PREDICĂ LA POGORÂREA DUHULUI SFÂNT putea şi noi să ne împărtăşim de luminile Sfântului Duh, ce

s-au pogorât atunci peste sfinţii apostoli.

Duminica Rusaliilor
Mai înainte de această sărbătoare, Duhul Sfânt S-a mai
,,Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl arătat în diferite feluri şi iată cum: la Botezul Domnului nos-
în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce tru Iisus Hristos, Sfântul Duh apare în chip de porumbel -
aminte despre toate cele ce v-am spus!” (Ioan 14, 26) simbolul curăţeniei, al blândeţii şi al rodniciei, arătând că
cel botezat se curăţă de păcate, iertându-i-se toate
F r a ţ i c r e ş t i n i, pedepsele păcatului, devine blând şi rodeşte prin fapte
bune, făcându-se fiu adoptiv al lui Dumnezeu. La Schim-
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuieşte astăzi Po- barea la Faţă a Domnului, Sfântul Duh se arată sub forma
gorârea Duhului Sfânt, venirea în chip de limbi de foc a unui nor luminos, ceea ce înseamnă că potriveşte totdeau-
Duhului Sfânt peste sfinţii ucenici, care erau adunaţi, cu na după puterea şi capacitatea noastră luminile înţelepciu-
uşile încuiate, în acelaşi loc unde nii Sale, darul iubirii Sale şi mişcările Harului Său. După
Învierea Domnului Hristos, Duhul Sfânt este dat Apostolilor
serbaseră Paştile cu Învăţătorul lor. Acolo, în acea sală prin suflare, când le zice: ,,Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi
minunată se aflau ucenicii, Fecioara Maria - Mama lui ierta păcatele se vor ierta, şi cărora le veţi ţine, vor fi
Iisus, şi celelalte sfinte femei, şi cum stăruiau cu toţii în ţinute!”
rugăciune şi cântări sfinte din psalmii lui David, deodată,
fără de veste, s-a făcut sunet din cer, ca de o suflare de În ziua de astăzi, a cincizecimii, Sfântul Duh se arată sub
vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau. două simboluri: un mare sunet şi limbi de foc. Prin acest
În acelaşi timp ei văzură în aer oprindu-se peste fiecare sunet mare Sfântul Duh arată că lucrarea Sa nu va fi re-
dintre ei limbi de foc. Aceste limbi de foc i-au făcut să strânsă numai într-un colţ al pământului, cum a fost până
înceapă a vorbi într-alte limbi, precum le dădea Duhul atunci, ci va străluci în toată lumea, va răsuna. Apostolii
Sfânt a grăi. Repeziciunea sunetului aceluia a făcut să îmbrăcaţi cu putere de sus vor face să răsune din toate
alerge în grabă la acea casă un mare număr de iudei din părţile propovăduirea Evangheliei.
toate ţările, care se găseau adunaţi în acel timp în Ierusal-
im, pentru sărbătoarea cincizecimii. S-au adunat acolo din Până la această sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt, ap-
Persia, din Mesopotamia, din Iudeea, din Frigia, din Gre- ostolii aceştia erau plini de scăderi, de slăbiciuni, greoi la
cia, din Egipt, Libia şi Roma, dintre toate neamurile ce se înţelegere şi zăbavnici în credinţă, nesimţitori, preocupaţi
aflau pe pământ. Toţi s-au înspăimântat şi s-au mirat, auz- de gânduri de mărire pământească, după cum ne spun şi
indu-i pe apostoli vorbind cu mare înlesnire în toate limbile Sfintele Evanghelii. Iată că ei nu prea L-au înţeles pe
lor, aşa de diferite. Învăţătorul lor în vremea celor trei ani şi jumătate de
pregătire. Dovada cea mai bună că nu L-au înţeles este
Ziua când s-a săvârşit această minune era ziua duminicii, faptul că atunci când Iisus a fost prins de soldaţi să fie
a zecea zi de la Înălţarea Mântuitorului, şi a cincizecea de judecat şi ucis, ei, ucenicii, L-au părăsit, au fugit şi s-au
la Paşti. În această zi evreii serbau şi ei sărbătoarea legii ascuns, înfricoşaţi. Doar doi dintre ei au avut curajul să
decalogului, adică ziua când Dumnezeu i-a dat tablele legii meargă după Învăţătorul până la curtea arhiereului: Petru
lui Moise pe Muntele Sinai. În aceeaşi zi, Sfântul Duh se şi Ioan, dar până la urmă şi Petru s-a lepădat de Domnul,
coboară peste ucenici, să întărească Legea cea nouă - de frica unei slujnice.
Legea Harului şi a iubirii, care pune sfârşit legii vechi. Zi de
bucurie, de recunoştinţă şi de iubire, pentru toată Iată deci cum erau apostolii, înainte de venirea Sfântului
creştinătatea este ziua cincizecimii, fraţilor! Duh! Dar îndată ce S-a pogorât Duhul Sfânt peste ei, în
ziua cincizecimii, îi curăţi de toate defectele acestea la
8 PREDICI care erau supuşi până atunci şi le sădi în inimă toate vir-
tuţile opuse acestor defecte. Înainte erau plini de mândrie
Iată dar, pentru ce trebuie să cunoaştem însemnătatea şi ambiţie, grabnici a se răzbuna şi zăbavnici a crede; după
acestei mari sărbători şi s-o cinstim cu vrednicie! Pentru a primirea Sfântului Duh, ei se făcură smeriţi, blânzi şi
răbdători, ca şi Învăţătorul lor, Iisus, şi fericiţi, fericiţi a
Această revoluţie morală, cea mai mare şi minunată din
suferi pentru El. câte cunoaşte istoria, datează din această sfântă zi - Du-
minica Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh. Ca o gar-
Credinţa pătrunse aşa de adânc în sufletul lor, că ei nu anţie a Sfântului Duh că este totdeauna în biserica Sa,
avură o dorinţă mai mare decât a-L vesti, a-L propovădui avem cuvintele lui Iisus Hristos pe care le-a zis către apos-
în lume. Duhul Sfânt aprinse în inima lor toli: ,,Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă,
care să rămână cu voi în veac!” şi cu adevărat, Sfântul
o iubire aşa de arzătoare pentru credinţă, că pentru Duh este în biserică precum sufletul în trup. Un trup fără
a o răspândi, ei au fost gata să îndure cu dragoste sudorile suflet nu mai foloseşte nimănui, trebuie aruncat că pu-
călătoriilor, lipsurile, batjocurile, ocările, trezeşte, se împuţeşte. Duhul Sfânt e dătător de viaţă, El
mişcă biserica, o învaţă, o încălzeşte, o conduce, o
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 9 întăreşte.

prigonirile şi mucenicia. Ceea ce este mai mângâietor pentru noi şi ceea ce trebuie
să ne rămână în minte din această sărbătoare este că
Sfântul Duh, după ce le-a curăţit inima, le-a luminat Sfântul Duh se pogoară în fiecare zi în sufletele noastre,
înţelegerea, le-a umplut mintea şi sufletul de o lumină mai pentru a le da viaţă şi a le sfinţi prin Harul Său, pentru a ne
presus de fire, care i-a făcut să cunoască atât de clar, feri de atâtea curse întinse pretutindeni, din partea rătăcirii
toate tainele mari pe care trebuiau să le propovăduiască ei şi a minciunii. El înflăcărează inimile, El ne întăreşte şi El
în lume. Deodată ei au înţeles cele proorocite de prooroci, este Cel care ne face să-L căutăm pe Dumnezeu. El
învăţăturile Mântuitorului şi toate tainele religiei celei împărtăşeşte zelul şi curajul în suferinţe. De la El vin mila,
adevărate; au devenit nişte propovăduitori plini de mângâierea şi binefacerea. Pentru uşurarea necazurilor
adevărata ştiinţă, capabili de a închide gurile marilor căr- omeneşti, de la El ne
turari şi fariseilor, de a înfrunta şi chiar de a ruşina pe marii
filozofi ai vremii - filozofii păgâni. 10 PREDICI

Sfântul Duh le insuflă un curaj contra tuturor ispitelor şi o vine mângâiere, de la Sfântul Duh ne vine puterea de
putere cu totul divină. Înainte de cincizecime ei erau slabi răbdare, chiar în mucenicie şi tot El lucrează în sufletele
şi fricoşi, căci stăteau ascunşi cu uşile încuiate de frica noastre, făcându-ne ascultători de poruncile lui Iisus şi
iudeilor. Petru se lepădase de Domnul, la glasul unei servi- arătându-ne calea smereniei.
toare şi acum iată-l că el Îl propovăduieşte în public pe
Iisus Cel răstignit; el mărturiseşte solemn înaintea popor- Atunci când Sfântul Duh se pogoară în suflet este ca
ului şi a sinedriului şi-i acuză pe faţă că s-au făcut ucigaşii soarele când apare pe cer, răspândind lumina şi căldura
lui Iisus Nazarineanul, Fiul lui Dumnezeu - Mesia, sa. Duhul Sfânt este ca un împărat în statul său care con-
răstignindu-L pe cruce. Pe acest Iisus ei L-au propovăduit duce, guvernează; Duhul Sfânt este ca un grădinar în
înaintea împăraţilor păgâni, suferind cu bucurie chinurile şi grădina lui, ca s-o cultive; Duhul Sfânt este Cel care ne
moartea, ceea ce dovedeşte că Sfântul Duh le-a împărtăşit mângâie toate suferinţele noastre - pentru aceasta poartă
o iubire nestrămutată, pentru Dumnezeu şi pentru mântui- numele de Mângâietorul, Duhul Adevărului.
rea sufletelor omeneşti.
Darul cel mai de căpetenie al Sfântului Duh este acela de
Oraşe întregi se unesc împotriva lor, războaie sângeroase, Mângâietor, de Sfinţitor, care merită din partea noastră cea
animale sălbatice, sabia şi focul îi ameninţă, însă toate mai mare recunoştinţă, căci într-adevăr noi avem aşa de
sunt zadarnice. Ei nu se înspăimântă! Fără arme se luptă mare trebuinţă de mângâiere în această lume, fiindcă
cu legiuni întregi. Oameni fără nici o învăţătură îndrăznesc oriîncotro ne-am duce, nu vedem şi nu auzim decât dureri,
şi se măsoară cu o mulţime de oratori, de sofişti, filozofi, şi- plângeri, suspinări şi necazuri: dureri la pierderea unui
i dărâmă, biruindu-i cu învăţătura lui Hristos, întemeind părinte - tată, mamă - a soţiei, a unui copil, dureri în
creştinismul în lumea întreagă. trădarea prietenilor noştri, dureri în calomniile vrăjmaşilor
noştri şi invidioşilor, dureri ale sufletului, dureri ale trupului
în boală, în accidente, dureri în nesiguranţă şi în neştiinţă.
Dureri pretutindeni şi totdeauna, acestea sunt pe pământ, Ca să cunoaştem că Duhul Sfânt este Unul din Feţele
şi unde poţi afla leacul la atâtea rele?! Unde poţi găsi o Dumnezeieşti, să deschidem Sfânta Scriptură - Biblia, şi
mângâiere la atâtea dureri, decât la Dumnezeu, Duhul vom găsi la început, la Facere (cap.1, 28), că atunci când
Mângâietor pe care L-a făgăduit Domnul Hristos apostolilor l-a făcut Dumnezeu pe om S-a sfătuit cu Fiul şi cu Duhul
Săi?! Sfânt şi
a zis: ,,Să facem om după chipul şi asemănarea
Coborârea Duhului Sfânt a fost împlinirea spuselor Mântu- Noastră!”; a vorbit Tatăl cu Fiul şi cu Duhul Sfânt.
itorului. O minune asemănătoare cu aceea din ziua Rusali-
ilor, când S-a Pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, Altădată, după potop, oamenii s-au sfătuit să facă un turn
se face şi astăzi la Ierusalim, în fiecare an, la Paşte. Mulţi care să ajungă până la cer şi dacă va mai fi alt potop, să
creştini povestesc cu înflăcărare din cele ce au văzut în nu mai moară înecaţi, ci să se urce pe turnul acela să se
Biserica Învierii, de Paşte. Acolo vine Sfânta Lumină de la salveze. Văzând Dumnezeu nebunia lor, a vorbit cu Fiul şi
Dumnezeu, în fiecare an. O lumină albă, frumoasă, care cu Duhul Sfânt, zicând: ,,Veniţi să Ne pogorâm şi să
întâi apare ca nişte norişori albi şi luminoşi; timp de zece amestecăm limbile lor!”, şi i-a risipit Dumnezeu peste tot
minute oricine poate ţine în mână această lumină, căci pământul. De atunci sunt atâtea limbi pe faţa pământului,
zece minute nu frige - o ţin în mână, o bagă prin sân, e o de la amestecarea aceea. Până atunci nu era decât o sin-
bucurie mare pentru cei care au apucat-o în mână, în acel gură limbă pe pământ, limba pe care au învăţat-o Adam şi
timp. Oricine poate ţine în mână această lumină şi numai Eva.
această lumină luminează. După zece minute apoi, începe
să şi frigă. Altădată se arătă Dumnezeu în chipul a trei Îngeri la
stejarul din Mamvri, lui Avraam patriarhul. El când Îi văzu
Mulţi dintre creştinii care stau pregătiţi cu lumânările, pe Îngeri, I-a numit pe toţi ,,Domn”, zicând: ,,Doamne, de
aşteptând Sfânta Lumină, sunt cuprinşi de mare evlavie în am aflat dar de bunătate înaintea Ta, nu trece pe robul
momentul când apare şi se pomenesc cu lumânările Tău!”. Pentru ce a zis Avraam la toţi trei: ,,Doamne!”, ca la
aprinse în mână. Această minune se repetă în fiecare an, unul?! Pentru că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh Una sunt - un
ca un semn că Mântuitorul este viu şi vine să ne în- Dumnezeu, nu sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu,
credinţeze şi pe noi, pe toţi creştinii, de prezenţa Lui acolo, în trei feţe proslăvit, Care a binevoit să Se descopere omu-
unde S-a răstignit, unde a fost îngropat şi de unde a înviat. lui, pe care l-a zidit cu mâna Sa.

