Str. Cărvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureşti e-mail: bisericabelvedere@yahoo.

com

Cuvânt pen ru suflet

(†)Pogorârea Sfântului Duh
(Cincizecimea sau Rusaliile)

„Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi

pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt; şi printr-înşii lumea ai vânat,
Iubitorule de oameni, slavă Ţie!” (Troparul Praznicului)

Sfânta Evanghelie după Ioan 7, 37-53; 8,12

"În ziua cea de pe urmă - ziua cea mare a praznicului - a şezut Iisus între ei şi a grăit
cu glas mare, zicând: cui îi este sete, să vină la Mine şi să bea. Celui ce crede în Mine,
precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis despre
Duhul pe care aveau să-L primească cei ce cred într-Însul. Pentru că până atunci Duhul nu
fusese dat, căci Iisus încă nu se preamărise.
Deci mulţi din popor, auzind cuvintele
acestea, ziceau: cu adevărat Acesta este proorocul.
Alţii ziceau: Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau:
oare din Galileea va să vină Hristos? N-a zis, oare,
Scriptura că Hristos are să vină din neamul lui
David şi din oraşul Betleem, de unde a fost David?
Şi astfel s-a făcut dezbinare în popor pentru
El; Iar unii dintr-înşii voiau să-L prindă, dar nimeni
n-a pus mâna pe Dânsul. Deci servitorii templului
au venit înapoi la căpeteniile preoţilor şi la farisei.
Aceştia i-au întrebat: de ce nu l-aţi adus? Dar
servitorii au răspuns: niciodată nu a grăit vreun om,
ca Omul Acesta. Atunci fariseii le-au zis: nu cumva
şi voi aţi fost amăgiţi? Nu cumva a crezut în El
cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar gloata
aceasta, care nu ştie legea, este blestemată!
Atunci Nicodim, cel care venise noaptea la
Iisus şi care era unul dintre ei, le-a zis: Oare, legea
noastră osândeşte pe om fără să-l asculte mai întâi
şi fără să ştie ce a făcut? Dar ei au răspuns şi i-au zis: nu cumva şi tu eşti din Galileea?
Cercetează şi vezi că prooroc din Galileea nu s-a ridicat. Şi s-a dus fiecare la casa sa.
Deci iarăşi le-a vorbit lor Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel care-Mi urmează Mie
nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieţii."

“Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni

purtător de Duh Sfânt” (Sf. Atanasie de Alexandria)
 Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului!...
În duminica de astăzi, numită Duminica Rusaliilor, Duminica Mare sau Duminica
Cincizecimii, prăznuim minunea Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului şi,
de asemenea, ziua întemeierii Bisericii creştine în lume.
Înainte de Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a
poruncit ucenicilor Săi să nu se despartă de Ierusalim, ci
să aştepte împlinirea făgăduinţei Tatălui ceresc, adică
primirea Duhului Sfânt. Şi li s-a spus că atunci vor fi
îmbrăcaţi cu putere de sus, vor fi luminaţi şi întăriţi să
predice Evanghelia în toată lumea, să înveţe toate
neamurile şi să le boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh şi astfel să-I fie martori până la
marginea pământului şi până la sfârşitul veacului.
La cincizeci de zile după Înviere şi la zece
zile după Înălţarea la cer, Mântuitorul Iisus a
împlinit făgăduinţa dată Apostolilor Săi, împlinind, totodată, lucrarea Sa mântuitoare
începută o dată cu Naşterea în Betleem. Această lucrare, care a culminat cu Răstignirea pe
cruce şi Învierea din morţi, ar fi rămas neîmplinită şi fără folos pentru toţi oamenii din toate
timpurile şi locurile, dacă n-ar fi întemeiat Biserica şi n-ar fi aşezat într-însa Sfintele Taine
prin pogorârea şi lucrarea neîntreruptă a Duhului Sfânt în Biserică.
Cum s-a petrecut această întâmplare minunată? Era zi de mare sărbătoare,
în amintirea acelei zile când Moise a primit din mâna lui Dumnezeu, pe muntele Sinai, tablele
Legii. La Ierusalim sosise o mulţime mare de popor, venit din toată lumea, pentru a
sărbători împreună, la loc sfânt, această mare zi.
Era pe la ora a treia din zi (după orarul nostru, cam ora 9 dimineaţa). Apostolii erau
adunaţi în acea oră de rugăciune în foişorul unde Domnul cinase cu dânşii, şi îşi îndreptau
gândurile şi inimile către Domnul din ceruri, rugându-L, cu rugi fierbinţi, să nu-i lase singuri.
Sf. Ev. Luca ne spune că deodată “a venit vuiet ca de vijelie care trece şi a
umplut toată casa… şi li s-au arătat împărţite nişte limbi de foc şi toţi s-au
umplut de Duhul Sfânt”.
Aceste limbi de foc ale Duhului Sfânt, care s-au pogorât asupra lor, au făcut ca dintr-
odată, să li se lumineze minţile. Ei înţeleg acum pe deplin motivele pentru care Domnul a
ţinut să-Şi jertfească pe cruce, viaţa - a făcut-o pentru mântuirea noastră. Frica lor dispare.
Pătrunşi de un nou suflu de viaţă, ei văd că nu pot rămâne ca până acum, tăcuţi, ci au
datoria sfântă să iasă în faţa tuturor şi să spună lumii întregi cine este Domnul Iisus Hristos
şi ce a făcut El pentru omenire.
Umpluţi de Duhul Sfânt, Apostolii au primit darul de a se face înţeleşi de
mulţimea iudeilor adunaţi la sărbătoare în Ierusalim, din toate părţile lumii.
Aceştia, care de multă vreme uitaseră limba părintească, vorbind fiecare limba poporului în
mijlocul căruia soarta îi aruncase, auzeau acum tainele lui Dumnezeu în limba pe care o
înţelegeau.
Uimiţi de această minune şi copleşiţi de puterea de convingere cu care grăiau
Apostolii, s-a topit din inimile celor de faţă toată necredinţa şi, plini de profundă căinţă, ei
acceptă, cu multă însufleţire, să se boteze. Trei mii de oameni primesc în acea zi
Botezul şi alţii îi urmează, punând în acest chip temelia văzută a Bisericii lui
Hristos.
Aceasta a fost lucrarea Duhului Sfânt la cele dintâi Rusalii. Aşa s-a născut Biserica.
Duhul Sfânt S-a pogorât în limbi de foc asupra Apostolilor şi, după a lui Dumnezeu
rânduială, a rămas în Biserică şi lucrează asupra vieţii şi asupra sufletelor noastre, ale
creştinilor, spre a ne fi de ajutor la toate nevoile noastre sufleteşti şi trupeşti.
Duhul Sfânt este cea mai tainică Persoană a Sfintei Treimi. El nu Se arată
în faţa persoanei umane, ci locuieşte în interiorul sufletului omului, în inima omului
şi lucrează tainic în om, respectând libertatea omului de a se întoarce sau nu spre
Dumnezeu Tatăl şi de a împlini voia Fiului lui Dumnezeu arătată în Sfânta Sa Evanghelie.
Duhul Sfânt nu face presiuni asupra noastră, ci vine tainic în sufletul omului şi-l inspiră, îl
luminează şi îl îndeamnă spre fapta cea bună, spre cuvântul folositor.
 Chemându-L în ajutor, mai ales în vremea ispitelor şi a necazurilor, conlucrând cu El
şi ostenindu-ne spre bine, vor încolţi şi vor creşte în noi roadele Sfântului Duh, care sunt:
dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine,
credinţa, blândeţea, înfrânarea (poftelor), curăţia (trupească şi sufletească)
(Galateni 5, 22). Acestea sunt comorile cele mai alese ale sufletului omenesc. Comori care
nu mor, “pe care moliile şi rugina nu le strică şi hoţii nu le fură, nici le sapă”. Şi care dau
mărturie vredniciei noastre.
Dar, desigur, omul poate stinge lucrarea Duhului în el prin necredinţă, nepăsare şi
