Str. Crvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureti bisericabelvedere@yahoo.

com
Cuvnt pen ru suflet
Duminica dinaintea Botezului Domnului
Sfnta Evanghelie dup Marcu 1, 1-S
nceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris n proorocie (la
Naleahi i Isaia): "Iata Eu trimit ngerul Neu naintea
fe[ei Tale, care va pregati calea Ta. Glasul celui ce
striga n pustie: Gati[i calea Domnului, drepte face[i
cararile Lui".
Ioan boteza n pustie, propovaduind botezul
pocain[ei ntru iertarea pacatelor. i ieeau la el tot
[inutul Iudeii i to[i cei din Ierusalim i se botezau de
catre el n raul Iordan, marturisindu-i pacatele.
i Ioan era mbracat n haina de par de
camila, avea cingatoare de piele mprejurul mijlocului
i manca lacuste i miere salbatica.
i propovaduia, zicand: vine n urma mea Cel
ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic,
plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua ncal[amintelor. Eu
v-am botezat pe voi cu apa, El nsa va va boteza cu Duh Sfant.
"Cel mai scump lucru de pe pmnt este lacrima pocin|ei" (Parintele Arsenie Papacioc)
Mustrrile de conytiinj nu ne deschid porjile Raiului
Cand ne gandim la pocain[a, vedem mereu imaginea obscura sau cenuie a durerii, a
unei inimi stranse, a lacrimilor, a unei tanguiri fara capat pentru trecutul nostru, atat de
ntunecat i de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de via|a care ne-a fost data.
Aceasta este doar o parte a pocinei, mai bine zis trebuie s fie doar o clip a ei.
Pocina trebuie s creasc n bucurie i lucrare. Fara acestea,
pocain[a este neroditoare, fara acestea, ceea ce putea deveni
pocain[a se transforma n regret, regret steril care de cele mai multe
ori omoara for[a de via[a, n loc sa o trezeasca, sa o nnoiasca.
Cand, ca rezultat al unei cugetari profunde asupra noastra,
asupra Evangheliei i asupra cailor lui Dumnezeu, ne punem n fa[a
pacatului nostru, naintea infidelita[ii fa[a de cea mai nalta voca[ie a noastra, atunci desigur
n inima noastr se nfige o durere acut, o ruine adnc pentru faptul c
suntem att de departe de ceea ce am fi putut fi, c semnm att de puin cu
ceea ce a pus la cale Domnul, furindu-ne. nsa aceasta trebuie sa fie doar un impuls
pentru a ncepe sa traim o via|a noua. Cand se ntampla aceasta, nu trebuie nici sa cadem n
disperare, nici sa ne oprim aici.
Mustrrile de contiin| nu sunt nc pocin|; po|i sa-|i reprosezi toata via|a
faptele urate si cuvantul rautacios, gandurile si sim|irile ntunecate, si sa nu te mai ndrep|i.
Nustrarile de constiin|a pot face din via|a noastra un iad adevarat, nsa mustrarile acestea
nu ne deschid por|ile mpara|iei Cerurilor; la ele trebuie s se adauge nc ceva: ceea
ce alctuiete inima pocin|ei, i anume ntoarcerea ctre Dumnezeu cu ndejde,
cu ncredere c lui Dumnezeu i vor ajunge i dragostea ca s ne ierte, i puterea
ca s ne schimbe. Amin.
{Mitropolitul Antonie de Suroj)
Conytiinja - glasul lui Dumnezeu n om
Nu a trecut bine stralucirea unui praznic, ca iata, lumina altuia se arata. Abia am
praznuit Nasterea si Taierea mprejur a Domnului, ca astazi praznicul cel dumnezeiesc al
Botezului si anun|a apropiata sosire. Astazi, lasand Betleemul, sa alergam la Iordan, n
pustie, acolo unde striga ca o trambi|a gura Sfantului Ioan Botezatorul si ca pentru botez sa
ne pregatim, cu marturisire curata a pacatelor, cu cain|a pentru cele
facute, cu haine albe pentru botez si cu stalpari de fapte bune.