Nu-i aceasta o minune?! Şi ţineţi seamă că numai la noi, la
ortodocşi, se face această minune. Au voit catolicii să vină
şi la ei şi i-au dat afară într-un an pe ortodocşi din Biserica
Sfântului Mormânt, zicând că: ,,de ce numai ortodocşii? Să
slujească şi ei acolo.” S-au dus şi ortodocşii afară în curte,
au făcut slujbă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 11
acolo şi s-au rugat, iar Sfânta Lumină, Duhul lui
Dumnezeu, a venit acolo, a spart zidul şi a venit la ei afară,
la ortodocşi, lăsându-i pe catolici plângând înăuntru că n-a
venit la ei Lumina. Şi ţineţi seamă că religia catolică este
foarte mult apropiată de religia noastră ortodoxă! Dar ce să
mai zicem de celelalte secte cărora nu le trebuie nici biser-
ică, nici preoţie?! Vedeţi?! Domnul Hristos ne-a încredinţat
că aceasta este credinţa cea adevărată - ortodoxia - şi pe
aceasta trebuie să o ţină creştinii.
Deci, Acesta este Dumnezeul nostru: Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt - Sfânta Treime, într-o fiinţă şi nedespărţită. Tatăl
este numit Creatorul, Fiul se numeşte Mântuitorul - căci El
ne-a mântuit - şi Duhul Sfânt, Mângâietorul, Sfinţitorul.
Acesta este Dumnezeul nostru, Căruia trebuie să I ne
închinăm, să-I aducem cinste, să-L slăvim, să-I aducem
jertfe şi să ne jertfim pe noi înşine, cu toată fiinţa noastră, a
sufletului şi a trupului, pentru că Îi suntem datori mai pre-
sus de orice fiinţe cereşti şi pământeşti, din pricina
răscumpărării cu Scumpul Sânge al lui Iisus Hristos.
Oricât am face noi de mult, chiar viaţa de ne-am da-o
pentru mărturisirea numelui Său, tot nu este mult, pentru
că mai întâi El Şi-a dat viaţa pentru noi şi niciodată nu
putem să-I răsplătim.
Începutul tuturor rugăciunilor şi al slujbelor bisericeşti se
face cu
 Treime, necredinţa cu ură împotriva lui Dumnezeu, dez-
12 PREDICI nădejdea în marea milostivire a lui Dumnezeu, dar şi în-
crederea prea mare în bunătatea lui Dumnezeu, când omul
rugăciunea către Duhul Sfânt: ,,Împărate ceresc, Mâ- face păcate fără contenire şi fără să se împotrivească
ngâietorule, Duhul Adevărului, Carele pretutindeni eşti şi păcatului şi diavolului, crezând mereu că îl iartă
toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, Dumnezeu, fără pocăinţă, fără îndreptare. Acela
vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de păcătuieşte împotriva Duhului Sfânt şi într-o bună zi îl
toată spurcăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noas- aruncă Dumnezeu de nu se vede şi nu mai poate să facă
tre!” nimic pentru suflet. De aceea sunt mulţi care nu pot ajunge
la dreapta credinţă, fiindcă s-au împotrivit Duhului Sfânt.
Iată, deci, că Duhul Sfânt este Vistierul bunătăţilor; omul
care Îl are în inima lui pe Duhul Sfânt are roadele Duhului PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 13
Sfânt în el, adică: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, Păcatul împotriva Duhului Sfânt îl săvârşesc acei hulitori
înfrânarea poftelor, curăţia. ,,Dacă trăim cu Duhul” - zice care zic despre Domnul Hristos că a fost un înşelător şi că
Sfântul Pavel - ,,să şi umblăm cu Duhul!” adică să umblăm minunile Lui n-au fost de la Dumnezeu, ci de la cel rău.
după sufletul cel care este nemuritor, după Duhul lui Păcatul împotriva Duhului Sfânt îl săvârşesc toţi necredin-
Dumnezeu şi cu Duhul lui Dumnezeu să începem şi să cioşii, toţi rătăciţii, sectanţii - hulitori ai Duhului Sfânt -
facem toate. pentru că propovăduiesc greşit şi mai ales că s-au lepădat
de sfânta biserică şi de sfinţenia ei, unde este harul
Cei care aţi citit cărticica ,,Oglinda inimii omului” aţi văzut Duhului Sfânt şi unde se lucrează şi se sfinţesc toate.
imaginea cu Duhul Sfânt în chip de porumbel, înconjurat
de raze de lumină, în mijlocul inimii. Acel om Îl are în inima Diavolul caută pe toate căile să-i facă pe oameni nesi-
lui pe Vistierul bunătăţilor, de aceea scoate din inimă atâ- mţitori la porunca lui Dumnezeu, la legea Lui, să nu ia
tea bunătăţi şi revarsă în lume raze de mângâieri şi lumină. seama şi să părăsească păcatele, ca să se îndrepte. Grija
Trupul acestui om pe bună dreptate, se numeşte biserica aceasta o are diavolul: să nu-l lase pe om să se poată
Duhului Sfânt, cum zice Sfântul Pavel: ,,Nu ştiţi că trupul îndrepta, să poată veni la calea adevărului. Pe alţii îi îm-
vostru este templu al Duhului Sfânt?! Că aţi fost pinge necuratul la deznădejde şi se sinucid, se otrăvesc,
răscumpăraţi cu preţ!? Slăviţi dar pe Dumnezeu în trupul se spânzură, se aruncă înaintea trenului - la sinucidere
vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!” trupească, dar şi sufletească; cei care se aruncă în braţele
sectanţilor sunt mai de plâns decât cei ce se aruncă
Tot în cartea ,,Oglinda inimii omului” vedem o imagine cu înaintea trenului; cei care se iau după toţi mincinoşii, după
duhul diavolului: diavolul stând pe un scaun ca împărat în toţi escrocii, care umblă după bani, nu să le câştige su-
inima omului stăpânit de toate patimile, cele şapte păcate fletul, ci să le câştige banii, sectanţii şi o seamă de prooro-
de moarte, duhurile cele necurate, păcatele de moarte îm- ci mincinoşi, aceia sunt mai de plâns decât cei ce se spân-
prejurul lui: mândria, desfrânarea, lăcomia, invidia, mânia, zură; tot aşa de grozave sunt şi păcatele celor care trăiesc
lenea şi zgârcenia. Diavolul împărăţeşte în inima celui în necredinţă totală.
stăpânit de aceste păcate de moarte. O sticl ă cu aripi se
vede acolo, ce reprezintă spiritul cel rău, duhul diavolului, Domnul nostru Iisus Hristos a rânduit ca Sfânta Biserică să
care stăpâneşte peste omul cel beţiv, fiindcă de la beţie fie condusă mai departe de Duhul Sfânt în chip nevăzut,
pornesc toate relele şi distrug sufletul şi trupul omului. prin episcopi, preoţi şi diaconi. Aceştia au primit Duhul
Sfânt prin taina hirotoniei şi numai aceştia au dreptul să
Păcatele îndreptate împotriva Duhului Sfânt sunt cele mai conducă corabia plutitoare - Biserica lui Hristos. Ei au
grele căci a zis Domnul Hristos: ,,Orice păcat şi orice hulă dreptul să vorbească, să slujească sfintele Taine, să-i ajute
se vor ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu pe credincioşi pe calea mântuirii, nu oricine. De aceea să
se va ierta nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie!”. nu credeţi aşa, pe oricine, că au intrat mulţi lupi în turmă.
Aceste păcate împotriva Duhului Sfânt sunt: nepăsarea
faţă de Dumnezeu, de Dumnezeul cel slăvit în Sfânta
Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Luaţi aminte de voi triva uneltirilor diavolului, împotriva duhurilor răutăţii, ca să
înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe puteţi sta împotrivă în ziua cea rea şi toate biruindu-le, să
voi episcopi, ca să păstoriţi biserica Domnului, pe care a rămâneţi în picioare! Staţi deci tari, având mijlocul vostru
câştigat-o cu Însuşi Sângele Său; căci eu ştiu că după încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, şi
plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia
cruţa turma şi vor căuta să-i atragă pe ucenici de partea păcii! În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să
lor!”. Şi aşa a şi fost, căci în multe rânduri diavolul trimitea învingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului! Luaţi
oameni vicleni, după ce pleca Sfântul Apostol Pavel dintre şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui
ei, să-i înveţe pe credincioşi fel de fel de rătăciri şi mai ales Dumnezeu!”.
aceşti lupi îl vorbeau de rău pe Sfântul Apostol Pavel în
faţa credincioşilor, ca să nu mai aibă încredere în el şi în Iată ce fel de arme trebuie să aibă creştinul! Iată ce fel de
învăţăturile lui. sabie trebuie să poarte creştinul! Sabia Duhului Sfânt,
sabia Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru aceasta a zis Mâ-
Totdeauna diavolul s-a luptat în felul acesta cu ucenicii ntuitorul: ,,Cel ce n-are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi
Domnului, care au vorbit adevărul. Găsea diavolul câte o cumpere!”, atât este de trebuincioasă această sabie,
slugă de-a lui mincinoasă şi o trimitea în câte un loc ca să-i pentru că numai cu ea putem lupta împotriva păcatelor şi a
vorbească pe ucenicii Domnului de rău, să nu fie ascultaţi; duhurilor necurate. Cuvântul lui Dumnezeu e numit şi sabia
şi pe Sfântul Petru, şi pe Sfântul Ioan, pe toţi ucenicii, i-au Duhului Sfânt. Ce numire potrivită! Prin El taie Duhul Sfânt
vorbit de rău şi i-au urmărit aceşti prooroci mincinoşi. şi lucrează prin el; prin Cuvânt ne vin toate darurile cerului,
Aceasta e lucrarea diavolului. de sus; prin Duhul Sfânt vine şi puterea ce o are Cuvântul
lui Dumnezeu. Fără sabia aceasta nu se pot purta lupte şi
Poate ne întrebăm ,,De ce Dumnezeu îngăduie aşa?!”. Iată biruinţe de mântuire sufletească.
de ce! Tot pentru
Ce frumos ne spune despre acest adevăr, o istorisire din
14 PREDICI Biblie, din Vechiul Testament. Evreii erau puţini, neînarmaţi
şi strâmtoraţi din toate părţile de vrăjmaşii lor, care erau
mintea slabă, tot pentru mintea care se clatină a unora, că mulţi şi tari. Atunci se sculă un viteaz al lor, Iuda Macabeul,
nu ţin drept drumul şi nu au încredere în adevăratul apostol care a început a încuraja poporul zicând: ,,Nu vă temeţi!
şi ucenic care le vrea binele şi mântuirea. Totdeauna s-au Am avut un vis de la Dumnezeu. L-am văzut în vis pe
găsit oameni vicleni, care au umblat nu să câştige sufletele Onia, cel ce fusese arhiereu, om bun, cuvios şi se ruga cu
oamenilor pentru Împărăţia lui Dumnezeu, ci au umblat mâinile întinse pentru noi. După aceea s-a arătat Ieremia
după interesele lor pământeşti, după bani şi după slavă proorocul, care şi-a întins mâna dreaptă şi mi-a dat o sabie
deşartă. Avem şi astăzi destui înşelători, care umblă după de aur, zicând: ,,Ia
acestea.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 15
Ce le-a spus Mântuitorul ucenicilor?! ,,Băgaţi de seamă, să
nu vă înşele cineva! Când veţi auzi că e acolo sau dincolo, această sfântă sabie, care este un dar de la Dumnezeu,
să nu vă duceţi, să nu-i ascultaţi!” Auziţi!?... Poruncă… Pe prin care vei surpa pe vrăjmaşi!”. Biblia ne spune că iudeii
asta n-o ascultă, nici n-o aud. Eu cred că citesc mulţi în au biruit cu sabia cea de aur, ce li se arătase din cer, de la
Biblie; e o poruncă mare aici: ,,să nu te duci, să nu-i as- cel Atotputernic.
culţi!”, zice Iisus Împăratul. Parcă n-ar spune-o pentru
noi?... ei se duc şi ascultă. Le place, sunt curioşi şi cad cu Ce istorie mult grăitoare este aceasta pentru orice creştin
capul în jos, în prăpastie, şi pe aici şi pe dincolo. Păziţi-vă, luptător şi biruitor! Armele luptei noastre nu sunt omeneşti,
dacă vreţi să scăpaţi! ci puternice pentru că sunt de la Dumnezeu. În lupta no-
astră cu marele vrăjmaş, care este diavolul, căruia i s-a dat
De aceea Sfântul Apostol Pavel îi îndemna pe credincioşii să facă război cu cei din seminţia femeii de la Apocalipsă,
de atunci, dar şi pe noi, cu cuvintele acestea: ,,Îmbrăcaţi- cu sfinţii, de fapt creştinii, cu preoţii, cu călugării, cu tot
vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împo-
soborul creştinesc. E dat şi diavolului - balaurul - să facă 16 PREDICI
război cu aceştia.
de aur şi cu jocurile poporului, care s-a întors la idolatrie,
Sabia aceasta a Cuvântului lui Dumnezeu este de foc. Ea era un semn simbolic, arătând că aşa se vor răzvrăti împo-
nu suferă răul şi păcatul, ea taie fără cruţare, face prăpast- triva lui Dumnezeu, chiar şi cei credincioşi şi se vor apuca
ie între bine şi rău, între virtute şi păcat, între lumină şi în- de obiceiuri păgâneşti; vor face idoli din patimile lor şi-L vor
tuneric, între minciună şi adevăr. Mare prăpastie! Viaţa părăsi pe Dumnezeu, pentru jocurile şi patimile lor.
creştinilor noştri de astăzi e plină de obiceiuri păgâneşti şi
de atâtea datini urâte, măcar că pe afară se arată a fi Şi oare nu este aşa?!... Aşa este; acesta este adevărul!
purtători de sabie. Aceşti creştini n-au lăsat sabia Duhului Petrecerile, jocurile şi toate blestemăţiile acestea, care le-
Sfânt să taie şi să omoare omul cel vechi, dimpreună cu au intrat în sânge la popor... mulţi nici nu se gândesc că ar
toate obiceiurile lui păcătoase. putea trăi fără ele. S-au îndepărtat de Dumnezeul cel
adevărat, de aceea nu pot veni la lumină; au căzut în idola-
O altă istorisire mult grăitoare găsim în Vechiul Tes- trie. Ferice de cei care sunt toţi de aceeaşi părere într-o
tament, la Ieşire, în capitolul 32; cei care aveţi Biblia să-l casă! Vai de cei care sunt unii ,,hăis” şi alţii ,,cea”! Acolo
citiţi tot. cu adevărat este război - război la cataramă, vorba
românească.
În acest capitol este vorba de abaterea evreilor de la
Dumnezeul cel adevărat, Care-i scosese din ţara Egiptului Ferice de cei care-l omoară pe omul cel vechi cu sabia
prin mâna lui Moise şi, după o vreme s-au răzvrătit şi au Duhului! Fiecare avem omul acesta vechi, care totdeauna
cerut lui Aaron să le facă un Dumnezeu. Aaron le-a făcut caută cele rele. Ferice de cei care au tăiat cu ea şi pe alţii
un viţel de aur din cerceii, brăţările şi inelele femeilor şi a şi i-au vindecat! Adică au tăiat păcatele. Dar vai celor ce se
aşezat acest viţel de aur, ca să se închine poporul înaintea poartă cu nepăsare şi cu ură faţă de această sabie a
lui, zicând că acesta este Dumnezeu: ,,Iată, Israele, Duhului Sfânt! Vai de cei ce urăsc Cuvântul lui Dumnezeu!
dumnezeul care te-a scos pe tine din ţara Egiptului, din Vai de cei ce prigonesc Cuvântul lui Dumnezeu! Vai de cei
robie!”. Ce înşelăciune!.. Când a venit Moise - că el fusese ce caută să rupă sabia Cuvântului lui Dumnezeu!
în muntele Sinai să primească Tablele Legii - când a venit
cu Tablele Legii şi s-a apropiat de tabără, văzând viţelul şi S-au găsit mulţi ticăloşi, care au făcut ţigară din foiţele din
jocuri împrejurul lui, că juca poporul, s-a aprins de mânie. Noul Testament - din Biblie şi aşa i-a ars Dumnezeu, cum
Atunci a aruncat cele două Table pe care i le dăduse s-a ars foiţa aceea cu Cuvântul lui Dumnezeu, căci au ars,
Dumnezeu şi le-a sfărâmat sub munte. le-au explodat buteliile, au fost luaţi pe front, au fost tăiaţi,
au fost chinuiţi şi amărâţi. Vai de ei!
Moise, văzând că poporul acesta este neînfrânat, în urma
acestui mare păcat, le-a zis: ,,Aşa zice Domnul Dumnezeul Îmi amintesc de o bună credincioasă, o creştină, care nu
lui Israel: «să-şi încingă fiecare dintre voi sabia sa la şold, lipsea de la biserică: ,,Eu nu vreau să lipsesc de la biser-
şi străbătând tabăra de la o intrare până la cealaltă, înainte ică, în nici o duminică! Ştiu că duminica e ziua lui
şi înapoi, fiecare să omoare pe fratele său, pe prietenul Dumnezeu şi eu vreau s-o petrec în casa lui Dumnezeu!”;
său şi pe aproapele său cu sabia!»”; şi au făcut aşa după şi venea în sfânta biserică mereu. Bărbatul o tot certa;
cuvântul lui Moise. În ziua aceea, au căzut 3000 de oa- ceartă azi, ceartă mâine, iar într-o zi îi zise: ,,Măi, femeie,
meni morţi din popor. Iată, în urma acestui păcat, ce s-a uite ce e! Dacă nu ţi-oi tăia mâinile de la coate, când vei
ales şi ce a trebuit să iasă! veni odată de la biserică!... Am să-ţi tai mâinile de la
coate!”. Ea a tăcut din gură şi şi-a văzut de drum. ,,Eu mă
Numărul acesta de oameni morţi corespunde cu cele 3000 duc la Dumnezeu, eu mă rog la Dumnezeu, eu mă duc la
de suflete, care s-au întors la prima predică a Sfântului casa Lui şi vreau să-L ascult pe El, nu pe tine! Pe tine te
Apostol Petru, după Pogorârea Duhului Sfânt. Întâmplarea ascult acolo unde e de ascultat, dar nu aici!”.
din Vechiul Testament cu poporul cel răzvrătit, cu viţelul
cel A răbdat biata femeie şi într-o bună zi, când venea de la
biserică şi a intrat pe străduţa ei - e fapt adevărat, petrecut
aici în Bucureşti - i-au ieşit vecinele înainte şi au întrebat-o:
,,Ce face domnul Gheorghe? Cum se mai simte?”. ,,Ce să
se simtă… cum?”, ,,Păi de unde vii?”. ,,Eu vin de la biser- PREDICĂ LA DUMINICA ÎNTÂI DUPĂ RUSALII
ică.”. ,,Păi nu ştii nimic?!”. ,,Nu ştiu!”. Explodase butelia şi
i-a rupt mâinile, i le-a tăiat de la coate, aşa cum i-a zis el Duminica tuturor sfinţilor
femeii lui, căci o aştepta cu cuţitul să-i taie mâinile de la
coate. Atunci s-a mirat şi s-a închinat: ,,Doamne, mari sunt ,,Minunat este Dumnezeu întru
minunile tale!”. De acum plângea el şi-i spunea: ,,Ce să
fac, păcătosul de mine?! Acum te rog să mă ierţi, să mă ţii sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel!”
aşa, că depinde de tine, de ţi s-o urî cu mine; să mă ierţi,
că am greşit, (Ps. 67, 36)

