Sfânta Cuvioasă PARASCHEVA – Viața.

Fapte şi cuvinte de învăţătură (culese de

Părintele Ioanichie Bălan) – OrtodoxINFO

Sfanta maica noastră Parascheva, numită „cea Nouă”, de la Iaşi, „a Moldovei

luminătoare” şi lauda întregii Ortodoxii, s-a născut în satul Epivat din Tracia
răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al Xl-lea, din
părinţi binecredincioşi şi de bun neam.
Cei doi copii, Eftimie şi Parascheva, au primit în familie o aleasă creştere şi
educaţie religioasă. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat
înaintea ei în nevoinţa monahală. Apoi, pentru sfinţenia vieţii lui, ajunge episcop
al Matidiei şi păstoreşte bine Biserica lui Hristos până la sfârşitul vieţii. La
fel şi Sfanta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de
aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din oraşul Ieraclia Pontului.
După cinci ani se închină la Mormântul Domnului şi se nevoieşte mai mulţi ani într-
o mică mănăstire de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului.
La vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Domnului, s-a reîntors în
patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat. Pe la
jumătatea secolului XI, anul 1050, la vârsta de 27 de ani, Sfanta Parascheva şi-a
dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai
târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost
aflate întregi în pământ şi s-au pus în biserica Sfinţilor Apostoli din satul
Epivat, spre cinstire şi închinare. Aici au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de
ani.
În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat
moaştele Cuvioasei Sfanta Parascheva la Târnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse
în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Mai târziu, fericitul patriarh
Eftimie al Bulgariei scrie „Viaţa Cuvioasei Parascheva” şi o trece în sinaxarul
Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului XIV,
cultul Sfintei Parascheva trece şi la nordul Dunării, în cele trei ţări române.
La Târnovo au stat moaştele celei numita Sfanta Parascheva 160 de ani. În anul
1393, căzând Bulgaria sub ocupaţia turcilor, sfintele ei moaşte au fost dăruite
pentru puţin timp lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. După trei ani,
turcii le-au dat cneghinei Anghelina a Serbiei, care le strămută la Belgrad, unde
rămân 125 de ani.
În anul 1521, turcii ocupă şi Serbia şi iau din nou ostatice moaştele
binefacatoarei noastre, Sfanta Parascheva, pe care le duc în palatul sultanului din
Constantinopol. Apoi, sfintele ei moaşte sunt răscumpărate de la turci de către
Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducaţi de aur şi rămân în Catedrala patriarhală
din Fanar timp de 120 de ani. În anul 1641, însă, ajungând Patriarhia de
Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul
anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaştele Cuvioasei
Sfanta Parascheva, drept recunoştinţă, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a
achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mai
mulţi ani.
În anul 1641, la 13 iunie, moaştele Preacuvioasei maicii noastre Sfanta Parascheva
au ajuns în Iaşi şi au fost aşezate cu multă cinste în frumoasa biserică atunci
zidită, a Mănăstirii Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie,
1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în
noua Catedrală mitropolitană din Iaşi unde se află şi astăzi.
Sfânta Parascheva de la Iaşi se prăznuieşte la 14 octombrie, când se face mare
pelerinaj din toată ţara.
Fapte şi cuvinte de învăţătură

Trei au fost marile virtuţi care au împodobit sufletul şi viaţa Preacuvioasei

Maicii noastre Sfanta Parascheva de la Iaşi. Îngereasca feciorie, milostenia, adică
lepădarea de cele pământeşti, şi dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor
bune. Pe aceste trei virtuţi le-a iubit fericita din copilărie şi prin acestea, în
chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli şi s-a
numărat în ceata Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu.
Fiind odraslă de bun neam şi având sădită în inima ei frica de Dumnezeu, Sfanta
Parascheva a început urcuşul cel duhovnicesc pe scara virtuţilor către Hristos,
Mirele ei, mai întâi prin sfânta rugăciune, care este începutul tuturor
bunătăţilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind
nelipsită de la sfintele slujbe. Dar şi în casa părinţilor ei se ruga mult ziua şi
noaptea, imitând pe sfinţii îngeri.