Ca orice noi veni|i la Iordan, aa i noi poate ne
ntrebm astzi: care e adevrata misiune a Sfntului Ioan
Boteztorul? Ne-o spune Sfanta Evanghelie de astazi, ne-o spun
cei patru evanghelisti, ne-o spune nsusi Iisus Hristos. $i anume: sa
vesteasca lumii ca timpul ntruparii Domnului a venit; sa pregateasca
calea naintea Lui, adica sa pregateasca sufletele oamenilor pentru a
crede n Nesia; sa cheme lumea la pocain|a, la marturisirea
pacatelor, la o via|a noua; sa mearga naintea Fiului lui Dumnezeu
ca un nger, ca o faclie aprinsa, asa cum se cuvine; sa boteze lumea
cu botezul pocain|ei; sa boteze pe nsusi Iisus Hristos n Iordan; sa-
L arate lumii pe Nielul lui Dumnezeu, Cel ce singur poate ridica
pacatele ei; si, n sfarsit, sa patimeasca pentru adevar si sa
vesteasca si celor din iad ca a venit n lume Nantuitorul si Dumnezeul nostru.
Sfntul Ioan Boteztorul este naintemergtorul Domnului, care a fost
trimis s gteasc toat lumea pentru ntruparea lui Hristos. Dar lumea aceasta
mare este formata din nenumarate fiin|e omenesti, care si ele - n felul lor - sunt niste lumi
mici, numite de Sfin|ii Parin|i "microcosmos", adica "lume mica". Fiecare om este un univers,
o lume n mic, care are aceleasi meniri, aceleasi chemari, aceleasi idealuri, drepturi si datorii
ca si ntreaga lume. Deci, daca sunt doua lumi - una mare si alta mica -, este nevoie ca sa
fie si doi naintemergatori. Da, marturisim o singura Biserica, dar ntru ea doua lumi:
omenirea ntreaga si fiecare om. Narturisim un singur Nantuitor, Iisus Hristos, dar naintea
Lui vedem doua faclii, auzim doua glasuri gatindu-I calea: Sfantul Ioan Botezatorul, pentru
toata lumea, si constiin|a omului, pentru fiecare dintre oameni.
Deci, precum este Sfntul Ioan Boteztorul pentru lume, asemenea este i
contiin|a pentru fiecare om. Sfantul Ioan este ngerul Domnului care a fost trimis
naintea fe|ei Sale, este glasul celui ce striga n pustie: gati|i calea Domnului, drepte face|i
cararile Lui (Narcu 2, 3). La fel si constiin|a omului, dupa to|i Sfin|ii Parin|i, este glasul lui
Dumnezeu n om, este divan de judecata, este ngerul Domnului cel nevazut care merge
naintea sufletului si-i ndrepteaza pasii pe calea cea buna a poruncilor Lui.
Sfntul Ioan este fclia care merge naintea fe|ei lui Hristos, pe care
nimeni nu a putut-o stinge. Constiin|a este scanteia dumnezeirii, care, ca o faclie merge
naintea sufletului si pe care nimeni nu o poate stinge - nici diavolul, nici omul, nici pacatul,
nici placerea, nici moartea, nici via|a.
Sfantul Ioan a fost trimis n lume sa umple vaile ei, adica sa ridice pe cei smeri|i si
deznadajdui|i si sa smereasca tot muntele si magura (Isaia +0), adica pe cei mandri. La fel si
constiin|a este data omului de Dumnezeu pentru a-l smeri cand se nal|a, pentru a-l ridica
din groapa deznadejdii, pentru a-l apropia mereu de Hristos.