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 17 F r a ţ i c r e ş t i n i,

am păcătuit!”. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuieşte astăzi Du-

Sunt multe minuni pe care le face Dumnezeu să arate şi
altora! Despre acestea vom mai auzi şi aţi mai auzit şi
dumneavoastră destule. Toţi cei ce dispreţuiesc şi se
poartă cu nepăsare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi de
chemările Lui, vor cunoaşte în ziua judecăţii pe Cel Care
are în gura Lui sabia ascuţită cu două tăişuri, pe Fiul lui
Dumnezeu, Care-i va osândi pe veci atunci, pe cei
necredincioşi şi potrivnici.
Să nu stăm îmbrăcaţi ca de paradă şi încinşi cu sabia nu-
mai de fală; să punem mâna să mânuim cu multă
îndemânare sabia Cuvântului lui Dumnezeu, ca să fim şi
noi vrednici luptători ai Împăratului Slavei, ai lui Iisus Hris-
tos… şi la vremea potrivită ne va încununa şi pe noi, cu
succesele biruinţei.
minica tuturor Sfinţilor, adică pe toţi sfinţii care sunt trecuţi
în calendar, în sinaxar şi pe toţi aceia care încă nu sunt
cunoscuţi de noi până în momentul
de faţă. Duminica aceasta se mai numeşte şi ,,duminica
mare”, datorită acestui mare şi bogat praznic al tuturor
sfinţilor, căci nu prăznuim o mie sau zece mii de sfinţi, ci
milioane de milioane de sfinţi, care L-au iubit pe
Dumnezeu, L-au propovăduit chiar cu preţul vieţii lor şi au
murit în această lege binecuvântată de Dumnezeu.
Calendarul nostru bisericesc este ca o salbă de mărgări-
tare, pe care se înşiră pietrele preţioase ale sfinţilor din
toate zilele. Este cu neputinţă a vorbi despre viaţa fiecăruia
într-un timp aşa de scurt, dar vom aminti de câţiva sfinţi
care au trăit pe pământul ţării noastre la începutul creştin-
ismului şi care au fost martirizaţi şi număraţi în cetele
primilor sfinţi.

Mulţi dintre credincioşi se întreabă de ce pământul

Rugăciune românesc nu a rodit mai multe chipuri de sfinţi, cuvioşi,
ierarhi, martiri, cum au rodit celelalte ţări ortodoxe. Oare
Doamne, Dumnezeul nostru, trimite Duhul Tău cel Sfânt ţara noastră nu a avut aceeaşi credinţă dreaptă din primele
peste noi şi zideşte în noi inimi curate, inimi supuse voinţei veacuri?! Oare poporul nostru a fost mai puţin credincios
Tale şi Legii Tale; trimite Duhul Tău să ne înveţe să facem ca celelalte popoare ortodoxe?! Nu! Nu a fost mai puţin
numai ceea ce este bine şi plăcut înaintea Ta - Duhul credincios decât celelalte popoare, căci avem destule
Adevărului şi Duhul Sfinţeniei - să ne povăţuiască pe calea dovezi care mărturisesc cu tărie că pământul nostru
fericirii celei veşnice, ca să fim şi noi cu Tine, în vecii veci- strămoşesc a fost încreştinat chiar din primul veac creştin.
lor! Amin!

Istoria Bisericii Române ne spune că Sfântul Apostol An-

18 PREDICI drei a venit din hotarele Sciţiei, intrând în Tracia, unde a
fost răstignit pentru Hristos. Istoria ne spune că Dacia a
fost colonizată în întregime de romani, după înfrângerea lui
Decebal, la anul 105 după Hristos. Astfel, sămânţa Sfintei
Evanghelii a pătruns în ţara noastră din două părţi: din
părţile Mediteranei şi din părţile Dobrogei, prin
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 19
negustorii greci, care s-au stabilit aici şi au întemeiat câ-
teva cetăţi - oraşe vestite - anume: Tomis - Constanţa, Is-
tria sau Mangalia şi altele.
Avem dovezi că religia creştină a pătruns pe pământul ţării
noastre în primul veac după Hristos şi în scurtă vreme a
ajuns la o mare înflorire, căci găsim în zilele noastre multe
urme şi ruine de biserici vechi, morminte şi pietre funerare,
precum şi moaşte de sfinţi care ne confirmă cele ce spune
istoria. S-au aflat inscripţii pe morminte cu conţinut creştin,
unde scrie: ,,Tibi terna levi!”, care înseamnă: ,,Să-ţi fie
ţărâna uşoară!”.
S-a descoperit în comuna Basarabi o mică biserică săpată
în stâncă de calcar, cu iniţialele ,,Iis Hs” şi un miel, precum
şi alte multe semne, care datează din timpul persecuţiilor
creştine din secolele II şi III. În centrul oraşului Constanţa
s-a descoperit mozaicul unei mari biserici creştine, care
datează din epoca de aur
a creştinismului. O altă mărturie nepieritoare o avem
la Turnu-Severin: un piedestal de piatră pe care sunt
săpate în limba greacă cuvintele: ,,Bucură-te Hristoase!”
Un mare scriitor creştin pe nume Tertulian, care a trăit între
anii 160-240 după Hristos, cunoscut drept cel mai însem-
nat bărbat al Bisericii Creştine şi care totodată ocupa înalte
funcţii civile în Roma, într-una din scrierile lui aminteşte o
mulţime de popoare, care au crezut în Hristos atunci,
printre care pomeneşte şi de ţara dacilor, germanilor şi a
sciţilor.
La Mănăstirea Cocoşu din Dobrogea se află patru sicriaşe,
unde sunt puse osemintele a patru sfinţi mucenici, care au
primit moarte mucenicească în primul veac al creştinătăţii.
Acestea s-au găsit în satul Niculiţel în anul 1971, ascunse
în pământ, iar numele sfinţilor sunt: Zoticos, Atalos, Cam-
asis şi Filipos.
La Sinodul de la Niceea din anul 325 găsim că a luat parte
şi episcopul Goţiei, căci în actele acestui Sinod se află is-
călit: Teofil, episcop al Mitropoliei Goţiei. Lui Teofil îi ur-
mează ca episcop al goţilor, Ulfila, creştin de origine din
Capadocia.
Pentru a dovedi cât de răspândit era creştinismul în tot
Imperiul Roman, chiar pe timpul lui Traian împăratul, as-
cultaţi în rezumat, scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr, guverna-
torul Bitiniei din Asia Mică, către împăratul Traian precum
şi răspunsul lui Traian, relativ la modul cum trebuie să pro-
cedeze acest Pliniu, în persecuţia ordonată contra
creştinilor.
Iată mai departe scrisoarea lui Pliniu despre care este
vorba: ,,Eu am datoria, doamne, de a recurge la înţelep-
ciunea voastră în toate cazurile de îndoieli ce le am. În
anchetele făcute contra creştinilor, nu ştiu ce să întreb şi
nici pe cine să pedepsesc. Nu ştiu dacă trebuie a avea
aceeaşi măsură de pedeapsă pentru copii ca şi pentru tin-
eri şi bătrâni, dacă merită iertare căinţa şi dacă cineva se
face vinovat numai pentru că poartă numele de creştin.
20 PREDICI
Pe cei ce mi-au mărturisit de două şi de trei ori că sunt
creştini şi au persistat în această mărturisire, am poruncit
să fie omorâţi. Pe cetăţenii romani, pe care i-am găsit cul-
pabili de această manie religioasă, am dispus să-i trimit la
Roma, dar acuzaţiile se înmulţesc cu fiecare zi. Am primit
scrisori anonime în care foarte mulţi sunt acuzaţi că sunt
creştini. Pe cei care au negat formal, au adus sacrificii
zeilor şi s-au închinat statuii voastre i-am eliberat.
În aceste anonime sunt numele unor persoane care au fost
cândva creştini, dar de douăzeci de ani şi mai bine nu mai
sunt creştini. Aceştia adoră statuia voastră şi îi vorbesc de
rău pe creştini. Singura vină a creştinilor este că se adună
înainte de a se lumina de ziuă şi cântă în mod alternativ
imnuri, cântece în onoarea lui Hristos, ca unui Dumnezeu.
În slujbele lor religioase nu săvârşesc fapte culpabile, nu
comit furturi sau desfrânări, nu-şi calcă cuvântul niciodată
şi nu ascund ceea ce li s-a încredinţat. Despre toate aces-
tea m-am încredinţat chiar de la două femei sclave, care
au servit în acele adunări şi n-am descoperit la ei altceva
decât existenţa unor superstiţii de necrezut.
De aceea am lăsat lucrul, până vă voi consulta şi cred că
această chestiune vă va interesa, având în vedere marele
număr de persoane ce se numesc creştini, de toate
vârstele, de amândouă sexele şi de toate condiţiile sociale.
Această credinţă
a lor a cuprins nu numai oraşele, dar şi satele şi nuit cumplit, apoi i s-a tăiat capul la 20 noiembrie, anul 303
câmpiile şi este foarte puţin sigur, că ei vor mai umple pe vremea împăratului Diocleţian. Mai târziu moaştele lui
vreodată templele noastre, care au rămas goale şi că vor au fost duse în Italia şi se păstrează în catedrala din Anco-
mai aduce vreodată sacrificii zeilor, sacrificii ce de mult au na; pe mormânt se află scris: ,,Aici odihneşte Sfântul Martir
fost întrerupte!”. Dacius, adus de la Silistra”.
Iată acum şi răspunsul înţelept al împăratului Traian, la
această scrisoare: ,,Tu ştii, scumpul meu Pliniu, ce con- Îi avem apoi pe preotul daco-roman numit Montanus din
duită trebuie să ai faţă de cei ce sunt Singifumus şi pe soţia sa Maxima care au pătimit în Ser-
acuzaţi că sunt creştini. Căci nu se poate stabili aceeaşi bia, fiind înecaţi în râul Sava la 26 martie, anul 304. În
regulă care să poate fi aplicată egal în cazuri atât de difer- aceste persecuţii au fost omorâţi mulţi creştini în oraşul
ite. Nu trebuie să faci nici o cercetare contra creştinilor, dar Tomis - Constanţa de azi - printre care: Macrobius şi
dacă ei sunt denunţaţi formal şi se dovedeşte că sunt Corbianus; în Isaccea un oarecare Flavian; în Cernavodă -
creştini, trebuie să-i pedepseşti. Aceia care mărturisesc că Sfântul Chiril; în Silistra - Iulius Veteranus, Pasicap, Marci-
nu sunt creştini şi probează aceasta, aducând jertfe zeilor an şi alţii; în Siştov - Sfântul Mucenic Lupu; în Mitoviţa,
noştri, chiar dacă ar fi bănuiţi, să-i ierţi. Scrisorile anonime episcopul Irineu şi diaconul Demetrius.
să nu le ţii în seamă orice fel de acuzaţii ar cuprinde, fi-
indcă ar fi un exemplu rău şi cu totul nedemn pentru seco- Între barbarii care au primit creştinismul, goţii nu s-au con-
lul nostru”. vertit sincer, dar cei convertiţi au sigilat credinţa cu sângele
lor. Atanaric, regele goţilor, văzând că se măreşte pe fiec-
Din scrisoarea lui Pliniu şi răspunsul înţelept al lui Traian are zi numărul credincioşilor, a aprins focul unei persecuţii
împăratul, se constată că religia creştină era foarte mult violente împotriva creştinilor. Nu se ştie însă numele tu-
răspândită în Imperiul Roman chiar din veacul I. Apoi tot turor celor care au fost martirizaţi; din mitologiile greceşti
din istorie aflăm că ţara noastră a fost călcată de toate reiese că ar fi fost vreo 51, dar cei mai însemnaţi viteji
popoarele asiatice, timp de aproape 1000 de ani, începând ostaşi ai lui Hristos au fost Nichita şi Sava.
cu hunii, avarii, gepizii şi terminând cu tătarii - spaima
creştinilor. Sfântul Sava Stratilat a trăit în Dacia Traiană, pe vremea
împăratului Aurelian la anul 274. Când acest împărat a
În timpul acestor zece secole, cine ştie câte jertfe au dat ordonat să treacă armatele peste Dunăre, Sfântul Sava
strămoşii noştri, cât sânge nevinovat s-a vărsat şi câţi mar- refuză spunând că el este creştin şi că preferă mai bine să
tiri români n-au murit pentru credinţa creştină! Cine se rămână cu fraţii săi din Dacia Traiană. Când regele goţilor
putea ocupa atunci în acele vremuri, să ţină seama de toţi porni persecuţia contra creştinilor, generalul acesta, Sava,
şi să-i primi chinuri grele şi pentru că nu a vrut să mănânce din
cărnurile jertfite idolilor a fost lovit de unul din sclavii lui
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 21 Atanaric cu lancea aşa de tare, că toţi cei ce erau de faţă
credeau că l-a omorât, dar Sfântul Sava, i-a zis celui care-l
scrie măcar pe fiecare după numele lor?! Nu mai vorbim lovise: ,,Crezi oare că m-ai omorât?!”
despre viaţa fiecăruia în parte. Cu toate acestea au existat
mulţi martiri români, şi călugări, care s-au nevoit, fie în ho- Văzând aceasta, porunciră să fie dat morţii. Soldaţii care
tarele ţării noaste, fie în hotarele altor ţări, fie prin mănăstiri erau însărcinaţi cu această poruncă ziceau unul către altul:
sau ca pustnici în singurătatea munţilor noştri. ,,Omul acesta este nevinovat, de ce să nu-l lăsăm să plece
unde vrea, căci ighemonul nu va şti nimic!?”, dar Sfântul
Nu puţini martiri a dat poporul nostru din Ardeal: Sfântul Sava care-i asculta cum vorbesc, le zise: ,,Grăbiţi-vă!
Sava Brancovici, Mitropolitul Ardealului, Sfântul Ilie Iorest, Grăbiţi-vă iubiţilor să faceţi cum
Oprea Miclăuş, Visarion de la Cioara, care au pătimit pe la
anul 1700. Avem sfinţi, care au suferit în diferite părţi din 22 PREDICI
ţara noastră în primele veacuri: Dacianus - era ostaş în
armata romană din garnizoana Silistra din Dobrogea; fiind v-a poruncit, căci iată eu văd dincolo de râu ceea ce voi nu
creştin pe ascuns şi nevoind să jertfească zeilor a fost chi- puteţi vedea! Văd pe cei ce au venit să primească sufletul
meu şi să-l ducă la locul măririi; aşteaptă numai momentul
când va fi despărţit sufletul de trup.” Ieşind într-o zi la vânătoare, după obiceiul său, văzu
înaintea lui un cerb şi pe când se pregătea să-l omoare,
Soldaţii îl cufundară atunci în apa Buzăului, cu un fel de auzi o voce zicându-i:
osie de fier amestecată cu lemn, pe care i-au legat-o de
gât şi astfel Sfântul Sava - generalul Stratilat - şi-a dat su- ,, - De ce mă prigoneşti Plachido?”. El nedumerit
fletul în acea apă. Soldaţii i-au scos trupul şi l-au lăsat pe întrebă:
mal fără să-l îngroape, dar creştinii din acel loc, împreună
cu ducele Sciţiei, un mare creştin, l-au trimis în Capadocia ,, - Cine eşti tu, care îmi grăieşti?”
- ţara sa natală - împreună cu o scrisoare unde se istor-
iseşte chinuirea sfântului şi locul unde şi-a dat sufletul. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 23
Scrisoarea trimisă de Biserica din Goţia către cea din Ca-
padocia are următorul cuprins: ,, - Eu sunt Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu pe
care-L prigoneşti, fiindcă eşti închinător la idoli!”. Atunci el
,,Aveţi grijă să săvârşiţi Sfânta Jertfă a Liturghiei în ziua zise:
când prea fericitul martir Sava a fost încoronat de ,, - Rogu-mă Ţie, Doamne, învaţă-mă ce să fac!” şi i
Dumnezeu. Faceţi cunoscut celorlalţi fraţi din toată Biseri- se răspunse:
ca universală, apostolică, să binecuvânteze pe Domnul
care a binevoit să preamărească pe servitorii Săi!”. Noi, ,, - Să mergi împreună cu soţia ta şi cu cei doi fii ai
românii, să-L lăudăm pe Dumnezeu că a binecuvântat ţara tăi la un preot creştin şi acela te va învăţa ce trebuie să
noastră prin martirizarea acestui sfânt, care a pătimit într-o faci!”.
localitate din apropierea râului Buzău, săvârşindu-şi viaţa
în acel râu din ţara noastră. Întorcându-se acasă, povesti soţiei sale ce i s-a întâmplat,
iar aceasta îi spuse că şi ea, în noaptea trecută, a avut un
Sfântul Nichita - ce se tâlcuieşte ,,biruitor” - fiind un vrednic vis şi a auzit zicându-i-se: ,,Tu, bărbatul tău şi fiii voştri
ostaş al lui Hristos, s-a luptat împotriva vrăjmaşilor Sfintei mâine veţi veni la Mine şi Mă veţi cunoaşte pe Mine, Iisus
Cruci şi a dreptei credinţe, căci el a fost luminat cu sfântul Hristos, adevăratul Dumnezeu!”.
botez, în numele Sfintei Treimi, de Teofil, episcopul goţilor.
Sfântul Nichita era de neam mare şi slăvit, şi în pământul Nemaizăbovind, ei se duseră la un preot din Roma pe nu-
dacic pe mulţi i-a adus la credinţa lui Hristos. După câtăva me Ioan şi îndată se botezară. Plachida primi la botez nu-
vreme, Atanaric, luând iarăşi stăpânirea goţilor, a pornit o mele de Eustaţie, soţia sa se numi Teopista, iar fiii lor, unul
cumplită prigoană asupra creştinilor, iar Sfântul Nichita Agapie şi celălalt Teopist. După botez, urmând ei Evan-
mustrându-l pe călăul acesta, pentru chinurile cu care gheliei, împărţiră averea la săraci şi plecară din Roma în
muncea pe creştini a fost omorât prin chinuri grele şi el de altă parte, spre a se întări mai mult în dreapta credinţă.
acel nelegiuit. De atunci până astăzi credincioşii prăznui-
esc cu mare laudă ziua morţii lui la 15 septembrie. Era pe vremea când Traian pornise război împotriva daci-
lor şi ştiindu-l pe Plachida cel mai bun şi mai viteaz general
Biserica Creştină Ortodoxă mai prăznuieşte, în ziua de 29 a trimis doi soldaţi de-ai lui, anume Antioh şi Acachie, să-l
septembrie, pe marele martir Eustaţie Plachida. Acesta caute în toate părţile imperiului şi să-l roage să se întoarcă
locuia în Roma şi era unul dintre cei mai vestiţi generali ai în ţară, căci patria lor este în pericol. Venind în Roma, lui
romanilor. Pe când era păgân, a luat parte la războaiele Eustaţie i se încredinţă de Traian comanda legiunilor şi
pornite împotriva evreilor, din Palestina, împreună cu pornind asupra dacilor, a ţării noastre de atunci, ieşi
împăratul Tit. Atunci când romanii au dărâmat şi au dat foc biruitor, căci l-a biruit pe Decebal. Tot astfel a fost trimis el
templului din Ierusalim a fost şi el. În timpul lui Traian a luat şi-n alte expediţii. Murind însă Traian şi urmându-i Aurelian
parte la războaiele împotriva dacilor. Deşi bogat şi la împărăţie, pe când Eustaţie se întorcea dintr-o expediţie
închinător la idoli, avea inimă bună, era foarte milostiv, biruitor la Roma, i se porunci de împăratul Aurelian să
făcea fapte bune creştineşti: sătura pe flămânzi, îmbrăca aducă jertfe în templu, pentru biruinţa câştigată.
pe cei sărmani şi multe alte fapte bune.
El însă, fiind creştin şi nevoind a mai jertfi idolilor păgâni, a
rămas afară din templu împreună cu soţia sa şi cu cei doi
fii ai lor, care erau tot militari. Împăratul observând aceasta
îl întrebă:
,, - Dar pentru ce nu intri în capişte să mulţumeşti
zeilor?” Eustaţie răspunse:
,, - Eu, împărate, împreună cu ai casei mele suntem
creştini şi numai Dumnezeului nostru celui viu, Iisus Hris-
tos, trebuie să-I mulţumim pentru izbânda câştigată, căci El
ne-a întărit, nu idolii făcuţi de mâini omeneşti!”. Împăratul,
mâniindu-se asupra lui că persistă în credinţa sa, porunci
să i se ridice viaţa prin fel de fel de chinuri, atât lui, cât şi
soţiei şi copiilor lui. Astfel s-a sfârşit acest martir în veacul
al doilea, anul 117, iar Biserica Creştină îi serbează pome-
nirea sa, a soţiei şi a fiilor săi în ziua de 20 septembrie a
fiecărui an.
Alt martir, tot din Dacia Traiană, este Sfântul Mercurie.
Acesta era fiul lui Gordian, de origine scit romanizat. El a
servit ca ofiţer într-una din legiunile aduse de Traian în
Dacia, şi anume în legiunea ,,martensienilor” sau a lui Mar-
te. Fiind trimis de împărat într-o expediţie şi ieşind biruitor
a fost înaintat la gradul
şi tămăduiri că au fost prieteni ai lui Dumnezeu şi au avut
viaţă curată, trăită după poruncile lui Dumnezeu:
Sfântul Leontie de la Rădăuţi este pomenit de un teolog
rus care scrie aşa: ,,În Rădăuţi, în Episcopie, Sfântul Leon-
tie făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg nestricat”; a
trăit între anii 1400-1450; Sfântul Vasile de la Moldoviţa;
Sfântul Gavriil de la Neamţ - a fost stareţ al mănăstirii în
secolul al XV-lea; Sfântul Rafael de la Agapia - a trăit în
mănăstirea Agapia Veche pe la anul 1600; Sfântul Ioan de
la Prislop, pe la anul 1762; Sfântul Iosif cel Nou de la
Partoş, fost mitropolit al Timişoarei; pentru minunile
săvârşite la mormântul lui a fost trecut în rândul sfinţilor;
Sfântul Iosif de la Bisericani, Sfântul Chiriac de la Taslău,
Sfântul Epifanie de la Voroneţ, Sfântul Partenie de la
Agapia, Sfântul Ioan de la Râşca, Sfântul Ioan Românul
care a fost omorât de turci la 1662 şi căruia i se mai zice şi
Ioan Valahul, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul
Antipa pe la 1882, Sfântul Daniil Sihastrul, duhovnicul lui
Ştefan cel Mare - el este numit sfânt în trei documente ale
mănăstirii Voroneţ, unde a fost stareţ; Cuvioasa Teodora
de la Schitul Sihla ce s-a nevoit lângă schitul acesta într-o
peşteră, în post şi rugăciuni, pe la 1760 - moaştele ei au
fost luate la Orlov în Rusia în 1835.