nelucrare. Dacă, în loc de bine, alegem răul, Duhul Sfânt se va depărta de la noi şi în locul
Lui va pune stăpânire pe sufletul nostru duhul celui rău, care poartă cu sine boldul păcatului
şi al morţii şi întărâtă în noi poftele urâte ale trupului, care amărăsc viaţa şi ne despart de
Dumnezeu. Datoria noastră principală este să nu întristăm pe Duhul Sfânt care este în noi de
la botez, prin păcate. Să fugim de păcate, că păcatul îndepărtează Duhul Sfânt de la
noi.
Nenumărate şi nemăsurate sunt darurile, puterile şi influenţele Sfântului Duh asupra
lumii întregi şi asupra fiecărui suflet în parte. Ţine de noi să primim darurile Sfântului
Duh; ele se împart după vrednicia fiecăruia dintre noi, după puterea credinţei şi a iubirii
creştine ce sălăşluieşte în noi, arătată prin faptele şi viaţa noastră, după dovada de biruinţă
asupra păcatului, printr-o muncă conştientă şi o luptă continuă, pentru unii grea şi
anevoioasă, pentru alţii plăcută şi dorită, dar pentru toţi aducătoare de roade.
Noi toţi care ne închinăm cu dreaptă credinţă
Preasfintei Treimi, ne împărtăşim cu harul Duhului Sfânt
prin cele şapte Sfinte Taine întemeiate de Hristos.Prin
Taina Botezului devenim fii ai lui Dumnezeu după dar şi fii ai
Bisericii Ortodoxe. Prin Taina Ungerii cu Sfântul Mir primim
pecetea harului Duhului Sfânt. Prin Taina Spovedaniei ne spălăm
şi ne dezlegăm de păcatele făcute după botez, tot cu puterea
harului dumnezeiesc, care împreună cu Botezul şi Mirungerea
revarsă peste noi cel mai mult harul mântuitor al Duhului Sfânt.
La fel şi celelalte trei Taine şi mai ales Preoţia, ne împărtăşesc în
viaţă harul mântuirii, prin care ne curăţim, ne iluminăm şi ne
sfinţim în Hristos.
Prin Sfântul Duh pâinea şi vinul din Sfântul Potir devin Trupul şi Sângele
Mântuitorului nostru, cu care ne împărtăşim. Prin Sfântul Duh, trupurile noastre împreună cu
sufletele devin biserici ale Dumnezeului Celui viu. El mângâie, luminează, inspiră, învaţă,
însufleţeşte, întăreşte şi sfinţeşte pe toţi credincioşii. El este atotînţelept şi bun şi ne
călăuzeşte viaţa prin cele şapte daruri ale Sale, care sunt: înţelepciunea,
înţelegerea, sfatul, puterea, cunoştinţa, evlavia şi frica de Dumnezeu.
Duhul Sfânt ridică pe cei căzuţi, luminează pe cei întunecaţi de păcate şi eliberează
pe cei robiţi de patimi. Duhul Sfânt înnoieşte şi sfinţeşte viaţa omului. Duhul Sfânt ne
luminează mintea să înţelegem Scripturile şi ne încălzeşte inima să ne rugăm mai fierbinte.
Dacă nu ştim să ne rugăm cum trebuie, Duhul Se roagă în noi cu suspine
negrăite.
În această sfântă zi de sărbătoare să ne lăsăm inima pătrunsă de puterea Duhului
Sfânt, de Sfinţenia Lui, de sprijinul Lui! Să o facem lăcaş Duhului Sfânt – prin sfinţenia vieţii
noastre, prin curăţia gândurilor, prin buna cuviinţă în vorbe şi în fapte; prin îmbrăţişarea
binelui şi numai a binelui; prin milă şi jertfă, prin statornicie în credinţă, prin bunătate şi
dragoste, prin post şi rugăciune, prin înfrânarea poftelor, prin dragoste lucrătoare, ascultând
şi urmând poruncile lui Dumnezeu şi luptând fără încetare împotriva păcatului.
De acest Duh Sfânt trebuie să ne lăsăm călăuziţi paşii vieţii noastre şi să ne rugăm
Lui zicând:
”Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea
eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre”. Amin
Surse: Predici – PF Daniel, Pr. Ilie Cleopa, Pr. Sofian Boghiu, Pr. Ion Cârciuleanu; ziarullumina.ro
 Frunzele de tei şi de nuc
– simbol al darurilor Sfântului Duh
În această zi de Rusalii se aduc în biserică pentru
binecuvântare frunze de tei şi de nuc, pe care îngenunchează preoţii
la Vecernie (de aceea se mai numeşte şi “Vecernia plecării
genunchilor”), când citesc cele şapte rugăciuni rânduite de Biserică.
Credincioşii duc, apoi, aceste frunze la casele lor şi le aşază
deasupra icoanelor.
Prin aceste şapte rugăciuni se cere revărsarea Duhului Sfânt şi sfinţirea
ramurilor verzi care simbolizează darurile Duhului Sfânt care se revarsă permanent
în Biserică prin toate slujbele, şi mai ales prin Sfânta Liturghie.
Permanent primim binecuvântarea Preasfintei Treimi. Darurile cele bogate se revarsă
în multe chipuri peste credincioşi, dar, în mod special în această duminică a Rusaliilor, Duhul
Sfânt se coboară şi sfinţeşte Biserica, iar ramurile verzi sunt un semn văzut şi o mărturie a
acestei mari binecuvântări.
Frunzele de tei şi de nuc sunt simbol al limbilor ca de foc ce s-au pogorât
peste Sfinţii Apostoli. Prin prezenţa acestor frunze la Rusalii trebuie să cerem ca
Dumnezeu să binecuvânteze cu harul Său întreaga natură. De aceea sfinţim noi casele,
holdele, activităţile noastre şi orice spaţiu în care dorim să simţim binecuvântarea lui
Dumnezeu.
Astfel, "omul sfinţeşte locul", dacă el însuşi se sfinţeşte mai întâi pe sine în
legătură de credinţă şi iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, prin rugăciune şi fapte
bune, spre slava Preasfintei Treimi şi spre dobândirea vieţii veşnice. Amin.
(ziarullumina.ro)

