Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș

Dragostea Sfintei Muceniţe Filofteia e contagioasă, ne aprindem, ne contaminăm din dorul

ei de sfinţenie şi Dumnezeu. Ne atingem de sfintele ei moaşte şi, invizibil, ceva în noi se
schimbă în bine. Ne golim de tot ce este rău, pentru a lăsa să intre în sufletul nostru
bunătatea şi frumuseţea lui Dumnezeu. Am văzut aceasta la părintele arhimandrit Climent
Haralamb, care de 62 de ani stă de strajă Sfintei. Venerabilul părinte a fost martorul
multor minuni săvârşite de muceniţa-copil în viaţa celor care s-au rugat şi i-au cerut
ajutorul cu credinţă.

Timp de 46 de ani, părintele Climent Haralamb a avut cheia de la racla cu sfintele moaşte şi 26
de ani a fost mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale „Adormirea Maicii Domnului” din
Curtea de Argeş. A participat de multe ori la schimbarea veşmintelor Sfintei Mucenițe, împreună
cu Preasfinţitul Părinte Pavel Șarpe, iar mai apoi cu Înaltpreasfintitul Părinte Arhiepiscop
Calinic. De 74 de ani vine primul la biserică, cu o oră înainte de a începe slujba. A intrat în
monahism ca frate, imediat după armată, la Mănăstirea Cozancea din județul Botoșani, apoi a
fost viețuitor la Mănăstirea Cetățuia din Mitropolia Moldovei și Sucevei de atunci. I-a cunoscut
îndeaproape pe marii duhovnici, părinții Cleopa și Paisie, precum și pe eruditul monah Petroniu
Tănase. Părintele Climent a trecut prin multe în viață, a trăit atât perioada de înflorire a
monahismului în România, cât și decăderea lui, atunci când comuniștii au decis eliminarea
călugărilor din mănăstiri, prin Decretul din 1959. După anii ̓90 avea să fie martor la renașterea
vieții monahale. Spune că numai cu ajutorul Sfintei Filofteia nu a fost dat afară din monahism,
căci în acele vremuri triste rămăseseră aici „episcopul, starețul și eu”. Tot în această perioadă, el
a descoperit în biserică mormintele regilor României. Părintele a îndepărtat nisipul care le
acoperea, a spălat lespedea mormintelor cu furtunul cu apă și apoi a citit pe cine ascunseseră
comuniștii de ochii vizitatorilor.

62 de ani în slujba Sfintei Filofteia

Întrebat care este taina longevității și vitalității sale duhovnicești, spune simplu: „Post, rugăciune
și un regim de viață cât mai aproape de mediul natural”. Rugăciunea cred că este cel mai des
cuvânt rostit și practicat de venerabilul părinte și aceasta l-a salvat de multe ori din situații
dificile. E deținătorul unor povești de viață extraordinare și, mai ales, a fost martorul multor
minuni săvârșite de Sfânta Filofteia. Când l-am întrebat ce l-a ținut 62 de ani la Curtea de Argeș,
mi-a răspuns cu chipul plin de lumină: „Dragostea Sfintei Filofteia, ce să mă țină?!...” Zâmbetul
senin al ochilor săi mi-a transmis certitudinea întâlnirii cu darul lui Dumnezeu prin intermediul
Sfintei. Sigur că a mai avut momente când a fost chemat în alte mănăstiri, mai ales în perioada
comunistă, când Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș avea mai mult regim de muzeu și
se slujea aici destul de rar, îndeosebi la marile praznice împărătești, părintele Climent, în toată
această perioadă, fiind ghid. Dar „nu am plecat, pentru că nu m-a lăsat Sfânta Filofteia”.
Vorbește despre mucenița-copil ca despre ceva intrinsec vieții lui: „Altfel nu se poate”.

Mă țin greu după părintele, mersul său vioi și apăsat îi trădează vigoarea duhovnicească. Primul
său drum al zilei este la biserică, la Sfânta Filofteia. Ultimii pași ai serii sunt binecuvântați tot de
Sfânta Muceniță. Oricine vine la el e trimis mai întâi să se închine Sfintei în biserică, abia apoi îl
primește, îl spovedește, îl ospătează și îl sfătuiește pe calea mântuirii. Pe masa sa, alături de
candelă, cărțile de rugăciune și icoane, se află tot timpul pomelnice cu nume ale credincioșilor
care-i cer să se roage. Divinul și umanul se împletesc într-o splendidă frumusețe în viața
venerabilului părinte.
Bogăția anilor, părul și barba albe, nelipsita rasă monahală neagră, în care îl găsești permanent, îi
dau demnitate și ne conturează parcă silueta unui voievod spiritual, coborât din istoria atât de
încărcată a Argeșului. Părintele Climent a acceptat greu să vorbească despre minunile la care a
fost martor, căci le poartă în taina sufletului său ca pe o comoară de mare preț, care nu e din
lumea aceasta. 

