 1970. Până în anul 2012 populaţia de animale sălbatice a
scăzut cu 58% raportat la acelaşi an.

45
incidenţă a crescut exponenţial în ultima vreme. Este drept că intoxicaţia cu aluminiu a oamenilor
are şi alte cauze, mult mai puternice, şi nu este decât un efect secundar al geoingineriei, pentru că ea
face parte dintr-un efort concertat care combină alimentaţia, medicaţia, cosmeticele, etc. Ce este
foarte sigur este că aluminiul ca atare nu există în natură el găsindu-se numai în compuşi foarte
stabili şi care de-alungul istoriei nu au jucat nici un rol în relaţia pământului cu lumea vie până
acum. Alt lucru foarte sigur este că reactivitatea extraordinar de ridicată a acestui metal face
posibilă aproape orice combinaţie chimică în organism cu rezultate care sunt doar parţial cunoscute
şi cercetate de către lumea ştiinţifică de astăzi.
De asemenea această geoinginerie a dus la scăderea cantităţii luminii, radiaţiei solare, la
nivel global în procent de 22 până la 30 la sută cu efectele aferente dar şi a încălzirii reale a
pământului. 40 Tot din cauza geoingineriei, cum am spus, s-a distrus stratul de ozon şi a crescut
nivelul de radiaţii ultraviolete dăunătoare cu efectele nocive aferente asupra vegetaţiei şi oamenilor.
Veţi vedea din ce în ce mai mulţi copaci şi plante „arse“ de acestea. Cei care petrec mult timp în
exterior, mai ales în zilele senine când cerul nu este acoperit de nori sau de pâcla creată de
substanţele respective, trebuie deja să poarte ochelari de protecţie eficienţi împotriva acestor radiaţii
căci altfel se vor îmbolnăvi. Deci vom asista în viitor şi la adevărate epidemii de boli specifice
ochilor. La aceste noxe se adaugă şi influenţa nefastă a radiaţiilor provenite din diferite surse cum ar
fi ecrane de computer, telefoane, etc. şi surse de iluminat moderne, aşa zis economice.
Sunt specialişti independenţi care prognozează că în cca. 8-10 ani se va distruge stratul de
ozon într-o aşa de mare proporţie încât vom asista la colapsul biosferei. Bineînţeles instituţiile
„ştiinţifice“ oficiale şi mass media aflate sub influenţa Fiarei nu pomenesc nimic de aceasta şi chiar
susţin o refacere a stratului de ozon în zonele afectate observate în trecut.
Am să fac o paranteză aici ca să răspund unei întrebări care apare în mod firesc şi pe care
mi-au pus-o mai mulţi oameni cu care am discutat.
Deci întrebarea este: ce fac cei care au planificat şi comandat acestea, nu suferă şi ei de
efectele geoingineriei? Această întrebare denotă ignoranţa întrebătorilor. Căci dacă eşti superbogat
ai şi mijloace ca să eviţi toate acestea. Superbogaţii nu locuiesc în zone dens populate, în oraşe sau
în apropierea diverselor surse de poluare. Ei pot comanda ca zonele unde îşi au ei domeniile să fie
pe cât posibil evitate de avioanele care dispersează substanţele respective 41 . Superbogaţii
beneficiază şi de asistenţă medicală personală adevărată, nu ca cea pseudoştiinţifică oferită de
sistemele de sănătate controlate de guverne. Superbogaţii locuiesc în case în care tratarea aerului se
face cu metode şi mijloace pe care oamenii de rând nu sunt în stare nici să şi le imagineze şi nici să
le cumpere. Ei au propriile sisteme de producere a hranei protejate de contactul cu mediul exterior
(sere, etc.) şi de alte substanţe nocive - îngrăşăminte anorganice, erbicide, pesticide, fungicide, etc. -
şi chiar dacă se deplasează undeva iau cu ei o întreagă armată de slugi, bucătari, doctori, paznici şi
provizii. Aceasta acum, în zilele noastre. Dar pentru viitor când distrugerile mediului vor ajunge la
niveluri insuportabile prima Fiară şi-a pregătit deja oraşele subterane dotate cu toate
supertehnologiile necesare pentru a face viaţa la fel de confortabilă şi sănătoasă ca şi la suprafaţa
pământului. Cele destinate oamenilor de rang inferior din cadrul ierarhiei Fiarei sunt amplasate
peste tot, în special în emisfera sudică, dar oraşele rezervate corifeilor Fiarei sunt amplasate în
continentul de la polul sud la distanţa cea mai mare de emisfera nordică, cea care va fi cea mai
afectată de evenimentele viitoare. 42 Deci ei nu sunt şi nu vor fi afectaţi de loc. Numai cei care nu-şi
dau seama pe ce lume trăiesc şi nu sunt informaţi suferă. Pentru că şi cei săraci dar informaţi îşi pot
îngriji sănătatea şi pot să minimalizeze într-o oarecare măsură şi efectele acestor operaţiuni. Fiindcă

40 Vedeţi şi la „Cartea Apocalipsa“ din Evanghelie ca să ştiţi că acestea au fost prorocite; de altfel niciodată în istoria
lumii nu au existat mijloacele tehnologice necesare pentru a se constata acest lucru. Indiciu destul de clar că suntem în
acele vremuri. (Cartea Apocalipsa, Cap. VIII, 12) Căutaţi şi pe internet: http://www.geoengineeringwatch.org/global-
dimming-2/ sau cu un motor de căutare despre „global dimming“.
41 Există în limba engleză un termen specific pentru dârele de pulberi dispersate de avioane şi care a intrat în
vocabularul curent: „chemtrail“ în antiteză cu dârele naturale de condensare care se numesc „contrail“.
42 Deşi Antartica este teritoriu internaţional şi care nu este în proprietatea nimănui acesta este foarte strict controlat iar
accesul liber pentru persoane private este imposibil. Se pare că unul dintre scopurile pentru care se promovează teoria
pseudo-ştiinţifică cu forma pământului plat ar fi şi ascunderea pregătirilor care se fac pe acest continent.

46
pot evita alimentele, tratamentele medicale false din sistemul de sănătate oficial, trata şi evita apa
infestată şi pot recurge la cure şi alimente care curăţă organismul de aceste substanţe nocive. Numai
că trebuie să se silească să caute şi să înveţe ceva despre felul cum ar trebui să-şi îngrijească
sănătatea şi să piardă mai mult timp din viaţa lor activă pentru a pune în aplicare un mod de viaţă
care să ţină cont de noile realităţi.
Deci, după cum vedeţi, viaţa normală a devenit mult prea complicată sub stăpânirea Fiarei.
Din cele descrise mai sus se mai poate demonstra indirect încă ceva. Şi anume existenţa şi
omnipotenţa Fiarei. Mai ales cei care mai aveau vreun dubiu privind aceasta pot să tragă acum
concluziile necesare căci altfel vor trebui să răspundă la nişte întrebări simple. Cum pot avioanele
respective să disperseze acele „chemtrail-uri“ în toate ţările fără să sufere nici un fel de
repercusiuni? Căci toate ţările, chiar şi cele mai puţin dezvoltate, au în dotare măcar câteva avioane
militare sau rachete antiaeriene care pot cu uşurinţă doborî sau deturna avioanele care fac aceasta.
Toate ţările au radare militare şi radare meteorologice cu ajutorul cărora se poate observa foarte
bine natura diferită a „chemtrail-urilor“ faţă de dârele naturale de condensaţie. Toate au instituţii
care se ocupă de gestionarea resurselor şi a calităţii apei şi pot constata gradul lor de poluare. De
asemenea se pune şi întrebarea: cum poate fi „bombardată“ ionosfera din zona ţărilor respective cu
şocuri uriaşe de energie electromagnetică de către instalaţiile H.A.A.R.P. fără ca nimeni să-şi dea
seama de aceasta?
Deci în concluzie toate ţările au specialişti şi mijloace suficiente pentru a depista şi combate
aceste acţiuni dar nicăieri nu are loc nicio reacţie la nivel oficial deşi guvernele ar fi îndreptăţite de
toate legislaţiile din lume. Aceasta se poate explica numai şi numai prin faptul că toate guvernele,
indiferent de rolul actoricesc pe care îl joacă în faţa populaţiei lor, sunt într-o formă sau alta sub
controlul cuiva cu o putere mult mai mare. Deci, concluzia raţională care rezultă este că acest
cineva nu poate fi decât Fiara căci numai ea are putere suficientă şi mijloace cu care să pună în
aplicare asemenea măsuri la scară planetară.
Totuşi această operaţiune a războiului climatic nu reprezintă din punct de vedere financiar
mai nimic, raportat la puterea financiară a Fiarei. Costul acestei operaţiuni aplicată planetar este
estimat de specialişti independenţi la numai zece miliarde de dolari pe an. Sumă insignifiantă pentru
o entitate care numai în domeniul bancar gestionează un credit global de peste două sute de trilioane
de dolari. Asta în cazul că această operaţie ar fi făcută numai cu mijloacele Fiarei. Dar aceştia nu
cheltuiesc nimic pentru că sunt utilizate mijloacele complexului militaro-industrial din ţările cele
mai puternice. Mai mult, Fiara chiar realizează un profit de pe urma acestor operaţiuni pentru că
firmele care realizează această operaţiune sunt în proprietatea ei iar cheltuielile sunt acoperite de
bugetele militare ale guvernelor respective. Deci tot din banii oamenilor de rând.
Acum vom mai analiza şi alte domenii care atentează la viaţa şi sănătatea omului.
Primul domeniu este ministerul sănătăţii cu instituţiile afiliate, cercetarea medicală, industria
farmaceutică, etc.
Da, este adevărat, sună foarte ciudat că tocmai ministerul sănătăţii să omoare şi să
îmbolnăvească oameni. Dar aceasta este realitatea în lumea unde domneşte Fiara. Toate sunt
anapoda, cu susul în jos. Astfel că instituţiile statului se ocupă cu totul altceva decât lucrul pentru
care declară că au fost destinate. Aşa că ministerul sănătăţii se ocupă cu îmbolnăvirea şi uciderea
populaţiei, justiţia cu impunerea injustiţiei şi minciunii, finanţele cu sărăcirea populaţiei, serviciile
secrete, poliţia şi jandarmeria cu lupta împotriva celor care încearcă să lupte cu prima Fiară şi cu
lupta împotriva oamenilor săraci şi cinstiţi, având şi ajutorul lumii interlope pe care o conduc
nemijlocit, învăţământul cu îndobitocirea şi coruperea morală a copiilor 43 , armata cu lupta
împotriva suveranităţii naţionale proprii şi a celor care încearcă să nu se supună Fiarei, biserica cu
lupta împotriva Bisericii, etc. Ca să nu o lungesc prea mult, toate lucrurile care se întâmplă în
societatea de azi au un singur sens: să impună controlul total al Fiarei şi să reducă populaţia, pentru
că o populaţie prea mare creează prea multe probleme de guvernare şi administrare chiar şi pentru
mijloacele Fiarei.
Acum să vedem cum se întâmplă în mod practic lucrurile cu sistemul de sănătate. Din punct

43 Cum bine spunea cineva: produsul final al şcolii este un om debil mintal şi imoral.

47
de vedere ideologic sistemul de sănătate declară public că lucrează ca să răspundă idealului omului
căzut din grădina raiului. Căci omul doreşte imposibilul. El doreşte cu toată puterea să lucreze toată
plăcerea, tot păcatul şi să evite totuşi orice durere care apare ca efect al acesteia44 . Adică, spus
altfel, eu fac orice păcat iar tu, doctore, îmi dai o pilulă, ceva, ca să elimini efectele păcatului şi
astfel eu să pot continua să fac păcatul în continuare. Şi pentru acest ideal declară public că lucrează
ministerul sănătăţii şi toată lumea medicală la un loc. Iar în interior, celor care lucrează în toate
domeniile legate de ministerul sănătăţii, de la cercetare ştiinţifică, învăţământ, etc. până la ultima
soră medicală li se impune drept cadru de funcţionare, scop şi motivaţie în muncă profitul. 45 Este
evident pentru toată lumea că acest sistem odată impus nu mai necesită prea mare intervenţie din
partea Fiarei şi are rezultatul scontat. Sarcina Fiarei se rezumă doar la a trasa direcţiile de
dezvoltare, a supraveghea să nu existe derive şi devieri ce pot proveni de la oamenii dinlăuntrul
sistemului şi să combată pe cei care vor să corecteze sistemul din afară. Deci Fiara trebuie să fie
totuşi precaută pentru că oricine lucrează în acest sistem este până la urmă totuşi om. Şi oricât ai
perverti oamenii prin învăţământ, prin imoralitate şi prin câştiguri materiale, nu poţi reuşi să-i
corupi perfect pe toţi, nici să-i minţi pe toţi şi pot să apară oameni care să mai aibă un strop de
conştiinţă. Evident înşişi oamenii din sistem, cei care urmăresc numai profitul şi interesele lor
egoiste şi care reprezintă peste 99% din sistem, vor lupta în mod natural împotriva celor care se abat
de la linia oficială fără să-i oblige nimeni, dar sunt cazuri când trebuiesc luate măsuri extreme altfel
tot sistemul s-ar nărui ca un castel de cărţi de joc. Pentru că adevărul are o forţă uriaşă. Şi un singur
om care declară adevărul este mai periculos decât milioane de mincinoşi.
Voi face o paranteză aici ca să dau un singur exemplu 46 , simptomatic pentru tot sistemul de
sănătate. Este vorba despre cazul doctorului Max Gerson (1881-1959) cel care a reuşit să găsească
soluţia pentru tratarea cancerului şi a altor boli degenerative. Sau mai bine spus pentru a o regăsi.
Toată istoria o găsiţi în cartea lui S. J. Haught cu titlul „The american experience of dr. Max Gerson
- Censured for curing cancer“. Toate lucrările acestui doctor sunt disponibile pe site-ul „The Gerson
Institute“, www.gerson.org şi în alte locuri. Pe scurt spus toate descoperirile acestui doctor au fost
cu mare stricteţe suprimate şi ţinute secrete faţă de marele public până în zilele noastre când
internetul, acest mare duşman, dar uneori şi prieten al omului, a făcut posibilă cunoaşterea operei
acestuia. Bineînţeles că nici în ziua de azi medicina oficială nu se grăbeşte să folosească aceste
descoperiri în interesul omenirii. Deşi s-au cheltuit sume colosale cu cercetarea în domeniul
cancerului calea indicată de dr. Gerson a fost ocolită cu grijă şi nici azi nu este în atenţia medicinei
oficiale. Şi cum ar fi altfel? Fiindcă dacă s-ar lua în consideraţie adevărul s-ar prăbuşi tot sistemul
pus la punct de Fiară pentru controlul total al omului şi distrugerea lui. Pentru că acest doctor a
descoperit că principala cauză pentru înmulţirea exponenţială a bolilor degenerative este în primul
rând agricultura şi alimentaţia aşa zis modernă, chimizată. Iar soluţia pentru prevenirea acestor boli
ca şi pentru vindecarea lor este folosirea alimentelor naturale, nechimizate şi cultivate pe un sol
nepervertit. Şi fără produsele chimice dăunătoare produse de industria farmaceutică! Aşa zisele

44 Vedeţi şi definiţia răului de la primul capitol.

45 Toţi tinerii care azi urmează calea medicinei sau cei care sunt deja absolvenţi şi lucrează în România, cei care pleacă
în alte ţări, declară în unanimitate, deschis, fără nicio ruşine sau sfială, că au ales această cale pentru că vor să trăiască
mai bine, să câştige mai mult.
46 Ar fi fost necesară scrierea a câtorva zeci de cărţi de istorie a luptei Fiarei împotriva încercărilor diferiţilor doctori şi
oameni de bună credinţă de a oferi lumii o alternativă la ştiinţa alchimică aplicată la medicină. Şi în ciuda faptului că
Fiara a fost învinsă uneori, rar este adevărat, chiar în justiţie, aceasta a reuşit să menţină în funcţie monopolul ei asupra
medicinei. De exemplu iniţiativele împotriva vaccinurilor prin care să se demonstreze că acestea nu sunt sigure şi că
nimeni nu poate spune exact ce este în ele. Din cauza acestor iniţiative Fiara a fost forţată să ia măsuri preemptive şi să
protejeze companiile sale farmaceutice. De atunci nu mai putem da în judecată direct o companie farmaceutică pentru
efectele nocive ale vaccinurilor. Ce lucru din această lume mai poate fi produs fără ca fabricantul să poată fi tras la
răspundere pentru efectele sale nocive şi poporul consumator trebuie să plătească pentru daunele provocate de acel
produs? De asemenea, simptomatic pentru tot sistemul, este şi cazul medicilor chiropracticieni care au câştigat în
instanţa juridică un proces prin care acuzau de conspiraţie împotriva lor pe A.M.A., adică Asociaţia Medicală
Americană. Aceasta are monopol asupra medicinei în S.U.A. şi impune şi în lume practicile ei. Etc. etc. etc. Şi numai
Dumnezeu ştie câţi au fost şi omorâţi de Fiară ptr. că au atentat la monopolul ei. Se pare că şi dr. Max Gerson ar fi murit
otrăvit cu arsenic.

48
medicamente.
Trebuie ţinut cont că toate acestea se întâmplau în anii 50 ai secolului XX. Acum în zilele
noastre situaţia s-a agravat exponenţial adăugându-se la tabloul general şi alţi factori morbizi. Dacă
opera acestui mare doctor Max Gerson ar fi fost adusă în atenţia publicului şi a mediului ştiinţific la
timpul său şi s-ar fi continuat cercetarea pe acele principii descoperite de el atunci altfel ar fi arătat
planeta astăzi şi altfel sănătatea oamenilor. Iar cei care vor cerceta lucrările sale vor descoperi şi
adevărata natură a alimentaţiei umane. Efectele suprimării operei acestui mare geniu al medicinei şi
a altora ca el se măsoară în sute de milioane de oameni decedaţi prematur, al căror sfârşit plin de
chinuri şi de durere va apăsa pe conştiinţa lumii medicale până la sfârşitul veacurilor.
De asemenea în această perioadă distrugerea pământului prin agricultură chimizată şi prin
poluare voită a ajuns la un stadiu aşa de avansat încât astăzi pentru aplicarea în practică a acestor
metode de tratament descoperite de dr. Max Gerson este necesară mai întâi găsirea unei „oaze“ de
pământ natural, virgin, cu o atmosferă curată pe care să fie cultivate toate plantele şi fructele
necesare. Abia după ce se va atinge maturitatea pomilor fructiferi şi după ce se va obţine
continuitatea în producţie se vor putea trata bolnavii. Astfel că Fiara a reuşit să distrugă aproape
orice şansă a omenirii pentru o viaţă normală şi sănătoasă. Căci omul fiind făcut din pământ este în
simbioză cu acesta. Omori pământul, omori şi omul.
Deci acum să revenim la ministerul „sănătăţii“.
Cum se petrec lucrurile în practică?
Omul se prezintă la medic pentru că are o problemă de sănătate pe care sistemul se străduie
să o detecteze ştiinţific sau chiar să-i inventeze una 47 , căci este în interesul sistemului însuşi ca
omul să fie bolnav. Mai mulţi bolnavi mai mult profit. Sunt nenumărate cazuri de doctori care au
dat voit diagnostice false pacienţilor pentru a le putea aplica proceduri medicale costisitoare şi a
câştiga astfel mai mult de pe urma acestora. De asemenea rezultatele analizelor şi investigaţiilor
făcute pentru depistarea bolilor sunt comparate în vederea constatării stării de boală cu nişte
etaloane care nu sunt altceva decât nişte utopii, un fel de model standard pentru om. Tot aşa omul
este tratat mecanicist pe părţi componente. Ca un automobil de exemplu. Omul nu este analizat în
întreaga lui fiinţă. Fiindcă pentru sistemul de sănătate nu există bolnavi ci numai boli. Din această
procedură se mai nasc iarăşi alte boli. În continuare pentru rezolvarea acestei probleme de sănătate
omului i se oferă soluţii care nu fac altceva decât să atenueze întrucâtva efectele neplăcute ale bolii
respective şi care au drept consecinţă, mai devreme sau mai târziu, apariţia altor probleme de
sănătate, astfel că omul odată intrat în sistemul de „sănătate“ nu mai iese decât falit şi mort.
Niciodată omului nu i se propune sau impune ca tratament eliminarea cauzelor bolii şi refacerea,
regenerarea stării de funcţionare a organismului după boală, atât cât se mai poate.
Se întâmplă totuşi ca anumite metode şi tratamente, chiar dacă au o oarecare eficacitate reală
temporară asupra sănătăţii oamenilor să nu fie respinse de sistem din cauză că produc profituri
substanţiale şi astfel oferă şi o falsă aură de eficienţă sistemului. De asemenea mintea omenească
are o putere uimitoare, aproape magică, putând să provoace o însănătoşire a trupului, fenomen
cunoscut în medicină ca efect „placebo“. 48 Această putere a minţii, care provoacă multe
îmbunătăţiri ale sănătăţii omului, are un efect propagandistic pe care sistemul medical îl exploatează
în beneficul lui contabilizând pozitiv efectele ei la modul lui de operare. Tot aşa natura reală a
tratamentelor nu poate fi observată din cauza timpului foarte mare scurs de la data aplicării
tratamentului şi până la apariţia bolilor declanşate de efectele nocive ale tratamentului. Pentru că
multe tratamente, ca să nu zic toate, au efecte secundare mai mult sau mai puţin dăunătoare dar care

47 Vedeţi domeniul bolilor psihice unde s-a ajuns la adevărate performanţe în privinţa inventării bolilor, ba chiar au
reuşit să introducă şi să categorisească drept boală psihică acţiunea de a lupta împotriva abuzurilor guvernului. Nu cu
arme, pe cale legală! Este simptomatic pentru tot sistemul. Atenţie! Până la instalarea completă a Fiarei şi a
supercomputerului ei pentru controlul minţii, aceasta, psihiatria, va fi arma secretă folosită de sistem împotriva
opozanţilor creştini şi necreştini. Aceasta a şi fost folosită astfel şi în trecut împotriva opozanţilor Fiarei şi nu de ieri sau
alaltăieri, sau numai în sistemul sovietic. Ci şi mult mai înainte. Însuşi marele nostru patriot, jurnalist şi poet Mihai
Eminescu a fost victima ei din cauza luptei sale împotriva Fiarei.
48 Ar fi suficient numai acest lucru pentru a demonstra sursa divină a creării omului. Efectul „placebo“ este potenţat
dacă pilulele administrate pacientului au o anumită culoare, dacă au înscrise pe ele litere, etc.

49
nu se manifestă plenar decât după perioade lungi de timp fiind dificil pentru pacienţi să stabilească
o legătură cauzală între boala nou apărută şi tratamentul la care au fost supuşi cu mult timp în urmă.
Aşa cum ar fi cazul tipic al vaccinurilor. La aceasta ajută şi faptul că trupul omenesc are o rezilienţă
extraordinară şi este nevoie ca să scadă capacitatea funcţiilor unui organ până la cca. 25% ca să se
declanşeze boala în toată puterea ei ucigătoare. Dumnezeu nu a vrut să fim chiar aşa de slabi
trupeşte încât orice idiot care se îndoapă la refuz cu mititei şi bere într-o zi să moară a doua zi ci să
aibă timp să-şi vină în fire. De asemenea pentru că fiecare pacient provine din familii şi medii
diferite care au fost mai mult sau mai puţin virtuoase şi moşteneşte slăbiciuni diferite, aceasta face
ca la rândul lui omul să dezvolte simptome diferite la aceleaşi cauze. Aceste elemente conjugate fac
ca adevărata natură a sistemului de sănătate să rămână oarecum ascunsă şi astfel imaginea de
ansamblu este greu de înţeles pentru marea majoritate a oamenilor neavizaţi.
Evident, pentru a extinde masa oamenilor care depinde de acest sistem medical, încă de la
început Fiara prin oamenii ei a căutat metode prin care să înmulţească numărul bolnavilor iar cei
care lucrau în sistem au fost cointeresaţi pentru a mări profitul şi astfel să câştige mai mult: mai
mulţi bolnavi, mai mulţi bani. Pentru a realiza aceste deziderate şi pentru că oamenii cereau şi
metode preventive pentru a evita bolile, atunci Fiara le-a oferit leacul magic al vaccinurilor. Sau
altfel spus: Dumnezeu a greşit când ne-a făcut aşa şi uite noi corectăm, facem mai bun ceea ce El nu
a fost în stare!
Deci vaccinurile nu sunt şi nu pot fi un medicament, un tratament preventiv. Ele sunt un fel
de credinţă, o magie mai bine spus. De altfel un mare doctor adevărat a descris foarte bine situaţia
când a descris vaccinurile ca fiind cel mai mare mit din istoria medicinei. Iar un altul a spus că este
vorba chiar de crimă şi genocid:
„The further I looked the more shocked I became. I found that the whole vaccine business
was indeed a gigantic hoax. Most doctors are convinced that they are useful, but if you look at the
proper statistics and study the instances of these diseases, you will realize that this is not so...My
final conclusion after forty years or more in medicine is that the unofficial policy of the WHO -
World Health Organization - and the unofficial policy of the "Save the Children" fund and other
vaccine promoting organizations is one of murder and genocide. I cannot see any other possible
explanation. You cannot immunize sick children, malnourished children, and expect to get away
with it. You'll kill far more children than would have died from natural infection.“ Dr. Archie
Kalokerinos, Ph.D., A.M.M., M.B.B.S., F.A.P.M. (Cu cât am cercetat mai în detaliu cu atât mai mult
am fost mai şocat. Am aflat că întreaga afacere a vaccinurilor este o gigantică înşelătorie. Cei mai
mulţi doctori sunt convinşi că ele sunt utile, dar dacă te uiţi la statisticile adevărate şi studiile
cazurilor acestor boli vei realiza că nu este aşa... După patruzeci şi ceva de ani în medicină
concluzia finală a mea este că politica neoficială a W.H.O. 49 şi politica neoficială a fundaţiei "Save
the Children" 50 şi a altor organizaţii promotoare a vaccinurilor este una de crimă şi genocid. Nu văd
nici o altă posibilă explicaţie. Nu poţi să vaccinezi copii bolnavi şi malnutriţi şi să speri că scapi cu
asta. Vei ucide mult mai mulţi copii decât ar fi murit din cauza bolilor naturale. Doctor Archie
Kalokerinos, Ph.D., A.M.M., M.B.B.S., F.A.P.M. - titluri medicale în limba engleză)
Pentru a înţelege şi mai bine de ce vaccinurile nu sunt un tratament preventiv vom adânci
puţin modul de înţelegere al mecanismului apariţiei bolilor printr-o aplicare practică a definiţiei
răului. Deci căderea lui Adam a dus la osândirea întregului neam omenesc la moarte. Toţi care se
nasc din Adam mor. Orice ar face un om, chiar dacă nu ar face nici un păcat toată viaţa lui tot va

49 World Health Organization adică Organizaţia mondială a sănătăţii, agenţie a O.N.U. finanţată în mare măsură de
entităţi private componente ale conglomeratului Fiarei (mari companii farmaceutice, fundaţii, etc.). Adică funcţionarea
ei este grevată de elementul criminalizator cunoscut în justiţie sub numele de „conflict de interes“.
50 „Salvaţi copiii“, fundaţie non profit finanţată din subscripţii particulare şi controlată tot de Fiară prin intermediul
oamenilor de la conducerile diverselor multinaţionale - unele chiar farmaceutice, adică în conflict de interes direct cu
scopul organizaţiei - diverse personalităţi, etc. De unde se vede că Fiara nu s-a mulţumit să lase doar la latitudinea
diverselor instituţii şi mecanisme instituţionale această problemă a copiilor şi a controlului populaţiei, adică a viitorului
planetei, ci s-a implicat direct. Membrii de rang inferior ai Fiarei mai cunoscuţi publicului, cum este Bill Gates de
exemplu, s-au implicat chiar personal şi nu s-au mulţumit doar cu participarea colectivă la „marele plan“. Vedeţi ce este
şi cu ce se ocupă Fundaţia Bill şi Melinda Gates.

50
îmbătrâni şi într-o zi va muri. Durerea, boala, moartea trupului, a îngăduit-o Dumnezeu ca un leac
împotriva răului pentru ca acesta să nu dureze veşnic. Atunci când omul începe să lucreze diferite
păcate, oricât de mici ar fi acestea, rezistenţa organismului la boli se reduce proporţional cu
mărimea şi felul păcatului, pentru că sunt păcate care au o influenţă mai mică asupra sănătăţii
trupeşti. De asemenea mediul în care omul trăieşte are asupra acestuia o influenţă destul de mare.
Tot aşa pentru că se naşte din alţi oameni şi păcatele părinţilor vor avea o influenţă asupra copilului
şi-i vor transmite acestuia o natură trupească mai puţin rezistentă la boli, o slăbiciune la anumite
boli. (Vechiul Testament, Exodul - a doua carte a lui Moise, cap. 20, 5-6) Aceasta nu se face în mod
juridic aşa cum prosteşte susţin unii şi-l învinuiesc pe Dumnezeu că vrea răul omului, ci este o lege
naturală sădită de Dumnezeu în natura trupului uman pentru a nu se înmulţi răul în lume şi după
moartea omului. Adică este un lucru bun. Astfel, dacă fiii şi fiicele părinţilor păcătoşi vor continua
să lucreze păcatele învăţate de la părinţii lor vor mări efectele păcatului asupra lor şi în consecinţă şi
asupra copiilor lor, toate acestea vor avea efectul că în final aceştia din urmă nu vor mai putea să se
reproducă şi va dispărea neamul păcătoşilor. Fiindcă primul efect al bolilor în general este scăderea
fertilităţii şi în final sterilitatea. Iar dacă urmaşii păcătoşilor nu vor lucra păcatele respective ci
virtutea, vor transmite copiilor lor o natură mai bună decât cea pe care le-au transmis-o părinţii lor.
De asemenea neputinţa, durerea şi boala sunt nu numai un obstacol împotriva păcatului dar şi un
bun prilej pentru întoarcerea la Dumnezeu şi aflarea sensului vieţii. Deoarece Dumnezeu este
iubitor de oameni şi nu vrea ca păcătoşii să sufere. Iar pentru aceasta Dumnezeu a lăsat ca mijloc de
însănătoşire pocăinţa, adică renunţarea la păcate şi medicina adevărată pentru a se repara trupul
ruinat de păcat şi alina durerea provocată de acesta. De aceea Dumnezeu a creat şi plante
vindecătoare şi alimente cu un efect vindecător şi reparator. Deci ereditatea nu este un lucru rău ci
un lucru bun ca tot ce este creat de Dumnezeu.
În concluzie definiţia vaccinurilor este cam aşa: tu omule trăieşte-ţi viaţa de plăceri, fă orice
păcat doreşti pentru că noi, Fiara, avem grijă de tine şi încă de la naştere îţi vom da un leac minunat
care toată viaţa ta te va feri de boli, orice ai face. Ba chiar mai mult! Chiar dacă trăieşti în sclavie,
sărăcie extremă, mizerie pestilenţială, poluare şi eşti malnutrit, subnutrit, vaccinurile te vor proteja
de boli. 51
Deci creştinii care apelează la vaccinuri sau le acceptă ca fiind bune şi pentru alţii chiar nu
ştiu ce fac, chiar sunt de acord că Dumnezeu a greşit atunci când i-a făcut pe oameni aşa cum sunt.
De aici se vede încă o dată că creştinii nu-şi cunosc credinţa lor şi scuza lor că nu sunt oameni de
ştiinţă ca să discearnă lucrurile nu funcţionează. Dar mai mult, pentru cei care nu cunosc credinţa
creştină ortodoxă sau nu vor să se obosească cercetând ştiinţa adevărată, Dumnezeu a „înmuiat“
inima unor oameni de ştiinţă slujitori ai Fiarei care mai aveau ceva conştiinţă şi le-a dat curajul să
avertizeze oamenii despre pericolul acestor vaccinuri. Unii chiar au plătit cu viaţa acest curaj.
Rugaţi-vă pentru ei! Dar creştinii nu au vrut să ştie şi au crezut mai mult pe slujitorii loiali Fiarei
decât pe cei dizidenţi.
În mod oficial ideologia vaccinurilor este foarte veche şi a fost fundamentată pe teoria lui
Louis Pasteur care a spus că bolile sunt cauzate de germeni. Louis Pasteur a fost ceea ce se cheamă
în limbaj curent un şarlatan care a sesizat de unde vin banii şi a făcut tot ce a putut ca să placă
stăpânilor săi, fiind recompensat pentru minciunile lui chiar şi cu premiul Nobel pentru medicină.
Chiar în vremea lui au fost oameni de ştiinţă care l-au contrazis pe Pasteur şi care au spus că
„germenii nu sunt nimic, terenul este totul“. Este vorba despre Antoine Bèchamp (1816-1908) şi
Claude Bernard (1817-1878). Se spune chiar că Pasteur s-ar fi „pocăit“ în ultima parte a vieţii şi ar
fi spus: „Claude Bernard a avut dreptate!“ Dar nimeni nu a luat seama la toate acestea pentru că
ideea celor doi nu era bună de nimic. Cum să scoţi bani din aşa ceva? Sau cum să omori oameni
astfel? Deci cam de pe atunci a început să se coaguleze teoria aceasta mecanicistă despre corpul
omului şi boli. Pentru că în antichitate nu exista aşa ceva. Vestitul doctor Hipocrate propovăduia
ceva cu totul opus în ciuda lipsei tehnologiei medicale moderne de diagnoză şi cercetare. Deşi în

51 W.H.O. (Organizaţia mondială a sănătăţii a O.N.U.) şi chiar organizaţii „caritabile“ cum ar fi fundaţia familiei Gates,
etc. atunci când vor să „ajute“ ţările subdezvoltate şi sărace din lumea a treia şi a patra - aceia care nu au nici măcar apă
potabilă sau ce mânca - le dăruiesc acestora numai vaccinuri şi mijloace anticoncepţionale! Asta da milă!

51
lumea medicală modernă au început să apară încercări timide de a se combate această idee
mecanicistă în pofida riscurilor prezentate de prezenţa primei Fiare - pentru că aceasta suprimă
orice atentat la monopolul ei de multă vreme - nu mai este nici timp şi nici nu mai sunt posibilităţi
reale pentru a se trece la un sistem de sănătate bazat pe o cale naturală. Fiara a învins de mult şi în
acest domeniu! Cine mai poate lupta cu toţi Mengel-ii 52 din domeniul ştiinţific şi medical care nu
vor altceva decât să facă cât mai mulţi bani indiferent pe câte cadavre calcă şi care sunt sprijiniţi de
toţi lacheii din presa Fiarei şi gangsterii din guverne care sunt slugoii ei? De aceea în viitor vom
asista la un asalt concertat al Fiarei asupra sănătăţii oamenilor prin impunerea prin forţa legii a
vaccinărilor obligatorii, modificărilor genetice, transplanturilor şi donărilor de organe, eugeniei,
eutanasiei, etc.
Acum vom mai spune ceva despre aceste vaccinuri căci povestea nu se termină aici. Pentru
Fiară şi mijloacele pe care le deţine ar fi fost foarte uşor să se limiteze la profitul şi dependenţa
simplă de sistemul medical pentru administrarea acestora. Ar fi fost suficient să impună un ser, un
medicament compus din substanţe ieftine şi inofensive pe care cu ajutorul sistemului să-l
promoveze ca soluţie ideală pentru prevenirea unor boli sau, de ce nu, chiar a tuturor. Dar nu s-ar fi
atins scopul de a se reduce populaţia şi a obţine mai mulţi bolnavi care să fie dependenţi de sistem
şi deci şi mărirea profitului pentru sistem, slujitorii sistemului şi celelalte. De aceea încă de la
început s-au introdus substanţe nocive în vaccinuri care să aibă un efect dăunător asupra
organismului. Mai târziu din cauza dezvoltării tehnologice şi ştiinţifice s-a observat că vaccinurile
se pot folosi şi la altceva nu numai la crearea unui om bolnăvicios, plin de boli şi dependent de
statul-dumnezeu, ci şi pentru obţinerea unor lucruri mai mari. 53 Astfel s-a descoperit că se poate
obţine reducerea coeficientului de inteligenţă şi a fertilităţii prin adăugarea de diferiţi „adjuvanţi“.
Mai târziu când s-au descoperit şi genele s-a început şi un proces amplu de modificare genetică a
omului în sensul dorit de Fiară. Şi într-adevăr această intenţie este trădată şi este demonstrată şi de
noile tendinţe în tehnica vaccinării: „immunoprophylaxis by gene transfer“ - adică imuno-profilaxie
prin transfer de gene, sau prescurtat I.G.T.. De asemenea s-au înmulţit şi cercetările pentru a se
începe vaccinarea fătului aflat încă în pântecele mamei pentru a se putea mai uşor ascunde legătura
cauzală dintre vaccin şi startul diferitelor boli ale copilului care apar ca urmare a vaccinării 54 .
Pentru că vaccinurile sunt calea cea mai comodă şi eficientă pentru această modificare genetică a
omului, la ora actuală se desfăşoară o operaţiune globală uriaşă şi concertată la nivel politic,
ştiinţific, social şi mass media pentru generalizarea vaccinării pentru toată populaţia indiferent de
vârstă şi criminalizarea celor care refuză acest „tratament preventiv“. 55 Cine va mai putea controla
ce fel de gene se introduc în om şi ce modificări se obţin asupra lui prin această tehnică I.G.T. dacă
nici acum companiile farmaceutice nu pot fi făcute responsabile, în mod legal, 56 de efectele nocive

52 Vestit doctor criminal nazist care a făcut experimente pe oameni şi copii pe vremea lui Hitler şi al cărui nume este
folosit ca simbol pentru doctorii de cea mai joasă calitate morală.
53 Sau poate s-a ştiut aceasta încă de la început pentru că efectul mercurului asupra sistemului nervos uman este
cunoscut de milenii. Aici se poate specula un pic că este şi o încercare de vrăjitorie căci este o practică milenară a
vrăjitoarelor de a folosi „argintul viu“ pentru scopuri malefice.
54 Şi în trecut, ca şi acum, doctorii spun mamelor că bolile apărute imediat după vaccinare la copii sunt urmarea
diverselor probleme genetice ale părinţilor. Dar părinţii şi mai ales mamele nu pot fi înşelate aşa uşor pentru că acestea
au trăit tot timpul de la naştere împreună cu copilul lor şi-l cunosc foarte bine. În plus mamele au un instinct special care
le ajută să descopere o stare morbidă a copilului foarte timpuriu. Din cauza aceasta părinţii caută să-şi obţină dreptatea
şi despăgubirile în justiţie pentru daunele provocate de vaccin lucru ce îngreunează şi defăimează foarte mult
conspiraţia vaccinaţională trezind pe mulţi care încă mai dorm somnul raţiunii.
55 Tot mai mulţi indivizi, dintre cei mai josnici din lumea politică şi ştiinţifică-medicală, declară public acum că părinţii
nu mai au nici un drept asupra copiilor lor şi că aceştia aparţin statului. Peste tot în lume sunt încercări de a se impune
vaccinarea forţată. De fapt eliminarea „dreptului de proprietate“ asupra propriului trup face parte din planul Agendei
2030. Sub Agenda 2030 oamenii vor fi trataţi forţat de stat încă de la naştere, vor fi eutanasiaţi când nu vor mai putea fi
de „folos“ societăţii şi nu vor avea şi niciun fel de drept de proprietate. Nici măcar asupra gândurilor lor.
56 În actualul sistem juridic părinţii care reuşesc să facă mari eforturi şi să dovedească în instanţă efectul nociv al
vaccinurilor asupra copiilor lor primesc despăgubiri de la stat, adică tot din banii populaţiei. Dacă despăgubirile ar fi
fost plătite de companiile farmaceutice vaccinurile ar fi dispărut de mult prin mecanismele naturale ale economiei de
piaţă. De asemenea judecătorii, care sunt în mare majoritate francmasoni şi deci sprijină „marele plan“ al Fiarei, fac tot
posibilul pentru a evita încriminarea vaccinării. Ba chiar se întâmplă în unele ţări ca în cazurile sindromului morţii

52
ale vaccinurilor clasice? Nimeni! Aceste întrebări trebuie să şi le pună orice om, nu numai creştinii
ortodocşi. Ciudat şi uimitor este că sunt mai mulţi ne-creştinii care nu se supun şi luptă împotriva
vaccinurilor decât creştinii ortodocşi.
Despre nocivitatea vaccinurilor găsiţi foarte multe studii ştiinţifice pe internet în ciuda
eforturilor uriaşe ale maşinii de represiune şi propagandă a Fiarei pentru suprimarea şi
minimalizarea acestora. Pentru a vă uşura totuşi căutarea lor ar fi bine să citiţi mai întâi aceste două
cărţi care au sistematizat foarte bine problematica vaccinurilor. Prima carte despre vaccinuri şi care
este scrisă pe înţelesul tuturor şi pentru că se găseşte în limba română este cartea doamnei doctor
Christa Todea-Gross şi se numeşte „VACCINURILE: PREVENŢIE SAU BOALĂ? - O noua
patologie pediatrică“ şi a apărut la Editura Christiana - 2012. O găsiţi şi o puteţi cumpăra la
diferitele librării online dar o puteţi citi şi gratis la adresa:
http://www.pentruviatacluj.ro/vaccinurile-preventie-sau-boala-o-noua-patologie-pediatrica-
dr-christa-todea-gross-editura-christiana-2012
sau pe alte site-uri. Pentru o cercetare şi mai avansată puteţi urmări resursele citate. Trebuie să ştiţi
că această carte este scrisă din durere şi compasiune pentru ceilalţi oameni pentru că doamna doctor
a fost ea însăşi victima acestei înşelăciuni şi acum trebuie să crească doi copii cu dizabilităţi.
Greşeala dânsei a fost că a crezut cu religiozitate ce i s-a spus la şcoală şi nu s-a informat despre
vaccinuri decât după catastrofă. Vă rog rugaţi-vă pentru ea pentru că nu este durere mai mare ca
aceea a unei mame care are copii care suferă!
Altă carte şi mai bună, dar de altă factură, este cea a doamnei doctor Suzanne Humphries şi
a domnului Roman Bystrianyk: „Dissolving Illusions: Disease, Vaccines, and The Forgotten
History“. Aceasta o găsiţi de cumpărat la adresa: https://www.amazon.com/Dissolving-Illusions-
Disease-Vaccines-Forgotten/dp/1480216895 sau alte site-uri. Mai este de asemenea şi o altă carte
importantă scrisă de dr. Judy Micovits PhD fostă angajată al „The Cancer Institute“ si director al
„Whittemore Peterson Institute“: „Plague, One Scientist’s Intrepid Search for the Truth about
Human Retroviruses and Chronic Fatigue Syndrome (ME/CFS), Autism, and Other Diseases.“
Această carte o găsiţi la adresa: http://www.plaguethebook.com/
Dr. Judy Micovits PhD 57 pe lângă faptul că era celebră în lumea ştiinţifică pentru munca ei
este şi o eroină a medicinii pentru că ea a fost ostracizată şi asuprită de sistemul medical din S.U.A.
fiind concediată din funcţiile pe care le avea. Aceste trei cărţi sunt suficiente, zic eu, pentru oricine
cu o pregătire intelectuală medie. Dar dacă sunt unii mai sceptici pot adânci cercetarea şi căuta mai
mult. Numai că este o operaţiune mare consumatoare de timp pentru că trebuie să realizezi imaginea
de ansamblu din zeci de mii de dovezi separate. Oricum despre vaccinuri este suficient să faci o
cercetare doar a surselor de finanţare a cercetărilor medicale fără să te implici mai mult în ştiinţa din
spatele lor. Veţi descoperi că în spatele fiecărui studiu favorabil vaccinurilor sau a instituţiilor şi
persoanelor care promovează vaccinurile sunt uriaşe conflicte de interese. De fapt întregul sistem

subite a copilului provocate de vaccinuri să fie încriminaţi părinţii pentru că acest sindrom provoacă pe pielea de pe
corpul copiilor urme asemănătoare violenţei fizice - vânătăi.
57 Povestea ei este legată de retrovirusurile care sunt în vaccinuri. Existenţa acestora a ieşit la lumină prima dată în
1994 când s-a constatat prezenţa lor în vaccinul MMR (pojar-rujeolă-oreion) pentru că odată cu dezvoltarea ştiinţifică
tot mai mulţi oameni de ştiinţă au avut acces la cercetări mai aprofundate datorită răspândirii şi scăderii preţurilor
aparaturii medicale de cercetare performante. Deşi informaţia a ajuns la cunoştinţa organelor abilitate din S.U.A., Marea
Britanie, W.HO. - Organizaţia Mondială a Sănătăţii, etc. şi s-a dezbătut dacă sunt nocive sau nu, nimeni nu a luat nici o
măsură. De abia în 2011 dr. Micovits şi alţii au stabilit o legătură directă dintre aceste retrovirusuri şi anumite boli cum
ar fi cancer, leucemie, limfoma, boli neuroimune cum ar fi alzheimer, parkinson, etc. Totuşi autorităţile medicale nu au
vrut să facă nimic şi la refuzul acestor doctori, dr. Micovits şi dr. Frank Ruscetti, de a colabora la muşamalizarea datelor
respective ei au fost concediaţi şi s-a încercat condamnarea lor în tribunal pentru diverse delicte inventate. Vedeţi toată
povestea pe scurt la adresa: http://www.organiclifestylemagazine.com/vaccines-retroviruses-dna-and-the-discovery-
that-destroyed-judy-mikovits-career sau la adresa: http://www.plaguethebook.com/ Prezenţa retrovirusurilor este
semnalată indirect şi de prezenţa unei enzime numită „reverse transcriptase“ care face posibilă rescrierea genomului
unei specii, respectiv omul, cu informaţia genetică de la altă specie. Astfel informaţia genetică din aceste retrovirusuri
este înscrisă în genomul uman şi rămâne acolo pentru toată viaţa putând fi transferată chiar şi urmaşilor. Aceste
retrovirusuri au apărut în vaccinuri încă de la începutul istoriei lor pentru că celulele de cultură pentru vaccinuri
foloseau ţesuturi de la animale infestate cu aceste retrovirusuri.

53
medical este o fraudă pentru că este organizat pe principiul conflictului de interes. Mai mulţi
bolnavi, mai mulţi bani, mai mult profit, mai mult control. Nici o meserie din lume din ziua de azi
nu este atât de contradictorie ca cea de doctor! Adică doctorii şi companiile farmaceutice care îi
dirijează pe aceştia ar muri de foame într-o societate unde toţi oamenii ar fi virtuoşi pentru că ei
câştigă din ce în ce mai mult dacă sunt din ce în ce mai mulţi bolnavi.
Acum am să revin şi am să spun că misiunea sistemului de sănătate nu se încheie aici cu
tratamentul magic al pilulelor şi al vaccinurilor. Urmează ceva mai mult: promisiunea prelungirii
vieţii acum iar în viitor promisiunea imortalităţii.
Deci, după ce păcatul şi tratamentul magic l-a îmbolnăvit pe om şi l-a dus în situaţia că un
organ sau mai multe abia mai funcţionează vine Fiara prin slujitorii ei şi-i propun omului bolnav
prelungirea vieţii printr-un transplant. Ar trebui să scriu încă o carte ca să dovedesc prin fapte şi
demonstraţii teologice cât sunt acestea de rele. Dar totuşi am să dau câteva indicii de analiză pentru
cei care sunt sceptici şi vor mai mult. Dacă transplantul ar fi bun însuşi Dumnezeu l-ar fi aprobat şi
nu ar fi pus în organismul omului o putere de respingere a organelor care nu sunt ale trupului său.
Deci cei care acceptă transplanturile drept bune recunosc implicit că Dumnezeu a făcut lucrurile
greşit. Mai mult, pentru obţinerea organelor necesare transplantului cel care apelează la transplant
este complice la crimă, cere să se ucidă alt om pentru că transplanturile se prelevează de obicei de la
oameni care conform definiţiei creştine sunt în viaţă. Aceasta se demonstrează şi prin faptul că
organele prelevate de la cei cu adevărat morţi nu sunt viabile cum sunt cele prelevate de la cei vii
sau chiar nu funcţionează deloc. 58
Din cauză că organele disponibile pentru transplant sunt puţine şi cei care le vor pentru ei
sunt mulţi se naşte o luptă între aceştia, luptă în care se folosesc toate mijloacele posibile şi care,
practic, nu poate fi arbitrată în mod legal: cei mai bogaţi câştigă. 59 Iar lupta unui om cu alt om pe
motive din acestea nu poate fi un dar de la Dumnezeu sau iubită de Acesta. Şi chiar dacă organele
provin de la un donator benevol, din aşa zisă dragoste, de exemplu cineva din familie cu o formulă
genetică foarte apropiată, organele tot sunt respinse şi este necesar un tratament chimic care durează
tot restul vieţii celui care a primit organul.
Transplanturile pot să fie de la cele mai simple cum ar fi transfuzia până la cele mai
complexe cum este cel de inimă. La transfuzie efectele adverse asupra organismului sunt destule,
trupeşti şi duhovniceşti, dar cele mai importante şi care ne interesează pe noi sunt cele asupra minţii
omului, căci după transfuzie se accentuează în om frica trupească a morţii, fatalismul şi
deprimarea. 60 Despre efectele nocive ale transfuziei puteţi găsi foarte multe studii. Un mare
profesor doctor, cu o practică îndelungată în domeniu, a spus că cea mai bună transfuzie este cea pe
care nu o faci.
Faptul că sectanţii din grupul numit „martorii lui Iehova“ nu acceptă transfuziile de sânge a
scos la iveală şi faptul că transfuziile nu sunt necesare, adică există alte metode de suplinire a lipsei
sângelui. Numai în cazuri foarte rare se ajunge la nivele atât de scăzute ale hemoglobinei încât să

58 Mai se poate demonstra şi altfel, dar acest lucru nu este evident decât chirurgilor care prelevează organele. Adică
aceştia sunt nevoiţi să anestezieze „morţii“, altfel aceştia suferă literalmente şi se mişcă în timpul operaţiei de prelevare.
Să vedem ce doctor care prelevează organe pentru transplant va putea spune la judecata finală că el nu ucidea pe
donatorii de organe? Sunt cunoscute foarte multe cazuri de oameni declaraţi morţi clinic de sistemul medical care apoi
şi-au revenit. Ca să nu mai vorbesc de cazurile când chiar doctorii avizi de câştiguri murdare provoacă deteriorarea
ireversibilă a creierului pacientului aflat în comă prin privarea de oxigen a celor aflaţi în reanimare, prin deconectarea
de la aparatele de respiraţie artificială pentru o perioadă scurtă de timp, după care îi resuscitează. Iar după ce au obţinut
aceasta silesc rudele pacientului să-şi dea acordul pentru prelevarea organelor; vedeţi scandalul care este acum în
S.U.A. pe această temă.
59 Din cauza transplanturilor a apărut încă un domeniu al lumii interlope: traficul de persoane în vederea furnizării de
organe pieţii de transplant. Bineînţeles că nici acest domeniu nu a scăpat controlului Fiarei. Pentru că şi acum şi în
trecut tot instituţiile Fiarei şi oamenii ei au controlat toate acestea. De sute de ani traficul de sclavi, traficul de droguri,
de arme, prostituţia, etc. au fost sub controlul şi coordonarea Fiarei. Este notoriu în zilele noastre cazul C.I.A. şi al
afiliatei acesteia compania Dynacorp în traficul de droguri, de „carne vie“ şi de organe pentru transplant. De altfel
pentru orice om care mai gândeşte un pic este evident că este imposibilă existenţa acestor activităţi interlope fără
suportul băncilor, guvernelor şi al instituţiilor acestora, serviciilor secrete, poliţiei, etc.
60 Fenomen cunoscut foarte bine de către medici.

54
fie necesară adăugarea de substanţe artificiale suplinitoare a acesteia şi în niciun caz de sânge. De
asemenea s-a descoperit şi că se pot face operaţii chirurgicale complexe fără transfuzii. Şi astfel
dintr-un motiv greşit - adică pentru că sectanţii se tem că-şi pierd mântuirea din cauza transfuziei de
sânge - ei au evitat efectele nocive ale transfuziei doar pentru că au respectat porunca lui Dumnezeu
care cere să nu mâncăm sânge. Acest lucru este valabil şi pentru creştinii ortodocşi. Dacă
Dumnezeu ne cere să nu mâncăm sânge (Sf. Evanghelie, Faptele sfinţilor apostoli, cap. XV, 29)
cum putem să credem că facem bine introducându-l direct în vene? Căci Dumnezeu nu ne-a cerut
degeaba să nu mâncăm sânge, că nu este ceva magic în asta, ci pentru că mâncarea de sânge
produce nişte efecte nocive asupra organismului nostru, asupra minţii noastre, din cauza a ceea ce
conţine sângele şi ne îngreunează urcuşul spre virtute prin efectele nocive pe care le are asupra
trupului. De aceea este şi un canon în Pidalion care interzice mâncarea de sânge şi de animale
sugrumate, deci din care sângele nu a fost îndepărtat. (Sinodul VI ecumenic, canonul 67)
La cealaltă extremă avem cazul transplantului de inimă despre care sunt atâtea de spus încât
nici nu ştiu de unde să încep! Primul lucru pe care îl voi spune este că în acest caz nu mai merge cu
donarea pe motive de „dragoste“. Ci numai pe bază de sinucidere sau de ucidere. Voi mai spune şi
că inima nu este o simplă pompă mecanică de sânge precum susţine medicina clasică care a adoptat
modelul mecanicist al trupului omului. Ultimele cercetări medicale au revelat faptul că inima are un
fel de „creier“ al ei şi că este şi un organ hormonal, ceea ce confirmă - deşi nu era nevoie pentru cei
care au credinţă creştină ortodoxă - spusele Sfintelor Scripturi despre inimă dintre care am să
amintesc aici numai: „căci din inimă ies cele rele care spurcă pe om“.
Acum sunt mai multe întrebări de natură duhovnicească privitor la transplanturi la care
trebuie să răspundă cei care le susţin şi le aprobă. Dacă pentru acceptarea organelor transplantate
este nevoie de tratamente chimice care să suprime efectul de respingere acestea nu vor provoca în
organism, în trup, o stare ca cea provocată de păcat cu efectele aferente asupra minţii omului? Căci
şi păcatul slăbeşte trupul şi îmbolnăveşte omul. Organul transplantat de la alt om nu aduce cu el şi
cugetul trupesc al omului acela? Fiindcă aşa demonstrează faptele; oamenii care au primit un
transplant suferă de schimbarea comportamentului simţind nevoia să adopte obiceiuri şi plăceri pe
care nu le aveau până atunci, dar le aveau donatorii. Astfel unii au simţit nevoia să fumeze sau să
bea bere, alţii au început să iubească muzica rock, etc.
Altă întrebare ar fi: la învierea generală a morţilor cu ce trup vor învia cei cu transplanturi?
Cu al lor sau cu al celuilalt om, adică al donatorului, sau cu unul compus? Dacă pentru omor se dau
atâţia ani de canonisire, pentru complicitatea la acest omor câţi ani vor fi necesari? Că doar canonul
nu este o pedeapsă juridică aşa cum e închisoarea, ci rolul lui este ca să-i dea timp omului să
atenueze, să reducă la minimul posibil efectele provocate de păcat asupra minţii şi trupului său sau
cum bine spunem în limbaj popular: „să-şi vină în fire“.
O! Chiar aş fi vrut să am timpul necesar să demonstrez din citatele inspirate de Sfântul Duh
ale Părinţilor şi din dogmele credinţei creştine ortodoxe cât de rău este pentru mântuirea omului
acceptarea transplantului oricare ar fi el. Şi cât de mult au decăzut creştinii ortodocşi încât să le
accepte pe acestea chiar şi pentru ei. Am văzut o mănăstire care chiar a înfiinţat un centru de
recoltări şi donări de sânge. O mănăstire! Tocmai cea care are rolul de centru duhovnicesc al
credinţei creştine şi de apărare a Evangheliei.
Cum au ajuns creştinii aşa de jos încât să numească răul bine şi binele rău?
Cred cu tărie că rădăcina tuturor relelor este decăderea de la credinţa ortodoxă în general.
Oare nu mai vede nimeni cum aceste cuvinte moarte şi viaţă, care se folosesc în uzul curent de cei
care nu cred în Dumnezeu doar cu sensul de viaţa şi moartea trupului, adică în sens materialist, au
ajuns să fie folosite şi înţelese de creştini la fel şi nu cu sensul originar din Sfintele Scripturi? Căci
viaţă Scripturile numesc Viaţa cea adevărată în Dumnezeu şi care nu este gustată în deplinătatea ei
decât după trecerea trupului acestuia peste pragul morţii trupeşti şi pe care noi creştinii nu o numim
moarte ci trecere, adormire? Oare nu se mai vede în Scripturi că moarte este viaţa aceasta trupească,
căci trupul începe să se strice, să curgă şi să moară încă imediat după naştere, luându-şi viaţa
biologică din altă moarte, a plantelor şi animalelor? Şi pentru ce vor cei ce primesc transplanturi să
trăiască mai mult? Ca să-şi mântuiască sufletul? Să crească în virtuţi? Dar pentru aceasta au tot

55
timpul necesar pentru că şi pentru transplant trebuie să aştepte câteodată şi ani. Nu mai sunt
suficiente pentru pocăinţă trei zile cum zicea un monah, sau cele câteva ore pe care le-a avut un
tâlhar pe cruce? Şi cum vor lupta oamenii împotriva morţii adevărate după ce au primit un
transplant? Adică a morţii spirituale pe care acum au întărit-o atât de mult prin păcatul acesta. Cum
vor mai putea să continue desăvârşirea odată ce sunt canonisiţi ca părtaşi la crimă ceea ce exclude şi
posibilitatea împărtăşirii cu Sfintele Taine? Ce motiv de „iconomie“ li se poate aplica acestora
pentru a-i admite la Sfânta Liturghie? Şi cum rămâne cu spusa Domnului nostru Iisus Hristos că
„cel ce va căuta să-şi scape sufletul său îl va pierde“?
O! Cât de multe probleme pun toate acestea creştinilor şi cât de mult s-au depărtat ei de la
cuvintele Sfintei Scripturi şi ale Părinţilor!
Deci, în concluzie, să facă ce vor cei ce nu cred în Hristos şi în mântuirea aceasta! Dar noi,
creştinii ortodocşi, nu vom primi, nu vom sprijini în nici un fel şi nici nu vom fi de acord cu niciun
fel de transplant!
Sper că cei care sunt cu adevărat iubitori de Dumnezeu vor primi din aceste puţine cuvinte
adevărul iar pentru ceilalţi am să mă rog lui Dumnezeu ca să-i lumineze. Dar să nu stea nici ei
degeaba. Măcar să caute şi ei adevărul, să citească cuvintele şi tâlcuirile inspirate de Sfântul Duh ale
Părinţilor adevăraţi despre starea omului înainte şi după căderea lui Adam, despre Botez, etc. şi să
nu mai plece urechea la cuvintele otrăvitoare ale papistaşilor şi aşa zişilor ortodocşi contemporani
crescuţi prin şcolile de teologie oficială. Dacă vor pot să mă învinuiască pe mine că nu sunt iubitor
de oameni şi chiar sunt ucigaş. Oricum nu sunt singurul pe această listă. Pot începe cu sf. proroc Ilie
Tesviteanul care a ucis pe prorocii lui Baal şi Aşerei (Cartea a treia a regilor, cap. XVIII, Vechiul
Testament), cu sf. proroc David care l-a ucis pe Goliat, etc., lista este destul de lungă; eu sunt
ultimul şi cel mai neînsemnat de pe ea, inexistent chiar din punct de vedere duhovnicesc. Sau pot
să-i învinuiască şi pe martiri că sunt sinucigaşi căci puteau să aleagă viaţa aceasta pământească
foarte „preţioasă“ decât să moară pentru nişte vorbe care se pierd în văzduh!
Şi vă rog să mă iertaţi dar nu s-a terminat descrierea despre asaltul asupra sănătăţii omului.
Căci Fiara vine cu ceva mai subtil ca să piardă pe oameni. Cu clonarea, adică să-ţi clonezi
trupul ca să ai mai târziu cu ce să-ţi schimbi organele distruse de păcat şi să „trăieşti“ cât mai mult.
Aici sunt atât de multe de spus, poate mai multe decât la transplant, dar pentru că ameninţarea nu
este imediată am să mă mulţumesc cu următoarele.
Ca teorie clonarea nu este altceva decât procrearea pe altă cale decât prin relaţia dintre
bărbat şi femeie a unui frate geamăn cu cel de la care provine genomul. Nu ştiu dacă se va reuşi
aceasta pentru că sunt prea multe probleme privind clonarea oamenilor. Teoretic nu este posibil
pentru că procreaţia necesită şi scânteia de viaţă de la Dumnezeu. Aceasta se demonstrează şi prin
faptul că cercetătorii trebuie să facă mii de încercări până când pot face ca celulele nou create prin
această recombinare să înceapă să se dividă, să se înmulţească. Ceea ce denotă intervenţia lui
Dumnezeu fiindcă Dumnezeu este smerit şi se ascunde în întâmplare. Dar, dacă ipotetic vorbind, se
va reuşi aceasta clonele vor fi şi ei oameni în totalitate ca şi noi, cu nişte mici diferenţe pe care nu le
voi mai detalia pentru că sunt naturale şi decurg din modul de concepere. Prelevarea organelor sau a
trupului acestor clone nu este decât o crimă şi nu poate avea decât un singur scop, prelungirea
morţii spirituale a primitorului organelor sau trupului respectiv. Pentru că intenţia este ca, atunci
când va fi posibil, să se schimbe numai capul sau numai informaţia din creier (o nebunie! nu
altceva). Acum cred că este de ajuns pentru scopul scrierii acesteia toate cele enumerate mai sus aşa
că vom merge mai departe.
Deci, după ce am lămurit cât de cât lucrurile cu sistemul de sănătate vom trece la un alt
domeniu cu impact mai mare asupra vieţii şi sănătăţii omului pentru că vine în contact cu el tot
timpul, zi de zi.
Vom vorbi în continuare despre domeniul alimentaţiei şi agriculturii şi care, bineînţeles, nu-l
mai hrăneşte pe om ci îl înfometează, îl îmbolnăveşte şi îl omoară.
Încă de la începuturile agriculturii oamenii au căutat să producă alimente care să fie în
cantitate din ce în ce mai mare şi de o calitate mai bună din cauza goanei lor după plăceri. Astfel că
au recurs la metode de selecţie şi încrucişare a plantelor şi animalelor încât să răspundă acestor

56
deziderate. De asemenea oamenii au încercat să reducă efortul şi timpul necesar pentru producerea
hranei. Pentru aceasta au folosit diverse unelte şi tehnologii pe care le-au îmbunătăţit o dată cu
trecerea timpului. Dezvoltarea tehnologiei, a transporturilor în special, a dus la un schimb mai mare
de alimente între ţări. Aceasta a dus inevitabil şi la apariţia relaţiilor de piaţă cu efectele nocive
aferente. Odată cu mărirea influenţei Fiarei în lume au început să apară şi efectele acestei influenţe
asupra agriculturii şi alimentaţiei. Pentru că Fiara are ca scop controlul omenirii, controlul
alimentelor trebuia să fie o parte importantă a planului. La început, pentru că agricultura şi
alimentaţia erau şi principalele domenii economice acestea au constituit şi primele domenii pe care
Fiara a vrut să le acapareze. Prin forţă, prin diferite mecanisme financiare şi practici de monopol şi
monopson, oamenii Fiarei au început să acapareze pământurile care erau principalul mijloc de
producţie la acea vreme. Odată cu mărirea suprafeţelor de pământ aflate în proprietatea unui număr
mai redus de oameni şi apariţia revoluţiei industriale - ceea ce a condus la reducerea numărului
celor implicaţi în producţia agricolă, fiind transferaţi în industrie - au fost necesare inventarea unor
noi unelte şi metode de producţie agricolă pentru mărirea productivităţii muncii. Astfel au apărut
mijloacele de lucru mecanizate moderne care au schimbat total situaţia în agricultură.
Primul efect nociv al agriculturii mecanizate a fost că au trebuit inventate îngrăşămintele
anorganice. Odată cu aplicarea acestor îngrăşăminte şi producerea de noi soiuri de plante cu o
productivitate mai mare au început să apară mai multe boli şi dăunători care în vechiul sistem de
producţie erau reduse sau nu existau. Această situaţie este provocată din cauza sărăcirii, denaturării
şi „uciderii“ solului din cauza aplicării îngrăşămintelor de sinteză, anorganice, care nu a mai putut
furniza plantelor elementele necesare păstrării unei stări de sănătate care să le permită lupta cu
bolile. Pe de altă parte această situaţie este cauzată şi de procesul de selecţie şi încrucişare a
plantelor care nu a luat în considerare decât aspectul cantitativ şi estetic exterior, neglijând
inevitabil rezistenţa la boli a plantelor. Pentru a se combate aceste efecte a fost necesară inventarea
unor noi metode, dar care fiind tot sub controlul Fiarei se supuneau tot legilor profitului şi
oligopolului. Astfel a apărut chimizarea agriculturii. De asemenea legile profitului şi oligopolului au
dus în final la sărăcirea diversităţii alimentare nemaifiind cultivate decât produse cu impact şi profit
mai mare pe piaţă. Rezultatul final al acestui proces în care nu se urmăreşte decât controlul prin
monopolizare a producţiei de hrană a fost un produs alimentar lipsit de calităţi nutritive (minerale şi
vitamine, etc.) şi plin de reziduuri de substanţe chimice dăunătoare. Bineînţeles că acest proces
odată iniţiat a dus şi la o intensificare a otrăvirii hranei pe cale firească. Pentru că prin folosirea
intensivă a erbicidelor, fungicidelor şi pesticidelor artificiale au început să apară plante parazite şi
dăunători rezistenţi la acţiunea acestora, ceea ce a dus la o escaladare a luptei împotriva lor prin
mărirea cantităţii tratamentelor şi găsirea de noi substanţe din ce în ce mai eficiente. Acestea au fost
inevitabil şi din ce în ce mai toxice şi deci dăunătoare sănătăţii oamenilor şi mediului. Pentru a fi
total controlul asupra hranei mai era nevoie doar ca să se monopolizeze producţia de seminţe şi
astfel au apărut seminţele care produceau plante ale căror seminţe nu mai germinau din nou anul
viitor şi plantele modificate genetic.
Peste toate acestea s-a suprapus şi intervenţia politică a Fiarei care nu a făcut decât să
favorizeze concentrarea proprietăţii pământului şi producţiei de alimente în cât mai puţine entităţi
care să fie cât mai uşor controlabile. De asemenea intervenţia politică a avut drept scop şi
acceptarea nivelurilor din ce mai mari de substanţe nocive în produsele agricole din cauza noilor
realităţi şi mai ales acceptarea patentării genomului plantelor agricole. Această patentare, licenţiere,
a codului genetic nu s-a limitat numai la plantele care constituiau hrana omului încă de la începutul
existenţei sale dar s-a extins şi asupra animalelor de consum. Procesul a continuat de altfel şi s-a
extins şi asupra întregii lumi vii, astfel că la ora actuală mai este puţin, câţiva ani doar şi toate
genomurile plantelor şi animalelor de pe planetă vor fi în proprietatea intelectuală a Fiarei iar
creşterea şi cultivarea lor nu va mai fi legal posibilă decât prin acordul acesteia. Chiar mai mult au
început să se patenteze chiar şi gene omeneşti, astfel că în viitor nu vor mai putea fi produse legal
tratamente genetice pentru diverse boli fără acordul şi plata către aceşti „proprietari“.
Pentru că mulţi nu văd intenţia voită a Fiarei de a ucide prin modul de producţie agricolă
modern ci pare mai mult rezultatul indirect al scopului de control şi profit le vom demonstra simplu

57
aceasta prin faptul că se pot obţine recolte mai mari, mai sănătoase, alimente cu o mai mare valoare
nutritivă, o diversitate alimentară mai mare prin metode naturale. Aşa zisa agricultură ecologică,
naturală. Dacă cercetarea agricolă ar fi fost direcţionată pe această cale încă de la început, nu am fi
avut acum pe masă aceste produse ucigătoare pe care noi continuăm să le numim alimente şi nici
mediul înconjurător distrus. Că această cale a agriculturii industrializate nu este dictată de interesul
profitului ci doar al monopolului şi distrugerii ca şi în cazul cercetării medicale se poate vedea
foarte uşor din faptul că cercetarea în domeniul chimizării este şi mult mai costisitoare financiar şi
are efecte devastatoare asupra mediului ce necesită indirect alte cheltuieli. De asemenea se mai
poate vedea aceasta şi din faptul că în acest caz al agriculturii chimizate profitul se realizează numai
prin mijloace politice. Adică prin subvenţii, excepţii de la impozitare, etc., monopol, monopson,
oligopol. Tot aşa costurile provocate de poluare şi îmbolnăvirea populaţiei sunt preluate de către
guverne, adică tot de populaţie, din cauza presiunii Fiarei asupra acestora. Toate acestea la un loc au
mai avut şi efectul provocării penuriei de alimente cu efectele aferente, creşterea preţurilor şi
scăderea calităţii. Iar pe cei care sunt mai rezistenţi la adevăr îi rog să urmărească modul şi
motivaţia care este în spatele apariţiei şi dezvoltării plantelor şi animalelor modificate genetic şi
impactul lor asupra sănătăţii oamenilor.
Chiar este necesar să mai lungim puţin discursul în acest caz şi să intrăm puţin în detaliu
despre aceste plante modificate genetic.
Acestea nu sunt produse decât de firme transnaţionale proprietate ale Fiarei căci numai
aceasta are mijloacele tehnice şi financiare necesare. Toate aceste culturi de plante folosesc ca
erbicid un complex de substanţe chimice a cărei componentă principală este Glyphosate-ul (Glycine
methyl phosphonate). Acesta a fost descoperit şi utilizat mai întâi ca agent de curăţare pentru cazane
şi recipiente metalice (Descaling agent U.S. Patent 3160632 / anul 1964) pentru că se combina cu
substanţele depuse pe suprafeţele metalice (S, Fe, Cu, Zn, Ca, Ma, Co, Mn, Mo, Se, etc.) şi care
după aceea se puteau elimina uşor prin spălare cu apă. Apoi Glyphosate-ul a fost observat şi preluat
de către firma Monsanto care l-a patentat ca erbicid (Herbicide U.S. Patent 3455675) şi inclus în
erbicidul care se vinde sub numele comercial „Roundup“. 61 În 1996 au fost introduse primele
culturi modificate genetic şi dacă mai înainte erbicidul se folosea numai înainte de însămânţarea
culturilor, acum aceste culturi puteau fi tratate cu Roundup prin stropire directă şi pe perioada
vegetaţiei. Intrând în uzul comun nu a mai durat mult şi a fost observat şi efectul de deshidratare pe
care-l avea acest erbicid astfel că a început să fie utilizat pe toate recoltele care permiteau aceasta,
nu numai pe culturi modificate genetic. Însă de data aceasta numai înainte de recoltare. Modul
acesta de utilizare a convenit foarte mult fermierilor pentru că permitea uscarea recoltelor la date
cerute de interesele comerciale şi elimina şi plantele parazite care reduceau eficienţa maşinilor de
recoltare, maximizând astfel profitul. Astfel că erbicidul acesta, Glyphosate (nume comercial
Roundup), se foloseşte acum peste tot în lume fiind adoptat şi în ţările unde nu se cultivă plante
modificate genetic.
După aceasta s-a observat că Glyphosate-ul are şi un efect antibiotic şi a fost patentat de
Monsanto în 2010. (U.S. Patent 7771736) Este o lungă listă de bacterii ucise de acest antibiotic
printre care se găsesc şi enterococcus, bifidobacteria, bacillus, lactobacillus, campylobacter,
pseudomonas... dar salmonella şi clostridia sunt rezistente (clostridia dificile este foarte rezistentă
la antibiotice şi foarte dăunătoare organismului). Pentru cei care sunt informaţi, lista de mai sus
cuprinde unele dintre cele mai importante bacterii care se găsesc şi în sistemul digestiv uman.
Acestea fac parte din ceea ce se numeşte flora microbiană - în engleză microbiome, microbiota -
mai nou considerată de către medicină ca un organ separat şi de aceeaşi importanţa cu a creierului
sau a inimii. Pentru că oamenii sunt şi ei organisme simbiotice şi nu sunt rupţi de natură. Aceste
microbiota sunt foarte importante pentru funcţionarea sistemului imunitar, sistemului circulator,
sistemului digestiv şi neuroendocrin. De asemenea şi pentru sistemul excretor, tegumente, scheleto-
muscular, etc. Microbiome-ul este responsabil şi de emiterea neurotransmiţătorilor. Se pare că 100%

61 În popor mai este cunoscut cu numele de „erbicid total“. Fiind uşor de procurat şi ieftin a ajuns să fie folosit şi de
oameni prin gospodăriile lor ptr. combaterea buruienilor. Este absolut uimitor cum pot oamenii să fie atât de uşor de
înşelat încât să-şi facă singuri rău doar pentru că acceptă lenea ca firească!

58
din serotonina necesară creierului provine din microbiome. Dacă nu ai suficientă serotonină eşti
deprimat sau dacă e mult prea puţină eşti bolnav mintal 62 . Deci are şi un efect comportamental.
Sistemul imunitar este de asemenea controlat în mare măsură de microbiome. Glyphosate-ul inhibă
şi enzimele CYP care sunt responsabile de detoxifierea organismului. Rezultatul final este că
glyphosate-ul provoacă autism, cancer şi alte boli degenerative şi inflamatorii, lucru demonstrat de
altfel de studii independente care au fost, bineînţeles, imediat combătute şi desfiinţate de mass
media Fiarei şi de oamenii de ştiinţă slujitori ai ei. Glyphosate este de asemenea şi un perturbator
endocrin începând de la concentraţii de 0,5 p.p.m. în sus şi induce şi apoptoza în celulele umane.
Adică omoară celulele. O concentraţie de 1 p.p.m. de glyphosate reduce testosteronul cu cca. 35 %
reducând astfel fertilitatea masculină şi producând o întreagă catastrofă în organismul masculin
uman şi nenumărate boli legate de conţinutul redus de testosteron cum ar fi afecţiunile prostatei,
modificare de comportament, etc. Proliferarea celulelor cancerigene în cancerul de sân este
accelerată de la părţi per trilion la părţi per miliard via receptorii estrogeni. Are efect teratogen,
adică provoacă defecte la copiii nou născuţi. Glyphosate se găseşte şi în organismele animalelor
hrănite cu organisme modificate genetic nu numai în plante. De asemenea Glyphosate se
acumulează în organism: plămâni, inimă, rinichi, intestine, ficat, splină, muşchi, oase... Analizele
corelaţionale dintre creşterea procentului de utilizare a Glyphosate şi creşterea numărului de autişti
corespund cu 0,99. Există de asemenea o corelaţie foarte înaltă în creşterea procentului de apariţie şi
a următoarelor boli: colon iritabil, infecţii intestinale, cancer tiroidian, cancer hepatic, cancer de
vezică urinară, cancer pancreatic, cancer renal, blocaj renal, diabet, obezitate, demenţă 63 . Dar
influenţa şi puterea Fiarei a impus acest erbicid pe toată planeta pentru că un produs aprobat în
Statele Unite ale Americii de către agenţiile respective, F.D.A. (Administraţia pentru alimente şi
medicamente) şi E.P.A. (Agenţia pentru Protecţia Mediului), este recunoscut de către toate ţările de
pe planetă. Iar dacă mai sunt ţări care nu cultivă deocamdată organismele G.M.O. pe teritoriul lor,
peste puţin timp şi acestea vor fi obligate să le cultive dacă sunt semnatare ale tratatelor T.T.I.P. şi
T.P.P. 64 şi sigur vor fi. („Transatlantic Trade and Investment Partnership“ şi „Trans-Pacific
Partnership“ în limba engleză)
De asemenea există şi conflicte uriaşe de interese între Monsanto şi organismele
guvernamentale S.U.A. unde îşi are sediul această firmă. Dar şi cei care folosesc aceste produse îşi
au aportul lor, deloc neglijabil, la răspândirea şi efectele acestui erbicid căci ideologia profitului are
o putere uriaşă. Astfel fermierii au început să folosească cantităţi din ce în ce mai mari de
Glyphosate în recolte din cauza plantelor parazite care au dezvoltat rezistenţă. Practic câmpurile
sunt spălate, pur şi simplu, cu Glyphosate. Deci E.P.A. a fost forţată la rândul ei să ridice
considerabil nivelul maxim admis de Glyphosate în mâncare, nu în urma unor cercetări, ci din cauza
noii realităţi altfel ar fi trebuit să scoată de pe piaţă produsele care depăşeau limita. Ca de exemplu
în cerealele pentru micul dejun limita maximă admisă a ajuns până la 30 p.p.m., în mâncarea pentru
hrana animalelor până la 100 p.p.m., în soia G.M.O. până la 120 p.p.m. Oricum această
reglementare este degeaba, doar de ochii publicului, pentru că nu se poate implementa un mecanism
de control eficient în care toată hrana să fie verificată. De asemenea, pentru că a început să fie
folosit pe scară largă, Glyphosate a devenit cel mai serios contaminant în sistemul de producere a
hranei din cauză şi că mai nou Glyphosate-ul a intrat şi în componenţa altor produse chimice
folosite în agricultură, ba chiar a apărut şi în vaccinuri.
În S.U.A. de exemplu, unde G.M.O. se folosesc de la începutul apariţiei lor, iar produsul

62 Se pare că degradarea florei intestinale este cauza principală a actualei epidemii de sindrom depresiv şi care are
perspective foarte sumbre pentru omenire în viitor dacă se va menţine tendinţa de creştere a numărului bolnavilor în
ritmul actual. Dar sunt mari şanse să fie chiar depăşite aceste tendinţe din cauza intensificării proceselor cauzatoare. La
distrugerea microbiome-ului mai concură de mai mult timp decât glyphosate-ul şi uzul şi abuzul de antibiotice ca şi alte
noxe.
63 Pierderea sau scăderea capacităţii intelectuale şi a integrităţii personalităţii din cauza pierderii funcţionalităţii
creierului.
64 Sau cum le vor mai spune în viitor căci este o practică curentă a Fiarei de a introduce diverse tratate şi acorduri de
mai multe ori şi sub diverse forme şi nume pentru a fi acceptate până la urmă şi a putea impune controlul ei asupra
planetei.

59
Roundup se foloseşte din anul 1976, Glyphosate se găseşte şi în apa de ploaie dar şi în sângele
tuturor cetăţenilor într-o măsură mai mică sau mai mare. Nici nu este de mirare că americanii sunt
cei mai bolnavi oameni de pe planetă, deşi cheltuiesc în sistemul de sănătate cei mai mulţi bani per
persoană! Dacă ar fi fost bun sistemul de sănătate americanii ar fi trebuit să fie oamenii cei mai
sănătoşi din lume. Pentru că sistemul de sănătate ar trebui să aibă şi rolul de a preveni apariţia
bolilor nu numai de a le trata. Însăşi E.P.A. (agenţia americană pentru protecţia mediului) se
contrazice în reglementările ei spunând despre contaminarea apei de băut că poate fi de maxim 0,7
mg per litru şi în acelaşi timp pe site-ul propriu spune că oamenii care consumă apă care conţine 0,7
mg (700 părţi per miliard) sau mai mult de Glyphosate pot dezvolta boli de rinichi şi probleme de
infertilitate.
Iar pentru cei ce spun că fermierii sunt de bună credinţă când folosesc acest erbicid trebuie
să se ştie că oricare cultivator de plante G.M.O. poate vedea direct efectul acestui erbicid fără să
cunoască prea multă ştiinţă. Căci un bushel 65 de porumb cultivat fără folosirea acestui erbicid
cântăreşte 56 lbs pe când un bushel de porumb tip G.M.O. doar 54 lbs 66 . Diferenţa o dă, bineînţeles,
lipsa substanţelor minerale. De asemenea dacă ar fi de bună credinţă fermierii nu ar stropi aceste
recolte de atâtea ori. Pentru că aceştia, în goana lor după profit cu orice preţ, stropesc în exces
recoltele pentru a fi siguri că nu vor fi probleme cu buruienile şi să rişte să piardă din câştig.
Glyphosate-ul a ajuns şi în oceanele şi mările lumii din cauza cantităţilor uriaşe de erbicid
care se folosesc aproape peste tot în lume. Numai în S.U.A. se folosesc anual cca. 3,5 miliarde de
galoane 67 de erbicid care conţine glyphosate. Conform unui studiu independent făcut în Argentina
acesta a ajuns să afecteze în mod semnificativ şi viaţa marină, în special planctonul şi plantele
acvatice. Şi pentru că tendinţa este spre creşterea cantităţii folosite în agricultură a acestui erbicid ne
putem aştepta ca efectul acestuia asupra vieţii din oceane să capete un caracter catastrofic în viitorul
apropiat care se va adăuga altor factori destructivi. Nu în zadar proroceşte Cartea Apocalipsei
moartea vieţii din oceane şi mări!
Plantele modificate genetic mai au şi ele însele nişte efecte nocive asupra oamenilor dar
despre acestea nu voi mai insista acum. Ceea ce este important de reţinut la aceste organisme
modificate genetic (G.M.O.) este că ele sunt patentate, adică sunt proprietatea intelectuală a firmelor
care le produc. Aceasta are un efect major asupra tuturor din cauză că în zona adiacentă culturilor de
plante G.M.O. nu se mai poate cultiva altă plantă nemodificată genetic de acelaşi soi din cauza
încrucişării datorate polenului care circulă liber. Polenul de porumb poate ajunge să călătorească şi
la o depărtare de 1200 km. în 24 de ore. Nu mai rămâne decât ca slujitorii Monsato să intervină.
Aceştia încalcă proprietăţile fermierilor, prelevează probe şi pe urmă dau în judecată fermierii
pentru folosirea frauduloasă a genelor porumbului de la Monsanto luându-le pământul şi
condamnându-i la închisoare. În S.U.A. s-a ajuns în situaţia că aproape nu se mai cultivă altceva
decât soiurile G.M.O. De asemenea din cauza influenţei politice a Fiarei nici nu se poate avertiza
populaţia prin etichetarea produselor privind conţinutul de G.M.O. al alimentelor pentru că
Monsanto declară la oficiul de patente că G.M.O. este ceva nou în care înglobează efortul său de
cercetare iar la F.D.A. declară că este un produs natural, nediferit de celelalte şi bineînţeles că aceste
instituţii acceptă această situaţie. Pentru că toate, atât Monsanto cât şi instituţiile statului american,
sunt controlate tot de Fiară. Cu timpul aceste plante modificate genetic vor fi impuse pe toată
planeta prin noile acorduri T.T.I.P., T.P.P., etc. chiar şi în ţările care interzic producţia acestora acum
pe teritoriul lor deşi le aprobă la consum. În ultimul timp, din cauza faptului că numele de
Monsanto a ajuns un nume de ocară în multe ţări, sinonim cu genocidul, datorită practicilor
criminale ale firmei, Fiara a luat măsura să o „vândă“ altei companii transnaţionale, Bayer.
Operaţiunea este o încercare de a „şterge urmele crimei“ pentru că Bayer are aceiaşi proprietari ca şi
Monsanto. Aşa că practicile vor continua dar numele criminalului nu mai există.
Mă iertaţi pentru lunga digresiune dar chiar era necesar să înţelegeţi cum se desfăşoară
lucrurile. Acum putem să tragem concluzia despre agricultură şi alimentele rezultate din aceasta.

65 Bushel - unitate de volum pentru cereale în limba engleză: cam cum era la noi „baniţa“ sau „dubla“.
66 Unitate de măsură pentru greutate în sistemul anglo-saxon.
67 Unitate de măsură pentru volum în sistemul anglo-saxon echivalentă cu aproximativ 4,5 litri.

60
 Prima concluzie este că proprietatea pământului agricol s-a concentrat în mâinile unui număr
foarte mic de oameni ce pot fi foarte uşor de controlat de cei care deţin puterea. Printr-un sistem de
taxe, subvenţii, impozite, monopoluri, monopsonuri, reglementări şi dereglementări procesul va
continua astfel că într-un viitor foarte apropiat vor dispărea cu totul fermele de pe suprafeţe mici ce
pot fi lucrate cu metode tradiţionale şi sănătoase de către o singură familie. În România, de
exemplu, s-au expropriat în anul 2015 toate izlazurile comunale - cele câştigate de strămoşi prin
sacrificiul lor pe diferite câmpuri de bătălie - astfel că deţinătorii individuali de vaci, cei cu 1-2 vaci,
nu mai au acum unde să-şi ţină vara vacile la păşune. Anul acesta (2016) marea majoritate a
ţăranilor a renunţat la vaci şi le-a vândut pe nimic. Chiar şi azi în 2017 preţul unei vaci mature în
vârstă de 5 ani care produce 20 de litri de lapte pe zi nu depăşeşte 450 de euro în cele mai bune
circumstanţe preţ care scade pe zi ce trece. Deci în cca. 2-3 ani nu vor mai exista proprietari
particulari de vaci ci numai firme şi în România. Bineînţeles creştinii ortodocşi nici măcar nu au
observat acest lucru căci ei oricum hrăneau copiii lor cu produsul acela chimic pe care îl cumpără
din supermarchet marcat cu eticheta „lapte“. Niciodată nu am auzit vreun creştin să vrea să
organizeze o acţiune prin care ţăranii individuali să fie încurajaţi prin cumpărarea directă de la ei de
la poartă a produselor lor organice, chiar şi la preţuri duble decât cele din supermarchet, ca astfel
aceştia să-şi menţină producţia şi să nu mai fie distruşi economic de tot felul de speculanţi şi de
guvern. Aceasta ar fi dus într-un târziu la o stare de sănătate mai bună a populaţiei şi la o mai mare
independenţă a ţării. Pentru că o ţară în care oamenii îşi asigură singuri propria hrană este mai greu
de supus. Adică o altă cale de luptă împotriva Fiarei.
Alt efect: produsele rezultate din agricultura industrializată sunt din ce în ce mai infestate cu
substanţe chimice dăunătoare sănătăţii şi din ce în ce mai sărace în substanţe nutritive şi
microelemente, nutrimenţi. Ca o paranteză, astăzi un kilogram de roşii conţine tot atâţia nutrimenţi
cât o singură roşie produsă acum 15 ani. Spanacul din producţia industrializată conţine de 1000 de
ori mai puţin fier, etc. Acest rezultat a fost efectul mai multor forţe conjugate: pe de o parte dorinţa
de control a Fiarei şi pe de alta lăcomia şi prostia oamenilor care s-au angrenat în acest mecanism
fie ca producători de alimente fie ca simpli consumatori.
Ar fi trebuit să vorbim puţin şi despre celălalt sector al agriculturii şi anume despre creşterea
animalelor pentru hrană. Dar şi în acest domeniu se aplică aceleaşi proceduri şi cu aceleaşi efecte ca
şi în cazul creşterii plantelor. Dacă cineva vrea, poate să vadă că nu mai poţi cumpăra carne, ouă,
lapte şi produse din lapte, peşte, care să nu conţină substanţe dintre cele mai nocive: erbicide,
glyphosate, pesticide, metale grele şi alte substanţe provenite din poluarea mediului, reziduuri de
antibiotice 68 , hormoni de creştere, etc. Dintre toate acestea se pare că peştele, care este alimentul
preferat al creştinilor pentru sărbători, este şi cel mai dăunător aliment pentru că el creşte în apele
din zonele joase, unde se adună apele de ploaie şi în zonele litorale ale apelor marine. În aceste ape
ajung în mod fatal toate reziduurile şi substanţele toxice spălate de apa de ploaie de pe terenurile
agricole, industriale şi din canalizările localităţilor. Iar din martie 2011 peştele este infestat şi cu
substanţe radioactive provenite de la dezastrul ce a avut loc la centrala atomo-electrică din
localitatea Fukushima, Japonia. Acest dezastru a dus la infestarea radioactivă a întregului ocean
Pacific şi povestea nu s-a terminat încă. După modul cum se acţionează în zona respectivă pentru
eliminarea efectului dezastrului şi tăcerea complice a instituţiilor media oficiale, toate proprietate a

68 Animalelor, mai ales erbivorelor, li se administrează sistematic antibiotice în hrană pentru a nu se îmbolnăvi din
cauza modului total nenatural de hrănire şi trai şi pentru a creşte mai repede pentru că s-a observat că anumite animale
cresc mai repede dacă sunt tratate cu antibiotice, ceea ce este bine pentru profit. Cantitatea anuală totală de antibiotice
fabricată pe planetă este estimată la cca. 100000 de tone din care 60000 se administrează animalelor şi restul oamenilor.
Aceasta a dus la ora actuală la situaţia că au apărut bacterii şi germeni rezistenţi la antibiotice. Mulţi specialişti spun că:
„omenirea a pierdut războiul în acest domeniu, microbii au câştigat“ dar nu este aşa. Se poate obţine uciderea oricărui
germen prin perfuzii intravenoase a unor cantităţi mari de vitamina C sub control medical combinate cu o dietă
adecvată. Dar această procedură este prea ieftină şi nu aduce niciun profit sistemului medical. În schimb antibioticele
aduc profit uriaş. Mai ales că după ce omul le foloseşte omul devine mai bolnav din cauză că antibioticele distrug şi alte
bacterii folositoare organismului, nu numai pe cele nocive, şi trebuie să se întoarcă la medic pentru alte tratamente
realizându-se un profit mai mare. În ultima vreme din cauză că situaţia a devenit disperată s-a propus înlocuirea
antibioticelor la animale cu vaccinuri. Adică soluţie tipică Fiarei. Din rău în mai rău!

61
Fiarei, omenirea trebuie să se aştepte la noi surprize neplăcute din partea aceea a planetei (vezi toată
povestea pe site-urile: http://www.beyondnuclear.org/ şi http://fukushimafacts.com/).
Acum, deşi am lungit foarte mult discursul cu agricultura, nu putem evita să vorbim puţin şi
despre modul de conservare şi preparare a hranei folosit în industria alimentară. După cum am mai
spus, din cauza modului de viaţă urban şi a expansiunii modului de producţie industrial, oamenii au
devenit dependenţi de industria alimentară pentru prepararea şi conservarea hranei. Ba chiar din
cauza acestui transfer s-a modificat dramatic dieta oamenilor care este compusă acum într-o
proporţie covârşitoare din hrană conservată într-un mod sau altul, care de care mai nociv prin
distrugerea nutrimenţilor din alimente şi infestarea lor cu alte substanţe toxice. Foarte rar oamenii
mănâncă acum hrană proaspătă ceea ce are şi acum şi va avea un impact şi mai devastator asupra
stării generale de sănătate a omenirii în viitor. În acest domeniu al preparării şi conservării hranei s-
au manifestat aceleaşi forţe descrise mai sus la agricultură. Folosindu-se de prostia şi lăcomia
oamenilor s-a intervenit şi aici prin autorizarea şi adăugarea unor substanţe nocive şi tratamente
care au potenţat efectele dăunătoare ale sistemului de producere al plantelor şi animalelor. S-a mers
până acolo încât s-au fabricat potenţiatori de gust chiar şi din celule provenite de la foetuşi umani
avortaţi şi care s-au pus în băuturi răcoritoare, etc. Aceasta nu are nici o semnificaţie toxicologică
cunoscută, deocamdată, dar nu era absolut necesară din nici o cauză şi deci pare a fi un act magic
ocult. Pentru cei care nu cred este şi un indiciu în plus că Fiara chiar ne vrea răul cu intenţie.
Acum vă rog să mă iertaţi încă o dată pentru lungimea acestor explicaţii dar erau absolut
necesare pentru a da cititorilor posibilitatea să vadă ce efecte distructive are colaborarea cu şi
supunerea oamenilor sub stăpânirea Fiarei. Aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla dacă 99.9 %
dintre oameni nu ar fi colaborat cu Fiara, fie activ fie pasiv.
Oricum m-am străduit foarte mult să simplific lucrurile ca să poată fi înţelese de toată lumea
şi multe aspecte importante nu le-am menţionat cum ar fi, de exemplu, acapararea surselor de apă
potabilă şi „tratarea“ lor cu diferite substanţe toxice şi modificatoare de comportament; cum ar fi
fluorul, clorul, etc. De asemenea nu am atins nici un pic domeniul industriei de cosmetice 69 ,
detergenţi şi produse de curăţenie, al produselor de vopsire, al hainelor şi încălţămintei, etc. Analiza
acestor domenii ar fi fost extraordinar de complicată deşi rezultatul final ar fi fost unul foarte
simplu. Toate acestea, fără nici o excepţie, sunt absolut dăunătoare omului şi mediului iar faptul că
sunt aşa nu este urmarea unei necesităţi ci doar din cauză că cineva forţează aceste domenii să
aleagă această cale. Cei care au timp şi suficiente cunoştinţe pot face această cercetare şi îi pot
asigura că întrebarea finală care îi va bântui la sfârşit va fi: cum de mai sunt oamenii încă în viaţă?
Deşi am uzat destul de răbdarea dumneavoastră, în continuare nu pot să trec totuşi cu
vederea cel mai tăcut şi mai subtil mijloc de ucidere şi de îmbolnăvire pe care Fiara îl foloseşte
împotriva oamenilor. De altfel l-am lăsat la urmă intenţionat pentru că acesta are un potenţial uriaş.
Este vorba de mijloacele de comunicaţie prin unde radio, sau cum spunem în vorbirea curentă „fără
fir“. Pentru a înţelege mai bine efectul acestora asupra organismului trebuie să vedem mai întâi cum
funcţionează trupul uman.
Am spus deja că omul în întregul lui este sub formă de energie. Această energie în special şi
orice energie în general se caracterizează prin faptul că este în continuă mişcare, vibraţie, etc.
Aceste energii din care se compune omul se manifestă printre altele şi ca energii electro-magnetice.
Astfel, ele sunt caracterizate, printre altele, de frecvenţa şi de intensitatea lor şi de faptul că se pot
amesteca şi modula. Când două fluxuri de energie electromagnetică cu o anumită frecvenţă şi
intensitate se amestecă (mixează) rezultă o altă frecvenţă şi mai multe armonici, cu caracteristici
diferite de cele două iniţiale. Şi comunicarea prin radio apelează la aceleaşi fenomene şi deci şi ea
se face prin intermediul acestor energii electromagnetice. Atunci când s-a descoperit existenţa
acestor unde radio oamenii Fiarei au sesizat imediat potenţialul uriaş de control pe care o ofereau
aceste mijloace de comunicaţie instantanee şi au investit imens în dezvoltarea lor. Pe parcursul
dezvoltării acestora s-a revelat şi faptul natural că acestea aveau şi un efect asupra organismului

69 Un studiu independent a relevat că în medie o femeie adultă absoarbe anual prin piele şi respiraţie cca. 2kg. de
substanţe nocive numai din cosmetice. Aşa că păcatul slavei deşarte nu are un efect devastator doar asupra sufletului ci
şi asupra trupului.

62
omenesc. Imediat oamenii de ştiinţă ai Fiarei au fost puşi la lucru şi rezultatul final a fost că aceştia
au descoperit că prin utilizarea undelor radio se poate face aproape orice cu corpul omenesc şi chiar
se pot induce anumite comportamente. Astfel prin acţiunea distructivă a acestor unde electro-
magnetice se poate provoca orice boală, de la perturbarea funcţionării oricărui organ până la cancer
şi chiar moarte instantanee. Dar efectul cel mai interesant pentru Fiară este cel ce se poate obţine
asupra creierului şi al comportamentului uman, putându-se induce subiectului atacului cu unde
radio stări mentale ce pot varia de la cea mai plăcută stare euforică până la cele mai adânci stări de
panică şi chiar comportament suicidar, dureri fizice, etc.. Evident că imediat Fiara a încercat să
folosească aceste descoperiri pentru sporirea controlului, omorârea şi îmbolnăvirea oamenilor. Este
binecunoscut faptul că sovieticii au folosit reţelele electrice prin anii ’60 în acest scop. Numai că
aceste mijloace folosite atunci erau rudimentare şi depersonalizate, nu puteau avea efect decât
asupra maselor de oameni care se aflau în proximitatea reţelelor de electricitate. Era nevoie de
altceva pentru controlul individual. Era necesară construirea unei infrastructuri care să facă posibilă
influenţa personalizată asupra fiecărui om. Fiindcă această infrastructură costă enorm, de la
cercetare la producţie, s-a recurs la vechea schemă de ispitire a oamenilor pentru a furniza chiar ei
mijloacele prin care să fie înrobiţi şi omorâţi. Astfel au apărut mijloacele de comunicare radio
individuale, aşa numitele telefoane mobile care nu mai sunt de mult doar telefoane ci sunt
computere puternice şi mijloace de distragere şi distrugere în masă. Apariţia acestora nu a fost nici
necesară şi nici mai ieftină comparată cu mijloacele clasice de comunicaţie prin cabluri electrice la
început şi mai apoi prin cabluri de fibre optice a căror folosire este cel mai puţin dăunătoare. Dacă
cineva nu crede poate să-şi facă propriul calcul şi să vadă cât a cheltuit până acum cu telefoanele
mobile (aparate şi abonamente) şi cât ar fi cheltuit dacă reţeaua telefonică şi-ar fi urmat calea sa
firească şi ar fi ajuns la stadiul tehnologic atins acum de reţelele de transmitere a informaţiei prin
cabluri de fibră optică. Şi asta fără să luăm în calcul efectul asupra sănătăţii şi cheltuielile provocate
de degradarea acesteia. Nici nu era nevoie ca oameni de rând şi cu profesii dintre cele mai banale să
fie în contact permanent şi instantaneu prin telefon cu toată lumea şi ei între ei. Numai că oamenii s-
au lăsat seduşi de toate „avantajele“ pe care le oferea posesia acestor mijloace şi s-au aruncat
orbeşte în această colaborare inconştientă cu Fiara săpându-şi propriul mormânt. Astfel că la ora
actuală toţi oamenii din ţările unde trăiesc creştinii ortodocşi au telefoane mobile personale şi
aproape toţi călugării. Portul permanent şi folosirea frecventă a acestor aparate a dus la deteriorarea
stării de sănătate a tuturor celor care le folosesc şi la degradarea relaţiilor sociale inter-umane.
Efectele cele mai puţin grave ale utilizării acestor telefoane-computere mobile sunt fatigabilitatea,
pierderea memoriei pe termen scurt, depresia, durerile de cap, ameţeala, mintea ceţoasă şi scăderea
concentrării intelectuale, irascibilitatea, agresivitatea, etc. Iar efectele cele mai grave sunt
dependenţa 70 , autismul, infertilitatea, cancerul, etc. şi în final moartea. Extinderea şi dezvoltarea
acestor reţele de comunicaţii i-a afectat şi pe cei care nu folosesc aceste aparate din cauză că a
apărut poluarea electromagnetică a mediului, „smogul electromagnetic“, care este foarte puternic în
oraşe şi a cărui intensitate se măreşte continuu. Cei mai expuşi sunt copiii şi cei care lucrează în
domenii unde este necesară folosirea intensă a calculatoarelor şi a reţelelor de calculatoare. Actuala
tendinţă de dezvoltare a învăţământului prin înlocuirea mijloacelor clasice de educaţie cu computere
va face ca toţi copiii să fie supuşi de la vârste foarte fragede unui tratament cu unde
electromagnetice care va face din aceştia segmentul de populaţie cel mai afectat de modificările
provocate de aceste noxe.
În concluzie toţi cei care au cumpărat şi folosit un telefon mobil au participat şi ajutat la
implementarea unei reţele care deja oferă Fiarei posibilitatea unui control aproape total asupra
omului şi care va fi extins într-un ritm din ce în ce mai rapid până la controlul complet al minţii
fiecăruia. Acest sistem oferă chiar acum posibilitatea influenţării directe prin unde radio a
comportamentului oamenilor şi în viitor îi va ucide instantaneu după criteriile cerute de Fiară.
Evident nu numai telefoanele sunt şi vor fi folosite în acest scop dar şi televiziunea şi radioul.
Acestea sunt folosite intens şi acum. Altfel nu se explică starea generalizată de apatie, frica,

70 Se manifestă similar cu cea dobândită prin folosirea drogurilor pentru că apelează la aceleaşi sisteme din organism şi
are aceleaşi efecte nefaste.

63
dezinteresul şi ruperea de realitate în care trăieşte cvasimajoritatea omenirii. 71 De asemenea toţi cei
care au cumpărat şi folosit un telefon mobil au participat şi la îmbolnăvirea lor şi a celorlalţi
oameni. Cei mai răi sunt oamenii inconştienţi care cumpără şi dau copiilor de la vârste foarte mici
să poarte şi să folosească aceste telefoane şi cei care sunt de acord ca elevii şi copiii lor să stea în
clase unde se folosesc reţele de calculatoare fără fir, prin unde radio. Aceştia toţi sunt şi se numesc
ucigaşi de copii chiar dacă nu-şi dau seama ce fac. Astfel copiii au ajuns să fie categoria de oameni
care trăieşte în mediul cel mai poluat de către radiaţia electromagnetică şi cu speranţa de viaţă cea
mai scăzută. În conjuncţie cu sistemul alimentar şi de sănătate modern ne putem aştepta la rezultate
dramatice privind viitorul copiilor. Până şi un faimos bucătar englez, Jamie Oliver, a spus că aceasta
este generaţia de copii care va fi îngropată de părinţii lor. El este destul de faimos pentru că luptă de
foarte mult timp pentru un mod de hrănire mai sănătos în şcoli şi împotriva conglomeratului
McDonald 72 de restaurante „fast-food“ care produce mâncăruri improprii consumului uman.
În concluzie cred că sunt suficiente cele descrise până acum, pentru cei ce caută cu
sinceritate adevărul, pentru a demonstra ce pericole pândesc oamenii care sunt sub stăpânirea Fiarei,
o acceptă şi colaborează cu ea. Iar cei care nu cred nu au decât să se silească să caute personal
adevărul, dar repede fiindcă timpul este scurt.
Acum trebuie să detaliem puţin şi modul cum se impune Fiara în lume şi ce fel de
mecanisme foloseşte.

71 Vedeţi de exemplu şi U.S. Patent nr. 5159703 - „Silent Subliminal Presentation System“ for comercial use in 1992.
72 Lanţ de restaurante „fast-food“ proprietate a Fiarei. McDonalds a pierdut chiar şi un proces juridic intentat împotriva
lui Jamie Oliver pentru afirmaţiile publice repetate ale acestuia precum că mâncarea vândută de restaurantele acestei
companii nu este comestibilă.