“Duhul Sfânt fuge de la credincioşii mânioşi” (Sf. Casian Romanul)

Istorioară – Porumbul cel bun

Într-un sat era un fermier care cultiva porumb de bună calitate, porumb cu care
câştiga mereu la concursurile pe teme agricole.
Într-un an, un reporter i-a cerut un interviu şi aşa a învăţat ceva interesant despre
cum îşi creştea fermierul porumbul câştigător... Reporterul a descoperit că fermierul
împărţea din porumbul lui de calitate şi fermierilor vecini...
- Cum de împarţi seminţe din porumbul tău cu
fermierii vecini?! Doar şi ei participă în fiecare an la concurs
şi sunteţi concurenţi, îl întrebă reporterul.
- Păi cum, nu ştii? răspunse fermierul. Vântul
împrăştie polenul porumbului. În cazul în care vecinii mei
cresc porumb de calitate inferioară, polenizarea încrucişată
va degrada în mod constant calitatea porumbului crescut de
mine. Dacă doresc să am porumb bun atunci trebuie ca şi
vecinii mei să aibă porumb de calitate!
Fermierul nostru era conştient de faptul că în viaţă toate depind unele de
altele. Porumbul cultivat de el nu poate deveni mai bun decât dacă şi cel al
vecinilor devine mai bun.