Sfantul Ioan a nceput sa predice n pustie, nva|and popoarele sa se pocaiasca, sa-si
marturiseasca pacatele, iar pe cei rai si fa|arnici cu aspre cuvinte i mustra. Asemenea i
contiin|a omului ncepe a striga asupra noastr dup ce rmnem pustii la
suflet, prin svrirea pcatului. ntai ne mustra cu asprime pentru cele facute apoi ne
nva|a sa ne pocaim la preot, sa ne spovedim, sa ncepem o via|a noua.
Sfantul Ioan, dupa ce nva|a popoarele, apoi le boteza n apele Iordanului, cand si
marturiseau si pacatele lor. La urma le arata pe Nantuitorul: Iata Nielul lui Dumnezeu, Care
ridica pacatul lumii (Ioan 1, 29). $i n sfarsit i slobozea pe to|i cu pace, dupa ce mai ntai i
sfatuia cum sa traiasca pe viitor. La fel lucreaza si constiin|a omului. Nai ntai ne n|eapa cu
acul mustrarii, apoi ne trimite la biserica sa ne spovedim cu cain|a. Acolo, ca ntr-un alt
Iodan ne boteaza n apa lacrimilor noastre. La urma ne arata Preacuratele Taine. Iar dup
ce am gustat i am vzut ct de bun este Domnul, contiin|a se linitete ca o
mare, ne slobozete cu pace acas i ne nva| cum s petrecem restul vie|ii.
Sfantul Ioan nva|a si propovaduia dreptatea lui Dumnezeu, fara a se uita la fa|a
oamenilor, fara a se mblanzi din asprimea lui, fara a se ndulci de placerile lumii, fara a se
teme de Irod, de temni|a, de sabie, de moarte. Tot la fel si constiin|a. Ea nu doarme
niciodata cu noi, nu cauta la cinstea noastra, la averea sau priceperea noastra. Ci ca un
bici, mereu ne lovete, mereu ne apas, mereu strig la noi: ce ai fcut?
Contiin|a pe to|i ne prte, cci nu este om fr de contiin|.
Sfantul Ioan nu tacea nici cand a fost nchis de Irod si aruncat n temni|a, pentru
Irodiada, femeia cea desfranata, ci din adancul temni|ei striga: Nu-|i este ngaduit sa |ii pe
femeia fratelui tau (Narcu 6, 18). La fel si constiin|a lucreaza. Chiar dac satana robete
uneori contiin|a celui pctos, chiar dac i-o arunc n temni|a cea ntunecoas a
nesim|irii sufletului, ea i de acolo, ca dintr-o groap adnc, strig asupra omului: Nu |i
se cuvine, ca i cretin, s faci aceastal Nu este bine ce ai fcutl Ai s mori i te vei munci
n vecil
Iata deci cat de minunat lucreaza constiin|a n om. Ea este faclia lui Dumnezeu care
merge naintea fiecarui om. i arata calea binelui, l mustra, i vorbeste de Hristos, de
moarte. Iar daca nu se pocaieste, l chinuie vesnic cu mustrarea n iad. Constiin|a este legea
lui Dumnezeu scrisa cu degetul Sau n inima omului, din ceasul zamislirii lui.
Iar pentru faptul ca este asa de mare puterea constiin|ei, ca pe mul|i i scoate din
iad, pe mul|i i trimite la biserica, la pocain|a, la Hristos, i scoala din somn, i trezeste din
lene, pentru toate acestea contiin|a are cei mai mul|i dumani. Caci cu cat cineva are
o comoara mai de pre|, cu atat se silesc vrajmasii sa i-o rapeasca.
Cel mai mare i venic duman al contiin|ei omului este diavolul, care, ca
un alt Irod cauta sa omoare glasul constiin|ei prin pofte, ispite si pacate, pentru a nu-l mai
mustra. Apoi este nsui omul, care cu propriile sale maini cauta sa astupe gura
constiin|ei, s-o arunce n temni|a nesim|irii, pentru a nu mai auzi limba cea aspru
mustratoare. $i n sfrit alt duman este nsi dulcea|a pcatului, care prin sabia
deprinderii, ca o alta Irodiada, se sileste sa taie constiin|a. Dar oricat de ascu|ita ar fi
aceasta sabie, oricat de grele ar fi pacatele omului, glasul constiin|ei tot nu va tacea: Nu |i
se cuvine sa faci aceasta...
