Str. Crvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureti bisericabelvedere@yahoo.

com
Cuvnt pen ru suflet
Duminica a 28-a dup Rusalii
{Pilda celor poftii la cin)
Evanghelia dup Luca 14, 16-24
,Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a facut cina mare i a chemat pe mul[i; i a
trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chema[i: veni[i, ca
iata toate sunt gata.
i au nceput unul cate unul, sa-i ceara iertare. Cel dintai i-a
zis: ]arina am cumparat i am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-
ma. i altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat i ma duc sa-i
ncerc; te rog iarta-ma. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat i de aceea
nu pot veni.
i ntorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea. Atunci,
maniindu-se, stapanul casei a zis: Iei ndata n pie[ele i uli[ele ceta[ii,
i pe saraci, i pe neputincioi, i pe orbi, i pe chiopi adu-i aici. i a
zis sluga: Doamne, s-a facut precum ai poruncit i tot mai este loc.
i a zis stapanul catre sluga: Iei la drumuri i la garduri i
silete sa intre, ca sa mi se umple casa, caci zic voua: Nici unul din
barba[ii aceia care au fost chema[i nu va gusta din cina mea.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne:eu, miluiete-m pe mine pctosul'
Ce este Sfnta mprtyanie?
mprtania este foc, ce arde i prjolete rdcina i vlstarele
pcatelor; este leac, ce tamaduieste toate bolile si suferin|ele; este temelia sfin|irii
sufletului. Sfanta mpartasanie este zalogul cel adevarat ala vie|ii vesnice; este ca o arvuna
a harului dumnezeiesc, nceputul sfin|eniei; este sfanta legatura ce l leaga
strans pe om de Iisus Hristos.
Cel ce se mprtete cu vrednicie cu Sfintele Taine,
dobndete cu desvrire izbvire de toate bolile; cel ce se se
mpartaseste cu vrednicie cu Sfintele Taine pune nceput sfin|irii sufletului
sau, devine mostenitor al vie|ii vesnice; el se uneste prin legaturi puternice
cu Iisus Hristos, astfel ncat Iisus Hristos este sufletul si via|a lui, iar el este
cel mai scump madular al lui Iisus Hristos - el ramane n Iisus Hristos, iar
Iisus Hristos ramane n El: Cel ce mnnc trupul Meu i bea sngele
Meu rmne ntru Mine i Eu ntru el, a spus Iisus Hristos (Ioan 6, S6).
$i daca omul, ce se mpartaseste vrednic cu Sfintele Taine, si nu se va ntoarce la
via|a lui pacatoasa dinainte, ci se va stradui dupa puteri sa-si ndrepteze aten|ia spre
launtrul sufletului sau, atunci acest vlastar al harului si al sfin|eniei ncetul cu ncetul va da
vlastari, va prinde radacini, va creste si va aduce rodul cel dulce al mpara|iei Ceresti.
Dac omul, ce se mprtete cu vrednicie, va tri cu mai mult grij i
aten|ie, aceast sfnt legtur ce l leag de Iisus Hristos se va ntri din ce n
ce mai mult si, n cele din urma, va deveni atat de tare ncat nici o putere nu va fi n stare
n vecii vecilor sa o desfaca si atunci unul ca acesta va deveni el nsusi izvor viu de via|a si
de har: numai atingerea lui, numai umbra lui, chiar nsasi haina lui, ca a Apostolului Pavel,
va putea face minuni. Amin.
{Sfntul Inochentie al Moscovei)
Chemarea la Cin
Evanghelia de astzi ne vorbete despre Cina cea mare, pe care a pregtit-
o Stpnul, chemndu-i mai nti pe cei alei. Acestia nsa, ridicand diferite pretexte si
refuzand sa participe la cina, sau nunta, dupa cum este numita ea n textul paralel de la
Sfantul Evanghelist Natei 22, 1-1+, n cele din urma au fost invita|i to|i. Simpla si usor de
n|eles, pericopa trebuie interpretata pe de o parte istoric, pe de alta parte alegoric.
