Foaia de Duminică

a Parohiei Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei—Roma XIII, Montesacro

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei
Nr. 68 – 24 FEBRUARIE 2019, Duminica aXXXIVa după Rusalii

Şi a zis: Un om avea doi fii !

(Luca XV.11)
Am mai auzit aceasta: Un om avea doi fii ! (Matei
XXI.28), într-o foarte scurtă pildă prin care Domnul
explică de ce vameșii și desfrântaele vor ajunge în
Împărăția lui Dumnezeu înaintea fariseilor.
Suntem așadar înclinați să credem că ne întoarcem
iar asupra lor, după ce i-am avut înaintea ochilor pe
Zaheu vameșul și pe ceilalți doi, vameș și fariseu, de
la Templu. Avem înaintea noastră, astăzi, un fiu care
se știe păcătos și altul care se știe drept. Exact
situația vameșului și a fariseului. Prin pilda de astăzi
însă, Hristos merge mai departe, arătând în chip
tainic ce se întâmplă în sufletele fiilor Tatălui care se
cred fie drepți, fie păcătoși.
În mod evident, vorbind despre acești doi fii care nu
se suportă între ei, Domnul a dorit să arate că
dragostea Lui se revarsă asupra tuturor, iar noi,
”buni” sau ”răi”, trebuie să nu uităm niciodată acest
lucru.

© Parohia Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei | Via Nicola Festa 50, Roma (RM) | montesacro@mitropolia.eu |
cell: 339 665 30 92 | www.facebook.com/Parohia Sf. Nicolae Roma XIII – Montesacro
Bucuria Tatălui pentru cei doi este egală, deși pare
să fie mai mare pentru cei pierduți. Însă nu este. Mai
mare e doar îngrijorarea; și este normal.
Noi, în schimb, nu ne mai percepem unul pe altul ca
frați. Și aceasta este un lucru îngrijorător...Mai ales
când vedem pe cei rătăciți întorcându-se spășiți în
Casa Părintelui.
Ori, Tatăl se așteaptă ca cei doi să se bucure de
regăsire tot astfel precum El se bucură de întoarcerea
din rătăcire a fiecăruia dintre noi. Iar această dorință
a Lui, ascunsă în pilda de azi, este unul din gândurile
Sale ce stă la temelia Bisericii și a felului în care ea
crește, adunând pe fiii săi, ca o cloșcă ce își cheamă
puii, așa cum sunt ei, pentru a face din toți un trup,
un organism.
Pilda aceasta este desigur și un popas în drumul
nostru de prefacere lăuntrică, pentru că ne provoacă
să ne întâlnim cu ceilalți, în amintirea vremurilor
când, în Postul Mare, în Biserică apăreau
catehumenii, adică cei care urmau să se boteze și
care, participau împreună cu cei botezați, la prima
parte a sf. Litughii, adică la liturghia cuvântului,
când se cântă psalmii și se citesc mărturiile
Apostolilor (Apostolul și Evanghelia).
Prezența lor amintea tuturor de pilda celor doi fii:
cei botezați, creștinii, fiind fiii cei cuminți, iar
catehumenii fiind fiii risipitori.
Nu peste mult timp, de Înviere, vor fi fost cu toții
una, părtași împreună la aceeași iubire a Tatălui, a
Fiului și a Sfântului Duh.
Lumea s-a schimbat de atunci, dar noi suntem
aceeași, amestecați și indeciși, unii mai hotărâți să
stea lângă Tatăl, alții mai atrași de aventură. Unii
mai statornici, alții mai rătăciți. Însă Hristos ne
cheamă până azi, discret, dar totuși ferm, aducându-
ne aminte că vițelul îngrășat, Care este chiar El,
așteaptă mereu ca să hrănească foamea și sărăcia
celor care, în lipsă fiind, se vor întoarce la Tatăl
după ce vor își fi epuizat toate resursele.
© Parohia Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei | Via Nicola Festa 50, Roma (RM) | montesacro@mitropolia.eu |
cell: 339 665 30 92 | www.facebook.com/Parohia Sf. Nicolae Roma XIII – Montesacro
Totodată, aduce aminte celor ”cuminți”, că același
vițel este acolo și pentru ei, ca să mănânce și să se
veselească împreună cu prietenii. De altfel, dacă nu
vor face acest lucru, nu vor înțelege niciodată care
este bucuria și folosul de a locui cu Tatăl și nici nu
vor ști să primească pe ceilalți, pe risipitori, din
pricina ignoranței și a invidiei, lucru care azi, din
nefericire, se întâmplă foarte des în bisericile
noastre...
Gustați și vedeți că bun este Domnul ! (Psalm
XXXIII.8), iată unul din chinonicele ce se aud des în
perioada Postului Mare. Chemare adresată tuturor
celor care însetează după mai mult, cu adevărat.
A fi cu Domnul, a fi cu frații și surorile, e însăși
pregustarea Împărăției, iar acela sau aceea care stă
departe nu are cum să înțeleagă.
Mai rău, nici nu poate ajuta celui care caută cu inimă
frântă, mâncarea cea adevărată pe care ne-a adus-o
Dumnezeu...
Desigur, nu același lucru este atunci când fiii
risipitori vin cu obrăznicie, ignorând complet datoria
pe care o au față de Tatăl. Dar atâta vreme cât cel
care caută vine cu inimă bună, cu toții să ne amintim
că, la rândul nostru, singurul lucru bun pe care l-am
adus lui Hristos a fost inima frântă și smerită, pe
care, Dumnezeu nu o va urgisi (Psalm L.18)
Ceea ce Hristos ne dăruiește, voluntar, tuturor, este
gratis. Mai mult, nu poate fi recompensat. Căci nu
avem ce să-i dăm la schimb pentru ceea ce ne-a dat
El. De aceea și zice: ”În dar ați luat, în dar să dați
!” (Matei X.8) Căci nici noi nu avem ce da, nici alții.
Însă, ca Domnul să poată să te facă să te întorci mai
îndreptat la casa ta, atunci este nevoie să-I faci loc,
și mai ales: să-i faci loc și altuia care vezi că tânjește
după El. În felul acesta, Casa Tatălui, Biserica, va
deveni și o Casă a Fraților și Surorilor, așa cum
Tatăl și-a dorit. Așadar, acestea știind, să facem și
noi voia Tatălui așa cum ne-a descoperit-o Fiul prin
Pilda de azi. Amin !