ADORAŢIE ŞI BINECUVÂNTARE EUHARISTICĂ

(Baia Mare, biserica „Sfânta Cruce”, 04.07.2019)

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în

vecii vecilor.
Cantorul: Amin.
Toţi: Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindeni eşti
şi toate le plineşti, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te aşează în
noi şi ne curăţă de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
P: Doamne Isuse, care ai promis ucenicilor tăi că îl vei trimite pe Spiritul
Mângâietor, ca să-i lumineze şi să-i întărească în iubirea ta, dăruieşte-ni-l şi nouă
pe Sfântul Spirit şi ascultă-ne rugăciunile. Să spunem împreună:
R: Trimite-ni-l, Doamne, pe Spiritul tău cel Sfânt!
– Ca să fie mângâietorul nostru. R
– Ca să ne facă să cunoaştem tot adevărul. R
– Ca să ne reamintească mereu Evanghelia ta. R
– Ca să ne transforme inimile. R
– Ca să ducă la împlinire în noi lucrarea ta. R
– Ca să ne facă fii demni ai lui Dumnezeu. R
– Ca să ne copleşească cu darurile sale sfinte. R
– Ca să ne înveţe să ne rugăm. R
– Ca să ne conducă în acest timp de adoraţie. R
Cântec: Vino, Spirite Preasfânt (de 3X4)

Lector 1: „Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor se ruga. Şi sudoarea lui s-a
făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.” (Lc. 22, 44) Ghetsimani... Locul
unde împăratul David s-a urcat plângând răzvrătirea fiului său; de aici profetul
Ezechiel a văzut gloria lui Dumnezeu ieşind din templu. Aici Mântuitorul trăieşte
experienţa limită a fiinţei sale... Isuse, iată-ne în prezenţa ta divină, însetaţi şi
înfometaţi de iubire. Tu ne-ai chemat aşa cum i-ai chemat odată pe apostolii tăi în
Grădina Ghetsimani să se roage şi să vegheze cu tine. Vom sta alături de tine în
rugăciune şi asemenea lui Ioan în Cenacol, vom pune capul pe pieptul tău, ca să
ascultăm Inima ta care vorbeşte inimii noastre.
Cântec: Sfânt e Domnul meu, sfânt e Domnul meu, Sfânt e Domnul Dumnezeu, sfânt
e Domnul meu. (de 3X)
Lector 2: „Trist este sufletul meu, de o tristeţe de moarte.” Mai ales sufletul
suferă în Isus, şi nici un alt suflet nu va suferi ca al său, pentru că nimeni nu va
avea inteligenţa sa, iubirea sa, sensibilitatea sa. Cu umilinţă, Isus le mărturiseşte
ucenicilor săi, chiar dacă ei nu reuşesc să înţeleagă chinul său intern şi de la ei
aşteaptă cel puţin voinţa de înţelegere: „Rămâneţi puţin aici şi vegheaţi cu mine!”
Apoi s-a îndepărtat de ei: trebuie să fie singur cu „ceasul” său şi cu sufletul său în
chin. Ei îl văd mergând câţiva paşi mai departe. Se clatină ca şi cum ar fi fost lovit
de o boală cumplită, cu genunchii tremurând, cu mâinile întinse înainte ca şi cum
ar căuta un sprijin. Dintr-o dată nu-l mai văd. A căzut. A căzut cu faţa la pământ.
Nici ploaia, nici vântul, nici paşii oamenilor nu vor putea vreodată să şteargă urma
acestui trup trântit la pământ. A căzut, ca şi când greutatea miilor de lumi, agăţată
de sufletul său, l-ar fi tras în jos pe dinăuntru. Şi s-a cufundat în pământ, până la a
se face una cu pământul şi cu praful său... Doamne, cât de mult am vrea să fim
părtaşi la agonia ta! Am vrea să ştim să-ţi spunem ceva ca să te aline, să te
întărească. Credem că ştim ce aşteptai de la ucenicii tăi: puţin mai multă iubire...