Istoric: Dumnezeu a pregtit poporul ales prin profe|ii Si pentru
participarea, n final, la Cina de tain sau nunta Fiului Su la nunta
mntuitoare a lui Mesia Hristos. Sub un pretext sau altul, poporul ales nsa a respins
chemarea la Cina mantuirii, ba nca L-a rastignit si L-a ucis pe Nire, pe Fiul mparatului care
facea nunta. Pentru aceasta, Dumnezeu a adresat chemarea Sa nu doar celor alesi, ci
tuturor - iata voca|ia universala a Crestinismului: ,Nerge|i, zice, la drumuri si la garduri si
sili|i-i pe to|i sa intre. Chema|i-i, adica, pe to|i sa se mantuiasca! Pofti|i-i pe to|i sa devina
fii ai mparatului care face nunta Fiului Sau!
,Doamne, s-a facut precum ai poruncit i tot mai este locl $i a trimis a
doua oar pe slujitori, ca s aduc meseni i s plineasc toate locurile. A intrat
nsa, citim n textul paralel men|ionat, si unul care nu era pregatit cu vesmant de nunta. L-a
vazut Stapanul si l-a ntrebat: ,Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? $i acela a
tacut, stiindu-se vinovat. Pentru aceasta, a poruncit slujitorilor Sai sa-l lege de maini si de
picioare si sa-l arunce n ntunericul cel mai dinafara.
Aceasta este interpretarea istorica, potrivit careia poporul ales L-a respins pe
Dumnezeu, iar noi, ceilal|i, ,Israelul cel nou, suntem chema|i indiferent de unde, de pe la
raspantii, de la garduri, din uli|e, popoare pagane care mai nainte ne nchinam zeilor si
idolilor, la mpara|ia lui Dumnezeu. nsa, nu oricum!. Pentru ca sa nu n|eleaga cineva ca n
mpara|ie sunt lua|i to|i cu de-a valma, indiferent de ,vesmantul faptelor lor de aceea ne-a
adus de fa|a prezen|a unuia care nu avea ce cauta acolo, pentru ca nu s-a pregatit
nicidecum pentru aceasta.
Alegoric, pericopa se adreseaz nou, credincioilor de astzi, pentru c
niciodat Hristos n-a neles s fac istorie n Evangheliile Sale. Biblia nu este un
manual de istorie, ci un ,Nanual al vie[ii- al vie[ii acesteia i al vie[ii celeilalte, venice.
Domnul, deci, nefacand simpla istorie, ni se adreseaza i noua, tuturor, n pericopa
evanghelica de astazi, cu urmatoarea nva[atura: cu to[ii suntem chema[i la via[a n Hristos,
la ,Nunta, sau ,Cina de taina pregatita de Dumnezeu. Numai ca, adeseori, i noi, ca i cei
din pericopa aceasta, invocam diferite pretexte. Unul, zice, i-a luat [arina, altul i-a luat
cinci perechi de boi, iar cel de-al treilea i-a luat femeie. Toate, pretexte pentru a nu ,cina
mpreuna cu Dumnezeu.
Ce nseamn arina? nseamn rna" {pmntul)l Materialitatea, adicl
Unii dintre noi ne ataam prea mult de materie! Ne legam prea mult de bunurile materiale:
de case, de maini, de bani, chiar i de oamenii din jurul nostru, i de toate celelalte ce nu
ne mai lasa timp pentru a ne ocupa i de suflet, ncat nu mai gasim timp de a participa
duminica i n sarbatori la cina lui Dumnezeu, la Cina de taina care este ntalnirea cu El, mai
cu seama n Sfnta mprtanie, care se mai numete i Cina Domnului. Ajungem
sa fim atat de obseda[i de lucrurile materiale ncat i pana n timpul rugaciunii, ori cand
vrem sa uitam cu totul de cele pieritoare, pana si atunci ne trezim ca ne gandim tot la ele,
lasand tot mai pu|in loc lui Dumnezeu n sufletul nostru.
Cinci perechi de boi spune alt invitat c i-a luat. De ce cinci? Pentru c
cinci sunt sim|urile noastre cele trupeti, crora le slujim att de mult, i prea
pu|in ne folosim sim|irea spiritual, care ar trebui s stpneasc peste toate
celelalte. Ce simbolizeaza boii? ,Animalitatea! Ira|ionalitatea specifica animalelor! Purtarea
noastra, de multe ori, asemenea lor. Acesta este pretextul spus de cel de-al doilea chemat la
nunta.
Cel de-al treilea a invocat patimile i plcerile cele trupeti - aa se
tlcuiete ,femeia. Patimile, care nu ne lasa sa ne ridicam cu mintea, cu sim|irea si cu
fiin|a noastra ntreaga la Dumnezeu, |intuindu-ne si ngreuindu-ne ,spre ravna celor de jos.