64
 Capitolul IX
Fiara, unelte şi metode de lucru

Cum am spus mai înainte numai Biserica şi cei care se fac părtaşi ei pot fi una, unitari, fără
să-i diferenţieze nimic, având acelaşi mod de viaţă, de gândire şi de simţire deşi membrii ei sunt
diferiţi ca vârstă, sex, limbă, etc. Însă Fiara nu poate să-şi împlinească scopul prin unirea tuturor
pentru că nu are cum să-i facă pe oameni să vrea să fie la fel. În schimb se poate folosi de păcatele
lor ca să-i facă să se lupte între ei, ca astfel să-i dezbine şi să-i stăpânească mai uşor. Pentru că
având şi mijloacele necesare poate să controleze toate părţile care se luptă pentru a obţine sinteza
dorită. De asemenea Fiara a căutat să-i facă pe oameni şi cât mai vicioşi şi păcătoşi pentru că
păcatul aduce după el o frică acerbă şi iraţională de moarte ceea ce face ca oamenii păcătoşi să nu
poată să lupte împotriva Fiarei din cauză că lupta pentru libertate, pentru binele adevărat, cere şi o
viaţă virtuoasă şi mari sacrificii, uneori chiar şi pierderea vieţii pentru binele tuturor.
Evident niciodată nu va reuşi Fiara să-şi împlinească scopul de control total dacă nu va reuşi
să controleze şi minţile oamenilor într-un mod care să nu permită în niciun fel schimbarea lor. Ori a
minţi şi a înşela oamenii sunt acţiuni care nu au efectul să-l schimbe pe om în natura lui care a fost
creată de Dumnezeu bună. Tot timpul vor exista oameni care să lupte pentru principii şi idei care nu
folosesc Fiarei. Dar se poate să-l ţii pe om încurcat în propriile lui acţiuni şi greşeli o perioadă de
timp, până reuşeşti să găseşti mijloacele prin care să-i schimbi însăşi natura lui. De aceea toate
organizările sociale şi politice care există acum au ca mijloc de funcţionare lupta la nivelul tuturor
păturilor sociale. În toate societăţile umane, aflate în întregime sub stăpânirea Fiarei, toată lumea se
luptă cu toată lumea, iar dacă nu s-ar lupta oamenii ar fi imediat marginalizaţi de cei care se luptă şi
chiar, mai nou, ar fi scoşi în afara legii suferind rigorile ei. De asemenea naţiunile sunt şi ele
obligate să se lupte între ele pentru că Fiara are nevoie tot timpul să arate maselor largi un duşman
comun. Fără existenţa unui inamic puterea Fiarei s-ar dilua odată cu trecerea timpului şi însăşi
existenţa ei ar fi periclitată pentru că, inevitabil, oamenii vor observa că pot trăi şi fără statul-
dumnezeu. Această tehnică are consecinţa nefastă şi a escaladării înarmării, a întăririi puterii
forţelor de represiune şi a măririi controlului exercitat asupra cetăţeanului de rând. În ultima vreme
din cauza dezvoltării economice şi răspândirii mijloacelor de comunicare Fiara a trebuit să
inventeze un inamic fără faţă şi fără nume: terorismul.
Pentru a se asigura că cei care se supun şi acceptă să se lupte în societate cu ceilalţi oameni
vor fi tot timpul cvasi-majoritari Fiara şi-a cheltuit toate resursele posibile pentru a-şi impune
influenţa ideologică asupra omului încă de la naştere. În paralel cu aceasta a căutat şi să-l modifice
chiar fizic pentru a putea mai uşor să-l controleze. Astfel că Fiara a organizat un asalt chimic total
asupra corpului oamenilor prin vaccinarea chiar din prima zi de naştere a copiilor, prin infestarea
mâncărurilor cu diverse otrăvuri şi prin poluarea intenţionată a mediului. Iar pe plan moral a impus
învăţământul centralizat general obligatoriu, instituţionalizarea copiilor de la vârste din ce în ce mai
fragede pentru a-i scoate din mediul familial şi a-i supune influenţelor educaţiei şi colectivului
existent în şcoală. Deoarece copiii la vârste fragede sunt în mod natural ascultători şi imitatori de
părinţi, prin educaţie şi reglementări s-au pervertit aceste două caracteristici ale copiilor mici pentru
a-i transforma pe aceştia în altceva decât sunt părinţii lor. Mai întâi s-au pus bariere juridice care să
împiedice părinţii să educe copiii lor independent de paradigma morală a statului. Apoi prin
educaţie copilul a fost învăţat de mic să nu gândească cu mintea lui, ci doar să memoreze noţiuni
care să-l facă să fie supus către autorităţi oricare ar fi şi orice ar face ele. De asemenea colectivul
şcolar în mijlocul căruia se desfăşoară activitatea educaţională este compus, ca şi orice entitate
omenească, în mare majoritate, din copii proveniţi din familii care nu sunt virtuoase şi reflectă la
scară mai mică ceea ce este societatea în întregul ei. Astfel chiar şi copiii care trăiesc în familii
virtuoase vor adopta obiceiurile şi morala colectivului şcolar în care petrec mai mult timp decât cu
părinţii. Copiii nu au nicio posibilitate să lupte cu influenţele colectivului pentru că ei nu au ajuns la
o măsură suficientă a virtuţii ca să poată suporta agresiunea, respingerea şi ostracizarea
colectivităţii. Ei vor urma întodeauna colectivul.
În mod logic ceea ce copiii învaţă în şcoală a trebuit să fie produs de cineva care să fie tot

65
sub controlul Fiarei. Astfel că toate ramurile cercetării ştiinţifice au fost preluate şi influenţate de
Fiară, înseşi instituţiile ştiinţifice au fost inventate de ea. Aceasta s-a făcut prin introducerea
principiului profitului şi al controlului finanţării de către entităţi private în modul de funcţionare a
instituţiilor de cercetare şi de învăţământ. Pentru a se menţine controlul şi omogenitatea generală s-
au înfiinţat organizaţii adecvate, academii, etc. Efectul a fost că orice instituţie care are ca scop
cercetarea şi învăţământul este sub controlul acestor entităţi private şi are aceeaşi ideologie cu cei
care furnizează finanţarea. Învăţământul şi cercetarea ştiinţifică de acum este foarte asemănătoare
cu o religie păgână obişnuită. Ea are o ierarhie în vârful căreia tronează o „mare preoţime“ ai cărei
membrii sunt aleşi dintre cei mai corupţi şi mai josnici oameni şi care nu este controlată de guvernul
niciunei naţiuni ci doar de cei ce o finanţează. Această ierarhie propovăduieşte o religie care are la
origine o dogmă falsă bazată pe mituri şi legende. Dizidenţii ei sunt la fel ca şi ereticii eliminaţi şi
ostracizaţi de Inchiziţie şi în final produsul ei nu are nicio utilitate pentru cetăţeanul de rând. Ba, din
contră, chiar este folosit împotriva lui. Cu cât această „ştiinţă“ progresează mai mult cu atât se
deteriorează mai mult calitatea vieţii şi se pierd mai mult libertăţile oamenilor. În schimb controlul
se măreşte din zi în zi şi cuprinde toate aspectele vieţii omului. Astfel că omenirea se îndreaptă cu
paşi uriaşi spre sclavia cea mai îngrozitoare, spre distrugere şi moarte.
Dar să revenim. Trebuia ca şi în afara şcolii copilul să nu scape de sub influenţa Fiarei ca să
nu cadă sub influenţa familiei. Astfel că mama copilului a fost scoasă din cadrul familial şi
introdusă în domeniul lucrativ departe de casă. Acest fapt a avut şi alte multe efecte negative asupra
omului şi familiei dar nu am să mai insist asupra lor.
De asemenea, în mod logic, a fost necesar ca informaţia care circulă în societate să fie
preluată şi controlată de către Fiară, lucru care s-a realizat prin aceleaşi metode şi mijloace. Dar
pentru că instituţiile care se ocupă de furnizarea informaţiei sunt prea importante şi efectele
malfuncţionării lor sunt imediate şi greu de remediat, ele nu au fost lăsate doar la cheremul unor
mecanisme oarbe, instituţionale, ci au intrat şi ele în proprietatea directă a Fiarei. Aceste instituţii nu
se limitează doar la faptul de a produce informaţii corecte politic şi a combate „ereticii“, dizidenţii,
ci şi la mobilizarea şi motivarea populaţiei pentru a impune ideologia Fiarei în lume. Astfel acestea
continuă funcţia „catehetică“ a şcolii şi asupra oamenilor care au părăsit sistemul de învăţământ.
Aceasta se face în general prin crearea de personalităţi şi modele în toate domeniile, de la politică,
cultură şi artă, până la ştiinţă, modele care sunt toate, fără excepţie, după chipul şi asemănarea
Fiarei. Pentru că oamenii în mod natural au nevoie de un lider spiritual pe care să-l imite şi de la
care să înveţe calea spre virtute. Iar prin oferirea unor învăţători mincinoşi cu virtuţi false toţi pot fi
înşelaţi şi pot fi abătuţi de la calea virtuţii. De asemenea prin intermediul acestora se creează şi
personaje negative prin demonizarea tuturor celor care vor să lupte cu Fiara ca astfel toată ura şi
pizma maselor păcătoase, disperate din cauza vieţii din ce în ce mai dificile, să aibă o ţintă spre care
să se refuleze şi să nu se întoarcă împotriva Fiarei.
Pentru ca toate acestea să funcţioneze era nevoie ca şi elementul politic să fie şi el sub
controlul Fiarei. De aceea, încă de la început Fiara s-a străduit ca să impună democraţia peste tot în
lume. Cu ajutorul democraţiei Fiara a impus la conducerea ţărilor „cucerite“ numai indivizi de cea
mai joasă calitate morală, cu un trecut plin de fapte criminale care pot fi uşor şantajaţi şi controlaţi
cu ajutorul serviciilor secrete, al justiţiei, al corupţiei, etc.
La ora actuală prin folosirea acestor metode şi mijloace s-a ajuns la situaţia că în foarte
multe ţări, mai ales acolo unde numărul creştinilor are o oarecare relevanţă, familia să nu mai aibă
nicio posibilitate de influenţare a copilului. Deşi copiii mai petrec o oarecare perioadă de timp cu
părinţii, aceştia nu mai sunt „proprietarii“ lor adevăraţi, ci statul-dumnezeu. Acesta are legi şi
mijloace ca să îndepărteze copiii din mediul lor familial pentru totdeauna dacă părinţii nu
colaborează cu scopurile instituţiilor „educative“. Tendinţa declarată pe termen lung este să se
scoată complet copilul din cadrul familiei ca să fie crescuţi numai de instituţii specializate sau să se
distribuie copiii numai „familiilor“ de sodomiţi şi gomoriţi care fiind demonizaţi deja îi vor creşte
pe copii ca adepţi ai diavolului. Idealul Fiarei este chiar să se ajungă ca să nu se mai nască copii din
cupluri naturale ci doar pe cale artificială. 73 Odată câştigată generaţia copiilor viitorul este mult mai

73 Alchimiştii Fiarei cercetează cu febrilitate în laboratoarele lor posibilitatea producerii oamenilor în afara pântecelui

66
sigur pentru Fiară, dar încă nu este asigurat, căci oamenii pot să gândească ceea ce vor şi nimeni să
nu ştie ceea ce gândesc. Astfel că Fiara trebuie, este imperios necesar, să facă ceva ca să
stăpânească şi să controleze direct şi gândurile oamenilor, altfel decât o face acum prin coerciţie,
influenţă indirectă şi manipularea realităţii. Dar despre asta la momentul potrivit.
Acum să ne întoarcem la creştinii noştri şi să analizăm viaţa şi credinţa lor actuală.

mamei. Dar nu vor reuşi deoarece nu pot înlocui prin nimic legătura de viaţă fantastic de complexă dintre mamă şi copil
pe perioada gestaţiei şi care continuă chiar şi în perioada următoare.

67
 Capitolul X
Despre creştinii de astăzi şi credinţa lor.

În ziua de azi toţi, dar absolut toţi creştinii care trăiesc în mijlocul lumii şi deţin o locuinţă în
mod legal, participă la viaţa economică legală a locului unde trăiesc, se supun legilor şi-şi plătesc
taxele şi impozitele, nu mai pot să fie şi nu sunt creştini ortodocşi aşa cum ar trebui să fie după
legile dumnezeieşti. Doar prin pustietăţi, unde nu sunt oameni, sau chiar prin zonele mai puţin
populate mai pot trăi oamenii creştineşte şi numai dacă nu au niciun fel de proprietate legală şi sunt
fără casă şi fără mijloace de subzistenţă normale, adică salariu, ajutoare sociale sau pensie.
Credinţa creştinilor care trăiesc „normal“ este în general la fel cu cea a adepţilor papei de la
Roma dar fără papă. Locul papei este ţinut acum de fiecare ierarh, care este un papă local. Lucrurile
se îndreaptă rapid spre adoptarea papei ca lider văzut al lumii ortodoxe oficiale, nu numai ocult aşa
cum este în ziua de azi. Aceasta este situaţia la nivelul teologiei generale şi al ierarhiei oficiale dar
la nivelul particular al creştinului de rând lucrurile stau puţin diferit. Căci creştinii de rând sunt de
două feluri: mai mult sau mai puţin papistaşi sau protestanţi în credinţă. Dar caracteristica lor
principală şi generalizată este că sunt pietişti.
Într-adevăr pietismul este o caracteristică importantă a lumii creştine papisto-protestante şi
aici vorbesc de pietism definit ca o formă de evlavie fără un conţinut ontologic. În plus pietismul
creştinilor ortodocşi este puternic grevat şi de superstiţie şi de anumite forme iudaizante. Cred că
termenul de superstiţie pietisto-iudaizantă ar descrie mai bine credinţa marii majorităţi a creştinilor
ortodocşi de rând.
Creştinii de azi care trăiesc în lume şi au o viaţă „normală“ în societate duc toţi o viaţă
dublă. Ei intră în clădirile bisericilor care seamănă, multe dintre ele, chiar cu cele din vechime, 74
cântă cântările şi fac ritualurile aproximativ la fel ca cei din vechime, iar când ies din clădirea
bisericii sunt la fel ca şi ceilalţi oameni care nu cred în nimic decât în plăceri şi în materialism.
Astfel ei se „închină“ Fiarei prin supunerea faţă de legile ei, participă la viaţa economică
competiţională impusă de Fiară, se luptă pentru banii emişi prin camătă de Fiară şi îi folosesc, îşi
dau copiii la şcolile oficiale controlate de statul-dumnezeu, unde aceştia sunt îndobitociţi,
îndoctrinaţi şi corupţi moral, îşi supun copiii la diverse tratamente medicale nocive care le va
submina dezvoltarea fizică, intelectuală şi sănătatea pe tot restul vieţii, îi hrănesc pe aceştia şi pe ei
înşişi cu mâncăruri toxice şi lipsite de nutrimenţi, se îmbracă la fel ca ceilalţi oameni cu haine „de
fiţe“ care nu au nicio utilitate decât că le oferă un statut social deosebit faţă de cei mai săraci decât
ei, au case confortabile mari şi autoturisme la fel ca şi ceilalţi, îşi plătesc toate impozitele şi taxele
către statul-dumnezeu, îşi încasează pensiile şi ajutoarele sociale, se îmbolnăvesc şi se internează în
spitale unde sistemul îi mai foloseşte pentru ultima oară făcând profit din boala şi moartea lor,
întărindu-şi astfel controlul asupra populaţiei, după care mor. Acest mod de viaţă nu este
caracteristic numai celor care sunt creştini aparţinători ai bisericii ortodoxe „oficiale“ ci şi ai celor
dizidente, aşa zis „antiecumeniste“ şi „adevăraţi creştini“, care chiar luptă împotriva tendinţelor,
devierilor de la credinţă a bisericii oficiale şi ecumenismului dar eşuează lamentabil în viaţa socială.
În concluzie se poate spune fără a greşi prea mult că creştinismul a ajuns azi un fel de
„messalianism“ sui generis (o sectă eretică apărută prin anii 360), căci dacă tragi linie şi faci totalul vezi
că din tot creştinismul nu a mai rămas decât rugăciunea. Atâta câtă mai este! Şi toţi, fie ei
ecumenişti, fie antiecumenişti, când predică creştinilor de rând sau fac o acţiune specifică lor, fie că
este spre unirea ecumenistă, fie că este împotriva acesteia, le cer acestora din urmă doar un sigur
lucru: numai să se roage.
Nu ştii ce să mai crezi! Nu mai există Biblii în zilele noastre? Nu mai ştiu oamenii să
citească? S-au astupat ochii şi urechile tuturor? Cum nu mai văd şi nu mai aud cuvintele din Sfintele
Scripturi unde se scrie negru pe alb:
„Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?“ (Evanghelia după

74 Încă mai există multe clădiri de biserici care au fost „papistăşite“ prin pervertirea arhitecturii şi iconografiei în
perioada celor 200-300 de ani de când influenţa teologiei papistaşe şi-a manifestat mai cu tărie influenţa în spaţiul
ortodox.

68
Luca cap. VI, 46)
Şi:
„Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe
Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.“ (Evanghelia după Ioan, cap.
XIV, 21)
Nu mai găsesc creştinii scrierile sfinţilor părinţi să citească în ele îndemnurile acestora?
„Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor - ferească Dumnezeu! –
ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor
credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici
îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni - nu aş putea să fiu atât de sălbatic - ci
rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare aminte şi cu cercare multă şi
făcându-vă tuturor toate, după cum are nevoie fiecare din voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă
rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci
socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice
spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.“ (Sf. Maxim Mărturisitorul, epistola 12,
PG91, 465C).
Şi ce este mai eretic decât un mod de viaţă păcătos? Căci erezia este numai o abatere
intelectuală a minţii raţionale de la scopul ei. Şi aşa cum gândul precede fapta păcatului şi păcatul
are ca născător numai gândul, aşa şi din erezie se naşte obligatoriu un mod de viaţă păcătos. Dar
înfricoşător lucru este că aproape nimeni nu mai cunoaşte acestea. Cum s-a ajuns aici?
Sau poate că în taină toată lumea cunoaşte într-un fel sau altul toate acestea descrise mai sus
de mine dar este greu să te lupţi cu Fiara? (Cartea Apocalipsei, cap. XIII, 4) Poate că totuşi viaţa sub
stăpânirea Fiarei este acum prea plăcută, uşoară şi confortabilă ca să poţi renunţa aşa uşor la ea? Sau
poate că toţi îşi spun şi se auto-conving că nu sunt acum vremurile „acelea“? Căci aşa se pare că
este pentru că auzim mereu ici şi colo: „În viitor lucrurile vor merge mai bine!“ „Mai este timp!“
„Nu este încă nimic pe mâna dreaptă sau pe frunte!“ „Nu a venit încă Antihristul!“
Nimeni nu poate răspunde cu siguranţă la aceste întrebări. Căci cine cunoaşte gândurile
oamenilor? Doar ei înşişi şi Dumnezeu! Dar ce este sigur este că aceasta este starea generalizată a
creştinilor astăzi ce se poate constata din faptele lor. Evident că o asemenea stare nu putea să
rămână neexploatată de puterile întunericului. Astfel că Fiara, care este condusă în taină de aceste
puteri diavoleşti, şi-a smuls masca şi a făcut primul pas decisiv pentru asaltul final. Fiindcă pentru
a-şi putea desăvârşi stăpânirea asupra omului prin controlul gândurilor lui era nevoie mai întâi de
ceva care să ducă la o identificare şi o localizare perfectă a fiecărui individ. Aşa că Fiara s-a folosit
de noile tehnologii pentru a impune noile sisteme de identificare, adică a aşa ziselor acte cu circuite
integrate electronice biometrice.
Deşi au fost diverse iniţiative pe plan local şi înainte de această dată, în anul 2010 cca. 186
de ţări au fost forţate, simultan, să ia măsuri pentru implementarea actelor de identitate electronice.
Bineînţeles că efortul acesta de unificare şi standardizare a actelor de identitate a început de mai
mulţi ani şi nu a apărut în 2010. În România, de exemplu, s-a introdus codul numeric personal
(C.N.P.) în timpul regimului Ceaşescu. Aşa că vedeţi că nici dictatorul nu era prea liber! Şi astfel
întregul proces a început să se accelereze. Ca o paranteză, acum este iarăşi momentul ca aceia care
nu cred că există o forţă suprastatală care conduce totul să-şi pună întrebarea cum, dintr-o dată, 186
de state „libere şi independente“ s-au hotărât să ia aceleaşi măsuri şi în acelaşi timp?
Odată cu implementarea cipurilor electronice de identificare a început să apară şi
diversificarea formelor de implementare a acestora, realizându-se unele forme implantabile pe care
unii oameni pierduţi chiar s-au grăbit să şi le injecteze în diferite părţi ale trupului.
Şi astfel a apărut PROBLEMA.
Oare acesta este SEMNUL?
Ce trebuie să facă creştinii?

69
 Capitolul XI
Despre semnul lui Antihrist

Starea de spirit şi controversele din ultimii ani care s-au născut şi au luat treptat amploare,
având drept cauză apariţia cipurilor electronice de identificare a cetăţenilor, au pornit de la
interpretarea capitolului XIII al cărţii Sf. Ioan Evanghelistul şi Teologul, Apocalipsa sau Cartea
revelaţiei din Noul Testament.
Mai întâi s-au alarmat oamenii necredincioşi pentru că aceştia vedeau noile forme de
identificare ca fiind o formă de control total a vieţii lor pline de plăceri, o îngrădire a „libertăţii“. De
la aceştia au preluat ştafeta cei din lumea protestantă care sunt prin excelenţă marcaţi de pietism şi
văd mântuirea ca pe ceva juridic. Şi astfel a ajuns şi la lumea creştină „ortodoxă“, care din păcate a
fost şi ultima care să sesizeze problema. Acum a început să iasă la iveală adevărata natură a acesteia
din urmă căci numai atunci când suflă vântul furtunii se vede dacă pomul falnic şi verde este putred
pe dinăuntru. Astfel, încet, foarte încet, au luat naştere şi s-au format trei tabere ale creştinilor
ortodocşi.
Prima şi cea mai înverşunată partidă s-a format din rândul celor mai evlavioşi şi mai silitori
dintre creştini care vedeau în aceste acte de identitate un precursor al semnului lui Antihrist sau
chiar semnul lui. A doua tabără s-a format mai ales din rândul clericilor şi ierarhilor care au respins
cu aroganţă, suficienţă şi condescendenţă pe cei din prima tabără, apelând la autoritatea lor ierarhică
şi „fluturând“ diplomele şi doctoratele în teologie obţinute prin cele mai prestigioase instituţii de
învăţământ ale Fiarei. Iar a treia tabără s-a format din restul celor rămaşi. Nu am să enumăr aici pe
cei care tratează pur şi simplu doar în mod superstiţios aceste forme de identificare, adică pe cei
care spun despre cardul de identificare că înseamnă drac sau pe cei care spun că e diavolul în
acestea. Deşi această categorie este luată în derâdere de toţi ceilalţi şi mai ales de slujitorii Fiarei din
mass media care vor să arate cât de ignoranţi şi obscurantişti sunt creştinii în general, ea are totuşi
rolul şi importanţa ei şi mai ales şansa ei la mântuire prin această atitudine.
Acum vom încerca să analizăm teologia care motivează primele două tabere.
Dar să vedem mai întâi capitolul din Cartea Apocalipsei care a dat naştere celor două luări
de poziţie. Este vorba despre capitolul XIII unde se spune că a existat încă de la început o Fiară care
şi-a luat puterea de la dragon (balaur, şarpe) şi care a fost lovită de moarte într-o oarecare vreme
după care a revenit preluând puterea asupra lumii întregi şi căreia i s-au supus de frică toţi oamenii.
Despre această primă Fiară am vorbit în capitolele anterioare şi am lămurit şi vom mai lămuri
suficient cine este. Acum a mai rămas misteriosul text cuprins de versetele de la numărul 11 până la
18 pe care-l voi reproduce în totalitate:
„Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului,
dar grăia ca un balaur (dragon). Şi toată stăpânirea (puterea, autoritatea) celei dintâi fiare ea o pune în
lucrare (o exersează), în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei
dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare
din cer, pe pământ, înaintea oamenilor, şi amăgeşte (derutează, depărtează de la drumul bun) pe cei ce
locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-a dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe
pământ să facă un chip (icoană, imagine - icoană este chiar mai potrivit aici) fiarei care a fost rănită cu sabia
şi a rămas în viaţă. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să
omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari,
şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn (încrustaţie, urmă de
la operaţie chirurgicală, cicatrice de arsură, scriere sau efigie sculptată) pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau
numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere (inteligenţa) să socotească
numărul fiarei; căci este număr de om (mai corect în limba română este „numărul omului“ deşi au cam aceeaşi
valoare gramaticală). Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.“
Am pus în paranteză şi alte versiuni ale cuvintelor originale din textul grecesc şi care de
obicei nu se folosesc în traducerile în limba română ale Bibliei.
Şi acum să vedem ce teologhisesc despre toate acestea cei din prima tabără, zeloţii.

70
 Aceştia spun că actualele acte de identitate prevăzute cu circuite integrate electronice 75 în
care se pot stoca date biometrice şi de altă natură, de unde şi numele de acte de identitate
biometrice, ar fi un precursor al „semnului“ lui Antihrist şi nu se pot lua şi folosi din cauză că
alungă harul de la Botez, anihilează libertatea omului şi-l face pe acesta într-un fel să nu mai fie om,
iar unii spun că ar avea în el ceva satanic care îl influenţează pe omul care-l poartă.
A doua tabără, care este compusă în majoritate covârşitoare din ierarhi şi clerici, spune că nu
există nimic care să fie pus pe corpul omului care să-l împiedice la mântuire şi că acestea, actele
biometrice, sunt o dezvoltare naturală a ştiinţei şi tehnologiei moderne care este bună şi este în
serviciul omului. Adică face parte din societatea modernă. Mai mult majoritatea ierarhilor şi
clericilor susţine şi că respectivul capitol 13 din Cartea Apocalipsei şi chiar întreaga carte este doar
o alegorie plină de metafore şi înţelesuri spirituale şi nu poate fi luată „ad litteram“. Unii dintre
aceştia au mers până într-acolo încât să spună că nu va fi niciun Antihrist aşa cum susţin cei din
prima tabără iar cei din mediul academic au spus deja de mult timp că faptele menţionate în acel
capitol se referă la vremuri antice care s-au consumat deja.
Referitor la această problemă cvasi-majoritatea creştinilor de rând „fac ascultare de
Biserică“ şi iau aceste acte şi le folosesc. Dintre cei care le iau sunt unii, cei mulţi, care nu sunt
„ascultători“ decât conjunctural. Adică fac ascultare numai când le convine şi recunosc atunci când
sunt întrebaţi că le iau nu pentru că ce spune prima tabără e greşit, sau că a doua tabără are dreptate,
ci pentru că, dacă nu le iau, nu vor mai putea să încaseze salariile, pensiile, alocaţiile copiilor,
ajutoarele sociale, nu vor mai putea să cumpere mâncare şi medicamente, asistenţă medicală, etc. la
copii şi bătrâni. Cu alte cuvinte nu vor mai putea trăi. Aceştia din urmă sunt caracterizaţi în general
de faptul că nu cunosc credinţa Bisericii deloc şi răspund când sunt interpelaţi că ei au credinţa lor
şi că „ştie Dumnezeu“ că ei nu pot mai mult.
Mai întâi, pentru a răspunde acestor opinii menţionate mai sus, va trebui să facem analiza
textului în cauză din toate punctele de vedere: dogmatic, logic şi ştiinţific, analiză care va răspunde
şi la multe din problemele de mai sus.
Cartea Apocalipsei, Sfintele Scripturi în general şi scrierile sfinţilor părinţi adevăraţi ai
Bisericii apelează toate la un limbaj omenesc care, oricât de dezvoltat ar fi, nu poate descrie tot ce
se întâmplă în creaţie şi în relaţia dintre Dumnezeu şi oameni. În plus atunci când oamenii vorbesc
despre Dumnezeu pentru că Acesta este necircumscris, necreat, infinit, adevăr, iubire, etc. cuvintele
nu spun ceea ce este Dumnezeu ci vorbesc de ceva oarecum „exterior“ lui Dumnezeu, de energii ale
lui Dumnezeu 76 . Acest limbaj mai este numit şi apofatic, adică formulează adevărul fără să-l
epuizeze în fiinţa lui, să-l circumscrie, căci Dumnezeu este de necuprins şi de neînţeles pentru orice
fiinţă creată, fie ea înger sau om. La fel şi când se vorbeşte despre oamenii care sunt îndumnezeiţi
nu se spune cum „intră“ Dumnezeu în aceştia, cum „intră“ tot infinitul în ceva finit şi creat, cum se
fac aceştia dumnezei. Întotdeauna se vorbeşte numai despre efectele pe care le simt aceştia, dar şi
aceste efecte sunt descrise tot în cuvinte omeneşti, limitate şi cei care le aud şi le citesc dar nu le-au
„simţit“ (iarăşi un cuvânt care este apofatic în acest context) ei înşişi prin îndumnezeirea lor, nu le înţeleg la
fel ca aceia care s-au îndumnezeit. Tot aşa şi când se vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în fiinţa
omului în general nu numai în cazul particular al îndumnezeirii. Deoarece fiinţa umană este
compusă dintr-o parte sensibilă şi una inteligibilă nu se pot formula în cuvinte prea precise stările şi
efectele ce le are asupra ei anumite influenţe, fie ele naturale sau demonice pentru a putea transmite
înţelegerea lor oamenilor care nu pătimesc acestea. De asemenea autorii Sfintelor Scripturi şi sfinţii
în general când vorbesc şi prorocesc despre evenimente viitoare apelează la un fel de codificare şi
nu spun lucrurilor pe nume, adică aşa ca un raport militar sau ştiinţific: adică „la data de... va veni
cutare şi va face aceasta şi altele“. Ei se mulţumesc cu o formulare care să avertizeze pe cei din
vremea lor şi din vremurile care vor veni să se ferească sau să lupte, în scopul mântuirii, cu anumite
lucruri sau situaţii care le-ar face mântuirea mai grea sau imposibilă; cu alte cuvinte să împiedice
împlinirea prorocirilor. Aceasta se mai face şi în scopul de a nu influenţa viitorul pentru că forţele

75 În limba engleză „electronic integrated chip“, barbarizat în limba română prin cuvântul „cip“.
76 Vedeţi mai pe larg la Sf. Dionisie Areopagitul în cartea sa „Despre numirile dumnezeieşti“ şi la sf. Ioan Damaschin
în cartea „Despre credinţa ortodoxă“.

71
care stau în spatele evenimentelor istorice s-ar putea folosi de aceste prorociri pentru scopurile lor
rele. Acest mod de descriere mai are şi rolul de a-i ajuta şi proteja pe cei care nu vor sau nu s-au
hotărât să creadă încă în Sfintele Scripturi. Pentru că oamenii fără de Dumnezeu atunci când ştiu
ceva precis despre viitor şi care le pune viaţa în pericol fără posibilitatea evitării morţii cad în
deznădejde şi încep să omoare, să fure, să violeze, etc. spunând că nu mai au timp şi vor şi ei să mai
„trăiască bine“ 77 . Astfel că numai cei care caută adevărul cu smerenie, cu asceză şi care sunt
luminaţi de harul lui Dumnezeu vor putea să recunoască la vremea potrivită sensul real din aceste
prorocii, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de treapta desăvârşirii lor. Adică, mai
direct spus, adevărul se revelează numai celor care-l caută cu toată fiinţa lor. Aceşti căutători aflând
adevărul şi fiind plini de dragoste adevărată se vor strădui la rândul lor să salveze şi pe ceilalţi
oameni prin faptul că-i vor coaliza pe cât mai mulţi şi vor acţiona ca să împiedice ca acele
evenimente să aibă loc, sau, dacă nu sunt mulţi cei ce vor să-i asculte, măcar să-i pregătească pe cei
doritori de mântuire ca să întâmpine cum trebuie acele evenimente şi să nu-şi piardă salvarea.
Mai mult, Dumnezeu în marea sa iubire vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi de aceea
pune în gurile prorocilor cuvinte şi viziuni despre vremurile când nu vor mai exista oameni
îndumnezeiţi sau vor fi foarte puţini cei care vor fi mai virtuoşi şi vor voi să caute adevărul şi să-i
ghideze şi pe ceilalţi pe calea adevărului.
Deci în concluzie şi Cartea Apocalipsei este o astfel de carte în care se foloseşte un limbaj
din vechime pentru a descrie lucruri şi situaţii pentru care nu existau cuvinte şi înţelegere în vremea
scrierii ei. De aceea această carte va fi mai uşor înţeleasă de oamenii obişnuiţi de astăzi decât de
sfinţii din vechime cărora nu li s-a descoperit mai nimic despre acestea de către Dumnezeu. 78
În concluzie Cartea Apocalipsei nu poate fi în întregime nici „ad litteram“ şi nici metaforică,
spirituală sau alegorică, etc. ci în funcţie de lucrurile pe care le va descrie. Cât de alegorică,
metaforică şi spirituală este în totalitate ni se va dezvălui odată cu trecerea vremii şi împlinirea
tuturor profeţiilor cuprinse. Deja se întrevede posibilitatea că multe dintre aceste profeţii sunt
descrise „ad litteram“.
După ce am lămurit toate acestea nu mai rămâne decât să analizăm dacă pasajul care a dat
naştere la atâtea dispute şi pasiuni este un pasaj „ad litteram“ sau este altceva.
Am văzut în capitolele precedente care este identitatea primei Fiare şi a celei de-a doua fiare
şi că acestea există acum, în ziua de azi, şi sunt în deplină manifestare a puterii lor 79 . Acum că
existenţa Fiarei în vremea noastră a fost dovedită în capitolele anterioare putem trece la versetul
care spune că a doua fiară îi face pe toţi cei de pe pământ să se „închine“ primei Fiare.
Nu cred că cineva poate să nege faptul că S.U.A. este prima putere imperială din istoria
lumii care este într-adevăr şi pentru prima oară o putere mondială cu o influenţă de necontestat de
către oricine. Fiind sub stăpânirea şi controlul total al Fiarei,80 chiar adusă la existenţă şi modelată
de aceasta 81 , S.U.A. cu resursele ei militare, politice, economice şi financiare a făcut totul ca

77 Un fel de psihologie comună a criminalului condamnat la moarte. În loc să se pocăiască el caută să facă păcate cât
mai multe într-o perioadă cât mai scurtă de timp.
78 Vedeţi, de exemplu, cazul sf. Ioan Gură de Aur care în cartea sa „Omilii la Sfânta Evanghelie de la Matei“ spune că
socoteşte masacrul din Ierusalim şi Iudeea, provocat de romani după răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos - atunci
când şi Fiara a căpătat rană de moarte - ca fiind ceva după care nu se mai poate întâmpla o grozăvie mai mare; marea lui
milă şi dragoste de oameni l-a împiedicat să-şi închipuie ceva asemănător masacrelor secolului XX, ca să nu mai
spunem de cele care vor urma în viitor, dând dovadă astfel de faptul că Dumnezeu nu i-a făcut descoperire despre
acestea.
79 Despre faptul că a început de mult şi vom înainta şi mai mult în realizarea evenimentelor din acea perioadă istorică
descrisă în Cartea Apocalipsei ne încredinţează şi Sfintele Scripturi şi realitatea contemporană. De exemplu prorocul
Amos vorbeşte de o vreme când oamenii vor umbla pământul şi marea şi nu vor mai găsi cuvânt de la Dumnezeu, iar
Daniel spune că va veni o vreme când vor spori mult ştiinţele şi cunoaşterea. Oricine poate să vadă că deja nu mai sunt
oameni care să fie la aşa un mare nivel de virtute încât să primească descoperire direct de la Dumnezeu. Cât despre
cunoaştere aceasta a explodat pur şi simplu în ultimii 50-60 de ani. Volumul de informaţie scrisă a crescut în această
perioadă de cca. 200 de trilioane de ori.
80 Vedeţi cine sunt proprietarii Federal Reserve, ai băncilor, ai marii majorităţi a mijloacelor de producţie şi a
proprietăţilor din această ţară.
81 Părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii în frunte cu primul preşedinte George Washington au fost în
covârşitoarea lor majoritate francmasoni. Francmasoneria nu este decât o organizaţie luciferianistă, o unealtă a Fiarei

72
celelalte ţări să se supună Organizaţiei Naţiunilor Unite. şi instituţiilor ei care este instrumentul de
putere văzut al primei Fiare pentru stăpânirea omenirii. O.N.U. nici nu este forma finală a acestui
instrument ci va evolua până la nivelul când va prelua total funcţiunile statelor. Probabil că forma
definitivă va fi un fel de organism central al unei confederaţii a statelor în care administraţiile locale
ale statelor nu vor avea decât un rol executiv dacă este să judecăm după ultimele evoluţii. Deja
marea majoritate a legilor şi instituţiilor înfiinţate în ţările supuse O.N.U. - şi toate sunt supuse -
sunt impuse din exterior şi nu sunt produsul parlamentelor şi partidelor politice locale. Ceva
asemănător fostei Uniuni Sovietice. Acest proces a început deja de ceva timp şi va fi finalizat în
scurtă vreme. Deja O.N.U. şi-a mărit extraordinar influenţa în toate domeniile vieţii. Politicile ei
sunt respectate în toate ţările.
Tot cu ajutorul S.U.A. şi al resurselor ei s-au creat şi dezvoltat de către Fiară şi celelalte mari
puteri existente astăzi în lume: Uniunea Sovietică 82 şi China comunistă. Acestea au un rol foarte
important în acest mare joc de şah dialectic. Nu am să las deoparte aici nici India, dar aceasta a fost
cucerită şi organizată de Fiară după chipul ei cu mult mai înainte de apariţia Uniunii Sovietice,
atunci când puterea Fiarei era mai mult concentrată în Imperiul Britanic şi nu exista încă influenţa
S.U.A. în lume. Toate aceste ţări nu ar fi existat în forma de acum şi nu ar fi jucat nici un rol în
situaţia actuală dacă nu ar fi fost deturnate de la cursul lor istoric normal şi nu ar fi fost „ajutate“
financiar, militar, tehnologic, etc. de către prima Fiară prin intermediul resurselor S.U.A. Dar nici
una dintre ele nu se compară cu S.U.A. şi nici nu mai este timp şi nici planeta nu mai are atâtea
resurse materiale care să permită în viitor apariţia unei puteri mai mari decât S.U.A. chiar dacă
Fiara nu s-ar opune sub nicio formă. Deja pământul nu mai are atâta petrol, fier, metale rare, apă
dulce, etc. care să permită vreunei naţiuni, fie ea şi China cu imensa ei populaţie, să depăşească de
aşa natură S.U.A. încât să o elimine şi să-i ia locul hegemonic al acesteia pe planetă. De altfel rolul
acestor super-state create de Fiară este ca să se anihilize reciproc ca entităţi suverane astfel ca
sinteza să fie un guvern mondial ce nu va fi sub influenţa niciunei ţări. 83
În concluzie, cum am mai spus deja, a doua fiară, cea care a impus şi va impune în lume
stăpânirea totală a primei Fiare, nu poate fi decât Statele Unite ale Americii şi nici nu va mai fi
posibilă apariţia alteia cu mărimea şi puterea ei.
Acum vom vedea modul cum se închină toţi primei Fiare.
Este mai mult decât evident că această închinare menţionată în Cartea Apocalipsei capitolul
XIII nu poate fi tradusă prin altceva decât prin supunere. De altfel cuvântul „închinare“ are şi un
asemenea sens foarte des formulat. De exemplu, se spune în limbaj curent că un oarecare domnitor
a „închinat“ ţara turcilor. Asta nu înseamnă că toţi locuitorii ţării s-au dus şi s-au închinat în faţa
turcilor, adică s-au pus în genunchi şi au făcut închinare. Căci aşa susţin cei care susţin că prima
Fiară este Antihristul. Că ar fi vorba de o închinare fizică, „ad litteram“, adică omul pică în
genunchi şi face metanie. Acest pasaj care vorbeşte de închinare vrea să spună numai că s-au supus
Fiarei. Că aşa este posibil să fie interpretat versetul respectiv o susţin şi Sfintele Scripturi, unde, de
exemplu, în epistola către coloseni a sf. apostol Pavel, la cap. III, versetul 5, apostolul afirmă despre
cei care sunt lacomi că acest păcat este închinare la idol. Ori nimeni nu îngenunchează şi face
metanii la lăcomie. Referitor la această presupusă închinare către Fiară se mai poate spune şi că în
cazul că ar fi o simplă metanie făcută în mod explicit unei persoane nu ar avea mare impact asupra
mântuirii omului respectiv. Fiindcă această închinare este egală cu păcatul ereziei. Şi deci este
posibil ca imediat după ce se termină „ceremonia“ să te poţi pocăi şi să mergi mai departe pe calea
mântuirii. Nu se schimbă nimic în natura omului respectiv. Ori Cartea Apocalipsei lasă să se
înţeleagă că această închinare către Fiară aduce ceva ireversibil privind mântuirea omului. Deci nu
poate fi vorba de acest gen de închinare, adică o metanie, o închinăciune religioasă, etc.
În continuare se mai spune că a doua fiară îi şi sileşte pe toţi oamenii de pe pământ, prin

prin care aceasta realizează scopul ei de satanizare a lumii sau cu alte cuvinte comunismul. Comunismul este satanism.
Deci scopul francmasoneriei este comunismul.
82 Federaţia Rusă actuală nu este decât o continuare cosmetizată a vechiului U.R.S.S. şi joacă acelaşi rol ca puterea
sovietică în dialectica globală.
83 Foarte mulţi nu înţeleg modul de operare al Fiarei şi de aceea nu înţeleg nici planurile ei.

73
diverse mijloace, să-i facă un chip primei Fiare. Această acţiune este următoare celei dintâi, deci
este închinarea, supunerea mai întâi şi pe urmă realizarea icoanei. Am pus cuvântul icoană în loc de
chip-imagine pentru că reprezentarea iconică are un înţeles mai profund în conştiinţa ortodoxă, mai
adecvat pentru această situaţie decât cuvântul chip, imagine.
După acestea urmează a treia acţiune prin care a doua fiară a insuflat un fel de duh icoanei
ca ea să se mişte şi să vorbească. Poate deduce oricine că acesta este un lucru absolut „ad litteram“.
Fiindcă, dacă s-ar fi făcut aceasta cu vrăji şi cu meşteşug diavolesc nu ar fi avut cum să funcţioneze
toată schema. Pentru că în momentul în care ar fi apărut un singur creştin, oricare, sau numai cu
numele de creştin dintre cei nebotezaţi şi s-ar fi împotrivit puţin, chiar şi numai din cuvinte,
diavolul care a provocat aceasta ar fi dispărut imediat şi ar fi încetat icoana să mai vorbească, să se
mai mişte. Pentru că şi în Sfintele Scripturi se arată clar că şi cei nebotezaţi pot „scoate“ demonii
chemând numele Domnului nostru Iisus Hristos în ajutor. (Sfânta evanghelie după Marcu, cap. IX,
38 - 40) De altfel se cunosc şi cazuri contemporane când şi eretici sau chiar păgâni nebotezaţi au
alungat diavolii din oameni sau au scăpat de „extratereştri“ prin chemarea numelui lui Hristos sau
numai prin recitarea de versete din Evanghelii. Dar despre aceştia din urmă vom vorbi mai târziu.
Deci, sub nici o formă, nu poate fi această icoană a Fiarei ceva magic, ceva diavolesc, ceva
spiritual, alegoric şi metaforic pentru că nu ar putea funcţiona pur şi simplu. Mai mult decât atât, se
pune întrebarea cum s-ar fi făcut această închinare în mod practic? Fiindcă acum suntem pe pământ
cam vreo opt miliarde de oameni. Chiar dacă s-ar reduce între timp populaţia lumii la cca. 500 de
milioane de oameni, aşa cum plănuieşte Fiara 84 , cât timp ar dura ca toţi oamenii să treacă prin faţa
icoanei şi să se „închine“ la aceasta? Pentru că în ipoteza că ar fi făcute aceste icoane cu meşteşug
diavolesc nu s-ar putea face suficiente încât să poată fi folosite peste tot şi în timp optim căci nici
diavolii nu au o libertate de mişcare totală, ca să poată să se manifeste liber, în mod văzut ci doar
acolo unde sunt păcate foarte mari, extreme (sacrificii umane, orgii, etc.) şi nici acolo tot timpul.
Deci ce poate fi această icoană?
Singurul răspuns posibil este că va fi un dispozitiv de afişare, ecran de computer, sub orice
formă va fi acesta, fie chiar şi holografic. Nici nu a existat vreodată în istoria omenirii ceva
asemănător şi nici nu va exista altul vreodată care să întrunească aceste condiţii menţionate în
Cartea Apocalipsei. De asemenea cred că este evident pentru toată lumea că S.U.A. au fost şi cele
care i-au insuflat „duh“ computerului-icoană pentru că în America a apărut acesta prima dată. Acolo
s-a dezvoltat industria informatică şi de acolo a fost impusă tuturor. Oricum în zilele noastre nimeni
nu are nivelul tehnologic al S.U.A. în acest sector al ştiinţei. Sau mai corect spus Fiara care are şi
S.U.A în proprietate, căci toată industria informatică de înaltă tehnologie este sub controlul acelei
entităţi descrise la capitolul VI, „Oligarhia“. De asemenea pentru că la această oră toată omenirea
este condusă prin aceste computere şi nu este domeniu care să funcţioneze fără acestea, acum este şi
momentul când oamenii chiar se „închină“ la Fiară prin intermediul lor. Ar fi fost şi imposibil de
altfel să se ajungă la această situaţie ca aceea din ziua de azi, când toată lumea este literalmente
sclavă inconştientă Fiarei, fără ajutorul computerelor. Iar dacă cineva nu se „închină“ este într-
adevăr în pericol real să şi moară, chiar fără intervenţia directă a Fiarei. Astăzi chiar nu mai poţi trăi
dacă nu ai acte de identitate şi bani.
Evident că acum vor veni mulţi şi vor spune că ei pot să fugă într-un loc pustiu şi acolo să
supravieţuiască datorită calităţilor şi priceperii lor fără să se supună Fiarei şi deci mai este timp până
când va veni momentul acela când toţi trebuie să se închine-supună sau să moară, deci nu este acum
vremea aceea descrisă în Apocalipsă. Da, aşa este, spun şi eu, încă se mai poate acest lucru, există
această variantă potenţială. Dar numai în mod teoretic şi nu pentru mult timp. Această cale se pare
că este menţionată şi în Sfintele Scripturi (Cartea Apocalipsei, cap. XII, 6) deşi aserţiunea
respectivă este discutabilă şi se poate interpreta în mai multe feluri dintre care cea mai posibilă este
varianta alegorică. Totuşi această excepţie temporară nu face decât să confirme faptul că suntem în
acele vremuri, fiindcă Dumnezeu nu a lăsat aceasta drept regulă pentru modul de vieţuire al celor
care vor să se mântuiască, ea este numai pentru aceste vremuri. Iar locurile pustii unde poate fugi
cineva acum sunt din ce în ce mai puţine şi numai în zone unde supravieţuirea nu este posibilă

84 Vedeţi monumentul numit „Georgia Guidestone“ din S.U.A. şi cine l-a ridicat.

74
nimănui, oricât de sănătos, puternic şi pregătit ar fi el. Această supravieţuire ar fi posibilă acolo
numai cu ajutorul unor echipamente speciale şi unelte care nu sunt la îndemâna creştinilor de rând.
Pentru că aceştia, în marea lor majoritate, sunt relativ săraci şi nu-şi pot permite asemenea
cheltuieli. Nu peste mult timp însă, când Fiara va dori aceasta, nimeni nu va mai putea să fugă şi să
se ascundă pentru că nu va mai fi un loc unde să te poţi ascunde. Din cauză că tehnologia şi
infrastructura necesară pentru a controla prezenţa oamenilor pe toată planeta, până în cel mai
îndepărtat loc, este în funcţiune deja.
Deci iată că închinarea la Fiară şi icoana ei nu au nicio legătură directă, deocamdată, cu
credinţa nimănui ci doar cu modul de viaţă lipsit de dragoste şi păcătos impus de Fiară.
De asemenea se mai pune şi întrebarea: de ce ar omorî Fiara pe cei care sunt atei şi nu cred
în nicio religie? Fiindcă există un procent suficient de mare de atei, suficient de inteligenţi ca să-şi
justifice „credinţa“ lor cu tot felul de minciuni foarte elaborate şi care nu vor voi să se închine în
felul acesta la „icoană“, adică să facă metanii ca unui dumnezeu la un ecran de computer. De ce i-ar
ucide Fiara pe aceştia acum? Ce folos ar avea? Căci aceştia sunt demonizaţi şi fără să se închine la
„icoană“ şi fără să fie conştienţi de aceasta. 85 Nu este suficient pentru Fiară ca să-i silească pe
aceştia să ia semnul supunerii şi chiar mai util ca să se folosească de atei şi să-şi ducă toate planurile
la îndeplinire pentru stăpânirea lumii cu ajutorul lor decât să-i ucidă?
Cred că sunt suficiente aceste argumente împotriva acelor opinii care spun că închinarea ar
avea un caracter religios explicit. Această închinare la icoana primei Fiare nu poate fi decât una
idolatră indirectă, aşa ca păcatul lăcomiei.
Mai departe, la versetul următor se spune că a doua fiară îi sileşte pe toţi să-şi pună şi semn
pe mâna dreaptă sau pe frunte fără de care nu vor putea să cumpere sau să vândă.
Este necesar să lămurim puţin acum şi cuvântul „silire“. Aceasta poate însemna ceva nu prea
violent, impersonal, ca de exemplu imposibilitatea de a cumpăra sau vinde. Dar mai poate însemna,
la extrema cealaltă, şi că oamenii vor fi însemnaţi literalmente cu forţa. Deci vor fi mai multe
situaţii: prima a celor mulţi care se supun de bunăvoie sau de teama Fiarei şi îi vor lua şi semnul, a
doua a acelora care nu se supun şi nu-i vor lua semnul, a treia a celor care vor lua semnul fără voia
lor sau inconştient dar se vor supune după aceea prin folosirea lui ca să poată vinde şi cumpăra şi
astfel să nu-şi pericliteze viaţa trupească şi ultima a celor care vor fi însemnaţi fără voie sau fără să
aibă cunoştinţă de aceasta dar nu se vor supune. Oricum toate variantele sunt în legătură cu modul
cum se va realiza efectiv uciderea lor la vremea respectivă de către Fiară. Poate că la început Fiara
îi va ucide indirect pe cei care nu se supun prin imposibilitatea fizică de a-şi procura cele necesare
traiului, iar mai târziu, când stăpânirea Fiarei se va întări şi generaliza pe tot pământul, prin ucidere
instantanee cu ajutorul armelor cu energie directă. (Vedeţi U.S. Patent 7629918 B2 ca să nu zică
cineva că nu există această posibilitate) Decriptarea acestui element nu este prea important în acest
stadiu istoric în care ne aflăm. Important este faptul că nesupunerea faţă de Fiară chiar în acest
stadiu istoric în care ne aflăm aduce omul respectiv în pericol de moarte. Adică chiar trăim în acele
vremuri menţionate în Cartea Apocalipsei, cap XIII.
Deci, în concluzie, versetul despre semn citat mai sus nu poate fi în niciun fel interpretat
altfel decât că este ceva „ad litteram“, fizic, material şi palpabil. Pentru că nu poate fi metaforic,
alegoric sau spiritual faptul banal de a cumpăra sau vinde. Dacă ar fi cumva alegoric, metaforic şi
spiritual atunci ai putea şi trăi fără să cumperi sau să vinzi. Ori aşa ceva nu este posibil deoarece
mâncarea şi celelalte necesare vieţii sunt materiale. Şi dacă nu eşti condiţionat cum să cumperi sau
să vinzi atunci nu vei putea fi nici silit. Şi iarăşi această operaţiune de vânzare-cumpărare nu se
poate face în mod real decât dacă ai ceva, un mijloc de schimb, oricare ar fi el. Fie că sunt bani sub
orice formă, fie altceva la fel de material, un card, un act de identitate, un cip, etc.
Da, această descriere spune şi mai multe şi anume că va veni o vreme când nu vei mai putea
face nici troc ca să obţii cele necesare traiului zilnic şi că va trebui să ai ceva cu care să faci
schimbul pentru a le obţine. De altfel cred că toată lumea este de acord că a face troc nu prea se mai
poate astăzi. De altfel şi banii aşa cum îi ştiam noi sub formă de hârtie şi monezi sunt pe cale de
dispariţie. Numai 3% din masa monetară aflată în circulaţie în lume acum este sub formă de

85 „Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu.“ Psalmul 13, 1.

75
monezi, bancnote, restul este virtuală, pe computere. Dar şi aceşti bani fizici vor dispărea în
următorii doi-trei ani, rămânând doar cei virtuali. 86
Că acest semn este un semn material este demonstrat şi din faptul că sfântul Ioan Teologul
foloseşte un cuvânt („χάρаγμа“), cu multiple sensuri este adevărat, dar care nu mai este folosit în
Noul Testament decât o dată şi tot cu sensul material de încrustaţie, sculptură, efigie, etc. adică „ad
litteram“. (Faptele Apostolilor, cap XVII, 29) Este evident că dacă voia să spună că este ceva
spiritual, metaforic, sfântul Ioan ar fi folosit cuvântul pecete („σφρаγϊδа“) care în Noul Testament
este utilizat de mai multe ori pentru a desemna modul de legătură dintre Dumnezeu şi oamenii Lui.
Însă, dacă ar fi folosit tot cuvântul pecete („σφρаγϊδа“) ar fi pus un semn de egalitate între pecetea
lui Dumnezeu şi semnul Fiarei. Dar pentru că pecetea lui Dumnezeu nu poate fi decât spirituală, tot
aşa ar fi fost şi pecetea Fiarei şi ar fi făcut ca acţiunea Fiarei să fie egală în putere cu a lui
Dumnezeu. Ori ca să fie egală cu a lui Dumnezeu ar fi trebuit ca şi Fiara să fie dumnezeu, iar
existenţa a doi dumnezei este imposibilă.
Deci iată că orice este pus pe trupul oamenilor de către cineva creat, fie că acesta este înger
căzut, adică diavol sau Fiară compusă din oameni nu va fi decât un lucru material şi deci şi pasajul
cu pricina este şi nu poate fi altfel decât ad litteram.
Acum unii vor spune că şi demonii pot pune şi ei un „semn“ spiritual pe trupul oamenilor
fiindcă acţiunile lor sunt spirituale. Dar în acest caz nu este vorba decât de un mod de exprimare
pentru că nu sunt cuvinte prea precise care să descrie acţiunea energetică a demonilor asupra
oamenilor. Pentru că şi diavolii sunt fiinţe create dar aflate într-o stare care nu poate fi sesizată de
simţurile oamenilor. Adică netrupeşti cum spunem în limbaj curent cu toate că au şi ei un trup dar
sub o altă formă decât a noastră, netrupesc cu adevărat fiind doar Dumnezeu. Deci şi ei pot avea
într-adevăr o anumită influenţă, foarte limitată, asupra trupului omenesc. Ei pot provoca gânduri,
stări trupeşti şi chiar să preia controlul asupra trupului omenesc într-un mod dezordonat dar numai
prin colaborarea subiectului acţiunii lor, aşa numita îndrăcire. Acţiunea lor poate fi asemănată cu
cea a efectului curentului electric asupra organismului. Demonii nu au, însă, nicio putere asupra
oamenilor şi oricine îi poate goni, chiar şi cei nebotezaţi, dacă invocă numele şi ajutorul Domnului
nostru Iisus Hristos. Deci şi acţiunea demonilor este tot materială şi nu poate face altceva asupra
oamenilor decât să-i abată, să-i înşele şi să-i oprească de la creşterea în desăvârşire pentru a se
îndumnezei. Acţiunea de demonizare, îndrăcire, nu este şi nici nu poate fi egală cu acţiunea de
îndumnezeire, nu este o altă îndumnezeire dar de semn contrar şi mai ales nu se poate îndeplini fără
colaborarea şi voinţa subiectului. Şi dacă cineva care este îndumnezeit şi desăvârşit nu mai poate să
revină şi să se facă din nou un om căzut prin nici un mijloc omenesc sau demonic, adică nu se mai
poate întoarce la păcat sau să se îndrăcească, cel care s-a îndrăcit se poate lepăda oricând de
acţiunea demonilor asupra lui, chiar şi dacă nu vrea, prin acţiunea şi ajutorul celorlalţi oameni
credincioşi. Deci demonizarea nu are nici o valoare din punctul de vedere al ireversibilităţii stării de
păcat. Al damnării definitive. Şi îndrăciţii au aceleaşi şanse ca şi ceilalţi oameni să se mântuiască. Şi
apoi se pune întrebarea: ce semn spiritual să pună demonii pe trupul omului prin care să-l împiedice
să vândă sau să cumpere? Tehnic vorbind, care este procedura prin care li s-ar putea interzice sau
aproba oamenilor aceste operaţiuni economice chiar şi îndrăciţi fiind? Ce instrument, ce tehnologie,
se va folosi pentru a se constata starea de îndrăcire în scopul de a permite vânzarea-cumpărarea?
În concluzie Fiara, fiind compusă din oameni creaţi ca şi noi, nu poate pune decât un
semn material pe trupul omenesc, chiar şi având ajutorul demonilor. Despre acest semn nu se
poate vorbi decât ca fiind ad litteram şi material. De asemenea acest semn va fi putea fi văzut
de oricine fie că este un om sau chiar numai o maşină. Adică un dispozitiv material. Din
această cauză a şi menţionat sf. Ioan Teologul aceste cuvinte, vânzare şi cumpărare, în legătură cu
semnul, ca să nu putem să confundăm semnele.
Acum vom încerca să demonstrăm şi să vorbim despre natura acestui lucru material descris
ad litteram în Cartea Apocalipsei pe care Fiara îl va pune pe trupul omenesc al celor care se supun

86 Vedeţi actualele evenimente şi tendinţe din sistemul financiar mondial şi experimentul Venezuela, care nu este decât
o repetiţie pentru o scenă mai mare, pentru că toate ţările suferă de aceleaşi „boli“ financiare şi economice ca şi această
ţară.

76
ei. Indiciul cel mai clar prin care se poate deduce natura acestui semn este faptul că la versetele
respective se face legătura dintre faptul că nu se poate cumpăra sau vinde fără semn şi că acesta
conţine într-un mod ascuns, accesibil numai celor care au şi înţelepciunea dar şi priceperea
necesară, numărul „666“ dar şi numărul omului. Analizând aceste două elemente putem deduce şi
ce este acest semn. Este chiar şi foarte uşor să tragem acum concluzia evidentă. Fiind vorba de ceva
care va fi legat şi va comunica cu un computer care va reprezenta iconic Fiara 87 va fi tot ceva
compatibil cu modul de funcţionare al computerelor, adică ceva electronic, un cip electronic sub o
formă sau alta. De asemenea operaţiunea de forţare a oamenilor ca să se supună-închine şi de
identificare a lor de către Fiară se face deja cu ajutorul computerelor şi este deci o urmare
tehnologică firească extinderea acestei acţiuni şi asupra vânzării şi cumpărării. De fapt această
acţiune de „computerizare“ a relaţiilor dintre statul-dumnezeu şi oameni se face de mai mult timp şi
chiar s-a extins asupra tuturor aspectelor vieţii umane. Că este vorba de un „semn“ electronic o
dovedeşte, deşi nu mai era nevoie, şi existenţa numărului „666“ menţionat de sf. Ioan Teologul.
Existenţa numărului „666“ şi legătura acestuia cu un computer urmează să o dovedim în
continuare.
Acum vine şi partea mai grea a acestei demonstraţii căci trebuie să apelăm la priceperea
necesară şi chiar dacă sunt destui care să aibă înţelepciune şi chiar mai mulţi care au pricepere vor fi
foarte puţini cei care au şi înţelepciune şi pricepere în acelaşi timp. Pentru a câştiga priceperea
necesară în acest domeniu al computerelor este necesară o perioadă de studiu foarte îndelungată şi
chiar posibilitatea de a găsi nişte informaţii care nu sunt uşor accesibile publicului larg. Dar ne vom
strădui şi vom simplifica foarte mult demonstraţia pentru a putea face accesibilă creştinilor
priceperea necesară sperând că ei, fiind creştini, au şi înţelepciunea cerută.
Deci în computere totul se construieşte în jurul unei componente fundamentale care se
numeşte tranzistor. Acesta poate fi asemănat cu un robinet pe conducta de apă. Are o intrare pe unde
intră curentul electric-apa şi o ieşire. De asemenea are şi o bază-robinet prin care se porneşte sau se
opreşte curgerea apei, în cazul nostru a curentului electric. Faptul că un tranzistor este deschis şi
trece curentul electric prin el este o stare a acestuia care în limbaj tehnic se numeşte „1“. Dacă
tranzistorul este închis starea aceasta se numeşte „0“. Prin combinarea acestor tranzistori şi a altor
componente electronice într-un anumit fel se pot obţine funcţii logice cum ar fi „or“, „and“, „not“,
„nor“, etc. Am dat denumirile lor în engleză, oricum descrierea lor nu este importantă. Prin
compunerea acestor funcţii logice într-o anumită secvenţă temporală se pot obţine mecanisme şi
procese foarte complexe.
Odată cu avansul tehnologic s-a putut reduce dimensiunea acestor componente electronice
care a ajuns în zilele noastre la valori de ordinul nanometrilor. Adică la dimensiuni submoleculare.
Ceea ce a avut ca efect multiplicarea puterii de calcul a computerelor.
Pasul tehnologic cel mai important, în acest domeniu al computerelor, a fost inventarea
microprocesorului (Central Processor Unit - C.P.U. în limba engleză) care este în computere ca un
creier în trupul omului. Aceasta s-a datorat faptului că oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că este
foarte util să fie standardizată o structură care să poate fi „programată“ pentru mai multe funcţiuni şi
nu să se construiască de fiecare dată un circuit specializat pentru fiecare aplicaţie. Adică ceva
universal şi uşor adaptabil în acelaşi timp. Programele după care funcţionează microprocesoarele se
numesc „software“ (adică lucruri uşoare în limba engleză) în antiteză cu „hardware“ (lucru solid,
circuit fizic, în limba engleză) care desemnează partea constructivă fizică a microprocesorului. Cu
ajutorul acestor microprocesoare s-a construit şi s-a dezvoltat computerul aşa cum îl cunoaştem noi
astăzi.
Pentru că aceste computere nu cunoşteau decât stările de 0 şi 1 pe care le-am descris şi care
în limbajul informatic se numeşte „machine code“ (cod de maşină - limbajul maşinii în limba
engleză) a trebuit să se inventeze ceva pentru a face mai uşoară programarea acestor computere.
Astfel au apărut limbajele de programare care fac „traducerea“ de la un limbaj pe care oamenii pot
să-l înţeleagă la codul de maşină, adică 0 şi 1. Aceste limbaje de programare aveau scopul de a face
mai accesibilă, mai rapidă şi mai uşoară operaţia de programare a computerelor de către oameni şi

87 Deja ne îndreptăm cu paşi mari către o vreme când absolut toate relaţiile comerciale se vor face cu bani virtuali.

77
ele nu sunt altceva decât tot nişte programe (software). Aceste limbaje de programare s-au dezvoltat
şi ele începând de la formele cele mai primitive la cele din zilele noastre, care s-au apropiat foarte
mult de limbajul omenesc. Nu va mai dura mult, câţiva ani doar, şi toţi oamenii vor vorbi cu
maşinile ca şi cum ar vorbi cu alţi oameni. Bineînţeles că aşa ceva este posibil într-o mare măsură şi
acum dar nu este la îndemâna oricui. În felul acesta s-a reuşit să se îngusteze foarte mult
specializarea programatorilor şi să se mărească mult numărul lor limitându-se procesul de învăţare
doar la limbajul de programare respectiv fără necesitatea cunoaşterii aprofundate a structurilor
„hardware“ ale computerelor. Deci în zilele noastre nu mai este necesară cunoaşterea în amănunt a
structurii electronice a computerelor, acest domeniu rămânând doar în aria de acţiune a unei elite de
ingineri care este implicată în proiectarea sistemelor de calcul. Dar şi aceştia au început să fie mai
puţin implicaţi în acest proces pentru că ei, de fapt, programează computere care proiectează la
rândul lor fizic sistemele hardware. Produsul acestei inginerii sunt tot nişte programe care sunt
folosite la programarea altor calculatoare-roboţi care se ocupă cu procesul de fabricaţie. Cu alte
cuvinte la această oră numai computerele „ştiu“ exact cum arată „hardware“, circuitele fizice ale
microprocesoarelor. Dacă cineva ar dori să vadă cu ochiul lui această structură fizică a
microprocesoarelor are nevoie de microscoape electronice foarte sofisticate.
Caracteristica iniţială a primelor microprocesoare, care ne interesează în mod special pe noi
creştinii, a fost că ele conţineau mai multe elemente hardware care nu aveau efecte numai asupra
software-lui dar şi asupra hardware-ului viitoarelor microprocesoare sau al altor microprocesoare
care ar fi putut fi produse de altcineva în afară de S.U.A. Această caracteristică poate fi descrisă ca
fiind un software, un program, mai precis nişte „instrucţiuni“ ale unui limbaj de programare aflat la
cel mai scăzut nivel al acestora şi care face „traducerea“ între programul scris de programator şi
limbajul maşinii. De fapt e puţin mai complicat dar am simplificat pentru o înţelegere mai uşoară.
Deci aceste instrucţiuni software, sunt, de această dată, înscrise fizic în microprocesor prin mijloace
hardware, să zicem că sunt „gravate“ în el şi nu se pierd nici când computerul nu se mai
alimentează cu energie electrică. Adică, în concluzie, mai pe înţelesul tuturor, odată intrate în uzul
general, sistemele ce utilizau microprocesoare care funcţionează după principiile folosite la primul
microprocesor nu ar mai fi putut fi înlocuite cu altceva care să funcţioneze pe alte principii decât cu
preţuri inacceptabile. Astfel pentru a putea comunica cu acestea noul microprocesor sau program
care s-ar produce trebuie să fie compatibil şi cu cel dintâi. Aşa cum am mai spus, pe măsură ce
avansul tehnologic a crescut şi operaţia de proiectare a noilor procesoare s-a făcut cu ajutorul unor
computere special programate pentru această operaţie. Astfel întregul proces, de la proiectare la
fabricare al computerelor, se face acum numai cu ajutorul altor computere. Singurul lucru pe care-l
mai fac oamenii în acest sistem este că ei stabilesc principiile, direcţiile de dezvoltare şi verifică
produsul lor. Nu mai este mult timp şi acest rol va fi şi el preluat chiar de calculatoare.
Aşa s-a ajuns şi la situaţia că anumite elemente ale primului microprocesor s-au moştenit, s-
au perpetuat, există şi astăzi şi vor exista şi în viitor în orice microprocesor şi vor dispărea numai cu
înlocuirea completă a acestora cu altceva, lucru ce este din punct de vedere practic foarte
improbabil din cauza costurilor asociate. Dintre aceste elemente cel mai important pentru noi, cum
am mai spus, este faptul că instrucţiunile pe care le are înscrise orice procesor în structura sa
hardware şi sunt ascunse pentru toţi cei care utilizează un computer în orice fel 88 nu pot fi apelate
decât prin intermediul unor „headers“ (titluri, capete în limba engleză) şi care traduse în sistemul de
numeraţie decimal au echivalentul numărului „666“. Putea să se aleagă orice alt număr dar s-a ales
acesta, deci nu a fost ceva întâmplător. Astfel că în orice sistem informatic în care există cel puţin
un microprocesor va fi obligatorie existenţa, circulaţia acestui număr, pentru că orice element al
reţelei care apelează acel microprocesor va trebui să apeleze la acesta şi prin intermediul numărului
666.
În concluzie acest număr există peste tot unde se foloseşte un computer sau un
microprocesor, nu numai în sistemele de control al identităţii oamenilor sau în procesele de vânzare-
cumpărare, ci şi în telefoane mobile, în automate, roboţi, maşini, etc. Această operaţie este

88 În afara unor calculatoare mai vechi unde se mai putea face câte ceva la nivele mai apropiate de structura hardware.
Pentru cele noi sunt necesare dispozitive speciale care pot trasa parcursul fiecărei instrucţiuni în circuitele computerului.

78
asemănătoare apelării omeneşti. Ca şi cum ai chema pe cineva cu numele acela: hei tu, 666, fii atent
la mine! De aceea şi sfântul Ioan l-a descris ca fiind şi nume şi număr. Este evident că mulţi
folosindu-se de nepriceperea creştinilor în informatică sau chiar fiind ei înşişi nepricepuţi, au
încercat să susţină că nu există acest număr în computere sau acte de identitate. Unii au mers până
acolo încât să susţină că în circuitele electronice este numai 1 şi 0 şi niciodată 666. De parcă mintea
omenească vede altceva decât faptul că un lucru este al şaselea doar fiindcă foloseşte alt sistem de
numeraţie sau alt simbol scris pentru aceasta. El rămâne al şaselea oricâte sofisme şi vorbe ai folosi.
Faptul că această prezenţă a scăpat şi multora dintre cei aşa-zişi pricepuţi este faptul că ei sunt
foarte pricepuţi doar într-un domeniu îngust din domeniul informatic, iar cei care chiar lucrează cu
acestea la nivelul la care pot vedea lucrul sunt cei mai puţini ca număr şi cei mai bine controlaţi de
către Fiară. Dar mai ales aceştia au şi un nivel de conştiinţă morală foarte scăzut în general. De
aceea este şi foarte puţin probabil şi rar se întâmplă ca aceşti puţini specialişti să aibă şi
înţelepciunea ca să se folosească de această pricepere în interesul creştinilor şi al oamenilor. De
altfel este simptomatic faptul că cei care sunt adânc implicaţi în procesul de fabricare şi programare
al calculatoarelor au o vădită lipsă de ataşament faţă de valorile religioase şi cel mai mic interes
pentru creştinism. Poate din cauză că această meserie este atât de acaparatoare, ca timp consumat şi
efort intelectual, şi are şi o completă lipsă de etică şi empatie în raport cu ceilalţi oameni în ceea ce
priveşte profitul. Chiar este permis şi obligatoriu să faci orice în acest domeniu pentru a menţine şi
maximiza profitul. Astfel, de exemplu, se face orice este posibil pentru a face dependenţi utilizatorii
computerelor de fabricanţii şi programatorii care le produc pe acestea. Cei care lucrează în domeniu
şi cunosc situaţia spun în glumă că programatorii fac programe din ce în ce mai complicate care să
ceară din ce în ce mai multă putere de calcul de la computere. La rândul lor fabricanţii de
calculatoare fac calculatoare care sunt din ce în ce mai puternice şi un pic diferite de celelalte ca să
oblige pe programatori să facă alte programe şi mai complicate care să necesite producerea altor
computere şi mai puternice. În final se poate vedea că nu este decât aceeaşi dialectică pe care o
impune Fiara cu scopul de a obţine rezultatul dorit, în termen cât mai scurt, pe seama cheltuielilor
populaţiei.
Totuşi un accident istoric a făcut să apară într-un mod accesibil tuturor şi nu numai celor
care au priceperea necesară în domeniul computerelor faptul că există cifra 666 în sistemul acesta
de codificare şi numerotare a obiectelor şi oamenilor. Acesta este codul de bare în care se poate
discerne relativ uşor existenţa celor trei de 6 pe lângă numărul care este atribuit obiectului respectiv.
Fără acest cod de bare 89 existenţa numărului 666 în sistemele informatice nu ar fi intrat în atenţia
publicului larg. Unii au încercat să susţină că în codul de bare nu este numărul 666 tratând separat
fiecare element în parte al sistemului, fără să analizeze întregul. Însuşi inventatorul acestui cod,
George J. Laurer, este de acord că acesta conţine cifra 666. Dar când explică motivul pentru care
apare acolo acest număr induce publicul în eroare spunând că e vorba de o coincidenţă ca şi faptul
că numele lui este compus din trei nume din câte şase litere. Prin această explicaţie a alegerii
întâmplătoare el minte şi nu spune că sistemul însuşi cere aceste cifre pentru compatibilitate. Acest
sistem de codificare prin cod de bare ca şi urmaşul lui de azi „QR code“, vor fi înlocuite şi va
dispărea în viitorul apropriat. Ele vor fi înlocuite cu cip-uri electronice de tip R.F.I.D. ale căror
informaţii interne nu vor mai putea fi accesate de om direct ci doar indirect cu ajutorul unor
dispozitive sofisticate dar numărul 666 va rămâne în sistem.
În concluzie se poate spune că sistemul întreg de control al Fiarei, „icoana“ ei, are numărul
666 în el, nu numai o parte a lui. Deci şi cipurile electronice din cardurile de identitate sau cele
implantate în trupul omului au şi vor avea 666 în ele, la fel şi formele pe care le vor lua cipurile
electronice în viitor. De asemenea se poate afirma teologic că în mod iconic şi actele clasice de
identitate, cele fără cipuri electronice, au „666“ în ele pentru că ele conţin numărul omului înscris
pe ele, sunt emise şi controlate cu ajutorul unui computer şi prin ele se face tehnic supunerea-
închinarea omului faţă de Fiară. De altfel exprimarea sfântului Ioan din Cartea Apocalipsei este cea
mai concisă şi mai simplă formă posibilă pentru a descrie şi a avertiza asupra situaţiei respective:
fiecare dintre cei care se vor supune-închina Fiarei nu vor putea să cumpere sau să vândă dacă nu-şi

89 Acest cod de bare a fost o etapă intermediară obligatorie în dezvoltarea unui sistem de control total.

79
vor lua sau folosi ceva care să conţină şi numărul de identificare al omului şi numărul-numele
universal caracteristic identităţii Fiarei. Profetul mai spune şi că prin acest număr se poate afla şi
numele Fiarei în limbaj omenesc aplicându-i-se tehnica „ghematriei“.
Ghematria este un procedeu prin care fiecărei litere îi este atribuit un număr. Cuvântul a
cărui sumă matematică corespunde cu numărul respectiv dă şi numele. Astfel se poate afla numele
sau cuvântul codificat prin numere. Aceasta se întâmpla în vechime pentru că numerelor nu le erau
atribuite simboluri specifice ci litere obişnuite din alfabet.
Din cauza acestei menţiuni făcute de sfântul Ioan s-au făcut multe încercări de a se forţa
legarea diferitelor nume de numărul 666, unii chiar făcând o obsesie din aceasta. Pentru creştinii
ortodocşi însă nu este deloc important şi este chiar pierdere de timp să încerci să cauţi aşa ceva. Este
suficient să ştii că numărul 666 este acolo deşi, cum am demonstrat mai sus, nici aceasta nu este
absolut necesar. Era suficient doar să se identifice o Fiară cu putere planetară care impune un sistem
social-politic anticreştinesc. Creştinii adevăraţi nu aveau nevoie nici să cunoască dacă Fiara
respectivă are putere peste toată seminţia şi neamul. Era suficient ca statul respectiv unde trăiesc
creştinii să impună legi anticreştineşti pentru ca creştinii să nu se mai supună-închine lui şi
nicidecum să existe un semn aplicat pe mâna dreaptă sau pe frunte şi care să conţină numărul 666.
Aşa cum au făcut creştinii adevăraţi în Rusia după instaurarea statului sovietic. 90 Aceste numere
sunt menţionate în Cartea Apocalipsei numai pentru cei care nu cred în Dumnezeu pentru a le da şi
lor o ultimă şansă. Dar pe care aşa cum o descrie profeţia, din nefericire, nu o vor voi să o
folosească deşi o vor recunoaşte, vor fi conştienţi de existenţa prorociei, dar după ce se vor întâmpla
toate acestea. (Cartea Apocalipsei, Cap. XIII, 8) Acest nume oricum se va revela singur la vremea
potrivită pentru a da, dacă mai este nevoie, celor care nu cred o confirmare a celor scrise în Cartea
Apocalipsei.
Am văzut deci că există Fiara, închinarea, icoana şi semnul supunerii faţă de ea. Acum a mai
rămas de lămurit o singură problemă: unde este Antihristul, „omul nelegiuirii, fiul pierzării“
(Epistola a doua către Tesaloniceni, cap. II, 3) în această ecuaţie?
Aşa cum am demonstrat suficient în capitolele anterioare, Antihristul nu este altul decât
prorocul mincinos. (Cartea Apocalipsei, cap. XIX, 20) Am văzut că acesta nu va veni decât după ce
s-au făcut toate. Adică în ordine cronologică: închinarea-supunerea către prima Fiară, facerea
icoanei şi ultima luarea semnului. Atunci va face şi „minuni“ care să amăgească pe cei care au luat
deja semnul supunerii-închinării.
Deci acum întrebarea este: ce poate să mai aducă venirea Antihristului acela încât să piardă
şi mai mult pe oameni? Care este rolul său? Să zicem că el va apare pe aceste „icoane“ vorbitoare şi
va cere oamenilor ca să se închine lui ca unui dumnezeu. Iarăşi va fi aceeaşi problemă. Pentru că
oamenii se pot închina imediat de frică şi după aceea să se pocăiască şi să se mântuiască. Iată că
iarăşi nu va fi vorba de o închinare de genul celei menţionate de cei care susţin închinarea fizică,
facerea de metanii. Nu se poate obţine nici prin această apariţie acea damnare ireversibilă prorocită
de Cartea Apocalipsei în cazul celor care se închină-supun Fiarei şi-i iau şi semnul ei. Deci nu va
aduce nimic în plus referitor la mântuire sau damnare. Ar fi ca şi semnătura pe un contract căruia i-
ai îndeplinit deja clauzele în totalitate. În schimb este mai plauzibil şi logic să spunem că venirea şi
apariţia acestui Antihrist pe ecranele Fiarei o să fie ca o verificare a efectelor supunerii la modul de
viaţă păcătos impus de Fiară şi al efectului tehnologiei icoanei şi semnului. Pentru că apariţia
Antihristului se va face pentru întărirea şi omogenizarea definitivă a religiilor de pe pământ în cea
finală, unică, cea propovăduită de şarpe lui Adam şi Eva în rai: „mâncaţi din pomul binelui şi al
răului şi veţi fi ca dumnezeu“.
Oricum Antihristul nu va putea apărea dacă nu va avea suportul şi condiţiile necesare.
Acestea se vor obţine mai întâi prin crearea unui om nou. Acest om va avea o structura morală mult
slăbită sau chiar anihilată de modul de trai zilnic grevat profund de păcat, de intervenţia directă a
tehnologiei asupra naturii sale 91 şi din cauza tehnologiei icoanei şi semnului. De asemenea acest om

90 Vedeţi mai pe larg la capitolul XII în continuarea acestei scrieri.

91 Adică a modificărilor genetice şi organice provocate de vaccinuri, intervenţie medicală directă asupra genomului,
dietă, asaltul chimico-toxic al mediului asupra trupului, asaltul electromagnetic, etc.

80
nou va avea şi o structură trupească diferită oarecum de cea a omului natural ca efect al influenţelor
de tot felul. Adică în general omenirea va fi mai bolnavă şi mai bolnăvicioasă decât a fost vreodată
în toată istoria planetei. Pe acest fond va veni Antihristul, prorocul mincinos, care va putea să înşele
pe oamenii pregătiţi în acest fel pentru venirea lui prin închinare-supunere, luarea semnului şi
efectele lor. Şi este evident că altfel nu poate fi şi din faptul că Antihristul nu poate ca să facă
„minuni şi semne“ la scară planetară fără aportul tehnologiei. Pentru că fără infrastructura necesară
funcţionării „icoanei“ Fiarei şi semnului ei, numai cu ajutorul demonilor, nu ar avea cum să facă
aceste semne pe toată planeta. Ar fi suficient ca numai câţiva creştini, fără să mai menţionez pe
preoţi, să facă o rugăciune şi toate aceste „minuni“ ar dispărea imediat. 92 Şi apoi se mai pune şi
întrebarea: cum va verifica Antihristul sinceritatea celor „convertiţi“ fără tehnologia icoanei şi a
semnului, a infrastructurii aferente? Că doar nu este Dumnezeu!
Deci, în concluzie, nu se poate altfel.
Că aşa va fi o demonstrează şi promisiunile unor „clerici“ şi „evanghelişti“ ai Fiarei care
mai fac declaraţii publice. Aici trebuiesc cercetate declaraţiile lui David Spangler, mare
personalitate new-age-istă, fost co-director la Findhorn Foundation, lider la „Planetary Initiave for
the World We Choose“ care în cartea sa „Reflection on the Christ“, apărută în 1978, vorbeşte de o
iniţiere luciferică necesară intrării în Noua Eră (New Age). La fel şi Benjamin Creme 93 vorbeşte
despre „ziua declaraţiei“ pe site-ul său: http://www.shareinternational.org/index.htm. În plus
Benjamin Creme mai spune că bisericile creştine „revitalizate“ - ecumeniste?! - şi lojile masonice
vor fi folosite pentru scopul de a da această iniţiere în Noua Eră. De altfel toată mişcarea-religia
New Age (Noua Eră) este centrată pe această „mass planetary initiation“ (iniţiere planetară
generală). Aceasta o confirmă şi Cartea Apocalipsei, Cap. III, 10, când vorbeşte despre un ceas al
încercării care va veni peste toţi cei ce locuiesc pe pământ. Poate că atunci cei care nu vor
corespunde, care nu vor demonstra convertirea la noua religie, sinceră şi verificabilă prin tehnologia
icoanei şi semnului, vor fi ucişi instantaneu şi nu ca acum când aceasta se face indirect prin
imposibilitatea cumpărării, vânzării şi alte mijloace specifice sistemului represiv. Aceste mijloace
de ucidere există deja şi se numesc arme cu energie directă: U.S. Patent 7629918 B2. Dar toate
acestea nu ne interesează acum pe noi, creştinii ortodocşi.
Acum după ce am analizat pasajul din Cartea Apocalipsei care este atât de disputat, să
revenim şi în lumina celor descrise mai înainte să tragem concluziile necesare şi să vedem ce spun
bine şi ce greşesc cei din taberele pe care le-am enumerat mai sus.
Cei din prima tabără, zeloţii, cei care spun că actele cu cip electronic simplu sau biometric
sunt precursorul semnului Fiarei greşesc, pentru că orice fel de acte de identitate, indiferent dacă
sunt sau nu cu cip electronic, sunt semnul Fiarei pentru că prin ele se manifestă tehnic, practic
supunerea oamenilor faţă de Fiară. Acest semn există acum împreună cu modul de viaţă lipsit de
dragoste de oameni impus de aceeaşi Fiară celor care se supun-închină ei. De aceea argumentul că
ar fi sau nu ar fi în mod fizic pe mâna dreaptă sau pe frunte este absolut irelevant fiindcă supunerea-
închinarea faţă de Fiară se face în orice moment, încă de la apariţia acesteia şi este păcătoasă de la
început fără prezenţa vreunui semn pe mână sau pe frunte. Aceasta se întâmplă din cauza acceptării
şi a modului de viaţă impus de societatea condusă de Fiară. Închinarea-supunerea nu devine
păcătoasă doar dacă primim ceva pe mâna dreaptă sau pe frunte. Deci cei ce spun că nu este acum
semnul Fiarei pentru că, iată, nu este nici un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte nu ştiu ce spun sau
şi mai rău, au o gândire superstiţioasă, eretică. Dar, fiindcă este doar o etapă tehnologică până se va
ajunge la tipul final al semnului descris în Cartea Apocalipsei se poate afirma însă, corect de data
aceasta, că orice tip de act de identitate emis de Fiară de la preluarea puterii şi până acum este
precursorul tehnologic al semnului Fiarei. Este adevărat şi că trecerea timpului şi apropierea de

92 Am auzit de la cineva demn de încredere, care primea mărturisirea unui fost vrăjitor, acum pocăit, ce povestea ce-i
spusese vrăjitorul: că atunci când cei din bisericile adevăraţilor creştini fac aghiazma mare după calendarul neîndreptat,
toţi vrăjitorii pe care-i cunoştea acesta erau câteva zile ca bolnavi şi nu puteau lucra nimic din cele ale lor! De fapt
acesta a şi fost motivul pentru care s-a pocăit.
93 Un fel de profet înaintemergător al Antihristului. Antihristul este apelat de Benjamin Creme cu numele de Lordul
Maitreya după numele „mântuitorului“ din religiile Asiei îndepărtate.

81
această formă tehnologică finală de identificare este corelaţională cu mărirea păcatului şi face ca şi
viaţa de zi cu zi a oamenilor de sub stăpânirea Fiarei să devină din ce în ce mai păcătoasă. Această
evoluţie oarecum lentă a făcut şi mai grea identificarea Fiarei pentru că i-a obişnuit pe oameni cu
păcatele „mici“ şi colective pregătind astfel terenul pentru păcate mai „mari“.
De asemenea prin afirmaţia greşită pe care o face această tabără a zeloţilor, precum că cei
care poartă, iau şi folosesc acest semn îşi pierd harul de la Botez, se fac pe ei însăşi şi pe cei care le
urmează lor eretici dietişti. Eretici dietişti sunt toţi cei care afirmă că sunt doi dumnezei. În cazul
acesta dumnezeu şi cipul şi asta se întâmplă sigur din cauză că nu cunosc bine credinţa ortodoxă.
Eretici dietişti sunt şi cei din cealaltă tabără care spun că semnul Fiarei este ceva spiritual şi
metaforic pentru că această afirmaţie face ca acţiunea semnului să fie egală, dar de semn contrar, cu
efectul peceţii mântuitoare pe care o pune Dumnezeu în fiinţa omului. Pentru că, spun ei, semnul nu
poate fi material fiindcă altfel luarea semnului menţionat în Cartea Apocalipsa nu ar condamna pe
om la pedeapsa eternă. (Cartea Apocalipsa, cap. XIV, 11) Toate acestea dovedesc încă o dată că
dogmele ereticilor papistaşi, (juridice, scolastice, superstiţioase) au intrat adânc în conştiinţa
poporului creştin ortodox. Harul de la Botez nu poate fi şters de nimeni şi prin nicio tehnologie
omenească sau îngerească pentru că prin Botez omul se naşte din nou, natura lui este refăcută la
starea cea dintâi, adamică, când omul s-a născut „din Duh“ şi nu din plăcere şi voinţă omenească
cum se întâmplă după căderea lui Adam. De aceea se botează şi copiii cei mici care nu pot face
alegeri bazate pe raţiune. Cum poate ceva aplicat pe trup de către cineva, fie om sau înger, să-l
întoarcă pe copil din nou la starea în care era în pântecele mamei înainte de botez? Cum poate o
putere omenească sau îngerească să fie de o putere egală sau mai mare cu puterea lui Dumnezeu
încât să facă din ceea ce a creat Dumnezeu, ceva ca şi cum nu ar fi creat de Dumnezeu?
La fel şi în cazul celor care spun că semnul este spiritual. Cum poate ceva material, oricât de
spiritual ar părea el, să facă ceva care să fie egal cu acţiunea de îndumnezeire pe care o are harul lui
Dumnezeu, dar cu efect opus? Ar însemna că răul există şi are ipostas, deci sunt doi dumnezei, unul
bun şi unul rău.
De asemenea cei din prima tabără, zeloţii, mai spun că semnul-actele cu cip electronic
biometric reduc libertatea omului. Această declaraţie este în contradicţie evidentă cu toate
Scripturile Sfinte şi toate dogmele şi îşi are cauza în modul greşit de înţelegere al libertăţii naturii
omeneşti. Adică ea, libertatea, este înţeleasă trupeşte, material. Acest mod de înţelegere este propriu
necredincioşilor şi este promovat şi impus de către şcoală şi societate în general, lucru ce a dus la
întipărirea lui în subconştientul tuturor. Liber cu adevărat nu este cineva care nu are restricţionată
libertatea de mişcare, de exprimare, etc. ci cel care nu este rob păcatului, este rob perfect al lui
Dumnezeu şi nu se teme de nimic, nici chiar de moarte. (Epistola către Romani a sf. apostol Pavel,
cap VIII, 35) Deci, conform Sfintelor Scripturi, omul este liber dacă are mintea liberă de păcate,
robită numai de Dumnezeu, îndumnezeită. Este însă rob, sclav şi lipsit de libertate, dacă mintea şi-o
lasă voit acaparată şi robită de păcate şi de frica de moarte chiar dacă se poate duce oriunde şi face
orice. Şi în ultimul rând dacă mintea nu poate face nimic din voinţă proprie, fie că este rău, fie că
este bine, atunci omul este mort, ad litteram. 94
Totuşi, în final, acţiunea partidei zelotiste de a nu accepta actele de identitate cu cip
electronic sau biometric din orice motive, deşi nu este izvorâtă din raţiuni bune, va avea totuşi un
efect bun asupra lor personal şi urmează intenţiei cu care Dumnezeu a inspirat pe sf. Ioan Teologul
să scrie Cartea Apocalipsei. Fiindcă Dumnezeu voind ca toţi oamenii să se mântuiască a insuflat o
vedenie sfântului Ioan Teologul într-o formă de avertizare ce poate fi înţeleasă chiar şi de cei cu o
înţelegere superstiţioasă a credinţei. Aceasta s-a făcut deoarece Dumnezeu, fiind atoatevăzător, a
văzut şi că la sfârşitul vremurilor va fi o demisie totală a ierarhiei bisericeşti de la datoria ei de a
călăuzi poporul lui Dumnezeu. Astfel că şi cei superstiţioşi care nu vor primi „însemnarea“, din
orice motive, vor avea şi ei şansa lor la mântuire, fiindcă efectele neprimirii acestor forme de
identificare vor fi complet ascetice şi din asceză se nasc multe lucruri bune, virtuţi, chiar şi fără voia
omului. Deoarece cine se teme de Dumnezeu chiar şi din superstiţie mai poate fi îndreptat şi are
bune nădejdi la Dumnezeu, fiindcă din cauza neprimirii acestor acte vor veni peste omul acela

94 Vedeţi la sf. Maxim Mărturisitorul tratatele despre voinţe.

82
încercări fără de voie care îl vor maturiza şi ridica în virtute dacă îşi păstrează credinţa în
Dumnezeu.
Din păcate această formă de abordare superstiţioasă în tratarea semnului Fiarei de către unii
creştini nu va avea un efect bun în exteriorul lumii creştine sau chiar şi printre creştini. Chiar este
posibil să aibă un efect contrar intenţiei lui Dumnezeu. De aceea cei care au o concepţie
superstiţioasă despre semn trebuie să se abţină de a face misiune pe cont propriu printre ceilalţi
oameni lăsându-i pe alţii mai învăţaţi şi virtuoşi să facă aceasta. Pentru că este absolut necesar să se
organizeze lupta împotriva acestui semn chiar şi în rândul necredincioşilor. Deoarece şi cei care nu
cred în Dumnezeu vor lupta ei înşişi împotriva acestui semn pentru că toată această tehnologie îi va
împiedica şi pe ei să facă tot ce vor. Le va limita aşa zisa libertate aşa cum o înţeleg ei. De aceea
creştinii trebuie să se alieze şi cu acest fel de oameni în acţiunile lor comune împotriva Fiarei, dar
trebuie să evite această concepţie superstiţioasă despre semn în fundamentarea acţiunii comune ca
să le poată obţine ajutorul.
Acum să analizăm declaraţiile şi faptele celei de-a doua tabere, a celor ce spun că nu sunt
actele cu cip-uri electronice semnul Fiarei. Cei din a doua tabără, ierarhii şi cei care îi urmează în
acest scop, au sesizat corect că nu există nimic în afara omului care să-l poată introduce în iad cu
forţa. (Sf. Evanghelie, Marcu, cap. VII, 15) Dar s-au oprit aici şi astfel au făcut o greşeală majoră
pentru că orice lucru nu poate exista abstract, în afara contextului istoric, uman, etc. Şi bomba
atomică este bună pentru că, scoasă din contextul istoric, tratată abstract, teoretic, nu este altceva
decât o formă a creaţiei lui Dumnezeu şi care nu poate fi decât bună. Dar construirea, deţinerea şi
existenţa bombei atomice în lumea reală nu poate fi decât rea şi nu are alte consecinţe decât cele
rele. Şi aceasta se întâmplă fără vreo legătură cu nivelul de virtute şi raţionalitate al persoanelor care
o deţin. Pentru că întotdeauna vor fi şi oameni care vor alege iraţionalitatea şi viciul. Şi nimeni nu-i
va putea opri pe aceştia să vrea să-şi construiască şi ei propriile lor bombe atomice ca să se apere de
ceilalţi, de cei virtuoşi. Odată construite aceste bombe atomice de către ambele tabere, ale
virtuoşilor şi ale păcătoşilor, este doar o problemă de timp până la momentul când cineva iraţional
va lansa, din cauza fricii iraţionale, prima bombă.
Prin această abordare greşită ierarhii şi clericii din a doua tabără au ajuns chiar, în final, să
nege Sfintele Scripturi şi chiar credinţa ortodoxă. Tot prin acceptarea acestei teorii, a semnului
spiritualist, cei din această tabără a neutralităţii faţă de actele Fiarei, au ajuns, în goana lor după
auto-justificare, să spună că cei care nu primesc aceste forme de identificare din motive
superstiţioase nu se vor mai putea mântui! În schimb se vor mântui ei primindu-le! Din nefericire
această atitudine a lor, fiindcă sunt ierarhi şi reprezintă biserica, are un impact uriaş asupra
societăţii, a celor care le urmează şi chiar asupra acelora care nu cred ca ortodocşii sau nu cred în
Dumnezeu.
Din atitudinea primelor două tabere mai putem să tragem încă o concluzie. Cele două tabere,
ierarhii şi zeloţii, sunt complet separate şi nu au nicio comunicare între ele. De parcă ar aparţine
altor entităţi şi nu ar fi din aceeaşi biserică. Dacă partida ierarhilor ar fi avut întâlniri şi dezbateri pe
tema zilei cu zeloţii s-ar fi putut influenţa reciproc şi alta ar fi fost atitudinea lor. Chiar ar fi fost
imperios necesară întrunirea unui Sinod Ecumenic pentru dezbaterea acestor teme. Cu părere de rău
trebuie să constat că mai există totuşi o posibilitate. Ţinând cont şi de atitudinea de distanţare
condescendentă a acestor ierarhi faţă de poporul de rând şi lipsa evidentă a oricărei manifestări de
dragoste adevărată, există posibilitatea foarte reală ca marea, covârşitoarea majoritate a ierarhiei,
dacă nu chiar toţi, să fie numită şi crescută de însăşi Fiara şi atunci totul se explică mai uşor.
Această afirmaţie nu poate fi demonstrată decât conjunctural pentru că există foarte, foarte puţine
cazuri de ierarhi care sunt dovediţi clar ca aparţinând instituţiilor şi organizaţiilor Fiarei şi care,
iarăşi este caracteristic, nu au suferit nimic din cauza aceasta. Deşi există atâtea canoane care obligă
la caterisirea lor nu mai există cei care să le observe şi să le aplice. Dar statistic vorbind acţiunile
ierarhiei şi clericilor din ultima sută de ani sunt din ce în ce mai rele şi caracterizează un număr din
ce în ce mai mare dintre ei, ca să nu spun pe toţi. Şi starea de necunoaştere a dogmelor şi credinţei
de către poporul creştin este un efect evident al demisiei ierarhiei bisericeşti de la misiunea sa
pastorală. Această atitudine a ierarhiei bisericeşti faţă de această problemă a zilei a avut, are şi va

83
avea un efect devastator nu numai asupra lor şi a celor care le urmează, dar şi asupra societăţii
umane în general, pe toată planeta. Iar despre a treia tabără nu vom spune nimic deocamdată pentru
că vor avea timp cei care o compun să tragă concluzia necesară din cele ce le vom scrie mai departe.
Acum am lăsat la urmă o problemă foarte importantă şi foarte subtilă. Toată demonstraţia
anterioară poate fi desfiinţată de către oricine şi foarte uşor! Oricine poate spune: ce dacă am luat
actele de identitate ale Fiarei şi m-am „închinat“ ei, ce dacă îi folosesc banii şi ajut la construirea
noii societăţi mondiale? Ce dacă îmi dau copiii la şcoli oficiale unde aceştia sunt prostiţi, smintiţi,
stricaţi, depravaţi şi făcuţi „oameni noi“ ai naţiunii mondiale? Ce dacă mai cumpăr lucruri care sunt
dăunătoare sănătăţii oamenilor şi astfel îi menţin în funcţiune şi-i încurajez pe cei care le vând să le
producă în continuare? Şi chiar dacă mai mint şi mai înşel câteodată pe unde lucrez ca să-mi câştig
existenţa, ce, a murit cineva din cauza asta? Dar uită-te frate şi la partea cea bună! Nu vezi că din
banii câştigaţi aşa fac şi milostenii, ajut la construirea de biserici şi mănăstiri, fac şi alte fapte
„bune“? Şi, vezi frate că eşti în înşelare, pentru că oricând pot lăsa toate acestea pentru că atât eu cât
şi copiii mei ne putem pocăi oricând, căci nu există păcat care să nu poată fi iertat de Dumnezeu.
Da, toate acestea le-am auzit deja de multe ori şi probabil că le voi mai auzi cât timp voi mai
avea conversaţii cu oameni de genul acesta. Dar nu este aşa! Deşi am mai vorbit în acest mesaj
despre aceasta voi mai face iarăşi apel la răbdarea dumneavoastră şi am să intru în detalii.
Îndumnezeirea omului, cum am spus, nu se poate face prin nicio tehnologie omenească.
Mântuirea nu este o contabilitate unde dacă ai mai multe câştiguri (fapte bune) decât pierderi (fapte
rele) ieşi cu profit, eşti câştigător, te mântuieşti. Pentru a se îndumnezei omul trebuie să se asemene
într-un fel şi prin faptele sale lui Dumnezeu. 95 Şi Dumnezeu nu greşeşte niciodată. Astfel el, omul,
nu poate decât să aibă dragoste pentru toţi oamenii la fel 96 dacă vrea să se mântuiască. Deci nu
poate ca pe un unul să-l iubească mai puţin şi pe altul mai mult, sau Doamne fereşte, pe un altul să-l
urască. De asemenea să nu caute la trup în niciun fel păcătos atunci când împlineşte necesităţile
acestuia. Marea majoritate a creştinilor nu înţelege nici măcar faptul banal că păcătuieşte şi atunci
când are mai multe haine şi mai scumpe decât îi trebuie ca să se apere de frig, de soare, etc. Sau
când se îmbracă gândindu-se şi ţinând cont de felul cum îl privesc alţii, sau ţinând cont de mode. La
fel creştinul nu trebuie să se asocieze cu nimeni la nicio activitate care încalcă legile dragostei sau
are un caracter păcătos, sau văzând că se face aşa ceva să se prefacă că nu vede, să tacă. Şi tot
timpul creştinul trebuie să lupte cu orice gând care este păcătos pentru a se putea face părtaş
Tainelor Bisericii. Numai după aceea, când va împlini toate acestea, va veni Dumnezeu şi se va
arăta lui. 97 Iar arătarea, îndumnezeirea, va avea loc în momentul când s-au împlinit toate poruncile
şi nu după ce vom muri. 98 Şi mai este ceva, un lucru pe care, iarăşi, foarte mulţi creştini din ziua de
azi nu-l mai înţeleg. Acesta este faptul că păcatele lucrate mai mult timp lasă nişte urme în om care
nu pot fi şterse de pe o zi pe alta.
Pentru o înţelegere mai uşoară a acestui lucru voi apela la a descrie ce se întâmplă în cazul
păcatului lăcomiei pântecelui. A mânca şi a bea apă este o necesitate pentru oricine este om şi
trăieşte cu trupul în lumea aceasta. Dar nu toate cele care se pot mânca sunt bune, sănătoase,
hrănitoare şi nici pregătite în orice fel, pentru că sunt alimente care nu se pot mânca fără a fi gătite
pe când altele prin gătire sunt depreciate. Adică sistemul digestiv omenesc nu le poate prelucra,
digera sau sunt nocive. De asemenea cantitatea de alimente ingerate trebuie să asigure energia
necesară trupului pentru ca omul să poată lucra şi menţine temperatura trupului atunci când este
frig. Tot aşa aceste alimente trebuie să conţină şi nutrimenţii absolut necesari pentru menţinerea
sănătăţii şi funcţionalităţii trupului. 99 Deci pentru a nu cădea în lăcomie omul trebuie să nu caute
plăcerea, ci necesitatea. Astfel creştinul va evita să gătească în vreun fel alimentele care se pot
mânca crude. Trebuie să ştiţi că aceste alimente ce pot fi mâncate neprelucrate, în stare naturală sunt

95 „Fiţi voi, dar, desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este“. Sfânta evanghelie de la Matei, Cap. V, 48.
96 „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul cum v-am iubit Eu.“ Sf. Evanghelie după Ioan, Cap. XV, 12
97 Sf. Evanghelie după Ioan, cap. XIV, 21: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel
ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.“
98 Vedeţi demonstraţia despre aceasta, pe înţelesul tuturor, la Sf. Simeon Noul Teolog, Filocalia românească, Vol. VI,
„A cincea cuvântare morală“.
99 Deci cei care fac necesarul de hrană referindu-se la alimente doar cantitativ, apelând doar la calorii, nu ştiu ce spun.

84
foarte multe iar prin procesarea lor termică în scopul de a fi făcute mai gustoase se pierd foarte
mulţi nutrimenţi ceea ce duce inevitabil la anumite boli. Cele care trebuiesc neapărat gătite vor fi
gătite numai prin coacere în coajă, fierbere în suc propriu sau cu puţină apă, lent, la temperaturi
mici, în vase cu capac închis - dar NU în oale sub presiune, cuptor cu microunde, plite cu inducţie,
plite electrice, etc.: numai surse de căldură clasice 100 - şi nu prin alte metode gastronomice care
sporesc intensitatea gustului şi plăcerea care-i urmează (prăjit, grătar, etc.). Din experienţa
personală vă pot spune că aproape că nu am întâlnit creştini sau mănăstiri unde tigaia să nu fie la loc
de cinste. Şi mă pot lăuda că am fost la foarte multe dintre ele. În fiecare bucătărie, fie că este a unui
mirean sau a unei mănăstiri, găseşti şi una sau mai multe cărţi de reţete „călugăreşti“ sau „de post“
şi asta spune multe. La fel omul nu trebuie să caute alimente şi băuturi care nu sunt uşor de procurat
sau care sunt şi scumpe. În zilele noastre, din cauză că toate sunt anapoda, alimentele din circuitul
oficial care sunt simple, curate şi sănătoase sunt şi cele mai scumpe - cele aşa zis organice, bio - pe
când cele chimizate intensiv şi contrafăcute sunt foarte ieftine. 101 În concluzie cei care greşesc sunt
cei care caută să îmbunătăţească gustul alimentelor printr-o supraprelucrare a lor şi prin adăugarea
de ingrediente cât mai exotice, scumpe şi neobişnuite. De asemenea greşesc şi cei care mănâncă
cantităţi mai mari de mâncare decât cele necesare menţinerii trupului.
Care sunt efectele acestor greşeli asupra omului, greşeli care sunt definite în limbaj biblic ca
păcatul lăcomiei pântecelui? Cei care fac acestea nu greşesc ceva juridic, adică nu există o lege pe
care ei o încalcă şi astfel să se îndrepte tot printr-o acţiune juridică, o declaraţie, etc. Cu trupul lor,
cu fiinţa lor, se întâmplă ceva în mod real. Astfel puterile sădite în firea omului sunt abătute de la
scopul şi cauza lor şi timpul trece. Şi cu trecerea timpului şi continuarea acestor obiceiuri în trup se
întâmplă nişte lucruri. Cum am spus mai înainte mintea omului cuprinde trupul şi se exprimă activ
prin trup. Organul minţii este creierul, prin intermediul căruia comandă trupul şi se exprimă prin
gânduri, prin cuvinte, prin trăiri şi sentimente. Prin stimularea mai mult decât este nevoie a
simţurilor în om au loc nişte modificări care se manifestă atât la nivelul trupului cât şi la nivelul
creierului. Unele sunt reversibile, altele sunt definitive. Aceste modificări au şi nişte efecte asupra
minţii, „murdăresc“ mintea. Sau, cum li se mai spune acestora prin scrierile sfinţilor părinţi, cugete
trupeşti. Acestea nu vin de la minte ci de la trup. Dacă se comportă raţional mintea omului luptă cu
aceste cugete trupeşti. Dacă se comportă iraţional, mintea doreşte aceste plăceri ale trupului, aceste
cugete trupeşti, lucrează în simfonie cu ele. Dar dacă aceste cugete trupeşti s-au întărit prea mult
printr-o cultivare a lor îndelungată şi exagerată, mintea nu mai poate şi nici nu mai vrea să lupte cu
ele şi se supune lor, conlucrează cu ele şi chiar începe să le lucreze imaginar. Peste toate acestea se
suprapune şi îmbolnăvirea inevitabilă a trupului ceea ce face totul şi mai dificil. În plus mai este şi
acţiunea demonilor care prin intervenţia lor energetică pot amplifica aceste cugete trupeşti. E drept
că acţiunea lor este foarte limitată, dar este uşurată de demisia minţii de la sarcina ei raţională. Cu
cât această situaţie se prelungeşte în timp, această stimulare a simţurilor duce la modificări din ce în
ce mai mari ale trupului. Modificări care, odată cu creşterea în vârstă, devin ireversibile. Iar la
nivelul minţii se manifestă în cel mai bun caz printr-o stagnare în urcuşul duhovnicesc sau cel mai
des printr-o cădere mai mare în iraţionalitate. Aceasta, căderea în iraţionalitate, se mai numeşte şi
întunecare a minţii. Ea este urmată inevitabil şi de o creştere exponenţială a fricii iraţionale de
moartea fizică. Fiindcă numai virtutea totală, sfinţenia elimină frica de moarte. Pentru a se reveni la
o situaţie în care mintea poate prelua controlul asupra cugetelor trupeşti trebuie mai întâi readus
trupul la o stare în care să nu mai producă cu aşa intensitate cugetele trupeşti încât să poată fi
învinse de mintea raţională. Aceasta presupune şi reducerea modificărilor care au avut loc în trup,
atât cât se mai poate. Lucrul acesta nu se poate face peste noapte şi uneori durează ani de zile.
Pentru o mai uşoară înţelegere am să dau şi un exemplu concret: cineva care mănâncă din
fragedă copilărie numai carne - exagerez un pic pentru demonstraţie din cauză că nu se poate să
trăieşti numai cu carne - atunci când va ajunge la 30 de ani şi se va întâmpla să nu mai găsească

100 Singura sursă de căldură sănătoasă pentru gătit este focul de lemne dacă flacăra şi gazele de ardere nu vin în contact
cu mâncarea. Celelalte sunt mai mult sau mai puţin nocive. Cea mai nocivă sursă de căldură este cuptorul cu microunde.
Mâncarea pregătită în acest mod este sigur cale spre cancer şi alte boli ciudate.
101 De aceea cei foarte săraci sau/şi needucaţi sunt şi cei mai bolnavi.