Dar, întrucât rugăciunea fără iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, care
este iubire, sfanta Parascheva a adăugat la rugăciunile ei încă două fapte bune:
postul şi milostenia. Căci postul dă aripi rugăciunii şi o înalţă la cer, iar
milostenia, fiica cea dintâi a iubirii, duce rugăciunea înaintea tronului
Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic până seara, în
zilele de post, iar în sărbători, când se întorcea de la biserică, îşi schimba de
multe ori hainele ei bune şi de preţ, date de părinţi, cu hainele rele şi rupte ale
copiilor săraci, care cereau milostenie la uşa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa
primea multe mustrări şi bătăi de la mama ei, când o vedea îmbrăcată în haine urâte
şi sărace. – Spune, Parascheva, cui ai dat hainele tale cele scumpe şi frumoase cu
care te-am îmbrăcat? o întreba mama ei supărată. – Le-am dăruit lui Hristos prin
mâinile copiilor săraci ! răspundea fericita, cu chip luminat.
Odată, ascultând slujba în biserică, a auzit citindu-se acest cuvânt din Sfânta
Evanghelie: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, sâ-şi ia
crucea şi să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Deci, rănindu-se la suflet ca de o
săgeată de acest cuvânt al lui Hristos, îndată a părăsit grijile vieţii pământeşti
şi, plecând pe ascuns din casa părintească la vârsta de numai 15 ani, a intrat în
sfânta nevoinţă a vieţii călugăreşti. După ce mai întâi s-a închinat în biserica
Vlahernei (a vlahilor), precum şi la toate mănăstirile şi sfintele moaşte din
Constantinopol, s-a tăinuit apoi ca o străină într-o mănăstire de fecioare din
Ieraclia Pontului.
Cinci ani s-a nevoit aici sfanta Parascheva, desăvârşindu-se în toate faptele bune
şi mai ales în neîncetata rugăciune cu multe lacrimi, cu posturi aspre şi
privegheri de noapte. Aici a străbătut ea calea cea grea a despătimirii şi a
început urcuşul duhovnicesc al desăvârşirii, unindu-se tainic cu Mirele Hristos
prin umbrirea Duhului Sfânt. Toate surorile din mănăstire se uimeau de viaţa şi
înţelepciunea ei şi lăudau pe Dumnezeu, zicând: „Slavă Ţie, Doamne, că Ţi-ai făcut
vas ales şi sfânt pe Sfanta Parascheva şi Te preamăreşti între cei blânzi şi
smeriţi cu inima!”
Curăţindu-se pe sine de cele pământeşti, Sfanta Parascheva s-a dus la Ierusalim şi,
după ce se închină şi îmbrăţişează Sfântul Mormânt cu multe lacrimi, se retrage pe
Valea Iordanului la o mică mănăstire de fecioare. Aici s-a nevoit cu şi mai aspre
osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli şi rugându-se pentru lume. Faptele ei
cele bune cu care biruia pe cel nevăzut şi se unea negrăit cu Hristos erau:
desăvârşita curăţie a minţii şi a inimii de gânduri şi imaginaţii pătimaşe,
neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul şi privegherea de toată noaptea
şi neadormita dorire a Mirelui preaiubit. Toate acestea au încununat pe Sfanta
Parascheva cu cununa desăvârşirii în Hristos, încât strălucea ca o făclie aprinsă
în mijlocul celorlalte călugăriţe nevoitoare.
Ajungând cuvioasa la vârsta de 25 de ani, într-o noapte, pe când se ruga, un înger
al Domnului i-a spus: – Lasă pustia şi lăcaşul acesta şi te întoarce la Epivat, în
patria ta, că acolo se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume
către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit! Deci, sărutând Sfanta Parascheva pe toate
surorile din acea mănăstire, s-a închinat la Mormântul Domnului din Ierusalim şi,
luând o corabie, a ajuns la Constantinopol. Aici iarăşi s-a închinat cu lacrimi în
biserica Maicii Domnului din Vlaherne, zicând: „Preasfântă Stăpână, nu am altă
nădejde şi acoperământ pe pământ decât pe tine. Tu să-mi fii îndreptătoare şi
folositoare spre Hristos. Cât m-am nevoit în pustie, pe tine te-am avut ajutor şi
mângâiere, iar acum, dacă m-am întors în lume, te rog îndreptează-mă până la
sfârşitul vieţii mele, că nu am altă nădejde după Dumnezeu!”