Iata trei pretexte cat se poate de ,firesti, pretexte si, de fapt, motive care ne |in si
pe noi, de multe ori, departe de comuniunea cu Dumnezeu:
Materialitatea gndirii, sim|irii i tririi noastre, care abia daca ne mai permite
sa-L n|elegem pe Dumnezeu Cel
Spiritual, daramite sa-L mai si slujim cu
devotament si jertfa;
Ira|ionalitatea, nsemnand
mandria, mania, lacomia, ura,
razbunarea si toate celelalte slabiciuni
care ne fac sa ne comportam de multe
ori nu ca oameni ra|ionali, ci asemenea
vie|uitoarelor celor necuvantatoare, si
mptimirea, ca o mare
slabiciune care ne paste pe to|i; poftele
cele trupesti si patimile care ne trag n jos, mpiedicandu-ne de a ne nal|a spiritual.
Iat ce ne nva| evanghelia de astzi pe noi, cei care, de multe ori, sub un
pretext sau altul, nu ne facem timp destul pentru Dumnezeul Duminica si n
sarbatori n general, invocam fel de fel de pretexte, plecand de la bunurile cele materiale, de
care nu ne mai putem dezlipi, si de la pu|ina noastra n|elegere (ira|ionalitatea) ca
Dumnezeu este Stapanul lumii si ca pana la urma tot ,la mana Lui suntem. Oricate bunuri
ne-am stradui sa tot adunam si sa ne punem deoparte, care mai de care mai ,vesnice, tot
El va ramane n veac! Evanghelia de astazi ne arata, asadar, ca nimic nu trebuie sa pre|uim
si sa iubim mai mult decat pe Dumnezeu: nici bunurile cele materiale, nici poftele noastre de
orice fel ar fi, nici sim|urilor noastre sa nu ne lasam prada, ci sa ne deprindem mai mult a
sim|i cu sufletul din noi - organul sim|irii lui Dumnezeu - caci acesta este vesnic!
Via|a aceasta se consum i se stinge, oricte bunuri, averi, bucurii ori
plceri ne-am agonisi, cci vine o vreme cnd toate acestea se arat a fi dearte.
Pentru aceasta, Dumnezeu ne cheama la comuniune sfanta pe to|i cei ,de la garduri, de la
,raspantii, de pe ,uli|e - adica pe to|i, indiferent de neam, rasa, pozit|e sociala ori
pregatire intelectuala. Trimite slugile Sale dupa noi - adica pe ngerii pazitori si pe sfin|ii
Sai, pentru a ne atrage aten|ia sa ne facem datoria de buni crestini. nca si pe preo|ii Sai i-a
randuit ca sa ne arate calea cea buna care duce la El! $i, tuturor deopotriva ne adreseaza
chemarea si pe to|i ne invita! Aten|ie nsa, nu oricum! Cel care a ndraznit sa se nfa|iseze
naintea Stapanului sau ,oricum, a fost scos afara cu neasteptata dreptate si n pofida
apelativului de ,prietene. Asa nu avem ce cauta acolo! n mpara|ia lui Dumnezeu nu se
intra cu pretextele pe care le-au ridicat cei nerecunoscatori, si nici n ,vesmantul celui
respins.
Chemarea evangheliei de astzi este, prin urmare, s venim la Cina lui
Dumnezeu. S lsm pretextelel Sa lasam scuzele care ne fac sa tot amanam pocain|a,
ntalnirea cu El, Spovedania, mpartasania mai cu seama - care este Cina Domnului - si
toate celelalte fapte bune care ne fac vrednici sa mbracam vesmant ales de nunta. Altfel,
evanghelia de astazi, pe cat este de generoasa, chemandu-i pe to|i, pe atat se arata de
aspra cu cei ce mbraca ,vesmant strain de Dumnezeu.
S mbrcm, deci, vemnt plcut Domnului", pe care l-a i pretins
Stpnul din evanghelie, i n acest vemnt s ne nf|im naintea Lui n
duminici, n srbtori, n clipele noastre de rugciune i n orice moment de fapt,
slujind lui Dumnezeu cu tot sufletul nostru si nelasandu-ne corup|i nici de
materialitate, nici de ira|ionalitate si nici de ntunericul poftelor si al placerilor care ne
pervertesc si ne ndeparteaza de la comuniunea cu El. Sa ne cucerim acest vesmant al
faptelor bune, al dragostei fa|a de Dumnezeu si fa|a de cei din jurul nostru, ca n felul
acesta sa nu fim alunga|i de la nunta, ci sa fim primi|i si randui|i n mpara|ia Lui la loc de
cinste, n comuniune cu El. Amin".