85
într-o zi carne ci numai iarbă şi frunze de copaci nu va putea să se hrănească cu acestea începând
din acea clipă. În primul rând pentru că sistemul lui digestiv nu poate să prelucreze fizic acest tip de
hrană. În al doilea rând pentru că nu şi-a exersat destul voinţa ca să poată înghiţi o aşa mâncare cu
un gust atât de rău şi atât de diferit faţă de „delicatesele“ cu care a fost obişnuit. Deci dacă vrea să
trăiască şi să nu se sinucidă prin foame omul acesta va trebui să pornească un proces dureros şi
îndelungat de adaptare mâncând în fiecare zi câte puţin din acestea până va ajunge să mănânce
cantitatea necesară de frunze şi iarbă pentru a-şi asigura nevoile zilnice de hrană. Deci nu poate
renunţa la mâncarea de carne dintr-odată. Ci trebuie să o facă treptat. Dacă omul respectiv nu va
avea timpul necesar şi nici motivaţia necesară pentru a-şi mobiliza voinţa, întreg procesul de
adaptare se poate sfârşi printr-un eşec: moartea fizică sau apelarea la păcate pentru obţinerea cărnii.
Că lucrurile se întâmplă astfel cu fiinţa omului o demonstrează şi regulile de canonisire
aflate în uzul Bisericii. Astfel pentru păcatul ereziei este suficient ca omul să conştientizeze greşeala
lui şi imediat este primit în Biserică şi la împărtăşirea cu Sfintele Taine dacă nu are alte păcate,
fiindcă erezia este o greşeală intelectuală, de gândire, de utilizare greşită a raţiunii. Dar pentru
păcatul desfrânării omul este separat de Biserică pentru un timp îndelungat, ani de zile, pentru că nu
poate să lepede imediat cugetul trupesc provocat de păcat din cauza modificărilor fizice ale trupului.
Deci în concluzie este greşit ceea ce spun cei citaţi mai sus că ei vor reuşi să se lepede
imediat de toate păcatele pe care le-am enumerat. Apoi este greşită şi atitudinea însăşi, deoarece
creştinii care fac păcate conştient sunt cei care-L ispitesc pe Dumnezeu şi-L răstignesc a doua oară
pe Domnul nostru Iisus Hristos. (Epistola către evrei a sf. Apostol Pavel, Cap VI, 6) Şi apoi mai este
şi efectul nociv asupra lor înşişi din cauza atitudinii pasive, lipsite de dragoste a creştinilor faţă de
cei care nu cred. Dacă creştinii sunt atât de mândri încât ei sunt convinşi că ei vor reuşi şi se vor
împotrivi Fiarei la momentul potrivit şi nu este necesar să facă nimic împotriva Fiarei, acum când
încă se mai poate, cum rămâne cu faptul că procedând astfel doresc implicit ca şi ceilalţi oameni,
care nu cred şi nu sunt pregătiţi, să fie supuşi la acelaşi examen şi să fie în pericol să-şi piardă
sufletul? Ce fel de dragoste au ei faţă de aceştia? Nici un fel de dragoste! Iar fără dragoste nimic nu
este! 102 Şi mai mult decât atât nici ei nu se pot mântui şi nici nu pot să reziste la această ispită.
Pentru că Dumnezeu stă împotriva celor mândri şi nu-i poate ajuta când vor ei ci după ce se vor
pocăi. Fiindcă mândru, neascultător şi fără evlavie se numeşte cel care nu urmează lui Iisus
Hristos şi sfinţilor Lui totdeauna.
În concluzie, cum am mai spus deja, este greşită această atitudine din cauză că nu se poate
realiza brusc pocăinţa faţă de orice păcat. Adică, mai pe înţelesul tuturor, nu vor putea alege
moartea în locul închinării-supunerii faţă de Fiară dacă nu vor ajunge la o treaptă de virtute în care
să poată face aceasta. Şi a doua oară este greşit şi pentru că Fiara nu va sta degeaba între timp, fără
să facă nimic, aşteptând ca ei să treacă peste această stare şi să se umple de virtute. Chiar acum, în
timp ce vă scriu toate acestea, sunt deja pregătite de către Fiară cele care vor face imposibilă
mântuirea celor care vor primi semnul Fiarei voit sau fără voia lor. În momentul în care Fiara va
cere tuturor să treacă la semnul ei final, din punct de vedere tehnologic, nimeni din cei care nu s-au
pregătit până atunci pentru refuzul acestuia nu o va putea face dintr-o dată, de pe o zi pe alta. Că
acest semn al Fiarei, în ultima sa variantă tehnologică, va face mântuirea oamenilor imposibilă, ba
chiar şi că cei care nu-l vor lua vor fi în primejdie din cauza lui este scris clar în Sfintele Scripturi:
„Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu
va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup (σαρξ - în original), dar
pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.“ (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. XXIV, 21 - 22)
Şi de asemenea:
„Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi
chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui
Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea
sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă
nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.“
(sf. Ioan Evanghelistul, Cartea Apocalipsei, cap. XIV, 9 -11)

102 Epistola întâia către corinteni, cap. XIII - Ah! tot numărul 13.

86
 Din aceste citate se poate vedea că cei care se vor supune-închina Fiarei şi vor lua aceste
semne în trupul lor nu se vor mai putea mântui. Nu va mai exista posibilitatea pocăinţei. Şi asta nu
din cauză că nu vrea Dumnezeu, deoarece nu există un timp în care Dumnezeu să nu vrea să
primească pocăinţa cuiva. Ci din cauza acţiunii icoanei şi semnului, a tehnologiei lor şi a supunerii
la modul de viaţă lipsit de dragoste de oameni impus de Fiară celor ce se închină ei. Adică a
efectului acţiunii de închinare-supunere. Ba mai mult şi aici pe pământ, în viaţa aceasta
pământească, oamenii care vor primi semnul Fiarei vor suferi din cauza lui. Chiar dacă Fiara le
promite acum numai miere şi lapte ca să obţină închinarea-supunerea lor. 103 Acest lucru este descris
ad litteram în Cartea Apocalipsei şi se demonstrează simplu prin faptul că numai aici pe pământ
există succesiunea zilelor şi a nopţilor. După moarte această succesiune nu mai este posibilă pentru
că în rai sau în iad nu există aşa ceva. De asemenea se poate constata din acestea şi că acţiunea
parţială de supunere-închinare fără luarea semnului final este pricinuitoare de pierzanie dar fiindcă
este parţială din această stare se mai poate reveni prin pocăinţă. Numai acţiunea conjugată a
supunerii-închinării şi luării semnului provoacă imposibilitatea revenirii. De aceea închinarea-
supunerea este menţionată în ordine cronologică a faptelor. Nu numai luarea semnului pe frunte sau
pe mâna dreaptă este dăunătoare mântuirii omului!
Deci acum se pune întrebarea: de unde provine imposibilitatea mântuirii, „strâmtorarea“ şi
„chinul“?
Am demonstrat mai sus că un lucru pus pe trupul omului nu cauzează în niciun fel
„condamnarea“ lui definitivă la iad fiindcă nu poate exista ceva egal în putere cu Dumnezeu. Totuşi
există posibilitatea teoretică şi practică ca să oprească, să stopeze strădania omului spre
îndumnezeire aşa cum o face şi moartea fizică şi chiar, în acest caz particular, să-l coboare mai jos
pe scara desăvârşirii dacă nu a ajuns nepătimitor până atunci. Este ca şi cum te-ar omorî spiritual,
nu fizic, adică fără să te facă martir, astfel ca să mai poţi păcătui totuşi cu trupul după această
„moarte“. Fiindcă dacă nu ai folosit timpul vieţii tale pentru a te desăvârşi şi îndumnezei, odată ce
ai murit nu mai există nimic prin care poţi să realizezi lucrul pentru care ai fost creat de Dumnezeu.
Deci moartea naturală, care are loc în mod firesc din cauza bătrâneţii, a bolilor sau în urma unui
accident, opreşte efortul de desăvârşire al omului la treapta la care a ajuns sau mai bine spus la
treapta de cădere în păcat în care este, făcând imposibilă mântuirea în cazul că omul nu a ajuns la
desăvârşirea nepătimitoare. Pentru că după moarte nu se mai pot lucra poruncile dumnezeieşti. În
cazul când omul a obţinut desăvârşirea pe acest pământ, după moarte desăvârşirea continuă pentru
că este dată de comuniunea cu Dumnezeu încă de aici. Dumnezeu fiind infinit, dincolo de infinit, nu
va exista un timp când sfinţii nu vor mai înainta în îndumnezeire. Iar în cazul special când moartea
este provocată de martiraj omul ajunge foarte repede la desăvârşire fiindcă martirajul presupune
asumarea credinţei, mărturisirea şi trăirea mărturisirii prin faptul că omul trebuie să îndure chinurile
morţii trupeşti pentru mărturisire, în mod conştient, prin voinţă. Ori în timpul acestor chinuri, dacă
ele sunt asumate prin voinţă şi credinţă, nimeni nu mai poate păcătui iar după moartea fizică la
fel. 104 Oricum moartea trupească este ultima poruncă pe care trebuie să o îndeplinim fiind
desăvârşirea, împlinirea totală a poruncii „muriţi lumii acesteia“. (Epistola sf. apostol Pavel către
Romani) Ceea ce face ca martirul să împlinească toate poruncile dintr-o dată chiar dacă nu le-a
împlinit deja complet mai înainte. Evident nu toţi mor ca să împlinească această poruncă a virtuţii.
Cei mai mulţi mor ca urmare a morţii transmise de Adam sau înainte de vreme ca urmare a
păcatelor lor. Deci în cazul implantului cu cip electronic coroborat şi cu sistemul de computere

103 Acesta este planul Fiarei ca oamenii care se supun ei să sufere tot timpul. Fie fizic prin lipsa celor necesare traiului
sau-şi psihic prin torturi create artificial cu droguri sau impulsuri electromagnetice. Şi numai celor care se supun şi
lucrează sincer şi din toată inima ce vor stăpânii să li se administreze rareori drept recompensă anumite stimulente
psihice plăcute, de natură electromagnetică sau chimică. Vedeţi şi studiul: „Report from Iron Mountain: On the
Possibility and desirability of peace“, The Dial Press Inc., New York, 1967. Acesta a fost „scurs“ către public chiar de
către unul dintre oamenii de ştiinţă care a participat la crearea acestui document. Deci şi cei care se supun stăpânirii
Fiarei şi nu le pasă că-şi vor pierde sufletul pentru că vor măcar să trăiască „bine“ în această viaţă şi cred în aceste
promisiuni mincinoase ale Fiarei şi lacheilor ei greşesc amarnic şi vor suferi şi ei foarte mult din această cauză.
104 Vedeţi şi sf. Ioan Damaschin în cartea sa „Despre credinţa ortodoxă - Dogmatica“ unde vorbeşte despre felurile
botezului, cap. „Despre credinţă şi botez“.

87
pentru tehnologia icoanei şi semnului Fiarei, acţiunea concertată a acestora asupra omului se va
putea asemăna cu moartea fizică în ceea ce priveşte stoparea urcuşului către desăvârşire. Aceasta nu
va fi egală cu lipsirea de libertate, cea care este asociată numai de trup, fiindcă cel care nu este
desăvârşit nu este oricum nici liber cu adevărat. Căci dacă nu ai mintea liberă nici nu mai eşti viu, ci
„mort“ indiferent că este din cauza păcatului 105 sau din cauza tehnologiei semnului. Dar, diferit de
moartea fizică, această moarte spirituală înainte de moartea fizică va permite, va forţa căderea şi
mai mare în păcat a trupului celor care nu s-au desăvârşit. De aceea s-a şi spus de către sfântul
evanghelist Ioan că nu se va mai mântui niciun trup - adică nu va mai fi posibilă îndumnezeirea
omului. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. XXIV, 21 - 22)
Cum se va putea face aceasta în mod practic?
După cum am văzut mai sus cel mai uşor ar putea fi realizată această moarte spirituală
înainte de maortea fizică prin supraexcitarea artificială a simţurilor trupeşti din exteriorul şi din
interiorul trupului. În mod natural excitarea simţurilor trupeşti din exterior se face prin organele de
simţ (văz, auz, gust, contact) sau prin acţiunea energetică a demonilor asupra acestora. Cum am mai
spus toate acestea pot fi învinse de voinţa omului şi de harul lui Dumnezeu.
Dar dacă se acţionează direct asupra creierului şi nervilor prin ocolirea căii naturale a
simţurilor? Pentru că în final efectul stimulilor exteriori ajunge oricum la creier indiferent dacă
provine din simţuri sau prin acţiune directă asupra acestuia. Pentru că orice stimul exterior ajunge în
minte prin intermediul reacţiei nervilor asupra creierului. Nu este decât o simplă reacţie bio-electro-
chimică-energetică. Dacă se aplică creierului un stimul electromagnetic sau chiar numai unul
chimic, vom obţine aceeaşi reacţie ca şi atunci când primim acelaşi stimul pe cale naturală. Doar că
acum prin această procedură artificială se poate continua cu stimulul tot timpul, neîncetat şi
progresiv în intensitate, atât timp cât instrumentul cu care facem aceasta funcţionează. Şi omul nu
poate face nimic împotrivă. În schimb întunecarea, murdărirea minţii raţionale, modificarea trupului
ca şi cum ar lucra păcatul continuă şi progresează neîncetat până la moarte. Este într-adevăr o
moarte înainte de moartea fizică dar diferită de ea căci trupul rămâne în viaţă.
Întrebarea care se pune acum este: există, este posibil să apară o asemenea tehnologie?
Înainte de a răspunde la această întrebare să mai analizăm încă o dată modul cum participă
trupul la procesul de îndumnezeire al omului. Pentru că toate ereziile aceasta susţin: posibilitatea
mântuirii fără ca şi trupul să fie îndumnezeit. Numai credinţa ortodoxă susţine mântuirea integrală a
omului.
Cum am mai spus deja mintea este atrasă la gândurile rele de simţurile trupului, de stimulii
care acţionează asupra simţurilor. Cu cât stimulii sunt mai îndelungaţi cu atât se modifică trupul
pentru a se adapta la noua situaţie care are ca efect final „tocirea“ acestor simţuri. Adică reducerea
posibilităţii de a mai simţi efectul stimulilor cu aceeaşi intensitate şi uneori chiar deloc, şi odată cu
trecerea timpului transformarea lor din plăcere în durere. De asemenea cu trecerea timpului apare şi
îmbătrânirea trupului care are cam acelaşi efect de reducere a sensibilităţii simţurilor chiar dacă
acestea nu au fost folosite excesiv, peste necesităţile naturale. Adică în mod păcătos. Dacă mintea
nu conlucrează cu stimulii exteriori reducerea sensibilităţii are loc mai rapid. Dacă mintea
conlucrează şi doreşte plăcerea provocată de stimulii exteriori tot se reduce sensibilitatea simţurilor,
dar mintea supune mai greu trupul voinţei sale şi timpul necesar obţinerii reducerii sensibilităţii
simţurilor la nivelul natural şi firesc va fi mai lung. Acest mecanism face posibilă lupta cu păcatul
în orice circumstanţă în afară de moartea trupului. Evident un om aflat permanent sub stimuli
externi cu intensităţi ce depăşesc realizarea necesităţilor vitale va înainta mai greu spre desăvârşire
şi va dobândi târziu, foarte târziu nepătimirea şi doar cu un efort uriaş de voinţă. Iar dacă omul se
află din copilărie sub acţiunea stimulilor excesivi, la vârsta când discernământul lui este redus, va fi
foarte greu pentru el să supună trupul minţii, dar nu imposibil. Deci este logic să presupunem că
numai cu ajutorul stimulilor excesivi provocaţi artificial prin acţiunea fizică externă şi directă
asupra sistemului nervos se poate continua până la sfârşitul vieţii omului producerea de gânduri şi
stări mentale păcătoase prin trup împotriva voinţei omului.
Deci până la urmă bătălia este pentru câştigarea minţii omului.

105 Sf. Evanghelie de la Matei, cap. VIII, 22. şi Epistola sf. Apostol Pavel către efeseni, cap. II, 1.

88
 Acest război pentru cucerirea minţii omului îşi are începutul în rai când Eva a fost înşelată
de diavol. După cădere diavolii au continuat războiul până în zilele noastre, dar din cauza
posibilităţilor lor limitate mulţi oameni au învins. Tot din cauza acestor posibilităţi limitate diavolii
au trebuit totdeauna să apeleze la ajutorul oamenilor pentru a pierde pe alţi oameni. Desigur această
alianţă s-a făcut cu oricine a vrut să conlucreze cu diavolul la scopurile rele ale acestuia, de la
simplii indivizi până la guvernanţi. Dar aliaţii cei mai de nădejde ai demonilor au fost guvernanţii
cei răi şi slugile acestora care fiind tot timpul temători de a-şi pierde puterea asupra celor mulţi au
căutat ajutor în altă parte decât la Dumnezeu. Şi astfel în toate timpurile a existat o alianţă între
conducătorii răi şi demoni al cărei rezultat mulţumea pe toţi cei care erau de partea răului. Astfel
conducătorii răi primeau puterea pe care o iubeau atât de mult şi demonii reuşeau să oprească pe
oameni de la mântuire. Fiindcă obţinerea puterii într-un stat şi menţinerea ei fără Biserică şi credinţă
adevărată nu se poate face decât prin abaterea oamenilor de la virtute sau prin controlul direct al
minţii fiecăruia.
Controlul minţii oamenilor s-a făcut până în vremurile moderne prin minciună, înşelare şi
forţă. Cu trecerea timpului minciuna şi înşelarea au devenit din ce în ce mai elaborate, sofisticate şi
impuse ca adevăr oamenilor de la vârste din ce în ce mai mici prin impunerea învăţământului
centralizat şi unic, manipularea ştiinţei, mediilor de informare, etc. Dar pentru că minciuna şi
înşelăciunea impuse în societate ca amod de viaţă şi modificare a percepţei realităţii nu a reuşit să
producă rezultatul scontat la nivelul tuturor indivizilor, atunci guvernanţii au început să caute
metode şi mijloace mai sofisticate prin care să se modifice chiar omul în natura sa. Adică să-l
micşoreze în aşa fel, să-l animalizeze şi să-l modifice, încât individul să nu mai poată nici măcar să
se gândească să lupte cu stăpânirea, cu guvernul şi cu păcatul. Această acţiune se numeşte în limbaj
filosofic alchimie şi este principiul de astăzi al ştiinţei. De fapt aşa zisa ştiinţă de astăzi a luat
naştere o dată cu apariţia alchimiei.
Deci primele încercări de modificare fizică a omului au fost cele ce s-au folosit de
introducerea substanţelor chimice nocive în organismul acestuia şi hrănirea cu alimente sărăcite de
nutrimenţi care să împiedice dezvoltarea lui intelectuală. Pe urmă, odată cu dezvoltarea tehnologiei,
s-a apelat la mijloacele electronice de influenţare a creierului. Acestea au evoluat rapid de la
mijloacele indirecte, radio şi televiziune, până în ziua de azi când există mijloace prin care se poate
acţiona direct asupra creierului.
Unde suntem astăzi?
Pentru a se realiza controlul minţii prin înşelare, îndobitocire şi pervertire morală s-a reuşit
impunerea învăţământului unitar şi centralizat pe întreg pământul cu scopul de a se obţine aceste
obiective. Rezultatul pe plan moral al acestei „educaţii“ este de-a dreptul uluitor. La fel şi
răspândirea ei la aproape toate popoarele. Deşi sunt ţări care au fost evitate de către unele efecte ale
acestui tip de educaţie acestea sunt numai din zone cu tradiţie diferită de cea creştină şi care prin
natura religiei lor au obţinut deja omul „nou“, lipsit de dragoste de oameni şi nemilos ca o fiară doar
pe calea credinţei. Numai în zonele cu moşteniri creştine această educaţie a reuşit perfect fără apelul
la o anumită îndoctrinare cu caracter religios. Şi nici nu se putea altfel pentru că diavolului îi este
indiferentă modalitatea prin care omul nu se mântuieşte. De aceea el preferă erezia şi păgânismul
pentru că sunt mult mai sigure pentru pierderea omului decât depravarea sexuală. Pentru că din
depravare sexuală poţi să-ţi revii pe cale naturală odată cu vârsta, fiindcă cedează trupul şi se
îmbolnăveşte. Dar din erezie şi păgânism mult, mult mai dificil. Din cauză că în acestea sunt incluse
mascat sau pe faţă şi depravarea sexuală, etc.
Ca să facem un bilanţ sumar putem spune că rezultatul obţinut pe plan etic prin educaţie
şcolară în zilele noastre comparativ cu starea morală a oamenilor din urmă cu numai 50 de ani este
echivalent cu a spune că acum trăim pe o altă planetă. 106

106 În anul 1960, când s-a lansat bomba atomică cu hidrogen asupra atolului Bikini s-a lansat în presă şi „bomba“
sexuală pentru a distrage atenţia de la evenimentul principal. „Bomba“ nu era decât costumul de baie cu acelaşi nume ca
şi atolul respectiv unde s-a experimentat explozia bombei. Pentru prezentarea acestui costum de baie publicului a fost
necesară angajarea unei stripteuze căci toate manechinele din industria modei au refuzat să se dezgolească aşa de mult.
Şi aceasta în ciuda faptului că acel model de bikini era chiar destul de decent în comparaţie cu ce se poartă astăzi la

89
 Pentru realizarea acestor deziderate enumerate mai sus Organizaţia Naţiunilor Unite,
instrumentul politic al Fiarei, chiar are o agendă educaţională oficială şi care se numeşte „World
core curriculum“ 107 . Cine are timp poate să studieze această agendă şi să vadă cine şi ce era autorul
acestei agendei. Oricum este pierdere de timp căci este evident că scopul acestei agende nu este
altceva decât impunerea unei singure guvernări mondiale, unei singure religii, etc. şi autorul ei era
bineînţeles unul dintre ideologii Fiarei. Chiar unul demonizat fiindcă făcea şi „chanelling“. 108
În domeniul alimentaţiei s-a reuşit distrugerea aproape completă a alimentelor naturale şi
introducerea în uzul curent a multor substanţe chimice care în ansamblu au acelaşi efect: reducerea
generală a stării de sănătate a oamenilor 109 , reducerea coeficientului de inteligenţă 110 şi reducerea
fertilităţii 111 . O.N.U. mai are şi o legislaţie prin care se forţează această tendinţă de eliminare a
alimentelor naturale şi cu impact benefic asupra sănătăţii şi care se numeşte „Codex alimentarius“.
În medicină şi sănătate s-a reuşit controlul total şi victoria cea mai importantă. Căci prin
politica de vaccinare a copiilor încă de la naştere s-a reuşit injectarea cu cantităţi uriaşe de mercur,
aluminiu, şi alte substanţe toxice, A.D.N. străin, bacterii, viruşi şi celule de la copii avortaţi, etc.
care toate au dus la acelaşi rezultat: reducerea coeficientului de inteligenţă, modificarea
comportamentului, degradarea stării generale de sănătate, reducerea fertilităţii şi mortalitate
ridicată. Pentru că modalitatea cea mai eficientă de a face cât mai nociv efectul acestor substanţe
toxice este injectarea directă în circuitul sangvin pentru a se depăşi barierele naturale de apărare ce
le are organismul şi care ar diminua foarte mult efectul acestora. Pe această cale chiar cantităţi
infime de substanţe toxice au efecte uriaşe. 112
Cum era şi firesc O.N.U. are şi ea o organizaţie prin care impune această agendă la nivel
politic dar şi practic şi care se numeşte Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Heath
Organisation). Aceasta este finanţată în cea mai mare măsură de companiile transnaţionale
farmaceutice ale Fiarei. Fireşte că Fiara nu a vrut să lase o instituţie aşa de importantă ca W.H.O. la
discreţia forţelor instituţionale „oarbe“ şi de aceea s-a implicat direct.
Deşi există reglementări cu limite maxime legale ale valorilor concentraţiilor acestor

plajă, în mod curent, în văzul copiilor şi chiar a unor clerici care aleg să-şi petreacă concediul la mare. Acum nu mai
şochează pe nimeni nici chiar nuditatea în public.
107 Vedeţi şi componenta educaţională a Agendei 2030 unde se spune foarte clar, literal, că trebuie să se reducă nivelul
de educaţie al maselor şi de asemenea vedeţi şi C.S.E. (comprehensive sexual education) adică educaţia sexuală
explicită de la vârste foarte mici ale copiilor.
108 „Chanelling“ - Stabilirea unui canal de comunicaţie (engleză). Metodă de auto-demonizare prin care victima susţine
că poate comunica cu entităţi extraterestre. De fapt victima chiar comunică, dar cu diavolii.
109 În unele ţări civilizate s-a ajuns chiar în situaţia ca până la 75% din populaţie să fie sub medicaţie. De exemplu sunt
ţări unde sunt afectaţi de cancer unul din trei oameni. Şi exemplele pot continua pentru a se demonstra foarte uşor
eşecul dezastruos al sistemului de sănătate modern.
110 În S.U.A., de unde avem statistici mai multe, deja nivelul general de inteligenţă al băieţilor, aşa zisul IQ, a scăzut
pentru prima oară în istorie sub cel al fetelor deşi şi indicele IQ al fetelor a scăzut raportat la perioadele precedente. În
mod natural situaţia este şi a fost inversă.
111 La nivelul ţărilor aşa zis „civilizate“ această infertilitate a crescut dramatic, lucru ce se poate vedea şi din faptul că
s-au înmulţit exponenţial numărul clinicilor specializate ptr. rezolvarea acestor probleme şi din diferitele studii medicale
care au constatat scăderea drastică a concentraţiei spermatozoizilor din lichidele seminale ale bărbaţilor.
112 Vedeţi studiul oamenilor de ştiinţă italieni Antonietta M. Gatti şi Stefano Montanari care au demonstrat că toate
vaccinurile sunt contaminate şi cu metale grele de dimensiuni micrometrice şi nanometrice nedeclarate în prospectul de
fabricaţie şi efectul nociv al acestora asupra organismului uman. Studiul lor a fost publicat în „International Journal of
Vaccines and Vaccination“ cu titlul „New Quality-Control Investigations on Vaccines: Micro and Nanocontamination“
şi poate fi găsit aici: http://medcraveonline.com/IJVV/IJVV-04-00072.pdf
De asemenea un comentariu bun despre acest studiu găsiţi aici: http://info.cmsri.org/the-driven-researcher-blog/dirty-
vaccines-new-study-reveals-prevalence-of-contaminants
Studiul, deşi încearcă să minimalizeze responsabilitatea companiilor farmaceutice invocând poluarea involuntară, deşi
s-a demonstrat că alte vaccinuri nu conţin aşa ceva - deh, le este frică şi autorilor de răzbunarea Fiarei că doar nu sunt
sfinţi şi martiri! - nu face altceva decât să mai demonstreze încă odată, dacă mai era nevoie, că nimeni nu ştie ce conţine
în mod real un vaccin şi nici că se poate controla aceasta de consumatorul obişnuit. Bineînţeles că „mengel“-ii Fiarei
din ştiinţă împreună cu lacheii din mass-media au combătut cu vehemenţă aceste studii, iar guvernanţii au tăcut. Dar
reacţia generală a fost o tăcere nepăsătoare. La data când am făcut corecţia acestui text pentru a treia ediţie aceşti
oameni de ştiinţă suferă o represiune totală din partea slujitorilor Fiarei laboratorul lor fiind închis şi toată documentaţia
şi aparatura lor fiind confiscată de poliţie fără niciun motiv declarat.

90
substanţe toxice cu care sunt otrăviţi oamenii aceste valori nu se respectă, nu se pot respecta şi nu s-
a implementat niciun mecanism care să evite efectul cumulativ din mai multe surse. De de altfel
acest lucru ar fi şi practic imposibil. 113 De asemenea în natură nu există mercurul, aluminiul şi alte
substanţe otrăvitoare în forma în care se administrează oamenilor pe diverse căi şi deci, logic, nu
există nici limită naturală maxim admisă, deci toleranţa ar trebui să fie zero. Omul nu a fost creat
pentru a rezista la aşa ceva! Aceasta se dovedeşte prin faptul că oamenii nu au capacitatea
fiziologică de a elimina aceste substanţe şi bineînţeles aceştia reacţionează diferit la intoxicaţia cu
acestea. Astfel, în funcţie de formula genetică şi alte criterii, o treime din omenire elimină mercurul
foarte puţin sau deloc, o treime moderat şi o treime mai mult, dar fără un tratament adecvat nimeni
nu-l elimină suficient şi chiar unele substanţe nu se pot elimina. 114 Medicina oficială nici nu are
metode eficiente pentru eliminarea acestor substanţe. Şi de ce ar avea? Pentru că ar fi chiar
împotriva interesului ei. Mai mulţi bolnavi mai mult profit! Numai prin aplicarea de diete
detoxifiante, tratamente naturiste (cum ar fi alga chlorella, coriandru=coriandrum sativum,
leurdă=allium ursinum, tinctură din planta numită popular „coada calului“=equisetum arvense, etc.)
combinate cu tratamente alopate se poate obţine un rezultat cât de cât satisfăcător 115 .
Totuşi pericolul mercurului pentru sănătate şi mediu a fost sesizat de mulţi oameni de ştiinţă.
În urma presiunilor acestora United Nations Environment Programme (programul pentru mediu al
Organizaţiei Naţiunilor Unite) a lansat negocieri pentru semnarea şi implementarea unui acord
privind eliminarea şi folosirea mercurului. Forma finală a acestuia numită „Minamata Convention
on Mercury“ („Convenţia asupra mercurului de la Minamata“, denumirea este luată de la oraşul
japonez unde s-a ţinut convenţia) a fost semnată la data de 10 octombrie 2013. Dar şi această ocazie
a fost folosită de Fiară pentru a deturna acţiunea de la scopul iniţial la fel ca şi în cazul schimbărilor
climatice. Mai mult ca sigur că implementarea va fi mult întârziată în domeniile de interes pentru
sănătatea umană şi va fi folosită ca armă împotriva statelor mai puţin dezvoltate pentru a le opri în
progresul economic şi industrial. Pentru că o industrie fără mercur este ori foarte tehnologizată ori
nu există. Şi cum marea majoritate a statelor nu au tehnologie de vârf şi nici bani pentru a
implementa noile tehnologii rezultatul este clar. Gândiţi-vă că nu se poate face nici măcar ciment
clasic fără emisie de compuşi de mercur. De asemenea industria de apărare este pur şi simplu
paralizată fără mercur. Pentru noi creştinii acest acord este foarte bun pentru că noi suntem iubitori
de oameni şi de natură. Dar această convenţie este doar un acord politic susţinut de o instituţie
controlată de Fiară. Nu putem să avem altă speranţă de la acest acord decât că va fi folosit în
scopuri politice de sporire a controlului şi nu de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale oamenilor.
Gândiţi-vă cine poate impune ceva unor state precum S.U.A., Rusia sau China? Deşi sunt câteva
ţări care au interzis folosirea plombelor cu amalgam 116 , administraţia pentru alimentaţie şi
medicamente (F.D.A.) a Statelor Unite ale Americii consideră în continuare aceste plombe ca fiind
sigure pentru sănătate. Pentru aceasta I.A.O.M.T. a intentat un proces juridic împotriva S.U.A. în
2014. 117 Rezistenţa F.D.A. nu este ceva surprinzător pentru că aceasta este principalul mecanism

113 Oamenii cu care am mai vorbit sunt toţi convinşi că toate alimentele, apa potabilă, medicamentele, vaccinurile, etc.
sunt verificate şi controlate pentru siguranţă de instituţii statale ca să nu depăşească valorile maxime ale substanţelor
nocive din ele. Dar nu este nicidecum aşa pentru că este imposibil de realizat acest lucru. Controalele se realizează
numai aleator şi atunci se verifică numai indici grosieri sau la cerere, dar cu mari eforturi din partea celor care o fac şi
cu mari stavile birocratice. De asemenea la conducerea acestor instituţii sunt numiţi oameni cu loialitate dovedită pentru
Fiară şi sistemul ei de control.
114 Ce profetice sunt aceste proporţii! - vedeţi şi Cartea Apocalipsei.
115 Vedeţi studiile doctorului Dietrich Klinghardt pe această temă şi care este cel mai proeminent în acest domeniu al
cercetării intoxicaţiilor cu „metale grele“ şi care, bineînţeles, nu este finanţat-controlat de medicina oficială:
http://www.klinghardtacademy.com/ sau http://drklinghardt.com/ sau http://www.klinghardtneurobiology.com/
116 Suedia, Elveţia, Norvegia, Japonia. Din cauză că în aceste ţări controlul Fiarei este total probabil li s-a permis o
operaţiune de imagine: adică uite avem grijă de voi! Vor avea ei grijă să continue pe alte planuri cu agenda de
depopulare.
117 International Academy of Oral Medicine and Toxicology. Lawsuit filed today against FDA for failing to address
risks of mercury in dental fillings [press release]. ChampionsGate, FL: International Academy of Oral Medicine and
Toxicology. March 5, 2014. Available from IAOMT Web site: https://iaomt.org/lawsuit-filed-today-fda-failing-address-
risks-mercury-dental-fillings/.

91
prin care Fiara impune în lume planurile sale pentru medicină şi agricultură prin mecanismele
obişnuite de piaţă, monopol, oligopol, pe când W.H.O. (Organizaţia mondială a sănătăţii, agenţie a
organizaţiei naţiunilor unite) este braţul politic al ei. Dacă, de exemplu, ţara noastră ar fi fost liberă
într-adevăr şi pe conducătorii noştri i-ar fi interesat binele oamenilor ar fi putut să dea imediat o
lege bazată pe această convenţie prin care să se elimine din uz plombele cu amalgam, vaccinurile cu
mercur şi becurile cu vapori de mercur. Am citat numai acestea trei pentru că sunt uşor de eliminat
peste noapte fără efecte nefaste asupra economiei şi care afectează cel mai mult sănătatea oamenilor
din cauza acţiunii directe şi imediate. Dar nimeni nu a luat nicio măsură până acum. Oricum
omenirea nu mai are timp în mod practic să aplice acest program pentru că sunt previzibile alte
evenimente care vor împiedica aplicarea lui.
La ora aceasta, cum am mai spus, cele mai importante surse pentru intoxicarea omului cu
mercur şi aluminium sunt în primul rând vaccinurile şi pe locul doi plombele dentare cu amalgam
din mercur şi argint. Cei care aveţi aceste plombe puteţi scăpa de ele şi veţi scăpa şi de anumite
simptome de care suferiţi de mult timp, cam de când vi le-a introdus doctorul dentist în dantură. Dar
eliminarea lor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru că nu oricine se pricepe la aceasta. S-ar
putea ca după ce scoateţi plomble cu amalgam să vă simţiţi mai rău ca înainte din cauza
contaminării suplimentare provocată de o operaţie incorectă. Pentru că atunci când se scot aceste
plombe pulberea degajată de operaţia în sine poate fi inhalată de pacient. Faceţi înainte o
documentare teoretică serioasă pe această temă tot de la doctor Dietrich Klinghardt sau mult mai
practic aici: https://iaomt.org/safe-removal-amalgam-fillings/ (scoaterea în siguranţă a plombelor cu
amalgam).
Pe urmă vin celelalte surse de intoxicaţie cu metale grele care au drept cauză poluarea
mediului. Un criminal a introdus şi becurile cu vapori de mercur în casă şi nimeni nu poate spune că
nu a spart niciodată un bec, aşa că luaţi măsuri! De altfel singurele becuri de iluminat care pot fi
folosite fără a periclita sănătatea oamenilor sunt cele cu incandescenţă. Clasice, cu filament. Orice
altă formă de iluminat în afară de cea naturală (adică lumina zilei sau lumina focului) este
dăunătoare şi din cauza spectrului luminii emise. Interesant este că lumina de la opaiţ sau de la
lumânare este chiar mai bună decât cea de la becurile cu incandescenţă 118 şi este soluţia ideală
pentru iluminat artificial.
De asemenea aluminiul este metalul cel mai prezent în operaţiunea de otrăvire a omului prin
intermediul ambalajelor, a vaselor de gătit, a cosmeticelor, medicamentelor şi chiar a alimentelor
din cauză că toate sunt acum „spălate“ cu precipitaţii pline de pulberi dispersate din avioane şi care
conţin şi aluminiu 119 pe lângă alte substanţe toxice.
Ca o paranteză, se întâmplă că alimentul cel mai poluat dintre toate este peştele, alimentul
favorit al creştinului. Acesta este plin cu nenumărate substanţe toxice provenite din poluarea
industrială şi din apele uzate din canalizările oraşelor. Studii independente au decelat prezenţa a
nenumăraţi compuşi nocivi şi chiar a hormonilor estrogeni 120 în peşti din cauză că prin folosirea pe
scară largă de către femei a anticoncepţionalelor estrogenice acestea sunt eliminate prin urină în
canalizările oraşelor care ajung inevitabil în apele de suprafaţă şi subterane.
Efectul conjugat al aluminului şi mercurului, al cărui efect nociv este mult potenţat de

118 Vedeţi şi studiile doctorului german Alexander Wűnsch expert de clasă internaţională în fotobiologie, iar pentru cei
cu mai puţine cunoştinţe ştiinţifice vedeţi interviul şi explicaţiile mai simple furnizate de acest doctor şi care pot fi uşor
înţelese de toţi de la adresa:
http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2016/10/23/near-infrared-led-lighting.aspx
119 Acest metal, aluminiul, este foarte reactiv şi poate produce nenumărate reacţii cu celelalte substanţe. Până în
vremurile moderne el nu a avut niciun rol în viaţa omului şi se găsea în natură numai în compuşi foarte stabili şi inerţi
din punct de vedere chimic.
120 Infestarea alimentelor, a apei, a ambalajelor, etc. cu hormoni estrogeni, prin poluare sau prin administrare în
alimentaţia animalelor de consum, este şi o cauză a creşterii frecvenţei apariţiei unor probleme medicale la bărbaţi
cauzate de scăderea nivelului hormonului masculin, testosteronul şi respectiv scăderea fertilităţii la femei. Hormonii
sunt compuşi chimici care au un efect pronunţat asupra organismului bărbaţilor chiar şi în cantităţi infinitezimale. De
asemenea dezechilibrul nivelului acestor hormoni aduc modificări comportamentale. În unele ţări efectul conjugat al
acestor modificări hormonale şi al culturii a dus la apariţia unei generaţii de bărbaţi complet efeminate. Această acţiune
este de asemenea coordonată şi iniţiată de către Fiară pentru că bărbaţii şi bărbăţia ca virtute sunt duşmanii ei naturali.

92
prezenţa aluminului, este îmbolnăvirea omului de diverse boli prin afectarea creierului şi sistemului
nervos care pot fi de la simpla reducere a coeficientului de inteligenţă până la autism şi boala
Alzheimer. În funcţie de gradul de ingestie şi de posibilitatea de a elimina aceste substanţe toxice se
întâmplă că fiecare dintre oamenii obişnuiţi care se tratează în sistemul oficial de sănătate şi se
alimentează din circuitul oficial de alimente să sufere într-un grad mai mare sau mai mic de aceste
două boli: de autism şi boala Alzheimer. De altfel asistăm deja la explozia unei adevărate epidemii a
acestor boli. Autismul este cel mai important pentru analiza noastră fiindcă simptomele
caracteristice lui sunt capacitatea scăzută de reacţionare la nivel social, probleme de comunicare
verbală şi nonverbală, o lipsă de interes pentru alte activităţi şi un interes mai mare doar pentru nişte
activităţi neuzuale, steoreotipe şi repetitive, etc.. De asemenea autismul mai poate fi produs şi se
potenţează foarte mult prin folosirea televizorului, telefoanelor inteligente şi a jocurilor de
calculator de copii de la vârste fragede; cu cât mai îndelungată expunerea cu atât mai grav efectul şi
ireversibil. Toate aceste efecte asupra comportamentului uman sunt pomenite şi în Sfintele
Scripturi, în Epistola a doua către Timotei a sfântului apostol Pavel, capitolul III. De asemenea le
găsim şi ca scopuri declarate de către ideologii Fiarei. Aş da aici numai câteva exemple notorii.
Declaraţiile scriitorului George Bernard Show, Bertrand Russel ( acesta din urmă a spus: „Dieta,
injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la o vârstă foarte timpurie ca să producă acel tip de
caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a
puterii va deveni imposibilă psihologic. Chiar dacă toţi vor trăi în mizerie ei se vor crede fericiţi
pentru că guvernul le spune că aşa este.” „The Impact of Science on Society“, 1953), Aldous
Huxley şi cartea acestuia din urmă „Brave new world“, etc. Toţi aceştia au fost „gânditori“, ideologi
proeminenţi ai Fiarei şi membri ai unor societăţi secrete. În această ultimă carte a lui Aldous Huxley
citată mai sus, „Brave new world“, oamenii din categoria Delta şi Epsilon corespund foarte bine
clasei autiştilor. De altfel statisticile confirmă că în ritmul actual până în 2030 vor fi autişti circa 80
la sută din băieţi şi circa 50 la sută din totalul copiilor. Asta nu înseamnă că ceilalţi copii vor fi
sănătoşi. Ci doar că autismul în cazul lor va lua forme mai uşoare în funcţie de modul lor de trai,
alimentaţie, mediu, etc. şi capacitatea individuală specifică a organismului lor de a se dezintoxica de
substanţele nocive din vaccinuri şi alte surse. Da, se întâmplă şi că femeile sunt mai rezistente la
aceste intoxicaţii. În schimb femeile sunt mai slabe la înşelăciune şi minciună, sunt lipsite de
„bărbăţie“, curaj, şi au o teamă mai mare de lipsa de confort şi de lipsa slavei deşarte. Deci nu este
nici o speranţă că vor lua ele iniţiativa în locul bărbaţilor şi vor lupta împotriva Fiarei. Ţinând cont
de creşterea continuă a numărului vaccinurilor, tendinţa generalizată de a se legaliza vaccinarea
forţată, intensificarea geoingineriei prin folosirea inseminării norilor cu diverse particule de
substanţe toxice, introducerea diverselor metode de „optimizare“ genetică a omului, creşterea
exponenţială a smogului electromagnetic, a poluării electromagnetice, a toxinelor în dietă, etc.
aceste previziuni statistice vor fi mult depăşite de dezvoltările reale din viitor.
În concluzie tot ce s-a putut face prin metode de masă pentru cucerirea minţii omului şi
deteriorarea naturii lui s-a făcut şi roadele au apărut deja urmând ca în viitorul foarte apropiat să se
termine şi culesul roadelor. Putem spune fără să greşim prea mult că la această oră chiar există
deja două „rase“ umane distincte şi destul de diferite: prima a stăpânilor şi a doua a sclavilor.
Aceasta se poate vedea clar şi din statistici. De exemplu în S.U.A., ţara cea mai avansată tehnologic
şi cea mai „civilizată“ bogaţii trăiesc în medie cu cca. 15-20 de ani mai mult decât săracii. Şi de fapt
acesta a fost şi scopul Fiarei. 121
Totuşi plasa aceasta în care a fost prinsă omenirea are încă ochiurile destul de largi şi mulţi
peştişori mai scapă prin ea. În mod firesc şi logic se vede că era nevoie de o cuşcă perfectă şi ce
poate fi mai bun decât controlul selectiv al minţii fiecăruia. De aceea oamenii de ştiinţă ai Fiarei au

121 Astfel „proroceşte“ ideologul Bertrand Russel în cartea sa „The Impact of Science on Society“, 1953: „Gradually,
by selective breeding, the congenital differences between rulers and ruled will increase until they become almost
different species. A revolt of the plebs would become as unthinkable as an organized insurrection of sheep against the
practice of eating mutton.“ Adică, pe româneşte: „Gradual, prin înmulţire selectivă, diferenţele congenitale între
conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebeilor va deveni tot aşa de
neconceput ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.“

93
fost puşi la muncă de mult timp 122 şi astăzi avem tot ce ne trebuie pentru a controla direct mintea
oamenilor şi a crea tot felul de stimuli direct la nivelul creierului, de la durerea cea mai atroce până
la extazul cel mai plăcut şi chiar modificarea conştiinţei. De asemenea se pot şterge amintiri şi se
pot implanta noi amintiri despre lucruri pe care omul respectiv nici nu le-a văzut şi nici nu le-a făcut
fizic vreodată. Tot aşa, se pot citi gândurile omului şi se poate comunica cu creierul de la orice
distanţă, chiar dacă omul este într-o clădire sau chiar într-o peşteră din adâncul pământului. Adică
orice. De unde ştim aceasta? În primul rând din multe studii publicate de oamenii de ştiinţă ai Fiarei
şi din existenţa multor patente de invenţie care au devenit publice. Am să dau aici pentru cei mai
sceptici câteva: U.S. Patent nr. 6011991, 5356568, 6587729, 6470214, etc. Dacă cineva vrea să
studieze toate acestea le poate găsi încă pe internet şi chiar există o listă centralizată a patentelor cu
aplicabilitate în domeniul controlului minţii - fireşte, fără să fie completă totuşi - făcută de un
binevoitor, la adresa:
https://archive.org/details/MindControlPatentsArticles_20150515
Dacă mai este încă acolo şi nu a fost ştersă de cenzură!
Evident invenţiile cele mai importante în acest domeniu sunt secrete şi nu ajung la
cunoştinţa publicului. Dar din existenţa celor publice putem deduce foarte uşor direcţiile de
dezvoltare care le pot avea existenţa acestora.
Acum trebuie să analizăm şi cam în ce stadiu se află implementarea acestor tehnici de
control al minţii descrise de patentele şi studiile respective.
Dar mai întâi să vedem care este metodologia Fiarei prin care reuşeşte şi implementează
anumite descoperiri ştiinţifice şi tehnologice care sporesc controlul ei asupra omenirii.
Din punct de vedere al finanţării şi coordonării sunt două categorii de oameni de ştiinţă: cei
care sunt ai Fiarei trup şi suflet şi cei care sunt oarecum independenţi. Dacă cineva dintre cei relativ
independenţi descoperă ceva care poate atenta la puterea Fiarei sau poate potenţa controlul ei asupra
omenirii atunci slujitorii Fiarei vor prelua controlul acestor descoperiri prin cumpărarea oamenilor
de ştiinţă respectivi dacă ei sunt mânaţi de dorinţa de faimă şi câştig. Iar dacă sunt mai virtuoşi şi le
pasă de oameni sau pur şi simplu nu vor să colaboreze cu Fiara, sau din lăcomie vor să câştige mai
mult de pe urma descoperirilor lor, atunci ei sunt eliminaţi şi rezultatul cercetării lor este furat.
Pentru cei care nu cred că se procedează aşa am să dau un singur exemplu care este şi mai
vechi şi poate fi înţeles decătre toţi şi de asemenea pentru că este de vorba şi de un faimos şi
cunoscut om de ştiinţă. Este vorba de generatorul electric cuantic al inventatorului Nicola Tesla din
anul 1894, U.S. Patent nr. 511916, a cărui descriere completă o găsiţi pe internet la adresa:
https://hopegirl2012.wordpress.com/
sau în altă parte, căci acum se găseşte foarte uşor. Dacă veţi cerceta acest patent şi
implicaţiile pe care le-ar fi avut asupra lumii în cazul că s-ar fi aplicat la acea dată şi nu ar fi fost
suprimat, veţi vedea că omenirea ar fi arătat cu totul altfel acum. La ora aceasta sunt cel puţin 5000
de aplicări de patente în vederea licenţierii lor oficiale numai în domeniul „energiei libere“, dar
care au fost respinse şi suprimate de oficiul de patente din S.U.A. pe motiv că afectează „securitatea
naţională“. Dar asta este o altă poveste. Important este că odată suprimate aceste descoperiri pentru
marele public şi continuată cercetarea în secret asupra lor de către oamenii de ştiinţă ai Fiarei, s-a
creat un domeniu separat al ştiinţei şi cercetării, ascuns de ochii publicului şi care a avut o altă
evoluţie. Cei care sunt mai avizaţi spun că Fiara are cunoştinţe tehnologice şi realizări practice ale
acesteia care depăşesc pe cele pe care le putem cunoaşte noi cu cca. 30-50 ani.
Deci, odată preluate de către sistemele de cercetare ştiinţifică secrete ale Fiarei descoperirile
acestea deosebite au fost experimentate şi puse la punct în ascuns. După aceasta unele au apărut sub
forma oficială a unor patente care păreau că aveau scopuri bune pentru sănătate sau altceva,
rămânând ca Fiara prin celelalte mijloace, politice, mass media, etc. să le pervertească şi să le
implementeze sub scopul real, adică sporirea controlului. La fel s-a întâmplat şi cu procedeele
acestea de control al minţii, numai că aici fiind vorba de oameni, experimentele s-au făcut în secret
şi fără consimţământul informat al acestora. Procedura aceasta se aplică şi în alte domenii şi există o

122 Despre existenţa cercetărilor în domeniul „mind control“ - controlul minţii - sunt informaţii încă dinainte de al
doilea război mondial.

94
lungă listă de experimente care au fost deconspirate de căutători ai adevărului şi care s-au făcut fără
consimţământul informat al oamenilor. Pentru cei sceptici am să dau numai un exemplu din cele
care sunt oficial recunoscute, bine documentate, şi a căror existenţă nu poate fi contestată. Este
vorba de experimentul care s-a făcut pe nişte copii din America prin hrănirea acestora cu cereale -
ovăz mai exact - contaminate cu substanţe radioactive. Cine se îndoieşte şi vrea să se convingă mai
bine să citească cartea „The Plutonium Files: America's Secret Medical Experiments in the Cold
War“ 123 de autoarea Eileen Welsome şi are să găsească mai mult decât atât.
Am dat un mic exemplu doar din America pentru că aceasta este în ochii multor înşelaţi şi
întunecaţi la minte campioana libertăţii, democraţiei şi drepturilor omului, simbolul traiului luxos şi
„confortabil“ în lume. Vă puteţi închipui ce s-a făcut sub comunism şi alte dictaturi de unde nu
avem aşa de multe informaţii! De altfel între aceste sectoare secrete de cercetare din diferite părţi
ale lumii există o colaborare subterană perfectă în ciuda diferenţelor şi antagonismelor afişate
teatral de către guvernele ţărilor unde se desfăşoară acestea, din cauză că guvernele respective nu
fac altceva decât să joace un rol actoricesc în faţa publicului. Puteţi să constataţi aceasta prin multe
fapte istorice din care am să ofer doar două exemple notorii: preluarea şi protejarea de către
americani a oamenilor de ştiinţă germani nazişti imediat după terminarea celui de-al doilea război
mondial 124 (evident că şi sovieticilor li s-a distribuit o parte!) Şi al doilea exemplu ar fi transferul de
tehnologie americană de nivel înalt către Uniunea Sovietică după începerea aşa zisului „război
rece“ 125 .
Acum este momentul pentru cei care sunt sceptici şi spun că aşa ceva, adică controlul minţii,
nu se poate întâmpla omenirii, să înceapă să gândească şi să-şi pună întrebarea: dacă Fiara şi
slujitorii ei, de exemplu, au hrănit nişte copii mici cu ovăz radioactiv, nouă, oamenilor adulţi şi în
plus şi creştini, oare ce ne vor face?
Dar să trecem mai departe şi să vedem stadiul în care se află experimentul controlului minţii
în epoca noastră. Despre acest experiment al controlului minţii prin intermediul tehnologiei în zilele
noastre există nenumărate mărturii şi se estimează că zeci de milioane de oameni din toată lumea
sunt victimele lui la ora actuală. Un institut american chiar a făcut un studiu statistic pe un eşantion
de 2955 de americani şi a descoperit că unul din trei oameni are un cip implantat, majoritatea fără
consimţământul şi cunoştinţa acestui fapt. Aceasta o găsiţi la adresa de internet:
http://www.witscience.org/analysis-of-radio-frequency-identification-rfid-chip-prevalence-
in-3-discrete-united-states-populations/
Pentru a demonstra în detaliu existenţa acestui experiment de control al minţii fără
consimţământul cobailor am să dau aici doar exemplul suedezului Magnus Ollson care fiind şi un
om cu o educaţie superioară a putut să iasă din acest experiment şi să cerceteze mai în detaliu
aceasta. Mărturia lui o găsiţi la adresa de internet: https://magnusolssonsweden.wordpress.com/
sau
http://www.whitetv.se/en şi alte site-uri.
Bineînţeles că mai sunt şi alte mărturii şi chiar exista la un moment dat o coaliţie europeană
împotriva hărţuirii electronice ascunse şi pe care o găsiţi la adresa de internet:
https://www.facebook.com/eucach/ (European coalition against cover hassment), una americană
http://www.uscach.org/ şi de asemenea mai există şi o coaliţie internaţională: http://www.icaact.org/
Oricât de greu vă vine să credeţi acest fapt veţi vedea că toţi oamenii aceştia care susţin că

123 Guvernul american a făcut chiar şi un experiment de masă îndelungat pe populaţia insulelor Marshall pentru a
studia efectul căderilor radioactive de la bombele atomice. Nimeni nu a fost pedepsit pentru aceasta.
124 Vedeţi „Operation Paperclip“.
125 Citiţi vă rog cartea „The best enemy money can buy“ de profesorul universitar Antony C. Sutton; vă rog pe cei care
ştiţi limba engleză să citiţi toate cărţile de istorie ale acestui om deosebit. El demonstrează documentat în cărţile lui cum
aceeaşi entitate care a inspirat şi finanţat revoluţia bolşevică a finanţat şi ridicarea la putere a lui Hitler în Germania şi l-
a sprijinit pe acesta până în 1942, mult după începerea războiului, iar după al doilea război mondial a edificat şi China
comunistă. Oricum Uniunea Sovietică a fost edificată şi ajutată încă din timpul primului război mondial, fiindcă
revoluţia bolşevică a fost finanaţată şi organizată tot de Fiară. Ajutorul dat Rusiei sovietice a continuat şi continuă până
în zilele noastre. Cărţile acestui profesor de istorie sunt scrise într-un mod ştiinţific, adevărat, concis şi fără speculaţii
senzaţionaliste şi pot fi primite şi de către cei mai „moderaţi, cumpătaţi, ne-extremişti, etc.“.

95
sunt victimele acestui experiment de control la minţii nu sunt nişte nebuni închipuiţi iar adevărul lor
poate fi demonstrat în mod real, tehnic şi ştiinţific.
Cum se întâmplă lucrurile? Slujitorii Fiarei atacă după criteriile lor - cred că statistic: după
criterii de educaţie, sex, etc. - câte un om şi-i induc cu ajutorul unor aparate cu unde
electromagnetice o stare de inconştienţă care să dea impresia că omul este într-o urgenţă medicală.
Apoi îl duc la un spital unde au oameni deja pregătiţi pentru aşa ceva şi îi implantează un cip
electronic sau mai multe, fie în trup fie în creier fără acordul persoanei respective. Cipurile care se
implantează în creier au ajuns la o formă foarte evoluată şi sunt sub formă de nanoimplanturi. Încă o
dovadă pentru cei care nu cred că există o cercetare ştiinţifică secretă paralelă cu cea la vedere, căci
aceste nanoimplanturi nu există încă „oficial“ decât ca promisiune de viitor. De asemenea există şi
calea de implantare obişnuită pe care o aplică doctorii atunci când fac diverse implantări de proteze
artificiale (US Patent nr. 0204802 A1 din anul 2010) sau chiar când pun o plombă dentară obişnuită
şi în plombă adaugă un cip electronic şi nu informează pacienţii. E drept aceasta se întâmplă mai
mult în America şi lumea occidentală, sau mai corect spus de acolo avem mai multe informaţii. Nu
ştim ce amploare au acestea în celelalte ţări. Dar noi trebuie să urmărim, mai ales, ce se întâmplă
mai întâi în America, pentru că ce se realizează azi acolo, mâine va fi în toată lumea. Este şi o
zicală: dacă America strănută lumea întreagă face pneumonie!
Nu voi mai intra în detaliu, cei care vor pot continua cercetarea pe cont propriu despre acest
plan şi experiment, ceea ce ne interesează pe noi este aspectul cel mai important şi care este faptul
că încă nu ştie nimeni cum se mai pot scoate aceste cipuri electronice nanometrice din creier fără să
omori sau să îmbolnăveşti omul. Există, totuşi, posibilitatea teoretică ca să se folosească un mic
generator E.M.P., adică un generator cu puls electromagnetic pentru scoaterea din funcţiune a
acestora. Construirea acestuia nu este o mare realizare tehnică dar necesită nişte cunoştinţe
elementare de electronică. Eu personal nu ştiu dacă a încercat-o cineva în aceste cazuri şi care sunt
efectele asupra creierului după folosirea lui prin existenţa nanoimplanturilor defecte după scoaterea
lor din funcţiune şi rămânerea lor în creier.
Existenţa acestor cipuri electronice în corpul omului se poate proba fără putinţă de negare
fie prin tehnicile de imagistică medicală precisă în cazul implanturilor obişnuite, dacă sunt din cele
folosite în sistemul R.F.I.D., şi care se pot detecta şi indirect, mai simplu, cu ajutorul unui cititor
obişnuit aşa cum au veterinarii care verifică animalele care au implant electronic. Dacă există însă
nanoimplanturi acestea se detectează numai indirect prin faptul că omul respectiv emite un semnal
radio ce poate fi evidenţiat uşor cu ajutorul unui scaner radio obişnuit.
Scopul acestui experiment de control al minţii nu este numai explorarea posibilităţilor pe
care le au aceste cipuri şi tehnici de control al omului dar şi „educarea“ unui sistem de
supercomputere dotate cu aşa zisa „inteligenţă artificială“. Astfel aceste computere care rulează
programe de inteligenţă artificială „învaţă“ chiar de la oameni modul lor de funcţionare şi cei care
au suferit în cadrul acestui experiment au declarat că au putut să discearnă clar între influenţa
oamenilor şi cea impersonală a computerului asupra minţii lor. 126 În continuare voi mai adăuga şi că
la ora actuală s-a constatat că se poate identifica orice persoană, fără nicio posibilitate de confuzie,
numai prin analiza tiparului undelor cerebrale ale creierului care sunt specifice fiecărei persoane 127 .
Dar din cauza faptului că identificarea în timp real a unui număr imens de persoane, să zicem chiar
şi numai de ordinul sutelor de milioane, cere o putere de calcul uriaşă, acest mod de identificare nu
este practic realizabil la nivel planetar. La fel şi mijloacele de comunicare între computer şi creiere

126 De altfel această operaţie de implementare a computerelor dotate cu programe de inteligenţă artificială este în plină
desfăşurare în toate domeniile. În domeniul tranzacţiilor de acţiuni la bursă, al tranzacţiilor materiilor prime, al
speculaţiilor valutare şi în general în sistemul bancar-financiar aceste sisteme sunt de mult timp în funcţiune. Prin 2016
firma Microsoft chiar a testat pe forumurile de discuţii un astfel de robot dotat cu programe de inteligenţă artificială care
a participat împreună cu oamenii la diferite dezbateri. Google şi Facebook gestionează şi ele domeniile lor de mult timp
cu ajutorul acestor roboţi. Se poate prezice cu uşurinţă că aceste sisteme dotate cu inteligenţă artificială vor lua o
amploare uriaşă odată cu scoaterea din circulaţie a banilor fizici şi generalizarea tranzacţiilor cu bani virtuali înlocuind
oamenii la toate nivelurile.
127 Realizări de ultimă oră au dovedit că se pot identifica şi reconstitui fizionomiile oamenilor numai după analizarea
vocii şi tiparelor lor vocale.

96
ar ocupa întreaga planetă şi ar fi foarte de greu de exploatat şi alimentat cu energie. Cine se pricepe
la radiocomunicaţii mă va înţelege mai bine când spun acest lucru.
În concluzie avem toate argumentele să credem că întreg sistemul de control al Fiarei se va
limita doar la sisteme de comunicaţie radio clasice, apelând la un cip electronic implantat individual
pentru identificarea omului cu precizie, a locului unde se află, aplicarea locală a diverşilor stimuli şi
facilitarea comunicaţiei între computer şi subiect în vederea controlului minţii fiecărui individ
conectat la sistem. Aceste mijloace radio sunt şi vor putea fi folosite şi direct fără ajutorul cipurilor
electronice de identificare, dar numai în cazul influenţelor colective, de masă. Rămâne ca sistemul
mai sofisticat şi care nu va apela la cipuri să fie folosit doar pentru a influenţa pe cei care dintr-un
motiv sau altul nu au implantat un cip corespunzător şi care evident vor fi într-un număr foarte mic.
Deci miza finală a întregului sistem al icoanei şi semnului Fiarei este identificarea şi
localizarea exactă a fiecărui individ pentru a se putea realiza o cale de comunicare directă cu
creierul său ca astfel omul să poată fi controlat total.
Legat de aceste implanturi cu cip electronic ar mai fi o problemă şi care a fost ridicată de cei
care lucrează în domeniul geneticii şi au cunoştinţe avansate despre acesta. Aceştia spun că este
posibilă modificarea genomului uman, individualizat, cu ajutorul acestor cipuri. Evident fiind vorba
de unde radio se poate face orice căci fiecare substanţă din organism are o frecvenţă de rezonanţă
specifică aşa cum au şi celulele, moleculele şi genele. Deci prin aplicarea selectivă a unei unde
radio cu o anumită frecvenţă se poate „edita“ şi genomul uman. mai bine spus se pot distruge
anumite gene selectiv. Editarea completă se poate face numai bio-chimic şi deja există metoda
practică. De aceea şi această posibilitate este perfect viabilă. Deci suntem perfect îndreptăţiţi să
credem că se va folosi şi această oportunitate pentru a se produce un om nou care să îndeplinească
specificaţiile cerute de Fiară. Avem chiar şi în Sfânta Scriptură un indiciu despre acest lucru. Adică
despre folosirea unui cip electronic implantat. Astfel în Cartea Apocalipsei, cap. XVI, versetul 2 se
spune aşa:
„Şi s-a dus cel dintâi (înger) şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a
ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.“
„Buba rea şi ucigătoare“ (iarăşi ad litteram) nu poate fi provocată decât de faptul că
folosirea îndelungată a acestor cipuri electronice care emit tot timpul unde radio produce tumori
canceroase în ţesutul adiacent cipului. De asemenea prin existenţa cipului distrus şi nefuncţional în
organism este posibil ca să se producă leziuni în locul respectiv sau poate chiar şi moartea.
Tot aşa faptul că acest „cip“ electronic implantat are şi o influenţă genetică asupra trupului
este sugerat în textul evanghelic prin faptul că şi după ce cipul a fost distrus oamenii, chiar scăpaţi
de influenţa Fiarei, nu au mai putut să găsească voinţa necesară pentru a se pocăi, nu au mai putut
să lupte cu modificările provocate de acest implant în trupul lor. Aceasta este descrisă mai departe la
acelaşi capitol:
„8. Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu
focul lui. 9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are
putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. 10. Şi al cincilea înger a vărsat cupa
lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s-a făcut întuneric şi oamenii îşi muşcau limbile de durere. 11.
Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au
pocăit.“
Deci în primele două versete (8 şi 9) se spune că Dumnezeu trimite pe unul din îngerii Săi să
„înteţească“ focul din soare astfel ca să-i dogorească pe oameni cu căldură puternică. Este bine
cunoscut faptul că mărirea activităţii solare şi creşterea energiei radiate spre pământ are ca efect şi
înmulţirea exploziilor solare care sunt urmate de adevărate „furtuni“ electromagnetice şi
bombardamente cu particule de înaltă energie a pământului (electromagnetic pulse - EMP în limba
engleză) lucru care s-a mai întâmplat în trecut şi se întâmplă şi acum dar la scară mai mică. Dacă
este şi căldură foarte mare vor fi şi şocuri electromagnetice cu energii foarte mari şi acestea vor
avea efecte devastatoare asupra sistemelor de alimentare cu energie electrică şi a tuturor
echipamentelor electronice care nu vor putea fi protejate prin mijloace specifice. Pentru că aceste
metode de protecţie nu sunt posibile în toate cazurile din cauza costurilor suplimentare uriaşe care

97
ar fi necesare pentru protejarea lor. Aşa cum este cazul, de exemplu, cu reţelele electrice dar şi cu
cipurile electronice implantate în oameni. Efectul acesta al şocurilor electromagnetice se vede clar
în Cartea Apocalipsei din descrierea efectului acestei înncălziri a soarelui asupra pământului prin
faptul că împărăţia Fiarei s-a întunecat. Fiindcă altfel nu se poate explica de ce s-a făcut întuneric în
împărăţia Fiarei decât ad litteram fiindcă această împărăţie este şi ea materială. Dacă spunem că
acest întuneric în împărăţia Fiarei este spiritual atunci trebuie să presupunem că înainte de acest
fenomen această împărăţie era luminată. Pentru că nu se poate face întuneric acolo unde este deja
întuneric. Iar dacă spunem în sens spiritual şi nu material că împărăţia Fiarei este plină de lumină
atunci o facem egală cu cea a lui Dumnezeu, ceea ce nimeni nu cred că vrea să susţină doar ca să
mă contrazică.
Deci în final Dumnezeu care vrea ca tot omul să se pocăiască şi să se mântuiască va da la
sfârşitul lumii o şansă şi celor care vor lua semnul Fiarei şi va distruge aceste cipuri electronice
implantate în oameni, dar aceştia, suferind din cauza modificărilor provocate de acesta şi de modul
de trai provocat de supunerea-închinarea către Fiară, nu vor mai putea aşa uşor să o facă şi din
această cauză nici nu o vor voi, căci altfel nu se poate explica de ce nimeni nu se va pocăi de relele
făcute. Acest fapt descris în versetele respective ne îndreptăţeşte şi să credem că în acele ultime
vremuri va rămâne numai lucrarea generalizată a mijloacelor radio de influenţare a minţii (sateliţi
bine protejaţi, staţii radio terestre, echipamente militare, etc.) şi care vor cauza şi starea de
„strâmtorare“, prin strâmtorare înţelegându-se o stare în care mintea luptă foarte greu sau deloc cu
influenţele externe. Bineînţeles cei cărora le-a fost modificat genomul şi comportamentul nu vor
mai putea să lupte ca şi cei care nu au suferit aceasta deşi şi acestora din urmă le va fi foarte greu şi
vor fi în pericol ca să cadă şi de aceea Dumnezeu încheie istoria omenirii aici.
Fac aici o paranteză pentru a vă da o reflecţie personală a mea.
De multe ori m-am gândit pentru ce lucru să mă rog lui Dumnezeu ca să fie posibilă oprirea
împărăţiei Fiarei? Să-i întoarcă pe toţi oamenii forţat ca să se facă creştini şi să lupte împotriva
Fiarei, să nu mai colaboreze cu ea? Nu se poate căci Dumnezeu nu va face niciodată ceva care să-l
oblige pe om, să-i ia libertatea voinţei. Să facă ceva ca să cunoască toţi oamenii ce face Fiara în
ascuns şi nu la vedere? Dar aceasta s-a făcut deja, căci astăzi încă poţi să mai ştii tot ce trebuie să
ştii ca să te fereşti şi să duci viaţă creştinească, trebuie numai să vrei. Dar oamenii au ales să nu
caute şi să nu ştie, crezând că dacă îşi îngroapă capul în nisip ca struţul toate acestea nu vor veni şi
peste ei. Şi atunci, mi-am zis, ce mai rămâne? Să distrugă Dumnezeu toate mijloacele tehnologice
prin care se realizează împărăţia Fiarei! Deci mi-am zis că ar fi bine să-L rog pe Dumnezeu să
distrugă fiecare tranzistor de pe pământ, ceea ce este foarte uşor din punct de vedere practic şi fără
ca să se influenţeze voinţa liberă a cuiva printr-o acţiune vădit personalizată. Pe urmă mi-am dat
seama că acest lucru nu se poate acum fiindcă dacă se distruge orice tranzistor pe pământ nu va mai
exista nici energie electrică, nu va mai funcţiona nicio sursă de energie. Da, va fi foarte greu atunci
şi mulţi vor muri din această cauză mai ales în zonele foarte urbanizate unde oamenii depind în
excusivitate de tehnologie şi unde nu se va mai putea trăi căci nici apă de băut nu va mai exista.
Dar, în afara faptului că Dumnezeu nu poate limita libertatea şi voinţa oamenilor, cred că ar
mai fi şi un motiv secundar pentru care Dumnezeu nu face aceasta acum. La această oră în lume
funcţionează un total de cca. 442 reactoare nucleare în scopul producerii de energie electrică şi
numărul lor creşte continuu. Dacă s-ar distruge dintr-o dată toţi tranzistorii din lume aceasta ar face
imposibilă brusc şi funcţionarea acestor centrale nucleare. Atunci când o centrală nucleară electrică
nu mai are curent electric se întâmplă nişte lucruri foarte urâte pe care nu le voi descrie aici în
detaliu pentru că ar dura prea mult. Dar dacă cineva este curios poate căuta pe internet şi vedea
descrierea evenimentelor care s-au întâmplat la Cernobâl şi mai ales la centrala nucleară electrică
Fukushima din Japonia în martie 2011 şi efectele acestor accidente. Important este să înţelegem că
efectul asupra mediului a distrugerii unei singure centrale nucleare este de câteva mii de ori mai
grav decât o bombă nucleară. Imaginaţi-vă ce ar însemna distrugerea simultană a 442 reactoare
nucleare care funcţionează acum în lume. Viaţa pe pământ ar înceta să mai existe într-o perioadă
scurtă de timp. Ori acest lucru nu-l va face Dumnezeu acum ci atunci când toţi care se vor mântui
vor primi pecetea mântuirii pe fruntea lor pentru a da şi celorlalţi oameni o ultimă şansă înainte de

98
transformarea lumii. Deci la timpul potrivit, nu când vreau eu om prost, lucru care este spus clar şi
în Cartea Apocalipsei, cap. VII, verset 3:
„Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până ce nu vom pecetlui pe frunţile lor pe
robii Dumnezeului nostru.“
Acum, referitor la acest verset, am să mai deschid o altă paranteză pentru că am auzit un
argument provenit de la cei care cred că însemnarea cu semnul Fiarei este doar spirituală. Acest
argument este folosit, bineînţeles, împotriva celor care zic că însemnarea este ad litteram cu cipul
electronic.
Partizanii alegoriei, spiritualităţii şi metaforismului în interpretarea Cărţii Apocalipsei
combăteau materialitatea şi literalitatea prin afirmaţia: dacă semnul este material şi nu spiritual,
atunci şi pecetluirea lui Dumnezeu va fi materială şi văzută de toţi şi va precede însemnarea cu
semnul Fiarei. În concluzie ar fi vrut să spună aşa: staţi liniştiţi, nu vă îngrijoraţi, încă nu a apărut
semnul Fiarei pentru că ar fi apărut şi pecetea pe frunţile celor mântuiţi.
Am demonstrat mai sus suficient de ce însemnarea Fiarei este materială, ad litteram.
Cu această ocazie vom demonstra puţin şi că pecetluirea lui Dumnezeu nu poate fi descrisă
decât ca spirituală şi nu poate fi văzută de oricine.
Deci Dumnezeu fiind necreat şi necircumscris, aşa şi harul îndumnezeitor pe care îl primeşte
omul este necreat, nevăzut, „nepipăibil“ de simţurile omeneşti. 128 Evident Dumnezeu poate să facă
să apară şi ceva material pe frunţilor oamenilor, o cruce, o efigie, etc. pentru că Dumnezeu poate să
facă orice pentru că toată creaţia a făcut-o din nimic. Dar făcând aceasta va restrânge libertatea de
voinţă a acelora care vor vedea pecetea Lui. Mai mult acest lucru va fi văzut şi de slujitorii Fiarei şi
aceştia vor face orice ca să împiedice pe ceilalţi oameni de la mântuire. Fiindcă cei care nu vor să se
mântuiască sau cred rău nu rabdă vederea celor virtuoşi şi aceasta se numeşte în limbaj duhovnicesc
pizmă. Acest păcat este foarte greu şi nu prea are leac exterior omului în viaţa aceasta pentru că cei
care suferă din cauza lui nu pot obţine vindecarea decât prin auto-convingere. Astfel slujitorii Fiarei
îşi vor spune că pecetea lui Dumnezeu este o manufactură a creştinilor şi îi vor ucide pe adevăraţii
pecetluiţi. Apoi vor falsifica pecetea pusă pe fruntea creştinilor pentru că acum se poate imita orice
lucru material prin tehnologiile existente. După aceea vor pune pecetea contrafăcută pe fruntea
conslujitorilor lor iar prin lucrarea acestora din urmă se va amplifica lucrarea de înşelare asupra
celorlalţi oameni, astfel că rezultatul acestei pecetluiri făcute de Dumnezeu la vedere va avea ca
efect pierderea mântuirii a şi mai multor oameni. De altfel dacă pecetluirea din Cartea Apocalipsei
se va face la vedere ca să o poată vedea oricine, chiar şi cei păcătoşi, nu este niciun argument pentru
care Dumnezeu nu a făcut-o şi până acum cu cei care s-au mântuit în vechime.
Dacă mai era nevoie de un argument în plus în favoarea celor demonstrate şi sfântul Simeon
Noul Teolog foloseşte şi el sensul de spiritual, duhovnicesc, al peceţii din Cartea Apocalipsei cap.
VII, 3 pentru toate timpurile şi toţi credincioşii. 129 Deci în concluzie iată cum cei care încearcă să
forţeze ideea că semnul Fiarei este spiritual au ajuns în mod firesc să spună că pecetluirea
mântuitoare a lui Dumnezeu este materială. Adică total anapoda. Încă o dovadă că sunt în eroare.
Închei paranteza aici.
Acum cred că este necesar să recapitulăm rezultatele acestui capitol.
Aşadar, în concluzie putem să afirmăm cu toată tăria că semnul lui Antihrist nu există,
ci doar semnul Fiarei.
Acest semn nu poate fi în nici un caz altceva decât un act-dispozitiv de identitate-
identificare şi localizare a cărui formă tehnologică finală nu va fi decât sub formă de cip
electronic implantat în trupul omului.
Altă concluzie care rezultă este că acceptarea oricăror forme de identificare a omului în
zilele noastre, în actuala organizare politico-economică, nu poate fi decât în legătură directă cu
supunerea-închinarea sub domnia Fiarei şi trăirea efectivă a modului de viaţă păcătos şi lipsit de

128 Mai mult şi mai pe larg vedeţi la sf. Grigorie Palama: „Viaţa şi învăţătura sf. Grigorie Palama“, autor şi traducător
pr. prof. dr. acad. Dumitru Stăniloaie, editura Scripta, anul 1993.
129 „Imnurile iubirii dumnezeieşti“, Imnul XVII - Imnul II ediţia Zagoreos - traducerea românească a părintelui
Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991.

99
dragoste creştinească impus de către aceasta. Acceptarea şi folosirea acestor acte, chiar dacă nu sunt
electronice, adică supunerea faţă de Fiară şi viaţa supusă în sistemul ei, are acum în zilele noastre
efectul imposibilităţii lucrării poruncilor dumnezeieşti din cauza părtăşiei (colaborării) celor care se
supun la lucrarea puterilor întunericului şi simfonia lor cu acţiunile păcătoase ale slujitorilor Fiarei.
Mai târziu când aceste cipuri-acte de identitate vor ajunge în forma tehnologică finală vor face
imposibil în mod trupesc, fizic, orice efort de mântuire din cauza utilizării mijloacelor de control al
minţii şi al conştiinţei asupra purtătorilor acestor semne. Pentru că fără ajutorul acestor cipuri nu
este realizabil controlul total al tuturor. Această supunere faţă de Fiară, acum sau mai târziu, are
efect nociv nu numai asupra celui ce se supune ci şi asupra întregii omeniri prezente şi viitoare din
cauza faptului că numai astfel se pot implementa, pune în funcţiune şi perfecţiona aceste sisteme de
control. Adică numai prin participarea a cât mai multor oameni. Cei care participă, conştient sau
inconştient, la edificarea acestui sistem niciodată nu vor putea să susţină, prin niciun argument, că
au dragoste creştinească faţă de oameni. Şi ce mântuire, ce desăvârşire vor ei să obţină fără
dragoste? De asemenea cei care participă la implementarea acestui sistem de control al Fiarei
conlucrează şi la pregătirea şi prepararea condiţiilor apariţiei lui Antihrist. Din cauză că fără toate
acestea şi efectele generate de maşina de control a gândurilor şi conştiinţei asupra oamenilor
Antihristul nu ar mai avea cum să mai înşele, să iniţieze în noua religie, să pună la încercare şi să
verifice sinceritatea convertirii lor la idolatria în care el se va declara dumnezeu.
Cei care în mod involuntar primesc aceste cipuri de identificare, adică fără să ştie - mă refer
aici numai la cipurile implantate în trup, nu la documentele de identitate cu cip, căci acestea nu se
pot lua decât conştient - dar care acum nu se supun Fiarei, adică nu le folosesc şi nu se integrează în
viaţa de zi cu zi obişnuită, nu colaborează cu forţele întunericului şi cu slujitorii Fiarei, vor avea
aceleaşi probleme mai târziu când sistemul va intra în funcţiune la întreaga capacitate ca şi cei care
le-au primit voluntar acum şi se supun. În schimb, comparativ cu cei care s-au supus şi se supun în
continuare Fiarei şi modului de viaţă rezultat din această supunere, pot, până atunci, să se
desăvârşească, să se îndumnezeiască şi astfel să poată lupta cu armele lui Dumnezeu împotriva
efectelor acestor sisteme de control al minţii. Pentru că atunci când se îndumnezeiesc şi se
desăvârşesc îşi îndumnezeisc şi trupul, îl sfinţesc şi îl fac nepătimitor şi nu mai pot fi întorşi spre
rău. Totuşi dacă aceste cipuri electronice sunt din cele discrete, nu nanometrice, cei care le-au primit
involuntar sau din greşeală personală le pot face foarte uşor nefuncţionale prin folosirea unui
generator E.M.P., aşa cum am mai spus, sau le pot îndepărta prin metode chirurgicale dacă reuşesc
să găsească un doctor care să vrea să-i ajute. Nu ştiu cum se poate face şi-mi pare foarte rău că nu
am mijloacele prin care să studiez posibilitatea distrugerii şi eliminării implanturilor nanometrice
din creier: aceasta rămâne în sarcina celor mai învăţaţi decât mine.
Totuşi, primirea involuntară, inconştientă a acestor implanturi nu este chiar o loterie, ci are
drept cauză iniţială voinţa omului. Fiindcă ce nevoie ai omule să umbli prin oraşe sau prin spitale
oficiale când sunt atâtea alternative mai puţin riscante? Dacă ai fi respectat poruncile nu ai mai fi
avut nevoie să umbli prin acele locuri! Vedeţi mai pe larg la sf. Ioan Damaschin în cartea sa „Despre
credinţa ortodoxă“ sau cum se mai zice pe la noi „Dogmatica“ - editată de pr. Nicolae Tănase de la
parohia Valea Plopului, judeţul Prahova, cel cu orfelinatul de copii - la capitolul XXV „Despre cele
ce sunt în puterea noastră, adică liberul arbitru“ şi de asemenea şi la sf. Maxim Mărturisitorul:
„Atârnă de noi toate cele voluntare, adică virtuţile şi viciile (relele). Nu atârnă însă de noi
venirile peste noi ale modurilor pedepselor care ni se întâmplă sau ale celor contrare. Fiindcă nu
atârnă de noi nici boala care ne pedepseşte, nici sănătatea care ne aduce bucurie, deşi cauzele care
le produc sunt în noi. De pildă: o cauză a bolii este dezordinea vieţii, după cum o cauză a sănătăţii
e o viaţă bine ordonată; o cauză a Împărăţiei cerurilor e paza poruncilor, după cum una a focului
veşnic e călcarea acestora.“
Despre cei care acum au primit implanturile involuntar şi fac parte şi din experimentul citat
mai sus, se poate spune că deja a venit peste ei sfârşitul acela pomenit de Cartea Apocalipsei, numai
că ei mai pot în unele cazuri să scape prin diferite acţiuni de cipurile implantate dacă reuşesc să le
descopere şi să-şi dea seama de prezenţa lor.
Deci, cei care auziţi voci sau suferiţi de diferite simptome psihice ciudate gândiţi-vă de două

100
ori înainte să consultaţi un doctor psihiatru. Oricum dacă nu consultaţi un medic psihiatru oficial -
adică cel care se supune reglementărilor legale din sistemul de sănătate - nu pierdeţi nimic căci
psihiatria modernă oficială este toată o şarlatanie! 130 Scopul acesteia este cu totul altceva decât
sănătatea oamenilor. Acest scop a fost „prorocit“ corect de către Aldous Huxley care a spus aşa:
“There will be, in the next generation or so, a pharmacological method of making people
love their servitude, and producing dictatorship without tears, so to speak, producing a kind of
painless concentration camp for entire societies, so that people will in fact have their liberties taken
away from them, but will rather enjoy it, because they will be distracted from any desire to rebel by
propaganda or brainwashing, or brainwashing enhanced by pharmacological methods. And this
seems to be the final revolution.” (adică, în română: Va fi, în următoarea generaţie sau după, o
metodă farmaceutică pentru a face poporul să-şi iubească sclavia sa şi să producă o dictatură fără
lacrimi, ca să spun aşa, să producă un fel de lagăr de concentrare fără durere pentru întreaga
societate astfel că oamenii având luate libertăţile în fapt se vor bucura de aceasta pentru că vor fi
distraşi de la orice dorinţă de a se revolta prin propagandă şi „spălarea creierului“ sau prin „spălarea
creierului“ potenţată de metode farmaceutice. Şi aceasta se pare că va fi ultima revoluţie.)
Şi de asemenea în cartea sa „Brave New World“:
„Two thousand pharmacologists and bio-chemists were subsidized. Six years later it was
being produced commercially. The perfect drug. Euphoric, narcotic, pleasantly hallucinant. All the
advantages of Christianity and alcohol; none of their defects. Take a holiday from reality whenever
you like, and come back without so much as a headache or a mythology. Stability was practically
assured.“ (Două mii de farmacişti şi bio-chimişti au fost subvenţionaţi. Şase ani mai târziu a fost
produs comercial. Drogul perfect. Euforic, narcotic, plăcut halucinant. Toate avantajele creştinătăţii
şi ale alcoolului: dar fără nici unul din defectele lor. Ia o vacanţă de la realitate oricând vrei şi vino
înapoi fără nicio durere de cap sau o mitologie. Stabilitatea a fost practic asigurată.)
Pentru cine vrea să se convingă şi mai mult de faptul că psihiatria modernă oficială este o
şarlatanie ucigătoare am să dau câteva repere de ajutor ca să nu piardă prea mult timp şi să
trebuiască să cerceteze ştiinţific pe larg această neştiinţă şi efectele nefaste asupra oamenilor trataţi
conform metodelor promovate de către aceasta. Astfel prima oară să vizioneze cu atenţie următorul
videoclip aflat încă pe YOUTUBE:
https://www.youtube.com/watch?v=AnqoAlD8PmI cu titlul „Stefan Molyneux - There Is
No Such Thing as Mental Illness“ (Nu există aşa ceva ca bolile mintale) Realizatorul este un
blogger independent ce are pagina personală la site-ul: https://freedomainradio.com/ site de
dezbateri filozofice şi analize politico-sociale care are peste o sută de milioane de vizualizări. E
drept că suportul ideologic al sit-ului este ateu şi cei care dezbat acolo o fac pe principii ateiste, dar
la lucruri trupeşti le merge bine mintea, chiar mai bine decât creştinilor în unele cazuri! Având
această analiză şi folosind-o ca un fel de ghid pot cerceta mai departe. De asemenea mai sunt şi trei
filme de popularizare pe această temă: „Making a Killing: The Untold Story of Psychotropic
Drugging - Full Movie“, „Dateline Crime 2016 The Most SHOCKING Psychiatry Documentary
EVER“ şi „Psychiatry in the Military: The Hidden Enemy-Full Documentary“ la adresa
https://www.youtube.com/watch?v=sHC2wH_iGYM
sau dacă nu îl mai găsiţi aşa încercaţi cu alt nume, adică acelaşi film, „Psychiatry - The Hidden

130 „The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders“ publicat de American Psychiatric Association are cca.
300 de boli inventate. Dar nu sunt şi cca. 300 de medicamente specifice pentru fiecare în parte ci toate sunt tratate cu
numai câteva produse chimice foarte dăunătoare. De fapt întregul tratament este un fel de escaladare. Se începe cu un
medicament şi apoi sunt necesare alte medicamente pentru a se putea atenua efectele adverse provocate de
medicamentele folosite anterior. Odată ce omul a intrat în „tratament“ el nu va mai putea ieşi căci fără medicaţia
respectivă poate chiar şi muri repede. Evident că şi tratamentul însăşi îi va scurta viaţa dar nu se va putea face o legătură
între cele două din cauza timpului mai îndelungat. Se pare că numai terapia Gerson are singurele rezultate notabile în
vederea dezintoxicării de aceste medicamente dacă nu au fost folosite prea mult timp încât să distrugă creierul sau
organismul. Pentru că folosite îndelungat unele dintre aceste medicamente pot provoca chiar şi cancer. Va veni repede
vremea când va fi o singură pastilă pentru toate „bolile mentale“. Deja în S.U.A. sunt multe milioane de copii pe
medicaţie psihiatrică şi se încearcă impunerea controlului obligatoriu al elevilor de către medici psihiatri ptr. a li se
inventa boli mentale şi a-i „trata“.

101
Enemy “ la adresa
https://www.youtube.com/watch?v=Lh3BOrCeZi4
Acestea se mai găsesc încă pe „YOUTUBE“ la data scrierii acestei cărţi. Aceste filme sunt
realizate de doctori şi jurnalişti dizidenţi, care nu s-au supus reglementărilor Fiarei şi pot fi văzute şi
de oameni neavizaţi. De asemenea pentru cine vrea să mai detalieze puţin şi să cerceteze ca să afle
cum arată remediile reale pentru simptome psihice am să fac referire aici mai întâi la problemele
psihiatrice provocate de intoxicaţiile cu „metale grele“. Despre acestea veţi afla mai multe pe site-
urile doctorului Dietrich Klinghardt. Iar despre remedii reale în tratamentul schizofreniei, „boală“
ce este mai răspândită în ziua de azi puteţi să vă informaţi de la adresa de internet:
http://www.encognitive.com/node/6344 şi de asemenea la doctor Peter R. Breggin, psihiatru
faimos pentru lupta lui antisitem, pe site-ul său la adresa de internet http://breggin.com/
Nu am să uit aici nici pe cei mai sceptici pentru care am să recomand cărţile profesorului şi
doctorului în ştiinţe medicale Peter C. Gotzche care se pot găsi pe site-ul Amazon.com sau în altă
parte cu titlurile:
„Deadly Medicines and Organised Crime: How Big Pharma Has Corrupted Healthcare„
(Medicina mortală şi crima organizată: cum marile companii farmaceutice au corupt sistemul de
sănătate) şi „Deadly Psychiatry and Organised Denial“ (Psihiatria mortală şi negarea organizată).
Din această ultimă carte veţi afla cum mor anual mai mult de 500000 de oameni în lume din cauza
„tratamentelor“ psihiatrice.
Este drept mulţi vor veni şi vor spune că şi acest domeniu al medicinei este tot un produs al
goanei după profit cu orice preţ şi al prostiei. Dar toate efectele nocive ale medicaţiei psihiatrice
sunt cunoscute de câteva zeci de ani. Şi totuşi toată lumea tace. De exemplu cazul medicamentului
„Ritalin“ care se prescrie şi copiilor contra A.D.H.D. 131 . Acesta a fost inventat în anul 1950 şi de
atunci există o întreagă istorie cu probleme provocate de acesta. Tăcerea aceasta generalizată nu ar
fi putut fi obţinută fără presiunea şi coordonarea Fiarei timp de atât de mulţi ani. Pentru că deşi se
cunosc foarte bine acestea, oamenii de ştiinţă, doctorii, presa, forurile de control tac de frică şi nu
este nici o şansă să spargă tăcerea. Pentru că ochiul vigilent al Fiarei veghează neîncetat şi mâna ei
este foarte lungă.
Odată lămurite toate acestea despre semnul Fiarei şi planul ei de subjugare a omenirii prin
controlul direct al creierului omului să trecem la următoarea întrebare.

131 Aceasta nici nu este măcar o boală ci este un mod natural de comportare al copiilor care sunt suprahrăniţi şi bine
îngrijiţi şi care fireşte sunt mai activi şi jucăuşi. Fireşte asemenea manifestări pot fi exacerbate şi de cauze toxicologice
(substanţe toxice din vaccinuri, alimente, etc.) sau alte noxe cum ar fi poluarea cu unde radio. Dar în niciun caz nu sunt
boli mentale. De altfel marea majoritate a bolilor clasificate în D.S.M. nu sunt altceva decât interpretarea stărilor
naturale, ale comportamentului natural, ca fiind maladive. În schimb comportamentele nenaturale cum ar fi
homosexualitatea, bestialismul, confuzia apartenenţei la un sex diferit de cel biologic, etc. nu mai apar ca boli psihice.
De fapt ca să fim cinstiţi şi sinceri aceste devieri şi perversiuni nici nu sunt boli psihice ci manifestări ale posedării
demonice a oamenilor. Dar oamenii materialişti care mai recunosc un tipar natural al comportamentului fiinţei umane
care nu contravine stării sale generale de sănătate le-au catalogat ca fiind boli psihice pentru că alternativa ar fi fost
insuportabilă pentru ei. Ca să nu mai vorbim de comportamentele generate de deficienţa nutrimenţilor sau din cauze
toxicologice şi care acum sunt declarate boli mentale. Acest ultim tip de abordare a „bolilor mintale“ este echivalent cu
acţiunea de a-ţi da cu un băţ în cap din cauză că te doare piciorul din cauză că te-ai împiedicat de o piatră.

102
 Capitolul XII
Ce trebuie să facă creştinii şi ceilalţi oameni?

Într-adevăr o întrebare foarte grea. Desigur primul lucru pe care trebuie să-l facă creştinii
este să devină creştini adevăraţi şi cu fapta, nu numai prin declaraţii, şi aceasta cât mai repede.
Nu am să descriu sau să dau nişte sfaturi practice privind modul cum va realiza fiecare
creştin acest lucru. Am să mă limitez doar la a vă cita doar două capitole din Sfintele Scripturi care
să vă dea curaj să faceţi aceasta: Sfânta Evanghelie după Matei cap. VI şi cap. X.
Mai corect ar fi trebuit să spun toată Sfânta Scriptură pentru că toate soluţiile sunt acolo. Iar
pe cei care sunt mai temători de dureri şi de moarte îi sfătuiesc să citească şi vieţile sfinţilor care au
fost martirizaţi ca să capete curaj. Şi nici nu voi detalia etapele prin care trebuie să treacă fiecare
creştin pentru a se putea elibera de sub supunerea Fiarei, ca să nu se mai închine-supună ei. Fiecare
trebuie să ia măsurile care i se potrivesc „vârstei“ sale duhovniceşti. Cei care sunt mai virtuoşi vor
putea imediat să se smulgă de sub stăpânirea Fiarei, iar cei mai leneşi vor trebui să „alerge“ mai
repede pe calea virtuţii. De asemenea şi cei mai virtuoşi şi cei mai leneşi vor trebui să nu mai piardă
timpul sub nicio formă şi să se silească pentru că timpul este foarte scurt şi lucrul pe care creştinii
trebuie să-l realizeze este foarte mare.
Totuşi am să trec peste multe oprelişti şi am să îndrăznesc să vă dau nişte sfaturi privitoare la
copii, căci pentru aceştia am foarte mari griji. Deci în continuare am să scriu pentru creştinii care au
şi familie cu copii.
Cei care aveţi soţie în aceste vremuri, dacă aceasta este credincioasă, vă iubeşte cu adevărat
şi nu doar pentru confortul material pe care i-l furnizaţi şi este şi ascultătoare de voi întru Hristos,
atunci mult ajutor şi mângâiere veţi avea de la ea în aceste vremuri cu multe supărări şi greutăţi.
Căci de aceea a creat-o Dumnezeu pe Eva, ca să-l ajute pe Adam. Evident această mângâiere vine şi
cu un preţ. Dar dacă sunteţi şi puţin mai în vârstă şi Dumnezeu v-a binecuvântat şi cu copii,
plăcerea de a-i avea şi dragostea lor o veţi plăti mai scump. Căci va trebui să-i pregătiţi într-un timp
foarte scurt pentru evenimentele care urmează în viitorul foarte apropiat. Vă pot spune cu siguranţă
că este iluzoriu să vă străduiţi cu ei prin şcoli oficiale şi este o mare pierdere de timp şi de resurse să
continuaţi cu ei pe această cale. Dacă sunt mici este mult mai bine să-i păstraţi acasă şi să îi învăţaţi
voi înşivă scrisul, cititul, ştiinţele şi cele trebuincioase pentru viaţă şi credinţă dacă, bineînţeles,
sunteţi la rândul vostru învăţaţi. Pentru încurajare vă voi spune că oricum copiii voştri nu îşi vor
mai găsi de lucru în viitor în forma cu care ne-am obişnuit de atâta timp. Mai direct spus, nu puteţi
să vă mai faceţi planuri de viitor pentru copiii voştri ca să-i faceţi oameni cu o carieră profesională
de nivel ridicat şi cu un nivel de trai deosebit. 132 Sau aşa cum spun cei din lume care nu ştiu ce
vorbesc şi confundă răul cu binele: „să reuşească în viaţă“.
Aşa cum spun statisticile oficiale, după datele care există acum, în următorii 10 ani vor
dispărea cca. 50% din profesiunile existente şi care, bineînţeles, vor fi preluate de către roboţi. 133
Această statistică nu ţine cont şi de alte criterii ci numai de tendinţa actuală pe piaţa muncii. Sunt
unii analişti independenţi care susţin însă că două treimi din forţa de muncă actuală va fi înlocuită
până în anul 2025 de roboţi. 134 Dar dacă nu credeţi aceasta gândiţi-vă ce se va întâmpla după ce nu
vor mai fi bani fizici, ci numai virtuali, câte profesii vor putea fi preluate de roboţi? Câte firme mici
şi mijlocii vor intra în faliment? Acest lucru, trecerea la o economie fără bani fizici, se va întâmpla

132 De exemplu în S.U.A. există acum cca. 17 000 000 de absolvenţi de universitate şi facultate care lucrează în
ocupaţii care cer maximum studii liceale sau mai puţin. Astfel există 317000 de chelneri şi chelneriţe cu studii
universitare dintre care 8000 au doctorate şi grade profesionale. Alţi 8000 sunt barmani sau asistenţi în parcări. Vedeţi,
pentru mai multe detalii, şi articolul scris de Richard Vedder la adresa de internet:
http://www.chronicle.com/blogs/innovations/why-did-17-million-students-go-to-college/27634
133 Atenţie! Roboţi nu sunt doar maşinăriile acelea umanoide din filme. Şi un automat de cafea intră la aceeaşi
definiţie.
134 Vedeţi şi analiza specialiştilor Băncii Mondiale făcută pentru uz public şi care are totuşi un ton foarte optimist:
„World development report 2016 - Digital dividends“. Nu uitaţi! Aceasta este o instituţie controlată de Fiară şi fireşte
scopul ei nu este binele umanităţii ci controlul total al Fiarei asupra omenirii. Deci situaţia reală va fi cu mult mai
dezastruoasă.

103
şi în România în cel mult 2-3 ani. În alte ţări tranziţia s-a făcut deja. Toate acestea se întâmplă din
cauză că Fiara nu are nevoie de oameni, chiar o încurcă prezenţa lor. 135 Gândiţi-vă şi la faptul că
munciţi acum degeaba sperând că măcar veţi ajunge să luaţi o pensie la bătrâneţe. Căutaţi şi vedeţi
că sistemul de pensii, aşa cum a fost proiectat de la început, este deja într-o criză majoră şi peste cel
mult cinci ani va fi imposibil de susţinut pentru că a fost proiectat să eşueze. Eu cred că în mai
puţini ani, dar să nu fie ca mine! Personal eu nu întrevăd nicio posibilitate de a-l îmbunătţi şi a-l
face să funcţioneze aşa cum este acum pentru că raportul demografic dintre tineri şi bătrâni s-a
inversat de mult timp în societăţile aşa zis civilizate. Adică sunt prea mulţi cei bătrâni care au pensii
faţă de cei tineri care lucrează şi cotizează la sistemul de pensii. De asemenea şi procentul tinerilor
care sunt şomeri este exagerat de mare şi tendinţa este să se mărească numărul acestora, al
şomerilor. Pentru că numărul tinerilor este oricum în cădere liberă din cauza politicilor de
defavorizare a familiei şi a educaţiei vicioase din şcoli, şi nu în ultimul rând din cauza mortalităţii
infantile în creştere. La mortalitate infantilă generală şi la mortalitate infantilă în prima zi de la
naştere S.U.A. 136 a ajuns pe primul loc în topul ţărilor dezvoltate. Se pare că este la acelaşi nivel cu
Uganda unde oamenii nu au nici măcar apă potabilă.
Sistemul de pensii din ziua de azi, este doar o inginerie financiară a Fiarei prin care se reduc
veniturile oamenilor pentru a folosi apoi resursele financiare respective împotriva lor. În plus prin
această inginerie se creează şi o masă largă de alegători dependenţi de stat care votează inevitabil
aşa cum li se spune de către cei care le promit pensii şi ajutoare sociale mai mari. 137 Acest sistem de
pensii va fi înlocuit în viitorul apropiat cu un sistem ce va asigura fiecărui cetăţean un venit minim
garantat ce-i va oferi un trai foarte precar cu condiţia să se supună Fiarei şi metodelor ei de ucidere
subtilă. Fiindcă altfel oamenii nu-şi vor putea asigura existenţa din cauză că nu vor mai fi locuri de
muncă, proprietate privată a suprafeţelor agricole şi a mijloacelor de producţie. De asemenea
gândiţi-vă şi ce repercusiuni vor avea agendele globale ale O.N.U. (Agenda 21 şi continuarea ei
Agenda 2030) asupra vieţii politice, sociale şi economice. 138 Totul a fost gândit în detaliu de mult
timp. Pentru că tot ce se întâmplă acum şi se va întâmpla în viaţa planetei este planificat cu mult
timp înainte. Nimic nu se întâmplă în politică, societate, economie, etc. ca urmare a întâmplării,
„norocului“ sau a „ghinionului“:
„Worlds events do not occure by accident. They are made to hapen whether it is to do with
national issues or comerce; most of them are staged and managed by those who hold the purse
string“ - Dennis Healey, former Secretary of Defense and Chancellor of the Exchequer.
(„Evenimentele lumii nu se întâmplă din accident. Ele sunt făcute să se întâmple fie că este vorba de
probleme naţionale sau de comerţ; marea majoritate sunt puse la cale şi conduse de cei care trag
sforile din umbră“. Dennis Healey fost secretar al apărării şi cancelar al trezoreriei regatului Marii
Britanii.) Şi dacă nici acesta nu ştia ce spune, atunci nimeni nu ştie!
Iată de exemplu şi invazia de acum a Europei de către atât de mulţi imigranţi din ţările
necivilizate. Această invazie a început de mai mult timp prin importul de muncitori din diverse zone
ale lumii cu o populaţie de altă cultură şi religie decât cea creştină, deşi erau destui şomeri în ţările
de emigraţie respective. Ea a culminat acum când este nevoie de mai multă instabilitate socială
pentru a putea fi impuse mai uşor măsurile extreme de control ale populaţiei de către stat din ultima

135 Vedeţi monumentul denumit „Georgia Guidestone“, cine l-a ridicat şi ce însemnătate are pentru omenire, de
asemenea vedeţi şi noua tendinţă adoptată de mai marii lumii în domeniul social: căutaţi pe internet totul despre
conceptul „precariat“.
136 S.U.A. are şi cel mai mare număr de vaccinuri pe cap de copil din lume şi chiar cu unele administrate din prima zi
de la naştere. Dar toţi lacheii Fiarei strigă, ca din gură de şarpe, că nu are nici o legătură mortalitatea infantilă cu
aceasta. De aceea se încearcă acum vaccinarea copiilor în timpul sarcinii ca să se evite ca părinţii să mai poată face o
legătură între vaccin şi boala apărută la copil imediat după aceea.
137 Nici nu mai ţin minte câţi pensionari creştini, adică dintre cei care merg frecvent la biserică nu dintre cei care stau
prin cârciumi, mi-au motivat votarea cu o formaţiune politică sau alta prin faptul că li s-au mai dat ceva „firimituri“ la
pensie. Aşa sunt de mulţi!
138 Când vă documentaţi despre aceste agende urmăriţi mai mult pe cei care analizează scopul şi modul de aplicare al
acestora, adică pe cei care sunt împotrivă, nu citiţi numai actele şi declaraţiile oficiale care toate sunt scrise în limbaj
şerpesc şi promit o lume unde va curge numai lapte şi miere. Există pe internet şi dicţionare de dublu limbaj pentru
acestea!

104
fază a preluării puterii de către Fiară. Ea a fost teoretizată cel puţin cu o sută de ani în urmă pentru
că Fiara are planuri pe 100, 50, 25, etc. ani. Astfel în cartea sa intitulată „Praktisher idealismus“
publicată în anul 1925, „gânditorul“ mason Richard Coudenhove-Kalergi afirmă următoarea
concluzie: „noi intenţionăm să transformăm Europa într-o rasă mixtă de asiatici şi negri condusă de
evrei“. Căutaţi şi vedeţi şi cine a fost acest Kalergi ca să nu vă spună cineva: ce dacă a zis aşa, ce,
dacă oricine spune ceva se şi va întâmpla? Nu vă lăsaţi păcăliţi! Acesta a fost un mare „gânditor“ şi
ideolog al Fiarei, mason, el fiind cunoscut şi ca „fondatorul comuniunii europene“. Ca să vedeţi că
aşa va fi şi este cum a fost plănuit, citiţi şi documentul intitulat „Protocolul de la Toronto“, scos la
iveală de ziaristul Serge Monaste în 1995, dar care se pare că a fost emis prin 1985, tradus şi în
limba română de editura Samizdat, unde se spune negru pe alb:
„Pentru a ne asigura cu orice preţ de reuşita unei asemenea întreprinderi (imigraţia de
masă), să facem astfel încât agenţii noştri infiltraţi deja în Ministerele de Afaceri
Interguvernamentale şi de Emigrări ale naţiunilor-state să procedeze la modificarea în profunzime a
legilor acestor ministere. Modificările respective se vor orienta în esenţă spre a deschide porţile
ţărilor occidentale spre o emigraţie din ce în ce mai masivă în interiorul graniţelor lor, o emigraţie
pe care noi o vom fi provocat în prealabil, având grijă să declanşăm pe ici pe colo, noi conflicte
locale. Prin campanii de presă bine orchestrate asupra opiniei publice din naţiunile-state vizate, vom
provoca în acestea un aflux important de refugiaţi care va avea efectul de a le destabiliza economia
internă şi a amplifica tensiunile rasiale din interiorul teritoriului. Vom avea grijă să facem astfel
încât organizaţiile extremiste străine să facă parte din aceste torente de emigranţi ceea ce ne va
facilita destabilizarea politică, economică şi socială a naţiunilor luate în colimator“.
Cine nu crede în autenticitatea acestui document să se uite ce se întâmplă acum în lume şi să
compare cele planificate acolo cu realitatea de pe teren.
Insistenţa pe care o depun astăzi guvernele care susţin imigrarea şi „diversificarea“
populaţiei, fără nici un motiv raţional posibil, nu mai lasă nici un pic de îndoială că aceasta este o
operaţiune planificată. Niciun om politic sănătos la cap care vrea să guverneze uşor ţara lui nu şi-ar
lua o asemenea povară suplimentară în actul de guvernare încât să amestece mari mase de străini
necivilizaţi, needucaţi şi cu comportament asocial cu populaţia locală educată şi civilizată 139 . Ca să
nu mai spun de faptul că marea majoritate a imigranţilor au o afliere religioasă la islam care este în
totală contradicţie cu moştenirea creştină a Europei.
Şi scopul acestei acţiuni nu este numai destabilizarea economică a ţărilor respective pentru
că efectul conjugat al tuturor măsurilor luate de guverne este evident că este îndreptat în special
împotriva creştinilor ca grup proeminent în societate şi a moralei asociate lor. Pentru că promovarea
„diversităţii“ nu are loc în nicio altă ţară care nu are o tradiţie creştină. Însă Fiara face asta şi cu alt
motiv, mai subtil. Din cauză că oamenii care fac parte din Fiară sunt şi evoluţionişti şi deci cred în
ideologia cu rasele inferioare şi superioare. Aceştia nu doresc numai distrugerea valorilor creştine
dar şi metisarea populaţiei albe pentru a o „degrada“ din punct de vedere genetic ca astfel să nu
existe o rasă „superioară“ care să poată atenta la supremaţia Fiarei. 140 Evident pentru noi creştinii
această ideologie nu este decât un lucru diavolesc. Pentru noi, creştinii ortodocşi, toţi oamenii sunt
la fel, au aceeaşi natură umană creată de Dumnezeu, indiferent de culoarea pielii şi au aceleaşi şanse
la mântuire. 141 Dar rămâne efectul final al acestei operaţii asupra creştinilor şi creştinismului şi care
nu se poate numi altfel decât genocid chiar şi după definiţia instituţiilor Fiarei. Astfel după actele

139 Cei care vin din ţările din lumea a treia sau a patra nici măcar nu înţeleg conceptele de igienă ale ţărilor civilizate
din cauză că aceştia şi la ei acasă nu au wc-uri şi-şi fac nevoile fiziologice pe unde apucă. Unii nu au în obicei să
folosească hârtie igienică sau altceva ci îşi folosesc doar mâna goală. Vedeţi ce a ajuns acum Parisul sub ocupaţia
imigranţilor. Mulţi comentatori independenţi nici nu-l mai numesc Paris, ci îi spun haznaua Europei.
140 „Rasele albe ale Europei trebuie distruse şi înlocuite cu o rasă negroidă-asiatică care să poată fi uşor controlată de
elita conducătoare.“ a spus părintele Comunităţii Europene şi iudeofilul mason Richard Coudenhove-Kalergi în cartea
sa „Praktischer Idealismus“, 1924.
141 Studii independente ale genomului uman au demonstrat că diferenţele genetice dintre oameni, indiferent de rasă,
sunt infime. Chiar şi maimuţele aparţinând aceluiaşi trib au diferenţieri genetice mai mari decât cele existente între
oamenii cei mai diferiţi. Rasa umană are o uniformitate genetică excepţională.

105
O.N.U. privind „Convention on the Prevention and Punishment of the Crime of Genocide“ 142 ,
genocidul este definit astfel la Articolul II al acesteia:
„...oricare din următoarele fapte comise cu intenţia de a distruge în parte sau în întregul său
un grup naţional, etnic, rasial sau religios, cum ar fi:
a) omorârea membrilor grupului;
b) crearea unei suferinţe trupeşti sau mentale membrilor grupului;
c) deteriorarea deliberată a condiţiilor de viaţă ale grupului cu intenţia de a provoca parţial
sau total distrugerea acestuia;
d) impunerea de măsuri pentru a preveni naşterea copiilor în cadrul grupului;
e) transferarea forţată a copiilor membrilor grupului altui grup.
După cum se vede foarte bine din ce se întâmplă în ţările cu o morală şi o tradiţie socială
creştină nu există niciun punct din această definiţie care să nu se aplice din ce în ce mai mult
creştinilor. Evident că acest genocid al creştinilor este doar un aspect particular al genocidului mai
mare care se petrece subtil la nivelul întregii omeniri dar care nu este aşa de evident pentru omul de
rând. Dar dacă omenirea este doar în pericol de a fi redusă ca număr grupul minoritar al creştinilor
este ameninţat şi cu moartea spirituală şi cu dispariţia ca grup. Deci când veţi auzi pe cineva care
discută despre rasism să ştiţi că acela are ceva cu „rasa“ albă şi ar vrea ca aceasta să dispară. Iar cel
care susţine cumva imigraţia musulmanilor acela are, în special, ceva cu creştinii. Şi nu poate fi
altfel.
Rezultatul acestei operaţiuni de susţinere a imigraţiei a dat deja roade imense. Sunt multe
ţări în Europa occidentală unde în oraşele mari albii şi creştinii sunt deja minoritari. Evident că
grupul creştinilor reali a început să fie minoritar de mai mult timp dar reducerea numărului acestora
poate fi atribuit şi altor cauze pe care le-am menţionat şi pe care le vom mai menţiona.
Ştiu, mulţi vor spune şi au spus deja: nu este adevărat acest document descoperit de Serge
Monaste, este un fals! Dar dacă nu este adevărat, de ce s-a împlinit şi se împlineşte literă cu literă în
zilele noastre? Şi dacă ar fi numai aceasta cu imigranţii dar se împlineşte şi în toate celelalte detalii
ale sale! Cum altfel ar fi posibil acest lucru că doar nu a fost redactat de vreun proroc al lui
Dumnezeu? Vedeţi şi documentul cunoscut sub titlul „Protocoalele înţelepţilor Sionului“. Aceleaşi
întrebări. 143 Şi apoi de ce a fost asasinat acest ziarist Serge Monaste şi de către cine? Aşa că roagă-
te creştine şi pentru sufletul acestui om care s-a străduit să facă rost de acest document şi şi-a dat
viaţa pentru a te avertiza pe tine în special care eşti creştin şi pe toţi oamenii în general, iar tu nu
vrei să ştii şi nici nu vrei să faci ceva.
Dar să trecem mai departe.
Gândiţi-vă la ce trebuie să ne aşteptăm atunci când ţări ca India şi China vor suferi imens din
cauza lipsei de hrană provocate de lipsa apei dulci, din cauza poluării, urbanizării şi industrializării
excesive şi nu în ultimul rând din cauza încălzirii planetei ca efect al geoingineriei aplicată de Fiară
prin diverse metode (chemtrail-uri, H.A.A.R.P., etc.). Există oameni de ştiinţă care prognozează, pe
baza actualelor date, că în cca. 10 (zece) ani ţările acestea nu vor mai avea practic apă dulce. Şi
aceştia sunt cei mai optimişti! De altfel această problemă este comună tuturor ţărilor din zona
temperată din cauză că odată cu modificarea climei prin geoinginerie ploile s-au mutat mult mai la
nord. De asemenea experţii prognozează că până la sfârşitul anului 2020 vor dispărea două treimi
din speciile cunoscute de animale vertebrate. 144 Bineînţeles că mai sunt şi alte specii în pericol.

142 Convenţia O.N.U. privind prevenţia şi pedepsirea crimei genocidului.

143 Acest document are o lungă istorie de tratare mediatică pentru dovedirea lui ca fiind falsă. În schimb nu s-a produs
niciodată un argument viabil ca explicaţie a faptului că este atât de precis în „profeţiile“ lui. Pentru o bună documentare
privind aceste „Protocoale...“ este de ajuns să citiţi cartea: „WATERS FLOWING EASTWARD The War Against the
Kingship of Christ“ de L. Fray editată şi revizuită de reverendul Denis Fahey, C.S.S.P., B.A., D.Ph., D.D. (Professor of
Philosophy and Church History) FLANDERS HALL PUBLISHING COMPANY P.O. Box 10726 New Orleans, LA.
70181 THE UNIVERSITY OF NORTH CAROLINA AT CHAPEL HILL.
144 Vedeţi raportul Living Planet Index aflat la adresa: https://www.wwf.org.uk/sites/default/files/2016-
10/LPR_2016_full%20report_spread%20low%20res.pdf pregătit de World Wildlife Found şi Zoological Society of
London: două treimi din populaţia de animale vertebrate sălbatice va dispărea până în 2020 faţă de cea de la nivelul
anului 1970. Până în anul 2012 populaţia de animale sălbatice a scăzut cu 58% faţă de nivelul anului 1970.