P: Îndură-te spre noi, Dumnezeule, după mare mila ta, ne rugăm ţie, auzi-ne şi te
îndură spre noi.
C: Doamne, îndură-te spre noi.
P: Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, cel ce petreci în această Taină a iubirii şi
priveşti spre cele umilite, priveşte cu blândeţe şi milă spre poporul tău care stă
înainte, iubitorule de oameni, ne rugăm ţie, auzi-ne şi te îndură spre noi.
C: Doamne, îndură-te spre noi.
P: Isuse, Mântuitorul nostru, adu-ţi aminte şi de mireasa Inimii tale, Biserica ta, şi
păzeşte-o în pace şi unire; apăr-o de toate uneltirile vrăjmaşe şi fă să vină sub
ocrotirea ei blândă toate popoarele, ca toţi să fie o turmă şi un păstor, ne rugăm
ţie, auzi-ne şi te îndură spre noi.
C: Doamne, îndură-te spre noi.
P: Isuse, Stăpânul nostru ceresc, adu-ţi aminte de Sfântul Părinte Papa (N), de
Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), de Preasfinţit Episcopul nostru (N), de toată
ceata preoţească şi călugărească şi de toţi fraţii noştri dreptcredincioşi, ne rugăm
ţie, auzi-ne şi te îndură spre noi.
C: Doamne, îndură-te spre noi.
P: Isuse, Fiul lui Dumnezeu, adu-ţi aminte de tot sufletul de creştin necăjit şi
obosit, căruia îi trebuie îndurarea şi ajutorul tău; păzeşte în pace şi unire
căsătoriile, pe copii creşte-i, îndreaptă tinereţile, bătrâneţile întăreşte-le, mângâie-i
pe cei slabi de inimă, însoţeşte-i pe cei ce călătoresc, ajută-le pe văduve, apără-i
pe orfani, vindecă-i pe cei bolnavi şi adu-ţi aminte de toţi cei ce sunt în robie
2
amară şi în orice asuprire, necaz şi tulburare, de toţi cei ce ne iubesc şi de cei ce
ne urăsc şi de cei ce ne fac bine; adu-ţi aminte şi de cei ce ne-au poruncit nouă,
nevrednicilor, să ne rugăm pentru ei şi de tot poporul tău, ne rugăm ţie, auzi-ne şi
te îndură spre noi.
C: Doamne, îndură-te spre noi.
P: Isuse, Dumnezeul sufletelor şi al trupurilor, adu-ţi aminte şi de părinţii şi fraţii
noştri şi de toţi dreptcredincioşii creştini mai înainte adormiţi şi odihneşte-i unde
străluceşte lumina feţei tale, ne rugăm ţie, auzi-ne şi te îndură spre noi.
C: Doamne, îndură-te spre noi.
P: Isuse, Mântuitorule bun, auzi-ne pe noi, căci blând şi îndurător eşti şi trimite
poporului tău binecuvântarea ta, ne rugăm ţie, auzi-ne şi te îndură spre noi.
C: Doamne, îndură-te spre noi.
P: Că milostiv şi iubitor de oameni eşti, Cristoase Dumnezeule, şi ţie mărire îţi
înălţăm, Părintelui tău fără de început şi preasfântului, bunului şi de viaţă
făcătorului tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C: Amin. Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este
Dumnezeu.
P: Ceata cerească te laudă şi zice: Sfânt (aici preotul tămâiază de trei ori sfânta
Taină), Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot, plin e cerul şi pământul de mărirea ta.
C: Cu noi este Dumnezeu...
P: Ceata cerească te laudă şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot, plin e
cerul şi pământul de mărirea ta. (şi cădeşte ca mai sus)
C: Cu noi este Dumnezeu...
P: Ceata sfinţilor Îngeri şi Arhangheli, cu toate Puterile cereşti te laudă şi zice:
Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot, plin e cerul şi pământul de mărirea ta. (şi
cădeşte ca mai sus)
C: Cu noi este Dumnezeu...
Lector 3: „Pe cel care nu a cunoscut păcatul – scrie sfântul Pavel – Dumnezeu l-a
făcut păcat de dragul nostru.” (2Cor 5, 21) Isus ştie că răstignirea sa va continua,
atâta vreme cât va exista un om care suferă, atâta vreme cât va exista un om care
păcătuieşte în această lume... Acesta este potirul pe care trebuie să-l bea Cristos
până la ultima picătură, dar toată sensibilitatea sa umană îl trânteşte la pământ şi
cu strigătul rugăciunii se aruncă în braţele Tatălui ca să-l salveze: „Tată. Dacă eşti
într-adevăr Tatăl meu, dacă într-adevăr la tine totul este posibil, îndepărtează de
la mine paharul acesta...” Strigătul lui Cristos s-a stins în cerul neclintit şi imens.
Tatăl pare să fie absent, cu izvoarele mângâierii sale sigilate. Isus se simte cu

3
adevărat singur. Singur în criza sa şi în soarta sa crudă... Dar unde sunt oamenii,
prietenii săi? Îi lăsase acolo, alături, la o aruncătură de piatră... În această seară
Dumnezeu are nevoie de oameni. Fiul lui Dumnezeu are nevoie să-şi lase capul
obosit, înainte de moarte, pe un piept în care bate o inimă vie. Isus se ridică şi îşi
îndreaptă paşii spre ucenici, „dar îi găseşte dormind”. Ce amară experienţă a
prieteniei umane! Dintre toţi ucenicii, unul singur este treaz, trădătorul, care,
dincolo de Cedron, este gata să înfăptuiască trădarea sa. Ei, în schimb, prietenii,
singurii lui prieteni, dorm... Şi cu ei dorm toţi cei pe care i-a chemat Cristos, toţi cei
pentru care Cristos trebuie să moară. O singură dată i-a rugat pe oameni şi
oamenii nu l-au ascultat. Nici pentru un ceas, oamenii nu au ştiut să renunţe la
amorţeala lor liniştită. Isuse, tu înţelegi că nu va reuşi să te susţină nici acel mic
grup pe care l-ai preferat, l-ai pregătit, l-ai format. Tu ai nevoie de întărire, însă te
gândeşti la ei: Rugaţi-vă...
Cântec: Dăruiește pacea
Dăruieşte pacea, dăruieşte pacea, inimilor noastre, o Isuse. (X2)
Rămâi aici, împreună cu noi (X2) și pacea va domni.
Dăruieşte pacea, dăruieşte pacea, familiilor noastre, o Isuse. (X2)
Rămâi aici, împreună cu noi (X2) și pacea va domni.
Dăruieşte pacea, dăruieşte pacea, lumii întregi, o Isuse. (X2)
Rămâi aici, împreună cu noi (X2) și pacea va domni.