Ostenindu-se Sfanta Parascheva încă doi ani deplini lângă biserica satului Epivat,
în ascunse nevoinţe duhovniceşti şi simţindu-şi aproape obştescul sfârşit, a
îngenuncheat înaintea icoanei Mântuitorului şi cu lacrimi a rostit această sfântă
rugăciune: „Doamne, Iisuse Hristoase, caută din sfânt lăcaşul Tău şi nu mă părăsi,
nici nu mă lăsa, că pentru numele Tău cel sfânt am lăsat toate şi după Tine am
călătorit în toată viaţa mea. Şi, acum, îndură-Te, Doamne, şi spune îngerului Tău
cel blând să ia cu pace sufletul meu!” În timp ce se ruga, Sfanta Parascheva şi-a
dat sfântul ei suflet în mâinile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost
înmormântat de creştini într-un mormânt nou, aproape de ţărmul mării.
După mulţi ani, moaştele Cuvioasei noastre, Sfanta Parascheva au fost descoperite
cu voia lui Dumnezeu întregi în mormânt şi scoase la lumină spre mângâierea
credincioşilor într-un chip ca acesta. Murind, un corăbier a fost aruncat pe mal de
valurile mării. Atunci, un creştin milostiv cu numele Gheorghe, împreună cu alţii,
au săpat un mormânt aproape şi au dat de trupul neputred şi plin de mireasmă al
Sfintei Parascheva. Dar, neştiind cine este, a îngropat alături trupul rău
mirositor al corăbierului. Noaptea, însă, a văzut în vis o împărăteasă şezând pe
scaun luminat, înconjurată de îngeri. Unul dintre ei îi zise: – Gheorghe, pentru
ce n-aţi luat în seamă trupul Sfintei Parascheva şi l-aţi uitat aşa? Nu ştiţi că
Dumnezeu a iubit frumuseţea ei şi a voit s-o preamărească pe pământ? Apoi şi acea
împărăteasă sfântă i-a zis: – Degrabă să luaţi trupul meu din mormânt şi să-l
puneţi la loc de cinste, în biserica satului meu, Epivat! Auzind clericii despre
această minune, îndată au mers la mormântul Cuvioasei Parascheva cu lumânări şi
tămâie şi au dus sfintele ei moaşte în biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, unde
au stat 175 de ani şi au făcut nenumărate minuni şi vindecări de boli.
Răspândindu-se în toate ţările din jur vestea despre viaţa şi minunile Cuvioasei
Parascheva de la Epivat, în anul 1235, sfintele ei moaşte au fost strămutate la
Târnovo, capitala Imperiului Româno-Bulgar, unde, de asemenea, au făcut multe
minuni. După 160 de ani au fost strămutate la Belgrad, iar după încă 125 de ani le-
au luat turcii în robie şi le-au vândut din nou Patriarhiei de Constantinopol,
fiind cinstite cu multă evlavie de credincioşi.
În anul 1639, domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminând de construit frumoasa
biserică a Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, din Iaşi, căuta să-şi înzestreze
ctitoria şi capitala ţării cu moaştele unor sfinţi făcători de minuni. Deci,
rugându-se lui Dumnezeu, a auzit de moaştele renumite ale Cuvioasei Macii noastre,
Sfanta Parascheva. Şi cum milostivul domn moldovean plătise turcilor o mare parte
din datoriile Patriarhiei, în vara anului 1641, patriarhul Partenie i-a dăruit
drept recunoştinţă cel mai de preţ odor pe care îl avea – moaştele Cuvioasei
Parascheva. Până la Galaţi au fost aduse cu corabia, iar de aici au fost însoţite
până la Iaşi de numeroşi clerici, monahi şi credincioşi cu făclii aprinse în mâini.
Aproape de Iaşi le-au întâmpinat Vasile Lupu şi mitropolitul Varlaam cu tot clerul
şi divanul ţării şi le-au aşezat cu mare cinste în biserica Mănăstirii Sfinţii Trei
Ierarhi, la 13 iunie, 1641, în sunetul clopotelor şi în armonia frumoaselor cântări
duhovniceşti.
Nenumărate sunt minunile şi vindecările de boli ce s-au făcut credincioşilor, care
au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Preacuvioasei maicii noastre, Sfanta
Parascheva de la Iaşi, de-a lungul a 350 de ani de când ocroteşte Moldova şi ţara
noastră. Să amintim doar câteva dintre ele. Cea mai mare minune a Cuvioasei Maicii
noastre, Sfanta Parascheva este însăşi preamărirea trupului ei cu darul
neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii.
Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare în toate ţările ortodoxe din Balcani.
Ba şi turcii se cucereau de minunile ce se făceau creştinilor care îi cereau ajutor
cu credinţă şi evlavie.
O altă minune care a uimit Moldova şi ţara noastră a fost izbăvirea fără nici o
vătămare a moaştelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26
spre 27 decembrie, anul 1888, în paraclisul Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din
Iaşi. Căci, aprinzându-se de la un sfeşnic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul
care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în
jăratic, au rămas întregi şi nevătămate, spre întărirea credincioşilor şi uimirea
celor îndoielnici.
Spre sfârşitul secolului XIX, soţia preotului Gheorghe Lateş, din comuna Rădăşeni-
Suceava, suferea la cap de o boală grea şi incurabilă. Alergând la Sfanta
Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaştele sfintei şi-i cerea ajutor. Apoi i s-a
făcut Sfântul Maslu şi s-a reîntors acasă. Noaptea i se arătă aievea Sfanta
Parascheva, în haine albe strălucitoare şi îi spuse: – Nu mai plânge, că de acum
te faci sănătoasă! A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă şi lăuda pe
binefăcătoarea ei.
În anul 1950, o tânără din Iaşi s-a îmbolnăvit de leucemie. Atunci, bolnava
împreună cu părinţii ei au alergat la Sfanta Parascheva şi cu multe lacrimi îi
cereau ajutor şi sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare şi Sfântul
Maslu, tânăra s-a vindecat de această boală fără leac şi şi-a continuat studiile.
O femeie dintr-un sat aproape de Iaşi era greu bolnavă de stomac. Fiind internată
pentru operaţie, s-a rugat mai întâi la Sfanta Parascheva, cerându-i cu credinţă şi
cu lacrimi ajutor şi vindecare. Timp de trei zile după internare i s-au făcut toate
analizele. La urmă i-au spus medicii: – Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!
În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creştină din Iaşi pregătea conserve
pentru iarnă. Mama ei o îndemna: – Fată, să nu faci una ca aceasta, căci astăzi
este ziua Maicii noastre, Sfanta Parascheva! – Mamă, a răspuns fiica, în fiecare
zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi! După o oră,
femeia şi-a trimis copila în oraş să cumpere ceva. Pe stradă a fost lovită grav de
o maşină şi apoi internată la spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfanta
Parascheva şi, după ce şi-a recunoscut păcatul, a cerut cu lacrimi iertare şi
salvarea fiicei ei accidentate. După trei zile, copila s-a întors sănătoasă acasă.
Un inginer bolnav de plămâni a fost internat în spital la Iaşi pentru operaţie.
Mama sa a mers atunci la moaştele Cuvioasei Parascheva şi i-a cerut cu credinţă
sănătate fiului ei. Timp de două săptămâni doctorii au amânat operaţia. Apoi, s-a
observat că afecţiunea pulmonară s-a vindecat în chip miraculos. Atunci au zis
bolnavului: – Domnule inginer, aţi scăpat de operaţie. întoarceţi-vă sănătos
acasă. Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!
Unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci, mama a luat
copilul în braţe şi a venit să ceară ajutorul Cuvioasei, Sfanta Parascheva. Pe când
se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: – Mamă, mamă! Aici este Doamne-
Doamne? Mulţumind din inimă pentru ajutor la Sfanta Parascheva, mama s-a întors
acasă cu copilul sănătos.
În anul 1955, doi soţi din Iaşi nu aveau înţelegere în casă. Într-o seară, femeia
disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soţul şi fiica. Apoi copila s-a
culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfanta Parascheva şi s-a rugat cu lacrimi să-i
întoarcă soţia cu bine înapoi. Ajungând soţul acasă, după o oră bate cineva în uşă.