Diavolul se sileste sa stinga faclia constiin|ei, sa izgoneasca pe strajerul sufletului, sa
arunce pe om n somnul pacatului, ca apoi cu usurin|a sa-i poata rapi puterea lui, sa-i poata
prada gradina inimii lui de toata bunatatea.
Contiin|a este glasul lui Dumnezeu n om. $i orict ar fi omul de pctos,
contiin|a nu poate muri n el. Deci gresit zic unii ca cutare nu mai are constiin|a. Da,
constiin|a poate adormi, se ngroasa din cauza pacatelor, se ntuneca, sta ca ntr-o temni|a
n robia pacatelor, dar tot mustra pe om. nfricosata este mustrarea constiin|ei asupra celor
pacatosi, din care pricina unii pana astazi ajung de-si pun capat zilelor, precum si Iuda. Dar
vai, nici dincolo nu vor scapa de ea. Deci ce trebuie sa facem? Sa nu ne deznadajduim oricat
de mari pacate am face. Pentru toate este ndreptare. Numai sa nu amanam vremea
pocain|ei.
Un Sfnt Printe ne nva| s ne pzim contiin|a din trei pr|i: fa| de
Dumnezeu, fa| de aproapele i fa| de materii.
Ctre Dumnezeu vom pazi constiin|a daca vom pazi poruncile Lui pe care ni le-a
noua, ca dragostea, rugaciunea, spovedania, postul, etc. Ctre aproapele ne vom pazi
constiin|a daca nu vom face nimic din cele ce ar sminti sau supara pe fratele nostru. Iar
ctre materii ne vom pazi constiin|a daca nu vom face nici un lucru cu scop rau, daca nu
vom risipi n zadar munca noastra.
S ne mpcm cu contiin|a noastr ct mai avem vreme pe calea acestei
vie|i. Sa ascultam si glasul Sfintei Evanghelii, sa ascultam glasul Bisericii care mereu ne
asteapta si ne nva|a ca o mama. Sa ascultam de sfaturile ei si de nva|aturile Sfin|ilor
Parin|i. Sa ascultam sfaturile preo|ilor si ale parin|ilor care ne-au nascut. Ca de nu vom face
aceasta, vom cadea n mainile Dumnezeului Celui viu, vom muri n pacatele noastre, vom fi
para|i vesnic de viermele constiin|ei, si apoi arunca|i n focul cel nestins si nimeni nu ne va
putea scoate de acolo. Amin.
{Printele Ioanichie Blan)
"Orice ai face i orice ai gndi, s ai totdeauna ncredin|area c te afli n
fa|a lui Dumnezeu. Fr acest gnd nu te po|i mntui." (Parintele Petroniu Tanase)
1) Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeyti (1 ianuarie)
Sfntul Antipa de la Calapodeti s-a nscut n anul 1S16 n satul Calapodeti, azi n
judeul Bacu, primind din botez numele de Alexandru. La varsta de 20 de ani i-a parasit
familia i a intrat n obtea Nanastirii Caldaruani unde a fost tuns n
monahism, dandu-i-se numele de Alipie.
Dup doi ani a plecat la Muntele Athos, s-a aezat la Schitul
romnesc Lacu, unde se nevoiau mul[i calugari de neam roman. De
asemenea, vreo patru ani a trait n Nanastirea Esfigmenu, n nordul
Sfantului Nunte. Aici a primit ,schima cea mare a calugariei, care cere
post aspru, rugaciune i slujire nentrerupta, devenind ,schimonahul
Antipa.
n anul 1S60, Cuviosul schimonah Antipa, dup o vieuire de
aproape 20 de ani n Sfntul Munte, se rentoarce n Moldova pentru a
strnge ajutoare, n vederea terminrii lucrrilor de zidire a Schitului
romnesc Prodromu care va fi terminat i sfin[it n 1863. A stat la un
metoc din Iai (Bucium) al unei manastiri din Sfantul Nunte. Numele sau ajunge sa fie
cunoscut i aici, ncat era cautat de mul[i credincioi, pentru care era o adevarata pilda de
smerenie, de dragoste i de traire cu adevarat cretina.