106
Chiar şi O.N.U. a lansat un semnal de alarmă privind albinele. S-a îngrijorat cineva? S-au umplut
programele televiziunilor de comentarii privind această problemă? Sau au educat oamenii ca să nu
mai folosească pesticide, insecticide, telefoane mobile şi câte mai sunt cauzele dispariţiei insectelor
polenizatoare? Au fost interzise de guverne aceste substanţe? Nu! În schimb D.A.R.P.A. 145 a creat
drone miniaturale care se vor ocupa cu polenizarea plantelor. Fireşte contra cost şi numai acolo
unde oamenii se supun Fiarei! 146
Credeţi că toate acestea se vor întâmpla brusc şi până atunci va fi raiul pe pământ? Sau că
ţările acestea enumerate mai sus vor sta liniştite până atunci şi nu vor face ceva rău?
De asemenea sunt oameni de ştiinţă care prognozează că în cel mult 5 până la 8 ani nu va
mai fi nicio formă de viaţă în oceanele planetei şi acest lucru s-a calculat ţinându-se cont doar de
tendinţele actuale fără a ţine seama de eventualitatea unui război sau efectul pe termen lung al
accidentului de la centrala nuclearo-electrică de la Fukushima. Acest lucru este şi prorocit în Cartea
Apocalipsa din Noul Testament, cap. XVI, 3.
Ca să vă daţi seama de nivelul de poluare al oceanelor căutaţi fotografii şi articole pe
internet cu tema: „The 8th continent: Pacific Ocean garbage patch“ şi veţi vedea insule imense de
deşeuri de plastic şi de altă natură pentru că anual ajung în oceane şi mări circa 6-7 milioane de tone
de deşeuri de plastic. Se spune că insula din Pacific ar avea suprafaţa echivalentă cu cea a S.U.A.
Credeţi că viaţa va mai fi aşa plăcută atunci când vor pieri toate vietăţile din oceane?
Şi apoi se pune întrebarea: pentru ce profesie vrei tu, creştine, să-ţi pregăteşti copilul?
Vrei să-l faci militar ca să lupte pentru edificarea împărăţiei Fiarei împotriva celor care joacă
rolul de duşmani ai ei? Căci Fiara nu mai are nici măcar duşmani reali acum. Toţi aşa zişii terorişti,
„mişcări de eliberare“, sau state totalitare sunt doar creaţii ale Fiarei şi sunt finanţate şi conduse de
ea. Toţi aceşti „inamici“ la un loc nu au fost inventaţi şi susţinuţi decât pentru a crea o stare de
insecuritate, conflict între popoare şi război cu scopul de a impune mai uşor măsurile de control
asupra oamenilor prin schema devenită deja clasică: obţii securitatea vieţii tale numai dacă renunţi
la libertăţile personale!
Sau poate creştine vrei să-l faci inginer pe copilul tău ca să proiecteze şi să întreţină
mijloacele de control ale Fiarei? Sau operator al acestor mijloace, gardian de închisoare electronică?
Pentru că se pare că aceste două profesii vor fi cele mai numeroase în viitor. Sau poate judecător,
avocat, poliţist şi jandarm care să aplice legile Fiarei şi să-i închidă pe creştini în închisori, lagăre de
reeducare sau să le aplice grozăviile care vor mai apărea? Sau poate doctor, personal medical, care
să „trateze“ oamenii cu diverse substanţe şi proceduri dăunătoare sănătăţii, să-i îmbolnăvească, să-i
interneze forţat în spitale psihiatrice şi să le distrugă creierul cu tot felul de otrăvuri departe de ochii
lumii. Sau să facă avorturi, să-i eutanasieze pe cei „inutili“, să îi omoare pe cei cărora vor să le ia
organele pentru transplant sau să le implanteze cipuri în trup copiilor de la naştere? Sau profesor,
educator, funcţionar la direcţia de protecţie a copilului, ca să îndobitocească, să smintească copiii,
să-i strice prin depravare şi perversiuni şi să-i răpească din familiile creştine sub diferite pretexte ca
apoi să-i dea spre adopţie „familiilor“ de sodomiţi şi gomoriţi? Sau poate vrei să-l faci pe copilul
tău lucrător în cadrul unei corporaţii transanţionale? Căci tendinţa este ca în viitorul foarte apropiat
să rămână în funcţiune numai acestea pentru că toate sunt în proprietatea Fiarei. Dacă nu cumva
suntem acolo deja, căci ce firmă mică sau mijlocie mai produce pentru altcineva decât pentru
corporaţii? Suntem deja în plin proces de transferare a puterii şi suveranităţii statelor naţiuni, atâta
câtă mai era, către conducerile transnaţionalelor prin diferite tratate cum ar fi T.T.I.P., T.P.P., etc. sau
cum le vor mai spune în viitor. Căutaţi şi vedeţi că acestea, transnaţionalele, au de mult timp
programe de „antrenament“ ale lucrătorilor lor în vederea „eficientizării“ muncii şi crearea unei
„culturi“ instituţionale şi care în realitate nu sunt altceva decât metode grosiere de îndrăcire. Vedeţi

145 Defense Advanced Research Projects Agency - Agenţia pentru proiecte de cercetare avansate pentru apărare a
departamentului apărării S.U.A.
146 Distrugerea albinelor este sigur o operaţie planificată şi dirijată. Aceasta se poate demonstra prin faptul că deşi s-a
stabilit ştiinţific că sunt multe substanţe chimice care se folosesc în agricultură şi care dăunează albinelor acestea au
rămas în uz şi au aprobarea deplină a instituţiilor care aprobă utilizarea acestora. Desigur că nici Fiara nu a lăsat la voia
întâmplării acest domeniu pentru că pulberea de aluminiu pulverizată de avioane distruge şi sistemul nervos al albinelor
nu numai al oamenilor.

107
şi ce relaţii interpersonale sunt promovate şi întreţinute de conduceri în aceste companii prin
reglementări interne şi aceste metode „moderne“. Sunt ele creştineşti? Nu, sunt numai diavoleşti!
Ca să nu mai spun că aceste corporaţii susţin financiar şi organizaţional toate mişcările de tip
L.G.B.T., identitatea de gen, educaţia copiilor de la vârste fragede în scopul depravării lor, etc.
Sau poate vrei, creştine, să-l faci pe copilul tău om de ştiinţă ca să înveţe şi să dezvolte
ştiinţa alchimică? Bineînţeles pentru a da o mână de ajutor la „evoluţia“ omenirii, la crearea
„omului nou“ prin transhumanism şi distrugerea totală a planetei. Deci, ce vrei să-l faci pe copilul
tău, dragă creştine?
Şi eu sunt foarte curios să ştiu.
Nu ar fi mai bine să plecaţi din oraşe, tu şi cei dragi ai tăi, undeva la ţară într-un colţ mai
retras, unde să aveţi timp, tu şi soţia ta, să vă ocupaţi de copii şi să-i învăţaţi de mici să muncească,
să-şi poarte singuri de grijă, să rabde diverse privaţiuni şi să se obişnuiască cu ele, să se descurce în
orice situaţie de criză şi mai ales, nu în ultimul rând, ceea ce este cu adevărat important, să-şi
cunoască credinţa şi să lucreze virtuţile? Adevărat, recunosc, aceasta este şi dificil. Pentru unii, cei
care cred doar din vârful buzelor, chiar este practic „imposibil“ pentru că vor trebui să renunţe la
confort, la lene şi la orice posibilităţi de manifestare a slavei deşarte. Adică vor trebui să se
umilească! Dar procedând aşa mai au şi ei, bieţii copii, nişte şanse pentru mântuire. Bineînţeles,
dragă creştine, dacă ai dragoste adevărată şi spirit de sacrificiu pentru copiii tăi nu o să ţi se pară aşa
de greu. Oricum legea dragostei creştineşti te obligă şi la aceasta. Nu poţi să te mântui dacă nu ai
dragoste nici măcar pentru copiii tăi! Şi poate îţi va folosi şi ţie toate acestea căci ai şansa să te
desăvârşeşti până atunci pentru că nu poţi să-i înveţi pe ei ceva pe care tu nu îl pui în practică, tu
eşti pentru copii modelul.
Bineînţeles se poate întâmpla ca soţia ta să nu fie la fel de credincioasă ca tine, nu e
ascultătoare întru Hristos ci este victima „feminismului“ 147 . Adică este o femeie „emancipată“, o
femeie „puternică“ cum spun oamenii fără de dumnezeu. Sau copiii tăi sunt deja mărişori şi au
petrecut destul timp la şcoală ca să fie corupţi de ea şi de ceilalţi copii. Sau ai trăit numai la oraş, la
bloc şi i-ai hrănit pe ei şi pe tine numai de la supermarket cu mâncare lipsită de nutrimenţi sau alte
nebunii alimentare care se mai găsesc pe acolo şi din cauza aceasta sunt slăbănogi şi incapabili să
înveţe ceva sau să fie atenţi la lecţii. Sau i-ai vaccinat şi i-ai îndopat cu antibiotice la orice mică
răceală şi din cauza aceasta sunt foarte bolnăvicioşi sau chiar au deja o boală cronică. Sau ai greşit
şi ai avut în casă televizor, calculator 148 şi le-ai dat copiilor acces liber la ele şi pe deasupra le-ai
mai cumpărat şi telefon-calculator personal şi din cauza asta sunt total pervertiţi şi îmbolnăviţi, etc.
Atunci să ştii că ai o mare problemă şi eu personal nu ştiu ce sfat să-ţi dau şi cum o să faci. Pentru
că tu eşti cauza tuturor lucrurilor care se întâmplă în familia ta şi pur şi simplu tu ai fost până acum
cel mai mare complice al Fiarei în acţiunea de distrugere a copiilor tăi, a soţiei tale şi a ta însăşi.
Deci pur şi simplu eu nu ştiu cum o să faci. Mă depăşeşte! Aşa că nu-mi rămâne decât să mă rog
pentru tine, dragă frate, să facă Dumnezeu o minune cu tine şi cu familia ta!
Cred că este de ajuns acest sfat şi avertisment şi vă rog să mă iertaţi că am îndrăznit.
În continuare, pentru a vă întări şi îmbărbăta pe cei mai slabi şi mai mult spre realizarea
nesupunerii faţă de Fiară, am să vă dau şi exemplul predecesorilor noştri care s-au luptat cu ea în
trecut şi au biruit, s-au mântuit.
În cartea de istorie autobiografică numită „Arhipelagul Gulag“, a scriitorului rus Alexandr
Soljeniţîn, este relatat modul cum au procedat creştinii adevăraţi sub guvernarea Fiarei:
„În vara anului 1930 au fost aduşi pe insulă (Solovoski) vreo câteva zeci de „adevăraţi
ortodocşi“, aşa-zişi „sectanţi“ 149 : în ţară existau, sub diferite denumiri, numeroase comunităţi

147 Feminismul este o componentă importantă a agendei comuniste, mai bine spus a agendei sataniste, pentru că în
limbaj curent satanismul este denumit comunism. O încercare timidă de formulare şi critică a feminismului, pe baze
secularizante, psihologizante, dar suficientă totuşi pentru oricine, veţi găsi la dr. Henry Makow în cartea sa „Feminismul
şi noua ordine mondială“ apărută şi în limba română la Editura Meteor Press, 2012.
148 Vedeţi şi cartea apărută în limba română la „Editura Prodromos“: „Efectele micului ecran asupra minţii copilului“
scrisă de prof univ. dr. Ilie Bădescu, dr. Elisabeta Negreanu şi dr. Rodica Nanu.
149 Interesant este faptul că şi cei care sunt acum în biserica ortodoxă oficială şi care se proclamă ca fiind BISERICA
folosesc acest apelativ de „sectanţi“ şi pentru creştinii ortodocşi de acum care se luptă împotriva ecumenismului şi care

108
ortodoxe ce-şi însuşiseră chemarea lui Tihon 150 din 1918 - prin care se arunca anatema asupra
puterii sovietice - iar apoi, în pofida cotiturii produse la centru 151 , nu mai abdicaseră de la această
tăgăduire. Aceşti „imiaslavţî“ 152 respingeau tot ce venea de la Anticristul: nu acceptau nici un fel
de act eliberat de soviete, nu semnau nici un document şi nu se atingeau de banii emişi de
noua putere 153 . Starostele acestor rezistenţi, acum prigoniţi, era un bătrân de optzeci de ani, cu
barbă albă, orb şi purtând un toiag lung. Pentru orice om instruit era clar că fanaticii ăştia n-au ce
căuta în socialism, unde se învârt o groază de hârtii şi că, de fapt, cel mai bun lucru pe care-l aveau
de făcut era să moară. Aşa că au fost expediaţi pe insula Malîi Zaiaţki - cea mai mică din
arhipelagul Solovki - nisipoasă, golaşă şi pustie, mai păstrând doar o cocioabă unde se adăposteau
în nopţile de vară foştii monahi-pescari. Autorităţile lagărului s-au declarat dispuse să le dea raţia de
hrană pe două luni, cu condiţia ca fiecare dintre ei să semneze într-un borderou. Au refuzat,
bineînţeles, cu toţii. E momentul când intervine nepotolita Anna Skripnikova 154 , care, la vremea
aceea, în pofida tinereţii ei şi a tinereţii puterii sovietice înseşi, era deja la a patra arestare. Fata s-a
pus pe alergat între contabilitate, dispecerat şi însuşi şeful de lagăr, cel însărcinat să instaureze un
regim umanitar. La început i-a rugat să aibă milă de ei, apoi a cerut să fie trimisă şi ea împreună cu
„sectanţii“ pe insula Malîi Zaiaţki, în chip de socotitoare, obligându-se să le împartă raţia zilnică şi
să ţină toată evidenţa. Cererea ei nu contravenea, pare-se, prin nimic sistemului din lagăr, dar a fost
respinsă. „Bine, dar nebunilor li se dă de mâncare fără să li se ceară vreo semnătură de primire!“ - a
strigat Anna.
Zarin s-a mulţumit să rânjească. Însă dispecera i-a răspuns: „Poate că e indicaţia Moscovei,
noi nu ştim...“ (Şi fireşte că era indicaţia Moscovei! - cine şi-ar fi asumat, altfel, responsabilitatea?
Cei fără Dumnezeu puseseră bine la cale lichidarea acestor credincioşi, dar, cum un asemenea plan
nu putea fi înfăptuit în dens populata Rusie Centrală, îi expediaseră aici.) Şi au fost trimişi pe
Zaiaţki fără hrană. După două luni (exact după două luni, căci trebuia să li se propună să semneze
pentru următoarele două) temnicerii au debarcat pe Malîi Zaiaţki, unde au găsit doar leşuri ciugulite
de păsări. Toţi erau acolo, nimeni nu evadase.“ („Arhipelagul gulag“, Editura Univers 2008, vol. II,
cap. „Arhipelagul se naşte din mare“).
Pentru cei care cunosc mai puţin istoria adevărată, pentru că la şcoală nu se învaţă aşa ceva,
am să dau aici şi nişte lămuriri suplimentare privind momentul istoric în care se petrec cele descrise
mai sus.
De când a apărut ea, Fiara a trebuit să lupte în mod natural mai întâi cu monarhia, ca fiind
principiul conducător şi garantul suveranităţii naţionale 155 , iar în al doilea rând cu Biserica,
creştinii, oamenii virtuoşi, după ce aceştia nu mai aveau un lider politic. Acestea sunt singurele
două puteri lumeşti care i-ar fi putut sta împotrivă Fiarei. Acest „război“, ca orice război de altfel,
are un preludiu în care forţele care se confruntă, au mai multe ciocniri din care pot rezulta nişte
victorii sau înfrângeri parţiale de ambele părţi. Dar după aceste mici bătălii pregătitoare există o
confruntare majoră al cărei rezultat este decisiv pentru soarta războiului în general. După această
confruntare finală partea învinsă mai luptă cu ultimele forţe rămase, dar nu mai poate influenţa
rezultatul general al războiului când învingătorul din această ultimă bătălie majoră va ucide ultimul
ostaş şi va cuceri şi ultima bucăţică de pământ deţinută de învins. Pentru creştini victoria revoluţiei
socialiste din Rusia este acest moment în care Fiara a învins, tot ce s-a întâmplat după aceea în

se autodenumesc tot „adevăraţi ortodocşi“ la fel ca şi aceia de demult.

150 Patriarhul Moscovei şi întregii Rusii la acea vreme.
151 Mişcare politică făcută de Patriarhia Moscovei prin care retrăgea anatema asupra bolşevicilor pentru promisiunile
puterii bolşevice. Evident că o anatemă nu se poate retrage decât dacă subiectul ei se pocăieşte. Oricum gestul a fost
greşit pentru că bolşevicii nu s-au ţinut de cuvânt. Şi cum ar fi putut? Încă odată s-a văzut că nu există compromis de la
credinţă!
152 Cei ce slăvesc numele Domnului, în rusă.
153 Sublinierea mea.
154 Condamnată politic din cauză că era de altă coloratură socialistă fiindcă după ce au luat puterea bolşevicii s-au
descotorosit de toţi tovarăşii de drum şi idioţii folositori fie că au fost idealişti fie că au fost numai oportunişti. Aşa vor
păţi şi toţi idealiştii şi oportuniştii care acum dau o mână de ajutor la globalizare şi edificarea societăţii tehnocrate de
mâine. Vedeţi întreaga istorie în carte.
155 Epistola a doua către Tesaloniceni a sf. apostol Pavel, cap. II.

109
istoria lumii nu este altceva decât urmarea acelei victorii şi care la această oră este definitivă, nu
mai există nici ostaşi care să lupte şi nici pământ necucerit.
Acum am să mai spun câteva cuvinte şi despre motivul acelei înfrângeri. Ca să poată obţine
în Rusia victoria aceasta totală Fiara a lucrat cu osârdie mult timp. Mai întâi pentru a cuceri inima şi
mintea oamenilor. Aceasta s-a putut realiza numai din cauza faptului că ierarhia bisericească
demisionase de mult timp de la datorie şi nu mai avea printre membrii ei niciun ierarh cu înălţimea
duhovnicească necesară. Numai aşa se explică şovăiala şi bâlbâielile ierarhiei bisericeşti în faţa
evenimentelor care se desfăşurau în Rusia sub ochii ei şi de asemenea şi dezertarea acesteia de la
sarcina vitală şi imediată de a apăra monarhia de care era legată prin jurământ de supunere şi de
porunca Scripturilor. 156 Numai aşa se explică faptul că o mână de oameni finanţaţi şi instruiţi de
Fiară 157 a putut să răstoarne într-un timp atât de scurt toate valorile dintr-o ţară creştină cu o
populaţie atât de mare de creştini declaraţi. Pe urmă când era şi prea târziu, unii ierarhi s-au trezit
oarecum şi au apelat la puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu „să lege şi să dezlege“. Astfel la data
de 19 ianuarie⁄01 februarie 1918 Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Î.P.S. Tihon, a emis
anatema împotriva puterii sovietice care se extindea şi asupra celor care colaborau în vreun fel cu
bolşevicii: 158
„Prin puterea dată nouă de Dumnezeu vă interzicem vouă (celor care compun puterea sovietică) să
vă apropriaţi de Sfintele Taine ale lui Hristos, vă anatemizăm... De asemenea vă leg prin jurământ
pe voi toţi, copii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe ai lui Hristos să nu intraţi în nici un fel de
comuniune (colaborare) cu aşa fel de proscrişi ai rasei umane: ′Scoateţi răul din mijlocul vostru′ -
Epistola I către corinteni, cap. V, 13 -...“ Întreaga declaraţie se termină cu apelul de a se apăra
Biserica cu preţul vieţii.
Dar în mod fatal această acţiune în extremis a bisericii nu a mai avut ecoul scontat fiindcă nu
prea mai avea cine să o audă. Majoritatea covârşitoare a creştinilor era produsul eşecului şi demisiei
ierarhiei de la sarcina sa de a câştiga minţile şi inimile oamenilor pentru Hristos şi apoi
evenimentele în desfăşurare îi ţineau prea ocupaţi cu grija supravieţuirii. De altfel ea a fost emisă şi
mult, mult prea târziu din punct de vedere istoric. Ar fi trebuit să o emită atunci când s-a început
procesul de democratizare al ţării prin înfiinţarea „Dumei“ (parlamentul rus) şi nu după ce a fost
răsturnată monarhia. Dar nu avea cine să mai vadă şi să prevadă aceste lucruri când cei mai mulţi
ierarhi erau într-un fel sau altul influenţaţi de învăţăturile apusului şi nu mai existau ierarhii cu
statura morală potrivită momentului. Această lipsă de virtute a ierarhiei din acel moment se mai
poate demonstra şi prin faptul că mai târziu ierarhii au revenit şi au încercat să mai salveze ceva
lucruri lumeşti, renunţând la anatemă (16 iunie ⁄ 1 iulie 1923), un fel de compromis politic. De
parcă poţi apela la „iconomii“ în relaţia cu Fiara? Orice compromis ai face, orice iconomie, Fiara o
interpretează ca fiind o slăbiciune! Numai faptul acesta, adică să retragi o anatemă formulată corect
împotriva cuiva fără îndreptarea celui care a pricinuit emiterea acesteia denotă cât de mult erau de
şovăitori în credinţă ierarhii Rusiei. Că această proclamare a anatemei este absolut obligatorie
decurge evident din puterea „de a lega şi dezlega“ cu care este investită ierarhia de către Domnul
nostru Iisus Hristos încă de la înfiinţarea ei şi în particular din cauza momentului istoric respectiv
când toată societatea şi creştinii în special se află în pericol. Iar dacă este formulată corect ea nu mai
poate fi retrasă de nimeni şi rămâne acolo ca un îndreptar pentru generaţiile viitoare. În afară de
rolul educativ, pastoral, anatema are şi un efect spiritual pentru că cei care o cunosc şi nu evită
faptele anatemizate vor suferi consecinţe mai mari pe planul mântuirii decât cei care nu o cunosc
dar fac faptele acelea (Sfânta Evanghelie după Luca, cap. XII, 43 - 49).
O altă urmare a acestui eveniment istoric a fost că a scos la iveală şi starea identică cu cea a
ierarhilor ruşi a ierarhiei din celelalte biserici locale care şi ei au preferat să nu ia nicio atitudine şi

156 Dacă eşti legat prin supunere şi jurământ de o monarhie care-ţi slujeşte să ai viaţă cuviincioasă şi liniştită, atunci
eşti şi obligat să o aperi când este în primejdie, căci eşti şi tu în primejdie să vină altcineva care să-ţi schimbe viaţa şi
moravurile, ceea ce s-a şi întâmplat de altfel - vedeţi şi explicaţiile sf. Vasile cel Mare.
157 Citiţi şi „The Wall Street and the bolshevik revolution“ de prof. universitar Antony Sutton.
158 Deci, atenţie! Cei de acum care vă lăudaţi că nu faceţi nici un păcat când colaboraţi cu Fiara prin plata impozitelor
şi supunerea faţă de legile ei sunteţi şi voi sub acţiunea acestei anateme, nu numai sub sancţiunea poruncilor
evanghelice, chiar dacă ziceţi că nu ştiţi.

110
care nu au învăţat nimic din aceasta. Acest lucru a dat mai târziu roadele sale şi creştinii din
celelalte biserici locale din ţările unde a izbândit Fiara, fie prin comunism (adică democraţie
populară), fie prin democraţie parlamentară, au pătimit aceleaşi lucruri ca şi creştinii din Rusia.
Evenimentul istoric numit revoluţia socialistă din Rusia, la fel ca şi celelalte revoluţii
premergătoare de altfel 159 dar cu un efect mai pronunţat de această dată, este şi o lecţie bună pentru
toată lumea. Din aceasta au ce învăţa şi cei care s-au lăsat seduşi de promisiunile şi ideologiile
Fiarei, idealiştii atei, materialiştii care nu cred în Dumnezeu, a căror minte şi inimă a fost cucerită
de învăţăturile ei. Astăzi toţi cei care îşi închipuie că democraţia, drepturile omului, statul-
dumnezeu, etc. sunt cele mai bune lucruri pentru ei şi copiii lor şi pentru aceea se luptă ca să
menţină acestea sau pur şi simplu rămân pasivi ajutând astfel în mod inconştient Fiara să-şi
împlinească scopul ei trebuie să ştie că şi ei vor avea într-un fel aceeaşi soartă ca şi creştinii. La fel
şi oportuniştii care se aliază cu oricine indiferent cât de josnice sunt faptele pe care trebuie să le
comită ca să parvină. Toţi trebuie să ştie că toate revoluţiile şi-au „mâncat copiii lor“. Sunt atâtea
exemple istorice în care cei care au slujit Fiara cu loialitate şi i-au pus în practică revoluţiile au fost
apoi ucişi de către aceasta. Pentru că în taină Fiara se teme de cei care au simţit gustul puterii şi i-au
învăţat tehnologia. Fiindcă aceştia sunt singurii care mai pot deveni inamicii Fiarei pe drumul
revoluţiei mondiale. Şi ceea ce se întâmplă acum în zilele noastre este cea mai mare şi ultima
revoluţie din istoria omenirii. Revoluţia împotriva lui Dumnezeu, înlocuirea Lui cu statul-
dumnezeu.
Fireşte vor fi foarte mulţi cei care vor spune că nu mai este în zilele noastre aşa şi că nu mai
există comunism şi se vor agăţa cu disperare de acest lucru ca să evite să se confrunte deschis cu
Fiara. Şi vor încerca din toate puterile să demonstreze că nu mai există socialism aşa cum era în
Rusia în anii de început ai secolului XX. Această ipoteză este cu totul falsă şi înşelătoare. Un stat nu
este comunist, socialist, etc. fiindcă există comunişti, partid comunist în acel stat, sau prin declaraţii
ale statului, ci din cauza modului de funcţionare, principiilor şi constituţiei care stau la baza
orânduirii sociale. Şi oricum nu comunismul - care se străduie să pară o utopie comunitară dar fără
Dumnezeu - este ideologia care va sta la baza orânduirii sociale finale a Fiarei, ci colectivismul
tehnocrat. 160 Socialismul, comunismul, fascismul, capitalismul, liberalismul, etc. sunt etape
intermediare către acest ţel final care va fi mult, mult mai rău decât toate acestea la un loc.
Important este ca toţi creştinii să înţeleagă că aceleaşi principii, drepturile omului şi manifestul
comunist, care au produs statul sovietic stau şi la baza orânduirii sociale a statelor în care creştinii
vieţuiesc astăzi. Mai mult, acestea au produs şi acelaşi fel de constituţii. Astfel constituţia
Comunităţii Europene este aproape identică cu cea a Uniunii Sovietice de pe vremea lui „papaşa“
Stalin, cea compusă de Buharin 161 . La fel este şi constituţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din care
toate, absolut toate ţările fac parte, mai puţin „statul“ Vatican care nu este stat ci „femeia călare pe
fiară“ din Cartea Apocalipsei. Mai mult chiar, principiile leniniste stau chiar la baza politicii
practice a O.N.U. Şi nu poate nimeni să susţină şi să demonstreze că aceste principii, drepturi ale
omului, manifestul comunist, manifestul umanist, etc. pot fi în favoarea creştinilor sau că scopul lor
final este de a prezerva sau permite şi existenţa creştinismului. Şi toţi oamenii din ţările care fac
parte din O.N.U. sunt implicit de acord şi lucrează conştient sau inconştient în scopul pentru care a
fost constituit acest organism şi deci vor şi ei un guvern mondial unic, o religie mondială unică şi
eliminarea creştinismului.
Evident, aceste lucruri nici nu se pot obţine fără democraţie, drepturile omului, manifestul
comunist, manifestul umanist, agenda homosexuală, agenda transhumanistă, evoluţionism, etc. şi
mai ales dacă nu dispare creştinismul de pe pământ. De asemenea cei care trăiesc în ţări care aparţin
acestei Organizaţii a Naţiunilor Unite sunt implicit şi împotriva voii lui Dumnezeu care a separat
oamenii şi le-a dat limbi diferite despărţindu-i astfel în naţiuni ca să poată trăi fiecare liber conform

159 Revoluţia lui Cromwell din Anglia şi revoluţia franceză. Revoluţia însăşi este o dovadă a prezenţei Fiarei. Ea nu a
existat decât după ce Fiara s-a vindecat de „rana de moarte“ - Cartea Apocalipsa, cap XIII - şi s-a întărit în putere.
160 Individualismul este antiteza dialectică a comunismului pentru a se putea obţine sinteza cerută, adică colectivismul,
pe când statul creştin nu poate fi organizat decât pe baze comunitare susţinute de credinţa ortodoxă.
161 Acesta a fost ucis şi el după ce servise atât de loial Fiara la edificarea puterii sovietice.

111
conştiinţei sale. Adică să poată trăi în bunăcuviinţă şi să se poată mântui sau să trăiască aşa cum
vrea şi să piară în iad. Dacă ar dispărea naţiunile şi ar fi un singur guvern mondial nu ar fi bine
pentru nimeni. Acest lucru este scris şi în Sfânta Scriptură în Cartea Apocalipsei, când se spune
tuturor că dacă vrea cineva să nu îndure pedeapsa veşnică nu trebuie să se închine-supună nici unui
organism politic care guvernează întreaga omenire. Aşa că nu poate fi o singură ţară pe toată planeta
cu o singură religie şi cu o singură conducere politică, ci trebuie să fie multe naţiuni conduse de
diferite principii.
Astfel ar trebui să existe ţări creştine care au ca principală lege Evanghelia şi o morală
derivată din ea; ţări musulmane care au ca principală lege „Sharia“ şi unde musulmanii pot să se
decapiteze unul pe altul, să se lapideze şi flageleze cât vor 162 ; ţări de sodomiţi şi gomoriţi unde
aceştia se pot amesteca între ei până vor pieri; ţări de evrei unde să-şi dea cu camătă banii unii
altora şi să se slugărească şi înrobească 163 între ei cât vor, etc. Iar dacă cineva va vrea să treacă
dintr-o parte în cealaltă, să fie obligat prin mijloace juridice specifice fiecărei ţări să trăiască după
legea şi tradiţiile locului. Ca nimeni să nu fie obligat să trăiască altfel decât după conştiinţa lui şi
numai printre oameni care gândesc la fel ca el.
Deci, în concluzie, nu mai spuneţi că sunteţi creştini ortodocşi cei care sunteţi cetăţeni buni
şi loiali ai acestor ţări membre ale O.N.U. Încetaţi să vă mai auto-amăgiţi că se poate convieţui cu
Fiara şi în acelaşi timp să se realizeze şi poruncile creştine. Sau că Fiara va mai permite şi pe viitor
existenţa chiar şi a unui singur creştin ortodox. Ştiu că viaţa creştinului poate fi foarte tihnită şi
plăcută, uneori, sub această stăpânire a Fiarei, dar este o iluzie cu care marea majoritate dintre noi
ne hrănim temporar. Cam aşa cum sunt şi animalele care sunt fericite în captivitate şi iubesc pe
stăpânul lor care le hrăneşte şi are grijă de ele pentru a fi sacrificate apoi pentru hrană. Aceasta se
întâmplă din cauză că ne adormim conştiinţa şi ne prefacem că acţiunile noastre nu sunt păcătoase;
nu vrem să vedem adevăratele lor efecte acum şi în viitor. Este adevărat şi că păcatul în perioada
aceasta a devenit mai subtil, mai ascuns, mai colectiv şi numai puţini îl mai simt ca atare sau luptă
cu el. De asemenea trebuie ca fiecare să conştientizeze faptul că suntem sub o presiune uriaşă a
timpului, că lucrurile se mişcă cu o viteză din ce în ce mai mare spre un moment în care vom fi puşi
în situaţia să luăm o decizie extremă. Viaţa sau moartea. Niciunul dintre cei care nu vor fi
desăvârşiţi, nepătimitori, nu va putea să facă alegerea corectă la acel examen. Dacă în trecut, atunci
când erau vremuri normale, cei care ajungeau la cer erau şi cei care realizaseră într-adevăr
desăvârşirea dar nu produseseră decât 30 sau 60 dintr-o sută din roadele ei, acum toţi cei care vor
voi să se mântuiască trebuie să dea rod sută la sută ca să poată trece de această încercare. (Sfânta
Evanghelie după Matei, cap. XIII, 8) Oricum, chiar dacă nu ar fi fost aceste vremuri, creştinii tot ar
fi trebuit să trăiască sub aceeaşi presiune, căci nimeni nu ştie numărul zilelor lui, mântuirea este
acum, astăzi, iar aceasta se obţine prin silire şi nu prin viaţă tihnită şi luxoasă. (Sfânta Evanghelie
după Matei, cap. XI, 12)
În concluzie cred că sunt suficiente toate cele descrise mai sus pentru a înţelege cum trebuie
să relaţionăm cu Fiara şi slujitorii ei, fie că aceştia din urmă sunt conştienţi sau inconştienţi, şi cum

162 Cum fac şi acum, de fapt, când omoară cu pietre sau prin bătaie cu biciul femeile pentru „vina“ de a se „lăsa“
violate sau taie capetele celor care gândesc altfel decât ei şi nimeni nu se supără, nimeni nu le pune sancţiuni economice
sau le trimite avioanele de bombardament; de ce numai nouă creştinilor ni se aplică „drepturile omului“? Ba mai mult
creştinii sunt numiţi în discursuri oficiale „fundamentalişti“ şi „extremişti“ iar religia islamului este denumită religia
păcii!
163 Rabinul Ovadia Yosef din Israel a declarat public într-un ziar de audienţă naţională (Jerusalem Post) ediţia
electronică din 18 octombrie 2010 că Dumnezeu a făcut pe goimi, adică pe ne-evrei, fără suflet omenesc, adică sunt
nişte animale, şi rolul lor este doar ca să muncească pentru evrei, iar evreii nu trebuie să facă altceva decât să stea şi să
mănânce ca nişte stăpâni. Acesta nu este un rabin oarecare ci este şeful consiliului SHA al înţelepţilor torei, organizaţie
care colaborează direct cu guvernul Israelului. De altfel şi mulţi alţi rabini proeminenţi ai religiei iudaice au făcut şi ei
acest fel de declaraţii publice în perioada contemporană şi chiar mai grave. Şi nici un stat din lume nu a interzis religia
iudaică în acea ţară sau în alta pe motiv că este antiumană, încalcă drepturile omului, etc. Şi nici presa internaţională nu
a scris un cuvânt despre aceasta, nu s-a revoltat şi nici comunitatea statelor „democratice şi umaniste“ nu a pus sancţiuni
economice asupra Israelului sau, Doamne fereşte, nu a trimis bombardierele pentru a pedepsi pe evrei pentru
„încălcarea drepturilor omului“. Dar când creştinii se opun legalizării sodomiei sau altor păcate contra naturii umane
toată presa vuieşte cu mânie proletară, au loc demonstraţii, etc.

112
putem să biruim Fiara în războiul pe care l-a pornit împotriva noastră.
Acum trebuie să mai rezolvăm o problemă foarte importantă pe care o avem toţi.
Care este acum BISERICA? Unde este ea şi cum o recunoaştem?
Aici sunt două răspunsuri care sunt condiţionate de starea celui care vrea să găsească
răspunsul la aceste întrebări.
Pentru cei desăvârşiţi este foarte uşor să recunoască biserica adevărată, trebuie doar să
meargă în bisericile unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie creştin-ortodoxă şi să vadă dacă se coboară
Duhul Sfânt peste cinstitele daruri puse înainte.
Cei care nu sunt desăvârşiţi, evident, nu pot face aceasta şi vor trebui să constate realitatea în
mod indirect, adică prin analizarea credinţei care se propovăduieşte şi a faptelor celor care le
propovăduiesc.
Atenţie aici! Acea „judecată“ care este penalizată în Evanghelii este cu totul altceva decât
analiza şi deliberarea făcută pentru a discerne răul şi binele. Fără această deliberare omul nu se
poate mântui! Mulţi confundă una cu alta, fie din lene şi inconştienţă, fie mânaţi de intenţii rele ca
să culpabilizeze şi să combată pe cei care spun adevărul.
Deci dacă creştinii nedesăvârşiţi nu cunosc anumite lucruri nu pot analiza corect şi se vor
înşela, dar dacă vor continua să sporească în virtute, în cunoştinţă şi vor fi sinceri cu ei înseşi vor
putea să-şi dea seama la un moment dat că sunt în locul greşit şi vor putea să părăsească înşelarea şi
să meargă mai departe cu căutarea. Dacă nu vor continua să crească în virtute, în credinţă şi se vor
auto-minţi vor rămâne aşa până la moarte şi vor pieri împreună cu cei ce-i înşeală pe ei.
În concluzie cei nedesăvârşiţi, dar care vor să se mântuiască, au în primul rând drept reper,
pentru comparaţie şi analiză, legea dumnezeiască înscrisă în inima lor. Pentru că Dumnezeu nu a
făcut pe nimeni prin naştere nici mincinos, nici ucigaş, nici curvar, nici sodomit, nici beţiv, etc., şi
nici orice altceva păcătos. Deci aceştia, cei nedesăvârşiţi, pot şi ei să compare cele ce se
propovăduiesc şi se făptuiesc de cei care susţin că sunt Biserica lui Dumnezeu cu cele care consună
cu legea înscrisă în inima lor.
De asemenea cel care vrea să găsească Biserica mai are în ajutor raţiunea cu care poate
delibera. Astfel el trebuie să cerceteze învăţăturile care se propovăduiesc de clericii bisericii
respective, atât cele de la începutul istoric al ei, cele de pe parcurs cât şi cele prezente pentru a le
cunoaşte şi a vedea dacă ele sunt aceleaşi în timp, dacă nu s-au schimbat de-alungul timpului, căci
ADEVĂRUL este neschimbător. Când va fi convins de justeţea alegerii sale creştinul va trebui să se
integreze în acea biserică şi să facă ce vor face şi spune acei ierarhi ai ei dar nu trebuie să slăbească
în vigilenţă care trebuie să fie continuă.
În general aşa se întâmplă şi în cazul altor religii, nu numai al creştinismului, dar din cauza
auto-înşelării rezultatul va fi altul. În cazul creştinismului este însă şi cel mai greu pentru că în
creştinism sunt cele mai multe „biserici“ şi „adevăruri“. Ba chiar acum există şi mai multe, foarte
multe chiar, versiuni ale Bibliei. În aceste condiţii cel care vrea să facă o alegere corectă trebuie să
facă un efort intelectual uriaş pentru a cunoaşte toate învăţăturile şi toate versiunile Bibliei. De
obicei oamenii fac alegerea bisericii pe alte considerente decât pe baza raţiunii. Fie că se nasc în
familii care urmează unei oarecare biserici şi imită pe părinţii lor în care au o încredere naturală, fie,
dacă părinţii lor nu sunt credincioşi, urmează majorităţii poporului din locul unde trăiesc. Cei care
vor fi sinceri cu ei înşişi şi vor urmări virtutea cu osârdie vor continua să-şi adâncească cunoştinţele
despre credinţă şi vor învăţa să evite şi păcatele mai subtile. Dacă au ales corect şi se află în
BISERICĂ, pe măsură ce înaintează în virtute şi cunoştinţă vor constata şi dacă acea biserică unde
se află ei este cea adevărată şi se vor întări mai mult în credinţă. Dar dacă vor ajunge la concluzia că
ceea ce propovăduieşte biserica aceea nu corespunde cu adevărul vor trebui să ia o decizie. În cazul
special când cel care vrea să fie creştin se află într-o biserică ce se auto-declară ca fiind creştină
ortodoxă alegerea este şi mai grea pentru că de acolo, teoretic, nu prea mai are unde se duce şi
oricum trebuie să urmeze nişte reguli stabilite de BISERICĂ de-a lungul timpului.
De aceea cele pe care le voi spune în continuare sunt numai pentru cei care aparţin unei
biserici care se declară ca fiind creştină ortodoxă şi care, bineînţeles, nu sunt desăvârşiţi, fiindcă
dacă ar fi desăvârşiţi ar şti ei mai bine fiind învăţaţi chiar de Dumnezeu.

113
 Cei care aparţin unei biserici care se auto-defineşte ca fiind creştină ortodoxă au în ajutor
pentru a delibera despre autenticitatea ei Sfintele Scripturi, hotărârile Sfintelor Sinoade şi scrierile
Sfinţilor Părinţi ai BISERICII. Pentru cazul în care biserica respectivă deviază de la învăţăturile
Sfintelor Scripturi prin propovăduire sau prin fapte ce contravin acelor învăţături, creştinul va fi
nevoit să ia o atitudine. Dacă este creştin de rând, laic, el are mai multe opţiuni. Dar înainte de a le
descrie pe acestea trebuie să vedem care au fost opţiunile şi modul de operare pe care le avea
BISERICA în trecut pentru combaterea devierilor şi menţinerea credinţei ortodoxe.
Modul cum se făcea corectarea acestor devieri în trecut a fost reglementat de Sfinţii Părinţi
din vechime în cadrul sinoadelor ortodoxe. Scopul acestor reglementări este de a se menţine
ordinea, cuviinţa bisericească şi prezervarea BISERICII astfel ca şi generaţiile viitoare de oameni să
aibă posibilitatea de a se desăvârşi şi mântui. Astfel, de exemplu, există canoanele nr. XIII, XIV şi
XV ale sinodului ţinut în Constantinopol în anul 861 de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos şi
care sunt ultimele din punct de vedere istoric privind aceste probleme. Canoanele acestea nu sunt
ceva nou în istoria bisericească ci sunt un fel de reîntărire şi reformulare mai precisă a canoanelor
mai vechi şi a practicii bisericeşti în ansamblul ei. Se pare că a fost necesară această reformulare din
cauza scăderii evidente a conştiinţei ecleziale a poporului creştin din acea vreme şi a condiţiilor
specifice acelor vremuri. Ele se referă numai la episcopi şi preoţi pentru că în BISERICA ortodoxă,
biserica văzută de toată lumea - fie credincioşi sau necredincioşi - se află acolo unde este episcopul
ortodox adevărat, cel care propovăduieşte adevărul şi cei care sunt în comuniune euharistică cu el.
Aceste canoane nu se referă în mod specific şi la cei care nu ocupă o treaptă clericală pentru că
aceştia sunt cei care sunt desăvârşiţi de cei desăvârşiţi, adică de ierarhia BISERICII şi deci fiind
„picior“ sau „trup“ şi nu cap nu pot conduce pe ceilalţi, nu-i pot desăvârşi în Sfintele Taine şi nici
nu pot duce BISERICA văzută mai departe prin hirotonirea de urmaşi. Şi mai ales nu pot lua decizii
absolut corecte în toate circumstanţele nefiind, din principiu, desăvârşiţi. Evident şi cei care fac
parte din trupul bisericii pot fi desăvârşiţi la fel ca şi ierarhii lor. Dar aceasta nu este obligatoriu ca
în cazul ierarhilor şi în plus ei nici nu pot duce biserica mai departe. Pentru că laicii fiind
amestecaţi, mai virtuoşi şi mai puţin virtuoşi marea majoritatea fiind nedesăvârşiţi, nu se poate
reglementa ceva precis despre ei în acest caz. Lor nu le rămâne decât să urmeze ierarhilor care
propovăduiesc credinţa adevărată şi să apeleze la judecata sinoadelor în cazul că ierarhii lor fac alte
păcate decât erezia.
Este important să înţelegem şi contextul istoric în care s-au emis acele canoane privind
menţinerea BISERICII. Trebuie să înţelegem că BISERICA din vremea când s-au dat acele canoane
nu era aceeaşi, din punct de vedere omenesc, cu cea cu care suntem noi obişnuiţi astăzi. În timpul
acela, din cauza lipsei mijloacelor de comunicaţii şi de transport rapide, bisericile locale nu erau tot
timpul la curent cu evenimentele din celelalte biserici locale. La dificultăţile generate de distanţele
dintre bisericile locale se mai adăugau şi separarea politică sau cea cauzată de ocupaţii militare,
războaie, năvăliri de barbari sau de migraţii. Chiar şi în cadrul bisericilor din aceeaşi eparhie nu se
putea asigura o comunicaţie suficient de eficace. De asemenea în acele vremuri oamenii erau în
foarte mică măsură alfabetizaţi şi învăţaţi. Din cauza aceasta foarte mult din ceea ce circula ca
informaţie era transmis pe cale orală. Acesta nu este inevitabil un lucru rău, pentru că aceia care nu
cunosc şi folosesc scrisul au o memorie mai bună şi o concentrare superioară la mesajul verbal, dar
acest mod de transmitere nu este tot aşa de precis ca scrisul. Toate aceste dificultăţi contribuiau la
îngreunarea asigurării uniformităţii credinţei şi întârzierea reacţiei faţă de devierile care puteau să
apară. Fireşte toate acestea îngreunau şi propagarea rapidă a eresurilor şi devierilor. Astfel au existat
devieri şi ereziarhi care au apărut şi au dispărut fără să fie cunoscuţi de toată Biserica. Se întâmpla
şi ca anumite devieri să nu ajungă la cunoştinţa Bisericii decât după foarte, foarte mult timp şi aş
cita aici drept exemplu cazul notoriu al aşa zisului „fericit“ Augustin al Hiponiei care nu a fost
cunoscut în răsăritul creştin decât mult după separarea ereticilor papistaşi de Biserică. Operele
acestui „fericit“ Augustin conţin în ele cam toţi germenii din care au răsărit ereziile papistaşe
moderne, iar propaganda papistaşă modernă şi demisia ierarhiei ortodoxe a dus la adoptarea
învăţăturilor acestui „fericit“ şi în rândul poporului creştin ortodox. Din cauza pietismului elevat al
operei acestuia chiar şi azi scrierile lui sunt o puternică tentaţie pentru anumite categorii de creştini

114
ortodocşi dintre care unii aparţin chiar şi „adevăraţilor creştini ortodocşi“.
Altă diferenţă majoră faţă de vremurile noastre este că în vechime exista monarhia a cărei
putere politică putea impune convocarea unui sinod în cazul devierilor de la credinţă. Puterea
monarhică era în mod natural interesată de menţinerea status quo-ului social şi unitatea naţiunii.
În rezumat, în vechime se acţiona cam aşa: când un ierarh constata că sunt încălcate
dogmele Bisericii şi adevărul de credinţă de către alţi ierarhi el apela pentru prezervarea BISERICII
la procedura ruperii comuniunii euharistice prin nepomenirea ierarhului respectiv. După aceea
trecea o perioadă mai mare sau mai mică de timp până când situaţia respectivă ajungea la cunoştinţa
celorlalţi ierarhi, a monahilor şi a poporului de rând, apărând astfel partide pro sau contra. De obicei
monarhul locului sesiza situaţia de segregare a populaţiei şi pentru a evita tulburările cerea părţilor
aflate în conflict să rezolve problema prin convocarea unui sinod.
Evident că sunt şi multe variabile aici. Dacă problema era de mică anvergură şi marea
majoritate a episcopilor şi credincioşilor era ortodoxă problema se rezolva prin mijloace obişnuite,
adică prin convocarea de către episcopii ortodocşi a unui sinod local care judeca pe cei neortodocşi.
Dacă însă majoritatea era atrasă de erezie, speranţa nu mai rămânea decât la monarhie care prin
puterea ei politică şi militară putea să forţeze convocarea unui sinod. Prin arbitrajul pe care-l putea
exercita între cele două partide monarhul putea să compenseze şi diferenţa de putere dintre cele
două părţi. Astfel dacă era obiectiv şi ortodox monarhul putea ajuta la cauza ortodoxă. În situaţia în
care şi monarhul era câştigat la cauza eretică, sau chiar era cauza însăşi a devierii, această situaţie
putea să se prelungească până la moartea acestuia. De asemenea din cauza situaţiei generale a
societăţii omeneşti, descrisă mai sus, exista şi o inerţie care făcea ca schimbările respective să nu
aibă un impact prea mare pe termen lung.
În concluzie putem spune că în trecut lipsa mijloacelor de răspândire rapidă a informaţiilor
şi existenţa unei societăţi cu o ordine ierarhică naturală a favorizat menţinerea credinţei ortodoxe, a
fost în sprijinul ei. Credinţa ortodoxă şi mediul social ce era rezultatul acesteia producea în mod
firesc şi un număr mai mare de oameni desăvârşiţi dintre care Dumnezeu putea să aleagă adevăraţi
corifei ai credinţei ce aveau o influenţă enormă asupra societăţii şi oamenilor. Deşi nu este cel mai
important lucru care a favorizat menţinerea credinţei ortodoxe trebuie să luăm în considerare şi
faptul că în general, din punct de vedere trupesc, oamenii din vremea aceea erau puţin diferiţi de cei
din ziua de astăzi.
Acum vom încerca să descriem puţin şi situaţia bisericii din ziua de azi.
Biserica din ziua de azi încearcă să fie ortodoxă într-o lume cu totul diferită. Puterea
monarhică a fost înlocuită la nivel global cu stăpânirea ocultă a Fiarei. Aceasta stăpâneşte toate căile
semnificative de transmitere a informaţiei, toate pârghiile economice şi de putere. Educarea şi
formarea tuturor oamenilor este uniformă pe toată planeta, centralizată şi controlată de la cele mai
mici vârste de instituţiile Fiarei şi nu are decât un singur scop peste tot: negarea existenţei lui
Dumnezeu şi a valorilor creştine, asigurarea supunerii faţă de Fiară şi asumarea modului de trai
păcătos impus de aceasta. De asemenea schimbarea periodică, prin mecanismele democraţiei, a
puterii politice la nivel local şi regional nu aduce nicio schimbare a agendei mondiale pe termen
lung din cauza chiar a sistemului democratic în sine şi a interconectării şi dependenţei politice,
militare, ştiinţifice, economice, financiare, etc. la nivel global, ceea ce face aproape imposibilă orice
speranţă de schimbare prin mijloace nonviolente. Însuşi învăţământul religios creştin ortodox,
tolerat pe alocuri, este sub această influenţă, iar „credinţa ortodoxă“ care se mai învaţă în unele
instituţii de învăţământ nu este altceva decât un amestec savant de vaticanism şi protestantism,
adică pietism şi iudaism. Şi nu în ultimul rând oamenii nu mai sunt din punct de vedere trupesc
aceiaşi cu cei din vechime. Distrugerea formei naturale a familiei, modul de educaţie, dieta în
alimentaţie, prezenţa telefoanelor mobile, televizorului şi calculatorului, sistemul modern de
medicină, poluarea şi mediul economic-social-politic au creat în general un om cu totul nou care
este închis în sine, nevrozat, agresiv, irascibil, egoist, dependent total de infrastructura de stat,
incapabil să gândească pentru el însuşi, bolnăvicios şi bolnav, cu creierul şi sistemul nervos afectat
fizic din cauza diferitelor influenţe, cu viaţa centrată numai pe plăceri trupeşti şi emoţii, rupt de
realitate şi neinteresat de aceasta, incapabil din punct de vedere trupesc pentru activităţi intelectuale

115
de natură spirituală şi care necesită o concentrare a atenţiei îndelungată, etc. Acest tip de oameni
compun covârşitoarea majoritate a societăţilor din ziua de azi. Iar dintre aceştia cei mai răi sunt
tinerii şi copiii din ziua de azi. Normal că toţi aceştia la un loc formează şi baza de masă a
bisericilor.
Acum prin compararea celor două situaţii istorice, cea din trecut şi cea a zilelor noastre,
putem să tragem şi o primă concluzie incipientă. Abordarea devierilor din vremea de astăzi nu mai
poate fi făcută în totalitate după modelul trecutului şi nici canoanele istorice respective nu mai sunt
suficiente pentru a se corecta situaţia bisericilor aşa-zis creştine ortodoxe actuale. Altul ar trebui să
fie modul de abordare astăzi. Modul corect de abordare ar trebui să ţină cont de o interpretare
corectă a trecutului şi o bună cunoaştere a prezentului. Cei care încearcă să interpreteze greşit
faptele din trecut şi nu înţeleg prezentul riscă să nu poată înţelege cum se pot corecta lucrurile, iar
efectul acţiunilor lor poate fi cu totul contrar intenţiilor lor. Aceasta se poate constata foarte uşor din
analiza efectelor interpretării greşite a trecutului de către cei din zilele noastre atunci când au
întreprins acţiuni în vederea corectării devierilor bisericii de la credinţă în epoca contemporană. Dar
înainte de a porni la analiza aceasta este necesar să disecăm în profunzime modul cum s-a ajuns la
această situaţie ca cea din ziua de azi analizând mai întâi modul de abordare al devierilor din ultima
sută de ani.
La această situaţie pe care o trăim în ziua de azi s-a ajuns în două moduri.
Primul mod prin care s-a ajuns la situaţia de azi a fost cel de presiune de sus în jos şi care a
fost forma prin care a acţionat ierarhia superioară a bisericii oficiale. Folosindu-se de interpretarea
greşită a istoriei ierarhia superioară nu s-a mulţumit doar cu adoptarea ideii că aşa a fost BISERICA
tot timpul, un conglomerat de obiceiuri şi credinţe destul de diverse, dar chiar a continuat
dezvoltarea practică a acestei păreri acţionând în mod activ pentru a modifica biserica în acest sens.
Pentru a realiza aceasta reprezentanţii şi ideologii ierarhiei moderne a bisericii oficiale s-au
străduit să justifice faptele lor prin demonstraţii adogmatice, sentimentaliste, pietiste, juridiciste,
etc. Mai mult au susţinut că devierile acestea sunt naturale şi chiar sunt obligaţia, datoria bisericii.
Acum în vremurile din urmă unii au început să prezinte această deviere de la credinţă ca o izbândă a
bisericii. Textele acordurilor cu ereticii şi atitudinea faţă de aceştia sunt abundent justificate şi
documentate într-un limbaj din ce în ce mai prolix, mai echivoc, mai vag, mai plin de cuvinte cu
multiple înţelesuri, relativizator şi lipsit de orice asperităţi, pietist şi sentimentalist: limbaj şerpesc
sută la sută. Astfel că „noua limbă“ a noii ordini mondiale a intrat adânc şi în uzul bisericesc. Aş da
aici ca exemplu textul acordului cu ereticii monofiziţi pe care-l îl consider o capodoperă a genului,
nefiind depăşit în domeniul religios contemporan, după opinia mea, decât de către noul catehism
papistaş oficial.
De altfel şi toate documentele oficiale sau oficioase ale instituţiilor Fiarei sunt scrise şi
inspirate de acelaşi duh. Aceste documente oficiale ale Fiarei sunt aşa de bine ticluite încât se
întâmplă că numai un singur cuvânt din zeci de mii denotă adevărata natură a aceluia. Pentru
aceasta aş da ca exemplu documentul emis de „Parlamentul religiilor lumii“ şi anume „Declaraţia:
către o etică globală“, o altă capodoperă a genului „noii limbi“. Bineînţeles că toate acestea scapă de
sub atenţia şi înţelegerea masei largi a creştinilor ortodocşi şi nu pot fi abordate decât de către cei
mai silitori sau mai învăţaţi şi întăriţi în credinţa ortodoxă. De asemenea în tot acest timp toate
actele şi faptele ierarhiei bisericeşti apostate au beneficiat puternic de sprijinul mijloacelor de
comunicaţie şi de informare în masă ale Fiarei, fiind puternic mediatizate într-o lumină cât mai
favorabilă şi fără pierderea timpului oportun.
Al doilea mod prin care s-a ajuns la situaţia de azi a fost prin presiunea de jos în sus. Astfel
folosindu-se de aceste interpretări greşite ale trecutului îndepărtat au apărut prima oară tot felul de
înşelători sau auto-înşelaţi care s-au folosit de acestea pentru a susţine că şi în zilele noastre este
acelaşi lucru ca în vechime şi că BISERICA a funcţionat şi poate funcţiona chiar şi dacă sunt mai
mulţi episcopi care nu sunt ortodocşi şi deviază prin fapte şi învăţături. Printre aceştia cel mai
notoriu şi cu impactul cel mai mare în rândul poporului creştin necunoscător al dogmelor şi
credinţei creştine ortodoxe este răposatul arhimandrit grec Epifanie Teodoropulos a cărui carte
„Cele două extreme: ecumenismul şi stilismul“ a ajuns şi pe meleagurile noastre. Iar în ziua de azi

116
aceasta este cartea de căpătâi a celor care strigă sus şi tare: „să rămânem cu biserica“! Oficială,
fireşte. Numai titlul şi ar fi de ajuns pentru a se respinge această carte. Dacă „stilismul“ şi
„ecumenismul“ sunt extreme, aflate la poluri opuse, atunci adevărul este calea mediană, de mijloc,
ceea ce este şi ideea principală de la care pleacă întreaga carte. Ori, ce poate fi mai extrem decât
ADEVĂRUL şi ce poate fi mai de mijloc, mai moderat şi mai cale de mijloc decât ecumenismul în
materie de adevăr şi credinţă? 164 Ar trebui să scriu o carte de 10000 de pagini ca să resping acest
tratat eretic cu demonstraţii detaliate căci ea se opune credinţei ortodoxe în toate aspectele ei. Dar
pentru că ea dă o oarecare bază ideologică celor care nu sunt întăriţi în credinţă prin cunoaşterea
adevărului, cei cărora le place înşelarea au adoptat-o imediat.
Învăţătura acestei cărţi nu este originală în întregime ci este suma mai multor păreri
deviaţioniste emise de-alungul timpului de cei care voiau să fugă de realitatea înfricoşătoare sau să
înşele pe alţii. Prin adoptarea ei de către marea majoritate a poporului creştin „ortodox“ de rând şi a
călugărilor a devenit astfel baza ideologiei lor de multă vreme.
În final toate aceste acţiuni coroborate au avut ca efect pierderea completă a conştiinţei
ecleziale de către masele largi de creştini. Pentru aceştia BISERICA nu mai este decât un fel de
instituţie omenească, alcătuită dintr-o administraţie bisericească a cărei unitate nu mai este dată
decât de apartenenţa instituţională, administrativă, ce nu are nici o legătură cu credinţa. La nivel
individual fiecare crede ce vrea iar tainele bisericii au ajuns un eveniment privat (vezi de ex.
împărtăşirea după terminarea sfintei liturghii sau înainte de începerea ei, cununiile, botezurile,
înmormântările) şi care se administrează şi celor care nu au nici o legătură cu biserica şi credinţa
ortodoxă (naşii la botezuri, miri şi naşi la nunţi, înmormântarea celor care nu au avut nici o legătură
cu biserica, etc.). Astfel pietismul, definit ca o formă de evlavie fără un conţinut ontologic, este
astăzi trăsătura cea mai evidentă a credinţei poporului şi ierarhiei deopotrivă. Iar din acest pietism
nu putea să se nască decât indiferentismul religios sau dacă vreţi să-i spuneţi aşa, cum se spune
astăzi în mod impropriu, „ecumenismul“.
Acum după ce am analizat situaţiile din trecut, cele din vremurile de astăzi şi cauzele care au
dus la situaţia actuală a bisericii ortodoxe oficiale să încercăm să vedem care ar fi opţiunile pe care
le are un creştin ortodox în cazul fericit că reuşeşte să constate că biserica din care face parte nu este
ceea ce ar vrea să pretindă denumirea ei oficială.
Ca laic, creştinul de rând nu poate face nimic din punct de vedere canonic în afară de refuzul
de a mai merge la biserică. De aceea el trebuie să caute un ierarh, episcop sau preot, care să vrea să
facă ceva pentru corectarea situaţiei şi de asemenea poate chiar, cu tot respectul cuvenit, să încerce
să-l convingă pe acel ierarh dacă acela nu este prea învăţat ci doar iubitor al credinţei. Bineînţeles
dacă creştinul laic este şi învăţat, nu numai virtuos, el poate să încerce să-i convingă şi pe cei de o
treaptă cu el să se alăture ierarhului care are o atitudine favorabilă credinţei ortodoxe. Numărul
mare de sprijinitori îl va întări pe acel ierarh să fie mai silitor dacă se întâmplă că nu este
desăvârşit. 165 Dacă nu există nici un ierarh care să vrea să facă ceva real pentru credinţa ortodoxă
creştinul de rând nu mai poate face nimic şi deci nici să rămână în acea biserică. Dacă rămâne în
acea biserică el este automat de acord că aceea este şi BISERICA chiar dacă tace sau spune ceva
împotriva celor rele care se petrec acolo. Prezenţa lui acolo, mai ales dacă este şi un pic mai virtuos
şi învăţat îi va convinge şi pe ceilalţi care-l cunosc să-i urmeze exemplul şi va întări astfel şi
autoritatea ierarhilor eretici. De asemenea aflându-se în biserică va trebui şi el „să asculte de
biserică“, nu se poate să declari că asta este BISERICA dar să nu asculţi de ea, de ierarhii ei.
(Epistola către evrei a sfântului apostol Pavel, cap. XIII, 17) Astfel el va trebui să-i recunoască pe
eretici drept creştini ortodocşi, să participe şi el împreună cu ierarhii la slujbele în comun cu ereticii,
să se închine-supună şi Fiarei şi să-i folosească banii şi actele de identitate oricare ar fi ele, să-şi

164 „Adevărul e întotdeauna la mijloc: Maximă demonstrabil falsă, dar care exercită o atracţie perenă asupra celor
cărora le place să se considere judecători cumpăniţi şi moderaţi. Dacă această maximă ar fi adevărată, adevărul ar trebui
să se afle în punctul B, aflat la jumătatea distanţei dintre A şi C; dar atunci el ar trebui, tot aşa, să se afle la jumătatea
distanţelor dintre B şi A şi dintre B şi C, ultimele două situaţii fiind reciproc incompatibile.“ Definiţie luată din
„Dicţionar de filozofie şi logică“, Editura Humanitas, anul 1996.
165 De fapt aceasta este cauza tuturor relelor din ziua de azi: lipsa unui ierarh desăvârşit.

117
vaccineze copiii şi pe el însuşi, să-şi dea copiii la şcolile Fiarei ca să-i smintească de mici, etc.
Adică într-un cuvânt să fie supus şi statului-dumnezeu, aşa cum îl învaţă şi ierarhii lui. El poate să
nu facă toate aceste lucruri în viaţa lui privată dar prezenţa lui în biserică îi va face pe ceilalţi să
asculte de ierarhii apostaţi şi să facă acestea. De asemenea însăşi prezenţa creştinului respectiv în
acea biserică unde erezia şi pietismul sunt generalizate îl va pune sigur în diverse situaţii contrare cu
statutul lui de creştin ortodox. Căci el nu are cum să vorbească şi să-l contrazică pe cel care emite
păreri eretice de la amvon sau face fapte greşite într-o adunare bisericească pentru că acela este
ierarh. Însăşi buna cuviinţă îl împiedică să facă aceasta. Prezenţa lui acolo şi tăcerea lui vor fi
interpretate de cei care sunt împreună prezenţi cu el drept aprobare şi va fi vinovat de rătăcirea
acelora. Toate acestea sunt fapte care contravin iubirii adevărate de oameni şi-l vor împiedica pe
acel creştin în calea spre mântuire. Ce ajutor şi ce sprijin poate aştepta acel creştin de la Dumnezeu
dacă el nu ajută şi sprijină nici pe fraţii lui întru credinţă?
Niciunul!
După toate acestea creştinul de rând mai are o opţiune. El poate căuta fraţi sau ierarhi care s-
au despărţit deja de biserica oficială pentru a lupta din afara 166 ei pentru credinţa adevărată. Pentru
a căuta alţi fraţi şi ierarhi care luptă pentru credinţa adevărată trebuie să ştie şi modul cum au ajuns
ei acolo şi stadiul la care au ajuns. Adică istoria lor, fiindcă devierile de la credinţă au început cu
mult timp în urmă. Pentru a vedea toate acestea este necesar şi să compare cele două forme istorice
de încercare de combatere a devierilor din biserica contemporană şi rezultatul lor.
Deci cum am mai spus vorbim numai de perioada istorică a ultimilor o sută de ani şi nu de
perioada mai veche. Astfel au existat două forme principale de combatere a devierilor din biserică
care au avut loc în această perioadă. Prima constă din încercările de a combate aceste devieri fără
separarea administrativă de biserică, adică aşa cum se zice impropriu „din biserică“. Căci ce
biserică mai poate fi aceea care nu propovăduieşte adevărul? Poate o clădire! Poate o firmă! Un
„brand name“! Cei care au procedat astfel au făcut primul pas corect, adică prin nepomenirea
episcopului locului s-au separat pe ei de ierarhii respectivi. Numai că s-au oprit aici fiindcă
neînţelegând canoanele respective şi care spun clar că cei care se separă salvează biserica, adică
menţin unitatea harică cu Trupul lui Hristos, ei au susţinut în continuare că ierarhii eretici respectivi
nefiind condamnaţi de un sinod au aceeaşi lucrare ca şi cei ortodocşi până la întrunirea unui sinod
care să pună lucrurile la punct. Ei nu au înţeles că sinodul nu-l înlocuieşte pe Dumnezeu.
Prevederea din canonul respectiv s-a pus acolo numai pentru a se menţine ordinea şi cuviinţa
bisericească. Nimeni, niciodată, nu a dogmatizat şi nici un sinod nu a întărit aceasta, adică
posibilitatea ca un ierarh eretic să fie în BISERICĂ dacă nu este caterisit de un sinod şi tot ce
lucrează este „valid“ 167 . Este ca şi cum ai spune că Dumnezeu se supune unei reglementări
omeneşti juridice. Că este la comanda oamenilor! Dumnezeu nu se supune nimănui nici chiar
tuturor ierarhilor din toată lumea uniţi în cel mai formidabil sinod care a existat vreodată.
Dimpotrivă, acei ierarhi sunt adevăraţi şi sinod dacă se supun ei lui Dumnezeu. Nu există o
procedură magică sau de altă natură prin care îl poţi obliga pe Dumnezeu să facă ceva! De
asemenea dacă erezia nu ar fi fost decât un pericol propagandistic de ce s-a mai spus în definiţia
canonului că separaţia respectivă salvează BISERICA? Ar fi fost de ajuns o acţiune egală, adică
propagandistică şi declarativă şi Biserica s-ar fi salvat singură prin procedura magică şi deci nu ar fi
fost nevoie de separarea euharistică.
Consecinţa acceptării acestei opinii teologice a fost catastrofală pentru biserica din ultimii o
sută de ani. În virtutea acestei „iconomii“ biserica oficială în întregimea ei, ierarhi şi laici, a
recunoscut în mod firesc tainele şi preoţia anglicanilor, papistaşilor, monofiziţilor, face rugăciuni

166 „Afară“ şi „înăuntru“ sunt două noţiuni relative şi care se raportează la cele două forme ale BISERICII clasificată
în acest caz în funcţie de natura privitorului, deşi BISERICA este numai UNA. Cea văzută care poate să nu fie
BISERICA adevărată şi cea nevăzută de ochii celor mulţi care este BISERICA harică, spirituală, adevărată, etc. Aceste
noţiuni se schimbă, aşa cum am mai spus, din cauza naturii privitorului. Pentru cei nedesăvârşiţi ea poate însemna că
este BISERICĂ dar din cauza auto-înşelării aceasta să nu fie. De asemenea şi cel care pare că este în afara bisericii
pentru ochii celor înşelaţi să fie de fapt în BISERICĂ.
167 Iarăşi o noţiune de sorginte papistaşă. Ierarhul este în comuniune harică cu Dumnezeu şi atunci el este ierarh sau nu
este în comuniune cu El şi atunci nu este decât un actor.

118
împreună cu evrei, păgâni, etc. Iar dacă creştinii din biserica ortodoxă oficială vor continua să
sprijine această „iconomie“ se vor uni până la urmă şi cu „femeia călare pe Fiară“ care va avea
drept cap al ei pe însuşi omul numit Antihristul. Cu alte cuvinte nu poţi face „iconomii“ doar cu cei
care sunt ai tăi formal, doar cu numele, ci, logic, trebuie să generalizezi la oricine indiferent de
numele „firmei“. Nu există o singură măsură dar care are efecte duble în funcţie de apartenenţa
administrativă.
Mai departe. Fiindcă nu a mai existat un monarh creştin ortodox care să forţeze convocarea
unui sinod şi nici alţi ierarhi binecredincioşi care să vrea aceasta, creştinii au aşteptat degeaba
sinodul care să pună lucrurile la punct din cauză că mintea şi inima marii majorităţi a ierarhiei era
câştigată de partea Fiarei. Lucru demonstrat cât se poate de elocvent prin faptul că ierarhia apostată
s-a folosit de puterea Fiarei pentru a lupta cu dizidenţii care s-au separat în mod real şi nu numai
simbolic de biserica oficială. De asemenea dizidenţii din „interior“ nu au încercat să lămurească
masele mari de credincioşi şi pe ceilalţi ierarhi, care nu reacţionau în nici un fel, ca să-i atragă la
cauza bisericii şi astfel să impună de jos în sus un sinod. Adică să facă ceva, asemănător măcar cu
propaganda care se face în domeniul electoral pentru candidaţii politici dacă mai mult nu erau în
stare. Dizidenţii care luptau cu devierile s-au mulţumit doar cu gesturi şi acţiuni simbolice şi fără
nici o eficacitate la nivelul maselor mari de credincioşi, deşi unii aveau mijloacele necesare pentru
mai mult. Timpul a trecut, unii au rămas în „biserică“ şi chiar mulţi au reluat pomenirea episcopului
locului fără a se lua de către ierarhie nici o măsură la adresa faptelor sau a persoanelor eretice.
Astfel faptele acestora au devenit, cu trecerea timpului, ceva normal în ochii marii majorităţi. Mai
mult acţiunea de rupere a comuniunii ecleziale fiind înţeleasă şi greşit, doar ca o măsură
administrativă, omenească şi nu ca o măsură de păstrare a comuniunii harice cu BISERICA, s-a
limitat doar la episcopul cu comportament deviant şi nu s-a extins în mod corect şi asupra celor care
greşeau la fel în alte eparhii sau care nu făceau nimic, tăceau şi nu luau nicio atitudine. Ceilalţi
creştini care nu au luat măsura de separare dar care au înţeles cât de cât situaţia s-au mulţumit să
privească de parcă întreaga ierarhie nu ar fi una şi aceeaşi din punct de vedere haric, ci doar o
confederaţie de episcopi care nu are între ei decât legături administrative, instituţionale şi care se
supune unui lider - exact ca un partid politic - şi nu s-au separat şi ei de toţi episcopii care greşeau la
fel sau nu luptau împotriva celui cu fapte deviante, tăceau. De asemenea din cauza prezenţei
mijloacelor de informare în masă care sunt în marea lor majoritate sub stăpânirea Fiarei faptele
ierarhilor apostaţi au avut publicitate abundentă, imediată şi favorabilă, ceea ce le-a şi impus în
conştiinţa societăţii în general, nu numai în ochii creştinilor de rând. În schimb acţiunea celor care
s-au separat de aceştia doar declarativ nu a avut nici un ecou sau unul foarte limitat din cauză că
aceştia nu s-au străduit prea mult. 168
După toate acestea au început să se întâmple şi să se adune tot felul de efecte care mai de
care mai eretice şi nocive pentru biserică şi societate. Astfel după anatema patriarhului Tihon al
Rusiei împotriva puterii sovietice celelalte biserici surori au rămas în comuniune euharistică şi cu
noua „biserică“ ortodoxă rusă rezultată din intervenţia puterii sovietice dar şi cu biserica rusă din
exil care aplica anatema patriarhului şi care nu avea comuniune cu biserica sovietică. Mai mult,
bisericile din ţările care au intrat apoi sub influenţa puterii sovietice au colaborat şi ele la rândul lor
cu puterile politice nou instalate în ţările lor intrând şi ele sub acţiunea anatemei patriarhului Tihon
şi tot aşa nu au căutat să lupte şi să salveze monarhiile lor aşa cum erau ele, restrânse şi pervertite.
De asemenea din interiorul ierarhiei a apărut şi iniţiativa de apropriere către celelalte formaţiuni
„creştine“ eretice al cărei prim pas a fost schimbarea calendarului sărbătorilor religioase şi
rugăciunile împreună cu ereticii.
Pe urmă au început să se înmulţească acţiunile de apropiere şi de recunoaştere a ereticilor
drept creştini. Am să citez aici pe cele mai importante cum ar fi intrarea în Consiliul Mondial al
Bisericilor, hotărârile de recunoaştere a preoţiei anglicanilor, a papistaşilor, recunoaşterea ortodoxiei

168 De văzut cât de mult s-a străduit sf. Maxim Mărturisitorul să lupte cu ereticii căci s-a dus şi la Roma pentru a obţine
ajutor împotriva ereziei monotelite şi pe atunci nu exista confort, telefon, internet, radio, tren şi avion ca acum! Iar
călătoria pe mare sau pe uscat era o reală aventură. Cât o fi răbdat de foame, de frig, de oboseală şi alte greutăţi, fiind şi
în vârstă, numai Dumnezeu ştie! Veşnică fie pomenirea lui! Sfinte Maxime roagă-te pentru noi păcătoşii!

119
monofiziţilor şi participarea la marile evenimente ecumeniste. Aşa de mult au intrat în conştiinţa
creştină ortodoxă oficială aceste lucruri că nu mai stârnesc azi nici o reacţie rugăciunile în comun cu
ereticii, participarea ierarhilor ortodocşi la evenimentele liturgice ale ereticilor şi prezenţa activă a
clericilor ereticilor la evenimentele liturgice ale ortodocşilor. Canonul apostolic nr. 65 cateriseşte în
mod explicit ierarhii care fac aceste acţiuni. Dar nu mai are cine să-l aplice. Ca urmare a tuturor
acestor fapte cei din biserica ortodoxă oficială care mai susţin în continuare că ei sunt în BISERICĂ
au tot redus criteriile de definire a ortodoxiei ca adaptare la noile realităţi. Astfel ei au ajuns să
susţină că sunt ortodocşi doar din cauza faptului că merg la un preot care li se pare lor că este
ortodox sau la unul care este în comuniune cu un episcop care nu face el lucrurile acestea ci doar
tace. După ce au văzut că nu prea mai este nimeni care să nu facă nişte lucruri, unii s-au mulţumit să
declare că ei sunt ortodocşi fiindcă săvârşesc Sfânta Liturghie după ritualul ortodox, adică rostesc
aceleaşi „formule sacre consacrate“ cum spun şi fraţii lor în duh, papistaşii. Nici măcar nu s-au
obosit să cerceteze şi să vadă că şi marea majoritatea a ereticilor care au fost anatemizaţi de
sinoadele ortodoxe din vechime urmau acelaşi ritual al Liturghiei şi chiar mulţi dintre ei recitau
acelaşi simbol al credinţei („crezul“) numai că-l interpretau altfel. Ca să nu mai spun că multe
ritualuri şi texte liturgice sunt modificate acum. Adică textele şi ritualurile ce le citeau unii eretici
anatemizaţi în vechime de sinoade erau mai ortodoxe decât ale celor care se cred ortodocşi acum!
Nu s-au obosit să constate măcar că aceasta este chiar definiţia tainelor formulată de papistaşi
înseşi. 169 Deci prin adoptarea acestei definiţii au ajuns şi ei papistaşi în gândire. Până la sfârşit vor
reduce totul doar la faptul că ei dau din mâini ca ortodocşii sau/şi că nu au fost de acord, iar unii
chiar se vor lăuda că ei au vorbit împotrivă la vremea respectivă şi deci au rămas ortodocşi.
Efectul final al acestui fals îndemn „să rămânem cu biserica“ a avut drept rezultat şi
pierderea credinţei ortodoxe în general, a conştiinţei ecleziale şi întărirea autorităţii episcopilor
apostaţi din biserica ortodoxă oficială. De asemenea în plan uman a avut efectul instaurării unui
climat social complet anticreştin şi fără nici un viitor pentru creştinism: nu peste 1000 de ani, nu
peste 100 de ani, nu peste 10 ani ci chiar acum în zilele noastre!
Alt efect mai subtil, şi care nu a fost observat de mulţi, a fost că menţinerea episcopilor
apostaţi „în biserică“ a dus la acapararea întregii ierarhii prin faptul că Fiara a putut mai uşor să-şi
impună oamenii ei în funcţiile de episcopi. Episcopii apostaţi au făcut tot ce le-a stat în putere
pentru a se „înmulţi“ hirotonind cât mai mulţi adepţi de-ai lor. Aceşti adepţi au fost „obţinuţi“ şi
prin pervertirea şcolilor de teologie, a învăţământului religios, nu numai prin alegerea celor câştigaţi
de Fiară prin diverse metode. Această înmulţire a clericilor apostaţi a dus la crearea unui efect de
avalanşă în ceea ce priveşte devierea de la credinţă; a grăbit foarte mult procesul general de cădere.
Aceasta a fost prima atitudine faţă de problema devierilor de la credinţă în biserica
contemporană şi efectele ei.
Cea de-a doua modalitate de abordare a devierilor de la credinţă este a celor care nu s-au
limitat numai la aplicarea canoanelor existente ale BISERICII. Aceştia nu s-au mulţumit numai cu
ruperea declarativă de ierarhia apostată pentru că au sesizat imediat că aceştia au în spatele lor alte
forţe, lucru manifestat şi prin sprijinul guvernelor din ţările respective pentru clericii apostaţi. Acest
sprijin s-a demonstrat prin faptul că guvernele au reprimat prin toate mijloacele acţiunea lor de
separare. Neavând nicio speranţă în posibilitatea convocării unui sinod luptătorii pentru credinţă au
încercat să-şi asigure continuitatea în timp pentru a se prezerva biserica văzută conform
comandamentelor Scripturii. Dar pentru că întreaga comunitate a bisericii a fost înstrăinată de la
învăţătura dogmatică a BISERICII, fapt care era şi cauza situaţiei respective, creştinii care li s-au
alăturat în această luptă erau şi ei subminaţi într-o oarecare măsură de aceasta. Adică problemele pe
care le avea deja biserica oficială şi din cauza cărora a ajuns în acea situaţie au fost „moştenite“
parţial şi de către aceştia. Mai mult din cauză că mişcarea de separare era condusă de oameni care
nu erau pe deplin desăvârşiţi aceştia nu au ştiut cum să abordeze problemele imens de complexe
create de noua situaţie. Aceştia erau oameni suficient de cuvioşi şi virtuoşi ca să-şi dea seama de
pericolul creat de schimbările impuse şi să acţioneze împotriva acestora dar nepregătiţi pentru
această misiune. Acest lucru s-a demonstrat mai târziu din plin prin şovăielile, bâjbâielile şi unele

169 Vedeţi „Noul catehism catolic“ editat în româneşte de Arhiepiscopia Romano-Catolică din România.

120
greşeli ale lor. Aşa că au început să aibă loc şi între ei diferite dispute din care am să citez aici doar
pe cea generată de necunoaşterea naturii reale a ierarhiei bisericeşti. Astfel concentrarea disputei
doar pe validitatea canonică a hirotoniei a dus inevitabil la formarea de facţiuni şi fărâmiţarea
întregii mişcări. După ce facţiunile s-au stabilizat oarecum unele dintre ele s-au închis în auto-
mulţumirea şi mândria de a fi numai ei BISERICA tratându-i pe toţi din biserica oficială, din
celelalte facţiuni şi pe cei care încercau să se unească cu ei drept „eretici nebotezaţi“ fără nicio
nuanţă. În acelaşi timp, la extrema cealaltă, erau şi unii dintre cei separaţi care îi tratau ca pe creştini
ortodocşi normali pe cei din biserica oficială, punând astfel un semn de egalitate între ei şi aceia. Pe
urmă, în mod natural, au apărut şi veleitari care au sporit sciziunea şi fărâmiţarea. Cred totuşi că aici
este şi „mâna“ nevăzută a Fiarei nu numai slăbiciunea omenească. Unii chiar s-au întors în zilele
noastră la biserica oficială ale cărei greşeli le-au criticat atâţia ani. Şi culmea au cerut iertare şi s-au
şi pocăit pentru aceasta. Pentru faptul că s-au separat! Totuşi unii dintre ei au încercat să urmeze
cursul firesc al BISERICII şi să refacă unitatea dintre cei care declarau că urmează credinţei
ortodoxe. Dar ca să fac o lungă istorie scurtă am să vorbesc doar despre cele două mari greşeli pe
care le-au făcut creştinii ortodocşi care făceau parte din facţiunile dizidente, „antiecumeniste“.
Prima şi cea mai mare greşeală este că nu au luat măsuri imediate ca să elimine cauza
principală a evenimentelor din acea vreme. Adică necunoaşterea şi neaplicarea credinţei ortodoxe în
toate aspectele ei de către întreg poporul creştin. Ierarhia rezultată din toate acele frământări s-a
limitat doar la continuarea în activitatea pastorală a liniei pietiste specifice moştenite de la biserica
ortodoxă oficială. În loc să profite de faptul că limitările impuse artificial în învăţământul teologic
oficial de episcopii supuşi Fiarei nu mai existau pentru ei şi că masele largi de credincioşi aveau
acum un oarecare nivel de educaţie şi alfabetizare iar comunicarea era mult uşurată de mijloacele
moderne, ei nu s-au concentrat pe această cale. Acest efort, obligatoriu de altfel pentru orice episcop
ortodox, le-ar fi permis ridicarea nivelului de conştientizare dogmatică a credinţei ortodoxe şi
mărirea conştiinţei ecleziale a unei mulţimi foarte mari de creştini. Ar fi fost timp suficient pentru
aceasta fiindcă de la prima separare au trecut mai mult de o sută de ani. Această primă greşeală a
dus mai târziu şi la o mai mare fărâmiţare în rândul lor. 170 De asemenea „antiecumeniştii“ nu şi-au
folosit toate resursele materiale şi tot timpul disponibil pentru a face misiune în rândul poporului
din care proveneau şi nu numai, pentru a câştiga cât mai mulţi adepţi. În schimb şi-au folosit toate
resursele pentru construirea unei baze materiale care nu a folosit la nimic şi care va fi pierdută
inevitabil în perioada imediat următoare. Ştiu o facţiune care a construit chiar mai mult de 20 de
mănăstiri cu clădiri mari iar ei nu au decât vreo sută de călugări care sunt concentraţi în două
mănăstiri mai mari, una de bărbaţi şi una de femei.
A doua mare greşeală a fost că „adevăraţii creştini ortodocşi“ nu au sesizat schimbările
profunde din societate ce au avut loc în acest răstimp şi care pe nesimţite i-au afectat şi pe ei.
Oricine poate vedea pe site-urile lor de internet cât sunt de rupţi de realitatea înconjurătoare. Nici o
problemă nu-i confruntă, nici o problemă nu-i preocupă: trăiesc în cea mai bună dintre lumi şi
viitorul este atât de luminos! Şi nu numai că nu înţeleg realitatea lumii în care trăiesc dar au fost
complet pasivi în ceea ce priveşte implicarea lor în evenimentele sociale care-i afectau direct. Ar fi
putut în acest răstimp chiar să finanţeze şi să încurajeze pe creştinii laici mai virtuoşi care erau sub
îndrumarea şi învăţătura lor să se implice în viaţa politică. Într-o sută de ani, cu o bună îndrumare,

170 Ştiu un caz unde credincioşii s-au divizat pentru că unii neînţelegând teologia icoanei - care este una foarte grea din
punct de vedere dogmatic - i-au acuzat pe ierarhi că sunt iconoclaşti atunci când aceştia au vrut să scoată anumite
icoane cu conţinut idolatric din biserici. Aceste icoane cu conţinut idolatric - care sunt, de fapt, tablouri cu temă
religioasă - erau moştenite de la biserica ortodoxă oficială unde se insinuaseră odată cu pătrunderea propagandei
papistaşe în răsărit. Ele sunt în continuare în uz şi nimănui nu-i trece prin cap să le scoată. Chiar s-ar putea face o
analiză indirectă a pervertirii credinţei ortodoxe numai prin analizarea evoluţiei iconografiei de-a lungul istoriei prin
transformarea icoanei în tablou cu temă religioasă. Am să dau totuşi aici un mic exemplu educativ: în Ceaslovul -
ορολογίον - editat de EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti
2001, la capitolul „Condacele de peste săptămână“, pag. 126, în miniatura de deasupra titlului este reprezentat un
simbol al unei societăţi secrete numită „Iluminatti“ - un ochi într-un triunghi având trei de şase stilizaţi în fundal - şi
care nu are nici o legătură cu iconografia şi simbolistica bisericii. La acest simbol se roagă toţi creştinii care folosesc
acel Ceaslov. Mă limitez la atât.

121
aceşti laici creştini ar fi ajuns, chiar şi în condiţiile democraţiei, măcar un partid puternic şi influent
în societate dacă nu chiar mai mult şi ar fi putut frâna anumite tendinţe din societatea modernă.
Deci, în concluzie, se poate spune fără a greşi prea mult că la această oră şi aceşti creştini
care nu aparţin bisericii ortodoxe oficiale suferă de aceleaşi probleme ca şi ceilalţi: se închină-supun
Fiarei, îi folosesc banii şi documentele de identitate, îşi dau copiii la şcolile statului-dumnezeu,
mulţi au un nivel de trai foarte ridicat pe care circa patru miliarde de oameni de pe planetă nici nu-l
visează şi nici nu-l vor atinge vreodată, etc. Dar din cauza faptului că la ei în ierarhie toată lumea
este concentrată pe credinţa ortodoxă şi nu sunt oameni şi tendinţe care să ducă la apropierea de
eretici, par a fi mai receptivi la critici şi sugestii. Caracteristica aceasta face totuşi ca ei să mai aibă
o şansă să devină BISERICA în toată plinătatea, şansă pe care cei din biserica oficială nu prea o mai
au decât dacă îi scot din rândurile lor pe toţi ierarhii apostaţi. Ceea ce este imposibil la acest
moment. Aceasta se demonstrează şi prin faptul că această caracteristică a creştinilor ortodocşi
adevăraţi a dus până la urmă la obţinerea ajutorului lui Dumnezeu şi au realizat unul dintre
deziderate: unirea în vederea luptei comune împotriva ecumenismului. Astfel cele mai mari
fracţiuni, ca număr de credincioşi, au reuşit să se unească şi să formuleze un document ecleziologic
de unire, perfect acceptabil din punct de vedere ortodox. Îl găsiţi şi în limba română la adresa de
internet:
http://www.hsir.org/pdfs/2014/03/22/Ro20140322aCommonEcclesiology15.pdf
Prin această uniune se răspunde implicit şi îngrijorărilor celor care încă se mai temeau că nu
există continuitate în transmiterea corectă a hirotoniei lor. Pentru că un membru al uniunii este chiar
rămăşiţa Bisericii Ortodoxe Ruse din exil, cea care nu s-a reunit cu Biserica Ortodoxă Rusă oficială.
Aceasta are continuitatea hirotoniilor corectă din punct de vedere canonic de la patriarhul Tihon
până în ziua de azi. Acum această temă nu se mai poate disputa de către nimeni. Practic la ora
actuală ei, această uniune, sunt BISERICA văzută din punct de vedere formal. Sper că acceptarea
acestui document de către părţile implicate să dea un avânt mai mare întregii mişcări chiar dacă ea
este compusă din elemente risipite pe o arie geografică aşa de mare. Totuşi mai rămâne ca aceştia să
conştientizeze şi starea societăţii în care aceste biserici trăiesc şi să ridice şi nivelul conştiinţei
ecleziale în rândul credincioşilor lor. Nu ştiu cum va fi aceasta în viitor pentru că unul dintre
episcopii ei a emis deja un text referitor la problemele societăţii contemporane şi pe care îl găsiţi la
adresa de internet:
http://www.ctosonline.org/theological/OCE.html
cu titlul „The Orthodox Church and Eschatological Frenzy - The recent proliferation of
′Antichristology′ and its perilous side-effects; Proposals for curing the eschatological fear of marks
(seals) and numbers“ by Bishop Cyprian of Oreoi - adică, tradus în limba română: „Biserica
Ortodoxă şi frenezia eshatologică - Recenta proliferare a ′Antihristologiei′ şi periculoasele sale
efecte adiacente: propuneri pentru vindecarea de frica eshatologică de semne (peceţi) şi numere“.
Această broşură este mai rea decât orice luare de poziţie a bisericii oficiale în favoarea actelor de
identitate electronice şi a stăpânirii Fiarei, căci ierarhii apostaţi ai bisericii ortodoxe oficiale s-au
abţinut de la a face prea mari paşi de aprobare a faptelor Fiarei şi s-au mulţumit cu declaraţii şi
măsuri pline de echivoc pentru a nu antagoniza părţile şi a le menţine astfel sub control. Argumente
pentru respingerea acestei cărţi se găsesc din belşug în scrierea de faţă şi nu mai este necesară
întocmirea unui alt document care să trateze exhaustiv aceasta. Dar putem spera că nu este decât o
opinie personală a respectivului episcop şi nu a întregii uniuni şi care de fapt nu a luat până acum în
dezbatere reală, sinodală, documentul; adică de către toţi episcopii uniunii adunaţi într-un sinod. De
altfel documentul a fost şi emis cu o oarecare rezervă, aşa ca o opinie, de parcă nici ei nu ar fi prea
convinşi de el. Deci, mai sunt şanse! Mai ales că în declaraţiile oficiale ale uniunii se recunoaşte
totuşi păcatul serghianismului. Totuşi cartea revelează indirect o anumită concepţie care stă la baza
gândirii celor care au scris-o şi care poate duce la naşterea lipsei de încredere. Să sperăm că este
doar o greşeală omenească provocată de izolarea de care suferă în mod obiectiv mediul monahal.
Poate că Dumnezeu văzând intenţia şi strădania lor cea bună îi va ajuta în vreun fel, mai ales dacă
vor menţine deschiderea şi receptivitatea la problemele contemporane ale creştinilor, nu numai la
cele legate de indiferentismul religios = „ecumenism“. Important este că ei au premisele şi tendinţa

122
corectă deşi nu reuşesc nici ei să fie perfecţi în toate problemele de credinţă. În special cele care
sunt în relaţie cu lumea şi cu statul-dumnezeu şi deci nici ei nu sunt BISERICA decât potenţial. În
schimb ei sunt acum biserica văzută de toată lumea deoarece este singura care propovăduieşte
credinţa adevărată.
Acum în concluzie putem spune şi că acel creştin care va căuta să se alipească de alţi creştini
ortodocşi - vorbesc despre cei care au rupt deja comuniunea cu biserica ortodoxă oficială - va
trebui, dacă este suficient de ortodox, virtuos şi învăţat să tragă şi concluzia firească, foarte grea şi
înfricoşătoare, că la ora aceasta nu mai există BISERICA văzută de calitatea celei care era, de
exemplu, pe vremea sfântului Grigorie Palama după sinodul IX ecumenic. 171 Şi deci să nu-şi
închipuie că problemele lui au luat sfârşit doar prin decizia separării de biserica oficială şi unirea cu
cei care sunt ortodocşi.
În afara acestor două opţiuni enumerate mai sus care pot fi alese de creştinii ortodocşi ce vor
să se alipească de BISERICĂ ar părea că ar mai exista şi o a treia alegere, pe care unii voind să
contra-argumenteze mi-au indicat-o ca posibilă. Şi anume că este posibil ca pe undeva în adâncul
vreunei pustii îndepărtate ar putea exista unul sau mai mulţi episcopi necunoscuţi de noi, care nu au
nici o comuniune-colaborare cu Fiara şi nici cu alte formaţiuni şi sunt şi perfect ortodocşi. Nici eu
nu neg complet această posibilitate, dar există aici mai multe întrebări. Dacă sunt aşa de desăvârşiţi
de ce nu vin să ne lumineze şi să ne călăuzească şi pe noi? Să nu poată fizic din cauza depărtării de
lume? Să nu vrea Dumnezeu să-i lase să ne scoată din impas? Nu se poate nici una după părerea
mea, căci Dumnezeu iubind atât de mult lumea încât şi pe Fiul Său iubit L-a dat să moară pentru
noi, nu ar fi răbdat să ne vadă pe noi bâjbâind pe calea mântuirii ci i-ar fi trimis la noi, i-ar fi obligat
să vină, aşa cum l-a trimis şi pe sf. apostol Petru la sutaşul Corneliu. Mai corect pare răspunsul că
dacă chiar există episcopi, preoţi, monahi şi credincioşi care vieţuiesc cuviincios prin pustii sau
chiar printre oameni şi care nu au comuniune-colaborare cu Fiara şi sunt şi ortodocşi, aceştia nu
sunt destul de desăvârşiţi ca să fie trimişi chiar de Dumnezeu. Şi chiar dacă ar fi nedesăvârşiţi şi
totuşi conştienţi de aceasta tot nu au nicio scuză că nu apar la vedere şi nu încearcă măcar să-şi
unească eforturile cu ceilalţi în lupta comună cu Fiara. Ce fel de dragoste au ei pentru oameni? Deci
de aceea cred că nu-i trimite nici Dumnezeu şi ei nu sunt altceva decât nişte oameni obişnuiţi ca şi
noi şi care vor să se salveze singuri. Altfel de ce ar mai trebui să trimită la sfârşit pe cei doi martori
ai lui dacă ar exista aici pe pământ creştini atât de desăvârşiţi? (Cartea Apocalipsei, cap. XI)
Să ştiţi că am auzit pe unii, ignoranţi şi defetişti, care mi-au spus că noi suntem aşa de răi
încât chiar dacă ar veni unul dintre aceştia tot nu am face noi nimic. Dar tocmai de aceea trebuie să
ni-i trimită Dumnezeu, pentru că suntem răi, căci dacă am fi buni, desăvârşiţi, atunci nu am mai
avea nevoie de ei, de învăţători, de păstori, etc. şi am face noi lucrul; fiindcă pentru acest scop i-a şi
lăsat Dumnezeu pe pământ. (Epistola către efeseni a sf. apostol Pavel, cap. IV) Iar dacă vom fi uniţi
de aceştia, suntem una, atunci şi omenirea, nu numai creştinii, va avea un folos mare din aceasta.
Fiindcă puterea celor mulţi uniţi în apărarea adevărului este uriaşă. Dar dacă va fi numai un creştin
sau doi din aceştia care vor lupta cu Fiara, nu vor putea face mare lucru şi vor fi omorâţi repede de
slujitorii ei. E drept şi că acei sfinţi nu-i vor convinge chiar pe toţi, dar tot ar fi mulţi cei care se vor
strânge şi altfel ar arăta lumea azi. Pentru că toată situaţia cu care ne confruntăm azi îşi are cauza în
acest motiv şi nu din lipsa mulţimii credincioşilor. Adică, acest lucru lipseşte creştinilor un învăţător
şi un păstor-conducător de talia sf. Spiridon al Trimitundei, sf. Atanasie cel Mare, sf. Chiril al
Alexandriei, sf. Maxim Mărturisitorul, etc.; este plin calendarul cu sfinţiile lor, nu-i mai enumăr.
Deci, să recapitulăm. Cei care sunt destul de virtuoşi şi învăţaţi din biserica ortodoxă oficială
- dacă mai există din aceştia şi nu au plecat încă de acolo! - vor trebui să ia una dintre următoarele
decizii. Prima şi cea mai grea alegere pe care o pot face creştinii ortodocşi care vor să se alipească
BISERICII este să rămână singuri şi să se desăvârşească atât cât pot după modelul celor din

171 Cei care acum, în zilele noastre, susţin că nu au existat mai mult de şapte sinoade ecumenice la creştinii ortodocşi
sunt următorii conştienţi sau inconştienţi ai ereticilor papistaşi a căror părere este că ortodocşii nu au mai putut avea
sinoade ecumenice după al şaptelea sinod din cauză că s-au despărţit de „biserica mamă“, actualul Vatican, părere care a
şi intrat adânc în conştiinţa ortodoxă; această opinie, că nu ar fi mai mult de şapte sinoade ecumenice ortodoxe, nu
exista în secolul XIV.

123
vechime aflaţi în aceeaşi situaţie. Dar această cale o pot alege dacă şi numai dacă sunt destul de
înaintaţi în virtute ca să se poate controla singuri şi să continue să înainteze în virtute atât cât se
poate fără biserică. Aceasta pare şi cea mai bună cale pentru că le dă posibilitatea să crească în
virtute mai repede dar din nefericire nu şi în desăvârşire din cauză că nu se pot împărtăşii cu tainele
BISERICII. Ei pot miza doar pe ajutorul lui Dumnezeu pentru a descoperi unde sunt adevăraţii Lui
ierarhi deşi sunt obligaţi să-şi folosească şi raţiunea în această întreprindere dacă nu doresc să-L
ispitească pe Dumnezeu. Pentru aceasta trebuie să lucreze toate poruncile, cu toată silinţa şi să se
roage neîncetat pentru a le lumina Dumnezeu calea şi a găsi un învăţător nepătimaş care să-i ajute în
aceste vremuri de restrişte. 172 Dar pentru că sunt obligaţi şi de porunca iubirii pentru ceilalţi oameni
ei trebuie să se silească totuşi să-şi unească forţele între ei dar şi cu ierarhii din facţiunea
„adevăraţilor creştini ortodocşi“ pentru a da mai multă forţă acţiunilor lor. În felul acesta vor avea
parte şi de acţiunea desăvârşitoare a tainelor bisericii ce le va ajuta la pregresul pe calea
desăvârşirii. Acest lucru este foarte greu, cum am spus, şi din cauză că cei nedesăvârşiţi suferă în
ascuns de boala „duhului de împotrivire“ şi dacă s-au despărţit de eretici pe motiv de erezie au
tendinţa să „sufle şi în iaurt“ şi pun condiţii nerealizabile celor cu care vor să se unească.
Dar dacă aceşti ierarhi din facţiunea „adevăraţilor creştini ortodocşi“ nu înţeleg sau nu
doresc să lupte cu Fiara creştinii trebuie să-şi unească forţele cu oricine vrea să facă aceasta dar
numai prin metode nonoviolente, creştineşti. Deci această primă opţiune este doar temporară până
ce creştinii care s-au separat de eretici vor găsi un ierarh care să poată să-i călăuzească pe calea spre
desăvârşire.
A doua cale mai uşoară şi mai puţin plină de primejdii, în cazul că creştinii nu se pot
descurca singuri din punct de vedere duhovnicesc, ar fi să se integreze în uniunea descrisă mai sus,
a antiecumeniştilor şi să asculte de ei. Pentru că aceştia au toate condiţiile pentru a evolua pe calea
cea bună fiindcă, din punct de vedere formal, ei sunt BISERICA văzută acum. Singura problemă pe
care o au este că suferă de un serghianism tăcut. Mai bine spus de cripto serghianism. Unirea cu
aceştia să nu o facă oricum ci prin avertizarea acelora, în mod deschis, cu privire la aşteptările pe
care creştinul le are faţă de ei privitor la lupta cu Fiara. Dar, dacă reuşesc să se alipească de aceştia,
creştinii trebuie să facă tot ce le stă în putere şi să-i susţină pe ierarhi tot timpul şi prin toate
mijloacele: materiale, morale, prin împreună-sfătuire, etc. şi să nu adopte o atitudine rezervată şi
îmbufnată, pândindu-i la tot pasul ca să vadă ce greşeli mărunte fac, ci să fie atenţi la scopul
lucrării. Evident că această ultimă alegere este mai grea şi din punct de vedere material. Pentru
punerea ei în practică ar putea fi necesară mutarea în altă ţară urmată de dificultăţile aferente. De
asemenea această ultimă alternativă îl poate încetini pe creştinul respectiv în urcuşul său
duhovnicesc dar nu-l va opri total ca în cazul când va rămâne în biserica ortodoxă oficială sau
singur. 173 Oricum creştinii să nu-şi limiteze eforturile dar nici să-şi pună speranţe prea mari şi să fie
cât mai precauţi pentru că din această uniune face parte şi Biserica Ortodoxă pe Stil Vechi din
România (B.O.S.V.). Aceasta este din punct de vedere numeric şi cea mai mare dintre părţile uniunii
şi eu o consider şi cea mai puţin ortodoxă din punct de vedere calitativ. Această opinie personală
mi-am format-o prin cunoaşterea multor personalităţi şi creştini de rând de acolo. Evident această
opinie a mea nu este infailibilă şi poate fi eronată. Credincioşii B.O.S.V. au şi ei aceleaşi şanse ca
oricine. Dar numai dacă se hotărăsc să facă ce trebuie şi să înfrunte Fiara. Eu cunosc destui dintre ei
care sunt destul de evlavioşi şi credincioşi. La fel şi ierarhia B.O.S.V. are aceleaşi şanse. Dacă vrea
să dovedească că acestea sunt numai bârfe şi minciuni trebuie să le contracareze prin fapte şi acţiuni
care sunt obligatorii pentru statutul ei de ierarhie a BISERICII. Eu voi fi primul care mă voi duce şi
voi cere iertare cu umilinţă, în mod public, dacă ei vor face ce trebuie pentru biserică, credincioşi şi
omenire.

172 Vedeţi cum a făcut şi Corneliu Sutaşul, la Faptele Apostolilor, în Evanghelie - situaţia acestuia era asemănătoare,
oarecum, cu a noastră acum.
173 Vă rog din tot sufletul faceţi ceva şi vorbiţi cât mai mult împotriva acestor afirmaţii ale mele, numai să nu tăceţi sau
să începeţi iar să minţiţi şi să vă minţiţi şi pe voi înşivă, căci cu cât mai mult veţi încerca să mă contraziceţi, dar
rămânând sinceri cu voi înşivă, cu atât efectul va fi contrar intenţiei voastre; Dumnezeu nu vă va lăsa, vă va ajuta,
numai să faceţi ceva! Eu mă rog pentru voi!