La fel este şi în viaţa noastră. Cei care doresc să aibă pace trebuie să aibă vecini în
pace. Cei care doresc o viaţă bună trebuie să îi ajute şi pe alţii să aibă o viaţă bună. Pentru
că valoarea unei vieţi este măsurată prin vieţile pe care le influenţează. Iar cei ce
doresc să fie fericiţi trebuie să îi ajute şi pe ceilalţi să îşi găsească fericirea, căci
bunăstarea fiecăruia este strâns legată de bunăstarea celorlalţi.

Preot Paroh Liviu Popa – tel. 0722 280 003

Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE – RO41RNCB0069007665720001
 (†) Sfânta Treime
Sfânta Evanghelie după Matei 18, 10-20
„Iisus a zis: «Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii
lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute
şi să mântuiască pe cel pierdut. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-
ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea
rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult
decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui
vostru,Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.
De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va
asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din
gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l
Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi
dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.
Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru
pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.»“

Icoana Sfintei Treimi

Tema teologică fundamentală a sărbătorii Cincizecimii este expunerea dogmei Sfintei
Treimi. În registrul iconografic, Biserica Ortodoxă a preferat icoana Sfintei Treimi care
reprezintă scena biblică a apariţiei celor trei Persoane în faţa strămoşului nostru
Avraam lângă stejarul din Mamvri (Facere 18). Pentru a
arăta că vin din lumea cerească, cele trei Persoane sunt
descrise ca îngeri cu aripi. Icoana, bazată pe un eveniment
istoric concret, înfăţişează prima arătare a lui Dumnezeu
Treimic omului, semnificând începutul făgăduinţei mântuirii.
Icoana Sfintei Treimi care corespunde întru totul
învăţăturii Bisericii, atât în conţinut, cât şi în expresia ei
artistică, este Treimea lui Andrei Rubliov. Icoana se
deosebeşte de altele şi prin structura compoziţională de
bază - un cerc. Aşezând figurile Îngerilor în cerc, Sfântul
Andrei le-a unit într-o singură mişcare lină şi curgătoare,
urmând linia cercului. În felul acesta, Îngerul central, deşi
mai înalt decât ceilalţi, nu-i copleşeşte, nici nu-i domină.
Icoana lui Rubliov are acţiune - exprimată în
gesturi, comuniune - exprimată în înclinarea capetelor şi a poziţiei figurilor, şi
tăcere, pace neclintită. Această viaţă interioară, unind cele trei figuri închise în cerc şi
comunicându-se în afară, descoperă toată adâncimea inepuizabilă a icoanei.
Dacă unghiul capetelor şi trupurilor celor doi Îngeri aplecaţi spre cel din mijloc îi
leagă unul de altul, gesturile mâinilor lor se îndreaptă spre potirul euharistic, conţinând capul
unui animal de jertfă, care stă pe masa albă ca pe un altar. Simbolizând jertfa de bună voie
a Fiului lui Dumnezeu, el atrage către sine gesturile Îngerilor, indicând unitatea de voinţă
şi de lucrare a Sfintei Treimi, Care a făcut legământ cu Avraam. Chipurile şi siluetele
aproape identice ale Îngerilor subliniază natura unică a celor trei Persoane dumnezeieşti şi
mai arată că această icoană nu vrea nicidecum să individualizeze fiecare Persoană a Sfintei
Treimi.
Prin conţinutul ei inepuizabil, prin echilibrul armonios al compoziţiei, prin figurile
maiestuoase, calme ale Îngerilor, precum şi prin culorile ei deschise, vesele, de vară, icoana
aceasta nu putea fi decât creaţia unui om care a stins în sufletul său toată
tulburarea şi îndoiala şi a fost iluminat cu lumina cunoştinţei lui Dumnezeu.