Se ndreapt apoi spre Rusia, tot n vederea strngerii de ajutoare pentru Schitul
Prodromu. S-a oprit la Kiev, pentru a se nchina moatelor Cuvioilor parin[i din Lavra
Pecerska, dupa care a pornit spre Noscova, i n cele din urma spre Petersburg. A vizitat
Nanastirea valaam, situata pe o insula din lacul Ladoga, n apropiere de Finlanda, care l-a
impresionat n chip deosebit. Drept aceea, dupa ce a trimis ajutoarele la Schitul Prodromu,
n noiembrie 186S s-a aezat pentru totdeauna la Nanastirea valaam. Aici i-a continuat
nevoin[ele duhovniceti, cautand sa fie folositor obtei care l nfiase.
Datorit vieii sale alese a ajuns s fie cunoscut n prile de nord ale Rusiei, nct
era cutat de muli clugri i credincioi, pentru slujbe i cuvnt de nvtur. S-au
format, sub ndrumarea lui, mai mul[i ucenici care l-au urmat n cele duhovniceti.
Dupa 17 ani de aspra vie[uire, n ziua de 10 ianuarie 1882, Cuviosul Antipa
ieroschimonahul a trecut la cele venice. A fost nmormantat n gropni[a Nanastirii valaam.
Sfntul Antipa de la Calapodeti este singurul romn athonit prznuit de Biserica
Ortodox Romn, Biserica Ortodox Rus i Sfntul Munte Athos.
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ne pe noi. Amin.
,Ioan boteza n pustie,
propovduind botezul pocinjei ntru iertarea pcatelor"
Lucrarea Sfantului Ioan Botezatorul era sa propovaduiasca botezul pocain|ei, spre
iertarea pacatelor. Ar spune cineva ca, pentru noi, acestea nu mai sunt de folos, pentru ca
deja credem n Hristos, ne-am botezat, ne aflam n Biserica, participam la Tainele ei. Oare
ne folosete nou predica Sfntului Ioan Boteztorul? Care drum sa-l apucam si ce carari
sa netezim, ca sa treaca Domnul, de vreme ce deja L-am primit pe Acesta?
Sfin|ii Prin|i, i n mod special Sfntul Isaac Sirul, spun c pocin|a este i pentru
nceptori i pentru cei de mijloc i pentru cei mbunt|i|i. Pocain|a este anticamera
Raiului. Starea de pocain|a nu trebuie sa se opreasca niciodata. Daca omul uita pocain|a,
daca nu o are permanent nlauntrul sau, vor lastari n suflet radacinile pacatului care
mocnesc acolo si va deveni de nerecunoscut.
Trebuie aadar s lum aminte, n mod special, la pregtire. Sfntul Ioan
Boteztorul ne cheam s pregtim calea Domnului i s facem drepte crrile Lui. Ceea
ce trebuie sa avem n vedere, mpreuna cu pocain|a, este tocmai cuvantul ,pregati|i. Na
impresioneaza expresia: ,Drepte face|i cararile Lui!. Adica, sa fim drep|i, sa fim sinceri
naintea lui Dumnezeu. Domnul vrea sa intre nlauntrul nostru. Prin urmare, nu vom gati alte
drumuri, alte carari, ci n sufletul nostru, nlauntrul lui toate sa devina netede. Nu nseamn
nimic altceva dect sinceritate, s devenim sinceri cu Dumnezeu. Amin.
{Arhim. Simeon Kraiopoulos, "Adame, unde eti? Despre pocin|")
Tco Tvon i.iv Tov - c. J22 2J JJ
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE - RO41RNCB0069007665720001