124
 Deşi prin unirea şi adoptarea documentului citat mai sus de către Biserica Ortodoxă de Stil
Vechi din România aceasta este formal ortodoxă, teologia şi atitudinea ei practică a rămas însă cea a
secolului XIX care era puternic influenţată de teologia scolastică papală (foarte augustiniană pe
alocuri). De asemenea la nivelul clerului mic al B.O.S.V. de la sate şi chiar de la oraşe domneşte
lipsa crasă a educaţiei teologice. Acest fapt a avut ca efect şi perpetuarea obiceiurilor şi tradiţiilor
pietiste în rândul poporului creştin de rând şi chiar a superstiţiilor! În Moldova încă mai există acum
obiceiul de a se „ţine“ joile, obicei menţionat critic şi de către sf. Nicodim Aghioritul în Pidalionul
său la începutul secolului XIX. Adică timp de peste 200 de ani ierarhia bisericească de orice fel nu a
reuşit să dezrădăcineze acest obicei păgân şi nici chiar secularizarea nu a reuşit-o complet. Această
superstiţie constă din faptul că creştinii nu muncesc joile la grădină şi nu prăşesc culturile - chiar
dacă nu este o sărbătoare marcată în calendar şi bineînţeles fără aprobarea episcopului locului - ca
să nu vină grindina şi să distrugă recoltele. Iar dacă unii fie că nu cred în Dumnezeu, fie că au o
credinţă corectă şi fac aceste lucrări, vecinii sau cei care îi văd încep să-i admonesteze şi să-i
ameninţe fizic: nu este glumă! Practica este comună şi creştinilor din biserica ortodoxă oficială. Dar
acolo nu mai este nimic de mirare.
De asemenea există o suspiciune destul de mare la adresa ierarhiei superioare a B.O.S.V. că
ar fi ajuns şi ea sub influenţa Fiarei ca şi cea a bisericii ortodoxe oficiale. În ciuda acestei suspiciuni
ierarhia B.O.S.V. nu a luat nici o măsură pentru a contracara situaţia. Exista posibilitatea şi încă mai
există ca să se ceară publicarea dosarelor informative de „SECURITATE“ de pe vremea dictaturii
comuniste dacă acestea mai sunt în arhivele C.N.S.A.S. (Consiliul naţional pentru studierea
arhivelor securităţii) şi nu le-a luat cineva ca să le păstreze în caz de nevoie. Această acţiune ar fi
fost deosebit de benefică la începutul anilor nouăzeci ai secolului XX, după lovitura de stat
împotriva lui Ceauşescu, şi dacă s-ar fi dovedit că ei nu ar fi colaborat cu „Securitatea“ şi ar fi
suferit prigoana le-ar fi sporit prestigiul şi autoritatea. Argumentele pentru existenţa acestei
suspiciuni, în ceea ce priveşte colaborarea cu fosta „Securitate“, sunt indirecte şi mai puţin
indirecte. Astfel regimul comunist din România a avut la început o atitudine mai îngăduitoare faţă
de B.O.S.V. ca întreg decât cea a regimului sovietic faţă de cei ca ei din Rusia. Deşi în anii de
început ai comunismului în România presiunea regimului comunist asupra B.O.S.V. a fost mai mare
pe urmă chiar le-au mai permis, în mod tacit, să facă şi construcţii de biserici şi mănăstiri în scopul
de a-i folosi împotriva bisericii ortodoxe oficiale, punând astfel încă o presiune pe aceasta din urmă.
Un fel de dialectică locală. Totuşi în anul 1982, când România era sub regimul Ceauşescu, toţi
ierarhii importanţi ai bisericii ortodoxe de stil vechi din România, în afară de mitropolitul Glicherie,
au fost arestaţi şi internaţi în închisori. Pare evident că aceasta s-a întâmplat fiindcă la acea dată nu
mai aveau nevoie de ei pentru că toţi ierarhii bisericii ortodoxe oficiale erau deja sub influenţa
statului şi era timpul ca şi ei să fie racolaţi.
Toţi cei care cunosc modul de operare al conducerilor de tipul lui Ceauşescu ştiu că
internarea aceasta în închisoare a oamenilor care nu fac nimic împotriva legilor statului se face şi
pentru a se obţine în mod forţat cooperarea totală, nu numai tacită, a celor internaţi. Numai în
închisoare se pot aplica tratamente şi şantaje prin care cei internaţi sunt forţaţi să facă fapte sau să
semneze documente care mai apoi să fie folosite pentru şantajarea lor în cazul că nu cooperează
total cu statul. Astfel se poate explica şi de ce mitropolitul Glicherie a fost singurul care nu a fost
internat cu ei. De altfel acesta a dovedit şi înainte de instaurarea regimului comunist că era dintr-o
altă stofă iar internarea lui nu ar fi dus decât la moartea lui din cauză că era previzibil că acesta nu
ar fi acceptat nici un compromis. Şi apoi la ce ar fi folosit? Fiindcă acesta era foarte bătrân şi nu ar
mai fi trăit suficient să împiedice planurile lor viitoare. Explicaţia că internarea şi a acestui ultim
ierarh ar fi dus la revolte din partea poporului de rând nu are nici un fundament fiindcă aceştia,
„stiliştii“ din România, nu s-au revoltat nici acum şi nici altă dată pe vremea comuniştilor când
aveau motive destule.
Apropo! Aţi văzut voi vreo acţiune contra sau pentru ceva organizată de cei care sunt
membrii B.O.S.V. în zilele noastre când este o aşa zisă libertate? Eu nu ştiu. Mă iertaţi!
Apoi şi faptul că cei care au fost internaţi au fost eliberaţi de acelaşi regim Ceauşescu şi nici
unul nu a murit în închisoare spune multe. De asemenea mai sunt şi argumentele indirecte şi care se

125
demonstrează prin atitudinea ierarhiei bisericii ortodoxe de stil vechi din România în perioada
următoare anului 1990 când regimul Ceauşescu a dispărut dar au rămas la conducerea ţării
componenţii şi urmaşii structurii lui de putere, agenţii Fiarei. Astfel ierarhia bisericii ortodoxe de
stil vechi nu a profitat nici o dată de noua libertate relativă obţinută şi nu a încercat să lupte pe
tărâmul credinţei cu biserica ortodoxă oficială în mod deschis prin misiune, sau măcar prin
propagandă, în rândul credincioşilor acesteia şi nici chiar să facă misiune în rândul celor
necredincioşi. 174 De asemenea, în cazul în care credincioşi mai virtuoşi din biserica ortodoxă
oficială sau cei care făceau pasul pentru a urma soţilor lor ce aparţineau B.O.S.V. au încercat să se
mute în biserica ortodoxă de stil vechi aceştia erau primiţi cu foarte multă răceală, suspiciune şi cu
multe greutăţi. Nu numai că erau primiţi ca şi cum ar fi provenit dintre protestanţi, adică dintre
eretici, dar în pofida practicii istorice şi canoanelor bisericeşti, a credinţei ortodoxe, aceştia erau şi
îndepărtaţi de la comuniunea cu Sfintele Taine pe mai mulţi ani fără alt motiv decât că proveneau
„de pe nou“.
Cunosc chiar un caz petrecut înainte de „revoluţia“ din 1989. Într-un sat din Moldova,
judeţul Suceava, un preot a convins credincioşii din parohia sa să intre în comuniune cu B.O.S.V.
Nu o să dau nici numele localităţii şi nici numele preotului ca să nu aibă neplăceri din cauza mea,
deci trebuie să mă credeţi pe cuvânt. După mai multe tratative ierarhia Bisericii de Stil Vechi de la
Slătioara nu a fost de acord să intre în comuniune cu aceştia decât dacă toţi se botează din nou şi
preotul va rămâne doar laic. Ceea ce creştinii din acea parohie nu au fost în stare nici să înţeleagă şi
nici să accepte. Aşa că au rămas unde erau! Cu alte cuvinte deşi îi botezau din nou pe aceştia - pe
cei proveniţi din biserica oficială - cei din biserica de stil vechi nu credeau nici în propriul lor botez
şi-i îndepărtau imediat pe aceştia şi de la sfintele taine pentru mai mulţi ani.
Această atitudine a fost răsplătită din plin de sprijinul neoficial al statului iar după căderea
lui Ceaşescu au obţinut şi ei subvenţii şi au folosit şi resursele lor pentru a construi o bază materială
excesivă în toată ţara, biserici şi mănăstiri de lux.
Aici, vă rog atenţie! Nu vreau ca cineva să spună că eu sunt împotriva construirii bisericilor
şi mănăstirilor. Ceea ce vreau să spun este că există priorităţi. Că credinţa cea mare se naşte mai
uşor şi este mai puternică acolo unde oamenii trăiesc în cocioabe şi se roagă în catacombe. Dacă
greşesc şi totuşi se naşte mai uşor şi este mai mare în clădiri de biserici uriaşe, splendide şi în
mănăstiri de lux cu tot confortul, evenimentele din viitorul apropiat mă vor contrazice şi atunci mă
voi pocăi şi voi cere iertare tuturor în genunchi. Adică, mă rog din tot sufletul, cu lacrimi şi cu
zbucium, ca să nu am dreptate şi să greşesc eu. Dar eu cred totuşi că bisericile falnice, pline de
slavă, sunt apanajul vremurilor când credinţa ortodoxă este triumfătoare. Iar mănăstiri adevărate cu
monahi adevăraţi şi având tot luxul şi confortul modern 175 nu au fost, nu sunt şi nu vor fi niciodată
nici chiar atunci când toată omenirea, până la ultimul om, se va boteza şi va trece la credinţa
ortodoxă!
Deci, nu vreau să învinuiesc pe nimeni de nimic, vreau să spun doar atât: că „uneltele“ şi
„tehnologia“ alese sunt nepotrivite şi pentru oamenii zilelor noastre nu numai pentru cei de demult!
Mai departe. În ultima vreme tineri din biserica creştină ortodoxă de stil vechi au luat
acceptul ierarhic şi au început să urmeze cursurile şcolilor de teologie creştină ortodoxă oficială
unde din cauza faptului că ei sunt obligaţi să înveţe şi să „mărturisească“ la examene tot felul de
devieri şi erezii ca să poată lua diploma de absolvire, apostaziază de la credinţa adevărată fără să-şi
dea seama. Plus că aceasta le produce şi o schimbare a minţii pe care din cauza lipsei inerente a
virtuţii de la tinereţe şi lipsei îndrumării duhovniceşti de calitate superioară nici nu o
conştientizează.
Acest ultim fapt coroborat cu nenumăratele declaraţii publice ale ierarhilor B.O.S.V. şi chiar
încercări de a se uni cu Patriarhia Rusiei înainte de anii ’90 pe motivul că aceştia sunt ortodocşi

174 Aproape de Slătioara, judeţul Suceava, localitatea unde îşi are sediul mitropolia B.O.S.V., la numai câţiva kilometri
depărtare de mănăstire există o „casă de adunare“ pentru eretici; cred că asta spune multe!
175 Am văzut în ultima vreme în România, că au apărut foarte multe mănăstiri, în special cele aparţinătoare de biserica
ortodoxă oficială, unde ambianţa luxoasă şi confortul au întrecut cu mult pe cele realizate de oameni chiar foarte bogaţi
în palatele lor.

126
doar pentru că au menţinut calendarul neîndreptat spune multe şi despre gradul lor de cunoaştere a
teologiei creştine ortodoxe şi a lumii în care trăiesc.
Numai ideea că Patriarhia Rusiei poate fi creştină ortodoxă sau va fi ortodoxă în viitor după
ce atâţia ani a luptat atât de eficient pe tărâmul edificării ecumenismului şi statului-dumnezeu şi toţi
episcopii şi preoţii ei provin şi sunt numiţi numai de către Fiară via C.E.KA., N.K.V.D., K.G.B. 176 şi
mai nou F.S.B. frizează ridicolul.
Poate dacă se retrag toţi ierarhii ei până la ultimul diacon şi sunt înlocuiţi cu alţii care şi-au
demonstrat ortodoxia real şi mult timp în alte ţări decât Rusia ar mai putea fi recuperată biserica
oficială a Rusiei. Fiindcă în Rusia nici preoţi nu prea există care să fie ortodocşi cât de cât. Pentru
că în anii 90 ai sec. XX, pentru a se impune noua paradigmă în care Rusia joacă rolul de stat
înapoiat, creştin extremist, care luptă împotriva progresului luminat şi umanist al occidentului au
fost promovaţi la rangul de preoţi şi oameni obişnuiţi de pe stradă. Mulţi dintre aceştia nici nu sunt
botezaţi după cum spun ruşii care cunosc mai bine situaţia acolo. Pentru că la acea vreme creştini
declaraţi şi botezaţi în Rusia nu erau decât vreo trei la sută pe când acum în statistici oficiale apar
cam 30 la sută. Dacă statisticile sunt adevărate! De altfel se vede deja foarte clar că Patriarhia
Rusiei va juca un rol foarte important în divizarea, fărâmiţarea şi reducerea influenţei poporului
creştinătăţii ortodoxe oficiale supra statului. Această lucrare este planificată de Fiară cu mult timp
înainte pentru că influenţa Moscovei nu se limitează doar la Rusia ci şi la ţările care au fost sub
influenţa K.G.B.-ului atâţia ani: Georgia, Bulgaria, Serbia şi care or mai fi. Actualul patriarh
georgian este dovedit cu acte ca fiind provenit din K.G.B.: gesturile slugarnice care le-a făcut acesta
faţă de papă pe la diversele reuniuni ecumeniste (sărutări de mâni, etc.) spun multe despre viitor.
Deci dacă dorea atât de mult să-i înşele pe neinstruiţii ei creştini şi să revină la ortodoxia
oficială B.O.S.V. ar fi putut şi ea să încerce să se unească cu Patriarhia Ierusalimului de exemplu; ar
fi fost mai uşor. Mai există totuşi, teoretic, posibilitatea ca B.O.S.V. să fie şi ea oarecum sub
influenţa Rusiei prin agenţii K.G.B. pe care îi avea acesta în cadrul „SECURITĂŢII“ româneşti şi
care nu au fost înlăturaţi odată cu „revoluţia“ din anul 1989. Dar nu sunt dovezi concrete pentru a
demonstra aceasta în afară de zvonuri şi nici raţiuni favorabile.
Cineva poate să spună că toate acestea descrise mai sus nu demonstrează nimic şi că sunt
cauzate numai de lipsa de educaţie teologică şi de virtute care domneşte în rândul ierarhilor şi
clericilor din biserica ortodoxă de stil vechi. Este adevărat, doar evenimentele viitoare vor
demonstra sau infirma validitatea argumentelor descrise mai sus, şi numai în cazul în care ierarhia
B.O.S.V. se va ridica şi va înfrunta făţiş Fiara. Însă efectele reale asupra poporului se pot constata
acum, în ziua de azi. În plus, orice întârziere în remedierea acestor deficienţe va face ca situaţia să
fie şi mai greu de îndreptat în viitor. Ceea ce este evident în momentul de faţă este însă faptul că în
uniunea descrisă mai sus ei vor fi cei care vor opune cea mai mare rezistenţă la schimbările
adevărate pe care uniunea este obligată să le ia în perioada imediat următoare, dacă le va lua
vreodată. Şi nu contează motivul pentru care se vor opune! Din această cauză soluţia cea mai bună
şi de viitor pentru creştinii români ar fi să stabilească o legătură cu dizidenţii din Grecia şi nu numai
cu B.O.S.V. Pentru monahi ar fi fizic foarte uşor să se ducă şi să ceară intrarea în mănăstirile
greceşti ale acelora căci au locuri de cazare suplimentare, foarte multe, din cauza secularizării
complete a tineretului grec, scăderii dramatice a numărului monahilor şi îmbătrânirii lor. Aceasta ar
duce şi la o oarecare contrabalansare ca număr cu cei ai B.O.S.V. care sunt mai mulţi. De asemenea
la greci monahii români vor putea să dedice mai mult timp activităţilor monahale specifice,
rugăciunea, asceza şi însuşirea credinţei ortodoxe. Pentru că la greci „ascultarea“ (υπακοή) nu se
confundă cu „slujirea“ (διακονία) ca la români. Dar din nefericire şi pentru ei va fi destul de greu să
depăşească bariera de limbaj. Oricum mai sunt români pe acolo şi mulţi străini care în ţările lor nu
au o alternativă. În schimb pentru laici va fi foarte dificil, poate chiar imposibil, să rezolve această
problemă şi nu le rămâne decât să-i abordeze cu multă deferenţă, precauţie, răbdare dar şi cu
fermitate pe cei din B.O.S.V. Altfel vor rămâne singuri şi pentru mulţi va fi prea greu ca să poată
răzbate. Ca să nu mai spun că fără Biserică şi Sfinte Taine nu are nimeni cum să se sfinţească şi
desăvârşească.

176 Denumirea, în ordine cronologică, a serviciilor de securitate şi spionaj de pe vremea Uniunii Sovietice.

127
 Din toate cele descrise până acum se vede clar că nu există o variantă perfectă de răspuns şi
o alegere ideală pe care să o facă creştinul de rând din România dacă vrea să fie ortodox şi
desăvârşit. Mai există posibilitatea, este adevărat, ca viitoarea criză care va fi provocată de aşa-zisul
sinod ortodox ecumenic din acest an (2016) 177 să-i trezească pe unii şi să-i facă să nu se mai îmbete
cu apă rece. Sunt destule şanse ca unii ierarhi şi monahi din biserica ortodoxă oficială a Greciei
unde credinţa este cel mai bine cunoscută să vrea să ia atitudinea care trebuie. E posibil ca şi în alte
ţări să apară câţiva dar puţin probabil din cauza grelei moşteniri comuniste. Dar eu personal nu cred
în această posibilitate din cauza altor evenimente şi forţe care sunt la lucru şi care toate sunt sub
controlul Fiarei pentru că biserica oficială are un rol foarte important în acestea din cauza
componenţei ei actuale şi bineînţeles din cauza puterii ei potenţiale de a se opune schimbărilor
societăţii. Oricum în perioada de timp imediat următoare oamenii vor fi şi mult prea ocupaţi să
supravieţuiască fizic, ei şi familiile lor, decât să piardă timpul şi energia cu nişte dezbateri filozofice
înalte şi care pentru covârşitoarea majoritate a poporului creştin declarat ortodox, acum când este o
relativă linişte şi securitate socială, nu înseamnă nimic. Zero! Ce vor însemna toate acestea în
perioadă de criză?
Dar să acceptăm ideea aceasta că sunt ierarhi care vor şi se vor opune în mod real
rezultatelor acestui sinod „al optulea ecumenic“ oricât de echivoc vor fi enunţate acestea în favoarea
ecumenismului. De fapt acest sinod nu va avea nevoie de nicio declaraţie şi de nicio dezbatere. Este
suficient ca să nu se pronunţe nicio anatemă împotriva ereticilor şi la final să se facă o rugăciune şi
o fotografie împreună cu ereticii, un eveniment mediatic cum se spune, ca să se mai dea o lovitură
de moarte ortodoxiei creştine.
Pentru a uşura analiza acestei ipoteze vom presupune că în continuare ţările unde trăiesc
aceşti ierarhi cu o atitudine anti-sinodul „opt ecumenic“ vor beneficia de stabilitatea socială,
economică, de prosperitatea relativă, de pacea şi securitatea cu care creştinii s-au obişnuit atât de
mult. Imediat ce aceşti ierarhi din biserica ortodoxă oficială vor lua o poziţie tranşantă împotriva
rezultatelor acestui „mare sinod ecumenic ortodox“ ei vor declanşa nişte mecanisme latente
existente în aceste biserici. Aceste mecanisme sunt generate de două lucruri.
Primul este faptul că unitatea bisericilor ortodoxe oficiale, reală şi foarte, foarte solidă, dar
ascunsă privirilor celor mulţi, nu rezultă din comuniunea harică cu Trupul lui Hristos ci dintr-un
lucru foarte pământesc: din existenţa îmbelşugată a banilor şi a unei baze materiale foarte
consistente. Banii provin din mai multe surse şi anume: de la populaţie, de la Fiară şi din
exploatarea bazei materiale proprii. De la Fiară banii provin în primul rând din faptul că statul
plăteşte salariile şi pensiile clerului şi cinului monahal şi în al doilea rând prin mecanismul pervers
şi ambiguu al subvenţiilor. Acest mecanism este creat sub o formă care să permită, să încurajeze şi
să cointereseze corupţii din administraţia de stat de la toate nivelurile să subvenţioneze şi bisericile
datorită interesului personal. Şi când spun asta nu mă refer numai la biserica ortodoxă oficială ci şi
la celelalte organizaţii parareligioase în funcţie, bineînţeles, de afinitatea funcţionarului public.
Operaţiunea decurge astfel: funcţionarul public corupt care vrea să câştige nişte bani iniţiază
o operaţiune de „subvenţionare“ a unei congregaţii religioase şi ajunge la un acord cu cel care
reprezintă acea congregaţie astfel încât acesta să declare oficial suma primită legal dar din aceasta
să returneze o parte importantă celui care face subvenţia. Fie indirect prin acordarea dreptului de
execuţie a lucrărilor subvenţionate la preţuri maxime, „umflate“ cât mai mult, firmelor de unde
funcţionarul ia profitul, fie direct acestuia personal. Astfel că toate congregaţiile religioase din ţara
noastră au ajuns într-o măsură mai mare sau mai mică să fie implicate în operaţiuni de corupţie şi
„spălare de bani“. Dar volumul cel mai mare de bani revine părţii majoritare care este biserica
ortodoxă oficială. Acelaşi mecanism a permis şi dezvoltarea explozivă a bazei materiale şi a altor
organizaţii religioase, unele chiar necreştine, pentru că „mâna nevăzută“ a Fiarei a intervenit şi aici
pentru a-şi proteja şi hrăni propriile creaţii din banii poporului, dar împotriva lui.
Al doilea mecanism, poate chiar mai important decât banii, este sprijinul politic al Fiarei

177 Acest text a fost compus înainte de sinodul din Creta. Dacă aş fi luat în considerare la acel moment că acest sinod ar
fi putut aduce ceva nou la situaţia generală a creştinilor, ar fi trebuit să rescriu tot şi nu aş fi avut timpul şi posibilităţile
necesare. Însă desfăşurarea evenimentului a fost foarte previzibilă şi astfel că nu a mai fost nevoie să revin.

128
pentru ierarhia apostată.
Deci atunci când unul sau mai mulţi ierarhi vor dori să facă ceva real împotriva rezultatelor
viitorului „sinod ecumenic“ aceştia se vor confrunta cu următoarele situaţii.
Mai întâi se vor coagula două partide una insignifiantă din punct de vedere numeric
compusă din ierarhii care vor voi să fie ortodocşi - în cazul ipotetic că vor apărea asemenea ierarhi,
ceea ce eu personal mă îndoiesc, dar să nu fie ca mine! - şi una majoritară compusă din cei care vor
sesiza imediat pericolul de a-şi pierde nivelul de trai şi confortul - ca să nu spun mai mult - cu care
s-au obişnuit, confort facilitat şi de accesul abundent la banul public. Aceştia vor fi în primul rând
ierarhii aflaţi sub influenţa Fiarei, cei care au ajuns ierarhi din interese materiale, preoţii bisericilor
din parohii şi monahii din conducerile mănăstirilor şi chiar foarte mulţi monahi de rând care au un
mod de trai mult mai confortabil şi fără griji decât mulţi laici. Pentru că cei care fac parte din
conducerile mănăstirilor sunt aleşi de către ierarhia apostată după criterii absolut lumeşti.
De fapt mănăstirile sunt la ora actuală nişte întreprinderi economice foarte profitabile unde
se spală şi majoritatea banilor, iar călugării de rând nu fac altceva toată ziua decât să muncească
pentru a produce cât mai mulţi bani, cât mai multe construcţii şi utilităţi, care o dată terminate
trebuiesc întreţinute. Cu cât sunt construcţiile mai mari şi mai multe, cu atât mai mult va fi timpul
pierdut de monahi pentru întreţinerea şi înfrumuseţarea lor. 178
După acest criteriu poţi şi să recunoşti un stareţ de mănăstire mai cuvios şi cu dragoste de
monahi din zilele noastre. După numărul, aspectul mai sărac şi simplist al clădirilor mănăstirii şi din
faptul că monahii au mai mult timp la dispoziţie pentru activităţile specific monahale; rugăciunea,
asceza şi cunoaşterea dogmelor creştine ortodoxe. Stadiul ne-cunoaşterii dogmelor ortodoxe de
către monahi este bine scos în evidenţă chiar de starea ortodoxiei oficiale de astăzi şi nu mai este
necesară o demonstraţie separată. Pentru că monahii sunt de fapt paznicii Evangheliei. Eu pot
afirma că, personal, nu am întâlnit un monah, adică faţă către faţă, care să-mi dea răspunsul corect
la întrebarea simplă de credinţă ortodoxă: „Câte lucrări personale, sunt în Hristos? Una sau două?“
Şi să ştiţi că am vorbit cu foarte mulţi dintre ei şi am vizitat foarte multe mănăstiri! Cei care vor
răspunde corect la această întrebare vor înţelege de ce sunt greşite şi acordurile cu aşa zisele
„biserici vechi creştine orientale“, adică ereticii monofiziţi.
De asemenea presiunea permanentă a episcopului locului pentru obţinerea unor sume din ce
în ce mai mari de bani şi pentru sporirea şi întreţinerea în bună stare a bazei materiale face ca astfel
de stareţi să nu mai existe decât foarte rar. Mai se întâlneşte uneori, pe la mănăstirile noi construite,
foarte mici şi nesemnificative ca număr de monahi, de pelerini şi turişti religioşi, câte un stareţ care
pare că ar fi în favoarea etosului monahal tradiţional. Dar o dată cu dezvoltarea materială a acestor
mănăstiri ei sunt înlocuiţi cu alţi stareţi sau cel mai adesea se adaptează curentului. Această situaţie
nu este ceva nou în biserică ci este o fatalitate istorică ce s-a datorat în parte şi succesului
creştinismului din trecut. Dezvoltarea materială a mănăstirilor este şi unul din motivele principale
ale decăderii cinului monahal. A se vedea de exemplu cazul mănăstirii întemeiate de sf. Nil de la
Sora (sau Nil Sorski cum mai este cunoscut la noi) din Rusia. Ce propovăduia acela 179 şi ce a ajuns
astăzi mănăstirea întemeiată de el în acel loc? Da, materialiştii din neamul monahal au învins de
mult timp! 180
În acelaşi spirit lumesc, materialist, episcopii au creat şi un climat de concurenţă între
stareţii în funcţiune şi eventualii pretendenţi la funcţiile de stareţ, cu scopul de a-i menţine pe cei în

178 Cunosc foarte multe femei care pur şi simplu s-au pierdut din cauza exemplului nociv furnizat de monahi pentru că
la casele lor pierd tot timpul pentru a „înfrumuseţa“ şi ele casa şi curtea ca şi monahii. Şi dacă le dojeneşti că pierd prea
mult timp cu slava deşartă îţi răspund că uite şi monahii fac la fel în mănăstiri!
179 Ptr. aceasta citiţi vă rog şi „Carte pentru lucrarea minţii“, de sf. Nil Sorski, tipărită de Editura Anastasia, anul 1997.
180 Pentru această stare o vină morală importantă o are monahismul din Rusia care a fost mult influenţat de cel din
apus. Mănăstirile din Rusia sunt şi cele care au fost de vină pentru ruperea legăturii dintre popor şi monahi. Se cunosc
cazuri când monahi ruşi care vroiau să trăiască în pustnicie au fost martirizaţi de ţăranii locali din cauza temerii acestora
că din cauza acelora se vor întemeia mănăstiri în regiunea respectivă. Despre aceştia nu se găsesc referinţe prin
sinaxarele oficiale. Înfiinţarea unei mănăstiri în zonă ar fi atras automat restrângerea suprafeţei agricole din proprietatea
ţăranilor vecini prin faptul că era în obiceiul administraţiei imperiale ruse să confişte pământuri de la aceştia în favoarea
mănăstirilor nou create.

129
funcţie în continuă alertă ca astfel să aibă şi performanţe materiale din ce în ce mai mari. Fiindcă
atunci când un stareţ se lasă mai moale şi începe să dea dovadă de interes mai mare pentru treburi
mai duhovniceşti imediat este schimbat şi transferat la o altă mănăstire ca monah simplu iar în locul
lui vine un altul care este sătul de atâţia ani de „ascultare“ 181 în mănăstirea lui. Acesta va trage după
el şi pe cei câţiva apropiaţi ai lui care vor alcătui noua „aristocraţie“ a mănăstirii şi care vor schimba
iremediabil etosul mănăstirii aceleia. Pentru că trebuie să ştiţi că în mănăstiri există şi locuri mai
„călduţe“ unde nu-ţi „rupi oasele“ cu atâta muncă din zori şi până târziu în noapte.
Şi în plus acum există, prin paradisurile naturale ale ţării noastre departe de mizeria,
poluarea şi urâţenia oraşelor, şi multe mănăstiri de „şapte stele“. Dar nu şi departe de mulţimea
oamenilor pierduţi din oraşe şi de agitaţia provocată de ei fiindcă atunci când mai scapă şi aceştia
din iadul oraşelor lor şi se duc să petreacă clipe plăcute în aer liber merg să-şi desfete şi ei vederea
cu frumoasa mănăstire de la marginea pădurii. Pentru că turiştilor acestora li s-a uşurat accesul la
mănăstire încă de la construirea ei prin construirea de drumuri moderne ca să vină cât mai uşor şi în
număr cât mai mare în „pelerinaj“. Din cauză că, inevitabil, fără banii acestora mănăstirea nu are
cum să funcţioneze la parametrii maximi ai confortului şi opulenţei. Frumuseţea locului şi a
construcţiilor, luxul şi confortul mănăstirii îi face însă invidioşi până şi pe cei mai bogaţi dintre
turişti şi exacerbează la paroxism pofta de slavă deşartă a neamului femeiesc. Totuşi turiştii îi şi
iubesc pe monahii din mănăstirile acestea şi le dau bani în continuare pentru că aceştia le întăresc
convingerea că te poţi mântui oriunde şi deci pot continua şi ei să-şi mărească casele lor, luxul,
confortul şi împodobirea lor. Şi să continue să viseze că, poate, într-o zi vor reuşi să strângă şi ei
destui bani ca să-şi cumpere un loc în mijlocul naturii unde să-şi construiască şi ei o „mănăstire“
personală din aceasta departe de gloata care îi deranjează aşa de mult. Pentru că, nu-i aşa, dacă este
mântuire oriunde de ce să nu te mântuieşti şi tu într-o asemenea clădire splendidă, luxoasă,
confortabilă, cu limuzină la scară şi toate bunătăţile pe masă? Ce rost are să stai într-o cocioabă fără
niciun confort, în frig şi în foame sau, Doamne fereşte, să nu ai nici acoperiş deasupra capului
pentru că nu vrei să te supui-închini Fiarei?
Deşi am lăsat-o la urmă, mai există totuşi o parte importantă a acestor partide pe care nu o
voi omite din cauza rolului ei major, dar tăcut. Această partidă nu face parte nici din rândul
ierarhilor şi nici din „oligarhia monahală“. Ea este partidul fără voce al soţiilor preoţilor care vor
veghea ca nişte cerberi ca nu cumva cei mai şovăitori dintre ei să mai stea pe gânduri atunci când
vor face alegerea. Nu învinuiesc pe toate aceste soţii de acest comportament. Chiar eu am văzut
câteva destul de smerite şi ascultătoare de soţii lor, preoţii. Este adevărat nici nu ştiu cum vor
reacţiona acestea din urmă când vor trebui să renunţe la confortul lor. Ce pot spune este că marea
masă a acestor soţii de preoţi o constituie cele care au ales un cleric de bărbat pentru avantajele
materiale evidente care decurg din aceasta.
De altfel şi preoţii sunt obligaţi să se înscrie şi ei în marea competiţie pentru banii bisericii
încă de la începutul carierei lor. Astfel covârşitoarea majoritate a preoţilor din biserica ortodoxă
oficială, cu excepţia câtorva care şi-au obţinut parohiile atunci când erau mai puţini candidaţi decât
biserici disponibile sau/şi din alte cauze, au trebuit să facă păcatul simoniei pentru a obţine o
parohie şi vor trebui să-l facă şi în viitor judecând după ritmul în care creşte numărul absolvenţilor
şcolilor teologice oficiale raportat la numărul locaşurilor de cult. Tot aşa şi parohiile sunt şi ele mai
„bune“ şi mai „rele“, fiind diferenţiate după posibilitatea de a câştiga mai mulţi sau mai puţini bani,
după locul unde funcţionează, în oraşe mari cu tot confortul sau într-un colţ uitat de ţară, etc. Şi
dacă vrea să trăiască „bine“, el, soţia sa şi copiii săi, atunci viitorul preot va trebui să se lupte. Şi va
trebui să se lupte preotul din biserica oficială nu numai pentru a obţine o parohie ci şi pentru a se
menţine în acea parohie pentru că sunt mulţi cei care aşteaptă la rând pentru a-i lua locul. Iar dacă

181 Nu ştiu cum dar în România termenul de diaconie, slujire, a fost înlocuit cu ascultare. Şi fiindcă ascultarea este
esenţa vieţii duhovniceşti nu există o clipă când în mănăstire nu se face „ascultare“. Dar pentru că s-au înlocuit termenii
acum monahii „ascultă“ atât de mult că nu mai au timp nici să meargă la biserică, să se roage, să citească Scripturile şi
scrierile Părinţilor şi în puţinul timp care le mai rămâne din ziua de muncă foarte grea abia pot să-şi mai odihnească
oasele rupte de muncă. Aşa că merită să pleci de la o aşa mănăstire şi să te lupţi pentru un loc la una modernă, gata
construită, cu tot confortul. Şi dacă reuşeşti să ajungi şi stareţ apoi chiar că te-ai „realizat“ în viaţă!

130
nu face clădiri din ce în ce mai mari şi mai impozante şi nu trimite episcopului sume din ce în ce
mai mari de bani şi nu vinde din ce în ce mai mult „colportaj“ şi publicaţii „oficiale“ preotul va fi
trimis undeva unde nu este nici biserică (adică o clădire), nici confort şi va avea parte în casa lui de
un iad provocat de soţie şi copii. Sau, cine ştie, foarte probabil îşi va pierde slujba de preot, va
rămâne fără parohie. Că este aşa o demonstrează şi faptul că nu a fost şi nici nu este în vremea
noastră în România vreun preot din afara mănăstirilor care să fi rupt vreodată comuniunea cu
episcopul său pe motive de erezie. Deşi sunt motive bine întemeiate de foarte mulţi ani. Aici vă rog
să mă contrazică cineva dacă are mai multe informaţii. Eu nu ştiu pe nimeni! Vă rog să mă iertaţi!
Să sperăm că după acest „sinod ecumenic“ din Creta totuşi vor apărea cât mai mulţi, deşi este cam
târziu. Nu se poate, pur şi simplu, ca absolut toţi să fi venit la preoţie fără a avea credinţă în
Dumnezeu!
A doua situaţie privind lupta cu ierarhia apostată a bisericii oficiale va fi declanşată de
punerea în mişcare a instituţiilor Fiarei. Acestea vor face tot posibilul şi vor obţine următoarele. Vor
recunoaşte juridic numai partea apostată, astfel ca aceasta să rămână în continuare stăpână pe
patrimoniu şi pe bani. Ceilalţi vor fi prigoniţi prin tot felul de metode, de la simpla concediere până
la eliminarea fizică în cazul celor care vor dovedi o adevărată forţă spirituală şi vor avea un impact
suficient de puternic asupra maselor mari de credincioşi şi monahi. Însă apariţia unor astfel de lideri
este puţin probabilă în condiţiile actuale dacă ţinem cont şi de calitatea marii majorităţi a
credincioşilor. De asemenea toate mijloacele de informare vor lupta din răsputeri pentru a crea o
faimă rea dizidenţilor şi una foarte bună ierarhiei apostate. În acelaşi timp celelalte congregaţii
religioase vor mări foarte mult efortul prozelitist în rândul maselor de creştini ortodocşi tulburaţi de
eveniment. Pe acest fond „societatea civilă“ va intensifica mişcările publice de contestare şi
denigrare a bisericii, acestea fiind conduse şi iniţiate de O.N.G.-uri (Organizaţii Neguvernamentale).
Acestea sunt în proporţie de 99,9 %, într-un fel sau altul, manipulate de Fiară. 182 Pentru că prin
finanţarea şi coordonarea lor se obţine de către Fiară realizarea presiunii de jos în sus la nivel politic
şi social.
În continuare, în particular în România, cel mai probabil biserica ortodoxă de stil vechi nu
va iniţia nici o acţiune de sprijinire a ierarhilor dizidenţi din biserica oficială, va tăcea şi îi va trata
pe aceştia - în cazul ipotetic, aproape imposibil, că aceştia vor încerca să-şi unească forţele cu
B.O.S.V. - ca pe nişte eretici obişnuiţi şi în extremis vor consimţi să-i primească botezându-i din
nou şi conform obiceiului înlăturându-i de la împărtăşirea cu Sfintele Taine pe termene cât mai
mari. Numai dacă ierarhii dizidenţi din biserica oficială vor apela la ierarhia din alte ţări a uniunii
bisericilor de stil vechi pe care am descris-o mai sus şi ar obţine unirea şi conjugarea eforturilor cu
acestea şi forţarea B.O.S.V. în acest scop ar putea să obţină un impact mai mare în general asupra
poporului creştin din ţările ortodoxe. Deşi eu mă îndoiesc că Fiara va pierde un prilej aşa de mare ca
să dea o lovitură fatală şi acestei uniuni prin uneltele sale, ierarhii din B.O.S.V. sau chiar din altă
parte - cine ştie câţi or mai fi? - care sunt sub influenţa ei. Dar aceasta este o ipoteză bazată pe
raţionamentul că agenţii Fiarei s-au ocupat întotdeauna de toate aspectele şi nu au lăsat să le scape o
aşa ameninţare latentă la adresa Fiarei aşa cum este adevărata biserică a creştinilor ortodocşi. Nu am

182 Cei care sunt atraşi de O.N.G.-uri majoritatea nici nu ştiu ce fac fiindcă fiecare organizaţie are un scop limitat şi
care pare bun celor care nu cunosc imaginea de ansamblu. Unii dintre ei chiar sunt sincer bine intenţionaţi. Toate aceste
acţiuni însă sunt concertate la nivel general pentru obţinerea scopului final şi au scopul de a preveni orice deviere de la
agendă a micii oligarhii locale din ţările vizate. De exemplu dacă oligarhia locală vrea să scape de serviciile secrete sau-
şi de agenţiile „anticorupţie“ din justiţie - acestea nu au alt rol decât de a aduna informaţii compromiţătoare despre
oligarhii locali şi pe baza acestora să-i condamne la ani grei de închisoare numai pe cei care deviază de la agendă cu
ajutorul procurorilor racolaţi de agenţii şi a judecătorilor corupţi din justiţie - atunci „societatea civilă“ compusă din
O.N.G.-uri sare ca arsă, nu mai mănâncă, nu mai bea, nu se mai duce la muncă - bineînţeles pentru că este plătită - şi stă
zi şi noapte în piaţă şi strigă „jos corupţia“ până când gangsterii de la guvernare se dau bătuţi fiindcă ştiu ei foarte bine
cine este în spatele acestora. Şi, firesc, mercenarilor li se alătură şi alţi inconştienţi de pe stradă care şi ei, nu-i aşa, s-au
săturat de corupţie. Săracii ong-işti! Săracii oameni! Ei nu-şi dau seama că minciuna, corupţia, etc. nu sunt decât un
instrument neutru în sistemul social şi care poate fi folosit la bine sau la rău? Cum îşi pun singuri ştreangul la gât
fiindcă nu ştiu ce fac! De asemenea, în lume, în momentul când aceste O.N.G.-uri eşuează intră în scenă „luptătorii
pentru libertate“ sau „teroriştii“ denumire adoptată în funcţie de necesitate de media locală pentru că aceştia sunt acelaşi
lucru şi finanţaţi de aceleaşi forţe ale Fiarei.

131
nici o informaţie certă privind posibilitatea existenţei unui agent al Fiarei în ierarhia acestei uniuni.
Raţionamentul este bazat doar pe tiparul de lucru al Fiarei.
Este adevărat această acţiune de unire cu stiliştii este foarte dificilă şi din cauza imaginii pe
care îndelungata propagandă oficială mincinoasă a ierarhiei apostate din biserica oficială a reuşit să
o impună în subconştientul maselor largi despre creştinii ortodocşi adevăraţi. În ziua de azi toţi
creştinii din biserica oficială ştiu sigur că stiliştii sunt sectanţi şi schismatici fără să mai gândească
sau să cerceteze adevărul.
Deci în concluzie cam acestea sunt posibilităţile reale ale dizidenţilor din biserica ortodoxă
oficială.
Acestea toate sunt spuse numai despre biserică şi ţinând cont numai de starea ei, făcând
abstracţie de contextul istoric real. Acum trebuie să ne întoarcem în lumea reală şi să vedem şi
contextul în care toate faptele descrise mai sus se vor desfăşura. Aici nu am să vorbesc decât de cele
mai importante elemente ale acestui context.
Economia lumii trece în acest moment printr-o criză majoră al cărei punct culminant nu a
fost încă atins. Peste această criză care este planificată şi regizată, se suprapun măsurile financiare
întreprinse de Fiară prin organizaţiile sale cu impact global şi care au în vedere pe termen scurt
trecerea întregului sistem monetar mondial la utilizarea monedelor virtuale şi eliminarea banilor
fizici atâţia cât mai sunt. Acest obiectiv se pare că va fi obţinut până la sfârşitul anului 2017 sau cel
mai târziu la începutul anului 2018 conform planului promovat de Fiară cu mulţi ani în urmă.
Fireşte aceasta numai dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut până atunci care va întârzia punerea în
aplicare a planului iniţial. Pentru îndeplinirea acestui scop este necesară înrăutăţirea condiţiilor în
sistemul economic şi financiar global, crearea unui climat social plin de tulburări, insecuritate sau
chiar război. Pentru îndeplinirea acestui deziderat vor fi utilizaţi şi imigranţii aduşi în Europa şi în
S.U.A. din ţările musulmane pe care Fiara le-a destabilizat deja. Chiar dacă Fiara nu ar fi regizat
această criză prin utilizarea sistemului financiar-bancar creat de ea tot s-ar fi ajuns în mod natural în
timp la această situaţie. Pentru că Fiara caută să-i facă dependenţi pe oameni de statul-dumnezeu
creat de ea şi prin eliminarea posibilităţilor de găsire a unui loc de muncă. Aceasta se obţine şi prin
robotizarea economiei, proiect ce concură la scopul final propus. Controlul total. Această robotizare
nu este ceva nou. Un mare procent din producţia industrială este automatizat şi robotizat de multă
vreme.
Deci, în concluzie, va fi o penurie de bunuri strict necesare traiului de zi cu zi într-o
societate plină de acte de terorism, război, confruntări sociale, dezastru economic, dezastru climatic,
teamă şi insecuritate, etc. Pe acest fond este puţin probabil ca cineva să mai poată face ceva pentru
biserică şi credinţa ortodoxă. Pentru că majoritatea covârşitoare a oamenilor preferă să aibă burta
plină de bunătăţi decât să piardă timpul cu lupta pentru biserică.
După toate acestea, descrise mai sus, vor veni totuşi unii şi vor spune că ar mai exista şi alte
posibilităţi în afara celor care implică biserica şi ierarhia ei. Că există şi oameni dintre cei care nu
sunt neapărat credincioşi dar care nesuportând starea societăţii şi criza economică şi socială, mânaţi
fiind de îndemnul natural de a face binele spre folosul lor şi al semenilor lor vor voi să încerce să
schimbe societatea prin mijloace politice şi nu bisericeşti.
Pentru a uşura analiza posibilităţii acestei ipoteze şi a da şanse cât mai mari ideii acestora
vom încerca să-i favorizăm cât mai mult. Deci să presupunem că aceşti oameni lumeşti dar buni
iubitori de familie şi copii vor reuşi să se coalizeze cât mai mulţi şi să formeze un partid politic pe
care îl vom denumi fictiv Partidul Familiştilor sau prescurtat P.F. şi care va reuşi să strângă şi un
număr suficient de mare de membri. După aceasta vom presupune că aceşti membri ai P.F. vor dona
din economiile lor sume de bani suficient de mari pentru a putea cumpăra acces publicitar abundent
la televiziunile comerciale şi chiar de a-şi construi propria reţea de televiziune, propria
infrastructură informaţională şi mass-media. Pentru a se realiza doar aceste două lucruri, absolut
necesare, în România de exemplu, va fi necesar ca Partidul Familiştilor să aibă cel puţin 1000000
(un milion) de membri care în total vor trebui să contribuie cu cel puţin 200000000 de euro (două
sute milioane - o sumă perfect realizabilă) sau să recurgă şi la colecte publice. Acum să presupunem
că administraţia centrală a P.F. va fi compusă din oameni oneşti care vor cheltui aceşti bani cu

132
eficienţă maximă şi nu vor încerca să facă afaceri cu ei din care să profite în dauna partidului şi
poporului. Deci vor cumpăra materiale, echipamente de televiziune şi de răspândire a informaţiilor
pe internet, spaţiu publicitar la alte televiziuni, vor finanţa mitinguri de popularizare şi deplasări ale
activiştilor politici prin ţară pentru a face cunoscute intenţiile partidului şi a câştiga încrederea
alegătorilor. Acum vom presupune şi că alegătorii în covârşitoarea lor majoritate vor abandona
ocupaţiile lor favorite din timpul liber. Adică nu vor mai viziona la televizor emisiunile de sport, de
modă, talk-show-urile în care se discută despre viaţa intimă a vedetelor zilei sau despre astrologie,
telenovelele şi filmele artistice produse de maşina de propagandă a Fiarei, vor abandona telefoanele
inteligente şi calculatoarele pentru a putea urmări cu atenţie concentrată pe parcursul cât mai multor
ore din zi discursurile propagandistice prin care activiştii şi televiziunea P.F. vor descrie adevărata
realitate economică, socială, politică, a sănătăţii, a mediului, etc. şi vor demonstra prin argumente
ştiinţifice şi logice această realitate şi măsurile care se impun. De asemenea vom mai presupune şi
că majoritatea covârşitoare a alegătorilor va abandona activităţile ei obişnuite din timpul liber şi din
afara casei. Deci nu vor mai merge la meciuri sportive, la picnicuri şi grătare în aer liber, la
cârciumi şi restaurante, la mall-uri şi discoteci, cluburi, la cumpărături inutile şi pierderea timpului
prin magazinele de modă şi vor folosi acest timp pentru a se informa, a discuta şi a se sfătui între ei.
De asemenea atunci când vor auzi despre un miting iniţiat de P.F. sau când vor primi chiar acasă
vizita activiştilor acestuia vor veni în număr mare şi vor purta cu aceştia discuţii prin care să se
lămurească şi mai bine. De asemenea vom presupune că în acest timp slujitorii din instituţiile Fiarei
nu vor sesiza pericolul de a-şi pierde puterea şi deci locul privilegiat în societate şi se vor limita
doar să asiste pasiv la acest proces. Astfel toate mijloacele de informare în masă ale Fiarei nu vor
mai apela la mijloacele de denigrare şi demonizare a P.F. prin tehnologiile devenite deja clasice.
Deci nu vor mai nega demonstraţiile despre realitate ale P.F. chemând în ajutor tot felul de
„personalităţi“ şi „autorităţi“ din toate domeniile ştiinţifice, „intelectuali de marcă“, activişti sociali
pe tărâmul drepturilor omului, umanişti, artişti celebri, etc. şi care toţi sunt într-un fel sau altul
plătiţi de Fiară şi depind de ea şi care toţi, la unison, vor „prorocii“ ţării un viitor cât mai sumbru
sub conducerea P.F.. Tot aşa primăriile, poliţia şi jandarmeria nu vor mai face totul, ca în trecut,
pentru ca mitingurile publice ţinute de P.F. să nu se poată desfăşura sau atunci când se desfăşoară să
fie tulburate de cât mai mulţi provocatori şi astfel să degenereze în confruntări şi tulburări. De
asemenea serviciile de informaţii, care toate acţionează pe principiile crimei organizate 183 , vor
abandona colaborarea cu celelalte servicii de informaţii din celelalte ţări şi împreună cu care, toate,
sunt sub conducerea şi influenţa Fiarei. Şi deci nu mai vor urmări toate mişcările şi comunicaţiile
oamenilor P.F. pentru a le contracara prin mijloacele subversive specifice cum ar fi: prin constituirea
a numeroase partide cu platforme politice identice cu ale P.F. dar controlate de oamenii lor,
infiltrarea de agenţi ai Fiarei în P.F., operaţiuni psihologice de dezbinare a P.F., terorism şi
intimidare, sau chiar eliminarea fizică a acelor membri P.F. cu prestigiu şi influenţă mai mare, etc.
În schimb se vor strădui să supravegheze şi să contracareze cât mai profesionist toate mişcările
agenţilor subversivi ai Fiarei din ţară ca să asigure un climat social paşnic şi propice dezbaterilor
publice şi confruntărilor de idei. De asemenea vom mai presupune şi că organizaţiile
neguvernamentale (O.N.G.) aflate sub influenţa Fiarei îşi vor lua vacanţă şi se vor ocupa cu altceva
în această perioadă. Vom mai presupune şi că ierarhia apostată şi oamenii influenţi din toate
denominaţiunile religioase vor sta pasivi şi nu vor lua măsuri propagandistice de sprijinire a celor
din clasa politică actuală. Pentru că politicienii chiar dacă nu-i controlează direct pe ierarhi şi
pastori măcar i-au finanţat copios până în acest moment. 184 Aceşti politicieni care formează marea,
covârşitoarea majoritate a clasei politice actuale sunt toţi, fără excepţie, slujitori conştienţi sau, în
cel mai bun caz, inconştienţi ai Fiarei.
Deci în continuare vom presupune că cel puţin 90 la sută din întreaga populaţie cu drept de
vot va înţelege toate problemele zilei şi necesitatea măsurilor propuse de P.F. şi se va prezenta la vot

183 De fapt ele sunt crima organizată în orice ţară fiindcă ele controlează guvernul, justiţia, poliţia, presa, lumea
interlopă, traficul de droguri şi de persoane, etc. Infractorii care mai sunt prinşi şi condamnaţi sunt doar cei care nu au
sesizat imaginea de ansamblu şi lucrează pe cont propriu. Adică fac concurenţă acelora.
184 În toate ţările denominaţiunile religioase sunt conduse direct de aceeaşi Fiară şi nu sunt sub control local.

133
unde va vota în proporţie de cel puţin 70 la sută doar cu candidaţii P.F.
Dar, bineînţeles, înaintea acestor alegeri generale P.F. va trebui să câştige mai întâi alegerile
locale din marea majoritate a localităţilor. Pentru că primarii sunt cei mai devotaţi Fiarei, chiar dacă
în mod inconştient, şi împreună cu poliţiştii locali care sunt sub puterea lor se folosesc de toate
mijloacele ca să măsluiască alegerile. Fiindcă toate administraţiile locale alcătuiesc, împreună cu
lumea interlopă de nivel regional pe care o conduc şi o protejează, sistemul de crimă organizată la
nivel local şi care se întâmplă, în mod paradoxal, că uneori luptă pe acelaşi „ciolan“ cu cel de la
nivel central. Aceste metode de fraudare a alegerilor sunt: intimidări, cumpărări de voturi prin
promiterea de ajutoare sociale sau chiar direct prin oferirea de bani, de băuturi sau alte bunuri,
folosirea şi angajarea rudelor şi prietenilor primarilor în comisiile de votare ca astfel să poată
adăuga voturile celor care sunt prea bătrâni, incapabili de vot, plecaţi din ţară sau chiar decedaţi şi
care nu sunt şterşi din listele electorale ca astfel să mărească numărul votanţilor partidelor care îi
susţin în afacerile lor murdare pe plan local şi fără de care primarii şi constituienţii consiliilor locale
nu ar câştiga decât un salariu modest. Şi nu este nici o umbră de exagerare dacă afirmăm că toţi,
absolut toţi aceşti primari şi consilieri, preşedinţi de consilii judeţene, etc., adică toţi oamenii
administraţiei locale, sunt absolut corupţi şi nu au ocupat acele posturi decât cu gândul de a se
îmbogăţi, de a „trăi bine“. De altfel trebuie să recunoaştem în mod obiectiv că oricine ar veni cu alte
gânduri într-un astfel de post nu va putea rezista prea mult pentru că însuşi sistemul este construit în
aşa fel încât să nu permită apariţia vreunui virtuos iubitor de dreptate.
Dar să presupunem că toţi cei citaţi mai sus se vor abţine şi nu vor face altceva decât să
observe pasiv tot procesul electoral respectând riguros legile în vigoare. Astfel candidaţii P.F. vor
câştiga mai întâi şi marea majoritate a posturilor din administraţia publică locală din ţară, după
aceea vor câştiga şi cel puţin două treimi din locurile parlamentului pentru a putea impune noile
schimbări şi reglementări şi după circa doi ani sau mai devreme vor câştiga şi postul de preşedinte
al României. Tot aşa vom presupune şi că toţi cei care vor ocupa un loc în noul legislativ vor fi
destul de virtuoşi şi nu vor schimba tabăra lăsându-se cumpăraţi de Fiară trecând la alte partide.
După ce va prelua puterea efectiv şi va constitui guvernul, P.F. va trebui să pornească un proces
lung şi obositor prin care va înlocui toţi oamenii numiţi de Fiară în toate centrele de putere
existente: începând de la guvernatorul Băncii naţionale 185 până la ultimul şef de post de poliţie din
ţară. Deci presupun şi că vor exista şi oamenii familişti, de bună credinţă şi cu priceperea necesară
cu care să se acopere aceste posturi. Tot acest proces de preluare a puterii sub o formă care să-i
permită partidului familiştilor implementarea schimbărilor necesare nu poate dura mai puţin de trei
ani de zile, dacă se respectă toate procedurile democratice şi aceasta fără perioada de timp
preelectorală iniţială, care să zicem că prin existenţa populaţiei prezumate mai sus şi fără nici o
piedică nu poate fi mai mică de şase luni.
Acum să presupunem că totul a mers perfect şi că P.F. a preluat întreaga putere şi mai are la
dispoziţie cca. 2 ani până la terminarea mandatului său, conform constituţiei existente, şi Fiara nu a
făcut, în această perioadă, decât să urmărească pasiv evoluţia din România. Adică în tot acest timp
care s-a scurs până la preluarea completă a puterii de către P.F. presa, radioul, televiziunea nu va
încerca tot timpul să demonizeze noua putere şi să-i submineze autoritatea prin calomnii şi minciuni
ci pur şi simplu vor tăcea sau vor spune adevărul; cei circa 40-50000 de mii de membrii ai
societăţilor secrete, masonerii, etc. din România aflaţi în marea majoritate în toate posturile
importante ale centrelor de putere din ţară vor sta liniştiţi şi vor respecta legile şi politica P.F. până
când vor fi înlocuiţi cu alţii care au loialitate faţă de poporul român şi nu faţă de Fiară; tot aşa şi cei
circa 30-40000 de membrii ai reţelei „Gladio“ din Romania nu vor asculta de poruncile Fiarei şi îşi
vor continua viaţa tihnită şi îmbelşugată. 186 Astfel Gladio nu va porni acţiuni de terorism, gherilă

185 Pe care eu îl consider cel mai important post din România. De asemenea el şi împreună cu el tot sistemul bancar
financiar sunt ameninţarea cea mai mare asupra stabilităţii, securităţii şi suveranităţii ţării, adevăratul pericol terorist al
României! Fără el şi instrumentele lui, Banca Naţională şi celelalte bănci, nu se poate distruge ţara aceasta prea uşor
fără intervenţie armată directă.
186„Gladio“ există în fiecare ţară de pe planetă fiind un fel de „coloana a cincea“. Reţeaua este constituită din oameni
din clasa medie sau chiar proletari, etc. care sunt racolaţi, instruiţi în tehnicile militare de gherilă urbană şi operaţiuni
subversive, angajaţi în posturi cu muncă puţină şi câştiguri substanţiale, mici afacerişti, foşti sportivi, etc. şi care sunt

134
urbană, confruntări de stradă şi nesupunere civică pentru motivul de „încălcări repetate ale
drepturilor omului“ şi nu vor lupta pentru „libertate“ cu arma în mână. În acest timp toate
organizaţiile de crimă organizată, lumea interlopă, care sunt conduse acum din umbră de foştii şi
actualii politicieni şi care sunt sub atenta supraveghere, coordonare şi colaborare cu serviciile
secrete, cu poliţia şi membrii structurilor guvernamentale, îşi vor înceta brusc activitatea şi vor
respecta legile ţării. Aşa zişii „investitori“, numiţi aşa în „noua limbă“ dar care în realitate nu sunt
altceva decât nişte speculanţi de cea mai joasă factură şi care nu au nici un scrupul atunci când vine
vorba de un câştig murdar, nu-şi vor retrage banii cu care speculează în ţară pe spinarea poporului
român ci-i vor reinvesti în afaceri lucrative şi producătoare de locuri de muncă şi bunăstare socială.
Companiile transnaţionale care operează în ţară şi care exploatează toate resursele ţării pe preţuri de
nimic sau chiar gratis fără să plătească vreun impozit pe profit nu-şi vor stopa activitatea şi nu-şi
vor concedia angajaţii, ci vor continua lucrul în favoarea poporului român prin plata impozitelor
corecte şi menţinerea profitului la un nivel care să le permită numai progresul şi funcţionarea în
condiţii corecte nu şi îmbogăţirea peste noapte a proprietarilor, adică a Fiarei, bineînţeles până la
momentul când vor fi renaţionalizate. Banca Naţională a României va sprijini toate măsurile de
menţinere a valorii monedei naţionale până la momentul când va fi desfiinţată şi o dată cu ea şi
toate băncile 187 şi nu va încerca să doboare noua putere prin diverse maşinaţiuni financiare prin care
să se iniţieze inflaţie galopantă, deflaţie catastrofică, etc. şi care să ducă la distrugerea economiei.
De asemenea toate băncile externe şi interne, care şi ele sunt toate fie în proprietatea, fie sub
influenţa directă sau indirectă a Fiarei, îşi vor anula toate pretenţiile de returnare a datoriilor pe care
le are România şi nu vor aplica sancţiuni asupra tranzacţiilor financiare ale acesteia. Toţi cei care
monopolizează vreun sector economic vor renunţa la monopolul lor şi nu se vor folosi de acesta
pentru a impune prin şantaj decizii politice partidului de la guvernare. Toate ţările care au schimburi
comerciale cu România îşi vor continua în mod normal activitatea de colaborare cu ţara noastră fără
să recurgă la diverse sancţiuni şi embargouri pe motiv de încălcare a drepturilor omului, etc. Toate
organizaţiile internaţionale din care România face parte vor sta pasive şi nu vor lua măsuri
concertate care vor merge de la simple sancţiuni economice până la intervenţie armată directă sub
pretextul apărării drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeneşti. Etc. Etc.
Cred că nu este nevoie să mai continui cu aceste prezumţii, deşi aş putea continua mult timp
aşa, ci să vedem ce sarcini mai are de îndeplinit P.F. în următorii doi ani de mandat ce au mai rămas
până la noile alegeri.
În următorii doi ani P.F. trebuie să convingă poporul să treacă la o nouă formă de guvernare
şi ordine socială bazată pe o paradigmă religioasă creştină, adică monarhie autarhică
contrabalansată de puterea morală a BISERICII. 188 Adică să facă dezbateri publice, campanie
mediatică şi referendum la care să participe toată populaţia cu drept de vot şi care să-şi dea votul
afirmativ pentru noua paradigmă politico-socială în proporţie de cel puţin 90%. După aceea trebuie
conceput şi schimbat noul cadru legal pentru a se conforma noii paradigme. De asemenea trebuie să
se treacă la un nou sistem monetar care să nu fie sub controlul nimănui ci doar al mecanismelor
naturale economice ceea ce este perfect posibil cu ajutorul noilor tehnologii. 189 În continuare noua
putere trebuie să retragă România de sub influenţa oricăror organizaţii şi tratate internaţionale şi
care toate sunt sub controlul şi influenţa Fiarei şi să-şi declare neutralitatea. Tot aşa guvernul P.F.
trebuie să-şi organizeze economia de aşa natură încât să asigure completa satisfacere a necesităţilor
vitale şi de dezvoltare sustenabilă viitoare a României. Resursele pe care încă le mai are România
fac perfect posibil acest lucru. Ceea ce este un caz foarte rar pe planetă. Tot aşa noua conducere a
României trebuie să restructureze pe baza noii paradigme politico-religioase sistemele de educaţie,

unealta de ultimă siguranţă a Fiarei atunci când toate celelalte mijloace au eşuat. Cu ajutorul acestei reţele s-a reuşit şi
distrugerea regimurilor dictatorilor Ceauşescu, Gadafi, etc. din cauza străduinţelor acestor dictatori naţionalişti de a se
elibera de sub tutela Fiarei.
187 Acestea sunt toate sub o formă sau alta în proprietatea sau sub controlul Fiarei.
188Atenţie! Fiara are şi ea regii ei de „mucava“ proveniţi din „Nobilimea neagră“ în caz că poporul o cere. În caz că s-
ar reuşi impunerea monarhiei adevărate va mai apărea şi problema grea a alegerii monarhului dintre românii cu
credinţă, virtute, educaţie bună şi o moştenire genetică sănătoasă.
189 Cei care mai au dubii şi cred că nu se poate acest lucru trebuie să cerceteze mai mult.

135
cercetare ştiinţifică, sănătate, etc., să le descentralizeze, ca astfel acestea să se bazeze numai pe
adevăr şi beneficiul real al cetăţenilor.
Să ştiţi că pot continua şi despre acestea tot aşa de mult timp dar nu am să mai abuzez de
răbdarea dumneavoastră ci am să mă opresc aici sperând că nu vor mai exista persoane care să
încerce să conteste concluzia care se trage din această demonstraţie şi analiză a acestei ipoteze
politice.
Deci concluzia inevitabilă care se poate formula acum din acest scenariu fictiv este că vor fi
imposibil de realizat în zilele noastre toate aceste deziderate menţionate mai sus prin mijloacele
legale existente în vederea revenirii la o societate în care creştinii să poată trăi cuviincios, în linişte
şi în deplină supunere faţă de lege şi puterea guvernantă. Iar motivul principal, cauza tuturor relelor
este că Fiara a cucerit mintea şi inima marii majorităţi a locuitorilor planetei. Aceasta s-a întâmplat
din cauză că i s-a permis acapararea marii majorităţi a mijloacelor economice şi a pământului prin
acceptarea şi legalizarea numai a unui singur păcat, a cametei. Bineînţeles nu putem da vina doar
pe Fiară şi slujitorii ei, complici la aceasta au fost, în afara oamanilor obşnuiţi, şi creştinii de la toate
nivelurile. Dar ierarhia bisericească are vina morală cea mai mare.
Acum nu am să omit aici nici opinia pe care am auzit-o la mai mulţi oameni necredincioşi
atunci când am discutat cu aceştia despre situaţia şi viitorul lor. Pentru că toţi cei necredincioşi nu
fac nimic acum pentru că ei speră că vor putea şi vor schimba lucrurile prin forţă atunci când se vor
confrunta cu situaţiile respective. Este evident pentru orice creştin că această opţiune este de
neconceput şi irealizabilă practic aşa că nu voi mai încerca să demonstrez aceasta din punct de
vedere creştinesc. Dar pentru cei necredincioşi care cred că se poate aceasta în zilele noastre voi
spune doar atât: să încerce ei numai să-şi facă rost de o armă bună de război, adică măcar o puşcă
semiautomată şi muniţia necesară pentru măcar trei zile de confruntări armate. Nu o mitralieră, nu
un tun, nu o maşină blindată sau un tanc, nu un avion de luptă, rachetă, etc. Doar atât. Numai o
puşcă de război. Rezultatul sigur al acestei încercări va fi că cei care vor încerca acest lucru vor
intra în închisoare şi astfel vor reuşi şi ei să tragă măcar această concluzie simplă: în ţările cu
populaţie majoritar creştină ortodoxă arme şi muniţii nu au cum să aibă decât cei foarte bogaţi şi cei
care sunt finanţaţi şi organizaţi de Fiară. Iar dacă ei cred că pot lupta cu ajutorul petiţiilor,
demonstraţiilor, „cocteilurilor Molotov“, bâtelor şi pietrelor, etc. împotriva Fiarei se înşeală
amarnic. Aceasta are mijloace tehnologice prin care, cu doar câţiva oameni, pot învinge, să supună
fără să-i ucidă, mase de demonstranţi violenţi compuse din sute de mii de oameni. Iar dacă ar vrea
să-i ucidă ar fi suficientă regizarea unei epidemii şi oferirea imediată a remediului. Un vaccin care
ar ucide 99% din cei care vor veni repede să se supună „tratamentului preventiv“ ca să scape cu
viaţă 190 . De asemenea aceşti oameni necredincioşi trebuie să fie foarte atenţi ca nu cumva chiar să
vină cineva şi să le dea arme şi mijloace ca să lupte împotriva Fiarei. Pentru că Fiara poate face în
aşa fel ca să determine jumătate din populaţia ţării să se lupte şi să se ucidă cu cealaltă jumătate fără
ca nici un slujitor de-al ei să-şi piardă sau să-şi pericliteze viaţa. Iar rezultatul final al acestei
confruntări va fi, fireşte, cel dorit de cel care furnizează arme şi mijloace ambelor părţi. Îşi
închipuie cineva că poate produce mai multe arme, muniţii, provizii şi adepţi decât complexul
militaro-industrial mondial al Fiarei?
Acum, în final, ce concluzie pot să tragă creştinii care vor să ajungă creştini desăvârşiţi?
Numai una singură şi foarte descurajantă şi anume că singura speranţă pe care o mai putem
avea în acest moment, pe termen scurt de 2 - 3 ani, este ca după aceste evenimente care vor urma în
acest răstimp va mai rămâne totuşi o structură bisericească care să fie ortodoxă măcar la nivel
declarativ şi suficient de mare încât să nu poată fi anihilată fizic prea uşor de Fiară. Dar mai
probabil şi posibil este că nu vor mai rămâne decât grupuleţe minuscule unite în jurul celor câţiva
clerici şi monahi, foarte puţini ca număr, care nu vor primi să se închine Fiarei prin acceptarea

190 Se mai găsesc încă, dificil e drept, relatări despre epidemia de gripă spaniolă din anii 1918-1920 care a provocat
cca. 50 milioane de victime. Sunt destule indicii care să ducă la prezumţia că Fiara a speculat evenimentul pentru a testa
această operaţiune prin care să reducă populaţia cu ajutorul vaccinurilor. În ziua de azi este o joacă pentru un laborator
de bioinginerie genetică să producă un germen ucigaş şi mijloace cu care să iniţieze o epidemie de proporţii uriaşe. De
altfel acest lucru este prorocit şi în Cartea Apocalipsei.

136
noilor mijloace de plată electronică şi de identificare. Aceştia toţi vor trăi la marginea societăţii fiind
nevoiţi să se ascundă tot timpul, să fugă în locurile mai pustii ale planetei sau să umple închisorile şi
spitalele de psihiatrie punitivă. Şi acesta este cazul cel mai fericit.
La cealaltă extremă sunt foarte multe posibilităţi rele pentru biserică. Cea mai vizibilă şi
posibilă pare aceea că după ce se va mai linişti „furtuna într-un pahar cu apă“ creată de viitorul
„mare sinod ortodox“ creştinii ortodocşi să continue cu „iconomia“ pe care o fac de peste o sută de
ani până la sfârşitul vremurilor. Astfel vor continua să se închine-supună Fiarei din iconomie şi să-i
ia şi semnul final din punct de vedere tehnologic, să se unească cu celelalte organizaţii religioase
prin „fapte şi prin cuvinte“ 191 din iconomie, să-l primească pe Antihristul din iconomie, etc. Printre
aceste posibilităţi rele ar mai fi şi varianta perfect posibilă ca unele patriarhii ortodoxe oficiale
aflate de mult sub controlul total al Fiarei - deşi eu personal cred că sunt toate, 100%, dar să nu fie
ca mine! - să se constituie într-o opoziţie controlată. Aceasta se poate prezuma numai pe baza
modului de operare istoric al Fiarei care nu a lăsat niciodată lucrurile la întâmplare sau fără control.
Fiarei i-a plăcut dintotdeauna să se joace „de-a poliţistul bun versus poliţistul rău“. 192 De altfel dacă
nu ar proceda aşa Fiara nu va obţine destrămarea ortodoxiei creştine şi influenţei ei în lume şi nu ar
putea evita coalizarea resturilor bisericilor ortodoxe oficiale, a creştinilor de o mai bună calitate -
dacă îmi este permisă această exprimare - şi unirea acestora cu „adevăraţii creştini ortodocşi“ caz în
care Fiara va avea mari probleme pe tărâm social şi politic. Dacă va apărea o astfel de sciziune cei
care vor rămâne să poarte stindardul bisericii ortodoxe oficiale în viitor interpretând rolul de
opoziţie controlată vor avea grijă să stingă şi să atenueze orice încercare de luptă şi nesupunere faţă
de Fiară sau chiar şi mai rău să se alieze cu un stat care joacă teatral acum un rol de paria în lumea
contemporană şi să fie distrusă împreună cu acesta.
Sunt multe posibilităţi pe care le are Fiara pentru a destrăma definitiv puterea creştină
ortodoxă în viitorul apropiat. Atât timp cât controlează ierarhia bisericii, Fiara poate face orice. Ce
este foarte sigur, este că în viitor vom asista la o dezbinare şi la o fărâmiţare şi mai mare a puterii
creştinătăţii ortodoxe de a se opune Fiarei. Chiar dacă nu va interveni Fiara în niciun fel, creştinii
înseşi vor lucra inconştient la distrugerea creştinătăţii ortodoxe fie chiar şi numai prin continuarea
predării copiilor lor în capcana sistemului de învăţământ oficial pentru a fi pierduţi definitiv de la
cauza creştinismului. Ce este şi mai agravant este faptul că creştinii îşi vor pierde foarte mult timp
în perioada imediat următoare cu diverse probleme de altă natură şi nu vor mai putea să-şi
concentreze eforturile pentru obţinerea desăvârşirii necesare înfruntării evenimentelor din viitorul
apropiat.
Nu pot să merg mai departe cu discursul pentru că aud venind din viitor tunetul strigătului
celor care vor voi să denunţe această scriere ca fiind lipsită de credinţa în Dumnezeu şi de nădejdea
în puterea Lui, în ajutorul Lui.
Deci tuturor acestora le voi spune că nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu a celor care nu cred
drept şi nu fac poruncile Lui este deşartă şi lipsită de orice bază raţională pentru că Dumnezeu le stă
împotrivă celor mândri 193 . Ajutorul lui Dumnezeu nu este o acţiune unilaterală ci simfonică. El a
promis într-adevăr că-i va ajuta pe creştini în ceasul încercării care va veni peste toată lumea:
„Pentru că tu ai păzit termenii (cauza) răbdării Mele şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul
încercării cel ce peste toată lumea va să vină ca să-i încerce pe cei de pe pământ“. (Cartea
Apocalipsa, cap. III, 10)
Deci, doar pe cei ce au păzit poruncile lui Dumnezeu. Şi pentru că mulţi m-au contrazis şi au
spus că este vorba de ceasul încercării ce are loc atunci când omul moare voi face o mică paranteză
aici pentru a demonstra că în pasajul respectiv este vorba despre încercarea la care va fi supusă
întreaga omenire la venirea profetului mincinos. Pentru a demonstra aceasta voi spune că atunci
când un om este desăvârşit atitudinea lui faţă de moarte se schimbă total. Pentru creştinii desăvârşiţi

191 De exemplu, cum au făcut deja creştinii ortodocşi din Australia la un eveniment ecumenic.
192 Dialectica lui Hegel: teză-antiteză egal sinteză.
193 Mulţi nu înţeleg nici măcar aceste cuvinte: mândru şi smerit. Conform credinţei ortodoxe mândru este cel autarhic,
care trăieşte singur, fără Dumnezeu şi fără să asculte de El. Iar smerit este cel care îi urmează lui Dumnezeu, Iisus
Hristos şi sfinţilor Lui în toate.

137
moartea nu este decât un prilej de bucurie, o sărbătoare, căci atunci se dărâmă şi ultima barieră care
împiedică o comuniune mai profundă cu Cel dorit de cei ce se mântuiesc. De aceea şi sf. apostol
Pavel spune la Epistola către filipeni, cap. I, că pentru el moartea este câştig şi că are dorinţa să se
despartă de trup ca să fie cu Hristos că este mai bine. Tot aşa spune şi sfântul Isaac Sirul în cartea sa
„Cuvinte despre nevoinţă“, Filocalia românească, volumul X:
„Fiecare om care are o vieţuire întinată doreşte viaţa vremelnică. Iar acesta este lipsit de
cunoştinţă. Bine a zis careva că frica de moarte întristează pe omul apăsat de conştiinţa lui; iar cel
ce are în sine mărturia cea bună doreşte moartea ca şi viaţa.“
Deci în concluzie este evident că nu este vorba de încercarea produsă de ceasul morţii care
este o încercare doar pentru cei ce nu au împlinit poruncile lui Dumnezeu şi care oricum nu mai au
cum să primească ajutorul Acestuia din cauză că nu au ascultat de El.
Dar să revenim şi să continuăm răspunsul către cei care cred în ajutorul lui Dumnezeu fără
să păzească termenii impuşi de Acesta. Şi voi spune că nu au cum să primească ajutorul lui
Dumnezeu pentru că toţi creştinii au căzut în zilele noastre într-un soi de schizofrenie a vieţii. Adică
intră în clădirea bisericii şi mimează ce fac creştinii ortodocşi iar când ies se comportă ca şi ceilalţi
oameni care nu cred. Creştinii par să nu vadă pasajele din Sfintele Scripturi care spun:
„Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?“
Şi de asemenea:
„Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe
Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.“
Dar toţi speră că Dumnezeu îi va ajuta, va face o minune, o magie, ceva ca ei să-şi poată
continua viaţa lungă, tihnită, fără ispite şi confortabilă pe care o iubesc atât de mult şi care oricum,
din cauza morţii naturale sau din accident, tot o vor pierde într-o zi.
Şi apoi, ce minune ar trebui să facă Dumnezeu?
Să-i omoare pe toţi cei care păcătuiesc?
Dar oare câţi creştini nu fac şi ei la scară mică ce fac şi oamenii Fiarei, oligarhii, la scară
foarte mare, globală? Fiindcă şi creştinii şi clericii au case mari şi pline de tot confortul,
autoturisme, mănâncă toate bunătăţile pământului în timp ce jumătate din populaţia planetei nu are
nici măcar după ce bea apă, dacă are măcar apă potabilă! Ce să facă Dumnezeu? Să-i omoare pe toţi
ca să rămână numai doi sau trei creştini, sau câţi or mai fi pe planetă care se străduiesc cu adevărat?
Dar Dumnezeu a poruncit că trebuie toţi să-şi trăiască viaţa lor şi pe urmă va veni judecata! (Sfânta
evanghelie după Matei, cap. XIII, parabola despre neghină) Şi apoi cum ar putea să ucidă
Dumnezeu pe cineva când El este izvorul vieţii şi însăşi dragostea? Pentru că nu Dumnezeu a adus
moartea în lume ci diavolul care a înşelat-o pe Eva şi Eva pe Adam.
Nu, niciodată nu se va întâmpla aceasta ca să facă Dumnezeu vreo minune de genul acesta.
Dacă vor să se asigure că Dumnezeu îi va ajuta, creştinii vor trebui să facă altceva decât
faptele ce le fac acum.
Astfel, în situaţia reală în care ne aflăm, lucrurile vor trebui să decurgă în mod ideal în felul
următor.
Plecând de la structura bisericească care va rămâne măcar formal ortodoxă în urma
evenimentelor imediat următoare toţi creştinii şi toate facţiunile care se pretind creştine ortodoxe şi
chiar pretind că luptă pentru ortodoxie se vor uni, indiferent dacă sunt din biserica oficială sau din
cea a adevăraţilor creştini ortodocşi şi vor face tot posibilul pentru a-i convinge pe toţi cei cu
adevărat iubitori de Hristos să se unească cu ei. Ba chiar se vor strădui să-i convingă şi pe cei care
nu sunt credincioşi să li se alăture şi să-i ajute în păstrarea creştinismului pentru că este în interesul
lor general. În acest timp fiecare creştin se va sili din toate puterile sufleteşti şi trupeşti pentru a
atinge nivelul de virtute care să permită desăvârşirea fără să mai piardă timpul cu nădejdi deşarte.
Tot aşa fiecare creştin, după puterea lui duhovnicească şi mijloacele materiale pe care le mai are, va
trebui să contribuie la intensificarea la maxim a lucrării misionare de evanghelizare în societate
pentru sporirea numărului celor care se mântuiesc. Şi ar mai fi de spus multe, dar cei care vor
începe să facă acestea îşi vor da seama şi singuri de lucrurile necesare la momentul potrivit, numai
să nu mai piardă TIMPUL! Pentru că scopul dragostei creştinilor nu este să se mântuiască numai ei

138
şi cei apropiaţi lor, ci dacă se poate şi toţi ceilalţi oameni aşa cum este şi dragostea Dumnezeiască,
nepărtinitoare şi egală pentru toţi. Sau mai tehnic spus să câştige ei pentru Dumnezeu mintea şi
inima oamenilor care acum urmează conştient sau inconştient Fiarei. Numai aşa se poate obţine
ajutorul dumnezeiesc şi numai aşa pot creştinii să spere în acest ajutor! Că este aşa o spune şi Sfânta
Scriptură şi dacă vreţi mai mult aşa tâlcuieşte despre aceasta, printre mulţi alţii, şi sf. Maxim
Mărturisitorul, prin răspunsul la întrebarea nr. 57 din cartea răspunsurilor către egumenul Talasie şi
prin care arată cum este rugăciunea lucrătoare a dreptului. 194
Deci acum am să recapitulez şi am să mai spun încă o dată, poate aşa se va înţelege mai
bine.
NU MAI PIERDEŢI TIMPUL!
FIARA A ÎNVINS!
Nici o putere omenească nu mai poate face ca viaţa să revină la normal, trebuie obţinut
ajutorul lui Dumnezeu! Nu mai pierdeţi timpul nefăcând nimic în speranţa că se va mai întâmpla
ceva în viitor care să întoarcă viaţa la normal! Nici nu vă descurajaţi şi nici nu vă pierdeţi credinţa
în Dumnezeu fiindcă nu a fost, nu este şi nu va fi un timp când Dumnezeu nu va ajuta pe cei care
sunt cu adevărat ai Lui! Ba chiar bucuraţi-vă pentru aceste vremuri! Mulţi sfinţi din vechime au
spus că ei ar fi dorit să trăiască în aceste vremuri finale pentru că ar fi putut obţine „cununi“ mai
mari.
Şi ca să vedeţi şi să vă mai convingeţi încă odată că pierderea timpului, tergiversarea,
jumătăţile de măsură, compromisurile, amânarea luării măsurilor radicale împotriva Fiarei sunt
suficiente pentru a duce la distrugerea creştinătăţii ortodoxe am să mai spun, încă odată, doar un
singur lucru despre ceea ce mă doare cel mai mult.
Creştinii, dacă vor continua să dea o mână de ajutor Fiarei în lucrarea ei de distrugere a
BISERICII, este suficient doar să fie supuşi şi să-şi dea copiii ca să fie educaţi în şcolile din
învăţământul oficial centralizat de stat. Pentru că acolo în comunitatea copiilor proveniţi din toate
familiile atee, de altă religie sau pur şi simplu de oameni pierduţi şi păcătoşi, copiii creştinilor
adevăraţi vor putea fi corupţi cel mai mult şi cel mai eficient. Ar fi fost suficientă pentru aceasta
doar venirea în contact cu ceilalţi copii fără „educaţia“ care li se impune. Apoi însăşi Fiara va lupta
pe viaţă şi pe moarte pentru a introduce în programa şcolară aşa zisele programe de „educaţie
sexuală“ sub pretextul grijii faţă de sănătatea copiilor. Aceste programe nu sunt altceva decât
programe de „stricare“ şi sexualizare a copiilor de la vârste cât mai fragede.195 Prin această
programă, prin existenţa comunităţii copiilor pe care am menţionat-o, prin existenţa mulţimii
profesorilor şi învăţătorilor corupţi moral proveniţi din aceleaşi medii ca şi majoritatea copiilor, prin
ambianţa din proximitatea şcolilor, mai ales în mediul urban, unde se găsesc tot felul de oameni
certaţi cu morala, de la furnizorii de droguri până la proxeneţi, prin existenţa la discreţie a
mijloacelor anticoncepţionale, etc. se va obţine în final, dacă nu chiar s-a realizat aceasta deja, ca la
sfârşitul absolvirii acestor şcoli să nu mai existe nici un tânăr sau tânără care să nu-şi fi pierdut
virginitatea şi în mod fizic, trupesc, înainte de căsătorie. Pentru că oricum existenţa mijloacelor
electronice de transmitere a imaginilor şi a filmelor, calculator şi telefon-calculator portabil, a reuşit
deja să pervertească mintea, să piardă virginitatea „mintală“ a tuturor tinerilor. Evident că ar fi fost
suficientă numai menţinerea şcolilor mixte de băieţi şi fete şi rezultatul ar fi fost acelaşi în mod
natural, dar după un timp mult mai îndelungat. Dar Fiara se grăbeşte şi creştinii vor să-i dea o mână
de ajutor! Iar consecinţa finală a celor descrise mai sus va fi că la un moment dat, poate deja s-a
întâmplat acest lucru, nu vor mai exista bărbaţi care să întrunească calităţile necesare pentru a
deveni preoţi şi episcopi şi nici femei fecioare care să devină soţii de preoţi.
Şi fără episcopie şi preoţie ce BISERICĂ va mai fi? Şi la ce mântuire mai poate spera
omenirea?
Iată marea realizare a „cumpătării“, „moderaţiei“, „iconomiei“, pierderii timpului pe care o
promovează toţi creştinii într-o măsură mai mare sau mai mică în vremurile noastre; dar cea mai

194 Filocalia românească, „Răspunsuri către egumenul Talasie“, întrebarea nr. 57.
195 Vedeţi şi C.S.E. - comprehensive sexual education - programa impusă chiar de O.N.U. şi organismele afiliate la
nivel global.

139
mare contribuţie şi „lauda“ cea mai mare pentru această situaţie o au cei care strigă toată ziua „să
rămânem cu biserica“. Oficială, bineînţeles.
În continuare nu o să mai repet cele spuse despre BISERICĂ şi unde este ea ci o să mai spun
iarăşi doar despre puterea politică din societate. Fac aceasta pentru că despre BISERICĂ am mai
putut convinge pe câte unul prin citarea diverselor pasaje din Scripturi, din Sinoade şi din scrierile
Sfinţilor Părinţi ai BISERICII dar despre Fiară nu prea am reuşit.
De aceea mă voi repeta.
Şi voi începe prin a cita în întregime pasajul din Sfintele Scripturi referitor la atitudinea
creştinului faţă de puterea politică şi anume capitolul XIII din Epistola către Romani a sfântului
apostol Pavel:
„Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri (autorităţi), căci nu este stăpânire decât de la
Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte
stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osândă. Căci
dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de
stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele
tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui
Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă
supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci
(dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. Daţi deci tuturor cele
ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea,
cinste. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe
aproapele a împlinit legea. Pentru că (poruncile): să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să
nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea
legii. Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci
acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua
este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să
umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în
ceartă şi în pizmă; Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre
pofte.“
De asemenea, în continuarea acestui pasaj trebuie adăugat şi citit şi pasajul din Epistola I
către Timotei cap. 2, 1-6:
„Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi
oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi
liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui
Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vină.“ 196
Pasajele respective nu mai au nevoie de comentarii ci doar să fie citite în întregime din
cauză că toţi cei cu care am vorbit şi mă contraziceau se opreau doar la primele două versuri de la
epistola către romani cap. XIII. Numai gândiţi-vă, cum ar fi viaţa creştinească într-o societate unde
răul aşa cum îl descriu Sfintele Scripturi nu ar fi pedepsit? De asemenea nimeni nu pare să mai
observe faptul că acum guvernele au început să pedepsească facerea de bine şi nu facerea de rău.
Laudă răul şi denigrează binele. Ba chiar promovează pe cei mai depravaţi în posturi de răspundere
în societate. La fel nimeni nu pare să mai observe care sunt stăpânirile rânduite de Dumnezeu. Mai
mult, nimeni nu pare să mai observe că Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat exemplu
arătându-ne cui să ne supunem şi cu ce să-i plătim dări:
„Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt. Şi au trimis la El pe
ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr
înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne
deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând viclenia
lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei i-au adus un dinar.

196 Toate sublinierile îmi aparţin.

140
Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el? Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis
lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.“
( Sfânta Evanghelie după Matei, cap. XXII, 15 - 21)
Unii refuză să înţeleagă că Domnul nostru Iisus Hristos ne cere să ne supunem unui Cezar
(împărat, rege, monarh, ţar) prin plata impozitului cu ajutorul banilor reali197 pe care este înscrisă
efigia Cezarului. Efigia Cezarului este necesară de asemenea pentru a nu confunda orice ban de aur
şi de argint cu cel al Cezarului, căci şi acum Fiara mai foloseşte, încă, pe ici pe colo monede de aur
şi de argint (nu şi în uzul curent al marelui public ci unde are interesul), dar efigia de pe ele le
trădează provenienţa - ca să nu mai spunem de „efigia“ de pe banii virtuali şi care este chiar 666. 198
Să ştiţi, vă avertizez, că am auzit chiar monahi, care păreau destul de cuviincioşi în viaţa de
zi cu zi, dar care atunci când le puneam în faţă aceste lucruri despre stăpâniri se sileau, săracii de ei,
să pună semnul egalităţii între Cezar şi democraţie, numai să nu fie obligaţi să facă ceva, să ia o
atitudine. Ca să nu mai vorbim de ceilalţi, cei mai mulţi, care se bucurau prosteşte că nu mai sunt
împăraţi şi regi. Oare nu au citit aceştia niciodată la prorocul Osea, la cap. X, mustrarea pe care o
face acesta evreilor pentru că au spus:
„Noi nu mai avem rege, din pricină că nu ne-am temut de Domnul. Şi la ce ne-ar sluji
regele?“ (Osea cap. X, 3)
La atâta întunecare de minte au ajuns încât nici sensul cuvintelor nu le mai înţeleg!
Nu ştiu cum am ajuns noi creştinii să nu mai înţelegem care sunt mecanismele care
diferenţiază total monarhia autarhică creştină de orice altă formă de democraţie sau de tiranie încât
să nu poată fi posibilă nici o confuzie?
Iar că nu trebuie să ne supunem oricărei stăpâniri este scris clar chiar în Cartea Apocalipsei,
capitolul XIII. Mare este înţelepciunea lui Dumnezeu că ne-a lăsat ca indiciu chiar şi numărul
capitolului să fie acelaşi cu cel care ne spune cui să ne supunem ca să putem descoperi mai uşor cui
nu trebuie să ne închinăm! Ba chiar nu este suficient să nu ne închinăm acestor conduceri statale,
dar trebuie şi să nu ne rugăm pentru cei care fac parte din ele la liturghii, în spaţiul public, ca să nu-i
înşelăm pe cei simpli în credinţă furnizând legitimitate acestor antihrişti. Ci doar să ne rugăm pentru
ei în rugăciunile personale de acasă când ne rugăm pentru toată lumea în mod impersonal. Şi aveţi
drept exemplu şi pe sfântul Vasile cel Mare care chiar s-a rugat împotriva împăratului Iulian cel cu
supranumele de apostatul. Şi acesta era chiar împărat, nu preşedinte sau altcineva dintre aceşti
antihrişti contemporani, slugi ale Fiarei. Căci dacă ar fi bine să vă rugaţi pentru aceşti antihrişti
atunci nu văd nici un motiv pentru care nu trebuie să vă rugaţi şi pentru papa de la Roma sau alţi
eretici şi tot la liturghie, în public. Aici vă rog pe cei sceptici să nu încercaţi să-mi demonstraţi că în
acelaşi timp sf. Vasile cel Mare când se ruga împotriva împăratului s-a rugat şi la Sfânta Liturghie
pentru Iulian Apostatul, sau i-a plătit impozit, abţineţi-vă vă rog!
Acestea fiind spuse şi repetate de atâtea ori, sper că măcar acum toţi cei care vor citi cele de
mai sus despre Fiară şi stăpâniri să înţeleagă ce trebuie. Totuşi pentru că sunt foarte mulţi care nu
înţeleg cum îşi pierd timpul şi ajută şi Fiara în acelaşi timp, deşi îşi închipuie că luptă împotriva ei,
am să revin şi am să mai spun câte ceva specific despre aceasta.
Am văzut pe mulţi cum încearcă să lupte cu Fiara dar făcându-o după regulile impuse de
aceasta obţin cu totul altceva. Astfel am văzut pe mulţi făcând demonstraţii de stradă împotriva
legilor impuse de Fiară. Aceste demonstraţii sunt foarte mult dorite de Fiară, le iubeşte chiar. Atunci
când se fac demonstraţii, marşuri, adunări publice, Fiara poate să organizeze contrademonstraţii
care sunt puternic speculate de mijloacele de informare ale Fiarei pentru a demonstra că în societate
nu există numai creştinii. Sau în cazul când la demonstraţii participă puţini creştini să demonstreze
că aceştia sunt o minoritate extremistă ce trebuie tratată cu condescendenţă sau mai nou conform
legii prin pedepse. Demonstraţiile oferă oamenilor Fiarei şi prilejul de a infiltra provocatori care să
facă să pară că demonstranţii sunt nişte extremişti fanatici, tulburători ai ordinii publice şi ai păcii

197 Aur şi argint; interesant este că şi corifei ai Fiarei admit aceasta şi spun cu propria lor gură: „Bani sunt numai
aurul şi argintul, orice altă formă este credit.“ - adică bani din camătă - Jacob Henry Shiff, mare bancher, etc.
198 Vezi la capitolul „Despre semnul lui Antihrist“.

141
sociale. Ori pentru mulţimea oamenilor fără de Dumnezeu de la sate şi oraşe nu există ceva de care
să se teamă mai mult decât de oamenii şi evenimentele care le tulbură tihna păcatelor lor. Creştinii
nu vor obţine altceva prin aceste demonstraţii decât înmulţirea inamicilor lor.
De asemenea am mai văzut creştini care încearcă să lupte cu Fiara pe calea petiţiilor sau a
referendumurilor. Aceasta este calea cea mai iubită de Fiară pentru a-şi impune legile ei
antidumnezeieşti. Chiar dacă nu s-ar ocupa creştinii cu aşa ceva, însuşi oamenii Fiarei ar crea ei
aceste petiţii şi referendumuri pentru că numai în acest fel se poate închide gura oricui: „Vezi,
poporul a ales!“ Am văzut creştini care au depus petiţii pe tema avorturilor şi cercetării pe embrioni
umani 199 - mai corect spus pe tema drepturilor copiilor nenăscuţi - şi prin care acei creştini au
acceptat în felul acesta, implicit, că se poate discuta şi dezbate pe această temă. Sărmanii de ei nu au
văzut că pe această temă nu se poate dezbate şi pe urmă, eventual, să mai şi apelezi la vreo formă de
votare chiar dacă pe moment obţii o decizie favorabilă. Aceasta va crea un precedent care mai târziu
va fi folosit de Fiară. Creştineşte nu este corectă decât o singură atitudine: dacă voi emiteţi legea
anticreştinească, eu creştinul ortodox nu mă voi mai supune vouă, nu vă voi mai plăti taxe şi
impozite până ce nu scoateţi legea aceasta. Din momentul când o veţi promulga şi până ce voi muri.
În urma acestor petiţii oamenii slujitori ai Fiarei obţin şi informaţii preţioase despre numărul real al
celor dispuşi să-şi manifeste dezacordul şi chiar şi identitatea lor, ceea ce face mai uşoară sarcina
lor. Pentru că astfel se pot constata raporturile de putere şi se pot întreprinde acţiuni mai subtile,
punctuale şi fără prea mari eforturi pentru obţinerea controlului. 200 Altă urmare a petiţiilor este că
ele ajută Fiara să implementeze mai uşor sistemele ei de control. De exemplu aşa cum s-a întâmplat
şi cu petiţia împotriva actelor cu cip. Prin existenţa acestei petiţii slujitorii Fiarei au văzut câţi sunt
împotrivă şi s-au dat puţin înapoi, adică au lăsat să meargă mai departe unii cu actele clasice, mai
puţini, căci ceilalţi sunt suficienţi pentru construirea şi implementarea sistemului şi a abătut atenţia
de la acestea prin mutarea în acest caz a accentului pe cardul de sănătate. Adică în limbaj bisericesc
a făcut „iconomie“; oricum aceleaşi sisteme de calcul şi aceeaşi infrastructură se folosesc şi la
cardul de sănătate şi la actele de identitate; deci pentru punerea în funcţie, rularea şi perfecţionarea
sistemului era suficient doar cardul de sănătate. Dacă, în loc să facă petiţie, creştinii ar fi putut să
convingă nişte episcopi sau măcar nişte preoţi, monahi mai de seamă, personalităţi intelectuale
creştine, etc. să declare în numele lor că: dacă se trece la acte electronice în România creştinii în
număr foarte mare (fără cifre exacte ca să fie mai ameninţătoare declaraţia) nu se vor mai supune statului
(nesupunere civică). Iar pentru a demonstra aceasta, de exemplu, pentru început se vor deconecta de la
reţeaua electrică. Ar fi fost suficiente şi 10000 de cereri depuse simultan la furnizorii de energie
electrică plus depunerea zilnică a câtorva sute pe termen de câteva luni - oricum furnizorii de
energie electrică nu le-ar fi putut soluţiona fizic cererea în termenul legal - şi atunci toţi anticriştii
de la guvernare ar fi înţeles că nu e o joacă pentru ei. Astfel şi-ar fi demonstrat şi creştinii hotărârea
şi le-ar fi fost chiar de folos duhovnicesc deoarece altfel ar fi viaţa creştinească fără energie
electrică, sigur ar fi înaintat mai mult în virtute.
Dar aşa, ce s-a obţinut?
Să se demonstreze că există un milion de creştini superstiţioşi? Să se înfiinţeze cu ajutorul
listelor de semnături pentru petiţie o bază de date cu identitatea lor precisă ca să poată fi urmăriţi în
continuare? Să se dea dovadă că nu prezintă nici un pericol pentru Fiară? Lucruri care s-au şi
confirmat de altfel, indirect, prin comunicatul oficial al patriarhiei Române pe tema paşapoartelor
cu cip electronic biometric. Iarăşi un document scris în „noua limbă“! Dacă cei care nu voiau să ia
actele biometrice erau în greşeală de credinţă sau în vreun păcat trebuiau excomunicaţi până la
corectarea lor, nu lăsaţi în continuare în „biserică“ să-i influenţeze în „rău“ pe ceilalţi. De fapt
aceasta a fost „tehnologia“ ecumenistă a ultimilor o sută de ani: să se lase şi păcatul şi virtutea
împreună, fiindcă până la urmă păcatul învinge şi ajunge ceva cotidian şi nu mai sperie pe nimeni.
M-am aşteptat, cel puţin, ca după acel comunicat al patriarhiei să se strângă din nou cele un milion
de semnături prin care să se ceară patriarhiei române şi întregii ortodoxii de această dată să se

199 Vedeţi petiţia „One of us“ pe site-ul http://www.oneofus.eu/

200 Tehnica lui Lenin: doi paşi înainte, unul înapoi. Căci omul în general are o caracteristică ciudată: după oarecare
timp uită, se plictiseşte sau se ocupă cu altceva.

142
dezbată problema într-un sinod ecumenic şi să se dea o hotărâre finală, categorică. Sau poate că
semnatarii petiţiei n-au făcut asta pentru că în secret fiecare ştie foarte bine că efortul ar fi fost
inutil, pentru că ierarhii nu ar fi făcut nimic care să supere Fiara, pe zeloţi sau pe superstiţioşi.
Totuşi, cine ştie, poate Fiara ar fi obligat „biserica“ ortodoxă oficială să ia o atitudine tranşantă în
favoarea stăpânirii ei, împotriva creştinilor, şi astfel să-i trezească din somn pe cei care tot strigă
acum că ei sunt biserica. E adevărat nici această versiune nu prea e viabilă pentru că să ştiţi că Fiara
se mulţumeşte acum doar cu apostazia declarată prin tăcere. Tăcerea complice este marea realizare a
Fiarei, fundamentul ereziei, ateismul sfârşitului de lume şi Fiara nu cere altceva în materie de
credinţă. Cel puţin deocamdată până îşi termină de construit maşina de control a minţii. Creştinii nu
înţeleg acest lucru şi par să nu citească niciodată pasajele din Evanghelii care spun:
„Ceea ce vă spun la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche spuneţi de pe
case“. (Sfânta evanghelie de la Matei, cap. X, 27)
Şi de asemenea:
„Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-
a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate şi cu gura se
mărturiseşte spre mântuire“. ( Epistola către romani a sf. apostol Pavel, cap. X, 9 - 10)
Şi:
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea
Tatălui Meu care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi
lepăda de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.“ (Sf. evanghelie de la Matei, cap. X, 32 - 33)
Şi mai mult:
„Să nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le
(expuneţi-le) pe faţă.“(Epistola către efeseni a sf. apostol Pavel, cap. V, 11)
Ce este de neînţeles în acestea?
Sau ce este greu de tâlcuit?
Acum, parcă aud, iarăşi, venind din viitor drept răspuns, cu zgomot de tunet, glasul celor
care vor spune: trebuie să fim cumpătaţi şi moderaţi, nu aşa extremişti, supracorecţi, ci să tratăm
totul cu iconomie.
Dar iconomia şi acrivia nu sunt scopuri în sine, ci unelte, şi nu a fost niciodată altfel.
Niciodată! Acrivia s-a aplicat întotdeauna în materie de credinţă până în epoca modernă când s-a
renunţat la ea odată cu apariţia „ecumenismului“. Nu a fost nici măcar o singură dată altfel! Iar
iconomia este o unealtă pe care numai cei desăvârşiţi o folosesc în cunoştinţă de cauză în lucrarea
lor pastorală. 201 Pentru că doar cei desăvârşiţi cunosc cele ale păcătoşilor şi văd dacă aceştia se vor
întoarce şi vor spori în virtute dacă li se aplică iconomia. Adică, pe înţelesul tuturor, se lasă
temporar un lucru mic pentru a se obţine ceva mai mare.
Dar ce iconomie este aceea în materie de credinţă?
Şi care este lucrul mai mare care se va obţine prin această iconomie a vremurilor din urmă?
Şi, ca să dau un exemplu concret, cine este acel desăvârşit, acel profet care a văzut el mai
înainte că participarea delegaţiilor ortodoxe la lucrările şi acţiunile Consiliului Mondial al
Bisericilor va duce la convertirea celor de acolo la creştinismul ortodox? Fiindcă noi vedem că
emisarii ortodocşi nu fac altceva la aceste adunări decât să tacă atunci când participanţii şi
conducerea C.M.B. declară că ei luptă pentru o guvernare şi o religie unică mondială. De asemenea
ei tac şi atunci când aud tot felul de nebunii teologice emise de toţi cei care vorbesc la tribună, fiind
foarte mulţi păgâni acolo. În plus C.M.B. a finanţat „mişcări de eliberare“, gherile armate, pentru că
C.M.B. a adoptat şi „teologia eliberării“ emisă de papistaşi şi care oricum conduc din umbră C.M.B.
Ei mişună peste tot acolo deşi oficial nu fac parte din ea. Pentru că Vaticanul declară public că ei
sunt biserica mamă şi nu are nevoie de nimic. Numai celelalte biserici au nevoie să se întoarcă la ea,
„mama“ lor. 202 Şi de asemenea, de parcă toate acestea nu ar fi de ajuns reprezentanţii ortodocşi

201 Vedeţi canonul nr. 84 „Măiestria duhovnicului“ al sfântului Vasile cel Mare şi canonul nr. 1 şi 2 al sf. Grigorie de
Nissa, în special şi celelalte din Pidalion în general.
202 Asta declaraţie! Conformă cu Sfintele Scripturi: „ή μήτηρ τών πορνών“ ═ „mama prostituatelor“, Cartea
Apocalipsei, cap. XVII, 4 – 6.

143
asistă fizic, iau parte la ritualuri păgâneşti şi rugăciuni împreună. Iar efectele cele bune - „roadele
bune“ cu care se lăuda mitropolitul Damaschin al Elveţiei ce aparţine de patriarhia de
Constantinopol, mare personalitate ecumenistă - unde sunt? Pentru că noi vedem că de o sută de ani
şi mai bine nu se obţine nimic mai mult decât o creştere a indiferenţei tuturor creştinilor, nu numai a
ortodocşilor, faţă de adevărurile de credinţă? Pentru că am văzut chiar şi papistaşi şi protestanţi care
se plâng de „devierile“ şi „capitulările“ organizaţiilor lor pe care ei le confundă cu BISERICA.
Vedeţi cum căderea ortodocşilor a dus chiar la scăderea moralei, atâta câtă era şi în rândul
ereticilor? Fiindcă acum există pastori protestanţi care „oficiază“ căsătorii de sodomiţi şi gomoriţi!
Ba mai mult s-a obţinut ca să se recunoască drept biserici tot felul de organizaţii eretice şi deci
membrii acestora nu mai au nici un motiv să vină la biserica ortodoxă, au tot ce le trebuie ca să se
mântuiască la ei acasă.
Deci acum în loc de concluzie se poate răspunde aşa acelor „cumpătaţi“:
Dacă cineva ar vrea să caracterizeze cele două forme văzute de biserici ortodoxe care există
acum, cea oficială şi cea aflată în dizidenţă (sau cum mai sunt numiţi stiliştii, „adevăraţii creştini ortodocşi“,
etc.) ar fi suficiente doar aceste definiţii:
Biserica ortodoxă oficială este „biserica“ care se luptă prin toate mijloacele să impună
iconomia (tăcerea, indiferentismul) ca regulă în toate domeniile, teologice, dogmatice, pastorale,
sociale, etc. Că iconomia a ajuns regulă, o stare generală a oricărui aspect al bisericii oficiale, nu
mai surprinde pe nimeni şi nu o mai observă nimeni, ba chiar se întâmplă că, atunci când cineva
încearcă să se poarte după regulă şi nu după iconomie, sar toţi ca arşi.
Am trăit personal momentul când, acum cca. 25 de ani, un candidat la preoţie şi proaspăt
absolvent de facultate teologică, a încercat să se căsătorească urmând ritualul întreg al tainei
căsătoriei, adică în cadrul Sfintei Liturghii. Sau exprimat corect în Biserică cu împărtăşirea finală cu
Sfintele Taine aşa cum se fac cu acrivie toate tainele. Aşa ca şi la taina preoţiei, de exemplu, care a
rămas, din fericire, cam la fel cu cea de demult. Ar fi fost foarte interesant de urmărit şi descris toată
povestea cu reacţiile preoţilor şi argumentările lor dar, din păcate, nu este nici timpul şi nici locul
potrivit. De altfel întreaga poveste s-a sfârşit oarecum tragic confirmând fără voie necesitatea
respectării ritualului respectiv, cu acrivie. Sfântul Nicodim Aghioritul în cartea sa „Hristoitia, sau
bunul moral al creştinilor“ ia atitudine, încă de la începutul secolului XIX, împotriva acestei practici
care se răspândise foarte tare pe vremea aceea. Ce să mai spunem despre rezultatul acestei
„iconomii“ făcute de atâta timp? Adică despre felul cum se „administrează“ taina nunţii celor care
vor să se căsătorească în zilele noastre. Fiindcă oricine vine la biserică pentru căsătorie este primit,
indiferent de păcate, chiar dacă nu a fost în viaţa lui la biserică şi chiar dacă nu a fost botezat - ştiu
şi eu câteva cazuri! - şi doar cu scopul de a profita de ambianţa solemnă, majestuoasă, plină de fast
a bisericii pe care o oferă acest eveniment. În schimb aceasta este o afacere foarte profitabilă pentru
preoţi. Astfel taina cununiei ajunge în mod fatal numai o ceremonie lumească, unde slava deşartă
este scopul principal. Nu aş vrea să mai vorbesc despre cele ce se întâmplă după ce pleacă nuntaşii
acasă. Ce grozăvie! Să pleci de la o taină a bisericii şi să faci ce se face pe la nunţi. Lucruri pe care
nu îndrăznesc nici să le enumăr. Nici nu am să mai spun şi de felul cum se îmbracă şi vin la biserică
unele femei din anturajul mirilor, mod care sfidează şi buna cuviinţă obişnuită a celor de pe stradă,
nu numai a bisericii. Şi astfel şi cei virtuoşi şi cei care nu au nici o legătură cu biserica au parte
acum doar de acelaşi lucru: de o piesă de teatru! Acesta este rezultatul iconomiei făcută de oameni
fără virtute pastorală! Al iconomiei generalizate fără discernământ!
Acum, hai, fiţi sinceri cu voi înşivă, nu-i aşa că şi voi sunteţi surprinşi neplăcut de cele ce vă
spun şi simţiţi un impuls ca să mă contraziceţi, să-mi spuneţi că nu-i aşa? Să „nuanţaţi“ un pic?
Să mai vorbesc şi de cele care se fac pe la botezuri şi înmormântări? Căci e de ceva timp pe
internet un videoclip cu nişte preoţi care au botezat un copil în bani, literalmente, şi care a fost
„viral“ la vremea lui şi încă se mai găseşte la adresa de internet:
https://www.youtube.com/watch?v=RkMMK5FJg9g
S-a luat vreo măsură împotriva acelor preoţi?
NU, niciuna!
Însă, este adevărat, de o singură iconomie nu poate fi învinuită biserica oficială! În rest pe

144
toate le-a făcut şi le va mai face. Şi de această „acrivie“ sunt foarte mândri cei din biserica oficială
care strigă cât pot de tare: „să rămânem în biserică“. Ba chiar de această acrivie sunt mândri şi cei
care aparţin de biserica oficială dar „luptă“ împotriva ecumenismului. Se poate spune, fără greşeală,
şi că prin aceasta îi recunoşti pe ortodocşii „oficiali“ fără alte criterii. Şi ştiţi despre ce vorbesc!
Adică, biserica oficială nu face o iconomie ca să deschidă un „dialog“ prin care să recunoască
tainele şi preoţia, ca să facă „rugăciuni în comun“ sau alte acţiuni cu caracter propagandistic, social,
cultural şi caritabil, etc. Cu cine? Cu „stiliştii“, cu „schismaticii“, cu „sectarii“ vechi calendarişti,
această plagă a umanităţii care luptă împotriva „ecumenismului“ şi pentru credinţa ortodoxă şi care
se auto-denumesc, culmea îndrăznelii, şi „adevăraţii creştini ortodocşi“ pentru ca astfel să se
deosebească de biserica oficială. Aceasta este singura, unica, perfecta, absoluta acrivie a bisericii
ortodoxe oficiale şi a adepţilor ei. În rest totul şi orice a fost, este şi va fi discutabil, relativ şi i se
poate aplica cu înţelepciune şi cumpătare marea soluţie. „Iconomia“. Şi nimeni dintre cei care se
auto-denumesc creştini ortodocşi şi se bat cu pumnii în piept că ei sunt BISERICA nu se întreabă
măcar: de ce? Şi sunt şi foarte convinşi că ei sunt plini de dragoste adevărată, creştinească.
Iar despre ceilalţi, biserica neoficială, dizidenţii, „stiliştii“, „schismaticii“, „sectanţii“, „plaga
umanităţii“, se poate spune că sunt singurii care se luptă cu „iconomia“. Dacă vor reuşi vom vedea
în viitorul apropiat! Este adevărat, nu ştiu cu ce se luptă acum Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din
România, în afară de ecumenism şi cu acesta foarte, foarte discret. În plus aceasta a început să
sufere şi ea pe alocuri, de cam aceleaşi „iconomii“ ca ale bisericii oficiale în viaţa de zi cu zi.
În concluzie voi spune şi că iconomia aceasta fără discernământ care se face faţă de credinţa
creştină ortodoxă este cauza tuturor relelor din societăţile noastre.
În continuare mai trebuie totuşi să spun că mai sunt lucruri practice pe care ar mai putea să
le facă încă creştinii pentru binele lor şi al BISERICII. Am să mă adresez acum mai mult celor care
cred cu convingere că ei sunt în BISERICĂ acolo unde se află acum, fie în biserica oficială fie în
biserica „adevăraţilor creştini ortodocşi“. Chiar trebuie să mai adaug că este de datoria lor să facă
asta dacă se consideră măcar creştini ortodocşi.
Aşadar ei ar trebui să se adune cât mai mulţi şi să facă acţiuni oficiale şi bine popularizate în
rândul tuturor creştinilor prin care să se ceară ierarhiei lor - deci presiuni de jos în sus - să facă
sinoade prin care să se emită hotărâri sinodale clare despre problemele de astăzi ale societăţii.
Sinodalii din biserica oficială mai trebuie să dea o explicaţie şi să demonstreze şi cauza şi eficienţa
participării lor, de exemplu, la Consiliul Mondial al Bisericilor pe o perioadă atât de lungă, la
rugăciunile în comun cu ereticii şi păgânii, la acţiunile de orice fel de colaborare cu ei. Adică cei
care cer întrunirea sinodului să pună întrebări punctuale. De ce are nevoie BISERICA de un
organism de tipul C.M.B.? Ce îi lipseşte BISERICII ca să fie nevoită să apeleze la acest organism?
A fost benefică pentru BISERICĂ, pentru lume această participare?
La aceste întrebări directe este evident pentru oricine care nu are mintea întunecată că nu
există niciun răspuns raţional favorabil ierarhiei bisericii ortodoxe oficiale. Pentru că oricine poate
să vadă, că încă de la începutul ei biserica, aşa cum scrie în simbolul credinţei („Crezul“), este
numai una şi „καθολίκή“.
Aici sunt nevoit să fac o paranteză şi să spun că am fost nevoit să folosesc termenul din
simbolul de credinţă grec („crezul“ cum spune poporul) pentru că cel folosit în limba română,
„sobornicesc“, nu este traducerea corectă a termenului original şi nu s-ar fi înţeles ce vreau să
argumentez prin acest cuvânt. Acest cuvânt „sobornicesc“ folosit în versiunea română a simbolului
de credinţă înseamnă sinodal, prin întrunirea soborului, conform tuturor dicţionarelor româneşti.
Această traducere nu este conformă cu înţelesul cuvântului de origine iar folosirea cuvântului
„catolic“ din dicţionarele de limba română ar fi fost iarăşi improprie pentru că nu mai înseamnă
deloc ceea ce înseamnă în limba greacă. Acum „catolic-ă“ înseamnă cu totul altceva. Adică
papistaş, membru al „sinagogii“ papale. De aceea cred că ar fi trebuit ca în limba română actuală să
se folosească sintagma „a toată plinătatea“ care corespunde şi etimonului limbii greceşti vechi
pentru cuvântul „καθολίκή“. De asemenea traducerea aceasta a simbolului de credinţă prin folosirea
cuvântului sobornicesc este şi o violare a canoanelor care interzic modificarea crezului. Dar las
această problemă pe seama celor care sunt mai învăţaţi decât mine sau celor care cred că mai

145
foloseşte la ceva rectificarea aceasta în vremea noastră. Sau celor care cred că se mai poate face
aceasta în situaţia actuală!
Deci, aşa cum bine spune sf. Chiril al Ierusalimului în catehezele sale:
„Biserica se numeşte „καθολίκή“ pentru că se întinde peste toată lumea, de la un capăt al
pământului până la celălalt, pentru că învăţătura ei este „καθολίκή“ şi desăvârşită: dă toate
învăţăturile trebuincioase omului ca să cunoască atât cele văzute, cât şi cele nevăzute, cele cereşti şi
cele pământeşti; pentru că supune credinţei în Dumnezeu tot neamul omenesc, atât conducători şi
supuşi, cât şi învăţaţi şi neînvăţaţi; pentru că îngrijeşte şi vindecă îndeobşte orice fel de păcate
săvârşite prin suflet şi trup şi pentru că are în stăpânirea sa tot felul de virtuţi în fapte şi în cuvinte şi
împărtăşeşte feluritele daruri duhovniceşti.“ (Sf. Chiril al Ierusalimului, „Cateheze“, editura P.S.B.,
Cateheza XVIII, cateheza XVIII, paragraful 23)
La fel găsim şi la sf. Policarp episcopul Smirnei:
„Biserica este „καθολίκή“ pentru că ea este una, aceasta este că oriunde ea există şi în orice
perioadă de timp ea trăieşte, păstrează şi mărturiseşte aceeaşi credinţă - aşa cum a primit-o de la
apostoli şi de la Domnul - aceleaşi taine, acelaşi cult divin şi acelaşi fel de viaţă. Din acest punct de
vedere, al catolicităţii, este de înţeles de ce o biserică locală particulară poate fi numită „καθολίκή“.
Deci, ce i-a lipsit BISERICII de a trebuit să adere la C.M.B.?
Decât faptul că ierarhia bisericii ortodoxe oficiale nu mai crede că ea este „καθολίκή“! 203
În sfârşit cred că această procedură descrisă mai sus ar fi o cale bună şi obligatoriu de urmat
pentru creştinii din biserica oficială.
În schimb pentru creştinii din bisericile „adevăraţilor creştini“, stiliştii, voi spune că trebuie
să se concentreze, atunci când vor interpela sinoadele lor, pe întrebările legate de faptul că bisericile
lor pot fi acuzate, corect şi argumentat, de „serghianism“, ca şi biserica rusă oficială ce a luat
naştere în Uniunea Sovietică după moartea patriarhului Tihon. Fiindcă „serghianism“ nu înseamnă
numai motivaţia declarată pe care a făcut-o în vremea sovietelor fostul patriarh Serghie, începătorul
acestei erezii, adică: declaraţia că face iconomie şi colaborează cu statul-dumnezeu sovietic ca să
„salveze“ BISERICA. Pentru că niciodată nu a făcut o declaraţie din aceasta o biserică stilistă.
Stiliştii chiar denunţă serghianismul în declaraţiile lor oficiale. „Serghianism“ înseamnă chiar fapta,
supunerea faţă de legi şi colaborarea cu statul-dumnezeu pentru impunerea acestora. Şi nu este
nevoie de nici o declaraţie pentru a face acest lucru. Adică să fii „serghianist“. Căci dacă ar fi fost
numai declaraţia un lucru rău atunci nu ar fi existat şi faptele, căci în fapte s-ar fi opus. Cum spun şi
evangheliile. (Sf. evanghelie după Matei, cap. XXI, 28-31) Deci să întrebe punctual acei creştini
adevărat ortodocşi cum nu suferă şi bisericile lor stiliste de aceeaşi rătăcire a serghianismului? Mai
ales că în perioada actuală se impun foarte des de către statul-dumnezeu legi cu caracter
anticreştinesc şi există deja multe legi care pedepsesc fapta bună şi nu pe cea rea sau chiar premiază
pe răufăcători din banii pe care creştinii îi plătesc ca impozit statulului-dumnezeu. Vedeţi şi cazul
grecilor cu sodomiţii şi cazul celor din America - căci şi aceste biserici stiliste au şi ele parohiile şi
creştinii lor prin multe alte ţări „civilizate“ - unde s-a ajuns la o aşa mare nebunie încât se fac legal
căsătorii de homosexuali, avorturi, etc. De asemenea în toaletele publice, vestiarele, băile şi
toaletele şcolilor este permisă intrarea de-a valma a tuturor oamenilor şi copiilor indiferent de sex.
De asemenea copiii mici sunt abuzaţi în şcoli cu educaţie pornografică, etc. Cred că toţi creştinii
ştiu bine că cine va sminti pe unul dintre aceştia mici va avea o osândă pe care nici Dumnezeu n-a
rostit-o direct ci a spus că mai bine îi era lui să se sinucidă decât să facă aşa ceva. (Sf . evanghelie
de la Luca, cap. XVII, 1-2) Şi oricum toate ţările aşa zis democratice, chiar şi România, au legislaţii
speciale antidiscriminare şi conform acestora nimeni nu mai poate învăţa şi declara public că nu ştiu
ce sectă, religie, orientare sexuală, etc. este greşită, rea, dăunătoare omenirii. Cum mai poate să-şi
împlinească BISERICA menirea ei în aceste condiţii? Şi ce biserică este aceea care nu luptă
împotriva răului din lume?