24 PREDICI Maica Nazaria de la Muntele Ceahlău; Maica Mavra tot în

Muntele Ceahlău; Sfântul Nifon de la Schitul Prodromul din
de general. Împăratul roman, pornind persecuţia împotriva Athos; Sfântul Ieronim Costin, ce se află în Italia, ca un
creştinilor şi aflând că şi Mercurie, generalul său, este mare făcător de minuni.
creştin, îl supuse chinurilor spre a se lepăda de credinţa
creştină. Acesta nu s-a lepădat de credinţa creştină pe Apoi cine ar putea spune câţi dreptcredincioşi creştini au
care o primise de la tatăl său şi, fiindcă era foarte mult iubit murit şi s-au jertfit, ca eroi şi martiri, ai dreptei credinţe
de soldaţi, a fost trimis de împărat de teamă să nu se facă ortodoxe, vărsându-şi sângele ca să-şi păstreze credinţa,
răscoală printre soldaţi, tocmai în Cezareea Capadociei, neamul şi ţara?! Aşa au fost domnitorii noştri creştini, mai
unde i s-a tăiat capul, în veacul al treilea, în anul 251, ziua ales
25 noiembrie. Biserica noastră îi prăznuieşte pomenirea în
ziua de 25 noiembrie, odată cu Sfânta Muceniţă Ecaterina. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 25
Din descrierea pe scurt a vieţii acestor sfinţi martiri din Da-
cia Traiană reiese în chip învederat că era destul de Ştefan cel Mare căruia i se zicea şi Ştefan cel Sfânt, căci
răspândit creştinismul la noi, chiar pe timpul stăpânirii înainte de a pleca la război postea, se ruga, se spovedea
romanilor, iar puţin mai târziu au ajuns în număr mare, căci şi se împărtăşea, apoi, după izbândă, înălţa o biserică sau
aveau episcopi şi preoţi, care preferau mai bine moartea o mănăstire drept mulţumire lui Dumnezeu.
de martiri decât să-şi trădeze credinţa strămoşească.
Sfântul Constantin Brâncoveanu a preferat moartea de
Să amintim acum câţiva sfinţi români din veacurile mai de mucenic, el şi copiii lui, decât să se lepede de credinţa
pe urmă, care au trăit în ţara noastră, prin sfintele creştinească, fiindcă îl sileau turcii să treacă toată ţara la
mănăstiri şi au murit în sfinţenie, adeverindu-ne prin minuni religia mahomedană, turcească. Acum nu ne sileşte nimeni
să ne lepădăm şi totuşi s-au găsit destui care şi-au vândut
sufletul pe un blid de linte. O mulţime de fete creştine, care 26 PREDICI
nu mai ţin la legea creştinească, ortodoxă, s-au vândut
străinilor pe nimic. Vai de sufletul lor! Constantin Brân- iubit prin fapte pe oameni - semenii lor. Ei şi-au jertfit odih-
coveanu suferea pentru credinţă şi când îi jupuiau pielea na, sănătatea, libertatea, chiar şi viaţa, şi orice le oferea
de pe corp zicea: ,,Câini păgâni şi liftă rea / De-aţi mânca lumea aceasta, pentru adevăr, pentru dreptate.
şi carnea mea / Să ştiţi c-a murit creştin / Brâncoveanu
Constantin!”. Iată deci cum au crezut ei, cum au trăit şi cum au fost
următori ai lui Hristos!
Cine ştie câţi plăcuţi ai lui Dumnezeu în cursul vremurilor
s-au nevoit sau au suferit mucenicia de la atâţia păgâni şi O mare parte însă din lume are o părere greşită
necredincioşi ce au trecut prin ţara noastră?! Fie că s-au despre sfinţi, căzând chiar într-o rătăcire de a crede că
nevoit prin mănăstiri sau în peşteri, în singurătate, Domnul sfinţii sunt sfinţi, pentru că s-au născut aşa - sfinţi. Nu, iu-
Hristos îi are scrişi pe toţi în Cartea Vieţii Veşnice. Pe cei biţilor creştini, sfinţii au ajuns sfinţi, pentru că au trăit viaţa
care nu aţi citit vieţile sfinţilor, vă îndemn cu toată seriozita- în sfinţenie! Cheia sfinţeniei lor nu este un har aparte, ci
tea să căutaţi să citiţi, să nu vă lipsească cunoştinţa vieţii cuvintele Evangheliei de astăzi, care zice: ,,Cine ţine la
nici unui sfânt mai important, căci nu se poate să nu găsiţi viaţa lui, o va pierde, iar cine-şi pierde viaţa pentru Mine, o
în viaţa vreunui sfânt modelul de urmat. va găsi!”
Aceste cuvinte le-au înţeles sfinţii. Ei au înţeles că Mântu-
Citiţi să vedeţi luptele lor, răbdarea lor, cum au dispreţuit ei itorul a vrut să ne spună prin aceste cuvinte, să nu mai
deşertăciunile lumii acesteia, cum au răbdat ei cele mai trăim noi cu păcatele noastre, ci El să trăiască în noi cu
groaznice chinuri, ca să nu se lepede de credinţa în sfinţenia Sa - Iisus. Acelaşi lucru pe care îl spune şi Sfântul
Dumnezeu, când în faţa lor se aflau cazanele cu smoală Apostol Pavel despre sine: ,,Nu mai sunt eu care trăiesc, ci
topită, cu răşină topită, cu plumb topit, grătare cu jăratec, Hristos este care trăieşte în mine!” şi acelaşi lucru pentru
spânzurătorile, crucile, fântâni părăsite cu târâtoare otrăvi- care ne rugăm noi: ,,Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi
toare - şerpi, scorpii, foamea şi închisoarea, închisorile pe pământ!”. Să ascultăm şi noi deci, îndemnul Sfântului
strâmte, cu mulţi la un loc, fără pic de aer, băuturi otrăvi- Apostol Pavel, care ne zice să ne aducem aminte de mai
toare, fel de fel de cuvinte insultătoare şi ighemonii care nu marii noştri, care ne-au grăit nouă Cuvântul lui Dumnezeu
le cereau nimic altceva decât să spună un singur cuvânt: şi ne sfătuieşte să privim cu luare aminte, cum şi-au înche-
că se leapădă de credinţa lui Hristos. Un singur cuvânt iat ei viaţa şi să le urmăm credinţa.
dacă-l spuneau şi jertfeau zeilor erau scăpaţi de toate
aceste primejdii care-i aşteptau. Pildele sfinţilor ne mişcă şi ne încurajează să ne îndeplinim
cu credinţă datoriile noastre. De va fi vorba de răbdare, de
Sfinţii erau aşa de tari însă, aşa de hotărâţi în caracterul înfrânarea poftelor, de smerenie sau de curajul de a-L măr-
lor, căci o singură dată au zis sus şi tare cuvântul: ,,DA!” la turisi pe Hristos în timpul prigoanei, exemplele sfinţilor sunt
chemarea lui Dumnezeu şi şi-au deschis inimile pentru ca nişte faruri şi călăuze de mare preţ. Pildele sfinţilor fac
Harul divin, ca să colaboreze cu ei Duhul Sfânt şi toată să amuţească cârtirile celor ce spun că Sfânta Evanghelie
viaţa după ce L-au cunoscut pe Mântuitorul, L-au mărturisit pretinde prea multă jertfă, că e mai presus de puterile
prin viaţa de fiecare zi, cu tot sufletul lor, din toată inima lor omului şi că poruncile lui Dumnezeu sunt prea grele.
şi au zis tot aşa de tare: ,,NU!” pentru diavolul, ca să nu
mai facă niciodată voia lui. Să nu uităm că sfinţii au fost şi ei oameni, vase de lut şi
mulţi dintre ei, mai la începutul vieţii, înainte de a se înto-
De au fost din neam nobil sau dintre cei săraci, de au trăit arce la Dumnezeu, înainte de a spune DA pentru
în pustie sau în lume, de au fost căsătoriţi sau în feciorie, Dumnezeu şi NU pentru diavolul, au greşit şi ei mult, au
clerici sau mireni, robi sau liberi, viaţa sfinţilor a fost o căzut unii chiar în păcate grele. E de ajuns să ne gândim
Evanghelie trăită cu adevărat. Ei au fost sfinţi pentru că în ce a fost mai întâi Apostolul Pavel, ce a fost mai întâi Maria
toate împrejurările mai presus de orice L-au iubit pe Magdalena, Maria Egipteanca, Sfânta Teodora, Sfânta
Dumnezeu şi în al doilea rând i-au Pelaghia, Fericitul Augustin, Varvar tâlharul, dar când s-au
întors la Dumnezeu, cu adevărat au terminat-o cu păcatele
şi au început o viaţă curată şi sfântă şi aşa şi-au sfârşit
viaţa.
28 PREDICI
De aceea Sfântul Apostol Pavel ne spune să luăm aminte
cum au sfârşit-o ei cu viaţa, nu cum au început-o, că ma-
joritatea oamenilor încep bine şi termină prost, iar alţii în-
cep rău viaţa, dar o termină bine, îi apucă moartea
pregătiţi, sfinţiţi, pe drumul cel bun al mântuirii. PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DUPĂ RUSALII

Câţi părinţi nu spun şi plâng de copiii lor, că atunci când Alegerea Apostolilor
erau lângă ei, când erau mici, mergeau la biserică, se ru-
gau, erau buni, iar acum nici nu vor să mai ,,Şi le-a zis: «Veniţi după Mine şi

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 27 vă voi face pescari de oameni»”

audă, căci s-au rătăcit cu totul şi aduc amărăciuni mari (Matei 4, 19)
părinţilor! Vai, de părinţii care au copii necredincioşi, vai şi
de ei şi de părinţii lor!