{PS Sebastian, Episcopul Slatinei i Romana|ilor)
O, parc-i prea frumos! - de Costache Ioanid
O, parca-i prea frumos sa fiu i eu, Iisuse, Ca sa ne scapi de iad, de venica pierzare,
parta la masa Ta, la sfantul Tau altar, Tu ai venit din Cer, lasand eternul nimb.
sa pot i eu sa gust din bucurii nespuse, Iar pentru-atata dar i-atata ndurare,
sa beau din cupa Ta de har! Tu doar iubirea ceri n schimb.
Ce nfricat ma uit cum painea Ta se frange
i cum mi dai sa sorb paharul Tau sfin[it,
Privesc la jertfa Ta i inima mea plange
acum cand tiu cat ne-ai iubit!
1ertfa lui Dumnezeu - duhul umilit
"$i deschizand vistieriile lor I-au adus Lui daruri:
aur, tamaie si smirna." (Natei 2, 11)
Nagii nu s-au mul|umit doar sa se nchine Pruncului
Iisus si sa dea glas sim|amintelor pe care le nutreau fa|a
de El, ci au adus daruri la picioarele Lui. $i noi trebuie s-I
aducem daruri, chezia dragostei noastre, punnd-o
naintea Lui fr a ne mul|umi numai cu cntri i cu
ngenuncherea la rugciune.
n felul cum se nchina oamenii Dumnezeirii exista o mare doza de sentimentalism
afectat. Ei sunt gata sa cante cantari de lauda Facatorului, dar se opresc cand este vorba sa
aduca jertfa lui Dumnezeu inima lor zdrobita - singurul dar care place lui Dumnezeu; cer lui
Dumnezeu sa trimita lucratori n via Sa, dar nu raspund la chemarea Lui. Or, magii n-au
adus niste simple daruri, ci daruri bogate, scumpe, ceea ce aveau mai bun. $i noi trebuie
s-I aducem lui Dumnezeu tot ce pre|uim mai mult: aurul curat al dragostei noastre,
tmia celor mai alese sim|minte, pre|ioasa smirn a celor mai nobile imbolduri.
Prea des i dam lui Dumnezeu doar niste jalnice ramasi|e ale comorilor noastre
duhovnicesti: aducem jertfa lui Dumnezeu, de la Care am primit totul, numai ceea ce n-am
putut folosi n via|a noastra patrunsa de egoism, ceea ce nu ne trebuie. Sa nu facem asa! S
nchinm slujirii Domnului cea mai bun parte a fiin|ei noastre, tot ce avem mai scumpl
Aminl
{din cartea "Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu")
Istorioar - Linguri|ele i Sfnta Linguri|
Exista cretini carora le este frica sa se mpartaeasca ca
nu cumva sa ia microbi! Daca ar fi fost aa, nu ar mai fi trait nici
un preot, deoarece acestia la sfarit consuma con[inutul
Sfantului Potir din care se mpartaesc mereu sute de credincioi
cu boli diferite. Cu toate acestea, nici un preot nu a pit
niciodat nimic. Trupul i Sngele Domnului sunt foc".Una din
multele ntamplari care dovedesc incontestabil acest adevar este
i urmatoarea:
Cand mitropolitul din Hio, Pantelimon Fostinis (1962) era predicator n Attica, a mers
candva la spitalul ,Sotiria. Acolo i-au adus asisten[ii o tava mare cu multe linguri[e.
- De ce a|i adus toate acestea? i-a ntrebat.
- Ne-au spus doctorii sa mpartai[i cu acestea pe bolnavi, ncepand de la cei mai
uor bolnavi i apoi pe cei grav bolnavi.
- Nu este nevoie de aceasta, a raspuns cu credin[a preotul. Am Sfanta Linguri[a.
ntr-adevar, la Sfanta Liturghie a mpartait normal pe bolnavi i apoi s-a apropiat de
uile mparateti ca sa consume Sfanta Euharistie. A facut aceasta ca sa-l vada to[i, ca sa
n[eleaga cu to|ii ca Sfnta Euharistie este foc care arde totul.
{din cartea "Minuni i descoperiri din timpul Sfintei Liturghii")
Preot Paroh Liviu Popa - tel. 722 28 3
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE - RO41RNCB0069007665720001