203 Vedeţi şi declaraţiile repetate ale mitropolitului Damaschin al Elveţiei din cadrul patriarhiei ecumenice de la Fanar,
Constantinopol, ce a fost o mare personalitate ecumenistă des întâlnită în diversele comisii teologice importante din
perioada contemporană şi care au dat certificate de bună ortodoxie diverşilor eretici şi care declara aşa: că trebuie să
renunţăm la mândria noastră, crezând că deţinem monopolul adevărului.

146
 Ca să nu mai vorbesc despre faptul că acum avem şi legi care normează adevărul istoric şi
nu se poate nici măcar pomeni subiectul pentru discuţie, dar să mai încerci să dezbaţi pe marginea
acestor „adevăruri“, pentru că dacă încerci eşti pedepsit cu închisoarea. Dacă sunt adevărate de ce
mai este nevoie de o lege pentru a se impune aceasta? Un adevăr care nu se impune de la sine şi
trebuie forţat în conştiinţa oamenilor cu închisoarea nu poate fi decât MINCIUNĂ! Chiar aşa de rău
am ajuns încât să ne minţim unul pe altul în faţă şi să credem că nu minţim?
Şi se mai laudă aceste ţări „democratice“ cu libertatea de opinie şi cu libertatea de expresie!
Iar creştinii sunt foarte mândri şi mulţumiţi de această libertate şi democraţie! În special grecii cu
care am vorbit se mândreau atât de mult cu democraţia şi cu faptul că la ei a apărut prima dată încât
erau foarte supăraţi când le demonstram că aceasta este cauza tuturor relelor din societatea de azi.
Acest tip de abordare a temei „serghianismului“ poate fi pusă în practică şi de cei din
biserica oficială dacă nu este de ajuns tema cu C.M.B. ca să se convingă că biserica lor nu este
BISERICA. Dar pentru că de foarte mult timp creştinii din biserica ortodoxă oficială nu mai
propovăduiesc cu cuvântul şi cu fapta credinţa ortodoxă trebuie cu necesitate să-şi rezolve mai întâi
această problemă a credinţei. De altfel toate celelalte greutăţi pe care le au toţi creştinii în zilele
noastre derivă din această deviere de la credinţa ortodoxă sau din neînţelegerea corectă a ei. E ca şi
cum ai vrea să elimini efectele bolii dar să păstrezi cauza ei.
Eu personal chiar cred că s-ar putea acţiona şi într-un mod mai direct pentru a se putea
demonstra starea reală a creştinătăţii deşi este o cale foarte primejdioasă şi plină de riscuri şi mai
ales mare consumatoare de timp şi de resurse. Dar pentru că există o şansă infimă ca să reuşească să
împrăştie ceaţa din minţile multor creştini ar merita încercată.
Adică să se înţeleagă între ei, cei care vor să demonstreze lor şi lumii că biserica lor este cea
adevărată, atât cei din biserica oficială cât şi cei din bisericile adevăraţilor creştini şi să se unească
între ei într-o acţiune comună. După aceea creştinii împreună să dea efectiv în judecată, la tribunal
într-un proces unic, cele două biserici pentru delictul de discriminare faţă de, să zicem, sodomiţi că
este mai clară aici situaţia, aducând ca dovadă Sfintele Scripturi, canoanele bisericii, etc. 204
Evident că nu prea sunt mari şanse de reuşită şi că nu putem spera ca sinoadele bisericilor
din România şi judecătorii Fiarei din această ţară vor voi să antagonizeze lucrurile şi să dea nişte
hotărâri clare care să arate adevărata natură a acestor organizaţii. Rezultatul predictibil este că vor
da nişte hotărâri în limbaj şerpesc din care toată lumea va trage concluzia care i se va părea
favorabilă fiecăruia rămânând ca în practica de zi cu zi să se aplice doar versiunea care convine
doar Fiarei. Dar mai este o şansă ca lucrurile să fie lămurite şi anume apelarea în continuare la
C.E.D.O. (curtea europeană a drepturilor omului) care nu este sub influenţa oculţilor locali din
România. Poate că datorită inerţiei lanţurilor lor de decizie - fiindcă lacheii Fiarei sunt şi ei, până la
urmă, doar oameni - C.E.D.O. va greşi şi va da o hotărâre tranşantă. Este o şansă, foarte mică este
adevărat, dar care trebuie luată în consideraţie. Este ca şi cum s-ar fi apelat la autoritatea
împăratului pentru stabilirea adevărului numai că acum va fi totul în oglindă, negativ. Adică
împăratul egal C.E.D.O. şi hotărârea mincinoasă a acesteia egal adevăr. Şi atunci vor vedea şi cei
care spun acum că ei sunt BISERICA dacă au dreptate. Evident că sunt 99,99% şanse ca
operaţiunile respective să nu producă nici un fel de rezultat sau chiar un rezultat contrar intenţiei
iniţiale. Pentru că oamenii Fiarei sunt prea pricepuţi în tehnica asta de a produce discursuri cu două,
trei, sau mai multe înţelesuri, cu hotărâri în „coadă de peşte“ pe care să le aplice în viaţă curentă
doar cum le convine lor. Şi oricum este inutil. O pierdere de timp, de resurse materiale şi chiar
periculoasă pentru că, aşa cum am spus, se pot obţine hotărâri judecătoreşti care pot, în cel mai bun
caz, să-i pună într-o lumină rea pe cei care intentează aceste procese şi să-i decredibilizeze în ochii
celorlalţi creştini mai puţini învăţaţi şi al celorlalţi oameni. Oricum se vede foarte clar, pentru cine
are ochi de văzut, spre ce se îndreaptă lucrurile, numai noi nu vrem să acceptăm adevărul. Ne facem
că nu vedem! Dar ar fi fost o posibilitate foarte, foarte bună dacă s-ar fi izbutit obţinerea unei

204 L-am auzit pe preşedintele S.U.A., Barack Obama, într-un discurs citând pasajul din vechiul testament, unde se
spune despre sodomiţi că trebuie omorâţi, folosind acesta ca argument antitetic la legea căsătoriilor persoanelor de
acelaşi sex. Adică: „ce, să facem ca în V.T. şi să-i omorâm pe aceştia?“ De parcă nu ar fi existat şi a treia cale în afara
acceptării „căsătoriei“ sau uciderii lor!

147
decizii tranşante a C.E.D.O. împotriva bisericilor ortodoxe pentru că aceasta ar fi dat posibilitatea
apelării aceleiaşi instituţii în sens invers. Adică, acum după această decizie, creştinii ortodocşi ar fi
dat în judecată statul-dumnezeu pentru că ei nu pot fi creştini fără propovăduirea şi afirmarea
publică a credinţei lor şi deci drepturile omului nu li se aplică şi lor. Adică nu au dreptul să fie şi ei
oameni ca şi ceilalţi. Sunt curios cum ar fi rezolvat C.E.D.O. această dilemă juridică căci răspunsul
nu ar fi putut fi decât, în mod logic conform legislaţiei în vigoare, interzicerea credinţei creştine
ortodoxe ca fiind „antiumană, antisocială, antisemită, cu discursuri pline de ură, discriminatorie,
etc“. Pentru că legile pentru eliminarea creştinismului există şi acum dar nu se aplică încă în
totalitate. Ele sunt acolo doar pentru cazul când ar apărea cineva care ar putea polariza masele.
Adică un sfânt adevărat în care caz legile s-ar aplica selectiv şi nu colectiv. Această ultimă decizie a
C.E.D.O. ar fi avut nişte avantaje enorme pentru toată lumea pentru că ar fi delimitat foarte net
lucrurile, ar fi revelat adevărata faţă a Fiarei şi a slugilor ei din biserica ortodoxă şi ar fi obligat pe
creştini să ia o decizie. De această dată cu efecte totale asupra lor şi asupra societăţii unde trăiesc.
Mai ales acum când nu este încă în funcţie maşinăria finală de control a gândurilor, creştinii ar fi
avut timp mai mult şi ar fi fost, oarecum, siliţi să se unească şi să se desăvârşească mai repede. De
asemenea existenţa unui număr foarte mare de creştini care nu s-ar supune Fiarei ar obliga
autorităţile să-i închidă pe aceştia prin închisori şi lagăre unde ar fi fost posibil să se nască şi
martiri, iar din martiraj se nasc surprize pentru Fiară. Pentru că nu există ceva pe lumea aceasta pe
care Fiara şi conducătorul ei adevărat, diavolul, să-l urască mai mult şi să-l dorească mai puţin decât
martirajul şi martirii. Fiindcă aceştia au o aşa mare influenţă asupra lumii încât şi o veche cântare
bisericească spune: „Ca şi cu o porfiră, ca şi cu un vison este îmbrăcată biserica cu sângele
martirilor“. 205 Fiindcă mărturia acestora poate răsturna istoria lumii. Ce interes ar avea demonii care
conduc Fiara să facă cât mai mulţi sfinţi martiri când interesul lor este ca să nu se mai mântuiască
oamenii? Pentru că, dacă sunt prea mulţi creştinii care nu se mai închină-supun Fiarei, slujitorii ei
nu pot nici să apeleze la metodele clasice. Adică să-i închidă prin spitale psihiatrice şi să-i declare
nebuni şi iresponsabili pe creştinii care luptă cu Fiara ca să nu devină martiri şi astfel să poată să-i
abată în ascuns de ochii lumii de la drumul mântuirii şi desăvârşirii prin torturi şi droguri
psihiatrice. Sau să-i defăimeze prin mijloacele obişnuite şi apoi să-i „sinucidă“ ca să poată spune
după aceea că au fost nebuni sau să le însceneze câte un accident aşa cum au făcut şi cu alte
personalităţi care au luptat împotriva lor. Dar nefăcând nimic creştinii nu fac altceva decât să ofere
timp Fiarei pentru a-şi duce la îndeplinire planurile ei într-un mod foarte eficient. Ceea ce este
lucrul cel mai bun pentru Fiară în acest stadiu al istoriei. De ce ar risca acum Fiara o confruntare
deschisă când nu are încă sistemul de control al minţii în funcţiune? Oricum creştinii care se supun-
închină Fiarei sau-şi care aparţin de o biserică apostată sau serghianistă nu se mântuiesc. Acum, nu
în viitor. Ce i-ar trebui mai mult Fiarei pentru această perioadă istorică?
Acestea fiind spuse să mergem mai departe.
În viitorul nu prea îndepărtat creştinii vor avea o încercare mare privind credinţa lor şi
pentru că există pericolul ca unii mai puţin virtuoşi sau neînvăţaţi să se clatine în credinţă, să se
îndoiască sau chiar mai rău să renunţe la credinţa ortodoxă, voi spune câteva cuvinte şi despre
aceasta.
Deci nu peste mult timp omenirea va fi confruntată într-un fel sau altul cu problema
„extratereştrilor“. Pentru că voind să facă toată populaţia planetei să treacă la religia ei Fiara trebuie
să apeleze la nişte argumente şi înşelăciuni care să facă cât mai puţin posibilă existenţa altor religii.
Ca să puteţi să înţelegeţi necesitatea apariţiei unor vizitatori de pe alte planete voi încerca să
demonstrez mai întâi, conform credinţei noastre, imposibilitatea existenţei unor „civilizaţii
extraterestre“. Astfel, trebuie să vă aduc aminte dacă aţi uitat, sau dacă nu aţi ştiut să aflaţi acum,
scopul pentru care Dumnezeu a făcut întreaga creaţie cu îngeri, cu oameni, planete, etc. Am să
apelez iarăşi la dascălul nostru foarte învăţat sf. Maxim Mărturisitorul care în cartea sa de
răspunsuri către egumenul Talasie (Filocalia românească vol. III), la întrebarea nr. 60, „Ca al unui
miel neîntinat şi nespurcat, care este Hristos, cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar arătat în
timpurile din urmă pentru noi“. (Epistola I a sf. apostol Petru, cap. I, 19-20) „De cine cunoscut mai

205 De fapt nici nu există în altar masă pentru jertfa cea fără de sânge în care să nu fie moaşte de martir.

148
înainte?“, răspunde printre altele şi aceasta:
„Aceasta este taina cea mare şi ascunsă. 206 Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-
au întemeiat toate. Acesta este scopul dumnezeiesc, gândit mai înainte de începutul lucrurilor, pe
care definindu-l spunem că este ţinta finală mai înainte gândită, pentru care sunt toate, iar ea pentru
nici una. Spre această ţintă finală privind, Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta
este cu adevărat sfârşitul Providenţei şi al celor providenţiate, când se vor readuna în Dumnezeu
cele făcute de El. Aceasta este taina care circumscrie toate veacurile şi descoperă sfatul suprainfinit
al lui Dumnezeu, care există de infinite ori infinit înainte de veacuri. Iar vestitor (Înger) al ei s-a
făcut însăşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu, devenit om. Căci Acesta a dezvăluit, dacă e îngăduit
să spunem, însăşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru
care au primit făpturile începutul existenţei. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au
primit toate veacurile şi cele aflătoare în lăuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lui
Hristos. Căci încă dinainte de veacuri a fost cugetată şi rânduită unirea hotarului (definitului -
creatului) şi a nehotărniciei (indefinitului - necreatului), a măsurii şi a lipsei de măsură, a mărginirii
şi a nemărginirii, a Creatorului şi a creaturii, a stabilităţii şi a mişcării.“
Vă rog citiţi tot răspunsul.
Deci toată creaţia a fost făcută de Dumnezeu cu scopul de a se întrupa Fiul Său. Ca urmare
a acestei întrupări oamenii au posibilitatea unirii cu Dumnezeu, a îndumnezeirii lor şi pentru aceea
au şi fost creaţi, adică scopul creării lor. Tot aşa pentru aceasta au fost creaţi şi după chipul lui
Hristos, căci Adam a fost „făcut după chipul celui ce avea să vină“. (Epistola către romani a sf.
apostol Pavel, cap. V, 14) Şi altfel nu se poate. Este imposibil. Pentru că alt scop mai mare ca acesta
nu este şi fără acest scop însăşi creaţia în totalitatea ei este fără sens, inutilă, de neînţeles.
Deci, în concluzie, dacă ar exista extratereştrii aceştia vor trebui să arate la fel şi identic cu
oamenii. De asemenea trebuie să ajungă cumva la cunoştinţa lor şi toate cele despre întruparea şi
răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos căci aceasta priveşte toată creaţia. Dumnezeu este al
tuturor şi nu poate altfel decât să-i iubească pe toţi la fel pentru că El este Iubire. Adică Domnul şi
Mântuitorul nostru, Fiul lui Dumnezeu ar fi trebuit să se nască, să propovăduiască credinţa cea
adevărată, să se răstignească, să învieze şi să dea BISERICA Lui şi aici şi pe planeta extratereştrilor,
adică de două ori cel puţin. Iar dacă acei extratereştrii ar fi cu totul altfel decât noi, având o natură
diferită de cea umană, atunci Domnul nostru Iisus Hristos ar fi trebuit să se facă şi El ca ei şi ar fi
existat doi hristoşi unul pământesc şi unul extraterestru şi nu ar mai fi un singur Fiu al Lui
Dumnezeu şi al omului, din şi în două firi, un Hristos, ci cel puţin doi, unul al omului şi unul al
extraterestrului (Doamne iartă-mă! Ce blasfemie!), dacă nu şi mai mulţi dacă ar exista, aşa cum se susţine
fals de către oamenii de ştiinţă alchimică, foarte multe civilizaţii extraterestre.
Deci, în concluzie, este imposibilă existenţa unor civilizaţii extraterestre dacă credem lui
Dumnezeu, Scripturilor Sfinte, apostolilor şi sfinţilor noştri care au trăit şi împlinit poruncile, au
ajuns la îndumnezeirea şi vederea Domnului nostru Iisus Hristos şi dacă suntem atenţi la legea
înscrisă în tablele inimilor noastre, la natura noastră creată. Adică toţi sfinţii chiar l-au văzut pe
Dumnezeu nu numai în timpul vieţii Sale pământeşti ci şi după învierea Sa, în toate timpurile. Iar
cei care împlinesc poruncile şi se îndumnezeiesc, se desăvârşesc în zilele noastre sau în cele ce vor
mai fi până la sfârşitul lumii îl vor vedea şi ei la fel ca şi cei din vechime. Deci, rezultă în mod logic
că este imposibilă şi existenţa Domnului nostru Iisus Hristos în cazul că se „dovedeşte“ existenţa
reală a mai multor sau chiar a unei singure civilizaţii extraterestre. Iar dacă chiar apar unii dintre
aceşti „extratereştri“ în carne şi oase şi mai şi spun că nici nu au auzit de noţiunea de Dumnezeu şi
de Iisus Hristos atunci nu ştiu câţi ar mai reuşi să rămână credincioşi căci mare va fi înşelarea
aceasta. Diavolii ştiu toate acestea de mult timp şi au pus la cale şi această înşelare pentru a distruge
credinţa cea adevărată. Pentru că ei, şi acum şi în vremurile de demult, au apărut în faţa oamenilor
şi s-au identificat pe ei ca fiind vizitatori de pe altă planetă. De asemenea şi azi toţi cei care
comunică cu ei prin aşa zisa operaţie de „channeling“ 207 , susţin că şi ei comunică cu entităţi de pe
alte planete. De altfel toţi vrăjitorii şi corifeii Fiarei au legături şi chiar comunică direct cu aceşti

206 Sau cum se spune prin cântările bisericeşti: „Aceasta este taina cea mare şi ascunsă şi de îngeri neştiută.“
207 Stabilirea unui canal de comunicaţie - în limba engleză - şi care nu este decât o metodă de îndrăcire.

149
„extratereştri“, faţă către faţă, aceştia fiind mentorii şi sfătuitorii lor. Nici nu este de mirare că Fiara
a pus la lucru oamenii ei de ştiinţă şi au pus în funcţiune de ceva vreme - mai precis din anul 1980,
deşi încercări se fac de la apariţia radioului la începutul sec XX - şi un program numit S.E.T.I. 208 De
asemenea dracii au tot felul de apariţii şi acţiuni despre a căror existenţă sunt informaţii care sunt
lăsate să se „scurgă“ şi să ajungă la urechile publicului larg dinspre diverse sectoare ale
organizaţiilor guvernamentale, în special din aviaţie şi explorarea spaţiului cosmic, dar a căror
existenţă reală este vehement negată la nivel oficial. Când va veni vremea potrivită instituţiile
respective vor recunoaşte vina de a ascunde aceste informaţii de marele public şi vor face în aşa fel
ca să fie meritul poporului pentru „descoperirea“ extratereştrilor. Sunt chiar foarte mulţi cei care au
picat deja în această înşelare şi dau importanţă acestor apariţii şi informaţii, chiar organizaţi în
diferite societăţi de „ufologi“ care vor să organizeze primirea lor. Şi bineînţeles şi nu în cele din
urmă despre aceasta se ocupă şi Vaticanul care prin declaraţiile unor oficiali ai lor admit existenţa
„extratereştrilor“. 209
Deci e sigură şi venirea lor.
Problema care va fi, cum am mai spus, este posibilitatea apariţiei reale a câtorva creaturi din
acestea, nu numai restrângerea la operaţiuni de înşelare care se vor desfăşura cu ajutorul
televiziunii, proiectului „Blue beam“ 210 , apariţiei de nave aeriene foarte avansate - care sunt deja în
dotarea secretă a Fiarei 211 - şi bineînţeles de fenomene demonice. Fiindcă acum, în timp ce vorbim,
în laboratoarele de inginerie genetică ale Fiarei se lucrează frenetic la producerea de tot felul de
„himere“. 212 Despre aceste creaturi şi apariţia lor în aceste vremuri finale vorbeşte şi Sfânta
Scriptură. Cum ar fi şi pasajul de la Isaia, cap. XIII, 21-22. 213 De asemenea este o referinţă despre
acestea şi la Cartea Apocalipsei, cap VI, 8, şi care se poate interpreta în sensul că „fiarele
pământului“ care vor ucide pe oameni în viitor vor fi dintre aceste himere pentru că animalele de
pradă care sunt capabile să ucidă omul la ora actuală sunt pe cale de dispariţie - cel mult în câţiva
ani - şi deci nu mai au cum să ucidă un număr atât de mare de oameni. Deci se poate specula că
aceste animale care vor ucide oamenii în viitor sunt un produs modificat genetic pe care Fiara îl va
folosi pentru a ucide oamenii. Pentru că fiarele naturale nu prea atacă omul decât în cazuri extreme.
Un fel de metodă de control al spaţiilor nepopulate. Sau se mai poate specula că sf. Ioan Teologul a
dat această denumire roboţilor. Aceştia există deja şi vor fi mult dezvoltaţi în viitor. Unii dintre ei se
aseamănă cu nişte fiare cu patru picioare 214 , dar aceasta este numai o presupunere, însă, cu şanse

208 Program de cercetare pentru găsirea de inteligenţe extraterestre, în limba engleză: search for extraterestrial
intelligences.
209 Vedeţi studiul din cartea autorului creştin protestant Thomas Horn, „Exo-Vaticana: Petrus Romanus, Project
L.U.C.I.F.E.R. And the Vatican's Astonishing Plan for the Arrival of an Alien Savior“ (Exo-vaticana: Petrus Romanus,
proiectul L.U.C.I.F.E.R. şi uimitorul plan al Vaticanului pentru sosirea unui mântuitor extraterestru)
210 Sistem de sateliţi şi staţii terestre care face posibilă proiectarea de holograme în spaţiu cu aspect absolut real din
punct de vedere optic la scară globală. Pe internet se găsesc în ultima vreme numeroase videoclipuri cu apariţii de tot
felul pe cer şi care sunt toate testări ale sistemului.
211 Acestea există de multă vreme. Germania nazistă chiar a avut în dotare la sfârşitul celui de-al doilea război mondial
câteva proptotipuri funcţionale de „farfurii“ zburătoare care au trecut bineînţeles în proprietatea Fiarei după „victorie“.
212 Animale cu genomul amestecat cu gene umane, oameni „îmbunătăţiţi“, etc.
213 Vedeţi numai textele originale în greacă ale Septuagintei şi nu traducerile româneşti. În Septuaginta se vorbeşte de
fiarele pământului, satiri, sirene, onokentauri - probabil centauri, inorogi - aşa cum a fost şi pe vremea lui Noe. Deşi la
cap. Geneza din Vechiul Testament nu găsim decât menţionarea prezenţei „uriaşilor“ şi nici o referire despre celelalte
fiinţe, este logic că giganţii nu puteau să se nască din femei normale dacă nu s-ar fi apelat la inginerie genetică - adică
nu ar fi încăput în ele fizic; deci dovedesc existenţa acestei ştiinţe şi înainte de potop. Oamenii cu statură uriaşă de după
potop nu sunt acelaşi lucru cu cei dinainte, pentru că prin comparaţie cu dimensiunile lor vom consta că aceştia, de după
potop, adică Goliat oponentul lui David, Og regele Basanului, etc. aveau dimensiuni care se încadrează în limitele
naturale de acum şi există chiar şi în zilele noastre indivizi cu această înălţime. Deci este logic că existenţa ştiinţei
genetice a dus şi la apariţia acelor creaturi menţionate mai sus. Apoi mai vorbesc şi legendele păgâne despre existenţa
acestor „himere“, titani - adică uriaşi - sirene, satiri, centauri, etc. Aceste legende sunt relicve ale istoriei orale cu
distorsiuni inerente modului de transmitere dar care au la bază existenţa reală a acestor creaturi. Vedeţi şi cartea de la
prorocul Daniel, din Septuaginta, cea denumită „Bel şi balaurul“ unde aşa zisul balaur nu era altceva decât un dinozaur
în accepţiunea termenului consacrat în zilele noastre, demonstrată de altfel şi de frescele din ruinele vechiului Babilon,
actualul Irak.
214 D.A.R.P.A. are deja construiţi roboţi care se alimentează cu energie prin „mâncarea“ cadavrelor pe care le

150
mari de realizare. Ambele variante sunt viabile. Ceea ce este clar este versetul care spune că la a
doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos va fi ca în vremea lui Noe (Sfânta evanghelie după
Luca, cap. XVII, 26 - 27) adică în afară de depravarea şi depărtarea oamenilor de la credinţă putem
deduce că vor mai exista şi „giganţii“ şi alte creaturi modificate genetic aşa cum existau şi pe
vremea lui Noe.
În concluzie fiţi tari, nu vă tulburaţi şi nu vă clătinaţi în credinţă! Nu blasfemiaţi şi voi
susţinând existenţa extratereştrilor. Acestea toate vor trebui să vină! Şi nu e prea departe timpul
acela. Vedeţi şi avertismentele oficioase din zilele noastre care vin din Rusia prin care suntem
avertizaţi de atacul iminent al „extratereştrilor“ dintr-o altă „dimensiune“!
În continuare am să vorbesc foarte puţin despre ştiinţă şi am să încurajez creştinii să nu mai
trateze cu o teamă respectuoasă, superstiţioasă, aproape mistică, ştiinţa contemporană şi pe cei care
se auto-numesc oameni de ştiinţă. Creştinii trebuie să ştie că ştiinţa este de trei feluri. Prima este
ştiinţa adevărată, cea pomenită în Sfintele Scripturi:
„Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe
Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.“ (Sfânta evanghelie după Ioan, cap. XVII, 3)
Este ştiinţa care ne duce la cunoaşterea ADEVĂRULUI fără putinţă de înşelare şi minciună.
A doua ştiinţă este ştiinţa naturală pe care a dat-o Dumnezeu omului încă de la crearea sa,
pentru că Adam a fost învăţat de Însuşi Dumnezeu. Deoarece citim la Vechiul Testament cum Adam
a pus nume tuturor fiinţelor vii. (Geneza, cap. II, 19 - 20) Deci nu s-ar fi putut întâmpla aceasta dacă
nu ar fi fost creat de Dumnezeu gata învăţat. Chiar putem să spunem că era foarte învăţat ţinând
cont de mulţimea animalelor care existau pe vremea aceea comparativ cu timpurile noastre când
foarte multe specii au dispărut deja şi continuă să dispară într-un ritm năucitor. De asemenea
Dumnezeu l-a învăţat pe Adam şi tot ce trebuia să ştie: cu ce se poate hrăni, cum să se ferească de
vicisititudinile naturii, ce leacuri sunt bune pentru bolile de care vor suferi el şi urmaşii lui în caz că
greşesc şi fac păcate, etc. Sau cum se mai spune printr-o metaforă despre aceste cunoştinţe la Sfânta
Scriptură, „hainele de piele“. (Facerea, cap. III, 21) E drept aceasta mai are şi o semnificaţie
spirituală dar nu este importantă în acest context. Căci toate cele enumerate mai sus nu le-ar fi putut
experimenta Adam ca să fie rezultatul vreunei ştiinţe din acestea omeneşti. Închipuiţi-vă cum ar fi
fost să experimenteze Adam dacă este bună de mâncat cucuta sau vreo ciupercă otrăvitoare? S-ar fi
terminat repede cu neamul omenesc. Această ştiinţă naturală a fost transmisă de Adam şi urmaşilor
săi dar s-a mai pierdut pe drumul istoriei fie din cauza părinţilor care nu s-au silit să le-o transmită
copiilor fie din lenea copiilor care nu s-au obosit să o înveţe, fie din alte motive. Această ştiinţă a
fost cu vremea coruptă şi de demoni şi a ajuns să fie ce este astăzi, al treilea fel de ştiinţă.
Acest al treilea fel de ştiinţă este cel inspirat de demoni şi de oamenii care s-au supus lor. Ea
a luat un avânt mai mare începând cu evul mediu, după căderea în erezie a părţii apusene a Europei.
Acest fel de ştiinţă se mai numeşte, mult mai corect, alchimie şi este caracterizată prin scopurile
următoare, dintre care am să enumăr pe cele importante:
Căutarea materiei primordiale din care adepţii acesteia cred că pot fi create toate obiectele
din lumea fizică. 215
Căutarea elixirului vieţii (acesta este chiar scopul final al tuturor cercetărilor moderne, obţinerea vieţii
pământeşti eterne).
Crearea unei fiinţe noi (homunculus - echivalentul transhumanismului de azi), a unei conştiinţe noi.
Că toate acestea sunt adevărate şi azi o demonstrează atâtea experimente şi orientări ale
cercetării din zilele noastre, atâtea realităţi practice. O spune în mod direct chiar şi un mare om de
ştiinţă al Fiarei, Ray Kurzweil, care a ajuns celebru mai ales prin cercetările sale în domeniul
„inteligenţei artificiale“. Astfel el spune:
„The purpose of life and evolution is to "Become like God" - adică, „Scopul vieţii şi al

transformă în biogaz.
215 Vedeţi în ziua de azi goana după „particula lui Dumnezeu“ şi recrearea condiţiilor „bing-bang-ului“, C.E.R.N.-ul,
etc. Mă umplu de mirare cum pot oameni cu atâta şcoală şi practică a folosirii creierului să pice într-o asemenea
capcană încât să creadă că există aşa ceva. Asta li se întâmplă numai din cauză că nu cred în Dumnezeu şi din cauza
aceasta li s-a întunecat mintea de tot.

151
evoluţiei este să ajungi ca Dumnezeu“. Ceea ce pentru oricare dintre creştinii ortodocşi bine
catehizaţi este evident că este religia propovăduită de şarpe în rai.
Ştiinţa alchimică se mai caracterizează şi prin faptul că tuturor fenomenelor observate li se
dă o cauză mincinoasă şi că descoperirile respective sunt folosite pentru împlinirea scopurilor de
mai sus. De asemenea această ştiinţă are la bază o religie ocultă, un mod de cunoaştere ocult care
presupune în cele mai multe cazuri o relaţie cu demonii. Vedeţi cazul oamenilor de ştiinţă care au
colaborat la crearea primei bombe atomice. Aceştia luau parte la tot felul de ritualuri oculte, magice.
Jack Parsons, care a fost cel mai mare om de ştiinţă în domeniul rachetelor, era profund implicat în
ritualurile cabalistice. De fapt nu greşim deloc dacă spunem că ştiinţa alchimică este religia
religiilor, sinteza tuturor religiilor de pe acest pământ în afară de una - credinţa creştină ortodoxă –
şi care religii au ca dogmă principală şi scop „împărtăşirea“ continuă din „fructul oprit“ pentru
„îndumnezeirea“ omului pe această cale. Ea are şi o preoţime îmbrăcată într-o uniformă distinctă,
de culoare albă de această dată, 216 care păzeşte nişte dogme din care se şi inspiră iar cei care
îndrăznesc să calce aceste dogme sau să le pună la îndoială sunt trataţi ca şi ereticii de pe vremea
Inchiziţiei. Adică sunt „torturaţi“ - concediaţi, ostracizaţi de mass-media Fiarei, etc. - şi dacă au
îndrăznit, de exemplu, să lupte împotriva vaccinurilor sau au găsit vreun leac revoluţionar împotriva
cancerului sau alte lucruri care atentează la hegemonia Fiarei şi monopolul de putere şi cunoaştere
al ei, sunt chiar „arşi pe rug“ - adică ucişi. 217 Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu şi să ne rugăm
pentru aceşti adevăraţi martiri ai omenirii care nu şi-au trădat fraţii lor, adică pentru oamenii de
ştiinţă care luptă împotriva Fiarei.
Această „ştiinţă“ a fost deja acaparată în întregime de Fiară fiind dirijată şi finanţată în
totalitate de ea prin diverse mecanisme create tot de ea. Oamenii care slujesc pe altarul acestei
„ştiinţe“ sunt separaţi pe mai multe nivele. Numai cei de la vârf ştiu care este planul cu ea şi sunt şi
adevărat „religioşi“, adică demonizaţi conştienţi, iar ceilalţi de pe nivelele inferioare sunt numai
indivizi corupţi, fără scrupule, de cea mai scăzută valoare morală, care fac tot ce li se spune ca să
trăiască „bine“ sau-şi pentru slavă deşartă. 218
Ar fi multe de spus şi de demonstrat pe această temă, a alchimiei, adică a ştiinţei de astăzi,
dar depăşeşte cadrul acestei scrieri şi oricum cei iubitori de adevăr vor înţelege şi numai din aceste
puţine cuvinte ce trebuie. Iar pentru cei care cad muţi de admiraţie şi se tem cu o teamă
superstiţioasă să contrazică pe cineva când aud că un lucru „este ştiinţific“ şi după aceea pică într-o
stare în care acceptă imediat acel lucru ca pe ceva sfânt şi nu se îndoiesc de loc, nu comentează şi
nu se îmbolnăvesc imediat de scepticismul cel mai crunt şi imediat caută, cercetează cât mai mult
despre lucrul respectiv - adică să descopere dacă este măcar jumătate adevărat sau dacă este bun aşa
cum zic aceia - pentru aceştia nu am decât o mare milă şi mă rog la Dumnezeu să-i scoată din starea
aceasta atât de dăunătoare lor dar şi întregii societăţi umane. Şi am văzut atâţia clerici şi monahi, ce
aveau un nivel de educaţie cu mult peste alfabetizare, care cădeau în transă imediat când venea un
aşa zis „alchimist“-îndrăcit, dintr-acesta modern, şi le flutura pe la nas diplomele pe care le-a
obţinut el de la Fiară şi acceptau umiliţi şi cu gura căscată tot ce le îndruga acela încât chiar m-am
înfricoşat pentru sufletul lor! Ştiu chiar un caz când o mitropolie din Grecia chiar a apelat la o
universitate - da! la o universitate, adică un templu al acestei religii păgâne unde sunt angajaţi doar
cei care au „mărturisit“ bine această „credinţă“ toată viaţa lor - şi a întrebat dacă cipurile R.F.I.D. au

216 Toţi oamenii de ştiinţă poartă la locul lor de muncă halate albe, în antiteză cu culoarea neagră a veşmintelor
preoţeşti pentru că ei ca entitate sunt antiteza extremă a ierarhiei creştine.
217 Vedeţi de exemplu şi cazul recent al cercetătorilor independenţi care au folosit GcMaf - Gc protein-derived
macrophage activating factor, o proteină naturală care se găseşte şi în laptele matern - pentru vindecarea cancerului şi a
altor boli şi ale căror clinici private au fost hăituite şi hărţuite prin diverse ţări de autorităţile de acolo şi care au fost
ucişi în mare număr. De altfel există nenumărate cazuri de oameni de ştiinţă ucişi sau persecutaţi începând de la
începutul sec. XX, de când medicina oficială şi complexul industrial farmaceutic a luat o mare amploare sub conducerea
şi controlul Fiarei.
218 Studii independente au demonstrat că numai cca. 1,5-2% din studiile şi cercetările medicale oficiale sunt
reproductibile. Adică se pot verifica într-o oarecare măsură. Restul sunt minciuni, unele chiar de proastă calitate. S-a
ajuns până acolo încât acum marile companii farmaceutice deschid licitaţii pentru studii care să demonstreze un anumit
subiect şi plătesc doar celor care reuşesc să mintă cât mai credibil.

152
cifra 666 în ele. Ce credeţi că le-au spus creştinilor pe care-i păstoreau după ce au primit răspunsul?
Da. Da. Aţi ghicit! Aşa le-au spus, adică staţi liniştiţi, nu au „666“ în ele! Adică minciuna pe care le-
au spus-o acei rătăciţi de la universitate. Ca şi cum universităţile şi ce se învaţă acolo ar fi criteriul
adevărului! Şi de parcă acest lucru era important! Să aibă cip-urile numărul 666 în ele. Ce fel de
mitropolie şi ce fel de creştini ortodocşi sunt aceia? Şi ca să mai spun ceva, toate legile şi toate
reformele sociale prezente şi viitoare au şi vor avea la bază această ştiinţă care deja a înlocuit
dogma creştină cu totul şi din care se va naşte şi religia mondială unică. Această ştiinţă va fi reperul
absolut după ce se vor relativiza sau elimina toate reperele morale naturale ale omenirii prin forţă
poliţienească şi militară.
În concluzie creştinii nu au nevoie de această ştiinţă alchimică şi ar trebui să o respingă pe
ea ca întreg. Aceasta nu înseamnă să conteste totuşi anumite observări ştiinţifice obiective ale unor
fenomene, dar cu foarte multă circumspecţie şi analiză. Nu poate strica să cunoaştem măreţia lui
Dumnezeu şi din făpturi! Dar împotriva rezultatelor practice şi aplicaţiilor ştiinţei alchimice în viaţa
de zi cu zi creştinii trebuie să lupte din toate puterile lor. Şi cum ar putea să nu respingă creştinii
această ştiinţă pentru că efectul ei asupra planetei a fost, este şi va fi devastator? Chiar şi cei 24 de
bătrâni din Cartea Apocalipsei se roagă la Dumnezeu să-i prăpădească pe aceşti „alchimişti“ şi pe
cei care-i conduc şi-i urmează în fapte! (Cartea Apocalipsa, Cap XI, 18) Oare creştinii vor şi ei să
cadă sub blestemul acelora? Şi mai mult decât atât, dar nu în ultimul rând, cei care o acceptă şi
recunosc necesitatea acestei ştiinţe, veridicitatea ei, recunosc implicit şi că Dumnezeu a făcut
creaţia imperfectă şi avem nevoie de această ştiinţă ca să trăim. Deci nu cred în Dumnezeu!
Am să mă opresc aici cu toate acestea şi am să trec la ultima avertizare şi la ultimul îndemn
pe care o să-l mai fac. Deci, în continuare, vă voi ruga să faceţi tot posibilul şi să renunţaţi, sau
măcar să folosiţi cât mai puţin posibil telefoanele acestea mobile care de fapt sunt nişte calculatoare
puternice în miniatură. În primul rând acestea sunt foarte nocive pentru sănătatea voastră şi mai ales
pentru sănătatea copiilor voştri. Puteţi să aflaţi suficiente informaţii despre aceste efecte nocive pe
următoarele site-uri de popularizare dedicate acestor probleme şi unde sunt abordate într-o manieră
mai uşor accesibilă omului obişnuit: http://www.smartmetersmurder.com/ şi http://stopthecrime.net/
De asemenea pentru cei care suferă de diverse afecţiuni mai ciudate şi care pot fi provocate de
aceste telefoane recomand site-urile doctorului Dietrich Klinghardt:
http://www.klinghardtacademy.com/ şi http://drklinghardt.com/
Trebuie să ţineţi cont şi că suntem în mijlocul unui adevărat război mediatic împotriva celor
care încearcă să demonstreze altceva decât ceea ce a stabilit ca dogmă alchimia Fiarei despre aceste
mijloace de comunicaţie, pentru că altfel s-ar prăbuşi ca un castel de cărţi de joc tot sistemul ei.
Acest război mediatic este purtat prin mijloacele specifice: studii ştiinţifice trucate, reglementări,
publicaţii „ştiinţifice“, mass-media, intimidarea adversarilor, etc. 219 În afară de aceste efecte nocive
asupra sănătăţii telefoanele portabile mai au şi un potenţial ascuns pe care majoritatea covârşitoare a
oamenilor nici nu îl bănuiesc. În afară de faptul că uşurează mult diferite acţiuni de urmărire a
individului şi face mai uşoară trecerea la metode mai sofisticate de control al oamenilor aceste
telefoane pot fi foarte uşor folosite în acţiuni de manipulare a minţii şi comportamentului oamenilor.
Dacă ar apela numai la emiţătoarele montate pe turnurile cu antene pe care le operează societăţile de
telefonie - toate aceste firme sunt sub controlul Fiarei - aceste acţiuni nu ar fi aşa de eficiente pentru
că influenţa undelor radio scade foarte mult pe măsură ce distanţa creşte faţă de emiţător şi mai este
influenţată şi de alţi factori care toţi conduc la scăderea intensităţii radiaţiei electromagnetice. Dar
telefonul este chiar lângă trupul omului şi poate fi apelat în mod direct prin intermediul circuitelor
specializate existente în telefon, chiar şi în cazul când este oprit dar acumulatorul este montat în
interior. Cele de ultimă generaţie pot face aceasta şi fără acumulator. Prin această acţiune se

219 A apărut de curând o carte de popularizare a problemelor domeniului transmisiunilor radio care dă o imagine de
ansamblu concisă şi eficientă a modului cum instituţiile Fiarei introduc tehnologii periculoase pentru sănătatea omului
şi controlul societăţii. Ea este scrisă de o fostă angajată a W.H.O (organizaţia mondială a „sănătăţii“) dna. Olga Sheen şi
s-a publicat cu titlul „WORLD HEATH ORGANIZATION setting the standard for a wireless world of harm“ şi se
găseşte la adresa: https://olgasheean.com/wp-content/uploads/2017/02/WHO-setting-the-standard-for-a-wireless-world-
of-harm.pdf

153
acţionează direct asupra sistemului nervos al purtătorului telefonului putându-se obţine diferite
modificări de comportament. De aceea este necesar să vă menţineţi cât mai departe de toate aceste
telefoane şi antene.
Aş putea să mai speculez puţin şi să spun că se mai pot organiza şi epidemii cu aceste
mijloace radio. Este suficient să se adauge în vaccinuri anumite celule, bacterii, fragmente de
A.D.N. care să fie activate prin unde radio la o perioadă potrivită şi care pot provoca boli autoimune
care să arate ca un fel de gripă foarte severă pentru medicii de la nivelele inferioare din sistemul de
sănătate comun şi care să provoace moartea pacientului în câteva zile fără posibilitatea de a se apela
la vreun tratament. Această „epidemie“ va reduce drastic populaţia şi va putea fi apoi exploatată
politic prin impunerea unui control total al trupului omului de către guvern sau închiderea în
carantină a oamenilor în adevărate lagăre de concentrare care să facă apoi posibilă concentrarea lor
în noile oraşe ale viitorului. Etc. etc. Posibilităţile Fiarei sunt aproape nelimitate şi în acest caz. 220
Cât despre efectul nociv al undelor radio mai sunt şi alte surse care vă pot afecta în afara
telefoanelor. Deci mai sunt şi aşa zisele contoare inteligente pentru măsurarea în timp real a
consumului de energie electrică, gaz metan, apă, etc., reţelele „wireless“ (fără fir) de calculatoare,
punctele de acces la internet tip „wireless“ (aşa zisele „hot-spot-uri“), cuptoarele cu microunde 221 ,
reţelele şi instalaţiile electrice, becurile „economice“, etc. care toate lucrează şi sunt „poluatoare“ cu
unde electromagnetice. Iar dacă staţi în blocuri de locuinţe puteţi fi afectaţi de acestea fără să le
folosiţi direct pentru că există posibilitatea ca vecinul dumneavoastră să folosească aceste
echipamente. Iar cei care stau în blocuri de locuinţe care au montate pe acoperişuri aceste antene
sunt în pericol şi mai mare de a se îmbolnăvi de boli grave din cauza câmpului electromagnetic mult
mai puternic din apropierea acestora. Deşi oamenii au început să lupte împotriva acestor antene
chiar dacă vor obţine mutarea lor în afara oraşelor efectul va fi acelaşi. Pentru că tendinţa actuală
este de a se înlocui actualii emiţători cu unele de putere mult mai mare care să „scalde“ regiuni
întregi cu „duşuri“ de energie electromagnetică astfel ca să nu scape nimeni şi nici o zonă să nu
rămână nebombardată cu microunde. Singura soluţie de salvare este renunţarea în masă la aceste
telefoane, la furnizorii de internet şi televiziune prin unde radio.
Deci este suficient să cercetaţi doar site-urile descrise mai sus şi veţi putea afla şi măsurile
ce trebuiesc luate pentru a contracara aceste efecte nocive. Ştiu, cere un efort mare consumator de
timp. Dar dacă suntem atenţi la viaţa noastră vom observa că sunt foarte multe acţiunile risipitoare
de timp şi care nu aduc nici un folos pentru noi, ca să nu spun mai mult.
Acestea toate fiind lămurite am să trec la final şi am să încerc acum să adresez câteva
îndemnuri şi sfaturi pentru cei care nu cred în Dumnezeu.
Am observat că nimeni dintre creştini, în ziua de azi, nu se mai adresează acestora, ca şi cum
aceştia nu ar exista, deşi ei sunt cei mai mulţi chiar şi dintre cei care, în mod paradoxal, declară că
sunt credincioşi. Aceştia sunt oamenii a căror vedere îmi provoacă o stare de profundă angoasă şi
mi se strânge inima de durere şi milă gândindu-mă ce riscă ei acum şi care va fi sfârşitul lor.
Deci, dragi prieteni şi fraţi întru Adam şi Eva.
Dacă veţi avea timp şi veţi lăsa pentru puţin timp activităţile plăcute cu care vă place aşa de
mult să vă pierdeţi timpul şi veţi citi rândurile acestea vreau să vă aduc la cunoştinţă că creştinii
adevăraţi vă iubesc şi pe voi la fel de mult ca şi pe cei de o credinţă cu ei şi vă vor tot binele căci
numai ei ştiu care este binele adevărat. De asemenea aş vrea să vă sfătuiesc să fiţi atenţi la ce fac
creştinii adevăraţi şi să-i sprijiniţi în toate iniţiativele lor, atât cât vă este cu putinţă, chiar dacă vi se

220 Cu umilinţă vă rog să nu mă învinuiţi că am o minte diabolică. Vă rog să mă credeţi că nu mă ducea capul la aşa
ceva. Toate aceste informaţii le-am dobândit ascultând tot felul de dezertori din lumea Fiarei şi din cercetarea lucrărilor
ştiinţifice „scurse“ pe ici pe colo din interiorul cercurilor ştiinţifice. Adică aceste posibilităţi sunt reale şi perfect
operaţionale. Pentru cei care spun că ceva aşa de malefic nu este posibil îi rog să cerceteze, de exemplu, totul despre
campania de vaccinare antipoliomielitică din India zilelor noastre şi să-mi dea şi mie de ştire câţi copii au paralizat total
şi câţi au murit în urma acestei campanii. Fiţi atenţi vă rog! Copii nu adulţi. Şi dacă de copii nu le e milă, de creştini vor
avea? Se pare că Bill Gates, care este directorul executiv pe linie de eugenie în lume al Fiarei, era să fie judecat în India
pentru rolul jucat în această campanie. Dar totul a fost muşamalizat până la urmă.
221 Atât ca sursă de poluare electromagnetică cât mai ales din cauza efectului carcinogen al mâncărurilor pregătite în
acest mod.

154
par greşite acum, pentru că ei se roagă pentru voi ca să fiţi sănătoşi şi să aveţi viaţă îndelungată şi
toate acţiunile lor sunt şi în avantajul vostru. Chiar dacă faceţi păcate mari, nu încercaţi să cereţi să
se facă legi prin care să se impună aceste păcate în conştiinţa publică ca fiind normale, înnăscute şi
bune de desfăşurat în public, fiindcă acestea vor duce la coruperea totală a generaţiilor de mâine şi
implicit la distrugerea planetei. Ştiu că în taină sunteţi măcinaţi de îndoială, dacă faceţi bine sau rău,
căci nu puteţi să acoperiţi de tot glasul conştiinţei şi de aceea căutaţi tot timpul aprobarea societăţii
şi lauda ei pentru păcatele voastre. În secret voi vă hrăniţi şi vă îngrăşaţi sufletele şi cu otrava
invidiei altora. Pur şi simplu nu puteţi trăi dacă nu sunteţi admiraţi şi invidiaţi de ceilalţi oameni!
Deci mulţumiţi-vă, vă rog, doar cu slava deşartă, cu mândria ce o puteţi simţi prin opulenţa şi luxul
cu care vă place să vă afişaţi ostentativ în public şi cu plăcerile pe care le puteţi obţine înlăuntrul
caselor voastre imense şi luxoase, departe de privirile lumii. Fiindcă dacă veţi promova ca să se
normeze prin lege păcatul ca firesc în societate pentru confortul conştiinţei voastre într-o zi vor
dispare toţi creştinii şi va fi un haos şi o anarhie care nu va mai permite traiul vostru luxos şi
îndestulat.
Numai creştinii adevăraţi nu vor încerca să vă ia ceva din ceea ce preţuiţi. Fiţi pragmatici aşa
cum aţi fost toată viaţa când aţi ales profitul şi puterea în dauna oricărei alte idei. Gândiţi-vă, dacă
creştinii adevăraţi ar fi cei mai mulţi în societate v-ar rămâne vouă cea mai mare parte a bogăţiilor
pământului ca să vă desfătaţi cu ele, căci creştinii se mulţumesc cu foarte puţin. De asemenea dacă
veţi avea lucrători şi slujitori creştini aceştia vă vor sluji cu credinţă fără minciună şi înşelare aşa
cum îl slujesc şi pe Domnul lor Iisus Hristos şi voi ştiţi cât pătimiţi din cauza slujitorilor fără de
dumnezeu pe care îi aveţi acum şi cât timp trebuie să pierdeţi urmărindu-i zi şi noapte. Căci aceştia
vă mint tot timpul, vă fură, vă cer salarii din ce în ce mai mari, fac greve şi cum întoarceţi capul se
aşează la bârfe, ţigări şi bere şi nu mai muncesc cu osârdie pentru voi. Tot la fel, într-o ţară creştină
nu ar mai trebui să cheltuiţi atât de mulţi bani, timp şi griji cu paza averilor pe care le-aţi strâns,
negăsind pe nimeni de încredere în paza căruia să lăsaţi siguranţa bogăţiilor voastre. Într-o ţară
creştină vă puteţi lăsa şi aurul în drum şi nici un creştin nu se va atinge de el. Iar când, din cauza
multelor păcate, vă veţi îmbolnăvi înainte de vreme - căci nu aveţi nici o şansă să scăpaţi de aceasta
oricât v-aţi strădui fiindcă păcat fără urmarea lui, boala şi moartea prematură, nu a fost, nu este şi nu
va fi niciodată - veţi putea să găsiţi un creştin, doctor adevărat, care vă va alina durerile cu dragoste
şi cu medicină adevărată şi nu va căuta să facă o avere pe seama nenorocirii voastre.
Iar despre politică am să vă spun acelaşi lucru. Lăsaţi aceasta pe seama creştinilor adevăraţi
şi veţi avea o viaţă mai uşoară şi mai bogată decât acum. Pentru că dacă veţi sprijini înfiinţarea unei
monarhii creştine, nu parlamentară, nu constituţională, veţi scăpa şi de povara pierderii timpului
prin participarea la treburile politice de zi cu zi, mai bine zis la lupta acerbă pentru „ciolan“ şi la
diverse „machiavelicuri“, aşa cum o faceţi acum obligaţi de teamă ca să vă puteţi apăra existenţa,
averea şi să puteţi să sporiţi în continuare în bogăţie. Acum dacă nu sunteţi la putere şi nu vă
supuneţi Fiarei voi nu aveţi alternativă. Veţi ajunge la închisoare sau, Doamne fereşte, chiar morţi!
Sub conducerea unui rege creştin vă veţi păstra averea fără să mai staţi cu frică, zi şi noapte,
că o să vă pierdeţi aşa zişii bani 222 pe care îi aveţi prin bănci sau investiţi în acţiuni, obligaţiuni,
asigurări, etc. care azi sunt şi mâine dispar ca şi cum nu ar fi după cum doreşte Fiara. Pentru că
numai monarhia creştină vă poate pune la dispoziţie bani adevăraţi care nu-şi pierd valoarea cu
trecerea timpului. Cel mai bine ar fi ca încă de acum să vindeţi tot ce aveţi investit astfel şi cu toţi
banii să cumpăraţi aur şi argint cu care veţi putea să reporniţi economia ţării după ce Fiara va duce
la dezastru tot sistemul financiar mondial. Şi astfel veţi rămâne şi la putere.
Vă rog nu vă mai aliaţi cu Fiara ca să vă menţineţi poziţia în societate fiindcă pentru aceasta
nu sunteţi decât un „tovarăş de drum“ şi un „idiot folositor“. Atâta timp cât sunteţi aliaţi cu ea şi nu
vă aliaţi cu creştinii ca să fiţi protejaţi nu veţi putea dormi liniştiţi niciodată fiindcă Fiara ştie că voi
aţi deprins „tehnologia puterii“ şi puteţi oricând să folosiţi puterea împotriva ei. De aceea Fiara tot
timpul vă urmăreşte fiecare pas şi plănuieşte în ascuns ca să vă închidă în închisori sau să vă ucidă,
ca nu cumva să creşteţi prea mult în bogăţie şi în putere şi să-i faceţi după aceea probleme, chiar

222 Care nici nu există de altfel; ei nu sunt decât nişte cifre pe un computer care aparţine Fiarei, o credinţă, o religie şi
voi ştiţi foarte bine asta!

155
dacă îi sunteţi loiali şi acum pare că-i sunteţi folositori. Pentru că nimeni nu este de neînlocuit
pentru ea. Fiara a produs prin învăţământ şi educaţie atâţia oameni lipsiţi de orice simţ moral,
josnici, criminali şi care ar face orice ca să vă ia locul încât nu va duce lipsă niciodată de slugi ca să
fiţi voi de neînlocuit. Luaţi seama şi învăţaţi din exemplele predecesorilor voştri cum ar fi, de
exemplu, Robespierre, Danton, Marat, Napoleon, Troţki, Buharin, Beria, Stalin, John F. Kenedy,
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, Sadam Hussein, Moamer El Gadafi, etc. Am dat
numai câteva nume mai cunoscute, ceilalţi fiind foarte, foarte mulţi şi la toate nivelurile. Şi toţi au
fost aduşi la putere de Fiară şi în ciuda faptului că au fost loiali şi foarte folositori acesteia au fost
până la urmă ucişi de ea. Chiar dacă nu credeţi Sfintelor Scripturi, vedeţi că în capitolul XIII din
Cartea Apocalipsei sf. Ioan Teologul vă avertizează şi pe voi, fiindcă şi voi veţi fi victimele Fiarei.
Dacă nu credeţi nici măcar acelor cuvinte, gândiţi-vă cum este posibil ca un om care a trăit acum
2000 de ani a putut să spună ceva care să se împlinească în zilele noastre ad litteram? Primiţi măcar
acest avertisment. Nu credeţi vă rog promisiunilor Fiarei precum că voi nu veţi suferi ce va suferi
restul populaţiei dacă faceţi ce vă porunceşte ea. Că pe voi vă va proteja şi apăra de consecinţele
planurilor ei. Pentru că în momentul în care toţi oamenii vor fi conectaţi la computerul de control al
minţii nu va mai fi nevoie de voi ca să-i controlaţi pe oamenii de rând şi veţi fi eliminaţi 223 . De
altfel nu va mai fi nevoie nici de politicieni, nici de militari, nici de servicii de informaţii, nici de
jandarmi şi nici măcar de poliţişti. Şi toţi care acum lucrează în cadrul acestor grupuri vor fi primii
care vor fi eliminaţi ca să nu se unească întrei ei şi să lupte împotriva Fiarei.
De altfel voi ştiţi foarte bine ce pregăteşte Fiara omenirii şi chiar şi vouă. Nu cunoaşteţi voi
ce vrea să spună „Agenda 2030“ a O.N.U.? Pentru că acum slujitorii Fiarei vorbesc pe faţă de ea şi
nu se mai tem de nimic. De exemplu iată ce spune membra parlamentului danez Ida Auken care este
şi membră a „Clubului Bilderberg“:
„Welcome to 2030. I own nothing, have no privacy, and life has never ben better.“ 224
Adică pe româneşte: „Bine aţi venit în 2030. Nu am nimic, nu am nicio intimitate şi viaţa nu
a fost niciodată aşa de bună.“ Adică mai precis: voi sta într-un apartament de 21 metri pătraţi 225 care
nu este al meu şi care în timp ce sunt plecat la muncă sau la alte activităţi va fi folosit de alte
persoane şi entităţi, nu voi mai avea casă, maşină şi niciun lucru personal, nu voi avea nicio
intimitate, trupul meu va fi proprietatea guvernului care-l va trata cum va vrea el (ştiţi voi despre ce
vorbesc căci şi voi daţi o mână de ajutor acum pentru aplicarea vaccinării obligatorii, generalizarea donării de
transplanturi de organe, modificări genetice, etc. ca să fie oamenii conform „modelului“) şi chiar şi ce visez va fi
supravegheat, dar în schimb voi fi cel mai fericit, cum nu am fost niciodată!
Credeţi că toate acestea se vor întâmpla peste noapte? Că totuşi veţi mai trăi bine până în
2030? Credeţi voi că vă va cruţa Fiara şi după aceea dată şi vă va lăsa în vila voastră luxoasă de pe
domeniul de la munte, în mijlocul naturii? Dar căutaţi şi vedeţi şi documentul „Global biodiversity
assessment“ al O.N.U. şi o să vedeţi că toată lumea va sta în oraşele „inteligente“ ale viitorului, nu
numai noi cei mulţi şi „proşti“. Nu vă mai amăgiţi vă rog! Până atunci, în 2030, nu va fi niciun fel
de linişte, prosperitate, pace şi securitate ca să staţi voi numai în chefuri şi distracţii. Vor fi
schimbări dramatice ale climei, foamete 226 , criză economică, terorism generalizat 227 , epidemii

223 Vedeţi şi aşa zisele „Protocoale ale înţelepţilor Sionului“ ca să vă convigneţi că Fiara a planificat de la început să
scape de cei care i-au ajutat de prin masonerii, societăţi secrete şi alţi tovarăşi de drum atunci când îşi va atinge scopul.
224 Vedeţi conferinţele video pe care le are postate pe internet această vajnică slujitoare a Fiarei şi prin care încearcă să
convingă publicul de fericirea pe care o va aduce Agenda 2030.
225 Atât au hotărât specialiştii Fiarei că este necesar şi „sustenabil“ pentru o familie ca să locuiască.
226 Deja lipsa acută de alimente a ajuns endemică în cca. 37 de ţări şi nu e speranţă de revenire dacă nu se elimină
influenţa Fiarei prin monopolurile ei din comerţ, agricultură, etc.
227 Vedeţi grupul I.S.I.S. finanţat şi dirijat de Fiară prin guvernele S.U.A., Marea Britanie, Israel, Arabia Saudită, etc. şi
care are ca scop principal revenirea Israelului în vechile hotare la care ajunsese în antichitate, aşa zisul Marele Israel,
prin distrugerea naţiunilor respective şi în secundar deplasarea populaţiei din zonă pentru a o exporta în Europa pentru
modificarea raportului dintre creştini şi musulmani. Şi, nu în ultimul rând, infiltrarea şi aşa zişilor terorişti ca astfel să
destabilizeze şi ţările de emigraţie. De parcă nu erau suficienţi numai musulmanii şi religia lor teroristă! Toate sunt
descrise detaliat în „Protocoalele de la Toronto“ descoperite de jurnalistul Serge Monaste şi se împlinesc sub ochii
noştri.

156
teribile fabricate deja în laboratoarele secrete ale Fiarei 228 şi care aşteaptă numai momentul potrivit
ca să fie dezlănţuite asupra lumii şi bineînţeles război generalizat cu episoade nucleare. Acest război
nuclear a fost prorocit de Sfânta Scriptură şi este şi programat de către Fiară. 229
Sau poate că sunteţi victimele iluziilor voastre şi speraţi să reuşiţi să intraţi în lumea celor
care aparţin Fiarei şi veţi sta şi voi împreună cu copiii voştri la ei în „Elisyum“ 230 ? Dar, credeţi-mă,
vă faceţi iluzii zadarnice pentru că nu mai aveţi timp să ajungeţi acolo. Şi oricum Fiara nu mai lasă
pe nimeni acum să se îmbogăţească aşa de mult şi să fie aşa de puternic încât să fie obligată să-l
primească în rândurile ei.
Sau poate credeţi că va mai merge şi în viitor cu corupţia ca până acum? Ei bine am o veste
proastă pentru voi: nu o să mai fie ca pe vremea comuniştilor ca să faceţi parte şi voi din
nomenclatură pentru că toate funcţiile guvernării şi ale distribuirii bunurilor şi serviciilor vor fi
preluate inevitabil de calculatoare dotate cu „inteligenţă artificială“ pe care nu le veţi putea corupe
sau păcăli în vreun fel. Şi dacă prin minune scăpaţi cu viaţă până atunci vă veţi lua adio de la
mesele acelea pantagruelice pe care le organizaţi cu acoliţii voştri unde mâncaţi şi beţi cele mai fine
şi mai exotice delicatese şi băuturi în compania femeilor pierdute. Veţi mânca şi voi ce vor mânca şi
ceilalţi, plebea: preparate industriale pline de otrăvuri şi lipsite de nutrimenţi, care vor conţine în ele
chiar şi elemente „nutritive“ extrase din excremente umane sau din insecte şi alte spurcăciuni 231 şi
apă de la robinet cu otrăvuri din poluare şi tot felul de droguri adăugate intenţionat pentru
menţinerea populaţiei într-o continuă stare de sedare şi obnubilare. Şi dacă de voi nu le va fi milă,
care le-aţi slujit aşa de bine şi le-aţi fost aşa loiali, oare de copiii voştri se vor îngriji mai mult?
Sau poate vă închipuiţi că nu se vor putea întâmpla toate acestea? Că omenirea se va uni sub
stindardul vostru şi veţi limita planurile Fiarei astfel ca voi să puteţi continua viaţa voastră luxoasă
şi să lăsaţi şi moştenire copiilor voştri tot ce-aţi furat până acum. Că sunt poveşti inventate de mine.
Dar studiaţi şi voi mai atent măcar istoria secolului XX şi vedeţi cum a fost în Uniunea Sovietică, în
China, în Cambodgia lui Pol Pot şi a kmerilor roşii, etc. sau cum este şi astăzi în Coreea de Nord, ca
să nu mai vorbesc de genocidurile mai „mici“ din ultimii 200 de ani. Sau poate mai trăieşte vreun
bunic de-al vostru ca să vă povestească cum a fost şi în România în vremea de început a puterii
proletare. Dacă nu cumva au fost chiar ei cei care au adus la putere comuniştii? Veţi vedea că orice
este posibil de făcut cu oamenii care nu cred în Dumnezeu şi se tem de moarte ca animalele
iraţionale. Nu se vor uni niciodată pentru un scop bun. Pentru că a renunţa la plăceri, la lucruri
materiale, a suferi dureri şi a-ţi da viaţa din DRAGOSTE pentru celălalt om de lângă tine este
un gest pe care-l poate face numai un om care crede cu toată convingerea într-o divinitate
adevărată şi o răsplată pe lumea cealaltă. Şi să ştiţi că stăpânii voştri din elita Fiarei pregătesc
chiar acum multe evenimente teribile din care cauză oamenii vor fi foarte înspăimântaţi şi vor
accepta orice numai să scape cu viaţă. 232 Fiindcă prin învăţământ, educaţie, ştiinţă, televiziune, etc.
cei mai mulţi oameni au fost convinşi să nu mai creadă în Dumnezeu. Şi Fiara îi ştie foarte bine pe
ai ei şi câţi sunt de mulţi. Aşa că ştie pe cine se bazează în lupta sa contra creştinismului şi a
omenirii în general. Chiar şi voi sunteţi produsul lor dar nici măcar nu vă daţi seama.

228 Acestea nu vor putea fi diseminate eficient fără vaccinuri şi vectori artificiali cum ar fi insectele modificate genetic,
etc. Căile naturale de transmitere şi răspândire a molimelor nu permit răspândirea acestor epidemii la scara evocată în
Evanghelii. Experimentul a fost deja făcut la începutul sec. XX cu prilejul „Gripei spaniole“.
229 În Cartea Apocalipsei, cap. XVIII, 10, unde se spune despre oraşul New York că va fi distrus de o bombă nucleară.
Iar programarea se poate vedea din celebra scrisoare din anul 1872 a lui Albert Pike către Giuseppe Mazzini, fondatorul
Mafiei italiene, care a fost expusă la British Museum până în anul 1960 când a fost retrasă fiindcă erau prea multe
evenimentele istorice care au avut loc după acea dată şi se potriveau perfect cu cele „prorocite“ în scrisoare. Scrisoarea
se mai găseşte încă pe internet pe diverse site-uri care luptă cu Fiara.
230 Vedeţi filmul de „programare predictivă“ cu acelaşi nume produs de maşina de propagandă a Fiarei care descrie
viitorul apropriat.
231 Altfel nu există nicio explicaţie comercială sau de altă natură pentru faptul că se plătesc studii pentru realizarea
acestora. Vezi, de exemplu, cazul cercetătorilor japonezi care au reuşit să producă „carne“ artificială din dejecţii umane.
232 Aşa zisul terorism mondial nu este altceva decât o operaţiune iniţiată şi finanţată de Fiară prin serviciile secrete ale
tuturor naţiunilor şi care sunt toate sub controlul ei, cu scopul de a se crea o stare de nesiguranţă publică pentru a se
obţine acceptarea de către oameni a renunţării la intimitate şi la drepturile civile în schimbul presupusei securităţi a
vieţii.

157
 Deci în concluzie nu fiţi şi voi ca şi idiotul acela din poveste care îşi tăia singur creanga de
sub picioare. Pentru că prin măsurile care le promovaţi, adică acte biometrice, bani virtuali,
vaccinare obligatorie, agenda homosexuală, etc. luptaţi şi împotriva voastră şi a copiilor voştri nu
numai a creştinilor pe care acum îi urâţi aşa de mult pentru că nu sunt păcătoşi ca voi şi sunteţi
orbiţi de pizmă. Căutaţi mai bine pe creştinii adevăraţi şi sprijiniţi-i din toate puterile! Este mai mult
în interesul vostru şi al copiilor voştri decât în interesul lor. Pentru că creştinii adevăraţi ştiu ce au
de făcut şi pentru ei moartea martirică nu este altceva decât idealul vieţii lor. Pe când pentru voi
suferinţa şi moartea sunt cele mai îngrozitoare lucruri din lumea asta.
Iar cei care nu sunteţi chiar aşa bogaţi dar v-aţi făcut slujitori ai Fiarei conştienţi sau
inconştienţi pentru a „trăi bine“ şi de aceea sunteţi funcţionari în bănci, în administraţia publică,
jurişti, jandarmi, poliţişti, militari, oameni de ştiinţă, doctori, profesori, slujitori prin companii
transnaţionale, etc. şi care acum faceţi orice ca să vă menţineţi poziţia şi câştigurile materiale să ştiţi
că tot ceea ce faceţi altora acum se va întoarce foarte curând şi împotriva voastră şi a copiilor voştri.
Mai bine ajutaţi creştinii să schimbe natura societăţii şi veţi avea mult bine prin aceasta, atât voi cât
şi urmaşii voştri. Chiar dacă nu puteţi să faceţi ceva concret din cauza fricii, căci viaţa voastră este
aşa confortabilă, plină de slavă deşartă şi nu vreţi să o periclitaţi prin nimic sau să înduraţi un
disconfort cât de mic, măcar atunci când veţi întâlni, în cadrul obligaţiilor voastre de serviciu, un
creştin care să fie prigonit de Fiară - prin intermediul vostru bineînţeles, fiindcă voi sunteţi
„mâinile“ şi „picioarele Fiarei“ - faceţi tot posibilul ca să-i uşuraţi durerile şi mult veţi câştiga de la
Dumnezeu prin rugăciunile acelui creştin şi niciodată el nu vă va trăda. Faceţi răul cu măsură şi
zăboviţi un pic înainte de a participa la vreo acţiune cu efecte negative pentru societate şi oameni,
manifestaţi cât de multă inerţie puteţi şi folosiţi-vă de orice interpretare vagă a legilor pentru a
împiedica cât mai mult aceste acţiuni. Chiar şi eu am trăit această situaţie în vremea puterii
comuniste, când eram foarte tânăr, ateu şi cu frică de autorităţi. Pentru că lucram ca muncitor într-o
mare unitate industrială şi am văzut că a fost suficient să mă agăţ cu toată încăpăţânarea de legile
existente ca să obţin multe lucruri bune pentru mine şi tovarăşii mei de muncă şi nu am avut nici o
problemă.
Şi la final, dar nu în ultimul rând, păstraţi-vă, undeva în adâncul inimii, o rezervă, un mic
scepticism faţă de ateismul vostru, căci nu se ştie, poate în viitor vă veţi întoarce de pe această cale
a pierzării şi să ştiţi, fără urmă de îndoială, că Dumnezeu vă va primi cu braţele deschise, vă va ierta
de toate relele pe care le-aţi făcut, oricare ar fi fost ele şi vă va umple de adevărata fericire.
Acestea fiind zise mă rog lui Dumnezeu pentru voi, fiţi sănătoşi!

158
 Capitolul XIII
Încheiere

Iată că prin mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să închei această scriere pe care nici
nu ştiu cum să o numesc căci nu este nici scrisoare, fiind prea lungă, şi nici carte nu prea poate fi
căci nu este bine structurată şi construită.
Intenţia iniţială a fost să scriu ceva ca un mesaj de la om la om, de la minte la minte, de la
inimă la inimă, fiind mânat şi oarecum silit de dragostea de oameni. Dar complexitatea vieţii de zi
cu zi şi provocările majore pe care trebuie să le înfrunte în viitorul apropiat omenirea în general şi
creştinii în special au făcut ca demersul meu să se lungească mai mult decât necesitatea unui mesaj,
fără să reuşească să ofere informaţii şi demonstraţii complete, matematice, cât mai elocvente. De
altfel natura problemelor pe care le are astăzi creştinătatea ortodoxă, atinge toate, dar absolut toate
aspectele credinţei BISERICII. Ar fi fost necesară reluarea tuturor demonstraţiilor şi tâlcuirilor
Sfinţilor Părinţi, ale sinoadelor, plus formularea unora noi referitoare la noile provocări ridicate de
ştiinţa alchimică la adresa vieţii şi scopului ei, dar care, bineînţeles, să ţină cont şi de fundamentele
credinţei noastre. Lucrul acesta ar fi fost practic imposibil pentru mine. Fiecare temă abordată pe
scurt în această scriere ar fi necesitat scrierea unor tratate ştiinţifice de mii de pagini pentru
descrierea completă.
Această situaţie grea din timpurile noastre nu ar fi existat dacă creştinii ortodocşi şi-ar fi
menţinut şi cunoscut credinţa lor şi ar fi trăit conform cu aceasta. De aceea am fost obligat, la
începutul acestei scrieri, să formulez credinţa noastră ortodoxă cât mai succint şi mai pe înţelesul
tuturor. Dar pentru că multe lucruri spuse acolo despre credinţa creştină ortodoxă vor părea foarte
ciudate pentru covârşitoarea majoritate a creştinilor care se auto-denumesc ca ortodocşi, cei care se
îndoiesc de adevărul celor formulate nu au altă soluţie decât să meargă la izvoare sau să mă creadă
pe cuvânt. Fiindcă cele scrise nu sunt produsul minţii mele, eu nefăcând altceva decât să condensez
în rezumat, atât cât am putut, ceea ce Sfintele Scripturi au propovăduit şi sfinţii noştri părinţi au
trăit, tâlcuit şi demonstrat în amănunt şi incontestabil. Fiind şi foarte condensate aceste definiţii pe
care le-am formulat, m-am ferit să dau referinţe exacte despre ele, adică autorul, cartea, pagina, etc.
pentru a evita să dublez numărul de pagini al acestei scrieri prin mulţimea referinţelor şi citatelor,
ceea ce ar fi făcut citirea foarte greoaie sau aproape imposibilă. Şi chiar aşa procedând tot am fost
obligat, prin natura demersului, să complic destul lucrurile. În plus nu aş fi avut nici timpul necesar.
M-am mulţumit să citez doar acolo unde era absolută nevoie, dar şi acolo cu zgârcenie. De aceea cei
care vreţi neapărat să contestaţi cele spuse de mine va trebui să luaţi scrierile Sfinţilor Părinţi şi să le
combateţi pe ele sau să demonstraţi că le-am înţeles greşit şi astfel să mă combateţi pe mine. Pentru
a uşura sarcina aceasta am să dau aici şi o listă de Sfinţi Părinţi ale căror scrieri trebuiesc neapărat
citite pentru a vă putea demonstra că cele scrise aici nu sunt concluziile mele. Dar pentru că în zilele
noastre creştinii nu cunosc nici Scripturile bine este neapărat ca creştinul ortodox să cunoască
suficient măcar Noul Testament şi chiar să aibă în fiecare zi un timp alocat, aşa cum are pentru
rugăciune, şi pentru recitirea continuă a Sfintelor Scripturi. Cei care pot şi au mintea mai exersată
pot să încerce să le memoreze ca să le aibă cu ei oriunde şi în orice circumstanţe. Toţi, chiar şi
începătorii în credinţa creştină ortodoxă trebuie să-şi economisească timp pentru a citi în fiecare zi
din cărţile Noului Testament, această citire fiind continuă. Nu vă mulţumiţi doar cu citirile care se
fac în cadrul slujbelor bisericeşti! Creştinii trebuie, bineînţeles, să citească şi cărţile Vechiului
Testament dar să pornească puţin mai târziu la citirea acestuia şi doar după ce şi-au mai curăţat
mintea de ceaţa plăcerilor. Dar, în special, să caute tâlcuirile despre ele numai şi numai la Sfinţii
Părinţi căci sunt foarte grele şi mai ascunse ca să mă exprim aşa. Pentru minţile mai pătimaşe şi
neîncercate citirea Vechiului Testament poate fi chiar cauză de rătăcire şi cădere în diverse erezii.
Pentru cei care nu cred şi nu cunosc credinţa Bisericii citirea acestora a ajuns chiar prilej de ateism
şi blasfemie. Bineînţeles că şi la Noul Testament trebuiesc căutate aceleaşi tâlcuiri la Sfinţii Părinţi
şi fiecare să se abţină de la interpretări proprii sau să adopte pe cele emise de neo-ortodocşi. Din
fericire cărţile acestea ale N.T. sunt scrise într-o manieră mai deschisă, mai directă şi pot fi înţelese
într-o mare măsură şi de cei din afara bisericii, nu numai de creştinii ortodocşi.

159
 Aici am să fac o paranteză şi am să spun ceva despre faptul că toţi cei care au ca limbă
nativă altă limbă decât cea în care au fost scrise Sfintele Scripturi vor avea o problemă, cea a
traducerii. Chiar şi grecii au în zilele noastre această problemă pentru că limba greacă originală
folosită în scrierea Scripturilor şi ale Sfinţilor Părinţilor nu mai este de mult în uzul curent. Pentru
că aici, în limbaj, a avut posibilitatea intervenţiei însăşi inamicul nostru principal, diavolul, care nu
a ratat momentul şi a introdus lucrurile lui. Pot afirma cu destulă certitudine că în limba română
contemporană nu există o traducere absolut corectă a textelor originale şi chiar am să dau doar două
exemple cu repercursiuni mai mult sau mai puţin dramatice pentru creştinul de rând care nu are
resursele şi capacitatea de a discerne acestea. Traducerea bibliei din anul 1688 nu o consider ca
fiind în limba română ci în limba română veche care pentru cititorul de astăzi e foarte de greu de
citit din cauza manierei de exprimare complet diferită de cea de azi şi a arhaismelor, de aceea ea se
încadrează cel mai bine împreună cu cele de altă limbă.
Primul exemplu pe care o să-l dau şi care este o greşeală de traducere foarte importantă este
pasajul de la Epistola către romani a sf. apostol Pavel, cap. V, 12 care a fost tradus de la început în
limba latină astfel:
„De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea
a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el“ (variantă modernă protestantizantă: „pentru
că toţi au păcătuit“). Adică, mai pe înţelesul tuturor, ar exista o legătură între Adam şi oamenii care
se trag din el prin care aceştia moştenesc juridic vina lui Adam aşa cum propovăduiesc ereticii
papistaşi şi cei care le urmează.
Dar traducerea corectă în limba română este aşa:
„De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea
a trecut la toţi oamenii, iar din cauza morţii toţi au păcătuit.“ Adică toţi au suferit osânda lui
Adam, tulburarea, suferinţa, boala şi moartea, chiar dacă nu păcătuiesc conform asemănării
păcatului lui Adam. Aceasta se vede foarte bine în versetele următoare de la Epistola către romani a
sf. apostol Pavel, cap. V, adică 13 şi 14, care nu se potrivesc nici ele cu modul de traducere
respectiv. De la traducerea latină ni s-a transmis şi nouă această greşeală pe calea propagandei
papistaşe, dar mult mai târziu, în vremurile moderne. Această greşeală este şi izvorul secret care a
produs în apusul creştin cele mai mari devieri şi care au culminat cu sciziunea papistaşă din anul
1054. Din nefericire aceste devieri au început să se insinueze şi în credinţa ortodoxă chiar din
secolele următoare căderii Constantinopolului sub turci. În zilele noastre această părere greşită
despre păcatul strămoşesc a ajuns dogmă „ortodoxă“ prin manualele şi cursurile şcolilor oficiale de
teologie şi mulţi autori creştini contemporani trebuie să facă adevărate acrobaţii intelectuale atunci
când trebuie să vorbească despre lucruri ca „păcatul strămoşesc“, „moştenirea“ acestuia şi căderea
lui Adam ca să nu intre în coliziune cu versiunea oficială şi să fie ostracizaţi de comunitatea
academică oficială. De aceea aproape toate scrierile contemporane despre acest lucru sunt foarte
vagi şi pline de echivoc, relativizatoare şi confuze. Nu aşa se întâmplă şi cu scrierile părinţilor din
vechime cum ar fi, de exemplu, tâlcuirea populară a sf. Ioan Gură de Aur la epistola către romani, 233
sau a scrierilor sf. Maxim Mărturisitorul referitor la păcatul strămoşesc şi mă opresc aici pentru că
este de ajuns; cine vrea poate să caute mai departe şi la alţi sfinţi.
Atenţie! Şi aici la traducerile din opera sfântului Maxim se întâmplă la fel ca şi cu
traducerile celelalte pentru că, de exemplu, în Filocalia românească, vol. III, cartea răspunsurilor
către egumenul Talasie, la răspunsul nr. 61 este tradus la un moment dat astfel:
„Şi aşa a făcut pe toţi cei renăscuţi în El duhovniceşte, liberi de vina ce apăsa asupra lor.“
Acolo nu este „vina“ ci cuvântul original din greceşte trebuie tradus în română prin
„osânda“, cuvânt care cuprinde ca înţeles şi tulburarea, durerea şi moartea pe care a moştenit-o
neamul omenesc prin naşterea din Adam pe calea plăcerii. De fapt nici contextul nu permite această
traducere. Probabil că cineva nu a răbdat şi a „corectat“ la editare ţinând cont de cele pe care le-a
învăţat la şcoală, căci eu nu cred că regretatul părinte Stăniloaie să fi produs aşa ceva şi nici

233 Este tradusă şi în limba română această carte, dar din cauză că se citează traducerea în română a versului respectiv
din versiunea oficială a Noului Testament împreună cu tâlcuirea sfântului rezultă ceva de neînţeles pentru creştinul de
rând.

160
greşeală de editare nu prea poate fi. Fireşte toate versiunile traducerilor Sfinţilor Părinţi în limba
română suferă şi de greşeli de editare, lucru de înţeles şi omenesc, dar foarte multe se pot depista de
către majoritatea creştinilor.
Nu am să înaintez mai mult cu această problemă, cine vrea, am mai spus aceasta, poate să
aprofundeze mai mult. Tot referitor la aceste traduceri ale bibliei vreau să vă mai avertizez că
începând cu secolul XIX a început o acţiune concertată de producere, răspândire şi modificare a
textelor Bibliei coordonată din umbră de slujitorii Fiarei 234 , astfel că lumea a fost literalmente
inundată de un ocean de ediţii „standard“ şi „revizuite“ care de care mai distorsionate. Chiar există
culte religioase cu pretenţii creştine care se bazează numai pe aceste biblii puternic revizuite în
scopul de a justifica credinţele acestora. 235 Deci vă sfătuiesc să nu vă folosiţi de nici o traducere
realizată după anul 1800 şi nu veţi pierde prea mult economisind şi timp.
Evident că neştiind limba greacă suficient de bine pentru a citi textul original folosit de
biserică atâtea veacuri, sfatul e inutil. Deci, dacă nu ştiţi greacă consider că sunt suficient de bune
următoarele traduceri: Noul Testament revizuit, comentat şi redactat de răposatul mitropolit
Bartolomeu Valeriu Anania şi la Vechiul Testament traducerea Septuagintei realizată de un colectiv
de traducători de la „Colegiul Noua Europă“ pe care autorii l-au produs fără să se lase influenţaţi de
altceva decât de rigoarea ştiinţifică atât cât au putut-o realiza. Această traducere se mai găseşte încă
la Editura Polirom, dar va trebui să cheltuiţi cam mult pentru a o obţine. Vă rog să evitaţi să citiţi
prefeţele, studiile introductive, comentariile, notele de subsol la orice traducere din biblie pe care o
citiţi dacă nu puteţi discerne foarte, foarte bine problemele credinţei ortodoxe şi nu veţi pierde nimic
şi mai ales veţi câştiga timp. Acest lucru este valabil şi pentru orice traducere contemporană în
limba română modernă a operei oricărui sfânt indiferent de cine ar fi realizată aceasta. Mulţumiţi-vă
cu comentariile pe larg ale sf. Ioan Gură de Aur în cartea sa „Omilii la Matei“, P.S.B. 23 a editurii
patriarhiei române şi ale sf. Chiril al Alexandriei în „Comentariu la evanghelia de la Ioan“, P.S.B.
41 ale aceleiaşi edituri, fiindcă, mulţi traducători ca să nu zic chiar toţi, prin aceste acţiuni caută să
relativizeze foarte mult spusele părinţilor şi chiar să facă cititorul să înţeleagă altceva. Ca să nu mai
spun de cei care încearcă să demonstreze prin aceste intervenţii că sfinţii respectivi au greşeli
dogmatice. Evitând să citiţi aceste note şi studii introductive veţi evita şi problemele şi confuzia
ulterioară.
La polul celălalt, al doilea exemplu de traducere greşită al Sfintei Scripturi pe care o să-l
dau, este o greşeală de traducere mult mai puţin importantă dar care totuşi nu ajută creştinilor de
rând să discearnă uşor şi corect „vremurile“. Aceasta ca să vedeţi cât de importantă este lipsa chiar
şi a micilor greşeli de traducere. Astfel în Epistola I către tesaloniceni a sf. apostol Pavel, cap. V, 3,
este tradus aşa:
„Atunci când vă vor zice: pace şi linişte (în unele versiuni mai vechi se traduce aşezare,
oricum în limba greacă cele două cuvinte pace şi linişte sunt oarecum sinonime) atunci va veni
peste ei pieirea...“
Traducerea corectă este: „pace şi securitate“ (versiune: pace şi siguranţă). Orice creştin ar fi
putut trage uşor concluzia că acum trăim acele vremuri de care vorbeşte apostolul pentru că acum
toate discursurile oficiale, dezbaterile publice şi preocupările oamenilor sunt centrate pe aceste două
cuvinte şi concepte „pace şi securitate“ şi nu a mai fost această situaţie vreodată. Dar această
eroare de traducere este de mai mică importanţă cum am zis şi probabil că are drept cauză şi
menţinerea arhaismelor în traducerea bibliei, preluate din traducerile mai vechi. De aici se mai
poate constata indirect, încă o dată dacă mai era nevoie, demisia ierarhiei, fiindcă era în sarcina ei să
adapteze traducerea bibliei la evoluţia limbii folosite de popor - chiar foarte important! Această
evoluţie şi pervertire a limbii nu este întâmplătoare, ci are drept cauză lenea oamenilor care nu vor
să-şi cunoască limba sau şi-o schimbă sub diverse influenţe: păcate, influenţa unor oameni
răuvoitori 236 , demoni, etc.

234 Vedeţi aşa zisa societate secretă numită „Apostolii lui Hort“.
235 Vedeţi, de exemplu, cazul notoriu al sectei „Martorii lui Yehova“.
236 Vedeţi aşa zisele modernizări ale limbilor pe care le face Fiara. În ultima vreme s-a ajuns să se producă schimbări
fundamentale în limbajul curent din cauza aplicării „corectitudinii politice“ şi în limbaj.

161
 Mai departe. După ce se pun la punct prin cunoaşterea Scripturilor creştinii trebuie să treacă
la cunoaşterea tâlcuirilor Sf. Părinţi despre acestea. Dar mai înainte, sfatul meu, este că creştinii
trebuie să citească prima dată cartea sf. Ioan Damaschin numită în limba română „Despre credinţa
ortodoxă“. Cea mai bună versiune, cu o editare îngrijită, completată şi cu nişte texte inspirat alese,
este cea care a fost pusă în circulaţie în anul 2000 de către părintele Nicolae Tănase de la parohia
Valea Plopului, judeţul Prahova, cel cu orfelinatul de copii. Mă rog lui Dumnezeu să-i ajute în
această întreprindere foarte grea şi acaparatoare pe care şi-a asumat-o dânsul. Personal nu sunt de
acord cu această atitudine. Preoţii nu ar trebui să se lupte cu efectele sociale ale lipsei educaţiei
creştine. Ei ar trebui să meargă direct la cauză şi să o combată prin misionarism şi pastoraţie. De
aceea apostolii au ales diaconi ca să se ocupe de lucrurile materiale şi slujire astfel ca să le rămână
lor şi preoţilor timp pentru predicarea cuvântului şi rugăciune. În zilele noastre pentru aceste situaţii
ar trebui să se ocupe doar laicii din cauză că situaţia creată de secularizare necesită o nouă
evanghelizare ceea ce necesită un număr mare de propovăduitori care poate fi sporit şi cu ajutorul
diaconilor.
Deci întrebaţi dacă pr. Tănase mai are ceva cărţi nevândute pe acolo şi astfel cumpărând o
carte de la dânsul îl puteţi ajuta şi material în întreprinderea lui. Iar dacă nu mai are şi nu poate să
reediteze cartea într-un timp rezonabil de scurt rugaţi-l să o publice pe internet în format electronic
chiar şi cu preţul unei donaţii modice, căci merită să o citiţi, chiar este obligatoriu.
Deci după ce veţi învăţa toate definiţiile despre credinţa creştină ortodoxă din această carte a
sf. Ioan Damaschin şi veţi putea chiar memoriza unele noţiuni 237 puteţi trece mai departe şi să citiţi
tâlcuirile şi demonstraţiile Sfinţilor Părinţi despre BISERICĂ, Sfintele Taine, preoţie, îndumnezeire,
etc. Sunt suficiente pentru înţelegerea celor spuse de mine aici în acest text citirea operelor
complete ale următorilor sfinţi: Dionisie Areopagitul, Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei,
Chiril al Ierusalimului, Vasile cel Mare, Ioan Damaschin, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul,
Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Nicolae Cavasila care se găsesc traduse şi în limba
română. Cei mai silitori şi care pot să citească mai mult pot să mărească aria de acoperire şi să
cerceteze şi pe sfinţii Grigorie de Nysa, Grigorie de Nazians, etc. Dar vă rog să vă opriţi la secolul
XIV, adică la sf. Grigorie Palama şi sf. Nicolae Cavasila, şi să nu treceţi mai departe în timp căci
dacă faceţi acest lucru va trebui să efectuaţi un efort suplimentar pentru o continuă comparare şi
analiză, ceea ce va fi o operaţie mare consumatoare de timp, foarte complicată şi al cărei rezultat
poate fi completa „zăpăcire“ a creştinului începător. Aceasta nu o spun pentru a susţine că după
acest secol XIV nu ar mai fi apărut mari autori creştini ortodocşi ci din cauza faptului că apariţia
tiparului a facilitat crearea unui ocean de cărţi care în majoritatea covârşitoare a cazurilor sunt pline
de greşeli dogmatice, teologice şi pe care numai un creştin foarte învăţat şi virtuos le poate depista.
Dar în special feriţi-vă de scrierile contemporane cu autori aşa zişi marcanţi, căci aceştia au ajuns
marcanţi fiindcă au fost aprobaţi de mediile academice şi scolastice datorită talentului lor foarte,
foarte relativizator şi criticismului la adresa scrierilor Sfinţilor Părinţi. Cum am mai spus unii au
ajuns în nebunia lor chiar să nege ortodoxia Sf. Sfinţit Mare Mucenic Dionisie Areopagitul
acuzându-l de platonisme, etc. pentru a demonstra că autorul este un uzurpător al numelui acestuia.
Vă sfătuiesc să insistaţi mai mult cu citirea scrierilor sf. Simeon Noul Teolog care sunt mai directe
şi mai pe înţelesul tuturor. 238
Fac o paranteză aici pentru că am auzit foarte mulţi creştini şi chiar mai mulţi monahi care
greşesc şi spun că ei nu citesc aceste scrieri şi canoanele bisericii invocând motivul falsei smerenii.
Adică ei spun că nu sunt ei ierarhi sau sfinţi ca să citească aşa ceva. În schimb să ştiţi că mulţi dintre
ei citesc „Urmarea lui Hristos“ a lui Toma de Kempis, „Vămile văzduhului“ şi alte cărţi gnostice şi

237 Ar fi bine ca toţi creştinii să ţină această carte „Despre credinţa ortodoxă“ ca pe o lectură zilnică, măcar 15 minute
pe zi după citirea Sfintei Scripturi.
238 Deşi sf. Ignatie Briancianinov sfătuieşte ca începătorii în credinţă să nu citească aceste scrieri, aceste sfaturi sunt
oarecum valabile numai pentru vremurile în care trăia sfinţia sa şi numai pentru cei fără educaţie suficientă. În zilele
noastre începătorii în ale credinţei şi mai ales tinerii au suficientă educaţie pentru a citi acestea şi suficientă
„insensibilitate“ şi lipsă de entuziasm încât să fie nevoie de un duş mai rece pentru a-i scoate din amorţeala existenţială
în care plutesc şi deci nu au nevoie să audă lucruri mai pe „ocolite“ despre credinţa ortodoxă. De altfel nici nu prea mai
au mult timp.

162
pietiste. Nu vă luaţi după ei! Aceste scrieri şi canoane pe care le-am enumerat mai sus nu au fost
scrise de sfinţii părinţi numai pentru sfinţii cei mari şi desăvârşiţi ai bisericii pentru că aceştia nu au
nevoie de aşa ceva fiind învăţaţi direct de Dumnezeu. Sfinţii părinţi au scris toate acestea împotriva
ereticilor mai întâi, adică să le înţeleagă ereticii cu mintea lor coruptă şi pentru creştinii
nedesăvârşiţi şi ignoranţi ca să nu-i înşele diavolii şi ereticii.
Dar să revenim. Cu trecerea timpului, din cauza scăderii conştiinţei ecleziale şi a cunoaşterii
credinţei ortodoxe a fost posibilă şi apariţia de „sfinţi“ care au produs învăţături contrare celor
insuflate de Dumnezeu sfinţilor Săi. Aceasta s-a întâmplat deja şi se întâmplă şi în ziua de azi din
cauza nevoii şi presiunii poporului pentru obţinerea unor călăuzitori care să le propovăduiască ceea
ce le convine şi nu în ultimul rând din cauza uşurinţei cu care creştinii de rând, mai pietişti şi
sentimentalişti, sunt impresionaţi de faima unora cu înfăţişare cuvioasă, bătrâni cu barbă lungă şi
vorbă molcomă, sfătoasă, moderaţi, cumpătaţi, iconomisitori care le spun lucruri ce le încântă auzul,
le risipesc temerile provocate de conştiinţa încărcată bagatelizând păcate mari, dar exacerbând tot
felul de superstiţii şi nu le pun nici o sarcină grea în cale.
Peste aceste presiuni de jos în sus s-a suprapus şi acţiunea ierarhiei contemporane de a
canoniza oameni care au trăit cu sute de ani mai înainte. Adică, mai pe scurt, pretenţia orgolioasă a
celor de acum că ei sunt mai calificaţi să detecteze un sfânt decât ierarhii care au fost contemporani
cu acela. Nu neg şi eu că sunt câteva cazuri când din cauza vicisitudinilor istoriei, mai ales în
perioada modernă, nu s-a putut face această canonizare în trecut şi se face o dreptate acum, dar era
necesară o analiză mai atentă şi fără subiectivisme. Subiectivism demonstrat prin faptul că mulţi
dintre cei care meritau cu adevărat şi fără nici un fel de îndoială să fie daţi poporului ca model de
sfinţenie au fost omişi. În schimb au fost introduşi cei care au fost apropiaţi în gândire cu ierarhia
apostată de azi pentru a le sluji scopurilor viitoare.
În vremurile din urmă s-a înmulţit şi numărul de sfinţi adoptaţi ca atare doar din cauza
părutelor minuni şi a prezenţei „sfintelor moaşte“, fără necesitatea existenţei formulării precise a
credinţei cu un conţinut conform cu al celor din vechime. De aceasta se fac vinovaţi deopotrivă şi
ierarhia bisericească şi poporul de rând. Presiuni de jos şi de sus. Aceasta a dus şi la o mai mare
confuzie în rândul credincioşilor de rând pentru că am observat că atunci când se dezbate o
problemă mai delicată apar imediat mulţi care vor să fie învingători în discuţie şi apelează la
următorul argument final care nu mai permite nici o contestaţie şi discuţie ulterioară:
„Da, dar părintele nostru pe când trăia a spus aşa şi aşa şi el este sfânt; caută frate şi vezi că
moaştele lui sunt la noi şi a fost probat de Dumnezeu!“ Toţi aceşti creştini uită sau n-au citit
niciodată în Sfintele Scripturi următoarele:
„Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am
vestit-o, să fie anatema!“ (Epistola către galateni a sf. apostol Pavel, cap. I, 8)
Deci nu prezenţa moaştelor sau a minunilor fac un sfânt să fie sfânt ci doar conformitatea
credinţei sale, a mărturisirii, a vieţii şi mai ales a sfârşitului aceslei vieţi, cu cea propovăduită de
Dumnezeu. Restul, adică minunile şi moaştele, nu sunt obligatorii ci se încadrează în iconomia
dumnezeiască.
Deci să revenim. După citirea cărţilor enumerate mai sus creştinii ar face bine să cunoască şi
canoanele bisericii. Cea mai bună culegere de canoane tradusă în limba română ar fi, după opinia
mea, a sf. Nicodim Aghioritul, „Pidalionul“, dar şi în acest caz s-au mai strecurat în versiunea
românească unele greşeli de traducere, dintre care cea mai mare mi se pare că este tot cea referitoare
la folosirea traducerii conformă cu versiunea oficială a bibliei, adică a versetului nr. 12 de la
Epistola către romani a sf. apostol Pavel, cap. V, în canoanele care citează acest verset. Acest lucru
face greu sau aproape imposibil de înţeles canoanele respective astfel ca ele să consune cu credinţa
ortodoxă.
Pentru că creştinii mai virtuoşi citesc în cadrul slujbelor la care participă şi cărţile de cult nu
am să mai pomenesc despre necesitatea citirii acestora, este de la sine înţeles, numai că aici am să
vă avertizez despre problemele pe care le au şi acestea. În afara erorilor de traducere despre care am
mai vorbit, aceste cărţi de cult mai suferă şi de cenzurarea, adică de eliminarea anumitor pasaje şi
de diferite adăugiri - unele chiar contrare credinţei ortodoxe - care au apărut de-a lungul secolelor.

163
Aceasta duce la situaţia că în unele cazuri folosirea acestor cărţi să nu poată fi utilizată pentru
îndreptăţirea unor probleme decât cu foarte multă precauţie şi cercetare comparată cu textele
originale mai vechi.
Am să dau totuşi şi aici numai un mic exemplu: traducerea cuvântului „η ένότητα“ ═
„unitatea“ din sintagma „τήν ένότητα τήσ πίστεως“ („unitatea credinţei“) prin cuvântul românesc
„unirea“. Adică acum se citeşte în biserici aşa: „unirea credinţei“. Acest cuvânt „unire“ în greceşte
este cuvântul „η ένωση“ şi nu „η ένότητα“. Această eroare, voită după opinia mea pentru că nu se
pot confunda cele două cuvinte greceşti, induce în mintea ascultătorului o confuzie pentru că atunci
când te referi la „unire“ uneşti două lucruri diferite, nu poţi uni ceva ce este la fel pentru că cele
două lucruri au unitate fiind identice. Pe când sintagma originală din limba greacă cere menţinerea
unităţii, adică luptă împotriva unirii a două lucruri diferite, în cazul nostru a credinţelor. Acest lucru
este destul de grav, zic eu, din cauză că este posibil ca să existe cineva cu intenţii necurate şi care să
se poate folosi de aceasta pentru a-i înşela pe cei simpli şi neînvăţaţi.
Am să fac o paranteză şi în continuare am să dau aici exemplul meu personal şi efortul pe
care a trebuit să-l depun pentru a afla cauza acestor modificări şi cenzurări. Am să trec peste detalii
şi am să dau concluzia finală la care am ajuns.
Evident nu am reuşit să aflu exact de când nu se mai găsesc anumite lucruri prin aceste cărţi
de cult ortodoxe sau când s-au făcut adăugiri din cauza resurselor mele limitate dar am reuşit să aflu
motivul. Acesta era aşa de evident şi de uşor de bănuit încât nu prea am fost surprins.
După căderea Constantinopolului sub jugul otoman creştinii ortodocşi au fost supuşi
continuu diferitelor presiuni de către oligarhia turcă şi de către sultanul ce o reprezenta, astfel că la
un moment dat creştinilor le-a fost interzisă deţinerea şi folosirea unei tiparniţe. Din această cauză
începând de pe la anul 1642 creştinii ortodocşi au fost nevoiţi să folosească numai tiparniţele aflate
în proprietatea papistaşilor pentru a retipări cărţile lor. Acest lucru s-a făcut şi mai înainte dar era
posibilă şi tipărirea lor locală. Ca o curiozitate aş mai spune că tipografiile acestea se aflau în
Veneţia. În acest loc se afla şi se mai află încă un centru de putere al oligarhiei Fiarei. Această
oligarhie a veneţiei este şi cea care a finanţat şi organizat cruciadele şi distrugerea
Constantinopolului şi în spatele încercării de unire din anul 1204. După terminarea ocupaţiei
apusene în răsărit, Constantinopolul nu şi-a mai putut reveni niciodată la starea anterioară ajungând
în cele din urmă victima ocupaţiei turce. De asemenea este şi uşor de dedus că aceste acţiuni de
restrângere a libertăţii creştinlor ortodocşi au fost inspirate pe căi oculte administraţiei otomane şi
de către aceeaşi Fiară care a făcut şi tot posibilul să distrugă ce a mai rămas din economia
imperiului roman de răsărit prin agenţii ei din cartierul veneţiano-genovez din Constantinopol.
Această colonie a fost ca o căpuşă pe trupul imperiului roman de răsărit şi s-a străduit şi a reuşit să
ducă la distrugere economia acestuia. Iar când romeii 239 au ajuns la capătul puterilor, aceiaşi
oligarhi s-au folosit de ocazie pentru a impune răsăritului unirea cu papistaşii 240 acţiune eşuată
numai şi numai din cauza prezenţei sf. Marcu mitropolitul Efesului. Bineînţeles, nu în ultimul rând,
şi a unei mari mase de creştini virtuoşi şi învăţaţi care au urmat acestuia. Asta ca să vedeţi ce mare
însemnătate are prezenţa chiar şi numai a unui singur ierarh desăvârşit! De asemenea mă întreb şi
câţi dintre cei de azi, cei care strigă „să rămânem cu biserica“ ar fi luat partea sf. Marcu, dacă ar fi
trăit atunci şi astfel ar fi încetat să mai frecventeze bisericile?
Aşa că atunci când turcii au ajuns la porţile Constantinopolului papistaşii nu au mişcat nici
un deget, de parcă nu ar fi fost şi interesul real al creştinilor din apus să-i îndepărteze pe turci şi să-i
împiedice să stabilească un cap de pod în Europa. Dar acesta a fost interesul Fiarei deoarece chiar
de la începuturile apariţiei islamului oligarhia Fiarei l-a sprijinit241 pentru a-şi face jocul dialectic

239 Aceasta este denumirea corectă a locuitorilor imperiului roman de răsărit şi nu cea peiorativă de greci care a ajuns
normă în ziua de azi.
240 Papistaşii intraseră cam de multişor sub controlul şi influenţa Fiarei - vedeţi ce soi de papi erau promovaţi în acea
perioadă şi după.
241 Unii susţin chiar că islamul este creaţia Fiarei dar probele sunt mai evidente în favoarea diavolului ca singur
inspirator al acesteia. Fiara nu-şi poate aroga decât meritul de a fi favorizat cât mai mult islamul după apariţia acestuia
pentru o răspândire cât mai mare în răsăritul creştin. Aşa zisul profet Mohamed, întemeietorul acestei religii, prezenta
toate caracteristicile unui om demonizat şi înşelat de demoni după toate standardele credinţei creştine ortodoxe.