Să ne facem socoteala fiecare şi să vedem, dacă ar veni F r a ţ i c r e ş t i n i,

moartea zilele acestea şi ne-ar despărţi de lumea aceasta,
am încheia cu viaţa aceasta, cum ne aflăm noi cu sufletul Convertirea lumii la credinţa creştină ne-o înfăţişează
acum?! Suntem gata pentru împărăţia cerului, suntem Sfânta Evanghelie de astăzi prin imaginea unei pescuiri
împăcaţi cu Dumnezeu sau suntem tot în întunericul minunate. Două corăbioare erau legate la ţărmul lacului
păcatelor; slujim păcatelor, poftelor, demonilor printr-o Ghenizaret sau Marea
trăire urâtă, proastă, murdară, înaintea lui Dumnezeu, fără
biserică, fără credinţă, fără faptele credinţei, fără viaţă, Galileii. Pescarii care ieşiseră din ele erau ocupaţi să-şi
necununaţi, nespovediţi, neîmpărtăşiţi? spele şi să-şi dreagă mrejele. Mântuitorul i-a chemat pe
aceşti pescari şi le-a făgăduit că-i va face pescari de oa-
Dacă ştim că viaţa noastră nu este după voia lui meni, adică îi va trimite să cucerească lumea în chip moral
Dumnezeu, să ne întoarcem astăzi, nu mâine; astăzi să şi intelectual.
zicem: ,,DA, Doamne, vin să fac voia Ta!” Să fim împlinitori
ai poruncilor lui Hristos, să ne predăm inima noastră, Această mare este lumea - mare furtunoasă, tulburată şi
voinţa noastră; Mântuitorul nostru Iisus Hristos să ocupe înfuriată de viforul ispitelor, în care oamenii plutesc duşi de
inimile noastre, locul cel dintâi să-L aibă în inima noastră. toate vânturile şi se sfâşie unii pe alţii, întocmai ca
înspăimântătoarele animale ce trăiesc în valurile mării. Şi
bisericile noastre sunt construite în forma unei corăbii
Rugăciune îndreptate către limanul ceresc, spre a ne face să înţele-
gem că totdeauna trebuie să ne gândim la acest liman lin
Doamne Dumnezeul cerului şi al pământului, Cela ce prin al mântuirii. Biserica creştină pluteşte pe apele cele fur-
sfinţii Tăi tot pământul luminezi, trimite Duhul Tău ceresc, tunoase, pe oceanul vremurilor, unde toate patimile, toate
să sufle peste noi şi să ne încălzească sufletele cele reci şi vânturile, învăţăturile străine, toate voinţele răzvrătite se
amorţite de păcate, să ne ridice spre lauda Prea Sfântului ridică necontenit, ca nişte furtuni, împotriva ei.
Tău nume! Primeşte rugăciunile sfinţilor Tăi, care se roagă
pentru noi şi îndreptează viaţa noastră ca să ajungem şi Noi să nu uităm niciodată că suntem în corabia sfântă,
noi a Te lăuda după cuviinţă şi a împlini poruncile Tale aşa care are ca far credinţa, ca ancoră nădejdea, ca busolă
cum au făcut şi înaintaşii noştri, ca împreună cu ei să Te dragostea şi pe Dumnezeu la cârma ei, care va şti
slăvim şi noi în ceruri, în vecii vecilor! Amin! totdeauna să o cârmuiască aşa cum a condus-o de 2000
de ani! Şi pe noi ne va cârmui şi ne va izbăvi, dacă vom stătea pe mal şi-L asculta cu mare atenţie. După ce sfârşi
asculta de porunca Lui, care ne cheamă cum i-a chemat şi cuvântul de învăţătură, Hristos se sculă şi se pregăti să
pe cei patru ucenici despre care ne-a vorbit Sfânta Evan- dea poporului o dovadă vie de încredinţare, prin minunea
ghelie de astăzi. pe care urma s-o facă.