( Vladimir Lossky)
 Sfânta Treime
În fiecare an, în prima zi după Rusalii, sărbătorim Sfânta Treime. Această
sărbătoare a fost aşezată imediat după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă
oamenilor şi a treia Persoană a Sfintei Treimi, pentru a arăta că mântuirea oamenilor de
păcat este opera Sfintei Treimi, adică a Tatălui - prin hotărârea şi făgăduinţa Răscumpărării,
a Fiului - prin Patimi şi Înviere, şi a Duhului Sfânt - prin venirea Sa la Cincizecime.
Învăţătura despre Sfânta Treime este fundamentul credinţei creştine. Noi
creştinii credem în această învăţătură şi mărturisim că
este un singur Dumnezeu, Unul în fiinţă şi întreit în
feţe sau persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Tatăl este
Creatorul, Fiul este Mântuitorul, iar Duhul Sfânt este
Sfinţitorul lumii
Dogma Sfintei Treimi fiind o taină adâncă şi
necuprinsă, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au căutat să o
lămurească în diferite feluri prin analogii şi asemănări.
Dar această taină a Fiinţei divine depăşeşte raţiunea
umană; oricâte asemănări s-au făcut de către
Sfinţii Părinţi, taina Sf. Treimi nu se poate
pătrunde şi înţelege; Dumnezeu ne-a descoperit
doar atât cât ne este de folos şi câte ştim despre Ea ne
este de ajuns ca să ne mântuim. În cunoaşterea şi înţelegerea Tainei Sfintei Treimi este
nevoie mai ales de puterea credinţei şi a iubirii.
Astăzi este sărbătoarea închinată Sfintei Treimi, adică lui Dumnezeu-Tatăl,
Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Sfântul Duh. Gândurile se înalţă spre comuniune, împreună-
lucrare, iubire divină, ca cele care sunt specifice lui Dumnezeu şi care se opun dispreţului,
mândriei şi egoismului.
Evanghelia rânduită a se citi astăzi ne arată că în faţa lui Dumnezeu nu
contează atât de mult rangul din societate şi că în Biserică,indiferent că unii sunt mai
simpli, alţii mai învăţaţi, unii mai în vârstă, alţii mai tineri, în faţa lui Dumnezeu, în iubirea
Preasfintei Treimi toate persoanele sunt egale. De aceea Mântuitorul ne atrage atenţia ca să
nu dispreţuim pe cei mai mici, nu numai ca vârstă, ci şi ca importanţă în societate, pentru că
îngerii din ceruri stau în faţa Tatălui Ceresc şi mijlocesc pentru fiecare din aceşti mai
neînsemnaţi.
Nu putem înţelege taina Sfintei Treimi fără să fim în rugăciune şi în
comuniune. În ultimul verset al fragmentului evanghelic de astăzi, Domnul nostru Iisus
Hristos ne oferă cheia pentru a înţelege armonia Sfintei Treimi: „Unde sunt doi sau trei,
adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“.
Când noi căutăm unitatea în familie, în societate, când ne luptăm pentru unitatea
Bisericii, când căutăm armonia, când căutăm prietenia adevărată şi iubirea adevărată,
uneori, fără să ne dăm seama, căutăm Sfânta Treime, căci Sfânta Treime este izvorul şi
modelul adevăratei unităţi şi al adevăratei comuniuni.
În Sfânta Treime ştim că sălăşluieşte pacea, dragostea şi unitatea; la fel
trebuie să sălăşluiască şi în viaţa noastră de fiecare clipă, în familia noastră şi în
sufletul nostru. Trebuie să ştim că faptele noastre cele bune sunt ca nişte trepte pe care
ne ridicăm şi ne apropiem de izvorul cel nesecat al tuturor harurilor Sfintei Treimi.
În această zi de prăznuire a Sfintei Treimi să ne rugăm şi să zicem: “Prea Sfântă
Treime miluieşte-ne pe noi; Doamne curăţeşte păcatele nostre; Stăpâne iartă
fărădelegile noastre, Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru
numele Tău”. Amin.
(Surse: PF Daniel, Pr. Ion Cârciuleanu; ziarullumina.ro)

“Sfânta Treime nu este prezentă doar în învăţătura lui Hristos, ci e lucrătoare în tot ce face El.”
(Părintele Dumitru Stăniloae)

"Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt.
Treime Sfântă, slavă Ţie!"