164
obişnuit prin care opunea islamul creştinismului cu scopul obţinerii sintezei necesare care nu are
nici o legătură cu creştinismul sau cu islamul. Această dialectică continuă şi s-a acutizat în zilele
noastre.
De reţinut acest an 1642 pentru importanţa lui şi în alte domenii, căci la celălalt capăt al
Europei, în Anglia, s-a reuşit o altă victorie importantă a Fiarei. Victoria revoluţiei lui Oliver
Cromwell împotriva monarhiei engleze ceea ce a făcut posibilă puţin mai târziu apariţia în Anglia,
pentru prima oară în lume, a sistemului bancar fracţionar. Se poate spune că acest an a fost un
moment de cotitură în istoria lumii.
Aşa că vedeţi la ce concluzii surprinzătoare duc acest gen de cercetări istorice, căci porneşti
de la ceva şi ajungi întotdeauna şi inevitabil la acţiunile papistaşe sprijinite din umbră de Fiară şi
slujitorii ei, acţiuni care au un rezultat mai mare sau mai mic numai în funcţie de starea de decădere
de la credinţă a poporului şi a demisiei ierarhiei bisericeşti de la sarcina sa.
Mă iertaţi pentru lunga digresiune pe care am făcut-o dar mi s-a părut educativă.
Deci după ce creştinii ortodocşi s-au pus la punct cu cunoaşterea credinţei lor ei pot merge
mai departe şi pot să încerce să vadă şi care este realitatea înconjurătoare din viaţa de zi cu zi pentru
a putea infirma sau accepta cele pe care le-am scris eu dacă nu mă cred pe cuvânt.
Pot afirma cu destulă convingere că creştinii care nu înţeleg credinţa lor sunt şi cei care nu-i
interesează şi nu înţeleg pe ce lume trăiesc, sunt rupţi de realitate şi cele pe care le-am scris eu în
această scriere sunt pentru ei doar basme înfricoşătoare sau minciuni.
Totuşi cei care se auto-declară ca fiind creştini şi mai ales creştini ortodocşi sunt absolut
obligaţi să cunoască legile ţărilor ai căror cetăţeni sunt pentru a putea să se supună în cunoştinţă de
cauză „înaltelor stăpâniri“ 242 şi să nu fie călcători de lege şi astfel să ajungă să sufere repercusiunile
ei. Eu consider suficientă această cunoaştere a legilor şi pentru a afla în ce lume trăieşti. Dar pentru
că aceste legi, normative, etc. sunt multe şi foarte greu de înţeles fiind şi scrise în limbaj „şerpesc“
este nevoie să se apeleze la oameni mai versaţi în interpretarea şi cunoaşterea acestora. De
asemenea creştinul trebuie să fie atent la evoluţia şi tendinţele din societatea modernă contemporană
pentru a nu fi surprins de acestea şi pentru a le putea contracara din timp şi nu după ce capătă
valoare de lege când au ca suport întreaga putere a Fiarei, a slujitorilor ei şi nu în ultimul rând
suportul inconştient al celor care trăiesc cu „capul în nori“. Adică, să-şi cunoască inamicii trupeşti,
scopurile lor şi modul lor de operare căci pe inamicul cel nevăzut îl cunosc şi sunt învăţaţi tot
timpul în biserică cum să lupte împotriva lui.
Astfel că, inevitabil, creştinul va trebui să piardă ceva timp pentru cunoaşterea legilor şi a
tendinţelor în societate, este obligat de legea dragostei creştineşti să facă lucrul acesta. Şi lucrul
acesta este mult uşurat de apariţia internetului. Acest instrument nu a putut fi dezvoltat şi impus de
Fiară fără ca să se asigure iniţial şi accesul liber la el. Şi astfel acest instrument clădit cu scopul
controlului a avut în sine, intrinsec şi soluţia de luptă împotriva acestui control. Ceva asemănător
cuţitului căci acesta poate fi folosit şi la bine şi la rău, depinde de intenţia utilizatorului. Evident că
o dată răspândit, dezvoltat şi perfecţionat acest instrument va fi treptat restrâns numai la funcţia de
control, acţiune în plină desfăşurare în zilele noastre şi care se va sfârşi în scurt timp 243 . Cu ajutorul
acestui instrument creştinii încă se mai pot informa uşor şi rapid dar în mod paradoxal şi cu mare
greutate. Pentru că în mod fatal, ca şi în cazul oricărui instrument complex - şi acesta este unul
foarte, foarte complex - este foarte uşor să te „accidentezi“ prin folosirea lui dacă nu sunt destul de
iscusiţi. Astfel cei care vor să se folosească de acest instrument şi să beneficieze de pe urma lui au
nevoie în primul rând să cunoască neapărat limba engleză, altfel nu vor avea un acces complet la
informaţie. Este bine dacă mai cunosc şi alte limbi, în special greacă, dar este suficientă doar limba
engleză. Este drept că în ziua de astăzi există instrumente puternice ce pot fi folosite la traducerea
automată, mecanizată, din alte limbi. Dar acestea nu sunt încă perfecţionate şi nu dau rezultate

242 Epistola către romani a sfântului apostol Pavel capitolul XIII.

243 Vedeţi cenzura feroce care are loc chiar în aceste momente pe site-urile de socializare cum ar fi FACEBOOK,
YOUTUBE, TWITTER, pe motorul de căutare GOOGLE, etc. Măcar în acest caz al motorului de căutare GOOGLE ar
fi bine să folosiţi variante alternative şi independente de motoare de căutare. Din experienţa personală cel mai bun
dintre acestea mi se pare a fi DuckDuckGo.

165
eficiente în majoritatea cazurilor. Această situaţie se va remedia foarte curând din cauza dezvoltării
exponenţiale a cunoaşterii şi tehnologiei. Dacă creştinii se limitează la informaţiile care sunt doar în
limba maternă atunci şi-au limitat din start aria de cunoaştere pentru că, de exemplu în limba
română, nu există site-urile de analiză şi informare de calitate superioară cu acoperire globală a
situaţiei din lume şi a situaţiei creştinilor. Site-urile româneşti mai suferă foarte mult, comparativ cu
cele străine, şi de subiectivitatea şi gradul de implicare al autorilor lor pe care, neştiind altă limbă,
creştinii nu o pot suplini din alte surse.
Deci ca să fac o lungă istorie, scurtă, am să încerc să fac un mic regulament de folosire a
internetului.
Astfel, ca regulă de bază, trebuiesc evitate sursele de informare care susţin chiar şi în cea
mai mică măsură varianta oficială a faptelor, a ştiinţei, etc. şi care nu acceptă sub nici o formă
aspectul conspirativ al cursului istoric al omenirii. 244 (Sf. Evanghelie de la Ioan Cap. III, 20)
Evident printre aceste surse oficiale politic corecte se găsesc şi din cele care mai spun din
când în când şi ştiri adevărate. Dar le prezintă în aşa fel ca să nu producă niciun efect. Ele sunt
obligate să mai spună şi adevărul pentru că nu pot minţi tot timpul altfel oamenii ar descoperi
înşelăciunea. Dar pentru că foarte mulţi creştini care sunt nedesăvârşiţi şi neînvăţaţi nu sunt în stare
să discearnă adevărul de minciună, de aceea trebuie să evite sursele de informaţii „oficiale“.
Atitudinea corectă, de principiu, pe care trebuie să o adoptăm de la început atunci când vrem
să vedem care mai este situaţia în lume şi spre ce se îndreaptă lucrurile este că noi nu suntem în
stare nici măcar să ne închipuim ce rele pune la cale această Fiară împotriva noastră 245 . Cred că nu
trebuie să mai precizez că site-urile acestea politic corecte, care susţin că nu există nicio conspiraţie,
sunt şi cele care sunt în proprietatea sau sub influenţa Fiarei prin agenţii ei: guverne, partide,
servicii secrete, companii transnaţionale, O.N.G.-uri, etc. Sau cum se spune în limba engleză:
„mainstream media“. De asemenea şi în cazul că apelaţi la surse alternative de informare, limitaţi-
vă doar la faptele concrete şi interpretarea lor, dar confruntându-le totdeauna cu mai multe surse
alternative. Şi, cum am mai spus, numai dintre cele care nu susţin varianta oficială. Păstraţi-vă
întotdeauna o rezervă. Nu veţi greşi niciodată dacă refuzaţi să vă pierdeţi timpul cu un site care
neagă existenţa conspiraţiilor sau ia în derâdere pe cei care cred în conspiraţii sau care nu caută să
vadă aspectul conspirativ din iniţiativele şi faptele tuturor instituţiilor oficiale, din evenimentele
care au loc în lume. Trăim vremuri când acest criteriu al acceptării sau respingerii cursului
conspirativ al istoriei a ajuns axiomă matematică şi reper absolut în acţiunea de depistare a celor
care dezinformează publicul sau nu-şi dau seama pe ce lume trăiesc. Adică adevărul este numai
acolo unde se afirmă forma conspirativă a acţiunilor statului.
De asemenea niciodată, absolut niciodată nu vă pierdeţi timpul cu soluţiile şi teologia
propovăduită de emitenţii informaţiilor respective chiar dacă ei sunt independenţi. În foarte rare
cazuri aceşti jurnalişti sunt şi credincioşi creştini ortodocşi. Cel mai adesea aceştia sunt protestanţi
cu efectele negative fireşti. Totuşi cei mai virtuoşi şi învăţaţi pot să compare aceste soluţii şi teologii
emise de jurnaliştii independenţi cu cele pe care le cunosc ei despre credinţa creştină ortodoxă şi
atunci pot obţine mai mult. Căci să ştiţi că diavolul iubeşte foarte mult „dezinformarea gri“, adică
amestecul format din multe adevăruri neimportante cu puţine minciuni, dar importante. Informaţi-
vă mai înainte despre cei care administrează aceste site-uri, cine sunt ei şi ce surse de finanţare au.
Mai ales că acum au început să apară şi programe de calculator care simulează oamenii.
Din experienţa proprie vă pot spune că cei mai buni jurnalişti sunt bloger-ii individuali şi
independenţi financiar, care se auto-finaţează din banii furnizaţi de contribuţiile benevole ale

244 C.I.A.-ul are un departament special înfiinţat chiar pe la mijlocul secolului XX care are ca singur scop întipărirea în
subconştientul maselor a ideii că cei care încearcă să promoveze ideea existenţei unei conspiraţii sunt cam slabi de
minte, paranoici şi nu prea ştiu pe ce lume trăiesc. De aceea mediile de informare oficiale când vor să desfiinţeze un
oponent al Fiarei nu îl combat cu contra argumente ci îl ridiculizează prin folosirea sintagmei „teoritician al
conspiraţiei“, sintagmă ce ajuns ca un fel de insultă condescendentă.
245 Vedeţi ce zice şi fostul angajat al departamentului de stat din America, Wiliam Blum: „No matter how paranoid or
conspiracy-minded you are, what the guvernement is actually doing is worse than you imagine.“ (adică: Nu contează cât
de paranoic eşti sau cât este de conspirativă mintea ta, ceea ce face de fapt guvernul este mai rău decât îţi poţi tu
imagina.) Ţinând cont de locul unde lucra trebuie să tragem concluzia că acesta ştia ce spune.

166
cititorilor în slujba cărora sunt. Unii chiar sunt oameni foarte bine dotaţi intelectual, talentaţi şi
destul de obiectivi chiar dacă sunt atei declaraţi. De asemenea cu totul surprinzător pentru unii, fapt
care face lucrurile şi mai complicate, chiar site-uri care aparţin în mod mascat Fiarei şi sunt servite
de slujitori ai acesteia 246 pot furniza informaţii şi analize cu totul şi cu totul pertinente, succinte, la
obiect, informaţii pe care de obicei nu le găseşti la nimeni. Aici am să citez neapărat site-ul:
http://www.thenewamerican.com/ al „The John Birch Society“ (www.jbs.org/). Este arhicunoscut de
asemenea şi faptul că serviciile de informaţii din toate ţările finanţează site-uri şi blogeri „antisitem“
care preiau teme şi probleme reale pentru a le distorsiona, minimaliza, a le da explicaţii neştiinţifice
şi a canaliza energia adepţilor site-ului respectiv spre soluţii de-a dreptul stupide sau neviabile, sau
pur şi simplu pentru a le crea o imagine de idioţi celor care vor să lupte cu guvernul. Astfel aş da ca
exemplu pe unii care la problemele provocate de anarhia oarecum controlată a democraţiei propun
mai multă democraţie sau chiar anarhie pur şi simplu fără nici un fel de democraţie.
De asemenea nu trebuie avută nicio încredere în blogerii care cenzurează „inteligent“ chiar
dacă par că luptă împotriva versiunilor oficiale. Adică lasă să fie postate numai comentariile care le
convin şi restul le cenzurează. Această tehnică decurge astfel: blogerul respectiv lansează o temă
prin enunţarea unui adevăr care este evident tuturor chiar şi celor de pe stradă sau chiar mai rău una
falsă. După care încep să apară tot felul de comentatori care-l ridică în slăvi, sunt de acord şi
sprijină prin „mărturia“ lor pe administratorul blogului şi care sunt publicaţi automat pentru a
menţine aparenţa de mare acces la site şi credibilitate a temei. Apoi apar „astroturferii“, „postacii“
cum se spune în limba română şi care nu sunt altceva decât indivizi plătiţi de tot felul de organizaţii
şi servicii secrete pentru a introduce pe uşa din spate anumite dezinformări şi induceri în eroare a
cititorilor acelui bloger sau numai pentru a-l susţine împotriva opiniilor contrare. Aceştia sunt
întotdeauna publicaţi de administratorii blogurilor respective indiferent cât de gogonate ar fi
minciunile proferate de aceştia. De asemenea mai sunt publicaţi fără jenă şi cei cu limbaj injurios,
suburban, sau care emit ameninţări la adresa administratorului site-ului şi astfel acesta îşi măreşte
faima şi gloria de „luptător antisistem“ lucru ce duce automat şi la mărirea numărului de vizualizări
de către persoane credule şi naive. După aceasta, în mod subtil, cineva sau chiar administratorul
site-ului respectiv, oferă o rezolvare la problema specificată şi care, bineînţeles, nu are nici o
eficienţă practică sau chiar are un rezultat contrar intenţiei iniţiale. Doar îi ţine ocupaţi pe adepţii
site-ului dându-le iluzia că fac ceva sau în cel mai rău caz chiar aduce servicii evidente Fiarei.
Niciodată nu se propun soluţii evanghelice şi totale, eficiente. Niciodată nu se publică teologie
ortodoxă de bază. Ci numai relativisme.
În România aş da ca exemplu tipic de astfel de site de opoziţie controlată din blogosfera
creştină pe cel de la adresa: https://saccsiv.wordpress.com/ 247 deşi sunt foarte, foarte multe cele de
acest fel. Şi ca să fie situaţia şi mai grea mai există şi blogeri bine intenţionaţi dar care neştiind cum
să procedeze şi nefiind suficient de învăţaţi în credinţa creştină ortodoxă concură în mod inconştient
la căderea tuturor şi la blasfemierea căii adevărului în ochii celorlaţi oameni care nu sunt credincioşi
(Epistola a doua a sf. Apostol Petru, cap. II, 1-2). Aş da exemplu aici site-ul monahului Teodot. Deci
aceste site-uri sunt foarte greu de evitat pentru oameni fără o bună pregătire şi o bună cunoaştere a
credinţei creştine ortodoxe. Singura metodă posibilă de depistare a acestor falşi luptători este să
încercaţi să postaţi şi să contraziceţi, să comentaţi polemic faţă de informaţiile şi soluţiile false
respective şi să vedeţi dacă sunteţi publicaţi. Dar pentru aceasta trebuie să fiţi bine pregătiţi în acea
problemă şi să folosiţi un limbaj creştinesc, foarte civilizat şi la obiect, bazat numai pe adevăr. Dacă
sunteţi cenzuraţi atunci veţi şti sigur că acel site nu este decât opoziţie controlată şi vă pierdeţi
timpul cu el. Chiar dacă acel administrator vă cenzurează din frică de Fiară, din prostie, din
inconştienţă, din pizmă, etc. şi nu pentru că este plătit, rezultatul este acelaşi pentru creştini ca şi al

246 Aşa zişii „astroturferi“ sau cum se spune în limba română „postaci“: agenţi de informare alternativă care sunt
finanţaţi de agenţii Fiarei pentru a crea opinii publice de masă favorabile punctelor de vedere oficiale sau care să
combată opiniile critice sau aspectul conspirativ al faptelor. Această tehnică s-a generalizat în ultima vreme aplicându-
se şi în ştiinţă, comerţ, etc.
247 Mai nou acesta şi-a multiplicat activitatea prin deschiderea unui portal cu numele de ortodoxinfo.

167
celor finanţate de câtre Fiară. Ba chiar el este mai rău decât C.N.N.-ul 248 pentru că de acesta ştii că
trebuie să te fereşti dar de cel ce pare că îţi ia apărarea nu ştii. Numai o dezbatere liberă, civilizată,
cu argumente pro şi contra, poate garanta găsirea unei soluţii şi poate fi de folos comunităţii în
general. Ar fi trebuit să existe cineva din mediul monahal sau clerical cu o bună reputaţie şi
pregătire intelectuală care să găzduiască un site în care astfel de manifestări de cenzură şi
dezinformare să fie expuse oprobiului şi cunoştinţei creştinilor în conformitate cu principiile
evanghelice (Epistola către efeseni a sf. apostol Pavel, cap. V, 11), Astfel s-ar reuşi impunerea unui
cod de conduită în lumea surselor de informaţie alternativă şi ar fi mai greu pentru astroturferi-
postaci să-şi ducă misiunea de dezinformare la îndeplinire. În felul acesta s-ar da coeziune şi
eficienţă mişcării generale de contestare a Fiarei şi în domeniul acesta al informării şi ar face
posibilă conştientizarea soluţiei adevărate şi unirea celor cu adevărat credincioşi.
Altă regulă de bază în exploatarea internetului este tratarea cu toată circumspecţia a
fotografiilor şi filmelor publicate. Datorită avansului tehnologic s-a ajuns că orice fotografie şi orice
film să poată fi trucat perfect fără posibilitatea de a descoperi adevărul prin analizarea materialelor
respective. S-a ajuns până acolo încât se pot truca chiar şi transmisiile directe, în timp real. Nu mă
refer aici la tehnicile clasice de manipulare, cum ar fi banala filmare în plan apropiat a maselor care
fac o demonstraţie de protest şi raportarea unui număr de zece ori mai mare a participanţilor de
către reporterii de la faţa locului pentru a da iluzia unei mişcări populare. Ci mă refer la faptul că
deja se poate modela pe computer orice personalitate spunând şi făcând un lucru sau altul, chiar în
timp real, în direct. De aceea fotografiile şi filmele nu vor fi luate în consideraţie decât după un lung
proces de analizare a credibilităţii sursei şi în comparaţie cu alte surse de informare. Aceasta
dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, că însuşi avansul tehnologic îi favorizează numai pe cei
bogaţi şi niciodată pe creştini sau pe oamenii obişnuiţi.
Referitor la informaţiile care circulă pe internet şi în mass-media în general trebuie să se mai
ştie că diavolul, Fiara care şi-a luat puterea de la el şi slujitorii acestora vor, într-un fel mai subtil, să
ne facă atenţi şi conştienţi de lucrurile care ne aşteaptă în viitor. Tot aşa prin diverse tehnici de
control al minţii se ţinteşte la obţinerea unei anumite mentalităţi şi atitudini. Se spune, de exemplu,
că fiecare film de la Hollywood are scenariul creat şi aprobat de către serviciul specializat respectiv
din cadrul C.I.A. 249 Sau se mai spune că fiecare cântec distribuit de marile companii din domeniul
media (Viacom, etc.) este supus aprobării unui consiliu de vrăjitoare de la cel mai mare templu
satanic din S.U.A. după care este supus unui ritual vrăjitoresc. 250 De altfel se poate observa şi cu
ochiul liber, chiar şi de către cei mai puţin iniţiaţi, că marile spectacole muzicale susţinute de aceste
instituţii 251 nu sunt altceva decât mari ritualice satanice şi de demonizare în masă. În plus, odată cu
dezvoltarea tehnologiei, specialiştii Fiarei au început să trateze producţia artistică, în special
muzica, cu ajutorul computerelor. Astăzi artiştii „mari“ şi „celebri“ nu mai cântă decât prin
intermediul instrumentelor de tipul „Auto-tune“ care nu sunt altceva decât nişte computere dotate
cu inteligenţă artificială care accentuează efectul psihotic al muzicii şi îi dă o perfecţiune
supraomenească, mecanică. Dacă asculţi aceşti artişti când cântă fără ajutorul acestor instrumente
nici nu-ţi vine să crezi ce diferenţă uriaşă este între cele două situaţii. Deci şi din cauza efectului
conjugat al acestora două, vrăjitoria şi instrumentele electronice, tinerii din ziua de azi care ascultă
tot timpul muzică modernă sunt aşa de imorali şi cu sănătatea mintală afectată. Aceste mijloace nu
fac decât să perfecţioneze rezultatul obţinut prin celelalte metode: învăţământ, asalt chimic asupra
sănătăţii, influenţe ale sistemelor tehnice electromagnetice, etc.
De asemenea informaţia aceasta despre viitor care se introduce în producţia culturală se face

248 C.N.N. - reţea importantă de ştiri cu proiecţie planetară, aflată în proprietatea Fiarei, şi care are o lungă istorie a
prinderilor în flagrant în delictul emiterii de ştiri false. În lumea blogerilor independenţi această reţea este simbolul
minciunii şi al dezinformării.
249 Central Inteligency Agency - Agenţia centrală de spionaj a S.U.A.
250 Vedeţi dezvăluirile lui John Todt care a fost mare vrăjitor în conducerea ordinului vrăjitoresc din S.U.A. şi care s-a
pocăit şi s-a convertit la creştinism.
251 Cum ar fi Grammy Award, Super bowl, etc. sau de către „mari“ artişti promovaţi de către Fiară cum ar fi, de
exemplu, „I am hardwell“, Madonna, Beyonce, Lady Gaga, etc. De altfel în orice ţară s-ar întâmpla aceasta nu poţi
ajunge artist faimos decât dacă sprijini agenda ocultă a Fiarei.

168
pentru scopul de a se pregăti subconştientul maselor de oameni pentru schimbări, ca să nu fie luate
prin surprindere şi să le refuze instinctiv. Astfel se încearcă persuadarea maselor pentru a le putea
primi aceste schimbări chiar conştient, ca astfel supunerea să fie voluntară. Se pare că totuşi ar mai
fi un motiv. Pur şi simplu membrii Fiarei nu se pot abţine ca să nu se fălească cu realizările lor. Sunt
şi ei oameni şi mor de plăcere când slava deşartă le gâdilă orgoliul. Evident că este o întreagă teorie
despre această „programare predictivă“ a maselor dar mă mulţumesc cu atât.
Deci aceste schimbări programate pentru viitor sunt aduse la cunoştinţa maselor şi
implantate în conştiinţa lor, cu mult înainte ca acestea să se întâmple, cu ajutorul acestor producţii
culturale şi care toate sunt pline cu „povestiri despre viitor“, o anumită morală şi educaţie profund
păcătoasă sau mai bine spus o lipsă de orice criteriu moral, poveşti cu „extratereşti“, distrugerea
pământului şi moartea omenirii, etc. Am să dau aici, pentru cei care nu urmăresc deloc ce se
întâmplă în cultura contemporană, doar un mic exemplu din muzica modernă ce poate fi văzut de
oricine fiind lipsit de obscenităţile verbale sau satanismele care au ajuns obişnuite.
Din albumul formaţiei Scorpions „Humanity Hour I“, anul 2007, cântecul „Humanity“
(http://genius.com/Scorpions-humanity-lyrics):

Humanity, auf wiedersehen Omenire, la revedere

It's time to say goodbye, the party's over
As the laughter dies, an angel cries
Humanity, it's au revoir to your insanity
You sold your soul to feed your vanity
Your fantasies and lies
[Chorus]
You're a drop in the rain
Just a number, not a name
And you don't see it
You don't believe it
At the end of the day
You're a needle in the hay
You signed and sealed it
And now you got to deal with it
[Verse 2]
Humanity, humanity
Goodbye, goodbye
Be on your way, adios amigo
There's a price to pay
For all the egotistic games you played
The world you made is gone
[Chorus]
You're a drop in the rain
Just a number, not a name
And you don't see it
You don't believe it
At the end of the day
You're a needle in the hay
You signed and sealed it
And now you got to deal with it
[Verse 3]
Humanity, humanity
Goodbye, goodbye
Run and hide there's fire in the sky
(Stay inside)
Este timpul să spui la revedere, petrecerea s-a terminat
Pe măsură ce râsul moare, un înger strigă
Omenire, este adio nebuniei tale
Ţi-ai vândut sufletul ca să-ţi hrăneşti orgoliul
Fanteziile şi minciunile tale
[Cor]
Eşti o picătură în ploaie
Doar un număr, nu un nume
Şi nu o vezi
Şi nu o crezi
La sfârşitul zilei
Eşti un ac în carul cu fân
Ai semnat şi ai pecetluit
Şi acum trebuie să te descurci cu asta
[Versul 2]
Omenire, omenire
Adio, adio
Mergi pe calea ta, adio prietene
Este un preţ de plătit
Pentru toate jocurile egoiste pe care le-ai jucat
Lumea pe care ai construit-o s-a dus
[Cor]
Eşti o picătură în ploaie
Doar un număr, nu un nume
Şi nu o vezi
Şi nu o crezi
La sfârşitul zilei
Eşti un ac în carul cu fân
Ai semnat şi ai pecetluit
Şi acum trebuie să te descurci cu asta
[Versul 3]
Omenire, omenire
Adio, adio
Fugi şi te ascunde, este un foc in cer
(Stai înăuntru)

169
The water's going to rise and pull you under Apa este pe cale să crească şi te va târî dedesubt
In your eyes I'm staring at the end of time În ochii tăi privesc încremenit la sfârşitul vremurilor
Nothing can change us Nimic nu ne poate schimba
No one can save us from ourselves Nimeni nu ne poate salva de noi înşine
[Chorus] [Cor]
You're a drop in the rain Eşti o picătură în ploaie
Just a number, not a name Doar un număr, nu un nume
And you don't see it Şi nu o vezi
You don't believe it Şi nu o crezi
At the end of the day La sfârşitul zilei
You're a needle in the hay Eşti un ac în carul cu fân
You signed and sealed it Ai semnat şi ai pecetluit
And now you got to deal with it Şi acum trebuie să te descurci cu asta
[Outro] [După terminarea cântecului, voce de copil]
Humanity, humanity, humanity Omenire, omenire, omenire
Goodbye, goodbye, goodbye, goodbye Adio, adio, adio, adio
It's time E timpul

Ţinând cont că producţia culturală şi mijloacele de distribuţie a ei este, aşa cum am spus
deja, şi ea în totalitate în proprietatea Fiarei, căci numai ea şi agenţii ei au puterea financiară
necesară, este natural şi logic ca aceasta să reflecte numai ideologia şi dorinţele Fiarei. Şi deşi
omenirii îi pare că produsele culturale sunt făcute doar pentru distragere şi distracţie ele lucrează
concertat şi propagandistic foarte eficient pentru scopul final.
Acestea fiind spuse despre informaţiile de tip politic, social şi cultural, voi termina cu sfatul
pe care-l voi da în ceea ce priveşte informaţia de natură ştiinţifică.
În acest domeniu este foarte greu creştinului de rând ca să străbată. Iar în domeniul
particular al medicinei este şi mai greu. Pentru că acest sector al informaţiilor medicale este
„muntele Everest al ştirilor false“, aşa cum bine spunea un foarte bun ziarist independent. 252
Pentru a putea să discearnă adevărul ascuns printre multele minciuni va trebui ca şi creştinul
respectiv să aibă o educaţie foarte bună, interdisciplinară, să renunţe la multe prejudecăţi pe care le-
a dobândit în şcoală şi chiar să şteargă din memorie tot ce a învăţat din varianta oficială. Ca de
exemplu în cazul istoriei oficiale. Aceasta este un produs total artificial şi nu are nici o legătură cu
realitatea sau cum spunea cineva foarte bine: „Istoria este scrisă de învingători“ (se pare că e vorba
de Niccolo Machiavelli).
Acestea nu vor fi suficiente însă din cauză că creştinii nu au cum să aibă mijloacele pe care
le au oamenii de ştiinţă. Şi ca să fie totul şi mai complicat, volumul de informaţie, cunoaşterea,
creşte într-un ritm exponenţial. Dar, slavă Domnului, chiar dacă alchimiştii Fiarei sunt foarte mulţi
şi volumul de informaţie creşte aşa de repede, sunt destui şi oamenii de ştiinţă care luptă împotriva
acestora pentru a promova adevărul. Oricum nu este chiar aşa de important să cunoşti toate
descoperirile ştiinţifice ci numai pe cele care au repercursiuni asupra vieţii creştineşti. Şi fie că
aceşti oameni de ştiinţă dizidenţi fac aceasta din conştiinţă sau din alte motive putem beneficia
rapid de rezultatul muncii lor şi câteodată a sacrificiului lor. Mulţi dintre ei au lucrat o perioadă în
slujba Fiarei şi realizând la un moment dat care sunt scopurile pentru care sunt folosiţi s-au întors
împotriva acesteia şi ne-au avertizat pe noi. Mulţi şi-au pierdut slujba şi chiar bunul renume pentru
că imediat ce au emis o opinie diferită decât cea a alchimiştilor au fost desfiinţaţi de către mass-
media aflată în slujba Fiarei. Unii chiar au fost declaraţi nebuni. Alţii chiar au plătit cu viaţa curajul
lor. Să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să-i ierte! Bineînţeles că mulţi dintre aceşti dizidenţi încă
mai ţin la unele dogme ale alchimiştilor. Cum ar fi evoluţia şi miliardele de ani ca vârstă a
universului. Este adevărat că este şi greu să te desprinzi brusc din capcana mintală în care ai fost
prins atâţia ani! Dar noi vom alege ceea ce este bun din ceea ce spun ei şi vom arunca ce este rău.
Existenţa tuturor acestor oameni pe care i-am enumerat mai sus ne ajută foarte mult pe noi creştinii

252 Jon Rapoport, jurnalist şi bloger independent: https://jonrappoport.wordpress.com/

170
ca să fim pregătiţi, să putem lua acţiuni de contracarare şi să nu pierdem timpul stând cât este ziua
de lungă cu faţa lipită de „fereastra lumii“. Din experienţă personală pot afirma că este suficient ca
o dată pe lună, hai să zicem cel mai devreme la două-trei săptămâni, să vii în contact cu realităţile
lumii şi să pierzi puţin timp pentru informare. Dar asta presupune să fii deja la zi cu realităţile lumii
şi măcar în tinereţea ta să fi încercat să studiezi cât de cât filozofia, politica, istoria adevărată,
ştiinţa, tehnologia, etc. La ora aceasta consider că venirea în contact cu realităţile curente se poate
obţine în cel mult şase luni de studiu sistematic chiar dacă, ipotetic vorbind, ai trăit pe altă planetă
până acum. Dacă ai o gândire critică, un bagaj suficient de informaţii de bază, adică o educaţie şi o
obişnuinţă în a-ţi folosi creierul, ai renunţat deja la prejudecăţile implantate de sistemul educaţional
centralizat şi de societate, ai bune cunoştinţe teologice despre credinţa ortodoxă şi nu în ultimul
rând nu ai mintea prea înceţoşată de plăceri (păcate) această perioadă va fi suprasuficientă. De
asemenea este absolut necesar să ai şi puţin „fler“ pentru a găsi informaţia necesară fără ca să-ţi
pierzi inutil timpul cu tot felul de „gunoaie“. De altfel şi internetul oferă şi el mijloace pentru
găsirea mai uşoară a acestora. Aceste mijloace, unelte, se numesc „motoare de căutare“. 253
Bineînţeles că şi în acest domeniu sunt unele, majoritatea, care sunt proprietatea agenţilor Fiarei şi
altele oarecum independente. Cele „mainstream“, „oficiale“, cum ar fi Google, Youtube, FaceBook,
etc. au început de mult să cenzureze informaţia şi să influenţeze pe utilizatorii lor plus că
parazitează rezultatele cu tot felul de reclame. Dar există şi din cele ce par independente cum ar fi:
http://www.goodgopher.com/
http://www.fetch.news/
https://duckduckgo.com/?q=a&t=canonical etc. (personal acesta din urmă mi se pare cel mai
bun)
În concluzie trebuie multă atenţie şi vigilenţă atunci când abordăm internetul.
E drept că în ziua de azi mulţi creştini suferă şi ei de probleme obiective create de efectul
modului cum au fost crescuţi în sistemul centralizat de învăţământ, de expunerea la diferite toxine
provenite din mediu, din apa de băut, din alimente, din cosmetice şi tratamente medicamentoase, de
hrana lipsită de nutrimenţi, plină de substanţe chimice dăunătoare, de influenţa televizorului,
calculatorului, telefonului mobil, smog-ului electromagnetic, diferitele păcate pe care poate le-au
lucrat înainte să vină la credinţa adevărată, etc. şi astfel să aibă şi ei aceleaşi probleme ca şi restul
oamenilor. Adică imposibitatea de a sta concentraţi mult timp pentru studiul intelectual, „ceaţă pe
creier“, fatigabilitate cronică 254 , lipsă de interes faţă de orice nu este distractiv, plictiseală şi
deprimare, insomnii şi somn lipsit de efect odihnitor, irascibilitate, agresivitate, etc. care îi pot
împiedica să abordeze singuri problemele complicate ale lumii contemporane şi ale lor. Dar cu
ajutorul lui Dumnezeu, cu multă rugăciune, asceză şi căutare toţi pot găsi pe cineva mai învăţat care
să le poată oferi ajutorul şi împreună să meargă mai departe aducându-şi fiecare partea lui. Ideal ar
fi să se găsească un cleric sau măcar un monah mai virtuos care să facă asta pentru ei. Astfel, cei cu
posibiliăţi intelectuale limitate îi pot ajuta pe cei mai învăţaţi cu cele necesare traiului ca astfel cei
mai învăţaţi să-i ajute la rândul lor pe ei cu informaţii fără să piardă timpul de la lucrarea virtuţilor
şi astfel împreună să meargă mai departe pe calea corectă.
Acum, după ce am enumerat mijloacele prin care oricine poate ajunge la aceleaşi concluzii
ca mine şi mai ales cei care simt că nu pot să mă creadă pe cuvânt şi cred că cele ce le spun eu nu
sunt conforme cu realitatea lucrurilor am să merg mai departe.
Deci cum spuneam, am scris această, să-i zicem, scrisoare mai lungă din următoarele
motive.
Primul ar fi că nu mai este timp şi că trecerea timpului fără ca omenirea să acţioneze
împotriva acţiunilor Fiarei are în special un efect negativ major mai întâi împotriva noastră a
creştinilor ortodocşi. Această inerţie a societăţii în general şi a creştinilor în special oferă timp Fiarei
pentru construirea şi edificarea statului-dumnezeu total, proiect care a ajuns, pot spune cu
certitudine, aproape la final şi nu mai are nevoie decât de „ochiul“ atotvăzător din vârful piramidei

253 „Search engines“ în limba engleză.

254 Celebra cercetătoare dr. Judy Micovits a stabilit o legătură directă dintre vaccinuri şi sindromul oboselii cronice.
Deci cei care sunt vaccinaţi suferă într-o proporţie mai mică sau mai mare şi de acest sindrom.

171
pentru a fi complet. Adică maşina de control a gândurilor.
Al doilea motiv ar fi că există o cădere impresionantă, generalizată, a conştiinţei creştinilor
ortodocşi din care cauză aceştia suferă de o crasă lipsă de dragoste faţă de fraţii şi semenii lor. Dacă
nici pe ierarhii şi fraţii lor creştini nu-i iubesc şi-i lasă să facă orice greşeală, oricât de mare, lucru
care va avea drept consecinţă sigură pierderea sufletului acelora, ce mai putem să le cerem
creştinilor ortodocşi să facă pentru semenii lor din lume care nu cred ca ei? Pentru că ierarhii aceştia
apostaţi şi cei care le urmează lor ar putea avea şi ei o şansă dacă ar vedea pe foarte mulţi dintre cei
supuşi lor că nu colaborează cu ei, că-i combat, că-i dojenesc şi că se despart de comuniunea cu ei
dacă nu se îndreaptă. Poate s-ar mai trezi câte unul, pe ici pe colo, din cei care au ajuns ierarhi doar
din veleitarism şi nu pentru că sunt agenţi conştienţi ai Fiarei.
De asemenea există în rândul creştinilor o inerţie generalizată, o paralizie, faţă de evoluţia
societăţii şi evenimentele vieţii contemporane. Creştinii parcă sunt nişte frunze purtate de vântul
istoriei oriunde vrea acesta. Ei au renunţat total să mai scrie vreun cuvânt în marea carte a lumii, să
mai aibă vreun rol şi se închină ca nişte roboţi statului-dumnezeu. Tot aşa şi ierarhia bisericească a
renunţat total la datoria ei faţă de biserică şi omenire şi a trecut făţiş de partea Fiarei şi împotriva
bisericii. De exemplu este şi un canon care cateriseşte ierarhul care nu se străduieşte să înveţe pe cei
supuşi lui dogmele creştine! Canonul apostolic nr. 58, etc. Şi nimeni nu se sesizează! Nimeni nu-l
mai aplică. Că nu vor să urmeze dogmelor şi să înveţe poporul despre ele se vede şi din faptul că nu
se mai fac de două ori pe an sinoade pe teme şi probleme dogmatice aşa cum îi obligă Canonul
apostolic nr. 37, etc. În schimb ierarhii se întâlnesc cât mai des cu scopul de a face tot felul de
acţiuni în care apar împreună cu cei care sunt de o altă credinţă pentru a zăpăci poporul de rând ca
să creadă că şi aceia sunt creştini.
La nivel inferior creştinii laici care mai încearcă să întreprindă câte ceva sunt incapabili să-şi
concerteze eforturile, să se unească unii cu alţii în vederea aceluiaşi scop. E adevărat şi că fără
lideri, fără păstori de la Dumnezeu aceasta este şi foarte, foarte greu şi cere şi foarte mult timp. De
asemenea această greutate în unirea efortului pentru o cauză comună trădează şi o lipsă de virtute
generalizată pentru că acţiunea în sine cere şi spirit de sacrificiu.
Mai departe am vrut să demonstrez că toţi oamenii, indiferent că sunt creştini sau orice
altceva, se supun, urmează orbeşte Fiarei şi slujitorilor ei, guvernele statelor-dumnezei şi se tem cu
o teamă paranoică să facă ceva, oricât de mic, împotriva acestora.
Chiar mă întreb: să fie oare de vină numai efectul conjugat al dietei, al vaccinurilor, al
educaţiei în şcoli, telefonului, calculatorului, televizorului şi radioului? Fiindcă şi creştinii stau azi
toată ziua cu ochii în telefoane şi televizoare 255 . Pentru că altfel nu se poate explica această apatie şi
inacţiune. De ce se tem creştinii aşa de mult? Doar nu cere nimeni creştinilor să omoare pe cineva,
să lupte cu arma în mână! Acest lucru îl interzice Însuşi Dumnezeu. Sunt atâtea mijloace creştineşti
prin care se poate face aceasta cât încă se mai poate, dacă nu cumva este deja prea târziu, dar
aceasta presupune sacrificiul personal şi renunţarea la plăceri. Adică la păcate. Şi nu am reuşit să
aflu de ce creştinii evită acest sacrificiu acum când are valoare pentru ei şi pentru ceilalţi oameni şi
încă nu trebuie dus la extrem, la martiraj. Oricum creştinii vor fi forţaţi să-l facă într-un viitor nu
prea îndepărtat, dacă vor să rămână creştini şi atunci nu se ştie dacă le va mai folosi, fie chiar şi lor
sau dacă îl vor mai putea face. Şi atunci acel sacrificiu le va cere sigur chiar preţul vieţii. Astăzi,
chiar dacă riscă internarea în închisori, nimeni nu trebuie să subestimeze forţa exemplului pentru
ceilalţi şi beneficiul personal pe care l-ar putea avea pe calea virtuţii acest sacrificiu. Fiindcă nimeni
nu ştie ce este în stare să facă restul populaţiei dacă, de exemplu, un milion de creştini ar fi internaţi
mâine cu forţa într-un lagăr de reeducare şi exterminare. Poate nu ştiu cu siguranţă acest lucru nici
Fiara şi nici slujitorii ei, ceea ce se poate oarecum demonstra uşor prin faptul că nu a făcut acest
lucru încă, deşi are de mult toate mijloacele, motivele şi experienţa necesară pentru a o face. Sau,
cine ştie, poate altul este motivul real pentru care Fiara nu face asta. Probabil din cauză că fiind
condusă direct de demoni această Fiară nu vrea să facă martiri ca să nu-i supere pe conducătorii ei.
Fiindcă mărirea numărului martirilor, al celor care se mântuiesc, va duce inevitabil la reducerea
timpului pe care îl mai au demonii până când va veni vremea chinuirii lor. (Sfânta evanghelie după

255 Vedeţi patentul descris mai sus la Capitolul VIII: U.S. Patent nr. 5159703.

172
Matei, cap. VIII, 29)
De asemenea am vrut să mai spun şi să demonstrez că acum este vremea să ne asumăm în
mod responsabil condiţia noastră „etnică“ de popor al lui Dumnezeu şi să purtăm cu conştiinţa
datoriei împlinite etichetele de „extremişti“ şi „fanatici“, să lăsăm deoparte pretenţiile false de
cumpătare, moderaţie, iconomie, etc. cu care atât de mult le place unora să se împăuneze azi
culpabilizându-i pe cei care încearcă să îmbrăţişeze adevărul cu toată fiinţa lor.
Tot aşa am mai vrut să demonstrez că tot ceea ce ne cere Dumnezeu să facem pentru noi şi
pentru lume nu poate fi obţinut decât dacă ne facem mai întâi pe noi creştini ortodocşi. Am încercat
să demonstrez şi că BISERICA nu poate fi restabilită la întreaga ei plinătate fără conlucrarea
concertată a tuturor, fără pretenţie de infailibilitate din partea cuiva, dar şi greutatea acestei
întreprinderi fără apariţia unor oameni desăvârşiţi. Chiar evenimentele care vor avea loc în viitorul
apropiat ne vor cere realizarea acestor deziderate, altfel nu ne vom mântui pentru că prin puteri
omeneşti nu se poate trece peste greutăţile acelor vremuri.
De asemenea am vrut să scot la iveală faptul că toţi creştinii au pierdut noţiunea păcatului
prin participare involuntară sau chiar voluntară la păcate colective şi că unii chiar şi-au tocit aşa de
mult conştiinţa că nu mai văd mulţimea păcatelor aşa zis mici pe care le fac în viaţa de zi cu zi.
Altă încercare a fost să demonstrez faptul că până şi creştinii care par că formal luptă pentru
restabilirea unităţii bisericii s-au rupt pe ei total de lumea aceasta şi au procedat la fel ca struţii care-
şi îngroapă capul în nisip pentru a evita primejdia. Fiindcă ei nu reuşesc să mai vadă cum toată
omenirea, nu numai creştinii, a ajuns într-un impas din care nu mai poate ieşi oricum şi oricând. Din
cauză că acum dacă omenirea nu se supune total Fiarei să fie ucisă lent de ea, aşa cum doreşte
aceasta prin metode subtile, atunci când va încerca să se rupă de sub anarhia controlată de Fiară
oamenii vor deveni victimele propriei lor lipse de virtute şi se vor omorî unii pe alţii mai rău decât
fiarele sălbatice.
Şi toate acestea se întâmplă acum şi cei care au încercat aceasta ştiu din experienţă că
nesupunerea faţă de Fiară în zilele noastre înseamnă pericol de moarte în fiecare zi.
Când au mai existat în toată istoria omenirii aceste lucruri? Fiindcă în toată istoria omenirii
până în perioada actuală a fost posibil, în cazul când nu mai puteai să trăieşti cum îţi dicta conştiinţa
într-un loc, să îţi iei lucrurile şi să te muţi în altă parte, lucru pe care azi nu-l mai poţi face.
Când au mai procedat creştinii aşa ca cei din ziua de azi? Chiar şi Sf. Antonie cel Mare, care
a trăit în adâncul cel mai îndepărtat al pustiei, a lăsat totul şi „a îmbrăcat o haină mai bună după care
s-a dus în lume şi s-a urcat pe un loc mai înalt ca să fie văzut de eretici şi să fie omorât de aceştia“;
adică să mărturisească şi nu să stea tăcut, ascuns undeva. Ori aceşti creştini care se auto-numesc
„adevăraţi“ sau se consideră pe ei „în biserică“ trăiesc şi ei chiar în mijlocul „Sodomei“ şi nu „ies
din mijlocul ei“ prin nesupunerea faţă de Fiară şi slujitorii ei.
Am mai încercat de asemenea să demonstrez că oamenii care fac rele nu pot fi opriţi decât
de alţi oameni care fac binele. Că nu se poate să se aştepte ajutorul de la altcineva, fie el înger sau
chiar Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu ne-a creat cu voinţă liberă şi fără voinţă liberă nu există nici
mântuire nici pierzanie. De aceea în lume avem armată, poliţie, justiţie, etc. ca să stăvilească cât de
cât răul ce-l pot produce oamenii care aleg să meargă la iad ca să se menţină o societate unde se
poate trăi. Dacă Dumnezeu s-ar ocupa cu aceasta nu ar mai exista nimic pe această lume decât o
adunătură de roboţi care se nasc şi mor fără nici un sens. Desigur Dumnezeu poate să îmbărbăteze
inima unora mai virtuoşi, poate să înfricoşeze pe cei răi, etc. dar numai în mod limitat fără să le
influenţeze libertatea. Decizia finală rămâne totuşi a celor care sunt în „arena“ vieţii. De aceea şi la
Cartea Apocalipsei, cap XIII, 7, se spune că „i s-a dat ei (Fiarei) să facă război cu sfinţii şi să-i
biruie“ ceea ce înseamnă că Fiara a câştigat mintea şi inima omenirii pentru cauza ei pentru că aşa
au ales oamenii să vrea. Din această cauză rezolvarea tuturor problemelor lumii de astăzi nu se
poate obţine fără lupta cu Fiara pe acest front.
M-am străduit de asemenea să demonstrez şi că fără dragoste creştinii nu se pot mântui şi
nici nu îi pot salva pe ceilalţi oameni de la pieire. Pentru că singura armă pe care o au creştinii
împotriva răului este dragostea, iubirea adevărată şi fără de care nu se poate obţine nimic. Dar
absolut NIMIC!

173
 De asemenea am încercat să avertizez pe toţi oamenii de pericolele care planează asupra
sănătăţii lor în zilele noastre. Nu am făcut-o cu scopul de a-i convinge să facă din sănătate un idol,
un scop în viaţă. Am făcut-o fiindcă boala în diversele ei versiuni, fie cea provocată de păcate, fie
de lene sau de neştiinţă aduce cu ea şi o mărire a fricii de moarte, lucru care nu poate fi uşor
contracarat de cei începători în ale credinţei sau de către necredincioşi. Lupta cu boala şi efectele ei
este apanajul celor mai virtuoşi în credinţă şi eu am crezut că este mai bine ca să nu mai poarte
creştinii şi alte poveri în afară de cele care le oferă din belşug timpurile noastre.
Am încercat toate acestea şi chiar mai mult. Cred că este evident tuturor că din cauza lipsei
calităţilor necesare nu prea am reuşit să materializez prea bine aceste intenţii. Fiindcă eu sunt om
simplu, sărac şi neînvăţat. Nu am reuşit să urmez decât cursurile şcolii generale de opt ani şi a unei
şcoli profesionale de meserii de trei ani sub regimul comunist, bineînţeles. Este pentru prima oară în
viaţa mea, destul de lungă slavă Domnului, când scriu atât de multe cuvinte deodată. Toată
experienţa mea de o viaţă în ce priveşte scrisul se limitează la cele pe care le-am scris la şcoală într-
o compunere, într-o teză, într-un examen, etc. sau în scrisorile rare pe care ocazional le-am compus.
Pe de altă parte aş putea să mă şi scuz că nu am putut să scriu mai mult pentru că eu fiind mereu pe
drumuri, neavând casă, familie sau bani a trebuit să apelez la ajutorul unor creştini dispuşi să mă
adăpostească pe perioada compunerii acestei scrieri, furnizându-mi şi mijloacele necesare. Adică
adăpost şi mâncare, calculator cu acces la internet, etc. Dar chiar şi aşa, având tot ce-mi trebuie la
dispoziţie, din cauza bătrâneţii şi a unei boli mai vechi de care sufăr a trebuit să mai zac circa o lună
în pat reducând timpul efectiv pe care l-aş fi putut folosi pentru scris. Cred, totuşi, că şi din cauză că
am gustat iar din plăcerile confortului! Astfel că perioada efectivă pe care am folosit-o pentru
scrierea aceasta s-a redus la cca. 35 de zile din care am folosit efectiv cam trei-patru ore pe zi, căci
obosesc repede şi mai am şi altele de făcut. 256 Şi chiar nu mai puteam să abuzez de ospitalitatea
gazdelor mele fiind şi acestea destul de sărace şi strâmtorate material. Oricum sunt recunoscător, le
mulţumesc şi mă rog să-i ajute Dumnezeu căci fără ei nu ştiu ce aş fi putut realiza! De asemenea le
mulţumesc, le sunt recunoscător şi mă rog şi pentru cei care au muncit şi s-au nevoit pentru a face
posibilă informarea mea despre atâtea lucruri. Le mulţumesc şi mă rog şi pentru cei care m-au
contrazis vreodată pentru că ei mi-au oferit o „oglindă“ în care am putut să mă văd şi să-mi
descopăr greşelile mele şi ale lor. De asemenea rog pe toată lumea să mă ierte pentru lipsa mea de
îndemânare în ale scrisului. Nu am făcut decât să împlinesc o poruncă dumnezeiască, obligatorie
pentru toată lumea chiar şi pentru cei neînvăţaţi ca mine. Nu m-aş fi aventurat în această misiune
dacă ierarhii şi creştinii învăţaţi şi cu multă şcoală şi-ar fi făcut datoria şi nu ar fi tăcut.
Deci tot ce veţi citi aici am scris dintr-o suflare, fără un plan ticluit dinainte şi nu am avut
timpul să mai fac o finisare, o corecţie pe ici pe colo. De asemenea a trebuit să fac un efort
extraordinar pentru a nu complica prea mult textul cu detalii şi demonstraţii cât mai lungi şi
convingătoare încercând să condensez cât mai mult discursul pentru a fi înţeles de cât mai mulţi.
Sunt convins că nu am reuşit şi ar fi multe de adăugat, dar mă bazez pe înţelegerea şi
dragostea voastră.
Vă rog să mă iertaţi!
De acum nu mai rămâne decât să preia ştafeta cei mai virtuoşi, mai învăţaţi şi mai înţelepţi
decât mine. Sper că prin această scrisoare să-i scutur un pic de inerţie, să-i scot din „moderaţia,
cumpătarea şi iconomia“ care le place atât de mult şi să se pună în fruntea poporului creştin
fluturând stindardul adevărului pentru a câştiga pe cât mai mulţi la cauza mântuirii. Poate că măcar

256 Aceasta este valabil pentru ediţia întâi. După ce am răspândit textul cât am putut, pe măsura mijloacelor mele, în
iarna lui 2016 am primit ajutor de la mai mulţi creştini care mi-au oferit adăpost şi ajutor pentru a face o corectură şi o
finisare a textului. Dar de această dată ajutorul nu a mai fost de amploarea celui cu care am fost miluit cu prilejul primei
ediţii. Poate că am fost pedepsit din cauza lenei mele fiindcă l-am irosit cu prea mare uşurinţă. Astfel că nu am avut la
dispoziţie decât accesul limitat din cursul zilelor când cei care au binevoit să mă ajute au putut să mă primească. Oricum
le mulţumesc şi-l rog pe Dumnezeu să le răsplătească bunătatea. Fără ajutorul acestora nu aş mai fi putut aduce textul la
nivelul minim necesar pentru a putea fi citit cât de cât. În acelaşi timp am încercat, pe cât s-a putut, să răspund la
anumite întrebări care mi s-au pus despre prima ediţie sau să reformulez anumite demonstraţii care erau cam confuze.
Bineînţeles că era nevoie de o rescriere a întregului text dar din cauza lipsei de timp şi mijloace m-am mulţumit doar cu
„cârpirea“ şi finisarea lui.

174
din mândrie să zică: „dacă prostul şi păcătosul ăsta a deschis gura ca să-i înveţe pe oameni să nu se
supună Fiarei noi care suntem mai învăţaţi şi mai virtuoşi de ce să nu o facem?“
Nu am de asemenea nici cea mai mică pretenţie să aud cuvinte de slavă sau laudă la adresa
întreprinderii mele. Sunt absolut conştient de lipsa mea de valoare. Chiar m-ar întrista foarte mult să
aud aşa ceva. În schimb m-aş bucura foarte mult să aud cât mai multe critici şi dezbateri critice pe
temele pe care le ridică această scriere pentru a învăţa şi eu ceva mai mult din ele şi a învăţa şi cei
care le combat. Şi mai ales pentru a găsi împreună o soluţie. Căci este mai bine să se vorbească de
problemele pe care le avem decât să tăcem. Bine ar fi ca după aceste dezbateri să trecem şi la fapte,
căci vorbe au mai fost, destule! Bineînţeles că vor fi foarte mulţi dintre cei care vor răspunde numai
prin injurii şi atribuirea de intenţii pe care nu le am şi fără să producă nici un argument raţional cât
de mic. Am mai trăit aceasta de multe, de nenumărate ori şi mai ales am suferit aceasta cel mai des
din partea călugărilor, lucru care m-a întristat aşa de mult prin vederea pierzării lor, mai ales că am
iubit din toată inima pe monahi şi viaţa monahală de care, însă, Dumnezeu nu m-a învrednicit din
cauza păcatelor mele. Căci ce este mai frumos ca fraţii să fie împreună? Vor fi de asemenea şi mulţi
care vor modifica şi cenzura această scriere ca să poată să o desfiinţeze cât mai uşor sau dintr-o
teamă copilărească ca să nu intre în conflict cu statul-dumnezeu. Bineînţeles vor fi şi mai mulţi cei
care vor ignora această scriere şi vor lupta din toate puterile să-şi ţină capul adânc îngropat în nisip.
Poate că toţi! Dar eu trag nădejde că cei care sunt cu adevărat ascultători, evlavioşi şi smeriţi vor fi
şi cei care vor ajuta la răspândirea şi păstrarea integrităţii acestei scrieri. Căci adevăraţii smeriţi,
evlavioşi şi ascultători sunt cei care urmează Domnului nostru Iisus Hristos şi sfinţilor Lui şi aceştia
nu se tem de adevăr sau de minciună ci toate le cercetează ca astfel pe cele bune să le păstreze iar pe
cele rele să le dea deoparte. Pentru că în vremurile noastre s-a ajuns la o aşa mare nebunie încât
dacă apare un creştin care este cu adevărat ascultător, evlavios şi smerit, toţi creştinii „moderaţi,
cumpătaţi, iconomisitori“ şi adepţii lor imitatori inconştienţi sau conştienţi se coalizează într-o
unitate monolitică, indestructibilă, şi strigă la unison cu glas de tunet că acela este plin de mândrie,
neascultător, rebel, „aprins“, înşelat, etc. O! De ar fi aşa uniţi şi când ar trebui să lupte cu Fiara şi
slujitorii ei care distrug biserica! Şi pentru a vă convinge că nu doresc slavă de la oameni am să
rămân anonim şi nu am să vă dau numele meu adevărat. Aceasta vă va uşura şi misiunea pe care o
aveţi în a vă concentra numai la cele scrise de mine, ca să nu vă pierdeţi timpul încercând să vedeţi
ce am fost şi ce am făcut eu în viaţa asta lungă şi păcătoasă. Asta îi va scuti şi pe detractorii mei de
posibilitatea de a se agăţa de acele răutăţi şi scandaluri care au avut loc în viaţa mea şi vor fi nevoiţi
să muncească şi să scornească ceva argumente pline de echivoc, moderate, cumpătate şi pline de o
înţeleaptă iconomie prin care să demonstreze greşelile imense, grave, pe care le-am făcut prin
afirmaţiile şi criticile mele şi primejdia la care se supun cei care or să-mi urmeze sfaturile.
Evident că mulţi vor zice: se teme de Fiară şi de aceea vrea să rămână anonim! Dar ce
însemn eu pentru Fiară? Eu care sunt o biată frunză uscată în calea vântului şi care nu sunt în stare
să adun doi sau trei oameni sub conducerea mea ca să facem un lucru banal! Şi apoi cum mă vor
găsi slujitorii Fiarei că eu azi sunt aici, mâine în altă parte fără un loc care să fie al meu. Poate doar
dacă mă duc să mă predau de bunăvoie ca să demonstrez... ce? Căci în situaţia mea de acum
închisoarea nu-i decât un mic paradis unde se mănâncă totuşi în fiecare zi, plin de un confort
material pe care nici nu îndrăznesc să-l visez. Şi apoi câte zile mai am de trăit, că sunt bătrân şi
bolnav? Aşa că nu din aceste cauze nu vă dau numele meu! Dar, pentru a da un exemplu celor ce
cred că mă tem de Fiară şi pun pe spatele lor sarcini de care eu nu mă ating am să dau totuşi un
indiciu prin care numai slujitorii Fiarei îl pot folosi pentru descoperirea mea. Astfel am scris aceste
rânduri cu ajutorul unui computer care foloseşte pentru conectarea la internet un adaptor tip
„ethernet“ având „M.A.C. address“ nr. 00:14:22:78:69:92, număr care este unic pe planetă pentru
fiecare dispozitiv. Cei care cunosc domeniul înţeleg ce spun eu. Deci slujitorii Fiarei pot găsi acest
computer, au toate mijloacele pentru asta şi pot apoi să afle şi despre mine de la cei care au
computerul.
Deci nu mai continui şi fac încheierea aici prin a vă spune că vă rog să mă credeţi că un
singur lucru am urmărit prin această acţiune: să ajut într-un fel pe fraţii şi prietenii mei cu ceea ce
pot după micile mele puteri. Şi nu am avut drept motiv decât prisosul de dragoste din inima mea şi

175
dorinţa de a mă învăţa şi pe mine. Iar dacă se va întâmpla ca măcar un sigur om să se folosească cu
ceva, cât de mic, din aceste cuvinte am să mă bucur cu o bucurie neţărmurită şi am să mulţumesc
pentru aceasta Domnului nostru Iisus Hristos până la ultima mea suflare.
Am zis şi mi-am salvat sufletul meu!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Dumnezeu să vă ajute şi să vă lumineze, Simeon Creştinul.

176
 Post scriptum

Pentru că mulţi dintre creştinii care au citit textul primei ediţii s-au plâns că nu înţeleg ce
anume trebuie să facă pentru a se întoarce pe calea creştinească am să descriu sumar în continuare o
cale practică de acţiune. De fapt, cred că este singura soluţie posibilă în situaţia actuală a lumii. Dar
aceasta doar din punct de vedere omenesc. Pentru că la Dumnezeu se poate orice, numai oamenii să
se îndrepte spre ajutorul Lui.
Încă odată atrag atenţia creştinilor că nu există soluţie la problemele lor în afara celor
menţionate în Sfintele Scripturi. Deci creştinii vor trebui să acţioneze tot timpul după
comandamentele insuflate de Dumnezeu. Din cauză că la ora aceasta nu mai există ierarh, episcop
sau cleric, care să vrea să îşi ia răspunderea conducerii turmei această acţiune de unire şi colaborare
cade în sarcina fiecăruia şi este o obligaţie evanghelică.
Deci prima iniţiativă a creştinilor trebuie să fie înfrăţirea, unirea lor cât mai urgent posibil.
Dar mai întâi ei vor căuta să lămurească familiile lor pentru a le putea obţine sprijinul. Pentru
aceasta este necesar ca fiecare creştin să cunoască foarte bine şi documentele O.N.U. (Organizaţia
Naţiunilor Unite) privitoare la Agenda 2030. Din cauză că acestea sunt scrise totuşi în limbaj
„şerpesc“ să caute mai întâi specialişti bine intenţionaţi care explică mai detaliat implicaţiile acestei
agende asupra omenirii şi să înveţe toate despre ea. Este plin internetul de aceste explicaţii. Înarmaţi
cu aceste informaţii să meargă la familia lor şi să le arate negru pe alb ce-i aşteaptă foarte curând pe
toţi creştinii şi oamenii obişnuiţi. Adică să-i facă pe aceştia să înţeleagă că toţi - fireşte toţi care vor
mai fi în viaţă până în 2030 din cauză că în viitorul apropiat vor fi multe evenimente catastrofale
care vor reduce mult populaţia - vor trăi în sărăcie lucie, foame, fără drept de a mai poseda nimic,
fără nici un drept asupra corpului personal şi deci vor fi vaccinaţi, trataţi şi eutanasiaţi după cum
vrea un program de computer, fără intimitate, cu un cip electronic implantat în corp prin care le vor
fi urmărite toate acţiunile, gândurile şi chiar şi visele din timpul somnului şi viaţa lor nu va mai
valora nimic.
Bineînţeles că creştinii adevăraţi nu vor obţine prea uşor ajutorul familiei lor şi în multe
cazuri chiar vor mai câştiga nişte inamici redutabili. (Sf. evanghelie de la Matei, cap. X, 36) Sunt
unii atât de întunecaţi la minte că nici atunci când vor vedea la poartă duba care-i va duce într-un
lagăr de exterminare nu vor crede. Unii sunt atât de pierduţi încât vor spune că ei cred că aşa se va
întâmpla dar până o să vină implantul electronic mai este mult, mult timp şi să fie lăsaţi în pace că
vor şi ei să mai „trăiască“ până atunci. 257 Doar nu o să se chinuiască ei pe ei înşişi de acum!?
De asemenea trebuie ca creştinii adevăraţi să le explice cu multă răbdare acestor oameni
pierduţi că anul 2030 nu este data la care vor începe problemele lor. Adică să le scoată din cap iluzia
că toată lumea o stea până atunci la grătare cu mititei, cu bere, cu manele, cu telenovele, etc. şi totul
o să fie bine şi plăcut până la revelionul anului 2030 când, a doua zi dimineaţă, pe întâi ianuarie
2031, vor fi duşi în lagăr direct de la petrecerea de anul nou cu sticlele de şampanie în mâini şi cu
maneliştii după ei. Nu va exista aşa ceva! Trebuie neapărat să-i facă pe aceşti oameni să înţeleagă şi
că până atunci îi aşteaptă încercări groaznice şi situaţii teribile pe care nu le vor putea înfrunta decât
dacă sunt cât mai mulţi uniţi la un loc.
După ce îşi rezolvă problemele cu familiile lor creştinii adevăraţi trebuie să încerce să se
unească şi cu alte familii sau creştini. Apoi cei ce vor reuşi să se înţeleagă şi să se unească cât mai
mulţi la un loc trebuie să treacă neîntârziat la acţiune. Eu consider suficient, pentru început, dacă
reuşesc să se constituie grupuri de minim 10-12 bărbaţi în putere plus familiile lor.
Dacă nu au reuşit să convingă niciun cleric să fie conducătorul lor creştinii trebuie să aleagă
totuşi pe unul dintre bărbaţii grupului mai în vârstă, care are mai multă înţelepciune şi virtute, ca să
preia conducerea lor şi de care să asculte toţi fără condiţii. De această ascultare depinde eşecul sau
succesul comunităţii. După ce reuşesc să se organizeze creştinii adevăraţi trebuie să treacă la
acţiune. Adică cei care stau prin oraşe să se ducă toţi şi să-şi vândă averile aşa cum au făcut şi
creştinii din vremea apostolilor. (Faptele apostolilor, cap. 4, 32-35) Pentru că situaţia creştinilor din
acea vreme de început a creştinismului se aseamănă în foarte multe privinţe celei de azi.

257 Psihologia deţinutului condamnat la moarte care mai vrea să facă cât mai multe păcate înainte de a fi executat.

177
 Oricât vor căuta în Evanghelii creştinii nu vor găsi altă soluţie la problema lor şi a lumii. În
Sfintele Scripturi nu scrie nimic despre „Legiune“ şi legionarism, nu spune să ne facem site-uri ca
să informăm pe nu ştiu cine, nu scrie să ne facem televiziuni, nu scrie să reclamăm la tribunale
statul-dumnezeu şi slugile acestuia, nu scrie să facem petiţii, demonstraţii şi referendumuri, nu scrie
să aruncăm în aer bănci şi turnuri de antene de telefonie, nu scrie să fugim cu rucsacul în munţi 258 ,
nu scrie să ne antrenăm pentru război, lupte şi supravieţuire 259 , nu scrie să facem altceva decât să
iubim pe toată lumea la fel. Dar scrie, este adevărat, să avem mai întâi grijă de ai noştri înainte de a
ne ocupa de altcineva (Epistola întâi către Timotei a sf. apostol Pavel, cap. V, 8). Dar ca să ne putem
ocupa de ai noştri trebuie mai întâi să fim cu toţii împreună. De aceea creştinii trebuie să vândă tot
ce au pe la oraşe şi să meargă mai departe. Adică după ce au vândut să se unească cu creştini care
stau deja la ţară sau să caute sate care sunt părăsite sau în curs de părăsire 260 şi să cumpere pământ
cât mai mult acolo. Locaţia ideală pentru un astfel de sat este în zona colinară. Nici prea sus la
munte dar nici prea jos la şes lung. Dacă se poate lângă un râu suficient de mare care să nu sece în
viitorul apropiat şi care să aibă şi o luncă arborescentă cât de mică sau, ideal, lângă o pădure. Dar
neapărat la distanţă de oraşe şi la cel puţin 10-15 de km faţă de un drum important 261 . Acolo
creştinii trebuie să înceapă cât mai repede să-şi construiască nişte case şi clădirile auxiliare
necesare. Nimeni să nu se teamă de acest lucru pentru că la realizarea acestora nu este nevoie de
mulţi bani şi timp ci de tehnologie eficientă. Pentru construirea rapidă şi ieftină a unei case
recomand pentru documentare cartea „The Hand-sculpted House A Practical and Philosofical Guide
to Building a Cobe Cottage“ scrisă de Ianto Evans, Michael G. Smith şi Linda Smiley pe care o
găsiţi tradusă în limba română la blogul „cărţi din T.E.I.“ (traduceri ecologice independente) sau:
cartidintei.wordpress.com. Tot acolo vor mai găsi şi alte cărţi utile. Tehnica descrisă în cartea
menţionată este cea mai ieftină posibil şi nici nu necesită deprinderi speciale. Pur şi simplu nu costă
nimic decât muncă. Dar trebuie să fie o pădure prin apropiere pentru a se putea procura puţin lemn.
De asemenea pentru cei care se grăbesc se poate construi mai repede cu ajutorul tehnologiei sacilor
de pământ dar este un pic mai scump. Vedeţi pe internet „building with bags“ sau la adresele:
http://www.earthbagbuilding.com/ şi
http://www.themudhome.com/earthbag-building.html
Se vor lua măsuri pentru aceste construcţii încât să se limiteze totul doar la necesitate
evitându-se ispita slavei deşarte şi a confortului. În special trebuie să se evite cu orice preţ
construirea de băi şi toalete interioare cu alimentare cu apă continuă. Administrarea dejecţiilor şi
apelor uzate să se facă după indicaţiile din cartea „THE HUMANURE HANDBOOK A Guide to
Composting Human Manure“ scrisă de Joseph Jenkins, (josephjenkins.com) Prin urmarea
indicaţiilor acestui autor se vor evita foarte multe probleme şi mari cheltuieli inutile. Toţi trebuie să
fie conştienţi că locuirea lor acolo în această etapă este doar ceva temporar. De asemenea se vor lua
în considerare şi constituirea de rezerve de teren şi spaţii pentru o eventuală mărire a numărului

258 Nu ştiu de ce şi în România şi în Grecia a prins aşa de mult ideea aceasta care se bazează pe o interpretare literară a
unui pasaj absolut alegoric din Sfintele Scripturi. Chiar dacă ar fi posibilă această acţiune în vremurile noastre ea nu
poate avea la bază decât egoismul absolut. Nimeni nu zice: măcar să încercăm mai întâi să luptăm cu statul-dumnezeu şi
dacă suntem în vreo primejdie pe care nu o putem suporta din cauza necredinţei noastre să încercăm să ne refugiem
undeva ca să mai avem timp de pocăinţă. Nu, toţi se reped la rucsac şi la munţi!
259 Cum am auzit de curând pe un monah rus de la muntele Athos care sfătuia pe tineri să se pregătească fizic şi tehnic
să împuşte, să lupte la război, etc. Şi acesta este unul pe care îl respectă mulţi şi care are şi pretenţii de luptător creştin
ortodox antiecumenist. Pe deasupra mai este şi monah în vârstă cu foarte mult stagiu în mănăstire. Orb călăuză orbilor!
Nici nu este de mirare că ortodoxia oficială a ajuns la o asemenea decădere dacă aceasta este calitatea monahilor ei cei
mai buni.
260 În România sunt sute de astfel de sate unde pământul se vinde foarte ieftin.
261 În timpul celui de-al doilea război mondial s-a observat că toate proprietăţile aflate la distanţe de până la10 km. de
un drum principal au fost jefuite de masele de oameni care se refugiau din calea armatelor învingătoare. De asemenea
populaţia feminină aflată în localităţile aflate în calea cotropitorilor ruşi a fost victima violurilor sistematice ale acestor
trupe ca urmare a politicii de traumatizare psihică a populaţiei planificată special de Fiară şi agenţii ei din puterea
sovietică pentru distrugerea moralului şi sănătăţii naţiunilor subjugate. Ar fi fost necesară o analiză militaro-strategică
pentru a se putea descoperi zonele din ţară mai puţin expuse acestor pericole şi care nu se află pe căile de invazie
militară.

178
membrilor comunităţii pentru că trebuie luat în calcul faptul că tot mai mulţi creştini li se vor
alătura dacă membrii ghetoului vor reuşi să creeze o comunitate exemplară, armonioasă şi de
asemenea pe măsură ce situaţia lumii se va înrăutăţi.
În concluzie constituirea acestor comunităţi are un sigur scop. Oprirea închinării-supunerii
către Fiară a creştinilor adevăraţi. Adică eliminarea folosirii banilor, dependenţa de sistemul
centralizat al Fiarei şi al statului-Dumnezeu, evitarea relaţiilor de tip concurenţial, de luptă cu
ceilalţi oameni, crearea unui mediu propice pentru creşterea în virtute, etc. În virtutea realizării
acestui scop este necesară mai întâi asigurarea supravieţuirii, a unui mod de trai minimalist. Astfel
pentru asigurarea hranei se vor adopta principiile de hrănire descrise de doctorul Max Gerson în
cărţile sale 262 . Conform acestor principii se pot asigura necesităţile de hrănire numai din legume,
fructe şi puţine cereale 263 . Numai că trebuiesc procurate sau bricolate nişte unelte speciale pentru
obţinerea sucurilor din vegetale 264 . Fireşte pentru menţinerea unei sănătăţi optime ar fi necesară şi
posibilitatea procurării unor alimente de origine animală chiar în cantităţi foarte mici.
Dacă în comunitate sunt copii mici cu vârste până la 7 ani este necesară exploatarea unei
vaci de lapte care va asigura şi carnea necesară. Vaca este animalul cel mai ieftin de crescut şi cel
mai productiv pentru gospodărie. O singură vacă de valoare medie poate asigura necesarul de lapte
şi proteine animale pentru cel puţin 20 de copii 265 . Însă o vacă are nevoie de cel puţin un hectar şi
jumătate de pământ de calitate medie lucrat intensiv. Este adevărat vaca poate uşura şi anumite
activităţi din colectivitate dacă se construiesc utilajele necesare. Dar pentru aceasta este nevoie de
îndemânare, ceva cheltuială şi bineînţeles de timp.
Odată ce se reuşesc toate acestea începe etapa următoare.
Creşterea în virtute prin practicarea ascezei şi lucrării duhovniceşti.
Despre aceasta ar trebui vorbit cel mai mult dar pentru că sunt nenumărate cărţi care descriu
calea duhovnicească eu nu voi mai adăuga ceva. În România este chiar foarte uşor pentru că
regretatul părinte Stăniloaie ne-a tradus seria de cărţi pe care o cunoaştem sub numele de
„Filocalia“. Numai că trebuie multă atenţie din cauza faptului că unele cărţi sunt pentru începători
iar altele pentru cei mai exersaţi. Oricum „Scara“ sfântului Ioan Scărarul în traducerea pr. Stăniloaie
este bună de citit pentru toţi, începători şi avansaţi. Totuşi pentru că această etapă este cea mai grea,
fiindcă ea trebuie coordonată de cineva care are ceva experienţă şi virtute, se va proceda cu mare
atenţie.
Un singur lucru aş vrea să-l subliniez în acest caz. Creştinii să nu se teamă de nimic atunci
când este vorba de lucruri trupeşti cum ar fi mâncarea, îmbrăcămintea şi confortul. Numai să nu
exagereze ci să caute ceea ce este natural şi necesar şi nu extremele eroice şi pline de slavă sau să
pice în cealaltă extremă a confortului modern şi a îmbuibării cu bunătăţi culinare. Astfel, privind
hrana, se vor atinge mai uşor obiectivele necesare dacă se respectă principiul de hrănire descris mai
sus în cărţile dr. Gerson. Adică numai alimente vegetale şi dieta fără sare pentru adulţi 266 şi, în

262 Vedeţi The Gerson Institute: www.gerson.org

263 Practic este vorba doar de secară sau ovăz, mere, morcovi, cartofi, şi alte legume uşor de crescut şi înmulţit.
264 Sunt destule indicaţii de realizare sau surse de procurare a acestora pe site-ul The Gerson Institute: www.gerson.org
265 Este bine de ştiut că laptele de vacă, mai ales cel pasteurizat prin fierbere, nu este sănătos pentru consumul uman.
Dar dacă se limitează consumul la cantităţi mici de lapte crud sub formă de lapte bătut, iaurt cum se mai zice, atunci
acesta va fi mai uşor suportat de copii. Cel mai bun este laptele crud de capră. Atenţie consumul de lapte crud cere o
igienă specială a animalelor şi condiţii de exploatare speciale a acestora! Dar din cauza dificultăţilor de creştere a
caprelor şi a randamentului scăzut al acestora este de preferat vaca ce poate fi folosită şi la diverse lucrări agricole. Cel
mai bine şi uşor ar fi să se renunţe la lapte şi să se folosească producţia de lapte doar pentru creşterea viţelului care să
fie folosit pentru hrănirea copiilor. Carnea de viţel până într-un an este foarte sănătoasă, mai ales dacă se înţarcă viţelul
cu trei luni înainte de sacrificare, timp în care va fi hrănit numai cu iarbă.
266 Mulţi vor încerca să se lege de această recomandare a mea indicând pasajul din Evanghelie unde apostolul
avertizează creştinii să nu fie înşelaţi de cei care vor spune să se oprească de la căsătorie şi unele mâncăruri. (Epistola
întâi către Timotei a sf. Apostol Pavel, cap, IV, 3-4) Şi astfel să mă catalogheze drept înşelător. Numai că eu nu spun că
există ceva din cele care sunt comestibile care să fie „necurate“ aşa cum susţin iudaizanţii de exemplu. Eu spun doar că
se pot asigura toate elementele necesare unei hrăniri echilibrate şi foarte sănătoase fără vreun aport de produse animale
de orice fel. Ba chiar acest mod de hrănire este mai sănătos decât alimentaţia clasică, cu cantităţi mari de produse
animale. Aceasta o spun şi pentru că este mai uşor de procurat hrana de tip vegetal. Adică sunt necesare suprafeţe de
teren de cca. cinci ori mai mici decât dacă s-ar apela la hrănirea tradiţională cu carne, brânză şi lapte. Alt avantaj al

179
limita posibilităţilor, foarte puţine alimente de origine animală. Acest mod de hrănire va îmbunătăţi
şi starea de sănătate a comunităţii şi chiar va rezolva unele probleme de sănătate existente fără nici
un aport din partea medicinei oficiale. La această stare de sănătate va aduce un adaos binefăcător şi
munca fizică în aer liber, la soare 267 . În felul acesta se va evita riscul de a se face greşelile curente
ale creştinilor începători privind modul de hrănire. Aceştia trec de la o extremă la alta şi astfel sunt
zile când nu mănâncă nimic după care se îndoapă peste măsură! Postul adevărat şi înfrânarea
adevărată este atunci când mănânci în fiecare zi numai pentru a te hrăni fără să-ţi faci vreo plăcere
ci doar pentru a-ţi asigura necesarul minim de mâncare şi apă. De asemenea acest mod de trai şi de
hrănire va acţiona ca un mecanism infailibil de descurajare şi îndepărtare a impostorilor care vor voi
să se alăture comunităţii doar pentru ambianţa plăcută a meselor copioase comune şi lipsa grijilor
materiale.
În schimb obiectivele duhovniceşti se vor atinge mult mai greu din cauza lipsei unui
călăuzitor cu experienţă şi mai ales a accesului rar la tainele bisericii. Dar prin încercare şi eroare şi
împreună-sfătuire creştinii vor înainta mai uşor în virtute decât dacă ar fi rămas la oraşe, în
apartamentele lor şi şi-ar fi consumat tot timpul cu activităţile obişnuite din cadrul economiei de
„piaţă“ pentru a-şi putea menţine nivelul de trai. Acolo, în oraşe, nu ar fi avut nici o şansă de
progres duhovnicesc. Dar în lucrurile trupeşti, în cele care privesc starea materială a comunităţii şi
munca în comun creştinii trebuie să dea dovadă de ascultare oarbă, necondiţionată, de conducătorul
comunităţii pentru a se evita situaţiile conflictuale generate de tot felul de mici orgolii.
În toate acestea descrise mai sus un rol foarte important, cum am mai menţionat deja, îl va
avea conducătorul comunităţii care va trebui să dea dovadă de fermitate şi virtute pentru a se
menţine cursul ascetic al comunităţii fără derapaje şi devieri. Acesta trebuie să fie un pic mai dur şi
să certe şi să dojenească creştinii frecvent pentru că în ziua de azi creştinii nu mai au parte de
dojana părinţilor sau a educatorilor încă de la vârste fragede, aşa cum aveau cei din vechime, şi
marea majoritate suferă groaznic de slavă deşartă şi „duh de împotrivire“. Mai ales femeile sunt cele
care suferă mai mult de aceste două boli din cauza presiunii ideologiei feministe la care sunt supuse
de la vârste foarte mici. Conducătorul comunităţii trebuie să fie perfect conştient de importanţa
rolului său. De asemenea creştinii sunt obligaţi să nu se plângă de „tiranie“ din partea liderului lor şi
să accepte cu bucurie dojenile care li se aduc pentru că numai astfel pot creşte în virtute.
Tot aşa liderul grupului trebuie să fie foarte atent şi pentru că cele mai mari pericole care
pasc comunitatea sunt „iconomiile“ în privinţa mâncării şi confortului. În privinţa confortului cea
mai mare ispită va fi alegerea soluţiei de iluminare artificială. O soluţie completă de asigurare a
iluminatului, independentă de reţeaua centralizată, este foarte costisitoare şi necesită foarte multe
cunoştinţe tehnice de specialitate pentru a se evita capcanele soluţiilor complete oferite de
companiile din domeniu şi care au un singur numitor comun: să facă clientul dependent de serviciile

hrănirii numai cu vegetale este că nu sunt necesare utilaje mecanizate şi scumpe. Tot aşa timpul pierdut cu munca la
câmp este mult mai redus şi acest tip muncă este accesibilă chiar şi celor mai în vârstă. Prin acest fel de hrănire se poate
menţine mai uşor şi o stare de sănătate mai bună sau chiar vindeca multe boli. Şi nu în ultimul rând acest mod de
hrănire este lipsit de pericolul duhovnicesc reprezentat de mâncărurile prea gustoase rezultate în mod inevitabil atunci
când se folosesc alimentele de origine animală. Este drept am văzut foarte, foarte mulţi creştini care şi din vegetale se
străduiesc să facă mâncăruri cât mai gustoase. Şi ca să fiu sincer în România nu prea am văzut creştini care să nu aibă la
loc de cinste tigaia pentru prăjit şi să nu folosească la prepararea mâncărurilor produsele de tip „Vegeta“, „Delikat“,
„Bulgăraşi de savoare“, etc. care sunt toate pline de sare şi de monoglutamat de sodiu, produs chimic nenatural care le
îmbolnăveşte sistemul nervos şi-i umple de pofte. Pentru că acest M.S.G. (monosodium glutamate) a fost creat special
pentru a genera un apetit exagerat şi de aceea acţionează direct asupra sistemului nervos. Chiar şi sf. apostol Pavel
spune că este bine să nu mănânci carne şi să nu bei vin şi că cei slabi în credinţă să mănânce numai legume. (Epistola
către romani a sf. Apostol Pavel, cap. XIV, 1-21) De asemenea sf. apostol Pavel mai spune şi ca „grija de trup să nu o
facem spre pofte“. (Epistola către romani a sf. apostol Pavel, cap. XIII, 14) Deci iată că nu dau soluţii care sunt rele sau
în neconcordanţă cu Sfintele Scripturi. De asemenea trebuie precizat că acest mod de hrănire este posibil doar dacă se
apelează la vegetale obţinute numai din producţia proprie în condiţii absolut naturale fără aportul chimizării agricole.
Orice încercare de a se asigura hrana doar din produse vegetale obţinute din comerţul oficial cu produse din agricultura
industrială lipsite de nutrimenţii necesari şi pline de substanţe toxice va duce inevitabil la îmbolnăvirea celor care vor
proceda astfel.
267 Studii recente au demonstrat că este suficient doar sedentarismul, lipsa de activitate fizică, pentru ca omul să se
îmbolnăvească foarte repede de boli grave.

180
companiei respective astfel încât pe termen lung acesta să cheltuiască cât mai mult. Cel mai bine ar
fi construirea în regie proprie a unor sisteme de mică amploare de alimentare cu energie electrică,
mixte, compuse din panouri fotovoltaice şi mici turbine eoliene care dacă ar fi bine proiectate şi
realizate ar realiza o autonomie de cel puţin 15 ani fără intervenţia omului. Dar pentru aceasta este
nevoie, cum am spus deja, de multe cunoştinţe tehnice privind modul de funcţionarea a instalaţiei,
calitatea panourilor fotovoltaice, a acumulatorilor tampon, a generatorului eolian, a echipamentelor
de protecţie şi control, etc. Detalii pe care nici majoritatea inginerilor companiilor specializate nu le
cunosc suficient din cauză că ei se străduiesc doar să vândă lucruri cât mai ieftine cu preţuri cât mai
mari. Ar fi o soluţie mai bună şi folosirea generatoarelor Tesla descrise la U.S. Patent nr. 511916 şi
la adresa de internet: https://hopegirl2012.wordpress.com/ dar şi această soluţie este grevată de
aceeaşi problemă plus că pentru aceasta va fi nevoie şi de găsirea unui atelier specializat care să
vrea să construiască aşa ceva. Cel mai bine ar fi să se achiziţioneze o soluţie de mică capacitate
compusă din panouri fotovoltaice care să ofere o posibilitate minimă de iluminare. Iar pentru iernile
lungi şi întunecoase să se adauge un mic generator electric acţionat cu pedale, ca bicicleta, care să
compenseze lipsa de lumină a soarelui şi care se poate bricola la faţa locului nefiind necesare prea
multe cunoştinţe. Acest generator va furniza şi o posibilitate de exerciţiu fizic în cursul iernilor
îndelungate pentru că la ţară nu este prea mult de lucru iarna. Informaţii suficiente se găsesc şi pe
internet. Ideal ar fi dacă creştinii din comunitatea respectivă ar fi în stare să renunţe la iluminatul
artificial de natură electrică. Bunicii mei, de exemplu, au trăit toată viaţa lor într-o casă iluminată cu
petrol lampant şi lumânări 268 şi au ajuns la vârsta de 93 şi respectiv 88 de ani. Evident mai sunt şi
alte soluţii pentru iluminat. Creştinii trebuie să facă un efort pentru a alege soluţia care să le ofere
independenţa fără a fi nevoie să se cheltuiască sume colosale. Dacă se vor limita la strictul necesar
ascetic aceasta se poate realiza cu uşurinţă ţinând cont şi de faptul că toată întreprinderea este ceva
temporar..
În continuare, în paralel cu aceste activităţi, creştinii din comunitatea respectivă trebuie să
delege 2-3 membri ai lor mai învăţaţi şi care să aibă bune calităţi comunicative pentru ca să se
ocupe de activitatea de racolare şi coagulare a creştinilor în vederea creşterii numărului celor care se
deconectează de la „Matrix“ 269 mărind astfel forţa Bisericii. Astfel aceşti mici misionari se vor
echipa cu biciclete şi vor pleca pe la biserici şi mănăstiri în zilele de duminică şi sărbători. Acolo nu
vor participa la slujbele respective dacă preotul respectiv este în comuniune cu ierarhii din biserica
oficială ci se vor ruga în afara zidurilor până ce slujba se va termina. După terminarea serviciului
religios vor încerca să deschidă un dialog cu preoţii respectivi în public sau măcar în particular
apelând la toată politeţea şi deferenţa posibilă. Dacă preoţii nu vor voi să aibă de a face cu ei 270 să
încerce să vorbească măcar cu credincioşii de rând care sunt interesaţi de problemele respective şi
nu se grăbesc prea tare să meargă la masa festivă de după slujba bisericească. Fără să se cheltuiască
mai mulţi bani decât costul bicicletelor se poate acoperi o zonă circulară de cca. 5000 km pătraţi
într-o singură vară. Pentru că distanţe de cca. 80 km, total dus-întors, se pot acoperi uşor într-o zi.
Dacă se pleacă sâmbăta pe la prânz se pot atinge mănăstiri aflate şi la 70-80 km depărtare mărindu-
se astfel suprafaţa de acoperire până la cca. 20000 de km pătraţi într-o vară. Nu este neapărată
nevoie ca mănăstirile respective să-i găzduiască. Sunt suficiente un cort şi câţiva saci de dormit
pentru că marea majoritate a mănăstirilor se află în zone nepopulate unde se poate găsi uşor un loc
de campare în afara acestora. Când aveam 55 de ani puteam să parcurg cu bicicleta drumuri de 70-
75 de km în 6-7 ore fără să fiu epuizat. Nişte bărbaţi mai tineri pot realiza aceasta cu uşurinţă şi

268 Cele mai ieftine sunt lumânările pentru că se pot cumpăra materiile prime la preţuri mici şi se pot confecţiona uşor
local. Parafina în cantităţi mari este foarte ieftină.
269 Filmul alegoric „The Matrix: the rise of the machines“ şi următoarele două serii. Film alegoric, propagandistic şi de
programare predictivă creat de instituţiile media ale Fiarei în care omenirea este avertizată de starea de sclavie în care se
află şi care bineînţeles oferă o soluţie „new-age“-istă la toate problemele create de această situaţie.
270 Şi de ce ar face-o? Cei mai mulţi au afaceri profitabile, vile mari şi limuzine luxoase, copii prin facultăţi străine,
alte vile în construcţie pentru aceştia, etc. De ce ar renunţa la toate acestea şi şi-ar periclita confortul material? Personal
cred că acest tip de preoţi nu trebuiesc abordaţi deloc începând de la credinţă ci doar pe tema Agendei 2030 pentru că
aceasta îi atacă la ceea ce iubesc ei mai mult: averile! Unii iubesc acestea mai mult decât pe copiii lor! La fel trebuiesc
abordaţi şi creştinii care spun că ei „au credinţa lor“.

181
chiar mai repede.
Creştinii trebuie să înţeleagă, odată pentru totdeauna, şi să fie foarte conştienţi de faptul că
numai adresarea personală, faţă către faţă, interactivă, poate avea un oarecare efect eficient asupra
oamenilor. Orice altă formă de comunicare este sortită eşecului pentru că Fiara are mijloace tehnice
de manipulare a conştiinţei maselor care depăşesc posibilitatea oamenilor care nu au aceeaşi putere
de a contracara acţiunea acestora. În plus, din cauză că sunt victime ale sistemului de învăţământ
modern, oamenii din ziua de azi, în mare majoritate, sunt atât de lipsiţi de posibilitatea de a se
concentra şi de a analiza un text scris sau un film încât nu pot fi abordaţi prin intermediul acestora.
De aceea este imperios necesară abordarea personală, interactivă, în care interlocutorii să fie parte a
dezbaterii şi informării. Şi pe vremea sf. apostol Pavel se cunoştea scrisul şi totuşi acesta nu a apelat
la el pentru a scrie cărţi sau manifeste ca să-i convertească pe oamenii păcătoşi la credinţă, ci s-a
dus şi a vorbit direct cu ei, faţă către faţă. El s-a mulţumit să scrie scrisori doar pentru cei care erau
deja câştigaţi trup şi suflet pentru calea mântuirii şi pentru uzul general al bisericii. De fapt
problemele vremurilor noastre au la bază şi lipsa de comunicare personală dintre oameni. Fiindcă
atunci când oamenii relaţionează faţă către faţă ei îşi pot transmite mult mai bine unul altuia
dragostea, grija, încrederea, etc.
Cred că sunt suficiente cele descrise până aici pentru a oferi şi o soluţie practică celor care
nu au înţeles ce trebuie să facă. Soluţie care este unică pentru creştinii adevăraţi.
Dar pentru că sunt şi mulţi care vor să-i abată pe creştini de la calea adevărată şi să-i
menţină atomizaţi şi antagonizaţi consumându-le timpul şi resursele voi descrie mai jos câteva
dintre acţiunile a căror urmare este inutilă şi chiar dăunătoare.
Astfel creştinii vor evita să se coalizeze şi să sponsorizeze pe cei care spun că trebuie să
facem site-uri sau chiar televiziuni cu care să se informeze publicul. Această acţiune este din start
inutilă pentru că aşa cum am mai spus este imposibil să se concureze tehnic, pe plan propagandistic,
Fiara care are resurse şi specialişti în controlul şi manipularea minţii oamenilor pe care nimeni nu le
poate concura cu şanse de succes. De asemenea trebuie ţinut cont că aproape toţi oamenii au fost
crescuţi, educaţi şi „modificaţi“ pentru a fi afectaţi uşor de acest tip de manipulare. În plus de asta
aceste mijloace tehnice ale Fiarei beneficiază şi de sprijinul oferit de statul-dumnezeu şi de
autoritatea unor „personalităţi“ care sunt de mult timp vândute trup şi suflet Fiarei. Tot aşa statul-
dumnezeu are şi instituţii şi mecanisme de cenzură foarte subtile şi bine puse la punct care vor face
imposibilă în scurt timp funcţionarea acestor mijloace independente de informare dacă acestea vor
dezvălui eficient adevărul şi vor avea un oarecare impact în mase.
Deci, în concluzie, fără a aduce drept dovadă exemplul personal şi fără a oferi soluţia
practică, a cere creştinului de rând prin vorbe transmise cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne să
renunţe, de exemplu, la nu ştiu ce fel de acte de identitate, sau să înceteze să creadă în autoritatea
ierarhilor care au tot suportul Fiarei sau în autoritatea medicilor vânduţi companiilor farmaceutice,
etc. este ca şi cum le-ai cere să se dezică de propriul lor tată. Oricum marea majoritate a creştinilor
de rând nu are nici măcar priceperea de a folosi un computer şi internetul. Iar cei care au totuşi
această calificare la un nivel suficient fie nu doresc să aibă de a face cu aşa ceva, cu realitatea 271 , fie
cunosc destul de bine starea lucrurilor dar nu sunt în stare să facă ceva concret decât dacă vine
cineva să le dea un impuls. De altfel în această etapă nu mai este nici nimic de ascuns sau de aflat
pentru că instituţiile Fiarei lucrează la vedere. Ce mai este de aflat? Oricum dacă cineva vrea să
piardă timpul şi nu poate trăi decât dacă este la zi cu ultimele ştiri o poate face uşor pentru că acum
sunt disponibile deja prea multe surse de informare alternativă.
Deci această acţiune de sponsorizare a mijloacelor de informare, chiar şi alternativă, nu va
avea ca rezultat decât furnizarea de mijloace de trai şi acţiune unor indivizi care suferă de prea
multă mândrie şi suficienţă, furnizându-le acestora unelte pentru a-şi pierde sufletul. În plus din
cauza faptului că aceşti blogeri sunt orbiţi şi întunecaţi la minte de mândria şi orgoliul de a fi ei
„mărturisitorii“ şi „apărătorii“ creştinismului ortodox există riscul ca ei să poată iniţia şi atrage pe
creştinii care-i urmează în acţiuni care să fie exploatate de puterile întunericului pentru a defăima şi

271 Cum este, de exemplu, generaţia tinerilor de azi numiţi în derâdere de către media alternativă pe internet cu porecla:
„fulgi de zăpadă“.

182
mai mult calea adevărului în ochii celor mulţi.
Altă pierdere de timp şi resurse este şi încercarea de a acţiona în justiţie statul-dumnezeu
pentru diferite probleme cum ar fi de exemplu împotriva operaţiunii de dispersie a substanţelor
nocive din avioane sub pretextul combaterii încălzirii planetei. Chiar dacă s-ar strânge milioane de
euro şi s-ar reuşi plata unor oameni de ştiinţă cu autoritate dovedită care să demonstreze existenţa
acestor operaţiuni tot nu s-ar putea reuşi surprinderea în flagrant a celor care execută această
manipulare a climei pentru că mijloacele tehnice necesare nu sunt la îndemâna oamenilor obişnuiţi
şi nu pot fi obţinute decât pe cale politică. Şi chiar dacă s-ar reuşi dovedirea indirectă în justiţie, fără
flagrant, a existenţei acestei operaţiuni tot va trebui să se găsească vinovatul. Şi apoi cum i se vor
aplica penalităţile acelui vinovat şi prin ce mijloace juridice se vor impune acestea? Va declara
război România instituţiei O.N.U., Statelor Unite ale Americii, C.I.A.-ului, transnaţionalelor care
finanţează acţiune, etc.? Sau ce? Cert este că rezultatul acestui demers juridic va fi doar unul singur.
Decredibilizarea şi ridiculizarea creştinilor respectivi care vor încerca acest demers. Pentru că
judecătorii vor da sigur un verdict în favoarea inexistenţei acestei operaţiuni, verdict care va fi
folosit intensiv şi de către mass-media Fiarei pentru ridiculizarea tuturor creştinilor şi a
creştinismului, nu numai a celor care vor iniţia acţiunea în justiţie. Şi astfel se va defăima calea
adevărului în ochii lumii 272 . Creştinii trebuie să înţeleagă, odată pentru totdeauna, că existenţa
justiţiei eficiente şi echitabile în lumea reală este o realizare care nu presupune doar existenţa
ministerului şi a funcţionarilor respectivi ci şi a societăţii care trăieşte această justiţie la nivelul
fiecărui om. Pentru că realizarea binelui colectiv trece prin inima fiecărui om de pe planetă. Dacă
cei mai mulţi oameni nu sunt doritori de dreptate şi justiţie şi nu sunt gata să sufere sacrificii pentru
impunerea ei atunci nu există nici justiţie şi nici dreptate omenească, ci doar un instrument orb în
mâna celor care sunt proprietarii lui.
Toate aceste acţiuni descrise mai sus trebuiesc lăsate la iniţiativa ceor care nu cred în
Dumnezeu sau a creştinilor declaraţi care nici nu le trece prin gând să renunţe la traiul autarhic şi
confortabil. Ba chiar aceştia din urmă pot fi încurajaţi pe calea formării de partide politice şi chiar
ajutaţi în acţiunea lor atât cât este posibil. De asemenea creştinii adevăraţi nu se vor rupe total de
viaţa politică a ţării ci vor urmări partidele cu platformă naţionalistă şi conservatoare şi le vor da
votul lor de fiecare dată. Fireşte că vor fi printre aceştia şi mulţi politicieni care altceva spun din
gură şi altceva fac cu mâna. Dar dacă totuşi aceştia reuşesc chiar şi mici lucruri trebuiesc susţinuţi şi
aceasta nu se poate face decât prin vot şi susţinere financiară. Este posibil să se dea votul chiar şi
partidelor politice ale oligarhilor locali dacă aceştia dau dovadă că s-au trezit la realitate şi vor să
lupte cu Fiara ca să-şi păstreze priveligiile lor pe viitor şi pentru aceasta încearcă cu disperare să se
rupă de sub tutela externă şi să descentralizeze statul. Dar creştinii trebuie să fie foarte atenţi şi să
urmărească apariţia şi activitatea partidelor aşa zis umaniste şi progresiste care au o agendă
globalistă, LGBT, etc. şi pe care sunt obligaţi să le contracareze prin toate mijloacele posibile, sau
cel puţin prin propagandă de la om la om în timpul alegerilor parlamentare din cauză că sunt foarte
mulţi oameni pierduţi care le vor alege pe acestea fără să ştie de ce, doar pentru că le spune cineva
la televizor că sunt bune şi că sunt noi, fără corupţi, iar fără o lămurire personală de la om la om
votanţii majoritari nu se vor lămuri. Deci, inevitabil, creştinii adevăraţi chiar dacă sunt conştienţi că
este aproape imposibil omeneşte ca să se revină la monarhia creştină autarhică ca pe vremea lui
Ştefan cel Mare tot vor trebui să se silească să se implice şi politic într-o oarecare măsură. Măcar
dacă se va obţine o tergiversare, o amânare de la agenda globalistă şi tot este un câştig pentru
creştinism. La Dumnezeu toate sunt posibile! Numai să se facă ceva şi de către oameni. A promova
ideea că numai stând pasivi şi rugându-ne la Dumnezeu să facă El ceva este singura posibilitate este
calea cea mai rapidă şi sigură spre dezastu şi cei care o vor adopta vor ajunge sigur în iad. Credinţa
fără fapte este moartă!
Altă operaţiune de atomizare a creştinilor şi de fărâmiţare a unităţii lor este şi susţinerea pe
toate căile a soluţiei „rucsacului“. Pe toate site-urile de „luptă“ antisistem numai aceasta este soluţia
pe care o întrevăd liderii de opinie şi cei care le urmează lor orbeşte. Adică să-şi pregătească
creştinii rucsacul cu echipament de supravieţuire ca să fie gata să fugă „la munţi“. Această soluţie

272 Epistola a doua a sf. apostol Petru, cap. II, 1-3.

183
nu este numai prostească şi îi hrăneşte şi cu iluzia că se pot salva singuri pe cei care nu vor să facă
nimic acum pentru mântuirea lor şi a altora, dar este şi descurajantă şi plină de deznădejde pentru
majoritatea creştinilor, şi mai ales a femeilor şi bătrânilor, lăsându-i fără nici o opţiune în afară de
închinarea-supunerea către Fiară. În plus îi descurajează şi pe cei care doresc să mai facă ceva
acţiuni împreună cu ceilalţi oferindu-le o soluţie înşelătoare care pare mai comodă, mai uşoară şi
mult mai mai romantică. Pur şi simplu cei care susţin aceasta habar nu au despre ce vorbesc!
Supravieţuirea în condiţii de sălbăticie nu este o operaţiune posibilă oricui, oricum şi nici pentru
totdeauna! După ei ar însemna că numai atleţii tineri cu stagiu de pregătire la trupele speciale de
commando se pot mântui? Ce fel de dragoste de oameni au aceşti aşa zis creştini care
propovăduiesc aşa ceva? Ca să nu mai spun că cei care susţin aceasta pur şi simplu se laudă cu
neruşinare că pot sta în pădure tot timpul numai cu rucsacul. Cel puţin în condiţiile din ţara noastră
acest lucru este posibil numai pe perioade foarte scurte şi cum am spus numai pentru cei cu o
pregătire deosebită. Dar dacă sunt atât de curajoşi şi pregătiţi încât pot sta şi în pădure printre
fiare 273 şi fără mâncare de ce nu stau să lupte mai întâi aici şi apoi să fugă dacă vor vedea că s-a
ajuns la un stadiu în care nu mai pot face nimic?
Despre demonstraţii, petiţii şi referendumuri am mai vorbit prin această scriere şi nu mai
este nevoie să mai revin. Aceasta nu înseamnă că la petiţii şi referendumuri, dacă au teme bune
pentru creştinii adevăraţi aceştia nu trebuie să participe, chiar dacă acestea par fără speranţă. Fiindcă
Fiara se foloseşte de mijloacele ei pentru a demoraliza pe cei care vor să mai schimbe ceva.
Întotdeauna trebuie umărită calea raţională şi echilibrată şi mai ales ce este mai puţin dăunător. Nu
trebuie să se atingă perfecţiunea de prima dată.
Acum, privitor la cipuri şi controlul gândurilor câţiva creştini mi-au replicat că ei nu se tem
de acestea pentru că ei nu fac nimic rău şi nu au de ce să se teamă dacă cineva le citeşte gândurile.
Cred că aceştia sunt dintre cei mai naivi şi cu totul ignoranţi. Ei nu înţeleg că bine şi rău sunt
noţiuni care aparţin unei credinţe, unei religii. Fără existenţa unui Dumnezeu şi a unei religii
asociate noţiunile de bine şi rău nu au nici o semnificaţie. Nu există! Şi pentru că nu toată lumea
crede că răul sau binele este ceea ce cred creştinii că sunt acestea, atunci totul depinde de cei care au
sistemul de control al gândurilor în puterea lor. Dacă aceşti proprietari ai sistemelor tehnice de
control consideră, de exemplu, că tu, creştine, faci rău pentru că nu întreţii relaţii sexuale cu cineva
de acelaşi sex cu tine atunci vei suporta toate rigorile sistemului punitiv până ce te vei conforma. La
fel este valabil şi pentru atei. Dacă, de exemplu, cel care are sub control maşina de supraveghere a
gândurilor crede într-o anumită formă de deitate atunci cei care nu cred nimic sau altfel decât
proprietarul maşinii vor fi şi ei obligaţi să aducă rugăciuni şi închinare acelei deităţi de câte ori şi în
ce fel vor stăpânii sistemului. Oare ateii şi-au pus vreodată întrebarea: dacă vor fi obligaţi să repete
tot timpul în gând sau şi cu voce tare „trăiască“ sau „heil“ 274 cutărică? Ce vor face atunci? Şi mai
sunt şi alte situaţii oribile în care îi pot pune pe oameni proprietarii maşinii de control a gândurilor
fiindcă aceştia au cu totul alte valori morale decât tot restul planetei. Ei sunt luciferianişti conştienţi
şi declaraţi 275 .
Cei cu care am mai vorbit şi fie că erau credincioşi, fie că erau atei, au mai susţinut că fiind
democraţie ei vor putea să schimbe acest sistem atunci când va fi prea asupritor pentru ei fie prin
alegeri, fie prin revoluţie aşa cum au mai făcut-o şi pe vremea lui Ceauşescu 276 . În afară de faptul că

273 În ţara noastră exploatarea defectuoasă a pădurilor a ajuns să provoace probleme şi localităţilor din preajma lor şi
anume din cauza numărului prea mare de urşi raportat la suprafaţa de pădure. Lipsa hranei şi presiunea oamenilor
asupra habitatului lor a dus la mărirea agresivităţii acestor animale comparativ cu trecutul, urşii noştri fiind prin natura
lor totuşi nişte animale destul de sfioase faţă de oameni.
274 Aluzie la formula de salut comunistă şi respectiv nazistă: „heil hitler“. Mă mir că atâţia atei care pretind că au studii
superioare şi sunt inteligenţi nu văd ce se întâmplă în Coreea de Nord unde oamenii sunt obligaţi să aduleze ca pe nişte
zei pe conducătorii lor din dinastia Kim.
275 Am descris pe scurt în acest text şi religia promovată de O.N.U.. Ar fi bine ca cei care mai au îndoieli despre
agenda satanică a acestei organizaţii care controlează toate ţările să facă o cercetare mai amănunţită pe acestă temă.
276 Unii sunt atât de întunecaţi la minte încât şi acum mai cred povestea cu „revoluţia din decembrie 1989“ şi încă nu
şi-au dat seama că a fost o lovitură de stat de inspiraţie şi susţinere externă prin care Fiara care a impus la putere agenţii
trădători din interiorul ţării. Dovada cea mai palpabilă şi evidentă a acestei intervenţii externe a fost instaurarea
sistemului financiar monetar al Fiarei în ţara noastră. Vechiul sistem monetar financiar al regimului Ceauşescu era

184
ei nu înţeleg nici măcar faptul că revoluţie nu a fost niciodată şi nicăieri în istorie decât „cu voie de
la poliţie“ cum zicea conu’ Leonida. Democraţie, aşa cum este ea formulată teoretic, nu a fost, nu
este şi nu va fi niciodată pentru că este o utopie. De altfel Agenda 2030 a Naţiunilor Unite defineşte
clar viitorul puterii în lume ca fiind în mâinile unor bancheri şi al unor tehnocraţi, adică al
oamenilor de ştiinţă, şi nu al maselor largi. Şi cum aceştia toţi au fost, sunt şi vor fi numai slujitori
ai Fiarei nu se va mai putea face nimic atunci când vremea va veni. Situaţia generală a omenirii
poate fi comparată cu cea a condamnatului la spânzurătoare. Acesta îşi construieşte singur instalaţia
de spânzurare şi odată ce sentinţa s-a pronunţat şi este cu gâtul în ştreang şi cu picioarele pe scaun
ce mai poate face omul ca să împiedice călăul să dea un brânci scaunului? Nimic!
Fireşte toţi care susţin acestea au replicat şi că nu vor lăsa să se întâmple acestea ci vor lupta
până atunci împotriva lor. Dar marea majoritate a acestor schimbări s-a întâmplat deja şi se întâmplă
încă şi nimeni nu a luptat. De exemplu când s-a votat de către popor că sistemul financiar al lumii
trebuie condus de nişte bănci care sunt în proprietatea unor civili care nu au fost aleşi de nimeni, nu
au nici o autoritate publică, au imunitate absolută faţă de oricine 277 şi că toate statele trebuie să se
împrumute de la acestea pentru a-şi asigura cantitatea de bani necesară economiei? Niciodată! Şi
totuşi aşa s-a întâmplat în trecut şi se întâmplă şi acum. Şi nimeni nu a luptat sau luptă acum
împotriva acestei stări de fapt. Ba chiar mai mult, când o ţară are probleme financiare vin
funcţionarii Fondului Monetar Internaţional şi le dictează guvernelor respective ce să facă. Şi toţi se
supun! Cine i-a ales pe aceia drept conducătorii economiei şi poiticii ţării? Nici măcar dictatorul
megaloman Ceauşescu, cât era el de nebun şi de semianalfabet, nu a vrut să aibă o economie care se
alimentează cu bani din împrumuturi de la bancheri. Şi a vrut să fie liber şi să comande el în ţara lui.
Deci când şi-a dat seama că este greşit ce face s-a eliberat de acest sistem financiar şi astfel
România a fost singura ţară din istoria cunoscută de 6000 de ani a lumii care şi-a plătit datoriile
externe şi era independentă financiar. Când a fost asasinat Ceauşescu, România avea un excedent de
fonduri de cca. două miliarde de dolari în economii plus alte sume de încasat de la cei pe care îi
împrumutase şi chiar posibilitatea de a-şi produce strictul necesar în ţară. Dar acum când este
democraţie ce datorie are România? Cea mai mare din toată istoria ei cunoscută şi care nu va fi
plătită niciodată până când aceasta nu va dispărea ca ţară şi popor. În plus România a ajuns să
importe până şi alimente. Şi totuşi nimeni nu zice nimic şi nu luptă împotriva faptului că trebuie să
plătească toată viaţa aproximativ jumătate sau chiar mai mult din ce câştigă din munca lui, de la
naştere până la moarte, pentru absolut nimic decât pentru înrobirea completă a lui şi a copiilor lui,
pentru vinderea pe bucăţi a ţării şi pentru anihilarea suveranităţii acesteia, la nişte persoane
particulare pe care nu le-a ales şi nu le-a acceptat nimeni.
Sau când s-a votat cum şi în ce fel sunt educaţi copiii la şcoală? Sau când s-a votat că
pământul şi viaţa pe pământ au apărut din întâmplare dintr-o piatră şi s-a dezvoltat prin
evoluţionism? Niciodată! Şi totuşi evoluţionismul este religie de stat şi toată „ştiinţa“ este
fundamentată pe acesta.
Tu, creştine, când te duci la doctor pentru vreo problemă de sănătate acest doctor te tratează
după principiile evoluţioniste! Şi totuşi crezi că el te poate face sănătos din nou şi urmezi orbeşte
toate sfaturile lui! Sau, fiindcă este vorba de medicină, când s-a votat că vaccinurile sunt eficiente,
sigure şi nu este altă cale de a-ţi îmbunătăţi rezistenţa faţă de bolile transmisibile decât pe această
cale? Şi totuşi în viitorul foarte apropiat vei fi obligat şi tu, creştine, nu numai copiii tăi ca acum, să
te vaccinezi! Sau când s-a votat ca singurele tratamente pentru cancer sunt numai chimioterapia,
radioterapia şi chirurgia? Etc. etc. etc.
Nici măcar o singură dată nu s-a întrunit majoritatea oamenilor de ştiinţă dintr-un domeniu

perfect pentru funcţionarea economică şi pentru menţinerea suveranităţii ţării şi nu mai trebuia decât adaptat progresului
tehnologic firesc al trecerii timpului. Singura lacună a vechiului sistem economic al regimului Ceauşescu era doar lipsa
de control eficient al economiei lucru ce s-ar fi remediat odată cu revoluţia informatică şi introducerea controlului
cibernetizat.
277 Ba chiar şi teritoriile unde îşi au sediile acestea sunt independente şi nu se află sub jurisdicţia nimănui deşi fac parte
legal din teritoriile unor state suverane. Cum ar fi cazul cu B.I.S. (Bank of International Settlement care este „mama“
tuturor băncilor şi băncilor centrale naţionale), „City“-ul din Londra, etc. La fel şi cei care sunt slujitori prin aceste
instituţii ale Fiarei au imunitate faţă de orice lege naţională şi planetară.