Să ascultăm dar cu luare aminte, mai întâi diferitele îm- După aceea îi zise lui Petru: ,,Depărtează corabia mai în
prejurări, ce au însoţit această minune şi să medităm larg şi aruncaţi mrejele voastre spre pescuire!”, iar Petru I-
asupra învăţăturilor mântuitoare, pe care le desprindem din a zis: ,,Doamne, toată noaptea ne-am trudit, ne-am ostenit
Sfânta Evanghelie de astăzi. şi n-am prins nimic, dar după cuvântul Tău voi arunca
mreaja!”. Făcând ascultare, Petru a prins aşa de mult
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 29 peşte, că era gata să se rupă mrejele. Le-a făcut semn
tovarăşilor săi Ioan şi Iacob, fiii lui Zevedei, care erau mai
După ce Domnul nostru Iisus Hristos a fost izgonit din departe în altă corabie, să vină să le ajute. La vederea
Nazaret de către farisei şi cărturari, din pricina invidiei şi a acestei minuni, Simon Petru împreună cu tovarăşii săi au
mândriei de care erau stăpâniţi, căci voiau chiar să-L fost cuprinşi de mare frică, dar Mântuitorul i-a îmbărbătat,
omoare, S-a depărtat de locul Său natal Nazaret, unde zicându-le: ,,Veniţi după Mine şi de acum vă voi face
trăise 30 de ani şi lucrase ca dulgher lângă bătrânul Iosif, pescari de oameni!”, iar ei lăsând toate au mers după
unde suferise ca om sărăcia, ca să se împlinească ce s-a Dânsul.
zis în Scripturi că: ,,…ai Săi nu L-au primit!”. Atunci S-a
dus în Capernaum şi S-a aşezat acolo, făcând din acest Pescuirea aceasta este cu adevărat fapta puterii
oraş cetatea Sa, cum spune Sfânta Evanghelie. Acest oraş dumnezeieşti. Este o minune pe care a săvârşit-o Mântu-
era locuit în mare parte de pescari, căci apele erau bogate itorul ca să dovedească lumii că El este Stăpânul
în mult peşte, iar pământul producea fructe şi cereale.
Oraşul era închis cu un zid fortificat şi avea o vamă şi o 30 PREDICI
garnizoană romană.
naturii întregi şi că toate I se supun Lui. Dintre toate
În locurile acestea Mântuitorul era bine cunoscut, căci vietăţile care sunt pe faţa pământului, peştii nu s-au supus
vindecase de la distanţă pe fiul unui ofiţer împărătesc din stăpânirii omului căzut, dar Domnul nostru Iisus Hristos -
casa lui Irod. Cea dintâi grijă a Mântuitorului, după ce a Omul cel nou, Adam cel nou - ia în mână sceptrul de rege
sosit în Capernaum, a fost să pună temeliile Împărăţiei şi porunceşte acestor vietăţi şi îndată peştii se supun, după
Sale, prin alegerea acestor patru ucenici, de care vorbeşte cum ne dovedeşte Sfânta Evanghelie.
Sfânta Evanghelie de astăzi, care vor lucra şi vor dezvolta
lucrarea lui Iisus, în cele din urmă, după ce Domnul se va Fapta este minunată şi sfinţii apostoli rămân uimiţi şi
Înălţa la cer. înfricoşaţi, iar Petru zice: ,,Doamne, ieşi de la mine că om
păcătos sunt!”. Ei au cunoscut şi s-au încredinţat că Iisus
Domnul Hristos, ieşind într-o dimineaţă şi umblând pe nu este un om simplu, un muritor de rând, ci L-au recu-
lângă lacul Ghenizaret, văzu pe ţărmul lacului o mare noscut ca Mesia, ca Fiul lui Dumnezeu, Care trebuia să
mişcare; corăbii multe de pescari erau trase la ţărm. vină. Sfinţii apostoli ştiau prea bine ca orice iudeu, că Me-
Pescarii coborâseră din ele şi îşi spălau şi-şi dregeau sia va întemeia o Împărăţie mare asupra lumii întregi. De
mrejele. Era o zi frumoasă; noaptea însă fusese grea, căci aceea când le-a spus Mântuitorul că-i va face vânători de
marea care a fost tulburată de vântul care bătuse cu furie, oameni, ei au înţeles că Iisus îi cheamă să-i facă ucenici ai
făcuse ca pescarii să nu poată prinde nici un peşte. Săi şi să-L ajute la întemeierea Împărăţiei Sale. Această
Iisus se opreşte şi începe a învăţa poporul care îi asculta Împărăţie era toată nădejdea evreilor. Sosirea ei era slava
setos învăţătura. Poporul se îngrămădeşte împrejurul Său şi împlinirea proorociilor care o vestiseră demult. Pentru un
să-L asculte; toţi vor să-L vadă. Iisus zări două corăbii evreu a intra în această împărăţie era un loc de căpetenie,
goale lângă ţărm care erau ale lui Simon Petru şi Andrei. un rang mare şi ales, era cinstea cea mai mare.
S-a suit în corabia lui Simon şi l-a rugat s-o depărteze
puţin de la ţărm şi astfel începu să înveţe poporul, care
Apostolii aceştia: Petru, Andrei, Iacob şi Ioan erau mai de singuri în mrejele lor, în undiţele lor. Pescarul nu-i sileşte,
mult ucenici ai lui Iisus; ei L-au auzit vorbind şi mai nu caută să-i îngrozească.
văzuseră şi alte minuni ale Lui până atunci, dar nu renun-
ţaseră la tot; încă îşi mai aveau casa lor, barca şi mrejele Aşa se prind sufletele: prin blândeţe şi răbdare şi se prind
lor. Odată cu săvârşirea acestei mari minuni, a pescuirii vii, nu moarte. Sfânta Evanghelie de astăzi e plină de
peştilor, aceşti apostoli au fost insuflaţi de Harul lui învăţăminte şi de pilde folositoare pentru noi. Sfântul Apos-
Dumnezeu şi şi-au adus aminte de prooroci şi de Mesia şi tol Petru zice: ,,Doamne, toată noaptea ne-am trudit şi n-
îndată au lăsat toate: corăbii, mreje, părinţi, familie şi I-au am prins nimic, dar după cuvântul Tău, voi arunca mrea-
urmat pentru totdeauna lui Hristos, hotărâţi de a nu se mai ja!”. Aşa suntem şi noi nevoiţi să zicem de multe ori, pentru
despărţi de El niciodată. că în lucrările noastre nu ne conducem după învăţăturile
cele mântuitoare ale Domnului Hristos şi astfel ne lipsim de
Pescuirea minunată i-a făcut să părăsească lacul Ghen- sfinţenia Harului Său.
izaret ca să umble pe marea lumii, să trăiască într-o
muncă şi o tulburare neîntreruptă, pe valurile mult mai tul- Dacă vrem ca munca noastră să nu fie zadarnică, să lu-
burate ale acestei lumi. Minunea la care au fost martori crăm după cuvântul Domnului, să ne supunem voinţei lui
sfinţii apostoli, această pescuire minunată era icoana unei dumnezeieşti şi Dumnezeu să fie călăuza paşilor noştri;
pescuiri mult mai minunate, pe care aveau s-o facă apos- altfel vom fi asemenea unor călători care, umblând noap-
tolii în Biserica creştină de la început. tea printr-o pădure fără drumuri, fără lumina stelelor, s-ar
găsi dimineaţa în revărsatul zilei, după atâta trudă, tot aco-
Iată ce minune mare! Nişte pescari simpli au cucerit o lume lo de unde au plecat.
întreagă, fiindcă L-au avut pe Dumnezeu şi au ascultat de Într-adevăr câţi creştini, în loc de a merge după lumina lui
glasul Lui. Până atunci, filozofii şi învăţaţii lumii, întocmai Iisus Hristos, după învăţătura Bisericii noastre creştine
ca pescarii din Ghenizaret, se osteniseră mult toată noap- Ortodoxe, în loc să asculte glasul apostolilor, după cu-
tea - o noapte de mai bine de 5000 de ani - şi nu vântul Evangheliei Sale, după morala creştină, umblă după
prinseseră nimic, deşi au avut minunate momeli ca să at- mincinoasa lumină a lumii acesteia şi în toată vremea vieţii
ragă lumea: geniu, ştiinţă, averi imense şi bani, căci nimic lor trăiesc într-o noapte lungă. Se trudesc şi priveghează
nu le lipsea. Ei n-au putut prinde în noaptea aceasta su- făcând noaptea zi; se istovesc, dar până la urmă nu prind
fletele oamenilor, ca să-i schimbe într-o viaţă mai bună. nimic sau, cel mult unii, dar şi aceştia foarte puţini, prind
ceva bogăţii, ceva onoruri trecătoare, ceva plăceri deşarte,
Iată însă, minunea cea mai mare ce s-a făcut pe pământ, adică tot nimic şi la sfârşit, la ieşirea sufletului, ajung la
că aceşti pescari simpli, după porunca Mântuitorului, au tribunalul lui Dumnezeu cu mâinile goale, căci acestea pe
aruncat mrejele ca să pescuiască oameni în cetăţile cele care le strânge omul pe aici nu-l însoţesc dincolo de
mari, în palate, în colibe şi îndată s-au prins în ele învăţaţi mormânt.
şi neînvăţaţi, împăraţi şi supuşi întocmai cum se prinseseră
în mrejele lor peştii din Ce le-au rămas, de pildă, celor mai vestiţi cuceritori ai lumii
din atâta sânge pe care l-au vărsat pe pământ?! Ce le-a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 31 rămas? Un mormânt şi cel mult un nume de care se
înfricoşează sau pe care îl compătimesc mul ţi. Ce i -a
lacul Ghenizaretului. rămas desfrânatului din viaţa plină de desfrânări, de
plăceri, când a sunat pentru el ceasul cel de pe urmă?!
Părinţii noştri bisericeşti fac o deosebire între vânătoarea Ceea ce rămâne dintr-un vis când te deştepţi din somn.
de animale şi pescuirea peştilor. Vânătoarea este opera Câţi părinţi nu şi-au cheltuit averea şi sănătatea să-i facă
forţei şi a silei; vânătorii dau roată unei păduri, închid dru- oameni mari pe copiii lor şi într-adevăr au absolvit facultăţi
murile, bat tufişurile şi crângurile, silesc vânatul, pricinuiesc şi au ocupat posturi bune, dar pentru că au trăit în noaptea
fiori, pretutindeni nu e decât vărsare de sânge, groază şi necunoştinţei de Dumnezeu şi nu le-a fost arătată credinţa
ucidere. Pescuirea, dimpotrivă, este opera blândeţii şi a cea adevărată acestor copii, şi au mers după sfatul inimii
atragerii. Pescarul nu prinde decât peştii pe care-i atrage la lor, după poftele
sine sau care de bună voie se lasă a fi prinşi, şi se aruncă
32 PREDICI pierdut, un om care consumă în zadar aerul lui Dumnezeu,
apa, lumina Lui şi toate bunătăţile Lui.
trupului. Prin căsătorie nechibzuită s-au însoţit cu câte o
necredincioasă sau fata cu un beţiv, cu care a născut copii Trimiterea apostolilor în lume să propovăduiască Evan-
şi din cauza lipsei de cunoştinţă creştinească, încetul cu ghelia lui Hristos a fost de cea mai mare importanţă pentru
încetul n-au mai putut suporta viaţa aceasta cu noaptea ei mântuirea noastră. Ei, apostolii, şi mai pe urmă urmaşii lor,
neagră şi s-au prăbuşit, împrăştiindu-se cu toţii în toate arhiereii, preoţii şi diaconii au fost trâmbiţele ce au răsunat
părţile şi alegându-se cu nimic. în toate veacurile Cuvântul Evangheliei Păcii. De aceea nu
este pace pe faţa pământului, pentru că lumea s-a abătut
O mulţime de cazuri sunt în lume, care de care mai du- de la învăţătura Evangheliei Păcii. Nici în casă nu e pace
reroase, din cauza lipsei cunoştinţei de Dumnezeu. Aşa între copii şi părinţi, pentru că nu le-au propovăduit părinţii
era într-un sat un om bogat, dar necredincios. Acesta din şi
cauza supărărilor din partea copiilor s-a îmbolnăvit rău de
o boală grea, de moarte, căci unul dintre copii s-a spân- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 33
zurat, altul a căzut în patima beţiei şi şi-a stricat casa, altul
a făcut o crimă şi zăcea în puşcărie pe viaţă, două fete şi copiilor Evanghelia Păcii adusă de Cuvântul Care s-a
ele din cauza avorturilor, una s-a îmbolnăvit de cancer şi a întrupat din Fecioara Maria şi s-a făcut Om ca să ne mâ-
murit, iar alta zăcea într-un spital de nebuni. Singurul copil, ntuiască.
cel mai mic, rămas lângă tatăl său, suferea şi el pentru
toate aceste întâmplări. În Vechiul Testament avem pilde vii care închipuie această
propovăduire a ucenicilor, până la sfârşitul veacurilor.
În ultima zi din viaţa sa, tatăl acestor copii nenorociţi îi Preoţii Vechiului Testament care ţineau pe umeri Chivotul
strigă pe toţi pe nume, să le spună că el pleacă în cealaltă legii au înconjurat cetatea Ierihonului şi când au început să
lume şi lasă lumea aceasta pentru totdeauna, dar nu se sune din trâmbiţele lor s-au dărâmat zidurile cetăţii şi a
apropie de patul lui decât copilul cel mic, rămas acasă. căzut cetatea în stăpânirea evreilor.
Acesta nu pricepea ce spune tatăl despre cealaltă lume,
căci el nu auzise nimic decât numai despre lumea aceasta, Domnul Hristos a dat poruncă ucenicilor Lui: ,,Iată, vă trimit
aşa cum fac de altfel mulţi părinţi, care nu spun copiilor că să biruiţi toată lumea! Mergeţi în toată lumea şi
există o viaţă veşnică a sufletului, nu numai aceasta a tru- propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea!”. Această poruncă
pului, care se sfârşeşte curând. au îndeplinit-o ucenicii şi urmaşii lor. Singura putere pe
care a întrebuinţat-o Dumnezeu, pentru distrugerea
Atunci copilul îşi întrebă tatăl: ,,Tăticule, dar unde te duci păgânismului, pentru întemeierea Bisericii a fost predi-
acum, ai tu acolo altă casă, ai şi acolo moşie, ai şi altă carea Evangheliei.
avere, tată?” Întrebarea copilului străpunse inima tatălui şi
în clipa aceea îşi văzu zădărnicia vieţii şi osânda ce-l Cuvântul lui Dumnezeu este atât de puternic, că prin el s-a
aştepta în iad, dar acum era prea târziu, prea târziu. Peste
făcut cerul şi pământul, s-a zidit toată firea şi toate cele
câteva clipe îşi dădu sufletul şi plecă într-o lume unde nuvăzute şi nevăzute. Această putere nemărginită a
avea nimic, căci cele strânse pe aici, le lăsa pentru dumnezeiescului Cuvânt a arătat-o Dumnezeu proorocului
totdeauna. În zadar cheltuise cu aceşti copii ca să-i facă Iezechil, când i-a zis: ,,«Du-te afară la câmp şi acolo vei
oameni mari, cu multă carte, în zadar le-a dat din toate vedea câmpia plină de oasele morţilor!»; şi Duhul Dom-
cele pământeşti, dacă nu le-a dat averea cea mai scumpă, nului m-a dus în mijlocul câmpului şi câmpul era plin de
credinţa în Dumnezeu, morala creştină. oase omeneşti. «Ca să înţelegi puterea Cuvântului
dumnezeiesc» - a zis Domnul - «propovăduieşte şi învaţă
În zadar trăieşte în această lume omul care nu-L cunoaşte şi vei vedea oasele cele uscate îmbrăcându-se în trup,
pe Dumnezeu! În zadar se trudeşte în noaptea acestei vieţi luând duh şi făcându-se oameni vii! Prooroceşte peste oa-
omul care trăieşte departe de Cuvântul lui Dumnezeu, de sele acelea zicându-le lor: O, oase uscate, ascultaţi Cu-
Biserica lui Hristos şi de învăţătura Lui; acela e un om vântul lui Dumnezeu!»”.
O, ce minune, oasele cele moarte şi fără simţire în ele
îndată au luat viaţă şi au înviat, deoarece Cuvântul lui
Dumnezeu este viaţă, este suflet, este învierea celor ce-L
ascultă. ,,Adevăr grăiesc vouă” - zice Domnul - ,,că va veni
ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui
Dumnezeu şi cei ce-L vor auzi vor învia!”. Aşa spune
Domnul Hristos în Evanghelia Sa, iar Apostolul Pavel zice:
,,Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător!” Deci Cu-
vântul Evangheliei este viaţă şi lucrare; El pe cel mort îl
înviază, pe cel rătăcit îl întoarce la calea cea dreaptă, pe
cel întunecat îl luminează, pe cel bolnav îl tămăduieşte şi
pe cel împietrit la inimă îl înmoaie, fiindcă Cuvântul lui
Dumnezeu este viu şi lucrător.
Aşadar, fraţi creştini, veniţi să ascultaţi Cuvântul lui
Dumnezeu! Primiţi-L cei bolnavi şi vă veţi tămădui, primiţi-L de căinţă la spovedit. Şi a zis Domnul: ,,Luaţi Duh Sfânt,
cei învrăjbiţi, cei fără pace şi veţi primi pace în casă şi între cărora veţi ierta păcatele, iertate vor fi, iar cărora le veţi
voi, soţi şi copii; primiţi-L şi hrăniţi-vă cu El!
Creştinii trăitori în Biserică trebuie să se hrănească cu Cu-
vântul cerului cum s-au hrănit evreii cu mană din cer.
Hrana evreilor în pustie a fost mană din cer, iar hrana
creştinilor trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta
este pâinea îngerilor cu care trebuie să se hrănească su-
fletele flămânde ca să aibă viaţă în ele. Nu este o altă pe-
deapsă mai mare din partea lui Dumnezeu, pe faţa
pământului,
34 PREDICI
ca aceasta: să ne trimită foamete, nu de pâine, ci de Cu-
vântul lui Dumnezeu. Dacă în Biserică nu se aude Cu-
vântul lui Dumnezeu, dacă nu se găseşte această mană
a cerului, sufletele tânjesc, flămânzesc şi mor.
Această moarte distruge şi sufletul şi trupul; aceasta este
munca iadului, pedeapsa pe care ne-o trimite Dumnezeu
pentru păcatele noastre. Urgie mare şi pierdere de suflete.
Mântuitorul Hristos în grija Sa părintească a voit ca acest
lucru mântuitor să se săvârşească mereu pe pământ. De
aceea Iisus a rânduit în Biserica Sa, mai întâi pe apostoli,
apoi pe urmaşii lor, episcopii şi preoţii ca să continue lu-
crarea Sa între oameni. Aşa că numai slujitorii Bisericii
sunt înzestraţi cu puterea de a învăţa. Această autoritate a
întărit-o Mântuitorul ucenicilor Săi, când a zis: ,,Drept
aceea, mergând învăţaţi toate neamurile! Cine vă ascultă
pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cine se leapădă de voi, de
Mine se leapădă!”.
Iată clar, răspicat, toţi cei ce se leapădă de preoţie, de Bi-
serică, aceia se leapădă de Dumnezeu! Toţi sectanţii căro-
ra nu le trebuie preot, nu le trebuie Biserică, nu le trebuie
spovedanie şi împărtăşanie - Sfintele Taine - s-au lepădat
de Dumnezeu şi sunt în înşelăciune; diavolul i-a primit în
gheare. Păziţi-vă de aceştia, fugiţi şi îmbrăţişaţi Biserica şi
pe ucenicii Domnului - preoţii!
Astfel de reprezentanţi n-a dobândit neamul omenesc ni-
ciodată, decât în preoţia religiei creştine. Darul preoţiei pe
pământ este foarte mare, căci Domnul Hristos le-a dat
preoţilor şi puterea aceasta de a dezlega păcatele
omeneşti; a ştiut Dumnezeu că oamenii sunt neputincioşi
şi cad în păcate, şi de aceea a lăsat darul preoţiei pe
pământ, să li se ierte păcatele, când vin cu lacrimi şi plini
ţine, vor fi ţinute!”.
Să te ferească Dumnezeu să mori blestemat, să mori sub
blestemul preotului, căci mai mare este acesta ca
blestemul de părinţi! Să te ferească Dumnezeu să mori
neiertat, prin spovedanie la preot, nu cum zic unii să spui
păcatele unul altuia, cum fac sectanţii, că şi ei îşi spun unii
altora păcatele şi cred că sunt iertaţi! Nu! E greşită această
înţelegere a lor.
Iată, dar, iubiţi creştini, care sunt păstorii de care trebuie să
ascultaţi! Iată care sunt cei ce au Darul Duhului Sfânt de a
propovădui, de a ierta păcatele, de a săvârşi toate Sfintele
Taine! Nu oricine se poate numi păstor, căci oile sunt oi,
iar păstorii sunt păstori şi păstoresc oile. Păstorii au primit
darul Duhului Sfânt prin hirotonisire şi aceştia sunt:
arhiereii, preoţii şi diaconii. Ei trebuie ascultaţi şi urmaţi în
credinţa cea dreaptă, trebuie onoraţi, fiindcă sunt slujitorii
Domnului pe pământ.
Ştim însă foarte bine că unii creştini s-au smintit din pricina
purtării unor preoţi şi de aici au ajuns să urască şi să dis-
preţuiască toată tagma preoţească şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 35
s-au înstrăinat chiar şi de Biserică zicând, că nu le mai
trebuie nici un fel de sfinţenie, nici spovedanie şi
împărtăşanie. Acesta este un lucru foarte trist. Din nenoro-
cire este adevărat că unii preoţi au căzut de la înălţimea
chemării lor, s-au amestecat cu pământul şi cu slăbiciunile
plăcerilor lumeşti, umbrind grozav religia creştină.