Lector 4: Isuse, chivotul cuprinde Trupul, Sângele, sufletul şi dumnezeirea Ta.

Sângele dumnezeieştii Tale Mame, sângele ei cel mai curat şi cel mai preţios, a
dat materia Trupului Tău sfânt. Trupul tău e format din trupul ei; Sângele Tău, din
sângele ei. Trupul lui Cristos din trupul Mariei, sângele lui Cristos din sângele
Mariei, aşa zicea Sf. Augustin. Aşadar, Maria este cel dintâi, cel mai frumos, cel
mai sfânt dintre toate chivoturile, acela pe care Tu-l iubeşti mai mult. Ce sunt faţă
de Dânsa, chiar cele mai bogate şi mai strălucite chivoturi ale catedralelor sau ale
bazilicilor? Chivotul legii vechi era o comoară măreaţă pentru poporul lui Israel.
Măreaţă, da; însă nu fără pereche, nu neîntrecută, pentru că el cuprindea numai
simbolurile, icoanele, închipuirile lucrurilor viitoare, pe când Maria a purtat în sânul
său pe însuşi Dumnezeu. Chivotul acela conţinea tablele legii, Maria însă l-a
purtat pe Dătătorul legii. În acel chivot era mană din pustie, Maria însă a purtat
Pâinea cea vie care s-a coborât din cer şi dă viaţă lumii. Prin Maria Te-ai
descoperit şi Te-ai arătat nouă, Isuse. Mulţumită ei, noi avem despre Tine o
cunoaştere mai profundă. Da, Maria, arată-mi inima ta. dăruieşte-mi simţămintele
care te-au însufleţit în momentul când Spiritul Sfânt L-a format pe Isus în tine -
umilinţa ta adâncă: Eu sunt servitoarea Domnului; iubirea ta faţă de sfânta curăţie:
Cum va fi aceasta?; credinţa şi supunerea ta admirabilă: Fie mie după cuvântul
tău!
Cântec: Magnificat (de 3X)
4
 Magnificat, magnificat,
Magnificat anima mea Dominum!
Magnificat, magnificat,
Magnificat anima mea!

P: Preaiubite Isuse, izvor nesecat al iubirii, Tatăl îndurării şi Dumnezeul

mângâierilor, atât de vrednic de iubire şi atât de puţin iubit; iată, noi cu umilinţă
cădem înaintea ta şi oferim sfintei tale Inimi dumnezeieşti, străpunsă de suliţă şi
mistuită de focul iubirii, cinstire, mărire şi închinare. Dorim să-ţi oferim ispăşire
pentru toate vătămările şi necuviinţele câte le primeşti tu în această preasfântă
Taină a iubirii, atât din partea noastră cât şi din partea tuturor oamenilor. Dorim să
mângâiem cu rugăciunile noastre dumnezeiasca ta Inimă care, după atâta iubire,
se vede răsplătită cu nemulţumire atât de mare. Ne propunem cu tărie să nu te
mai întristăm cu păcatele şi necuviinţele noastre. Totodată însă te rugăm,
preaiubită Inimă a lui Isus, să ne dai putere să biruim toate piedicile şi să
rămânem statornici în bine până la sfârşit. Fă, preabunule Isuse, ca numele
nostru să fie întipărit de-a pururi în Inima ta dumnezeiască. Dă-ne să aflăm în ea
scăpare sigură în orice clipă a vieţii noastre, tărie în strâmtorări, scut în vreme de
ispită, ajutor şi sfat în lupta noastră sufletească, o adâncă pace în ceasul morţii,
iar după moarte bucurie veşnică, împreună cu tine. Amin.
C: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea lui.
Osana celui dintru înălţime. Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.
Osana întru cei de sus.
Binecuvântarea cu Sfântul Sacrament
C: Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvântăm, ţie-ţi mulţumim, Doamne, şi ne
rugăm ţie, Dumnezeului nostru.
P: Mărire ţie, Cristoase Dumnezeule, speranţa noastră, mărire ţie.
C: Mărire – Şi acum – Doamne, îndură-te (3) – Părinte, binecuvântează.
P: Cel ce în nemărginita sa iubire de oameni a binevoit să se coboare şi să
petreacă împreună cu noi în Taina iubirii, Cristos, adevăratul nostru Dumnezeu,
pentru rugăciunile preacuratei sale Mame şi ale tuturor sfinţilor, să se îndure şi să
ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
C: Amin.