Era soţia! Avea chipul palid şi îngândurat. – Unde ai fost, femeie? Ce ţi s-a
întâmplat? a întrebat-o soţul. – Diavolul mi-a dat în gând să mă sinucid. De aceea
m-am aşezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe
când venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, vine la mine, mă
apucă repede şi mă aruncă afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osânda
iadului! După ce m-am întărit puţin, am mulţumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de
acest cumplit păcat şi m-am întors acasă. – Femeie, în seara aceasta la ora 8,
fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam la Sfanta Parascheva pentru tine. Aceea
care te-a salvat nu era fiica noastră, ci însăşi Sfânta Parascheva! Să-i mulţumim
ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită şi dublă moarte, trupească şi
sufletească. De atunci este multă armonie şi bucurie duhovnicească în această
familie creştină.
Pe timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de
bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaşte ale
Maicii noastre, Sfanta Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Căci, de 350
de ani, cuvioasa ocroteşte Moldova şi oraşul acesta binecuvântat. Bătrânii spun că
ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb
deasupra Iaşilor, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Aşa ştie să ajute
Sfanta Parascheva patria ei adoptivă, pentru credinţa fiilor ei!
În timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii şi animalele de
foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei.
Credincioşii le aşteptau şi le întâmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în
mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pământul. Drept mulţumire,
credincioşii se rugau şi înălţau câte o troiţă cu aducerea moaştelor Maicii
noastre, Sfanta Parascheva în satele lor.
Cel mai mult aleargă şi cer ajutorul Cuvioasei maicii noastre, Sfanta Parascheva
bolnavii, ţăranii, călugării şi studenţii. Mai ales în lunile de examene, racla
cuvioasei este albă de cărţi, de caiete de şcoală şi pomelnice. Putem spune că
moaştele cele mai iubite de credincioşi din ţara noastră şi din afară sunt, fără
îndoială, moaştele Sfintei Parascheva, numită „cea grabnic ajutătoare şi mult
folositoare”.
Mărturisesc părinţii bătrâni, care au fost martori oculari, despre o minune
petrecută la racla sfintei, la 14 octombrie, 1952. De hram, pe când oamenii
aşteptau la rând să se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit să se
închine şi două creştine bătrâne din Focşani. Văzând lume multă, au zis preotului
de gardă, Arhimandritul Cleopa Ilie: – Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la
Sfanta Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, şi să-i punem sub
cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept mulţumire pentru ajutorul ce
ni l-a dat. – Dumnezeu să vă binecuvinteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeţi şi vă
închinaţi! În clipa aceea, preoţii şi credincioşii au văzut un lucru cu totul
sfânt şi minunat. Sfanta Parascheva şi-a ridicat singură capul, iar după ce femeile
i-au pus perna adusă şi s-au închinat, Sfanta Parascheva şi-a lăsat iarăşi capul pe
căpătâi ca mai înainte. Iată cât de mult iubeşte Sfanta Parascheva pe cei ce se
roagă lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui cu smerenie şi credinţă!
Sfanta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, mai mult decât
toţi ceilalţi sfinţi locali care au moaşte în România. În fiecare zi, la Catedrala
mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă până seara târziu, se face un mic pelerinaj
local continuu, cu credincioşi de toate vârstele şi din toate locurile, veniţi la
rugăciune. În mod deosebit în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri,
considerată „Ziua Sfintei Vineri”, adică a Cuvioasei Parascheva, vin mulţi
credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducând flori, daruri şi
îmbrăcăminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sănătate
şi binecuvântare. Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de 14
octombrie, ziua Maicii noastre Sfanta Parascheva, când are loc unul din cele mai
mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă închinătorii de la
sate şi oraşe, din toate colţurile ţării. Această zi este considerată un adevărat
pelerinaj bisericesc naţional, care durează până la 3 zile. Încă din ajun se scot
în faţa catedralei moaştele Cuvioasei Sfintei Parascheva şi, timp de două zile şi
două nopţi, credincioşii stau la rând pentru închinare. În seara zilei de 14
octombrie, praznicul cuvioasei se încheie cu o procesiune în jurul catedralei,
având în frunte pe mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii şi
credincioşii, cu lumânări în mâini, poartă racla cu moaştele Cuvioasei Sfanta
Parascheva, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor cântări bisericeşti. După
aceea, se aşază moaştele în biserică la locul lor, se cântă paraclisul Sfintei
Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în
suflet şi cu mângâierea Duhului Sfânt în inimă.
Preacuvioasă Maică, Sfanta Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi !
Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care
să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent
al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți
sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai
jos.

Donație lunară
Doar acum Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!