Trebuie însă, să ţinem seama de un lucru important: şi
între îngeri s-a găsit o parte care a căzut - Lucifer şi ceata
lui care s-au mândrit şi au căzut; şi între apostoli s-a găsit
un Iuda, care L-a trădat pe Învăţătorul Hristos. Aşa şi în
tagma preoţească sunt unii care au căzut de la înălţimea
chemării lor, alunecând în patimi, dar aceasta nu
înseamnă să se nesocotească toată preoţimea, să-i pună
pe toţi într-o oală, zicând că toţi sunt la fel şi astfel să
ocolească biserica şi să se lipsească de slujbe şi de
Sfintele Taine, de spovedanie şi împărtăşanie, căci, oare
cine va dispreţui oştirea pentru că uneori se află şi
dezertori în rândurile ei?! Poţi să zici că toţi sunt
dezertori?! Nu! Sau cine îşi pierde încrederea în ştiinţa
medicală pentru că se îmbolnăvesc doctorii şi mor şi ei?!
Preoţia în sine, rămâne dumnezeiască, sfântă şi scumpă,
vrednică de toată dragostea şi preţuirea şi ea are putere să
nască pe pământ suflete vii pentru Împărăţia cerului.
Întocmai ca o mamă care căzând prin înşelăciune în păca-
tul desfrânării, totuşi prin naştere de prunci, aduce pe lume
copii cu pecetea fecioriei întregi. Deşi ea a ajuns o des-
frânată, copiii se nasc însă feciorelnici. Aşa şi în cazul
preoţilor: pot să aibă orice păcate, dar să ştiţi că Taina Bo-
tezului, Taina Împărtăşaniei şi a Spovedaniei şi toate
tainele săvârşite de ei sunt pecetluite cu Duhul Sfânt şi
valabile pentru orice creştin. Preotul nu este decât un vas
prin care se pogoară în lume şi se împart harurile Duhului
Sfânt; dacă vasul e de aur, de argint, de aramă, sau de lut,
nu are multă importanţă. Important este ceea ce creştinii
primesc din vas. Deci, chiar dacă un slujitor al altarului es-
te nevrednic, lucrarea pe care o săvârşeşte el are valoare,
e sfântă.
De aceea cinstiţi taina preoţiei fraţi creştini, cinstiţi şi, mai
mult, rugaţi-vă pentru preoţi, fiindcă e grea sarcina şi au
mare răspundere înaintea lui Dumnezeu pentru oile
pierdute! Rugaţi-vă să ne întărim în duh, în cuvânt şi în
dragoste! Rugaţi-vă să fim faruri de călăuzire către ceruri,
să fim stâlpi de temelie ai credinţei şi să aducem sufletele
cele pierdute la picioarele Crucii lui Iisus, la mântuire! Po-
trivnicul nostru al tuturor este diavolul, el umblă ca un leu
răcnind şi căutând pe cine să înghită. Păzitorii turmei
sfinte, ai creştinilor sunt dascălii, preoţii, predicatorii Evan-
gheliei, care strigă şi alungă lupii să nu se apropie de
turmă.
Sfântul Vasile cel Mare spune că iepurele nu se teme atât
de trăsnet, cum se teme satana de predicatorii Evan-
gheliei. Satana, când aude că se predică
36 PREDICI
Cuvântul lui Dumnezeu, tremură, fuge departe şi piere. El
însă se sileşte prin toate mijloacele să facă să înceteze
propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, şi astfel oamenii
să se îmbolnăvească, slăbind mereu în credinţă şi să
moară în neştiinţă şi în păcat. Când un om s-a îmbolnăvit,
ştim că acesta are nevoie de a-şi schimba hrana şi de un
tratament serios pentru refacere. Pentru creştini, tratamen-
tul şi hrana sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne hrănim zi
de zi şi vom scăpa de orice boală sufletească şi trupească
şi vom fi vii pentru Împărăţia cerurilor!
Rugăciune
O, Unule Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Tu, Care
Te-ai pogorât de la Părintele ceresc şi ai primit a Te face
om să aduni oile cele pierdute în Biserica Ta cea Sfântă;
Tu cel ce Ţi-ai vărsat sângele pentru răscumpărarea oilor
Tale cele cuvântătoare, caută din cer spre această turmă
şi cercetează Doamne oile Tale, nu îngădui Doamne ca să
rămână fără păzitori, fără preoţi, fără predicatori ai Evan-
gheliei Tale!
Păzeşte-o de toate cursele diavolului, că Tu eşti Păzitorul
şi Mântuitorul nostru şi noi vrem să fim ai Tăi în vecii veci-
lor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 37
PREDICĂ LA DUMINICA A III-A DUPĂ RUSALII
Luminătorul sufletului
,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui
şi celelalte se vor adăuga vouă!”
(Matei 6, 33)
 lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, iar celelalte ni se vor adău-
ga, căci ştie Tatăl nostru cel din ceruri ce ne trebuieşte.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Dar ce face omul?! Face tocmai invers: mai întâi aleargă în
Învăţăturile minunate, pe care le desprindem din Sfânta goana nebună după cele pământeşti şi uită, încetul cu
Evanghelie de astăzi, pot fi socotite ca un balsam încetul, de Împărăţia lui Dumnezeu. Aproape tot timpul îl
vindecător pentru o cumplită boală sau ca o cană de apă cheltuieşte numai pentru cele trecătoare, iar de
rece într-o zi fierbinte de vară. Cuvintele Domnului nostru Dumnezeu, de legea Lui, de dreptatea Lui, nici nu vrea să
mai audă, să mai ştie. Nu mai are timp nici de cea mai
Iisus Hristos sunt cuvinte care răcoresc şi vindecă sufletele mică rugăciune. Îşi jertfeşte toate puterile, îşi dă toată os-
bântuite de o mulţime de boli, dar mai ales de boala aceas- teneala pentru dobândirea veacului acestuia trecător şi
ta a îngrijorării pentru ziua de mâine. Îngrijorarea este un astfel grijile vieţii acesteia îl robesc pe om, îl fac un fel de
semn de necredinţă faţă de Dumnezeu. De aceea zice hamal, zi şi noapte, aşa cum erau evreii în robia din Egipt,
Domnul Iisus Hristos: ,,Căci păgânii sunt îngrijoraţi şi le căci Faraon îi punea la cele mai grele corvezi.
caută numai pe acestea pământeşti”.
Trebuie, însă, să ţinem seama că una este îngrijorarea şi Într-o zi au venit la dânsul proorocii Moise şi Aaron şi l-au
alta este a ne îngriji. La cea dintâi privire s-ar părea că rugat să dea voie poporului să meargă în pustie, să aducă
Evanghelia de astăzi ar cuprinde un puternic îndemn la jertfe şi să se închine lui Dumnezeu, însă, Faraon ce a
trândăvie şi neprevedere; s-ar părea că după sfatul Mântu- făcut?! Văzând că evreii nu şi-au uitat credinţa şi că le mai
itorului, creştinul ar trebui să stea cu mâinile în sân, să nu arde să se închine Dumnezeului lor, a poruncit să li se
lucreze nimic şi să aştepte liniştit, mură în gură, adică să-l mărească norma de muncă, a poruncit să li se dea ocu-
hrănească şi să-l îmbrace Dumnezeu. Oricine înţelege paţie după ocupaţie, ca să nu le mai ardă de jertfe şi de
aşa, înţelege foarte greşit. Cartea Sfântă nu ne învaţă rugăciuni. Astfel lucrul acesta dublat, nu le mai dădea
nicăieri la trândăvie, ci, dimpotrivă, ne îndeamnă să răgaz să se mai gândească la Dumnezeu şi la cele sfinte.
muncim. Dovadă pentru aceasta ne stă viaţa Mântuitorului
Însuşi, Care a muncit până la vârsta de 30 de ani la aspra La un astfel de rezultat ajung şi creştinii noştri, care pentru
meserie de dulgher, iar din pildele Lui vedem că ne înde- trebuinţele vieţii trupeşti, se împovărează peste măsură cu
amnă la muncă: pilda cu talanţii, pilda cu semănătorul, cu grija mâncării, a îmbrăcămintei şi a zilei de mâine. Îşi pierd
lucrătorii ieşiţi dis-de-dimineaţă la săpatul viei şi altele. sufletul prin grijile cele multe care năpădesc mintea omului,
şi iată cum: când vrem să ne închinăm, atunci se îmbul-
Mărturie preţioasă în această privinţă ne stă Sfântul Apos- zesc în mintea noastră mii de gânduri lumeşti şi rugăci-
tol Pavel, care lucra la facerea corturilor ca să îşi câştige unea în loc să se înalţe la cer, cade la pământ, parcă ar fi
pâinea şi să nu cadă greutate nimănui. El a spus şi o de plumb. Când vrem să mergem la biserică, interesele şi
învăţătură ce nu se va uita niciodată: ,,Cine nu lucrează, plăcerile lumii ne împiedică şi nu ne lasă. Dacă vrem une-
nici să nu mănânce!” Cum rămâne atunci cu sensul cuvin- ori să ne gândim la Dumnezeu, la veşnicie, la pocăinţă,
telor Mântuitorului, Care zice: ,,Nu vă îngrijoraţi!”? Ce vor atunci parcă şi ispitele se dublează şi nu ne mai dau pace
să spună aceste cuvinte? să ne îndeplinim sfintele datorii faţă de suflet.

38 PREDICI Iată, deci, că din această robie vrea să ne scoată Domnul

Hristos, când ne zice în Sfânta Evanghelie de astăzi: ,,Nu
Mântuitorul, cu înţelepciunea Sa dumnezeiască, ne face să vă îngrijoraţi!”. Prin aceste cuvinte Mântuitorul ne învaţă să
înţelegem că îngrijorările peste măsură îl duc pe om să nu îngăduim materiei să ne subjuge. Dacă ar fi să trăim pe
cadă în unele ispite nesăţioase, de a îngrămădi mai mult lumea aceasta în veci de veci, atunci interesele vremelnice
decât îi trebuie pentru existenţa vieţii de toate zilele. Când ar trebui să ne stăpânească inima întreagă, dar de vreme
ne invită să privim la păsările cerului, vrea să ne sporească ce suntem nişte călători prin lumea aceasta, atunci locul
încrederea în Dumnezeu. El nu zice să nu ne îngrijim cel de căpetenie în inima noastră, în mintea noastră,
deloc, ci ne spune să căutăm, mai întâi de toate, Împărăţia trebuie să-l dăm sufletului, lui Dumnezeu.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 39
Sufletul, deci, să stea mai presus de orice, nu trupul;
Dumnezeu mai înainte de toate, nu grijile acestei vieţi
trecătoare. Cele mai multe din grijile şi frământările noastre
sunt zadarnice, fără rost. De ce? Fiindcă ni le facem
privind numai la puterile noastre şi uităm de ajutorul ce
vine de sus, de la Dumnezeu; uităm că fără puterea lui
Dumnezeu, noi nu putem ridica un pai de jos. Aşa că la
fiecare pas trebuie să ne cunoaştem nimicnicia noastră şi
să vedem că toate atârnă de puterea Celui Preaînalt şi,
mai ales, să fim recunoscători şi mulţumitori pentru ce ne-a
dat până în prezent.
Dacă-I mulţumim cu vrednicie, pentru atâtea daruri pe care
le-am primit, Dumnezeu ne mai dă, iar dacă noi nu-I
mulţumim nici pentru cele ce ne-a dat şi nu venim la biser-
ică, acasă la El, la Tatăl nostru cel din ceruri să-I aducem
laudele şi cinstea noastră, cum să ne mai dea ceva?! De
aceea pune biciul pe noi şi ne dă pe spinare, şi vin asupra
noastră fel de fel de necazuri şi suferinţe grele.
Cine fuge de biserică, cine n-o iubeşte, cine nu vine să se
roage, cine o înjură, nu-L are pe Dumnezeu de tată şi se
află ca un străin gol, sărac, fără de părinţi - un fiu pierdut,
căzut între hoţi şi tâlhari, fără nici un sprijin. De aceea
ajung aceşti nemulţumiţi de se sinucid, punându-şi
ştreangul de gât sau otrăvindu-se, fiindcă îngrijorările
pentru lucrurile acestea pământeşti şi plăcerile nelegiuite îl
aduc pe om la starea de orbire sufletească. Într-adevăr,
toate neînţelegerile dintre oameni: invidia, ura, războaiele
răsar din poftele acestea ale lăcomiei, ale mândriei, din
alergarea nemăsurată după lucrurile trecătoare.
Un filozof grec a zis că prin îngustimea minţii şi egoism,
oamenii degenerează în bestii şi devin lupi, tigri, unii faţă
de alţii, balauri şi fiare înveninate care se urmăresc unii pe
alţii cum se urmăresc aceste fiare prin munţii şi pustiurile
din Africa. Însă e prea puţin spus despre om, căci el a
decăzut mai rău, fiindcă animalele sunt periculoase numai
atunci când sunt flămânde; după ce s-au săturat ele se
odihnesc liniştite şi nu atacă pe nimeni. Dar omul căzut în
orbirea aceasta sufletească, devine mai periculos atunci
după ce s-a săturat, atunci când are mai mult, căci cine au
fost urmăritorii creştinilor de-a lungul veacurilor?! Cei înfo-
metaţi, cei însetaţi şi goi?! Nu, dimpotrivă! Bogaţii şi
împăraţii care dispuneau de toate bunătăţile şi nu le lipsea
nimic, pentru că se năşteau în inimile lor alte pofte nesăţi-
oase şi în mândria lor se socoteau dumnezei, având pre-
tenţii de la oameni să le aducă jertfe.
De aceea Mântuitorul, în Sfânta Evanghelie de astăzi, ne
face cunoscut că noi nu suntem orfani pe lume; avem un
Tată sus în ceruri Care ne iubeşte şi are grijă de noi. El
vrea să ne spună că noi suntem foarte importanţi în ochii
lui Dumnezeu. Aşa de preţioşi încât din iubire pentru noi,
Tatăl L-a trimis în lume pe Unicul Său Fiu, să ne asigure
fericirea cea vremelnică şi cea cerească.
40 PREDICI
Dumnezeu se îngrijeşte de noi, ne cunoaşte pe nume, cu-
noaşte toate nevoile şi necazurile noastre şi poate să ne
îndeplinească toate dorinţele noastre, căci numele Său
este iubire. Dacă hrăneşte păsările care zboară prin aer şi
toate vieţuitoarele, dacă poartă grijă şi împodobeşte florile
câmpului, cu cât mai mult va purta El grijă de noi, oame-
nii!? Noi, care suntem zidiţi după chipul şi asemănarea Sa!
El, care hrăneşte toate vietăţile, şi cel mai mic viermişor
care aleargă grăbit sau se află pe fundul mărilor şi al
oceanelor!
Iată una din purtările de grijă ale Tatălui ceresc pentru fi-
inţa omenească! De când pruncul s-a născut pe pământ,
Dumnezeu i-a pregătit şi hrana trebuitoare, laptele mamei,
pe care trebuie să-l sugă să crească mare. Ce ar însemna
dacă n-ar fi pregătit Dumnezeu această uşoară hrană, şi
totuşi, plină de puteri, care să-i asigure existenţa?! Iată,
dar, purtarea de grijă a lui Dumnezeu! El, Tatăl nostru cel
din ceruri, S-a îngrijit de noi chiar de când eram în pânte-
cele maicii noastre şi ne-a pregătit hrana trebuitoare ca să
creştem.
Cu cât mai mult se îngrijeşte El acum, când suntem împre-
suraţi de o mulţime de ispite! Numai să-L cunoaştem pe El
de Tată, să alergăm la ajutorul Lui, nu la diavolul, la vrăji,
la descântece; să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu şi drep-
tatea Lui. În toate zilele şi în toată clipa să căutăm să fim în
strânsă legătură cu Dumnezeu prin rugăciune şi meditaţii
creştineşti, sfinte şi să aşteptăm de la El să ne facă drep-
tate în necazurile şi suferinţele noastre, căci ne va face
dreptate, dar atunci când va voi El, căci poate merităm să
ispăşim vreo pedeapsă, ceva păcate.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne mai spune în Sfânta
Evanghelie de astăzi că luminătorul trupului este ochiul:
,,Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău este luminat, iar într-o viaţă curată, de sfinţenie. Cele mai frumoase exem-
dacă ochiul tău este rău, tot trupul este întunecat. Deci ple de fericire ni le dau sfinţii mucenici, martirii creştini care
dacă lumina, care este întru tine, este întuneric, dar în- răbdau cu fruntea senină cele mai cumplite chinuri în tim-
tunericul, cu mult mai mult!” Prin aceste cuvinte, Mântu- pul cărora cântau imnuri de laudă lui Dumnezeu şi-l salu-
itorul se referă la ochiul sufletului, care este conştiinţa. tau fără nici o ură pe împăratul din a cărui poruncă erau
prigoniţi şi omorâţi. Ei sufereau cu conştiinţa împăcată
Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în sufletul nostru, este pentru credinţa lor în Domnul Hristos, Care îi făcea să nu
ochiul lui Dumnezeu în sufletul nostru. Nu există om fără mai simtă durerile chinurilor şi sufereau chiar cu dragoste.
conştiinţă, chiar dacă se spune câteodată că un om nu are
conştiinţă; aceasta vrea să spună că el nu vrea să ţină so- Este o greşeală mare să creadă cineva că oamenii nelegi-
coteală de dictatele conştiinţei, dar nu că ea n-ar exista. uiţi, care fac tot felul de răutăţi şi care trăiesc înotând în tot
Mulţi oameni din popor au expresia aceasta: ,,aşa-mi felul de păcate grele sunt fericiţi. Chiar dacă le merge bine,
dictează mie conştiinţa”, alţii zic: ,,aşa îmi spune mie cu- au bani, au de toate, sunt slăviţi şi lăudaţi de oameni,
getul”, şi deoarece conştiinţa morală face deosebire între trăiesc şi se lăfăiesc în bunătăţi, să ştiţi că mulţumire su-
bine şi rău, între ce este permis şi ce nu este permis, i se fletească nu au, fiindcă în fundul inimii lor, roade ca un
mai spune şi simţ moral. vierme neadormit mustrarea conştiinţei pentru păcate,
pentru crime, pentru nedreptăţi, pentru pârâciuni şi pentru
Conştiinţa se manifestă ca o lumină şi un sentiment lăun- sângele pe care l-au vărsat în diferite chipuri.
tric; cele dintâi licăriri ale sale nu se câştigă prin experi-
enţă, nici prin învăţătură, ci este înnăscută în sufletul nos- E destul să ne aducem aminte din istoria omenirii de
tru, este sădită de Dumnezeu în suflet ca lege a Sa, ca un tragicul sfârşit şi de viaţa zbuciumată a unor monştri
ecou al dreptăţii veşnice, ca un semn neîndoios al ase- morali, cum au fost împăraţii romani: Tiberiu, Caligula, Ne-
mănării omului cu Dumnezeu. Aşa cum luminătorul trupului ro, Diocliţian, Maximilian, Irod - care a omorât cei 14.000
este ochiul, tot asemenea, luminătorul de prunci la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Irod
celălalt, care a tăiat capul lui Ioan Botezătorul, Ana şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 41 Caiafa, precum şi o mulţime de călăi şi criminali de care
istoria pomeneşte cu multă groază.
sufletului este conştiinţa.
Întristarea, ruşinea şi remuşcarea ce le simţim pentru
Conştiinţa îndeplineşte în suflet şi în viaţa omului un întreit săvârşirea răului se numesc mustrarea conştiinţei şi consti-
rol. Înainte de a săvârşi omul o faptă, bună sau rea, conşti- tuie cea mai mare nefericire în viaţa aceasta. Nici o
inţa îl sfătuieşte s-o facă, sau să n-o facă, deci ea este un nenorocire nu ne poate lovi, nu ne poate face să ne simţim
sfătuitor; în timpul când omul săvârşeşte fapta, conştiinţa aşa de nefericiţi ca mustrarea conştiinţei sau, cum se zice
este ca un martor, iar după ce omul săvârşeşte fapta, în popor, mustrarea cugetului. Exemplu din Sfânta Scrip-
conştiinţa este ca un judecător. tură îl avem pe Cain, care şi-a omorât fratele - prima