Frumusețea spirituală a locului își cheamă protectorii 

De câte ori mă închin moaștelor Sfintei Filofteia și îi sărut icoana, o tainică dulceață îmi atinge
sufletul. Aș rămâne alături de ea o veșnicie, dar de fiecare dată timpul e un vameș dur. Așa că
mai privesc încă o dată icoana pentru a pleca cu ea imprimată pe retina sufletului. Fac repede o
închinăciune și ies cu gândul de a reveni cât mai curând. Pășind pe aleile curții, cu sufletul
înrourat de întâlnirea de care niciodată nu mă satur, îmi ridic încă o dată privirea către ctitoria
voievodului cu dor de sfințenie Neagoe Basarab. Și o întrebare mai veche revine: oare
frumusețea spirituală a locului a făcut ca Sfânta Filofteia să vină aici? 

Relatarea părintelui arhimandrit Climent Haralamb despre viața Sfintei Mucenițe într-un limbaj
pe cât de simplu, pe atât de frumos și apropiat de specificul locului, m-a făcut să cred că nu e
doar o istorisire apocrifă modul cum Sfânta și-a ales locul de lucrare duhovnicească în viaţa
oamenilor. Despre Sfânta Filofteia am aflat că s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, lângă
oraşul Târnovo, din Ţaratul româno-bulgar. Într-un timp scurt, Filofteia a devenit prietenă a
săracilor. Până să împlinească 12 ani, a rămas orfană de mamă. Tatăl ei s-a recăsătorit cu o
femeie rea, care a devenit un duşman al copilei. „Tatăl ei, fiind plugar, se ducea la câmp: la arat,
la semănat, la cărat. Mama vitregă o trimitea pe Filofteia cu merinde la tatăl ei. Copiii, ştiind că e
milostivă, îi ieşeau înainte şi ea le împărţea din mâncare. Un timp, tatăl nu a spus nimic, dar după
o perioadă, văzând că îi duce mâncare puţină, s-a pus la pândă să vadă ce face fiica lui. Copiii,
cum erau pe câmp cu vitele, i-au ieşit iarăși înainte. Tatăl, când a văzut cum împarte merindele,
s-a enervat şi, nemaiavând răbdare să ajungă la ea, a scos barda de la brâu, a aruncat asupra ei şi
a lovit-o la picior. Sfânta, din lovitura aceea şi de spaimă, a căzut la pământ şi a murit. Tatăl fetei
s-a spăimântat şi a vrut să o ridice, dar, spre surprinderea lui, n-a putut. Atunci a chemat
episcopul locului şi au început să pomenească bisericile din preajmă, în speranța că Sfânta își va
alege un loc. Când au pomenit Curtea de Argeş, atunci trupul ei s-a uşurat mai mult decât
greutatea cea firească şi cunoscând ei că aici e voia lui Dumnezeu să vină, au anunțat pe
voievodul Ţării Româneşti. Mircea cel Bătrân, fiind un domn binecredincios, a mers la Dunăre şi
a primit moaştele Sfintei Mucenițe Filofteia, pe care le-a aşezat în Biserica Domnească «Sfântul
Nicolae», ctitorită de voievodul Basarab I. Iar după ce Sfântul Voievod Neagoe Basarab a
construit catedrala, au fost aduse aici.” Această istorisire a vieții Sfintei Filofteia părintele
Climent a spus-o, de-a lungul anilor, la mii și mii de oameni. Povestirea părintelui e o
extraordinară așezare a Sfintei în firescul locului și al oamenilor și, iertată-mi fie îndrăzneala
gândului, aș crede că Sfânta și-a ales și locul, și „povestitorul”. Căci originalitatea de o rară
frumuseţe a sfântului locaş a făcut ca, în 1654, Paul de Alep să o considere una dintre „minunile
lumii”. Armonia liniilor și a proporțiilor lasă impresia de calmă maiestate şi mers aievea prin
istorie, gândul obosit de preocupările cotidiene se pleacă într-un adânc îndemn la reculegere.
Ecourile înaintaşilor vrednici răsună în inimile noastre. Păşim printr-o istorie vie, în care oameni
și sfinți conlucrează.

