Intoarcerea fiului risipitor, intoarcerea noastra

In duminica a doua a Triodului, Biserica ne vorbeste despre Pilda fiului risipitor, o pilda despre caderea in pacat si ridicarea din

el. Din pilda aflam ca fiul cel mai tanar cere de la tatal sau partea sa de avere si pleaca intr-o tara indepartata, vietuind in pacate.

Din cauza foametei, isi vine in fire si spune: "Ma voi scula si ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: tata, am gresit la cer si

inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai". (Luca 15, 18-19) Trezirea sa, "venirea

in fire", ne arata ca starea pacatoasa este nefireasca.

Evanghelia nu ne spune cine a produs foametea, ci doar ca acest fiu nu mai avea cu ce sa se hraneasca. Isi da seama ca sansa lui

de a supravietui sta in intoarcerea la casa parinteasca. Foamea este glasul tatalui ca acesta sa revina acasa. De multe ori,

Dumnezeu ingaduie anumite lipsuri, ca oamenii traindu-le sa-si doreasca trezirea si unirea cu El. E important sa precizam ca

harul lui Dumnezeu nu-l paraseste niciodata cu desavarsire pe om.

Aducerea aminte de iubire tatalui si de casa parinteasca, ii dau putere sa se ridice din pacat. Mitropolitul Antonie de Suroj spune:

"El nu se intoarce la un strain care nu-l va recunoaste, caruia va trebui sa-i spuna: Nu-ti aduci aminte de mine? A fost o vreme

cand aveai un fiu care te-a tradat si abandonat… Eu sunt acela. Nu, numele de "tata" este cel care se ridica din adanc, care ii

grabeste pasul, care-i ingaduie sa spere. Si prin aceasta el descopera adevarata natura a pocaintei, fiindca adevarata pocainta

impleteste vederea propriului rau cu certitudinea ca exista iertare chiar si pentru noi, fiindca adevarata iubire nu poate nici sa

sovaie, nici sa se stinga. Pocainta ramane neimplinita atunci cand ne privim greselile lipsiti de orice nadejde; naste remuscare, dar

poate duce la disperare".

Datorita pocaintei sale, tatal alearga in intampinarea sa, si-l primeste cu toata dragostea lui parinteasca. "Pe cand era inca departe

- spune Sfantul Evanghelist Luca -, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila; si, alergand, a cazut pe grumajii lui si l-a sarutat" (Luca

15, 20). De aici reiese ca tatal a fost intr-o permanenta asteptare, din moment ce l-a vazut din departare.

Dupa dreptate, fiul risipitor trebuia pedepsit avand in vedere ca a risipit averea primita. Insa iubirea lui Dumnezeu a depasit

dreptatea. Cand tatal il intalneste, nu-I ia la intrebari, ci plecandu-si capul pe grumajii fiului, il saruta. Nu-i reproseaza nimic. Fara

sa stea pe ganduri ii daruieste haina, inel, incaltaminte si taie vitelul cel gras.
La fel se intampla si cu caderile si ridicarile noastre din pacat. Dumnezeu asteapta neincetat intoarcerea noastra la El si ne

primeste cu o nemarginita bucurie. Trebuie sa retinem ca indiferent de pacate, nu este cazul sa deznadajduim. Sa luam hotararea

de a ne intoarce la Tatal pe care L-am parasit din cauza pacatelor si El ne va ierta, pentru ca doreste ca tot omul sa se mantuiasca.

Indiferent de cadere, Dumnezeu ne asteapta intoarcerea. Nu ezitati si nu intarziati sa puneti inceput bun.

Fiul cel mare din Pilda fiului risipitor

Intoarcerea acasa din tara indepartata a fiului risipitor nu-i aduce bucurie fratelui sau. Si acest lucru ne descopera ca inima sa nu

era una cu a tatalui care se bucura nespus de mult de intoarcerea fiului cel mic. Cred ca este bine sa precizam ca acest frate mare,

lucra la tarina, deci in afara casei parintesti. Din acest motiv el nu l-a zarit din departare pe fratele sau si nu a plecat in

intampinarea lui, asa cum a facut-o tatal. Iata cat de sarac este omul, cand este despartit de tatal si de casa in care acesta este

prezent.

"Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna

acestea. Iar aceasta i-a spus: "fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat". Pentru ca nu era una cu tatal, s-a

socotit nedreptatit si s-a umplut de manie. Si a inceput sa judece faptele fratelui sau si sa-l osandeasca. Din acest motiv, el nu a

putut vedea pocainta care a avut loc in sufletul acestuia si i-a grait tatalui: "Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat

porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care si-a

mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat".

Interesant este ca-i spune "fiul tau" si nu "fratele meu", ceea ce denota ca nu are legatura nici cu pocainta fratelui sau. Daca ar fi

avut inima tatalui s-ar fi bucurat precum el si ar fi simtit ridicare acestuia din cadere. Un suflet curat cunoaste atat caderea cat si

ridicarea din pacat a semenilor. Iar daca Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca, atunci dorinta noastra de mantuire

trebuie sa fie unita cu dorinta lui Dumnezeu.

Intre fiul cel mare si tatal nu a exista o relatie de inrudire, de iubire. Pentru ca in iubire, totul e posedat de fiecare. Nu in zadar ii

spune tatal acestuia: "Tot ce am e al tau". El este asemeni fariseului din Pilda vamesului si a fariseului, care se socotea pe sine
drept si mai bun decat ceilalti semeni. Si acesta, precum fariseul, a tinut sa-i arate tatalui cat este de drept si ascultator. Si el a trait

totul ca pe o tranzactie: iti sunt ascultator, trebuie sa primesc rasplata.

Constantin Noica spunea ca sunt doua feluri de a risipi. "Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi

strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa

poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas,

cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata

supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?".

Sa ne intareasca Dumnezeu in dragostea Sa, ca niciodata sa nu cartim cand vedem unde, cat si cum isi revarsa El bunatatile Sale

peste oameni.