185
să voteze ceva, sau să facă o dezbatere publică obiectivă pe o anumită temă! Pro şi contra! Ce să se
mai ceară consimţământul populaţiei? Doar au venit nişte criminali-psihopaţi cu bani mulţi şi au
numit la vârful conducerilor domeniilor respective pe cine trebuia. Adică oameni fără scrupule şi
fără de Dumnezeu şi cu totul robiţi de diavoli. Aceştia la rândul lor i-au ameninţat doar pe cei
subordonaţi lor, iar aceştia s-au supus. Că doar nu erau „proşti“ ei ca mari doctori, profesori şi
oameni de ştiinţă cu atâtea diplome, nivel de trai ridicat şi slavă de la oameni să renunţe dintr-o dată
la vile, maşini, slavă deşartă şi vise de mărire şi să se facă săraci şi umili de dragul poporului şi al
generaţiilor viitoare. Sau, Doamne fereşte, să-şi piardă viaţa în vreun „accident“ sau să fie
„sinucişi“ cum s-a întâmplat cu atâţia care au încercat să-şi facă datoria de medici faţă de oameni.
Iar poporul a înghiţit cu lingura cea mare tot ce le-au spus aceia de parcă ar fi fost cei mai mari
sfinţi şi proroci ai lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi!
Bineînţeles nu este nicio mirare ce se întâmplă cu cei care nu cred cum trebuie sau deloc.
Pentru că au mintea total întunecată din cauza atâtor păcate. Altfel nu se explică în nici fel acţiunile
lor. Cum s-ar explica în alt mod faptul că oameni care s-au făcut slujitori ai Fiarei pentru a putea să
fure şi să se facă bogaţi luptă acum şi sprijină din toate puterile înfiinţarea unui sistem monetar fără
monede fizice, doar cu bani virtuali? Chiar atât de iraţionali sunt că nu-şi dau seama că tot ce au
strâns ei într-o viaţă de furat şi prădăciuni nu va mai valora nimic în viitorul apropiat şi nici că după
aceea nu vor mai putea să mai fure?! Cred oare parlamentarii, guvernanţii, „baronii locali“,
gangsterii, interlopii, etc. că pe ei Fiara îi va cruţa şi-i va lăsa cu averile strânse cu atâta trudă din
minciună, furt şi crimă?
Sau alt exemplu. Faptul că aceşti lachei ai Fiarei promovează dreptul statului de a face ce
vrea cu trupul cetăţenilor. Speră ei că şi în viitor vor putea să evite să fie subiectul acestor
reglementări şi acestea se vor aplica numai plebei? Că ei şi copii lor vor fi privilegiaţi şi vor rămâne
în afara legii?
Dar ceea ce este de neînţeles este că şi creştinii ortodocşi se poartă la fel. Ce se întâmplă
oare cu aceştia? Aceasta este marea întrebare la care eu nu găsesc răspuns. Poate totuşi se va găsi
cineva să mă lumineze şi pe mine.
În continuare am să încerc să răspund la întrebările pe care mi le-au pus mai mulţi laici
privitor la aşa zisul sinod din Creta şi reacţia unor creştini faţă de acesta, în special faţă de acţiunile
celui mai activ dintre ei ieroschimonahul de la mănăstirea Lavra din muntele Athos, pr. Sava
Aghioritul, cei care l-au trimis şi cei ce-l urmează.
Nu am să mă lansez într-o analiză a acestui sinod şi a hotărârilor lui pentru că foarte mulţi au
făcut-o deja şi pot spune că destul de bine. Pentru că de criticat sunt foarte mulţi care sunt în stare să
critice corect acest sinod. Problema intervine atunci când se dau soluţii. Oricum acest „sinod“ nu a
adus nimic nou la istoria de peste 100 de ani a căderii bisericii oficiale în erezie. Doar a reuşit să
oficializeze erezia. Adică să legitimeze faptele deja existente.
Creştinii ortodocşi din biserica oficială trebuie să înţeleagă că în ziua de azi oricine încearcă
să ofere o soluţie „bisericii“ lor pentru situaţia în care a ajuns trebuie să ţină cont neapărat şi de cele
ce s-au întâmplat într-o perioadă anterioară acestui sinod care se întinde pe mai mult de o sută de
ani. Nu se poate lua o atitudine corectă faţă de acest sinod dacă se pleacă de la ipoteza că până în
ziua începerii lucrărilor acestuia totul a fost bine şi peste noapte, gata, s-au stricat toate! Pentru că
plecând de la o minciună nu poţi ajunge la un adevăr.
Ceea ce încearcă să facă ieroschimonahul Sava Lavriotul şi cei dintr-o tabără cu el este
tocmai acest lucru. Adică să convingă auditoriul că totul a fost bine până acum şi dintr-odată totul a
deviat de la normal. De aceea şi ei se încadrează în categoria nouă de creştini ortodocşi pe care o
voi numi în continuare neo-ortodocşi.
Deci neo-ortodocşii în frunte cu ieroschimonahul Sava susţin, cam cu jumătate de gură este
adevărat şi numai forţaţi prin întrebări directe, că totul a fost normal până acum dar din cauză că
acum erezia ecumenistă a fost susţinută şi într-un sinod acum este şi momentul să se acţioneze.
Această ipoteză face, în mod mincinos, ca cei care nu au întrerupt comuniunea cu un ierarh pentru
motiv de ecumenism sau erezie până în zilele sinodului din Creta să fie ortodocşi exemplari iar cei
care au întrerupt comuniunea euharistică pentru aceste motive cu vreun ierarh în toată perioada de

186
la pseudo-patriarhul Meletie Metaxakis al Constantinopolului până la acest sinod să fie în eroare.
Această atitudine este fundamentată, cum am mai spus deja, pe o interpretare greşită a
istoriei bisericii. Fiindcă în acele vremuri vechi biserica a părut să dea dovadă de o anumită inerţie
faţă de acţiunea rapidă şi promptă. Aceasta s-a întâmplat fie din cauze obiective, cum am mai spus
deja, cum ar fi lipsa mijloacelor tehnologice respective fie subiectiv din cauza structurii societăţilor
respective. Pentru că în acele vremuri ordinea socială şi modul de trai era unul propice menţinerii
unei morale naturale în armonie cu viaţa creştină şi nu existau mijloacele tehnologice şi forţele
politice care să schimbe dramatic societatea într-o perioadă scurtă de timp din acest punct de
vedere. De aceea părinţii bisericii şi-au permis să apeleze la o oarecare iconomie de timp privind
numai timpul de reacţie fiindcă lucrurile se puteau corecta şi în mod natural într-un timp scurt din
cauza structurii puterii politice de la acel timp. Fiindcă această putere politică era atunci concentrată
în mâna monarhului autarhic şi datorită faptului că domnia acestuia era în mod implacabil scurtă,
dispariţia naturală a acestuia putea duce foarte uşor la revenirea la normal fără alte eforturi. Se poate
observa foarte uşor că numai ereziile care au avut suport politic au avut şi o viaţă mai lungă. Pe
când în vremurile moderne puterea politică este în mâinile oligarhiei globale care nu are limită de
vârstă şi deci modul ei de operare este inevitabil legat de singurul lucru care o interesează:
supravieţuirea ei. Deci odată ce s-a iniţiat o acţiune de modificare a moralei sociale şi a religiilor de
către oligarhia planetară schimbarea nu mai poate fi oprită uşor decât în stadii incipiente când
structura morală a societăţii nu a fost afectată major sau în cazul când transformarea moralei a avut
loc deja revenirea nu se mai poate face decât foarte greu prin eliminarea prin forţă a influenţei
oligarhiei. Iar dacă oligarhia a ajuns la un anumit nivel al puterii care să-i permită control planetar
total atunci aceasta nu mai poate fi eliminată prin forţă brută niciodată. Acest lucru nu l-au înţeles
creştinii ortodocşi din perioada modernă şi aceasta este cauza care a dus la distrugerea
creştinismului şi a societăţii contemporane. Dacă corpul bisericii ar fi reacţionat prompt la orice
mică deviere de la credinţa ortodoxă şi de la orice mică relaxare morală din societatea ultimilor
două sute de ani oligarhia nu ar mai fi avut astăzi puterea pe care o are acum. Adică, în timpurile
moderne nu mai este permisă tergiversarea, pierderea timpului şi acţiunea evazivă. Trebuie
reacţionat imediat şi cu toată hotărârea!
În afara interpretării greşite a istoriei bisericii mai este şi un alt motiv ascuns care stă la baza
acestei afirmaţii şi atitudini greşite a neo-ortodocşilor ce contrazice orice învăţătură şi practică
tradiţională a Bisericii de la Cincizecime încoace: neo-ortodocşii nu vor să recunoască că „stiliştii“
au avut dreptate şi că ei sunt cei care au greşit în toată această perioadă!
Într-adevăr recunoaşterea şi asumarea greşelilor este partea cea mai grea a pocăinţei
omeneşti. De fapt teama cea mai mare a neo-ortodocşilor în acest moment nu este că au rămas fără
„biserică“ sau că se închină Fiarei ci doar ca nu cumva să repete „greşeala“ stiliştilor. Adică,
„greşeala“ făcută de stilişti când şi-au făcut sinod propriu şi au dus biserica mai departe. Această
falsă „teamă“ va face ca şi acum şi în viitor toată acţiunea lor să nu dea absolut nici un rezultat bun.
În schimb vor pierde un timp extraordinar de preţios şi vor rata unirea tuturor creştinilor pentru
încercarea cea mare: confruntarea directă cu Fiara atunci când se va trece complet la societatea cu
bani virtuali. Aproape că-ţi vine să crezi că toate acţiunea acestor neo-ortodocşi este inspirată şi
condusă de chiar duşmanii Bisericii pentru ca nu cumva să se obţină unirea creştinilor adevăraţi.
Dar eu cred totuşi că această atitudine este doar efectul îndelungat al mai multor cauze: pierderea
harului din „biserica“ oficială, necunoaşterea credinţei ortodoxe care a ajuns endemică printre
creştinii de pretutindeni, efectul foarte eficient al propagandei îndelungate făcută de ierarhii bisericii
oficiale şi adepţii acestora în favoarea ereziei, şi nu în ultimul rând, coruperea tuturor creştinilor la
modul nou de viaţă impus de Fiară. Orice creştin din „biserica ortodoxă oficială“ din zilele noastre,
care merge chiar şi o singură dată pe an la biserică, ştie foarte bine şi este absolut convins că
„stiliştii“ sunt sectanţi sau în cel mai bun caz ştie că sunt schismatici. În schimb papistaşii, alte culte
protestante şi neoprotestante sunt creştini buni. Ca să schimbi această mentalitate trebuie să faci un
efort uriaş pe care neo-ortodocşii nu au fost, nu sunt şi nu vor fi în stare să-l facă pentru că trebuie
mai întâi să se corecteze pe ei înşişi.
Altă urmare firească a acestei repulsii faţă de stilişti, adânc ancorată în subconştientul neo-

187
ortodocşilor, este că ei sunt obligaţi acum să declare că apostata lor ierarhie are taine „valide“ şi au
deci „har“. Altfel ar trebui să recunoască drept corecte declaraţiile stiliştilor despre „biserica“
oficială şi mai ales, tragedia tragediilor, că numai stiliştii au fost biserică în această perioadă de timp
de la Meletie Metaxakis al Constantinopolului şi până azi.
Această afirmaţie precum că ierarhia apostată a „bisericii“ oficiale are taine „valide“ nu este
nouă ci ea a apărut încă de la separarea stiliştilor de ierarhii apostaţi. Ea a fost inventată pentru a
justifica rămânerea în comuniune cu aceştia a celor care nu vroiau să-şi rişte confortul fizic şi
mental pentru o chestiune „minoră“ cum este ecumenismul şi prima acţiune „minoră“ a acestuia
schimbarea calendarului. Aceştia toţi la un loc nu au înţeles niciodată că în materie de credinţă nu
există fapt minor. Şi o singură cirtă nouă în credinţă va duce inexorabil, cu trecerea timpului, la
pierderea totală a ei.
Afirmaţia existenţei harului în „biserica“ oficială este justificată de neo-ortodocşii din ziua
de azi astfel:
- Ierarhii eretici au har, orice ar face, până când un sinod ortodox se va pronunţa asupra lor
şi-i va caterisi oficial.
Această „opinie“ este total falsă şi nu este susţinută de nimic din istoria şi credinţa Bisericii
ba chiar este mai rea decât toate ereziile la un loc. Ea se bazează pe interpretarea de tip sofistic,
avocăţesc, juridic, parţială şi greşită a canonului nr. XV al sinodului I-II din Constantinopol de la
anul 861 şi nu are nicio legătură cu credinţa creştină ortodoxă. Dacă, aşa cum susţine canonul, cel
care rupe comuniunea cu ierarhul eretic înainte de hotărârea sinodului salvează biserica de schismă
şi erezie, şi deci salvează şi unitatea harică cu Trupul lui Hristos, cum mai poate fi ierarhul apostat
în comuniune cu Biserica? Numai dacă unitatea Bisericii se bazează pe o unitate administrativă,
birocratică, unde credinţa are numai un rol propagandistic ce nu este neapărat o problemă de
unitate. Acest lucru poate fi valabil numai dacă Biserica ar fi de exemplu un partid politic şi nu
Trupul lui Hristos! Pentru că poţi face parte din partid şi dacă ai păreri diferite faţă de ideologia
oficială. Fiindcă în partid este democraţie şi unitate dialectică. Numai această situaţie face posibilă
şi existenţa bisericii în afara comuniunii harice cu Trupul lui Hristos.
Consecinţa imediată a acestei teorii este că în cazul că nu se va întruni niciodată un sinod de
episcopi ortodocşi care să caterisească nominal pe ierarhii respectivi şi erezia lor atunci vor fi şi ei
în biserică până la sfârşitul lumii şi toţi care le urmează lor, sunt în comuniune euharistică cu ei, se
vor mântui şi ei.
Această teorie a stat şi la baza recunoaşterii preoţiei şi tainelor ereticilor papistaşi, anglicani,
etc. de către aceeaşi ierarhi apostaţi din biserica oficială pentru că ereticii respectivi nu au fost
anatemizaţi oficial şi nominal de niciun sinod ecumenic creştin ortodox. 278
Ca urmare a acestei teorii neo-ortodocşii antiecumenişti au acum o dublă măsură. Ierarhii
care sunt aparţinători „bisericii“ oficiale în mod administrativ au har dar cei care nu sunt ci aparţin
administrativ altor „biserici“ eretice nu au har deşi în realitate între cele două categorii nu există nici
o diferenţă decât cea a apartenenţei birocratice la un partid sau altul. În mod ironic această teorie,
precum că cei care nu sunt caterisiţi de un sinod au „har“, face ca şi stiliştii să aibă acum taine
„valide“ şi „har“ şi deci nu se poate înţelege de ce ierarhia ecumenistă nu face şi cu ei rugăciuni şi
acţiuni împreună, refuză recunoaşterea preoţiei şi tainelor lor, şi nici de ce anti-ecumeniştii neo-
ortodocşi nu se unesc cu ei. Decât dacă, bineînţeles, nu le-ar fi frică chiar de ortodoxia lor care este
şi adevăratul lucru care îi desparte pe stilişti de toată lumea!
Altă consecinţă nefastă a acestei teorii a existenţei harului la cei care nu sunt caterisiţi de un

278 Singura anatemă formulată împotriva legaţilor Romei şi papei care i-a trimis de către patriarhul Mihail Cerularie şi
cei din jurul lui din Constantinopol la anul 1054, imediat după incidentul de la biserica Sfânta Sofia din Constantinopol,
a fost ridicată de către pseudo-patriarhul Atenagoras la anul 1965 şi nimeni nu s-a opus conform procedurilor canonice
bisericeşti tradiţionale. A fost ceva mişcare pe la Muntele Athos dar aceştia au revenit şi au reluat comuniunea cu
patriarhia Constantinopolului. Singură Mănăstirea Esfigmenu a rămas aşa până azi şi pentru asta este hulită de toţi din
muntele Athos şi fireşte prigonită de patriarhia Constantinopolului. Deci este oficial. Nici un eretic modern nu este
anatemizat nominal de către un sinod ecumenic şi deci nici papistaşii nu au fost anatemizaţi nominal de nici un sinod
ortodox deşi au fost sinoade care au anatemizat ereziile lor. În concluzie logică toţi care au emis păreri împotriva
acestora până azi au făcut-o doar în nume personal şi nu reprezintă biserica.

188
sinod este că acum Dumnezeu este subordonat oamenilor sau şi mai rău că El este o forţă oarbă cum
ar fi curentul electric sau câmpul magnetic. Doamne iartă-mă! Adică Dumnezeu nu face ceva până
nu vine un organism juridic omenesc să-i dicteze pe cine să caterisească sau nu şi asupra căror taine
să nu se mai coboare. Această consecinţă este de-a dreptul blasfemiatoare. Nici cel mai formidabil
sinod ecumenic creştin ortodox din toată istoria omenirii nu poate să dicteze ceva lui Dumnezeu
fiindcă nu va fi nici ortodox şi nici creştin decât dacă va asculta sinodul de Dumnezeu şi nu
Dumnezeu să asculte de oameni. (Faptele sf. apostoli, cap. IV, 19)
În concluzie a spune că cineva are taine „valide“ şi „har“ pentru că face parte administrativ
din biserică şi foloseşte „formulele sacre consacrate“ este pur şi simplu şi inevitabil papism. Mai
corect spus păgânism. Tainele nu sunt nişte formule magice, nu sunt o tehnologie, nu sunt nişte
mărfuri apărate de patente şi drepturi de autor, ele sunt evenimentul întâlnirii personale dintre
Dumnezeu şi oameni. Dacă oamenii nu fac ce le spune Dumnezeu pentru că nu-L iubesc de ce ar
vrea Acesta să-i silească pe oameni să-L primească? De ce s-ar supune Dumnezeu oamenilor?
Nu vă înşelaţi dragi fraţi întru Hristos, harul divin nu se poate transmite, nu se poate
îndepărta şi nici primi cu ajutorul niciunei forţe omeneşti!
Alt argument adus de neo-ortodocşi în favoarea acestei teorii, precum că ierarhii eretici au
taine „valide“ până la caterisirea lor de către un sinod, este că pe vremea ereziei iconoclaste toţi
ierarhii ar fi avut hirotonie de la ierarhi eretici şi atunci când s-a revenit la ortodoxie aceste hirotonii
au fost „recunoscute“ ca fiind „valide“.
Nimeni niciodată nu a susţinut aşa ceva până în zilele noastre când au apărut neo-ortodocşii.
Sfântul Teodor Studitul care a trăit în acele vremuri chiar spune clar 279 că hirotonia acestora a
devenit reală, lucrătoare, doar prin întoarcerea ierarhilor respectivi la credinţa ortodoxă şi pentru că
aceia nu au fost părtaşi la fapte rele şi simonie până atunci şi nu pentru altceva. De asemenea mai
spune că toţi care au co-liturghisit cu ereticii sunt caterisiţi şi „sunt ruinate toate ale preoţiei“ fără să
fie nevoie de intervenţia vreunui sinod.
Este adevărat, din nefericire, că această teorie a existenţei harului la ierarhii bisericii oficiale
a fost adoptată de-alungul timpului şi de o minoritate din rândul stiliştilor, fapt care a provocat la
vremea respectivă multe dispute şi sciziuni între ei. Se pare că această atitudine a fost o metodă
pastorală binevoitoare, dar greşită, faţă de restul creştinilor rămaşi în biserica oficială prin care se
spera să se obţină mai uşor revenirea lor la credinţa adevărată. Odată cu trecerea timpului şi eşecul
accestei metode pastorale numărul celor care susţin aceasta s-a micşorat şi este acum pe cale de
dispariţie din cauza evidenţei faptelor.
- Alt argument şi altă consecinţă a acestei teorii a existenţei harului la ierahii eretici
necaterisiţi. Deoarece acum nu se mai poate ignora situaţia dezastruoasă a credinţei din biserica
oficială şi astfel să se facă în continuare „iconomie“ la canoanele respective care susţin ruperea
comuniunii euharistice cu ierarhii eretici, neo-ortodocşii au fost nevoiţi să inventeze totuşi un
argument în favoarea acestei acţiuni de separare deşi aceştia au „har“ şi tainele lor sunt „valide“.
Acest argument adus de neo-ortodocşi pentru a susţine totuşi ruperea comuniunii cu ierarhii eretici
deşi aceştia au „har“ şi „taine valide“ şi astfel ca să răspundă şi celor care întreabă de ce mai este
necesară separarea de ierarhii apostaţi este următorul: faptul că împărtăşirea cu trupul şi sângele lui
Hristos din mâinile acestor ierarhi se face spre osândă pentru că odată cu tainele se împărtăşesc şi
de credinţa lor care nu este ortodoxă şi astfel cei care fac aceasta pică sub osânda nevredniciei. Şi
pentru a demonstra aceasta aceştia aduc ca argument citatul de la Întâia epistolă către corinteni a sf.
apostol Pavel, cap. XI, 29.
Argumentul este evident complet greşit. Cineva nu se poate „împărtăşi“ niciodată din
credinţa altuia pentru că nu există aşa ceva. Orice om poate să creadă şi să accepte că acel cineva
propovăduieşte credinţa pe care el o consideră că este corectă sau nu şi să aleagă sau nu să trăiască
conform cu aceasta dar a se împărtăşi de ea cum va fi? Prin ce? Şi astfel neo-ortodocşii au mai
adăugat ceva la dumnezeire. Acum după teoria neo-ortodocşilor trebuie să te împărtăşeşti şi de
dumnezeire prin trupul şi sângelel lui Hristos dar nu este suficient ci trebuie să te împărtăşeşti şi de

279 Scrisoarea nr. 53 a sf. Teodor Studitul către citeţul Ştefan şi celor împreună cu el scrisă în anul 809, publicată în
limba română în cartea „Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi“, vol. I, Editura Sophia, Bucureşti, 2006.

189
credinţa celui care îţi dă tainele şi care dacă nu este ortodoxă nu te mai mântui. E absolut năucitor!
Trebuia întrebat ieroschimonahul Sava dacă nu cumva această credinţă se alipeşte automat la tainele
oferite de eretici sau de ortodocşi sau dacă este opţională şi ţine de voinţa primitorului împărtăşirea
cu aceasta. Pentru că, dacă este opţională atunci cine nu primeşte credinţa eretică şi are o înţelegere
ortodoxă a creştinismului se poate mântui şi cu tainele ereticilor care lucrează astfel în mod magic.
Iar dacă „împărtăşirea“ aceasta cu credinţa eretică sau ortodoxă este automată atunci asistăm la
propovăduirea unei Evanghelii cu totul nouă. Această nouă religie poate fi enunţată astfel: oamenii
se mântuiesc numai dacă se împărtăşesc de dumnezeire şi de credinţa ortodoxă. Şi astfel credinţa
ortodoxă şi viaţa conformă cu aceasta a încetat să mai fie o condiţie pentru a se putea realiza
evenimentul întâlnirii dintre Dumnezeu şi om şi a ajuns astfel să nu mai fie o cauză ci doar un scop,
un alt fel de dumnezeu. Şi deci creştinii se unesc acum cu doi dumnezei, Dumnezeu şi Credinţa
Ortodoxă. Sau cu un Dumnezeu compus din dumnezeire şi credinţa ortodoxă! Ce mai poate fi spus
la acest fel de argument? Deja aceştia declară public că suferă de diteism şi deci au ajuns eretici.
De altfel în subconştientul lor neo-ortodocşii nu cred nici ei că ierarhii eretici mai au har
până la întrunirea unui sinod pentru că nu recunosc „valabilitatea“ caterisirilor care au suferit-o cei
care au întrerupt comuniunea cu aceştia. Dacă ar fi fost consecvenţi cu părerile lor ar fi recunoscut
aceste caterisiri drept „valide“ ca şi tainele acestora. Cum se poate explica faptul că ei pot împărtăşi
pe credincioşi cu cel mai sfânt lucru din istoria omenirii, adică Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos,
dar totuşi nu mai au puterea „să lege şi să dezlege“?
În continuare sunt forţat totuşi să lămuresc această problemă a vredniciei privind
împărtăşirea cu Sfintele Taine pentru că este adevărat, creştinii au pierdut orice cunoştinţă despre
aceasta.
În credinţa creştină ortodoxă sunt mai multe înţelesuri privind vrednicia şi nevrednicia
primitorilor de Sfinte Taine. Primul înţeles, în mod absolut, al acestui cuvânt nevrednicie este că toţi
oamenii sunt nevrednici şi nu merită prin nimic primirea îndumnezeirii care este destinul şi scopul
creării lor de către Dumnezeu pentru că aşa a vrut Acesta şi deci este un dar. Nu există nimic pe
care omul să-l dea la schimb, în contrapartidă cu îndumnezeirea, pentru că lui Dumnezeu nu-i
lipseşte nimic. În caz că i-ar lipsi ceva pe care ar fi nevoit să-L primească de la oameni atunci nu ar
mai fi Dumnezeu. 280
Al doilea înţeles, în mod relativ, al cuvântului nevrednicie este că toţi care se împărtăşesc cu
Sfintele Taine şi care nu o fac în mod conştient, adică nu „simt“ şi nu „văd“ nimic din dumnezeire,
sunt nevrednici. (Întâia epistolă a sf. apostol Pavel către corinteni, cap. XI, 27-30) 281 Aceasta se
întâmplă tuturor celor care nu cred conform credinţei ortodoxe, nu o trăiesc pe aceasta în toată
plinătatea ei şi cu toată silinţa posibilă sau spus altfel nu împlinesc toate poruncile evanghelice.
Evident, cei care nu împlinesc poruncile le calcă pentru că nu există un loc neutru între adevăr şi
minciună.
Totuşi lipsa „vederii“ şi a „simţirii“ este comună chiar şi celor care cred ortodox şi împlinesc
toate poruncile, dar din cauză că sunt începători şi le împlinesc cu oarecare lene sau nu au ajuns la o
stabilitate a vieţii lor şi încă se mai clatină puţin, încă nu au „gustat“ bunătăţile cereşti. Din această
cauză şi aceştia sunt nevrednici.
În acelaşi timp se mai spune, tot în mod relativ, despre cei nevrednici şi că sunt „vrednici“
atunci când sunt începători în ale credinţei şi nu au avut încă timp pentru creşterea în virtute până la
treapta desăvârşirii, nepătimirii, pentru că sunt foarte ascultători de ierarhii lor adevăraţi şi
împlinitori ai tuturor poruncilor. De aceea sunt consideraţi şi se mai spune despre ei că sunt
„vrednici“ de a se împărtăşi cu Sfintele Taine deşi şi ei nu „văd“ şi nu „simt“ nimic la împărtăşirea
cu acestea pentru că altfel fără ele nu ar continua desăvârşirea şi înaintarea în virtute. Pentru că
Sfintele Taine sunt şi „început“, şi „cale“, şi „creştere“, şi „hrană“ pentru drum şi „ţintă“ finală,
scopul însăşi al vieţii.
Deci în concluzie, în duhul credinţei ortodoxe relativ „vrednici“ sunt numai cei care cred şi

280 Vedeţi mai pe larg explicaţiile la sf. Ioan Damaschin în cartea sa „Despre credinţa ortodoxă“.
281 Şi la fel şi sf. Simeon Noul Teolog în „Discursul 14“ din cartea sa „Discursuri teologice şi etice“, traducere de
diacon Ioan I. Ică jr. editura „Deisis“ anul 1998.

190
trăiesc numai conform credinţei ortodoxe, fără şovăială şi clătinare, tot timpul, fără întoarcere la
viaţa iraţională, fără „pauză“ sau „concediu“, viaţa întru Hristos şi de aceea ei ajung până la urmă să
„simtă“ şi să „vadă“ în mod conştient cu ce se împărtăşesc.
Cum se petrec în realitate lucrurile în Biserică?
În situaţia normală, atunci când în Biserică sunt ierarhi adevăraţi, hirotoniţi şi de Dumnezeu
nu numai de oameni, aceştia totdeauna se întâlnesc cu Dumnezeu în Sfintele Taine şi Acesta
totdeauna vine şi se coboară la rugăciunea lor peste cinstitele daruri ridicate de aceştia. Fiindcă
aceştia sunt vrednici cu adevărat pentru că-L iubesc pe Dumnezeu cu o dragoste adevărată. Şi fiind
şi ei asemănători cu Dumnezeu prin dragostea şi faptele lor se unesc cu Acesta şi devin dumnezei
prin har. Din această unire cu Dumnezeu ei primesc şi cunoştinţa adevărată a lucrurilor şi a
oamenilor şi ştiu astfel cum să-i călăuzească spre îndumnezeire pe păcătoşi şi ştiu cu siguranţă pe
cine să „lege şi să dezlege“ fără greşeală. (Sfânta evanghelie după Matei, cap. XVI, 19) Astfel ei
ştiu şi cum să-i convingă şi să-i înveţe pe păcătoşi cum să nu mai facă păcate, cunosc cauzele şi
leacurile păcatelor lor şi ştiu şi cum să-i înveţe dragostea de Dumnezeu şi de oameni. Tot aşa ei ştiu
şi momentul când trebuie să-i împărtăşească cu Sfintele Taine astfel ca acei credincioşi să se
folosească de harul lor şi să crească în virtute şi să nu se omoare duhovniceşte.
Dar în situaţia când în Biserică nu mai sunt astfel de ierarhi adevăraţi cei care au primit
ascultarea de ierarh din partea înaintaşilor lor şi a poporului lui Dumnezeu trebuie să facă o lucrare
imposibilă pentru ei. Pentru că ei sunt „călăuze oarbe, orbilor şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi
vor cădea în groapă“. (Sfânta evanghelie de la Matei, cap. XV, 14) Dar totuşi dacă ierarhii aceştia
vor iubi pe Dumnezeu atât cât pot ei ca oameni şi vor asculta cu sfinţenie de cuvintele Scripturilor şi
ale înaintaşilor lor şi nu se vor abate niciun pic de la acestea, şi dacă vor împlini şi ei poruncile lui
Dumnezeu atât cât înţeleg din scrierile acelea, adică măcar literal; şi dacă vor fi conştienţi că ei sunt
călăuze oarbe orbilor şi furi ai demnităţilor împărăteşti 282 şi de aceea se vor purta cu umilinţă faţă
de lume şi de ucenicii lor dar cu multă fermitate şi sinceritate şi nu vor juca rolul teatral de mare
sfânt şi duhovnic şi de aceea îi vor învăţa pe ucenicii lor toate câte trebuiesc să le facă şi nu vor
accepta nici o derogare de la cele pe care le-au lăsat Sfinţii Părinţi în scris; şi dacă vor călca peste
teama de dureri şi de moarte şi nu vor accepta tirania stăpânirilor şi nu se vor supune lor ca să
accepte colaborarea la lucrarea păcatelor altora, atunci creştinii au bune nădejdi că Dumnezeu se va
coborî la neputinţa ierarhilor lor şi a ucenicilor acestora şi va descoperi ceea ce mai au nevoie ca să
se mântuiască şi le va da şi harul Lui prin intermediul Sfintelor Taine. Şi astfel se vor face şi ei
„vrednici“.
Dar dacă vreunul dintre ierarhi va profita de faptul că a reuşit să răpească „demnităţi
împărăteşti“ prin viclenie, minciună şi daruri către mai marii lumii acesteia şi astfel va începe să
trăiască viaţă de lux din bunurile răpite din averea bisericilor, sau va începe să se ocupe de afaceri
lumeşti pentru scop de profit sau chiar va face şi camătă, sau se va lenevi să înveţe poporul lui
Dumnezeu dogmele credinţei şi cele bune pentru mântuire, sau chiar va învăţa pe aceştia că nu este
niciun păcat din a avea averi şi a trăi în lux şi în confort, fără dragoste de oameni, sau că trebuie să
se supună oricărei stăpâniri oricare ar fi şi orice ar face ea, sau dacă din cauza traiului prea bun şi a
îmbelşugatelor mâncăruri delicioase va cădea în ascuns şi în desfrânare şi apoi va începe să facă
poporului tot felul de „iconomii“ ca să „nu se deznădăjduiască acesta de calea grea a mântuirii“, ce
fel de har se va coborî peste darurile ridicate de acel ierarh apostat şi cum se vor mai putea mântui
cei care ascultă de el? Chiar dacă nu va inventa nicio învăţătură eretică şi se va mulţumi doar cu
tăcerea în ce priveşte credinţa creştină ortodoxă de ce ar trebui Dumnezeu să se coboare la el şi să îi
dea harul îndumnezeirii în Sfintele Taine? Ce să facă ierarhul apostat cu ele? Cum va putea acesta
să-i deosebească pe cei „vrednici“ de cei „nevrednici“ ca să le dea Tainele dumnezeieşti? Dar dacă
acest ierarh merge mai departe şi fiind pus acolo de duşmanii Bisericii începe să inventeze lucruri
noi şi spune că sunt mai multe căi de mântuire şi biserica nu este doar una, ce nădejde mai poate fi

282 Sf. Simeon Noul Teolog, în „Cateheze“, Cateheza 18, traducere de diacon Ioan I. Ică jr. editura „Deisis“ anul 1999
şi în „Imnele iubirii dumnezeieşti“, Imnul XIX - Imnul XXXIX în ediţia grecească Zagoreos - traducerea românească a
părintelui Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991

191
în harul lui Dumnezeu? 283 Sau ce va putea să-i înveţe acesta pe ucenicii lui, sau cum va putea să-i
corecteze pe aceştia sau lumea în care trăieşte?
Deci, în concluzie, nu este suficient doar ca ierarhii să se declare ortodocşi sau să tacă şi să
nu propovăduiască erezii ei mai trebuie şi să ştie să călăuzească poporul lui Dumnezeu. Fiindcă
doar din credinţa ortodoxă ca teorie ştiinţifică, seacă, neaplicată în viaţă, nu se mântuieşte nimeni şi
nici nu are nimeni asigurat harul lui Dumnezeu.284 De aceea Sfinţii Părinţi în sinoadele adevărate au
dat reguli pentru a se caterisi şi ierarhii care fac curvii, stăruie în camătă şi alte păcate şi nu numai
pe ierarhii care propovăduiesc erezii pentru că toţi se lipsesc de harul lui Dumnezeu prin faptele
acestea. 285 Dar fiindcă ordinea şi disciplina în Biserică trebuie menţinute în limitele bunei cuviinţe
şi păcii bisericeşti Sfinţii Părinţi au hotărât ca pentru erezii creştinii adevăraţi să se despartă imediat
de ierarhii lor, chiar fără hotărârea unui sinod, iar pentru alte fapte păcătoase să lase doar la
latitudinea sinodului judecata acestora pentru a nu da prilej vrăjmaşilor Bisericii ca să calomnieze
pe slujitorii ei şi astfel să submineze încrederea poporului în ea. Pentru că erezia poate alunga harul
din toată Biserica şi pentru totdeauna dar păcatele personale ale unui singur ierarh nu dăunează
decât micii comunităţi din jurul lui, temporar, până ce Dumnezeu sau chiar oamenii vor descoperi
bisericii faptele lui şi va fi îndepărtat sau îndreptat. Fiindcă prin permisiunea dată fiecărui creştin
nedesăvârşit ca să se erijeze în judecător al faptelor păcătoase ale ierarhului s-ar crea anarhie în
biserică ceea ce ar avea acelaşi efect final ca erezia. Dar a spune că ierarhii mai au „har“ şi „taine
valide“ orice ar face ei până nu dă o hotărâre un sinod în privinţa lor este mai rău decât orice erezie
şi orice păgânătate. Pentru că Dumnezeu nu se supune niciodată oamenilor şi nici nu este o forţă
impersonală oarbă cum este curentul electric sau câmpul magnetic!
Ar mai fi un caz pe care mulţi dintre cei cu care am vorbit l-au menţionat pentru a mă
contrazice şi a susţine astfel că se poate să dea Dumnezeu harul său peste darurile respective chiar
dacă ierarhul nu este desăvârşit, ortodox, nici înfăptuitor al poruncilor, ba chiar dacă este călcător
vădit al acestora şi mare păcătos. Şi anume aceştia au susţinut că există posibilitatea ca Dumnezeu
să vrea să facă aceasta pentru un creştin simplu care este ortodox, ascultător de acel ierarh în mod
sincer şi este şi credincios în ascultarea lui.
Aşa ceva este imposibil! Pentru că însuşi Domnul nostru Iisus Hristos a poruncit:
„15. FERIŢI-VĂ de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru
sunt lupi răpitori. 16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din
spini sau smochine din mărăcini? 17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face
roade rele. 18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. 19. Iar orice
pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 20. De aceea, după roadele lor îi veţi
cunoaşte. 21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce
face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne,
au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni
multe am făcut? 23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de
la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. 24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le
îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. 25. A căzut
ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă

283 Sfântul Simeon Noul Teolog în cartea „Imne, epistole şi capitole“, traducerea diaconului Ioan I. Ică jr. Editura
Deisis, Sibiu 2001, Epistola 1 spune aşa: „Cuvânt scris către cineva care era un fiu al său duhovnicesc despre
mărturisire şi despre cine sunt cei ce au primit puterea de a dezlega şi lega păcatele“: „Căci de când cei ce deţineau
scaunele Apostolilor s-au arătat trupeşti şi iubitori de plăcere şi de slavă şi au înclinat spre erezii, harul
dumnezeiesc i-a părăsit şi această autoritate a fost luată de la ei.“
284 Sfântul Simeon Noul Teolog spune în cartea sa „Imne, epistole şi capitole“, traducerea diaconului Ioan I. Ică jr.
Editura Deisis, Sibiu 2001, Epistola 1 astfel: „Aşadar, nici monahilor numai cu haina, nici celor hirotoniţi şi înscrişi în
treapta preoţiei, nici celor cinstiţi cu treapta arhieriei, adică patriarhilor, mitropoliţilor şi episcopilor nu li s-a dat de la
Dumnezeu pur şi simplu aşa şi numai din pricina hirotoniei şi a demnităţii ei şi puterea de a ierta păcatele - să nu
fie! - ci li s-a îngăduit numai să slujească cele sfinte şi socot că multora din aceştia nici măcar aceasta - ca nu cumva,
iarbă fiind, să fie arşi! - ci numai acelora care între preoţi, arhierei şi monahi se numără prin curăţie împreună cu
corurile ucenicilor lui Hristos.“
285 Sfântul Simeon Noul Teolog în cartea „Imne, epistole şi capitole“, traducerea diaconului Ioan I. Ică jr. Editura
Deisis, Sibiu 2001, Epistola 1.

192
era întemeiată pe stâncă. 26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte,
asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. 27. Şi a căzut ploaia şi au
venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.
28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. 29. Că îi
învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.“ (Sf. evanghelie după Matei,
cap VII)
La fel şi sfântul apostol Pavel:
„6. Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate
care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.“ (Epistola a doua a sf.
apostol Pavel către tesaloniceni, cap III) 286
Iată că este poruncă şi nu poţi să fii creştin ortodox dacă eşti ascultător de oricine şi să te
mântui. Şi cei care sunt cu adevărat credincioşi, smeriţi, evlavioşi şi ascultători nu se fac niciodată
ucenicii unui învăţător de învăţături rele, mincinos, prefăcut, curvar, cămătar, etc. Şi chiar dacă s-a
făcut cineva din greşeală sau neştiinţă ucenic al unuia dintre aceştia, dacă este sincer cu el însuşi şi
urmăreşte virtutea cu toată puterea lui, Însuşi Dumnezeu sau oamenii îi vor descoperi toate acestea
şi se va despărţi de „lupul îmbrăcat în haine de oaie“. Altfel s-ar putea mântui şi ereticii papistaşi,
anglicani, monofiziţi, etc. şi chiar mulţi dintre păgâni. Fiindcă sunt religii unde ascultarea de
învăţător-guru este oarbă şi dusă până la extrem. Deci nu va fi un astfel de caz când Dumnezeu va fi
forţat să dea harul Său peste darurile ridicate de ierarhul apostat sau nelucrător al poruncilor de
dragul vreunui ucenic de-al aceluia. Însăşi ideea că Dumnezeu poate fi obligat prin ceva să facă
altfel decât cum vrea El este de-a dreptul blasfemiatoare şi plină de ateism.
Am să fac o paranteză aici pentru că în vremurile noastre circulă prin poporul neînvăţat şi
mai ales printre neo-ortodocşi o credinţă blasfemiatoare privind înţelesul capitolului XI din întâia
epistolă către corinteni a sf. apostol Pavel. Această greşeală constă în interpretarea literală a
cuvintelor „neputincioşi“, „bolnavi“ şi „au murit“ din versetul 30 al acestui capitol. Astfel unii
consideră că împărtăşirea cu Sfintele Taine „cu nevrednicie“ le aduce în mod fizic, trupesc,
neputinţa, boala şi chiar moartea. Din cauza aceasta mulţi dintre cei care cred astfel refuză să se
împărtăşească cu Sfintele Taine şi mai ales cei care sunt bolnavi sau muribunzi. Această blasfemie
este susţinută şi de ieroschimonahul Sava Lavriotul şi de adepţii lui. Prin această nouă învăţătură
care se vrea un argument în favoarea ruperii comuniunii cu ierarhul eretic dar să se salveze ideea că
acesta mai are har ieroschimonahul Sava şi compania susţin nici mai mult nici mai puţin că Marele
Dumnezeu, Dătătorul vieţii şi al dragostei, Însăşi Dragostea 287 , este cauza răului, a bolii şi a morţii.
Doamne fereşte! Să nu fie! Versetul 30 citat mai sus trebuie interpretat în mod corect astfel: din
cauză că omul care se împărtăşeşte de Sfintele Taine nu se aseamănă lui Dumnezeu prin dragoste şi
fapte nu se uneşte cu Acesta în niciun fel dar crede cu o credinţă greşită că s-a împărtăşit cu lucrul
respectiv. Adică este victima unei închipuiri, unei fantezii. Neprimind harul lui Dumnezeu în nici un
fel dar închipuindu-şi că l-a primit el se va „slăbi“, se va „îmbolnăvi“ şi va „muri“ duhovniceşte,
spiritual, în lipsa acestuia. Fiindcă moartea fizică şi boala trupească sunt cauzate în general de
natura moştenită de omenire de la Adam şi în plus, în particular, în cazul fiecărui om, este grăbită şi
potenţată de păcatele personale săvârşite de acesta şi în niciun caz de împărtăşirea cu Sfintele Taine.
De asemenea în cazul celui care se împărtăşeşte cu nevrednicie nici nu este vreo metodă prin care
acesta să fie vindecat pentru că el este convins că Hristos este acolo în Sfintele Taine cu care el se
împărtăşeşte şi de care se consideră „vrednic“ prin chiar permiterea accesului la ele.
Tot pentru susţinerea acestei teorii, precum că există trupul şi sângele lui Hristos în pâinea şi
vinul oferit de ierarhii eretici dar cei care se împărtăşesc de la ei se împărtăşesc spre osândă,
ieroschimonahul Sava Lavriotul şi adepţii lui apelează şi la exemplul apostolului Iuda din
Evanghelii. Nu numai că ei nu observă că pilda respectivă nu demonstrează cu nimic şi nu are nici o
legătură cu teoria lor dar apelarea la aceasta mai are şi o consecinţă blasfemiatoare.

286 Toate sublinierile îmi aparţin pentru a atrage atenţia mai mult la sensul pasajului respectiv.
287 Din nefericire în limba română nu există decât un singur cuvânt pentru dragoste şi sinonimul acestuia iubire şi care
se foloseşte în toate împrejurările. Pe când în limba greacă sunt trei cuvinte cu trei înţelesuri diferite şi care numai unul
singur se aplică dumnezeirii: „Ãγάπη“.

193
 În primul rând apostolul Iuda s-a împărtăşit cu vrednicie 288 pentru că el a urmat în toate până
la un punct pe Hristos după care s-a lepădat. Pentru că în cazul Domnului Iisus Hristos acesta
cunoştea foarte bine cele a lui Iuda fiind Dumnezeu şi nu avea cum să-l primească la împărtăşire
dacă nu ar fi fost relativ vrednic. Aşa cum l-a primit şi pe apostolul Petru care şi el s-a lepădat de
Hristos mai târziu deşi s-a împărtăşit cu vrednicie. Fiindcă admiterea la împărtăşanie se face în baza
vieţii pe care ai trăit-o şi o trăieşti şi nu în perspectiva faptelor viitoare. Dacă s-ar face pe acest
criteriu Dumnezeu nu ar mai fi creat nici pe îngeri, nici pe oameni şi nici pe cei care nu s-ar fi
mântuit. 289 Şi în plus Iuda ar fi avut o justificare la Marea Judecată finală şi ar fi spus că Dumnezeu
este de vină pentru căderea lui fiindcă dacă l-ar fi primit la împărtăşire nu ar mai fi căzut după
aceea. Ori aşa, apostolul Iuda a avut toate darurile şi dragostea din partea lui Dumnezeu şi nu are
apărare pentru faptul că nu s-a pocăit după cădere. De asemenea la judecata finală va fi şi o mulţime
uriaşă de martori care sunt şi ei tot oameni având aceeaşi natură şi acelaşi fel de trup ca şi apostolul
Iuda şi al căror începător este sf. apostol Petru, care au căzut şi ei dar care s-au pocăit şi s-au
mântuit şi astfel că nimeni nu va putea să spună că din cauza naturii umane pe care a creat-o
Dumnezeu oamenii nu se pot mântui şi nu pot face aceleaşi lucruri pentru mântuire pe care le-au
făcut sfinţii apostoli şi toţi sfinţii din toate vremurile până la sfârşitul lumii.
În al doilea rând nu împărtăşirea lui Iuda ne demonstrează prezenţa Trupului şi Sângelui
dumnezeiesc în pâinea şi vinul oferite de Domnul nostru Iisus Hristos la cina cea de taină. Prezenţa
aceasta este susţinută doar de mărturia dumnezeiască care nu poate fi decât adevărată. (Sf.
evanghelie de la Matei, cap. XXVI, 26-28, etc.)
În al treilea rând cauza îndrăcirii lui Iuda nu este efectul împărtăşirii acestuia cu Sfintele
Taine ale lui Hristos aşa cum sugerează blasfemiator neo-ortodocşii ci voia liberă a acestuia fiindcă
împărtăşirea nu produce anihilarea voinţei primitorului. Iar în cazul celor care sunt pe calea
desăvârşirii şi nu s-au sfinţit încă această voinţă este destul de fragilă şi uşor schimbătoare. Drept
dovadă pentru aceasta este şi lepădarea sfântului apostol Petru după împărtăşire. De aceea
Dumnezeu ne-a lăsat şi mijloace de pocăinţă cum ar fi taina spovedaniei, pocăinţa, etc. Numai cei
care au înaintat în virtute şi desăvârşire până la îndumnezeire şi nepătimire îşi întăresc voinţa încât
nu mai pot cădea în nici un fel spre păcat. Cum de altfel s-a demonstrat şi în cazul apostolului Petru
care s-a întors, s-a mărturisit şi s-a pocăit şi a reuşit să primească Duhul Sfânt la Cincizecime. Prin
primirea acestui har al îndumnezeirii apostolul Petru, ca de altfel şi ceilalţi apostoli şi toţi oamenii
care s-au îndumnezeit şi mântuit după el în istoria lumii, s-a întărit şi s-a făcut de neclintit în virtute
lucru demonstrat şi de faptul că nici el şi nici ceilalţi apostoli nu s-au mai temut nici un pic de
moarte aşa cum se temeau înainte.
Deci, teoretic, nu pot exista decât două cazuri: ori nu există harul lui Dumnezeu în acele
taine ori credinciosul respectiv nu s-a făcut pe el „vrednic“ să-l primească pe Dumnezeu. Acest
ultim caz se poate spune că există numai în cazul ierarhului nedesăvârşit dar care este totuşi
credincios ortodox şi făptuitor al poruncilor dar pe care orice creştin îl poate minţi la mărturisire
despre faptele din viaţa lui şi astfel să-l convingă pe acesta de „vrednicia“ de a primi Sfintele Taine.
Pe acest ierarh nedesăvârşit creştinul mincinos îl poate înşela dar aceasta nu va face ca la
evenimentul comuniunii din Sfânta Liturghie să vină şi Dumnezeu în Sfintele Taine pentru că
Acesta nu poate fi înşelat de nimeni. Deci chiar dacă Dumnezeu se coboară peste darurile ridicate
de un ierarh nedesăvârşit dar ascultător de Dumnezeu pentru folosul acestuia şi al ucenicilor lui
sinceri aceasta nu înseamnă că oricine se va sfinţi din ele. Dar în cazul ierarhului care nu este nici
ortodox şi nici nu împlineşte poruncile creştinul nu se poate împărtăşi nici cu „vrednicie“ şi nici cu
„nevrednicie“ de la acesta pentru simplul fapt că Dumnezeu nu are cum să vrea să vină la
rugăciunile acestui ierarh. Deci în mod practic nu există decât un singur caz şi acesta este doar al
ierarhului ascultător de Dumnezeu.

288 Conform afirmaţiei sf. Chiril al Alexandriei în comentariul la Sfânta Evanghelie de la Ioan, la versetul 18, cap XIII.
289 Conform aceluiaşi comentariu al sf. Chiril al Alexandriei la Sfânta Evanghelie de la Ioan şi de asemenea vedeţi şi
răspunsul sf. Ioan Damaschin la întrebarea de la Cartea IV, cap XXI, din tratatul „Despre credinţa ortodoxă“, editura
Valea Plopului, 2000: „Pentru care motiv Dumnezeu, dacă este preştiutor, a mai creat pe cei ce aveau să păcătuiască şi
care nu aveau să se pocăiască?“

194
 În concluzie împărtăşirea văzută cu Sfintele Taine nu ne poate provoca niciun rău pentru că
ele nu ne pot face decât bine. E adevărat că trebuie să fim şi foarte atenţi pentru că nu toţi care
primesc Taina în mod văzut îl primesc şi pe Dumnezeu odată cu ea şi deci nu se sfinţesc. Dar toţi
care se fac pe ei „vrednici“ să-l primească pe Hristos în Taine aceia se şi sfinţesc. Deci răul şi
pierderea „nevrednicilor“ este cauzată numai şi numai de ei înşişi şi niciodată de Sfintele Taine sau
chiar de altceva din lumea aceasta.
În continuare.
Altă eroare a neo-ortodocşilor şi care este urmarea firească a aceleiaşi frici de a nu „greşi“
ca stiliştii este că ei vor să se oprească aici. Adică numai la ruperea comuniunii cu ierarhii apostaţi.
Toţi, la unison, spun că ei se opresc aici pentru că atât spune canonul respectiv: doar să rupă
comuniunea cu ierarhul eretic. Alţii, cum ar fi, de exemplu, părintele Pamvo de la Schitul Rădeni,
judeţul Neamţ, adaugă cu convingere că de acum, după ce el a rupt comuniunea cu ierarhul eretic,
nu mai are ce face şi este numai în sarcina lui Dumnezeu rezolvarea problemei. Şi nimeni nu-l
contrazice!
Deci după părerea neo-ortodocşilor Sfinţii Părinţi şi sinoadele care au dat vreun canon
vreodată ar fi trebuit să adauge la fiecare dintre ele şi un fel de metodologie de aplicare plus, de
fiecare dată, câte o expunere exhaustivă a credinţei ortodoxe prin care să motiveze metodologia
respectivă. Astfel ar fi trebuit, de exemplu, să dea la canonul XV al Sinodului I-II din
Constantinopol din anul 861 şi următoarea metodologie pe care o voi descrie pe scurt:
„Pentru că Biserica este bazată pe unitatea harică care o dă comuniunea cu Dumnezeu prin
Trupul şi Sângele lui Hristos toţi care sunt şi vor să rămână în Biserică trebuie să fie şi uniţi între ei
şi prin fapte şi cuvinte, lucru care se face şi prin unirea între ei a creştinilor şi a tuturor cu ierarhul
ortodox. De asemenea cei care sunt creştini ortodocşi adevăraţi şi vor să fie „în“ biserică trebuie să
vrea, să aspire, să lupte pentru realizarea şi a unităţii văzute de toată lumea, astfel ca aceasta să
poată fi văzută chiar şi de necredincioşi şi astfel ca şi aceştia să aibă posibilitatea mântuirii, aşa cum
spun faptele şi cuvintele Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos cu care fiecare creştin
trebuie să se asemene în viaţa lui personală atât cât permite natura creată a omului:
″17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. 18. Precum M-ai trimis
pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. 19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi
ei să fie sfinţiţi întru adevăr. 20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în
Mine, prin cuvântul lor, 21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa
şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-
o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: 23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să
fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai
iubit pe Mine. 24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai
dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de
întemeierea lumii. 25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi
aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face
cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.″ Sf. Evanghelie după Ioan, cap.
XVII.
Şi de asemenea:
″32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al
său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.″ Faptele Apostolilor, cap. IV.
Şi tot aşa:
″28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte
bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.″ Epistola către
Galateni a sf. ap Pavel, cap. III.
Deci, pentru realizarea acestor deziderate evanghelice toţi cei care au rupt comuniunea cu
ierarhii lor pe motiv de erezie trebuie să caute să realizeze prin toate mijloacele bisericeşti şi
omeneşti şi refacerea unităţii văzute a Bisericii pentru a se putea realiza astfel şi unitatea harică cu
Dumnezeu şi continuarea misiunii Bisericii în lume... Etc. etc. etc.“
Nu mai continui pentru că ar trebui să mai scriu o carte pentru a exemplifica ce vor neo-

195
ortodocşii să spună un canon pentru a-şi face şi ei datoria până la capăt.
În plus gândirea lor eretică este trădată încă o dată de afirmaţia că Dumnezeu este Cel ce ar
trebui să se ocupe în continuare de celelalte lucruri necesare pentru refacerea unităţii bisericeşti.
Adică ce ar trebui să facă Dumnezeu? Să meargă Dumnezeu şi să facă misiune în locul lor
printre credincioşii din biserica oficială şi ceilalţi oameni din lume? Lucru pe care ei neo-ortodocşii
nu l-au făcut până acum deşi ecumenismul există de mai bine de o sută de ani! Sau să caute
Dumnezeu în locul lor şi alţi ierarhi sau credincioşi care au rupt comuniunea cu ierarhii apostaţi de
mai mult timp şi să-i unească forţat pe neo-ortodocşi cu aceştia ca să ofere o posibilitate de
mântuire omenirii, să lupte împreună împotriva Fiarei şi să aibă mai multă putere? Ce vrea oare în
continuare de la Dumnezeu părintele Pamvo şi cei care cred ca el?
Sau poate pentru că ei nu au voie să facă aşa ceva, pentru că sunt creştini şi Dumnezeu le-o
interzice, ei speră şi aşteaptă de la Acesta ca să-i ucidă El pe toţi oamenii Fiarei şi slujitorii lor din
masonerii, guverne, servicii secrete, etc. care luptă împotriva creştinismului ca astfel să poată ei să
ducă în continuare viaţă tihnită şi creştinească? Sau să-i ucidă Dumnezeu pe toţi ierarhii ecumenişti
şi pe cei care-i pun pe ei acolo şi să scoată alţii ortodocşi ca să facă un sinod în care să condamne
ecumenismul şi pe ecumenişti? Ce vor oare?
Oare nu sună a blasfemie părinte Pamvo încercarea aceasta de a-L culpabiliza pe Dumnezeu
pentru lenea noastră? Credeţi părinte Pamvo şi cei care-l urmaţi că doar prin publicarea de câteva
pagini pe internet şi pe care le citesc maximum 2-3000 de vizitatori în total, dintre care nu se ştie
câţi sunt ortodocşi cât de cât, v-aţi făcut datoria de preot şi de creştin ortodox?
Dar, asta e, nu am ce face! Teama că vor fi obligaţi să recunoască că aproape tot ce au făcut
stiliştii în materie de credinţă până în ziua de azi a fost corect şi că de fapt ei, credincioşii din
biserica oficială, sunt cei care au fost în greşeală timp de mai bine de o sută de ani îi paralizează pur
şi simplu pe neo-ortodocşi şi le întunecă mintea de tot.
Aşa se întâmplă când coabitezi cu înşelarea atât de mulţi ani!
Deci acum neo-ortodocşii antiecumenişti declară că nu mai au ce face decât să aştepte un
sinod compus din episcopi aparţinători din punct de vedere administrativ-birocratic de „biserica
oficială“ care să schimbe toată situaţia. Ceea ce este practic imposibil!
Mai mult. În ultima vreme, parcă vrând să se afunde şi mai adânc în această rătăcire, neo-
ortodocşii chiar au început să inventeze şi alte oprelişti în faţa oricăror acţiuni de unire a celor care
luptă pentru restabilirea BISERICII şi unităţii ei. Şi anume că stiliştii care şi-au format un alt sinod
în cursul perioadei de la schimbarea calendarului şi până în ziua de azi chiar dacă în zilele noastre s-
au unit între ei sunt vinovaţi de schismă.
Deşi definiţia cuvântului schismă din dicţionarele moderne ale limbii române este destul de
ambiguă, canonul 31 apostolic este foarte precis când defineşte schisma ca o despărţire de episcopul
binecredincios şi ortodox pentru alte motive decât cele de credinţă 290 . La fel şi pentru cei care se
unesc în entităţi bisericeşti paralele din acelaşi motiv. În cursul istoriei şi dezvoltarea acestei
definiţii în canoanele rezultate din sinoadele ulterioare care reglementează motivaţia şi modalitatea
de despărţire de un episcop au avut acelaşi scop şi au păstrat sensul iniţial al definiţiei. Totuşi niciun
canon nu menţionează, nici măcar nu sugerează, şi nici un mare învăţător al bisericii nu a
culpabilizat formarea de ierarhii paralele în cazul despărţirii legitime de ierarhii eretici, adică în caz
de erezie. În ciuda acestei evidenţe în zilele noastre neo-ortodocşii au extins totuşi definiţia
canonului apostolic respectiv şi încearcă să impună ideea că şi cei care se unesc în entităţi
bisericeşti separate şi îşi creează propria ierarhie atunci când se despart în mod corect de eretici sunt
schismatici. Această acuză este folosită în ziua de azi numai şi numai la adresa stiliştilor, a
adevăraţilor creştini ortodocşi şi este singura armă a neo-ortodocşilor care au rupt comuniunea cu
ierarhii eretici pentru a împiedica trecerea credincioşilor care s-au mai trezit şi vor să se alipească
bisericii adevăraţilor creştini.
Referitor la stilişti sau adevăraţii creştini, încă de la începutul separării acestora de cei care
au adoptat schimbarea calendarului, propaganda oficială a neo-ortodocşilor s-a străduit să convingă
pe toată lumea că stiliştii sunt schismatici pentru că ei s-au despărţit de episcopii bisericii oficiale

290 Vedeţi Pidalionul editat de sf. Nicodim Aghioritul.

196
doar din cauza calendarului şi nu din cauza devierii de la credinţă. Şi toată propaganda care s-a
dezvoltat împotriva stiliştilor a fost dirijată astfel ca polemica să se reducă doar la schimbarea
calendarului. Din cauza aceasta toţi cei care au rămas în comuniune cu biserica oficială au fost
nevoiţi să recurgă la tot felul de sofisme, înşelăciuni şi chiar minciună pe faţă ca să poată înşela pe
credincioşi şi pe ei înşişi că au rămas totuşi ortodocşi.
Ca să fac o lungă istorie scurtă am să redau aici doar minciunile răposatului arhimandrit
Cleopa Ilie, mai ales că în ochii multor credincioşi neo-ortodocşi acesta trece drept un mare sfânt şi
învăţător al românilor. Aceste minciuni sunt esenţa finală a lungului război dus împotriva stiliştilor
şi este teoria standard a bisericii oficiale în lupta cu aceştia. Astfel în cartea sa „Călăuză în credinţa
ortodoxă“ 291 atunci când vorbeşte despre stilişti în capitolul IV autorul, arhimandritul Cleopa Ilie,
începe cu enunţul mincinos că „în anul 1923 s-au adunat în Constantinopol, într-un sinod,
reprezentanţi ai tuturor 292 Bisericilor ortodoxe“. Apoi merge cu ficţiunea mai departe şi spune că
acolo s-a analizat problema calendarului şi că toţi participanţii au ajuns la concluzia că este neapărat
să se modifice calendarul pentru că altfel se calcă rânduiala sinodului ecumenic de la Niceea.
Minciuna este încununată cu declaraţia că această hotărâre a fost primită foarte bine de toate
bisericile ortodoxe şi de către toţi episcopii lor rămânând ca fiecare să facă schimbarea la vremea
potrivită, în funcţie de posibilităţi. După aceasta autorul încearcă impunerea unei istorii oficiale
mincinoase despre cum a mers totul perfect cu schimbarea calendarului, fără nici un fel de probleme
şi că acolo unde nu s-a schimbat a fost doar aşa, din cauze absolut obiective şi nu bisericeşti, de
credinţă. Bazându-se pe aceste argumente mincinoase răposatul arhimandrit Cleopa Ilie
concluzionează urmările logice ale acestor fapte false pe care şi le-a imaginat şi începe cu
calomniile şi minciunile la adresa vechilor calendarişti din ţara noastră care culminează cu
declaraţia că stiliştii au şi grave abateri canonice dintre care prima şi cea mai importantă este citată
ca fiind:
„a) Nu ascultă de hotărârea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, din anul 1923, care a
hotărât îndreptarea calendarului celui vechi: Canonul 3 al Sin. II e c ; 28 al Sin. IV ec. ; 36 Trulan;“
După aceasta autorul continuă cu o serie de minciuni pe care nu o să le mai analizez aici
pentru că m-aş depărta de la scopul demonstraţiei, acela de a dovedi că stiliştii nu au fost, nu sunt şi
nu vor fi niciodată schismatici din cauza separării pe motiv de schimbarea calendarului.
Despre această carte şi autorul ei aş dori să mai spun că eu nu cred că răposatul arhimandrit
Cleopa Ilie este autorul ei, sau cel puţin nu în întregime, ci a unui colectiv. Poate şi a vreunui ierarh
care a vrut să rămână în umbră dar să se folosească de „faima“ şi histrionismul acestui personaj
pentru a face ca ideile din carte să capete o autoritate mai mare. Totuşi întreaga răspundere pentru
conţinutul acestor cărţi cade în responsabilitatea arhim. Ilie Cleopa pentru că în final numai numele
său apare ca autor al ei ca şi pe cele ulterioare pentru că acestea au apărut când el era în viaţă. 293

291 Această aşa zis „Călăuză...“ s-a reeditat de mai multe ori şi încă se mai găseşte în librării. Ar fi interesant de ştiut pe
câţi creştini oneşti şi creduli i-a zăpăcit complet de cap şi i-a dus la înşelare. Ţinând cont că în mediul online nimeni nu
îndrăzneşte să spună ceva împotriva ei bănuiesc că această carte şi mesajul ei este o mare izbândă a duşmanilor
credinţei ortodoxe prin marele număr de înşelaţi care i-au căzut pradă. Despre această carte se poate spune, pe bună
dreptate, că este orice numai călăuză în credinţa creştină ortodoxă nu este, pentru că duhul ei este îmbibat de
scolasticismul şi juridicismul papistaş iar demonstraţiile împotriva ereticilor se fac întotdeauna cu argumente papistaşe
contra protestanţilor şi cu argumente protestante împotriva papistaşilor.
292 Sublinierea mea.
293 Eu însămi am fost, la începutul convertirii mele, ca orice începător naiv, fermecat de faima şi înfăţişarea acestui
călugăr şi de care am fost foarte ataşat o vreme. Dar când am observat că el propovăduieşte altceva decât ce au
propovăduit sfinţii pe care începusem să-i cunosc în acea vreme şi mai ales când am descoperit minciunile şi falsitatea
din spatele măştii a trebuit să mă despart cu părere de rău de acesta pentru că în rest era un om foarte plăcut, mai ales că
avea un talent actoricesc deosebit când spunea poveştile acelea pline de culoare. Deci spun că opera arh. Cleopa Ilie nu
este producţie proprie pentru că ştiu din experienţă personală procedura prin care şi alte cărţi ale lui au luat naştere. De
exemplu seria de broşuri care a apărut sub titlul „Ne vorbeşte părintele Cleopa“. Eu însumi am fost rugat, ca şi alţi
pelerini de altfel, de către arhimandritul Ioanichie Bălan de la mănăstirea Sihăstria, să transcriu nişte casete audio
înregistrate cu cuvântările arh. Cleopa Ilie. Acestea au apărut ulterior în cărţile editate de mănăstirea Sihăstria sub titlul
de mai sus şi pentru că eu păstrasem copiile cuvântărilor am observat că cineva a intervenit în mod profund în acestea
dându-le o cu totul altă înfăţişare. Bănuiala mea se îndreaptă în special către Ioanichie Bălan ca autor principal al
acestor modificări deoarece el a fost cel care s-a ocupat de editura mănăstirii Sihăstria în ultima parte a vieţii sale dar se

197
 Acum trebuie amintit puţin şi contextul istoric al schimbării calendarului pentru că oamenii
din ziua de azi sunt pur şi simplu absolut ignoranţi privind istoria ultimelor două sute de ani. Toată
lumea trebuie să ştie că la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX Fiara îşi extinsese
puterea de o aşa manieră încât îşi putea permite să înceapă să schimbe radical lucrurile în lume după
chipul şi dorinţa sa. Astfel la acea vreme acapararea sistemului financiar mondial era completă prin
crearea băncii „Federal Reserve“ în Statele Unite ale Americii în anul 1913. Pe plan politic deja se
înfiinţase „Liga Naţiunilor“, precursoarea Organizaţiei Naţiunilor Unite de azi, iar în plan religios
se înfiinţase deja mişcarea ecumenistă. Astfel că Fiara a declanşat primul război mondial pentru
atingerea obiectivelor din planul său de acaparare a lumii. Aceste obiective au fost, în ordine
cronologică, desfiinţarea imperiului ţarist, eliminarea ultimelor monarhii adevărate din Europa 294 şi
fabricarea condiţiilor necesare pentru declanşarea celui de-al doilea război mondial în a doua etapă.
Acest al doilea război mondial a fost programat în vederea distrugerii toatale a Germaniei şi
influenţei sale în Europa pentru a se crea Uniunea Europeană şi începerea războiului „rece“ cu
Rusia Sovietică. Acest război „rece“ a fost creat pentru realizarea, în a treia etapă, a condiţiilor
începerii celui de-al treilea război mondial, care va fi şi ultimul.
Odată cu victoria revoluţiei bolşevice, eliminarea ţarului din Rusia, cu înfrângerea
Germaniei şi destrămarea imperiului austro-ungar după primul război mondial, influenţa Fiarei a
devenit aşa de puternică încât componenţii ei, îmbătaţi de succesul imens pe care l-a avut primul
război mondial în dărâmarea vechii ordini, au trecut în ritm rapid şi la acţiunea de demolare a
ultimelor bastioane de credinţă adevărată ce au rămas în afara Rusiei după ce Biserica Rusiei a
intrat în catacombe şi locul ei a fost luat de creaţia Fiarei.
Această acţiune a început mai demult, precum am spus deja, prin înfiinţarea mişcării
ecumeniste în secolul XIX, dar în 1920, după ce a fost acaparată Patriarhia de Constantinopol prin
numirea ca patriarh a francmasonului Meletie Metaxakis, 295 acesta a emis faimoasa enciclică „Către
Bisericile lui Hristos de pretutindeni”. Această enciclică poate fi citită şi în româneşte şi o bună
traducere se găseşte pe site-ul de la adresa: http://lumea-ortodoxa.ro/enciclica-patriarhala-si-
sinodala-patriarhiei-ecumenice-din-1920/
Pe scurt în această enciclică se argumentează că trebuie să ne unim cu toate „bisericile“
creştine de pretutindeni şi se face o enumerare a modurilor prin care se poate face aceasta, dintre
care primul este bineînţeles: „Prin acceptarea unui calendar uniform pentru prăznuirea marilor
sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile“ ca fiind primul pas pe care trebuie să-l
facem.
E foarte evident că şi celelalte moduri enumerate în enciclică au fost urmărite şi realizate, ba
chiar aş spune depăşite cu mult, în dezvoltarea istorică ulterioară.
Deci în concluzie arhimandritul Cleopa Ilie şi toţi ceilalţi care susţin că stiliştii s-au separat
de biserica oficială doar din cauza calendarului mint cu neruşinare. Faptul că ei nu s-au despărţit de
biserica oficială doar din cauza schimbării calendarului mai este demonstrat indirect, dacă mai era
nevoie, şi de reacţia autorităţilor din ţările unde s-a făcut schimbarea şi care au acţionat cu toată
violenţa împotriva dizidenţilor. Dacă ar fi fost vorba numai de calendar guvernanţii ar fi trebuit să
nu aibă nicio reacţie pentru că acţiunea respectivă nu ar fi întărit credinţa creştinilor ortodocşi
respectivi ci ar fi slăbit-o prin participarea la schismă. Ori guvernanţii fiind slujitorii devotaţi ai

poate să fie şi opera unui colectiv.

294 Despre istoria acelor vremuri găsiţi referinţe preţioase în cartea „Tragedy and Hope“ a profesorului Carol Quigley
un admirator şi un apropiat al Fiarei care a avut acces la multe arhive secrete ale acesteia dar s-a referit doar în mod
subtil la cei care au fost în spatele acelor evenimente.
295 Numirea lui Meletie Metaxis la conducerea patriarhiei de Constantinopol s-a obţinut prin intermediul trimişilor
americani cu ajutorul diverselor maşinaţii financiare şi mai ales cu ajutorul noii oligarhii turceşti ce a apărut în Turcia
ca urmare a preluării puterii, în contextul primului război mondial, de o lovitură de stat masonică ce a avut drept efect
îndepărtarea sultanului şi înlocuirea formei de guvernământ vechi cu o republică francmasonă şi secularizantă. Cauza
principală a căderii acestei patriarhii a Constantinopolului sub influenţa Fiarei a fost că ierarhia ei era în faliment şi nu
mai avea cu ce să plătească salariile preoţilor, ierarhilor, etc. Astfel că americanii au subvenţionat patriarhia
constantinopolitană dar au cerut în schimb ca să fie înscăunat Meletie Metaxakis ca patriarh. Practic
constantinopolitanii au vândut pe Hristos, ca şi Iuda, pe câţiva arginţi.

198
Fiarei nu ar fi greşit în acest fel ci ar fi lăsat ca lucrurile să decurgă în favoarea lor. 296 Dar aşa
posibilitatea de a se perpetua credinţa ortodoxă şi menţinerea harului mântuitor asupra creştinilor i-a
înnebunit pe componenţii Fiarei, aşa că au asmuţit cu toată violenţa cetele de slugi ale lor din
poliţie, jandarmerie şi justiţie asupra creştinilor. Acest fapt a dus şi la martiraj din partea creştinilor
adevăraţi ceea ce a avut ca efect ridicarea la un nivel echivalent cu lupta pentru dogmă doar a
problemei calendarului chiar şi fără enciclica lui Meletie Metaxakis.
Că stiliştii au avut dreptate când s-au despărţit de biserica oficială pe problema calendarului
este, în ziua de azi, de netăgăduit şi este demonstrată cu prisosinţă de dezvoltările istorice care au
ajuns la stadiul că realizările actuale au depăşit cu mult lista de dorinţe a pseudo-patriarhului
Meletie Metaxakis. Pentru că în materie de credinţă orice deviere oricât de mică duce, odată cu
trecerea timpului, inevitabil, la abandonarea totală a adevărului chiar dacă intenţia iniţială este
ascunsă sub intenţii bune.
Altă minciună sfruntată a arhim. Cleopa Ilie este că la Constantinopol s-au adunat în sinod
toţi reprezentanţii bisericilor ortodoxe locale şi că hotărârea acestui sinod a fost primită de toată
pliroma ortodoxă. Nu am să fac o analiză amănunţită aici pentru că nu este locul pentru aşa ceva.
Pentru cine vrea poate studia toate acestea pe site-ul fratelui Hristofor care a reuşit să facă un
rezumat istoric suficient de bun şi bine documentat pentru a demonstra că toate afirmaţiile neo-
ortodocşilor în frunte cu arhim. Cleopa Ilie sunt minciuni sfruntate:
https://hristofor.wordpress.com/2010/06/02/congresul-pan-ortodox-din-1923-si-inventarea-
calendarului-nou-iulian/
Tot acolo găsiţi şi bibliografia necesară în cazul că nu vă vine să credeţi ce spune fratele
Hristofor.
Acum am să menţionez un fapt foarte important şi care va aduce şi mai multă lumină în
acest caz al stiliştilor şi anume că prin pronie cerească această enciclică a pseudopatriarhului
Meletie fost anatematizată cu mult înainte să apară şi chiar au fost anatematizaţi şi toţi cei care-i vor
urma. Este vorba de aşa zisul SIGILION al ortodoxiei din anul 1583 prilejuit de schimbarea
calendarului de către papa Grigorie al XIII-lea în anul 1582. Acesta a fost emis de către patriarhii
răsăriteni Ieremia al Constantinpolului, Silvester al Alexandriei şi Sofronie al Ierusalimului şi
episcopii care au fost cu ei împreună. Acest SIGILION a condamnat rătăcirile papistaşilor şi a
anatemizat pe cei care ar lua orice măsură care ar uşura unirea cu papistaşii în rătăcirile lor de la
credinţă chiar şi prin adoptarea de obiceiuri şi sărbători, adică prin schimbarea şi adoptarea
calendarului papal (Anatema VII). Traducerea acestui SIGILION o puteţi găsi pe mai multe site-uri
dar am să menţionez aici doar pe cea a pseudo-părintelui Matei Vulcănescu la adresa:
https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/02/05/sigilionul-ortodoxiei-de-la-1583/
Am ales traducerea respectivă pentru că domnul Matei Vulcănescu dă pe aceeaşi pagină
textul integral al traducerii şi apoi îndrăzneşte, având ca bază acest SIGILION, să spună că stiliştii
au greşit când s-au despărţit de biserica oficială. Şi ca să înşele oamenii că albul este negru şi negrul
este alb, chiar cu dovada la vedere, domnia sa recurge la vechile minciuni apelând la argumentul
ruginit deja de patina vremii că creştinii adevăraţi s-au separat doar din cauza calendarului. De
asemenea domnia sa tace şi pretinde că nimic nu s-a întâmplat între timp pentru că uite nimeni nu s-
a unit cu papistaşii chiar dacă s-a schimbat calendarul. El, ca şi ceilalţi neo-ortodocşi
antiecumenişti, se prefac foarte tare că până în ziua de azi ei au fost foarte corecţi în credinţă şi
unirea de facto, prin fapte şi împreună cugetare, între neo-ortodocşi pe de o parte şi papistaşi,
protestanţi, şi chiar păgâni pe de altă parte nu s-a realizat încă. Este ca şi cum ai spune că cineva nu
a făcut desfrânare cu o femeie curvă atunci când s-a umplut de gânduri de desfrânare cu ea, şi-a
imaginat toate scenele desfrânării în inima lui, apoi a stat împreună cu ea în casă, a ţinut-o de mână,

296 Atenţie! Pentru îndeplinirea planurilor ei Fiara are neapărată nevoie ca oamenii să facă şi să accepte gânduri şi fapte
care să depărteze harul lui Dumnezeu de la ei. De aceea se sileşte aşa de mult ca în ţările creştine să-i facă părtaşi pe
creştini la fapte rele prin obligativitatea de a susţine legi care să legalizeze păcatele şi să împiedice părerile divergente
pentru că numai aşa se poate submina şi desfiinţa puterea harică a BISERICII. Pentru că o biserică care tace nu a fost,
nu este şi nu va fi niciodată BISERICA. Ca dovadă este faptul că în ţările care nu sunt creştine nu se străduie Fiara aşa
de mult pentru că oricum oamenii de acolo se închină diavolului din proprie voinţă fără intervenţia Fiarei.

199
a privit-o cu nesaţ, s-a îmbrăţişat şi s-a sărutat pătimaş cu ea dar nu şi-a dus fapta la final şi deci,
iată, nu a curvit cu ea!
Nu, nu este aşa, aşa dragi creştini! Nu vă amăgiţi! La Dumnezeu este suficient să gândeşti
cele ale desfrânării în inima ta şi eşti condamnat ca un desfrânat şi un curvar. Nu este necesar să mai
faci şi alte fapte concrete (Sf. evanghelie după Matei, cap. V, 28). Aşa şi în credinţă. De aceea se
vorbeşte în Cartea Apocalipsei despre femeia călare pe fiară ca despre o desfrânată şi o mamă a
tuturor desfrânatelor pentru că cei care acceptă învăţături străine lui Dumnezeu se închină la idoli
fiind adulteri şi curvari în faţa lui Dumnezeu. Deoarece BISERICA nu poate fi decât mireasa
neprihănită şi fără pată a lui Dumnezeu.
Deci am dat sursa aceasta de traducere pentru a vedea toţi cum şi în zilele noastre, împotriva
tuturor evidenţelor, neo-ortodocşii admiratori şi următori ai înşelătorului arhimandrit Ilie Cleopa
merg înainte cu minciuna şi nu se pocăiesc.
Dar nu am să evit să reamintesc aici tuturor un fapt şi mai înfricoşător şi anume că trecerea
la calendarul papal în România a fost ajutată într-un mod decisiv de stareţul mănăstirii Sihăstria din
aceea vreme arhimandritul Ioanichie Moroi care a fost victima înşelării demonilor. Astfel în acele
vremuri tulburi lumea monahală era foarte zdruncinată şi dezbinată de încercarea ierarhiei bisericii
oficiale de a schimba calendarul. Şi pentru că unii ziceau într-un fel iar alţii în alt fel stareţul
Ioanichie Moroi a luat hotărârea să postească, să privegheze şi să se roage la Dumnezeu pentru a
primi descoperire de la Acesta despre ce trebuie să facă el şi călugării din mănăstirea sa în privinţa
acestei probleme a calendarului. Şi bineînţeles că el a primit răspuns dar nu de la cine se aştepta ci
de la demoni. Şi ca să demonstrăm aceasta chiar şi pentru cei necunoscători în ale credinţei, deşi
cazul este unul tipic de înşelare demonică şi nu încape nici un fel de îndoială în privinţa aceasta, voi
menţiona următoarele argumente:
- În primul rând Ioanichie Moroi a cerut lui Dumnezeu descoperire despre o problemă care a
fost foarte clar lămurită de un sinod ortodox (SIGILIONUL de la 1583) şi în plus mai există şi alte
canoane mai vechi care lămuresc toate acestea. După aceeaşi logică fiecare dintre noi ar trebui să
postim lungi posturi negre şi să ne rugăm să ne descopere Dumnezeu adevărul despre toate dogmele
ortodoxe şi canoanele emise de toate sinoadele bisericii de la început şi până astăzi. Ba chiar mai
mult despre orice verset din Evanghelii. Adică, atunci când ne revenim şi trecem la biserica creştină
ortodoxă vom începe un şir foarte lung de posturi negre şi rugăciuni numai până când vom valida
prin descoperire dumnezeiască personală toate dogmele şi canoanele bisericii şi de asemenea şi
Sfintele Evanghelii.
- Pe de altă parte Ioanichie Moroi a considerat că este la o aşa treaptă de desăvârşire încât
însuşi Dumnezeu trebuia să-i răspundă. Chiar dacă nu ştia canoane şi istorie bisericească, chiar dacă
nu credea în acestea sau în propria lui judecată Ioanichie Moroi trebuia totuşi să apeleze la alţi
oameni mai învăţaţi ca el. Fie că erau pentru, fie că erau împotrivă, şi să nu asculte numai ce îi
convine, ci pe toate părţile implicate.
- Nu ştiu de ce răposatul Ioanichie Moroi a cerut de la Dumnezeu descoperire numai despre
calendar? În enciclica lui Meletie Metaxakis mai erau şi alte hotărâri, modalităţi, propuneri şi
îndemnuri. Acelea erau în regulă? Numai calendarul era problema cea mare?
- Alt argument. Orice minune se poate cataloga ca fiind descoperire de la Dumnezeu doar
după efectul final pe care-l produce şi nu după începutul ei. Dacă aceasta a fost o minune de la
Dumnezeu, fiindcă din cauza lui Ioanichie Moroi aproape tot monahismul moldovean a fost oprit să
mai întreprindă vreo acţiune, să vedem ce efect a avut aceasta asupra istoriei ulterioare a bisericii
oficiale.
Deci rezultatul rămânerii în comuniune cu cei care au schimbat calendarul este următorul:
înmulţirea ierarhilor ecumenişti până s-a umplut toată ierarhia bisericii oficiale de ei; scăderea
conştiinţei ecleziale a întregii plirome ortodoxe oficiale până la punctul în care putem vedea o
mulţime extraordinar de mare de credincioşi şi ierarhi de cel mai înalt nivel care fac slujbe cu
ereticii, iau binecuvântare de la aceştia, le pupă mâinile - vedeţi pe patriarhul Georgiei la întâlnirea
ecumenistă de la Asisi din 1986 cu ce evlavie şi umilinţă i-a pupat mâna papei Ioan Paul II - şi
exultă de bucurie când îi vede; alt efect vizibil este că nimeni sau aproape nimeni nu mai cunoaşte

200
dogmele bisericii ortodoxe şi nici nu o consideră necesar. 297 Iar rezultatul final, deocamdată, şi
încununarea acţiunii de schimbare a calendarului este sinodul din Creta. În viitorul apropriat va
urma şi rezultatul final. Comuniunea euharistică cu ereticii.
Deci iată rezultatul „binefăcător“ al „minunii“ ce s-a făcut cu arhimandritul Ioanichie Moroi.
Istoria acestei „minuni“ am auzit-o personal din gura arhimandritului Cleopa Ilie şi este menţionată
şi de răposatul arhimandrit Ioanichie Bălan de la aceeaşi mănăstire Sihăstria în cartea sa „Pateric
românesc“ care se găseşte şi online pentru citit. Acesta redă astfel relatarea lui Ioanichie Moroi
despre „minunea“ descoperirii primite:
„După mai multe zile de post, am văzut deasupra mea în văzduh trei sfinţi îmbrăcaţi
arhiereşte care semănau cu Sfinţii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a zis cu glas ca de trâmbiţă:
- Ioanichie, de ce te îndoieşti şi nu faci ascultare? Nu ştii că ascultarea este mai mare decât
jertfa? Deci, ascultă de cei mai mari, că nu vei răspunde tu de îndreptarea calendarului. Apoi,
binecuvântându-mă toţi trei deodată, s-au urcat spre cer şi nu i-am mai văzut. Din ziua aceea,
bătrânul nu s-a mai îndoit de îndreptarea calendarului.“
După cum se vede foarte uşor pentru oricine era suficientă numai ultima parte a
„descoperirii“ pentru a demonstra natura înşelăciunii. Această afirmaţie precum că ascultarea oarbă
de oricine chiar şi de eretici este o virtute şi o cale de mântuire vine în contradicţie evidentă cu
spusele Domnului nostru Iisus Hristos din Sfintele Evanghelii (Sf. evanghelie după Matei, cap.
VII). De fapt şi răposatul arhimandrit Ioanichie Bălan, urmând consensul general al ierarhiei
oficiale din perioada contemporană, face un adevărat tur de forţă în a ridica în slăvi în această carte
a sa „virtutea“ ascultării fără discernământ şi a face pe cititori să creadă că modelul sfântului este al
unui om cu totul ignorant, ideal dacă ar fi chiar şi analfabet, fără nicio cunoştinţă despre credinţă şi
lumea înconjurătoare şi ascultător ca un tanc căruia îi trage motorul de cei care îi sunt ierarhi şi
fraţi. Această „virtute“ a ascultării necondiţionate fără discernământ a fost, din ce în ce mai des,
folosită ca argument împotriva celor care încearcă să facă ceva pentru biserică şi credinţă încât la
ora actuală cel care nu are o asemenea „ascultare“ este considerat fără drept de apel ca „rătăcit“.
Peste tot unde te duci şi cu cine vorbeşti dintre neo-ortodocşi şi chiar cu unii dintre stilişti,
mai ales cei dintre slavi, modelul suprem al sfântului este sf. Siluan Athonitul, cel mai ambiguu şi
mai şters dintre toţi sfinţii care au fost proclamaţi vreodată în biserică şi care poate sluji drept model
fără niciun impediment şi pentru toţi ereticii, fie papistaşi sau protestanţi, ba chiar şi pentru unii
dintre păgâni fără să-i oblige la vreun conflict cu propria lor credinţă. În ultima perioadă acest
model minim de sfinţenie nu a mai fost suficient de minimal pentru mintea stricată a neo-
ortodocşilor şi au început să caute modele de sfinţenie înafara bisericii. Demn de amintit aici faptul
că răposatul arhimandrit Teofil Părăianu, cel care se lăuda că se scoală în picioare când aude pe
papa de la Roma vorbind la radio, era topit de admiraţie pentru „sfânta“ Tereza de Calcuta,
papistaşa, sau cum mai este cunoscută cu numele de maica Tereza, şi o dădea drept exemplu oricui
vroia să-l asculte. În schimb, de exemplu, modelul sfântului Simeon Noul Teolog este primit cu
repulsie de către majoritatea neo-ortodocşilor iar la nivel academic sunt nenumărate încercările de a
îl învinui pe acesta de tot felul de erezii sau chiar de a îl trata ca pe un înşelat, un demonizat. Chiar
eu am auzit un episcop destul de în vârstă şi cu mari pretenţii intelectuale care se lăuda cât de mult
îl iubeşte el pe sf. Siluan Atonitul şi cum nu se mai satură el citindu-i opera şi viaţa şi în acelaşi

297 Eu personal nu am întâlnit pe nimeni care să cunoască baza dogmatică a BISERICII în forma cea mai simplă.
Evident, nici nu i-am întâlnit pe toţi. Şi aici nu vorbesc de simpli credincioşi obişnuiţi pe care oarecum îi înţeleg - dar
nici nu-i consider nevinovaţi - pentru că nu au timp, nu au capacităţi intelectuale şi studii universitare, ci vorbesc de
episcopi, preoţi, călugări şi absolvenţi de facultate teologică ortodoxă. Şi nu vorbesc doar de România ci şi de Grecia,
Bulgaria, Cipru unde am fost personal şi am vorbit cu mulţi oameni credincioşi şi încă dintre cei interesaţi de
problemele pe care creştinătatea le are astăzi. Nu am fost în Rusia, Serbia, Macedonia, Georgia, Statele Unite, Canada şi
Australia pe unde mai sunt creştini ortodocşi dar am vorbit cu foarte, foarte mulţi oameni de acolo care erau creştini
ortodocşi din toată inima lor şi care chiar se străduiau să fie creştini adevăraţi şi cu fapta. Adică dintre cei mai silitori şi
nu din ceilalţi care se duc la biserică doar de Paşti, Naşterea Domnului, botezuri, cununii şi înmormântări. Şi totuşi nici
aceştia nu cunoşteau dogmele bisericii la nivelul necesar. Unii chiar foarte puţin. Ba chiar am auzit o mulţime uriaşă de
călugări care susţineau că dogmele şi canoanele sunt numai privilegiul unei elite de episcopi şi preoţi şi că ar fi chiar
primejdios duhovniceşte pentru creştinii de rând să cunoască acestea.

201
timp spunând că nu poate nici să citească operele sfântului Simeon Noul Teolog din cauza groazei
pe care i-o provoacă operele acestuia.
Acum că am demonstrat suficient că separarea stiliştilor de biserica oficială a fost justificată,
canonică şi în spiritul Sfintelor evanghelii vom cerceta în continuare a doua afirmaţie a neo-
ortodocşilor precum că aceştia sunt schismatici deoarece şi-au făcut sinoade şi ierarhii paralele.
În primul rând această afirmaţie nu are nicio bază canonică decât în cazul, pe care l-am
menţionat deja, când separarea nu s-a făcut din cauze de deviere de la credinţă.
Deja am demonstrat că schimbarea calendarului are o legătură indisolubilă cu credinţa
creştină ortodoxă aşa că nu o să mai revin.
În celălalt caz când separarea de ierarhii eretici se face pe motiv de deviere de la credinţă,
legitim deci, nu există nicio bază canonică şi nicio indicaţie din partea unui sinod, a unui mare sfânt
sau învăţător al BISERICII în favoarea sau împotriva constituirii unei ierarhii paralele de către cei
care s-au separat legitim pentru simplul motiv că este imposibil să normezi aşa ceva fiindcă nu
există o entitate superioară BISERICII aici pe pământ care să reglementeze şi să sancţioneze această
acţiune în afară de Dumnezeu.
Ideea că nu se poate ca Biserica să continue mai departe pe calea mântuirii în cazul
apariţiilor ereziilor decât numai după ce se face un sinod în care se întâlnesc toţi ierarhii, şi eretici şi
ortodocşi, este tot atât de străină de istoria BISERICII, de credinţă, de evanghelii şi de cuvântul
dumnezeiesc ca şi raiul şi iadul unul faţă de celălalt.
Şi ca nu să mă lungesc prea mult am să dau un singur exemplu din istoria BISERICII:
separarea dintre creştinii ortodocşi şi ereticii papistaşi.
În acest caz particular nu se ştie exact nici măcar când a început separarea dintre cele două
entităţi. Data când a fost pronunţată anatema patriarhului Mihail Cerularie, în înţelegere cu
episcopii din Constantinopol, împotriva legaţilor papei în anul 1054 a fost considerată de către
majoritatea istoricilor moderni ca data începerii Marii Schisme deşi neînţelegerile dintre apus şi
răsărit începuseră cu mult timp în urmă, încă de pe vremea premergătoare sinodului VIII ecumenic.
Însăşi respectiva anatemă nu poate fi considerată întru-totul împotriva papistaşilor decât dacă luăm
în calcul că legaţii reprezentau Roma. Ori la acea dată cei trei legaţi aveau mandatul expirat şi nu se
mai reprezentau decât pe ei înşişi deoarece chiar papa care îi trimisese decedase între timp.
Niciodată nu a fost un sinod care să condamne nominal pe papistaşi ca întreg. Timp de sute
de ani nu a fost un sinod care să încerce măcar să pună lucrurile la punct. Deci după teoria neo-
ortodocşilor BISERICA a fost schismatică şi nu s-a mântuit nimeni dintre cei care i-au urmat. După
părerea neo-ortodocşilor ca să nu fie schismatică BISERICA ar mai fi trebuit ca aceasta să nu mai
hirotonească ierarhi, episcopi, preoţi şi diaconi decât după ce s-ar fi făcut un sinod cu cei din Roma.
În plus până la întrunirea de la Ferara-Florenţa 298 BISERICA nu numai că a hirotonit ierarhi în
continuare dar chiar a întrunit un sinod 299 pentru combaterea unei erezii care apăruse atunci şi care
sinod este ecumenic după toate regulile BISERICII. Fiindcă de la sinodul apostolic încoace nu mai
este voie să se hirotonească noi episcopi decât de către doi sau trei episcopi. 300 Iar de la doi episcopi
în sus implacabil şi inevitabil ai o ierarhie bisericească, un sinod. Şi deci toţi care mai continuă cu
hirotoniile sunt schismatici pentru că nu-i aşa au o ierarhie paralelă, un sinod.
Aceasta este logica şi credinţa neo-ortodocşilor! Nici nu este de mirare că au ajuns unde au
ajuns.
Şi totuşi deşi gândesc şi mint aşa nu le este de ajuns. Unii nu au odihnă şi scormonesc zi şi

298 Această întrunire, pe care unii au încercat în zadar să o încadreze la definiţia sinodului ecumenic, nu a adus nicio
clarificare a situaţiei ba chiar a complicat problema şi mai mult dar pentru simplificarea demonstraţiei am lăsat deoparte
problemele create cu acest prilej.
299 Sinodul IX ecumenic 1341-1351 Constantinopol ce l-a avut ca protagonist pe sf. Grigorie Palama şi care fireşte nu
a fost recunoscut în apus, la Roma, pentru că, nu-i aşa, nu a participat şi papa la el, argument bazat pe aceeaşi logică ca
şi cea a neo-ortodocşilor. Să mai spună cineva că nu sunt papistăşiţi în gândire neo-ortodocşii!
300 Canonul apostolic nr. 1. Acest canon nu s-a dat de către sfinţii apostoli pentru că hirotoniile de episcopi de către un
singur episcop nu ar fi „valide“ şi nu s-ar mai transmite astfel harul arhieriei ci pentru a se îngreuna oarecum încercările
de înmulţire a ierarhilor eretici în cadrul BISERICII şi distrugerea ei dinăuntru. Altfel ar trebui să considerăm incertă, să
blamăm şi să nu considerăm întru-totul „validă“ hirotonirea lui Tit de către apostolul Pavel.

202
noapte ca să găsească tot felul de argumente care mai de care mai subtile prin istoria zbuciumată a
mişcării stiliste prin care să demonstreze că aceştia nu numai că sunt schismatici dar nu au nici
măcar hirotonie „validă“. Ei bine nici aici nu le ajută Dumnezeu neo-ortodocşilor pentru că orice şi
oricum ar fi fost acele hirotonii - exceptând cazul că au dovada că stiliştii au făcut simonie sau
păcate trupeşti grele între timp - au devenit „valide“ atunci când s-au unit şi au emis declaraţia
ecleziologică din 2014 pe care o găsiţi şi în limba română la adresa:
http://www.hsir.org/pdfs/2014/03/22/Ro20140322aCommonEcclesiology15.pdf
Şi aceasta se întâmplă pentru că s-au unit şi cu rămăşiţele Bisericii Ortodoxe Ruse din
Diaspora (R.O.C.A. - în engleză Russian Orthodox Church Abroad) care avea hirotonii canonice
încă de pe vremea patriarhului Tihon şi pentru că, bineînţeles, mărturisesc ortodox. Unele dintre
fracţiuni aveau comuniune cu R.O.C.A. chiar premergător evenimentului respectiv. Şi ca să nu mai
lungesc demonstraţia am să aduc aici ca argument în favoarea „validităţii“ hirotoniilor stiliştilor
doar situaţia de la sinodul VII ecumenic când toţi participanţii aveau diverse probleme cu hirotonia
din cauză că perioada iconoclastă a durat mai bine de 100 de ani şi mulţi aveau hirotonii de la
eretici sau chiar fuseseră în comuniune cu ei. Dar prin unirea cu cei ortodocşi şi prin mărturisirea
credinţei creştine ortodoxe au intrat iarăşi în harul lui Dumnezeu şi au mers mai departe cu Biserica.
În concluzie situaţia stiliştilor din 2014 este asemănătoare cu cea a celor de la sinodul VII
ecumenic. Singura excepţie faţă de acea perioadă este că entităţile participante trăiesc acum în ţări
unde Fiara a impus mai mult sau mai puţin un sistem juridic şi social care îi face pe creştini
închinători la Fiară chiar dacă nu vor şi nu le vine să creadă. Rămâne de văzut până la ce stadiu
Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi va menţine, din ignoranţă, închinarea către Fiară? Oare,
vor merge până la însemnarea finală? Sau se vor trezi şi vor trece în catacombe şi în nesupunere faţă
de Fiară pentru că acum suntem într-un proces rapid de dizolvare a valorilor creştine din societate.
Legile anticreştineşti se emit cu viteză ameţitoare în toate ţările. În România de exemplu legea
vaccinării obligatorii pentru toată lumea, copii şi adulţi, va intra cât de curând în vigoare. Mai sunt
şi alte mecanisme şi legi existente deja de mult timp şi care fac din statul actual un dumnezeu dar
acestea au un caracter mai subtil şi care nu este înţeles uşor de către majoritatea creştinilor. Dar
acum prin adoptarea legii vaccinării obligatorii statul se declară făţiş dumnezeu. Acum statul-
dumnezeu ştie ce este mai bine pentru om şi însăşi trupul omului a intrat în proprietatea statului.
Este adevărat, au mai fost exproprieri şi în trecut. Cum ar fi confiscarea proprietăţii, exproprierea
educaţiei, exproprierea sănătăţii, exproprierea copiilor, etc. dar acum oamenii vor fi pentru prima
oară în istorie expropriaţi de propriul lor trup. Acum, după ce legea vaccinării obligatorii va fi
aprobată, cel mai mic slujitor al Fiarei poate opri pe stradă orice om şi dacă nu a făcut vaccinurile
mandatate de guvern poate să-l amendeze şi să-l aresteze până se va conforma. Până şi un satanist,
un ateu poate să-şi dea seama acum că statul a devenit dumnezeu în totalitate.
Totuşi mai este ceva pe care eu nu îl înţeleg pur şi simplu. Motivaţia împotriva legii
vaccinării obligatorii este atât de simplă încât orice om oricât de ignorant ar fi, analfabet chiar, dacă
nu are sănătatea mintală afectată de vreo boală îşi poată da seama foarte uşor că este ceva foarte
primejdios pentru viaţa lui. Şi aici am să dau un model de argumentaţie împotriva vaccinării
obligatorii care este accesibil oricărui om indiferent de aşa zisul coeficient de inteligenţă. Am să trec
peste argumentele sofisticate şi care cer un nivel de cunoaştere şi educaţie pe care doar un procent
mic din populaţie îl are. Deci am să spun fiecărui om aşa:
Dragă prietene te-am văzut şi te-am auzit de atâţia ani cum criticai şi chiar înjurai politicienii
şi guvernanţii despre ce jaf au făcut în economie, cât de mult au furat, cât de corupţi sunt, cât de
mult sunt depravaţi, curvari şi beţivi, cum te-ai simţit umilit şi dispreţuit de către aceştia prin luxul
şi opulenţa pe care o afişează aceştia fără să aibă nici cea mai mică ruşine faţă de cei săraci şi
bolnavi care de-abia îşi duc zilele. Şi totuşi când vine vorba de vaccinuri nici nu îţi trece prin gând
că aceştia ţi-ar vrea răul şi dintr-o dată aceştia devin pentru tine nişte sfinţi fără prihană, nişte îngeri
din cer care zi şi noapte nu fac altceva decât să muncească şi să se gândească ce să mai facă în
scopul ca tu şi copiii tăi să fiţi sănătoşi şi să trăiţi peste o sută de ani fără nici o durere şi boală şi de
aceea le dai lor în grijă copilul tău şi chiar propriul tău trup ca ei să facă ce vor cu el. Chiar dacă tu
ai fost păcălit şi crezi acum că vaccinurile sunt bune şi folositoare, că nu se va întâmpla nimic rău

203
de pe urma lor, de unde ştii că bazându-se pe acest precedent mâine nu vor încerca să-ţi impună să
faci altceva cu trupul tău? Şi poate că tu ai dreptate că vaccinurile sunt foarte bune şi că gangsterii
de la putere din zilele noastre s-au pocăit subit şi s-au făcut sfinţi neprihăniţi şi acum îţi doresc
numai sănătate şi bunăstare, dar te rog să-mi spui de unde ştii că mâine nu vor ajunge la putere, prin
alegerile care au loc la fiecare patru ani, alţii care vor fi nişte criminali psihopaţi, nu nişte îngeri
întrupaţi ca cei de acum? Dacă vin la putere nişte oameni de teapa lui Iosif Stalin, Mao Ţe Dong,
Pol Pot sau Kim Ir Sen? Eşti sigur că aceia care vor mai veni la putere în viitor nu vor profita de
această lege prin care se forţează „binele“ asupra cetăţeanului şi să silească şi alte feluri de „bine“
asupra oamenilor? Pentru că prin teoria asta a binelui pentru cei mulţi în dauna celor puţini se poate
impune orice. Dar absolut orice. Ţi-ar place o lege prin care să ţi se interzică în viitor să mai trăieşti
dacă nu eşti în stare să mai munceşti pentru cele necesare traiului? Să fii pur şi simplu eutanasiat din
cauză că eşti nefolositor societăţii! Sau dacă, chiar în condiţiile în care eşti relativ sănătos, tânăr şi
chiar în putere, dar pentru că nu ai un aport social în niciun domeniu al vieţii economice ţi-ar place
să ţi se interzică să mai trăieşti şi să trebuiască să fii eutanasiat? Pentru că mănânci degeaba şi
dăunezi celorlalţi reducându-le lor raţia de hrană şi „încălzind“ planeta! Adică binele mai mare
pentru ceilalţi mai mulţi. Sau poate îţi închipui că aşa ceva nu ţi se poate întâmpla ţie sau ţării
noastre? Întreabă şi tu pe cei mai bătrâni care au trăit în ţara aceasta la începutul comunismului şi
vei vedea că se poate şi că s-au întâmplat în lume şi mai rele decât acestea. Şi ca să-ţi dau şi un
exemplu mic, mic de tot vezi şi tu cum în Cambodgia, pe vremea „luminatului“ Pol Pot, toţi cei care
purtau ochelari de vedere au fost omorâţi pentru că au citit cu ei cărţi contrarevoluţionare.
Acestea fiind zise închei aici.
De acum să vedem, cât mai pot răbda creştinii această situaţie? Să vedem, cât mai pot răbda
cei care au copii?
Chiar nu vede nimeni că singura ţară din lume în care se impune vaccinarea obligatorie şi la
copii şi la adulţi pentru prima oară în istoria lumii este România? 301 De ce? Pentru că România este
singura ţară din lume cu cei mai mulţi oameni care se declară creştini ortodocşi din punct de vedere
statistic. Acum se va vedea dacă sunt şi adevăraţi creştini ortodocşi. De aceea şi Fiara se sileşte să
ne pună la încercare prin această lege. Pentru că după mărturisirea credinţei creştine ortodoxe vine
întotdeauna şi dovedirea ei prin fapte. Fiindcă Sfânta Evanghelie nu minte: „Toţi cei care vor să
trăiască cucernic în Iisus Hristos vor fi prigoniţi“ (Epistola a doua către Timotei a sf. apostol Pavel,
cap III, 12).
Deci concluzia generală este că se poate vedea clar că această acţiune timidă întreprinsă de
neo-ortodocşi prin ruperea comuniunii cu participanţii la sinodul din Creta nu mai are nici un viitor
şi istoria speranţei în întoarcerea „bisericii oficiale“ la credinţa creştină ortodoxă SFÂRŞEŞTE aici.
Cei care au lucrat conştient şi inconştient la distrugerea ei dinlăuntru şi din afară atâţia ani au
învins! În sfârşit Fiara poate sta liniştită în privinţa lor.
De acum toate speranţele se îndreaptă către cei care se auto-declară adevăraţii creştini
ortodocşi, stiliştii antiecumenişti. Însă, dacă ierarhii acestora nu se trezesc cât mai repede şi nu îşi
asumă şi obligaţiile ce le revin faţă de creştinism şi omenire pe plan uman, este previzibil că în mai
puţin de cinci-şase ani de zile va avea loc şi sfârşitul practic al creştinismului pe planeta pământ.
Deci acestea fiind spuse cred că toţi cei care vor voi să citească aceste rânduri vor înţelege
ce au de făcut. Eu mă voi strădui să răspândesc acest mesaj atât cât voi putea după micile mele
puteri. Sper ca toţi cei care le vor citi să fie îmbărbătaţi de harul lui Dumnezeu şi să-şi adauge şi ei
efortul lor pentru transmiterea cuvântului mai departe. Eu sper şi mă rog lui Dumnezeu din toată
inima ca măcar un ierarh, un păstor adevărat, să se trezească din somnul confortului şi să vrea să
alerge prin pustiul lumii acesteia ca să adune iarăşi turma în staulul lui Hristos. Eu aştept cu
nerăbdare şi cu inima gata să mă duc şi să mă fac ultima şi cea mai netrebnică slugă în slujba lui.
Dar dacă aceasta nu se va întâmpla - să nu fie! - de acum încolo rămân doar acestea:

301 Până la data corectării acestei ediţii au apărut multe alte ţări care au tot felul de legi, mai mult sau mai puţin
draconice, care mandatează vaccinarea la nivelul copiilor. Sunt deja multe ţări unde nu mai poţi să menţii paternitatea
asupra copilului dacă nu-l vaccinezi şi acesta este instituţionalizat sau dat spre adopţie cuplurilor de sodomiţi. Ceea ce
dovedeşte că este o acţiune concertată global. Deci încă un argument pentru existenţa stăpânirii Fiarei.

204
 „11. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este
drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.
12. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.
13. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul.
14. Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să
intre în cetate!
15. Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce
lucrează şi iubesc minciuna!
16. Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la
Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.
17. Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce
doreşte să ia în dar apa vieţii.
18. Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţi: De va mai adăuga
cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta;
19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea
lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta.
20. Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin.“ (Cartea Apocalipsa, cap. XXII)
AMIN, AMIN, AMIN!

205
„Şi-am văzut tronuri; şi ei s-au aşezat pe ele; şi li s-a dat lor putere să judece; şi-am văzut sufletele
celor decapitaţi din pricina mărturiei lui Iisus şi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi care nu s-au
închinat Fiarei şi nici icoanei ei şi semnul ei nu l-au primit pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au
împărăţit cu Hristos pentru totdeauna.“
(Cartea Apocalipsa, cap. XX, 4)

206
 Imagine simbol oferită de Fiară pentru a-şi etala planurile şi a-şi hrăni orgoliul.
Aceste tipuri de imagini au de obicei mai multe înţelesuri: exoterice pentru „goimi“ şi
ezoterice pentru „iniţiaţi“. Astfel din punct de vedere exoteric neiniţiaţii văd pe fondatorul
comunităţii virtuale „FaceBook“, Mark Zuckerberg, cu zâmbetul datoriei împlinite pentru că a dat
consumatorilor pe care îi „slujeşte“ un instrument aşa de minunat ca realitatea virtuală. Iar pentru
„iniţiaţi“ înţelesul adevărat, cel ezoteric, este că Mark Zuckerberg, ca slujitor al Fiarei, o personifică
pe aceasta având pe buze zâmbetul de satisfacţie al victoriei cuceririi minţii umane. Astfel Fiara este
singura care operează în lumea reală în timp ce omenirea este captivă într-o realitate virtuală.

207