În cele şase decenii cât a slujit lui Dumnezeu și Sfintei Filofteia, părintele Climent Haralamb a
constatat multe minuni făcute de Sfânta Filofteia. A văzut paralizați aduși de însoțitori pe o
pătură, copii bolnavi care nu puteau merge ori vorbi, femei care nu puteau avea copii, oameni în
diverse suferințe, pe care, după multe rugăciuni, Sfânta i-a făcut bine. 

Vindecarea unei fetiţe de religie catolică

„A venit de la Oradea un credincios de religie catolică, cu fiica lui de 12 ani, pentru a i se face
rugăciuni aici. Şi mi-a spus: «Părinte, eu sunt catolic, dar la noi nu se fac rugăciunile care se fac
la ortodocşi. Eu am venit la Sfânta Filofteia ca să mi se însănătoşească fata». Au venit de mai
multe ori şi, într-un final, la Sfânta Filofteia fetiţa s-a însănătoşit. Apoi a fost o familie din satele
din jur, care a venit cu doi copii, ambii muţi. Au venit de mai multe ori, iar după mai multe
rugăciuni, copiii au început să vorbească”, a povestit părintele Climent.

„În genunchi la Sfânta Filofteia”

„A venit o femeie de la Râmnicu Vâlcea, care sta în genunchi la Sfânta Filofteia şi se ruga. Eu
eram lângă Sfânta. Când s-a ridicat, mi-a spus că are patru copii avortaţi fără voia ei, pentru că
nu poate duce sarcina mai mult de 4-5 luni”. Femeia a făcut rugăciuni la Sfânta și a urmat
sfaturile părintelui, iar după un an a venit cu un băieţel. Era sănătoasă şi bucuroasă şi i-a
mulțumit Sfintei Filofteia pentru ajutor. 

Părintele Climent a stat de vorbă cu fiecare om aflat în suferință şi i-a îndemnat să aibă credinţă
în Dumnezeu și în ajutorul Sfintei. I-a sfătuit ca „dimineaţa şi seara să se roage, lunea, miercurea
şi vinerea să postească şi să se roage la Dumnezeu continuu, pentru că Dumnezeu i-a ajutat şi i-a
făcut sănătoşi”.

Aducătoare de ploaie

Părintele Climent ne-a mai spus că în paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș a mai fost o raclă cu
capul Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, care acum
se află în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova. Pe spatele acesteia se află
scrisă o minune săvârşită de Sfânta Filofteia. „În urmă cu mulţi ani, în zona Ploieştiului era o
foarte mare secetă. Locuitorii acelei zone au cerut pe Sfânta Filofteia, pentru a o duce în
procesiune. În marginea oraşului, Sfânta Filofteia a fost aşteptată de doi episcopi, mulţi preoţi şi
10-12.000 de credincioşi. Şi când au ajuns în marginea oraşului, cerul s-a acoperit de nori şi a
plouat, încât în acel an s-a făcut o recoltă bogată. Iar drept mulţumire, oamenii au făcut două
racle, una pentru Sfânta Filofteia şi alta pentru Sfântul Nifon.”

„O scară nesprijinită stătea dreaptă în sus” 

„Într-o dimineaţă, pe întuneric, a venit o femeie şi aştepta să se deschidă biserica. Atunci slujba
la biserică începea la ora şase, iar eu veneam la ora cinci, îmi făceam rânduielile mele, făceam
proscomidia şi pomeneam la pomelnice. Când să intru, o femeie mi-a ieşit înainte şi mi-a
povestit că soţul său este grav bolnav şi medicii nu-l mai pot ajuta. Mi-a mai spus: «Ieri-noapte
am visat că o scară nesprijinită stătea dreaptă în sus. În vârful ei era un bătrân cu barbă albă, care
mi-a spus să vin la Sfânta Filofteia şi preotul care va veni întâi la biserică îmi va spune ce
tratament să fac pentru soţul meu».” Părintele Climent a sfătuit-o pe femeie cum a știut el mai
bine și, cu multă rugăciune și post, „după 4 săptămâni, femeia a venit şi a spus că soţul este mult
mai bine, mai are mici semne. Iar la Crăciun a venit şi a spus că s-a vindecat”. 

Aşa cum ne-a arătat părintele arhimandrit Climent Haralamb prin cele câteva exemple, de peste
şapte secole în aceste locuri Sfânta Filofteia, muceniţa-copil, poartă durerile, dorurile şi rugile
noastre către Bunul Dumnezeu, implorându-L să ne ajute. Intervine în viaţa oamenilor, aşa după
cum spune o cântare din slujba Sfintei: „Dăruind tămăduiri, bolile îndepărtând, patimile
vindecând ale celor ce aleargă la dânsa”.