Mulţumirea sufletească ce simţim după săvârşirea binelui, 42 PREDICI

se numeşte satisfacţia conştiinţei. Dacă această satis-
facţie, prin săvârşirea binelui, devine permanentă, ea se moarte pe pământ - căci Cain, după uciderea fratelui său,
numeşte fericire. Aceasta este singura fericire adevărată în Abel, nu-şi mai găsea liniştea nicăieri; alerga din loc în loc,
viaţa pământească pe care o pot gusta şi bogatul şi văzându-şi mereu mâinile pătate de sânge, iar mirosul
săracul, şi cel învăţat şi cel neînvăţat, şi cel sănătos şi cel sângelui îl mustra în cuget. Acest ochi dumnezeiesc îl
bolnav. Această fericire sufletească se mai numeşte şi urmărea peste tot şi nefericitul Cain nu mai avea linişte.
mulţumire sufletească, căci omul numai atunci poate fi
fericit, când are mulţumire sufletească. Alt personaj din Sfânta Scriptură este Iuda Iscarioteanul
care, după ce L-a vândut pe Domnul Hristos, a fost mustrat
Mulţumirea sufletească n-o pot avea decât cei ce-L cunosc aşa de tare de conştiinţa din sufletul său, căci n-a putut să
pe Dumnezeu şi ascultă cu dragoste învăţăturile Lui, trăind mai aibă nici o linişte, până nu s-a dus la mai marii popor-
ului evreu, pe care i-a găsit adunaţi în biserică şi cărora le-
a aruncat banii pe care-i primise - cei 30 de arginţi - PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 43
strigând în gura mare: ,,Am vândut sânge nevinovat!”. Apoi
s-a dus, nemaiputând suferi mustrarea conştiinţei, şi s-a cât de târziu. Mai ales pe patul de moarte, dacă n-au ştiut
spânzurat, dându-se în ghearele satanei. prin pocăinţă adevărată, să se împace cu Creatorul; nu
mai vorbim de copiii care le fac părinţilor zile fripte, mari
Multe exemple avem din cărţi şi mai ales din întâmplările supărări: nu-i ajută, nu-i îngrijesc, se leapădă de ei la
din zilele noastre. Când cineva face o crimă, este imposibil bătrâneţe şi îi necăjesc în diferite chipuri. Să ştie toţi
să nu se descopere, cât de târziu. Sângele celui mort aceştia că nu vor scăpa de mustrările conştiinţei şi de
strigă răzbunare la Dumnezeu. Mulţi au făcut crime ochiul lui Dumnezeu, cel Atotvăzător, care îi va urmări tot
omorându-şi soţia ori copiii şi, imediat, mustrarea conşti- timpul cât trăiesc pe pământ, oriîncotro vor merge şi mai
inţei a fost aşa de gravă, căci pe loc şi ei şi-au luat viaţa ales pe patul morţii lor.
împuşcându-se sau înjunghiindu-se. Aşa îmi povestea un preot cum a fost chemat odată să
împărtăşească un bolnav chinuit de remuşcările conştiinţei,
Aşa s-a întâmplat într-o localitate, o crimă descoperită mis- dar până să ajungă preotul, omul a căzut în comă. Femeia
terios. Un cetăţean văduv avea o singură fată, iar aceasta şi copiii luară o lingură şi cu putere i-au căscat gura
avea o prietenă cu casa mai departe, în oraş, amândouă bolnavului, care trăgea să moară, punându-i un căluş în
fiind la liceu. Foarte des venea fata s-o ia pe colega ei de gură, apoi l-au poftit pe preot să-i toarne în gură Sfânta
acasă şi mergeau împreună la şcoală. Odată venind fata, Împărtăşanie, să nu moară neîmpărtăşit. ,,Dragii mei” - le
tatăl fetei celeilalte a primit-o în casă fără să-i spună că zise preotul - ,,această taină nu se ia aşa, oricum, ci
fata lui a plecat mai înainte şi după ce a încuiat uşa, a bat- trebuie o pregătire sufletească; Iisus aşteaptă să-I
jocorit-o, apoi, ca să nu se afle, a tăiat-o în bucăţi şi a deschidem noi de bună voie uşa inimii noastre, cât suntem
băgat-o în beci, aşteptând momentul potrivit s-o scoată pe picioare şi în viaţă, căci la moarte iată, de, e prea târ-
într-un sac şi s-o arunce undeva. ziu!”.

Mama fetei care era atât de îngrijorată, fiind şi ea singură Aşa se întâmplă cu mulţi care stau toată viaţa nespovediţi
şi văduvă, neştiind nici ce fel de colegă are fata ei şi unde şi neîmpărtăşiţi, iar pe patul morţii, chinuiţi de remuşcările
avea locuinţa, nu ştia unde s-o caute. Dar iată că în prima conştiinţei şi de vedenii îngrozitoare, cheamă preotul, dar,
noapte, sufletul fetei i se arată în vis şi-i spune exact unde prea târziu … Alţii de se mai împărtăşesc la Paşti şi la
se află, zicându-i: ,,Mamă, te rog vino în strada cutare, la Crăciun, în aceeaşi zi cu Împărtăşania în gură, în corp
numărul cutare şi mă scoate de aici, pentru că sunt în beci înjură, cântă cântece lumeşti, fumează, se îmbată pe la
tăiată!”. Femeia, îngrijorată, a luat un poliţist şi s-a dus pe cârciumi şi astfel se împărtăşesc şi din paharul demonilor,
strada aceea, la numărul pe care i-l spusese fata în vis de după cum zice Sfântul Apostol Pavel: ,,Nu puteţi bea pa-
trei ori, căci nu s-a încrezut de prima dată femeia. S-a dus harul Domnului şi paharul dracilor!” şi cum ne spune şi
cu poliţistul şi a găsit, la numărul acela, cu adevărat, fata Domnul Hristos în Evanghelia de astăzi: ,,Nu puteţi sluji lui
tăiată în beciul acelui cetăţean, care se pregătea să o ducă Dumnezeu şi lui mamona!”.
undeva departe ca să nu se afle.
Nu se poate sluji la doi domni! Creştinii noştri cred că aşa
Iată deci şi în această întâmplare, ochiul lui Dumnezeu e bine: să slujească la doi domni, să bea şi paharul Dom-
Care nu doarme, cum descoperă o faptă aşa de murdară nului, să se ducă şi la cârciumă, să bea, să se îmbete, să
şi de grozavă! Aici mai descoperim şi existenţa sufletului în urle ca fiarele, să-i judece pe cei care nu fac ca ei, zicând
om, căci pe când acel om credea că a distrus totul că aceia sunt sectanţi, nu sunt creştini ortodocşi. Ce
omorând-o, şi nu se va afla nicăieri, iată că sufletul fetei îşi rătăcire şi întuneric mare în capul lor! Ce creştini rătăciţi
ia zborul ca o pasăre şi o anunţă pe mama ei, să vină s-o avem în veacul de pe urmă!
scape!
Acest ochi sufletesc, fraţi creştini, poate să fie întunecat
Apoi, femeile care avortează copii, nu există să nu aibă sau luminat, după felul cum am practicat noi credinţa în
mustrare de conştiinţă Dumnezeu în toate zilele vieţii noastre. Educaţia, mediul
social, religia, cărţile citite, ocupaţia, felul de viaţă influ- mamona este socotit banul, iar noi românii zicem că banul
enţează în chip felurit asupra formării conştiinţei, la diferiţi este ochiul diavolului, fiindcă pentru bani a fost vândut Mâ-
oameni şi chiar la popoare întregi şi fac conştiinţa să nu ntuitorul şi pentru bani s-au făcut multe vânzări ale su-
acţioneze la fel în toţi. Cu alte cuvinte, există mai multe fletelor şi ale vieţilor omeneşti. Nu mai vorbim de mulţimea
feluri de conştiinţă. nedreptăţilor, a crimelor, a furturilor şi a celor mai multe
păcate. Când fariseii i-au arătat Mântuitorului un ban,
O educaţie îngrijită şi un mediu social sănătos vor arătându-i chipul de pe el, Domnul Hristos nici n-a vrut să
contribui la formarea unei conştiinţe drepte, pe când lipsa se atingă de el, aşa i-a fost de scârbă de bani.
de educaţie şi un mediu social nesănătos vor falsifica
conştiinţa. Religia şi ocupaţia fac, de asemenea, conştiinţa Ochiul cel luminat sau întunecat de care ne spune Mântu-
să difere la oameni. Una este conştiinţa păgânului, alta itorul, mai înseamnă şi ochiul conştiinţei părinţilor în fami-
este a evreului, alta a mahomedanului, alta a creştinului lie. Tatăl şi mama să vegheze asupra copiilor şi să-i fere-
adevărat. Una este conştiinţa preotului, alta a ască de rele, de păcate, de vicii. Vai de copiii care nu au
ochiul părinţilor veghetor asupra lor, care n-au părinţii cu
44 PREDICI conştiinţa dreaptă, curată şi trează, căci acolo este în-
tuneric mare în casa aceea! Dacă ochiul conştiinţei
militarului, alta a negustorului. După cărţile bune sau rele părinţilor este întunecat, şi copiii lor sunt întunecaţi şi um-
pe care le citim sau le-am citit la vârsta copilăriei, după blă tot prin întuneric, tot prin cârciumi, tot beţi, tot cu ace-
felul de viaţă cinstită sau destrăbălată ce duce omul, se leaşi blestemăţii de păcate, cu înjurături, cu drăcuieli şi cu
deosebeşte şi conştiinţa lui. desfrânări; la fel fac şi copiii, căci şi ei umblă prin întuneric
ca şi părinţii lor. De aceea au atâta necredinţă şi răutate în
O conştiinţă adevărată, dreaptă şi sigură o are acela capul lor.
care socoteşte bun ceea ce într-adevăr este bun şi so-
coteşte rău, ceea ce într-adevăr este rău. Omul a cărui PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 45
conştiinţă vede ca bun ceea ce este rău şi vede ca rău
ceea ce este bun, are conştiinţă eronată, falsă, rătăcită, Ochiul conştiinţei trebuie să-l aibă luminat şi preotul în
greşită. Mai este o conştiinţă la unii oameni, care consid- Parohia lui, să lumineze şi ochii celorlalţi, ai copiilor săi
eră păcatele grele sau abaterile grave ca foarte uşoare; sufleteşti; şi profesorul în şcoala lui, să lumineze tot trupul,
această conştiinţă se cheamă laxă sau slabă. Alţi oameni adică şi pe ceilalţi, pe elevi. În toate locurile şi la toţi, ochiul
au o conştiinţă care consideră ca oprit ceea ce este permis conştiinţei trebuie trezit din adormire, luminat cu Cuvântul
şi exagerează anumite obligaţiuni; la aceasta se zice scru- lui Dumnezeu, cu învăţătura sănătoasă a Bisericii. De
puloasă. Unii nu ştiu cum să califice o faptă; o astfel de aceea o mare datorie au părinţii cei duhovniceşti să
conştiinţă se numeşte dubioasă sau îndoielnică. Sunt oa- trezească în suflete ochiul conştiinţei cel adormit al
meni care au conştiinţa trează; aceştia se pronunţă fără copiilor, iar părinţii cei trupeşti, să-i formeze pe copii din
şovăire în calificarea faptelor şi ei văd pe loc care faptă frageda vârstă şi să-i crească într-o conştiinţă dreaptă.
este bună sau care este rea. La formarea conştiinţei, însă, după părinţi, ajută în primul
rând Biserica Creştină Ortodoxă; pentru aceasta trebuie
Dar cei mai mulţi oameni au conştiinţa adormită şi nu iau să-i aduceţi aici, la biserică; apoi să le arătaţi exemple
seama la cele ce se petrec cu sufletul lor. Aceştia sunt frumoase de viaţă morală, văzute sau citite, să vă daţi
întocmai ca un om care îşi acoperă ochii să nu mai vadă silinţa de
lumina soarelui; ei îngrămădesc plăceri peste plăceri,
păcate peste păcate, griji peste griji ale vieţii acesteia a le imita. Contactul cu oamenii credincioşi, cu viaţă
trecătoare, ale trupului, ale lui mamona, de care ne-a vorbit frumoasă, care urmează la biserică, îi ajută foarte mult pe
Mântuitorul astăzi; şi astfel ochiul conştiinţei se întunecă şi copii şi mai mult îi ajută evitarea, depărtarea definitivă, de
omul ajunge un sclav, un slujitor supus al materiei. a nu avea legături de prietenie cu oameni vicioşi, pătimaşi,
adică plini de tot felul de patimi urâte, de beţivi, de des-
De aceea zice Mântuitorul că nu se poate sluji la doi dom- frânaţi, de tutunari, de hulitori, bătăuşi, criminali, hoţi şi alţii.
ni, nu se poate sluji şi lui Dumnezeu şi diavolului. În Orient,
Dacă tineretul şi copiii vor creşte cu o conştiinţă dreaptă şi pe cei bolnavi, învie morţii, porunceşte mării şi vânturilor şi
curată, atunci vor fi de folos societăţii şi statului, vor face cu toate acestea, în loc de a-Şi însuşi slava acestor min-
numai bucurii părinţilor şi vor fi şi ei fericiţi. Părinţii vor uni, le atribuia toate numai credinţei, ca şi cum numai
scăpa de mari necazuri, chiar în lumea aceasta şi nu vor credinţa singură ar fi
mai plânge cu lacrimi amare de pe urma lor. Iar ei vor avea
aici în lumea aceasta o mulţumire sufletească, o conştiinţă săvârşit prin El ceea ce El făcea mulţumită credinţei.
împăcată, o fericire sufletească şi trupească şi vor moşteni
şi fericirea cea cerească pe care o va da Dumnezeu numai ,,...Cum ai crezut, fie ţie!” - îi zice sutaşului, care ceruse
celor ce ascultă de învăţătura Sa, de Cuvântul Său. să-i vindece sluga bolnavă şi acelaşi este răspunsul Său
într-o mulţime de împrejurări. El se miră de credinţa
sutaşului, zicând că nici în Israel n-a găsit atâta credinţă;
El se miră de credinţa cananeencei care era tot o păgână,
Rugăciune ca şi sutaşul, şi-i zice: ,,O, femeie, mare este credinţa ta!”,
pretutindeni admirând credinţa, pretutindeni lăudând
Doamne, Dumnezeul nostru, trezeşte ochiul conştiinţei credinţa, pretutindeni vestind puterea şi folosul credinţei şi
noastre şi fă-ne să înţelegem cum să Te iubim pe Tine mai lăsând să se înţeleagă că nimic nu se poate refuza
mult ca pe orice şi să facem numai voia Ta, Doamne; că credinţei. Pentru aceasta, să ascultăm cu luare aminte ca
Tu ştii cele ce ne trebuie nouă şi ne vei dărui şi bunătăţile să putem înţelege mai bine efectele credinţei în legătură cu
cele vremelnice şi cele veşnice, Stăpânul nostru, Tatăl mântuirea noastră.
nostru Cel din ceruri! Amin!
Domnul Iisus Hristos se afla în al doilea an al vieţii Sale
46 PREDICI publice, timp în care propovăduia şi făcea multe minuni.
Toată lumea Îl admira, chiar şi păgânii, căci învăţătura Sa,
deşi era simplă, era luminoasă, raţională; puterea Sa era
supraomenească. El întindea mâna, rostea un cuvânt şi
marea cu vânturile ei Îl ascultau. Peştii apelor, lepra,
PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A DUPĂ RUSALII frigurile, paralizia, moartea, se supuneau la gestul şi la
glasul Său; dar mai presus de toate Iisus era bun, milos
Vindecarea slugii sutaşului către cei în suferinţă, îngăduitor cu cei slabi, milostiv cu cei
săraci. Pentru toate aceste minuni, poporul
,,Şi a zis Iisus sutaşului: «Mergi şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 47
cum ai crezut, fie ţie!» Şi s-a tămăduit
Îl numea trimisul lui Dumnezeu - Mesia. Păgânii Îl priveau
sluga lui, în ceasul acela.” pe tânărul profet ca pe un om extraordinar, de la Care pu-
teau să ceară minunile cele mai uimitoare.
(Matei 8, 13)
Aşa vedem în Evanghelia de astăzi că un sutaş, un căpitan
roman, ce staţiona în Capernaum cu oastea sa, apelează
în mod public la Iisus, rugându-L să-i vindece sluga, care
F r a ţ i c r e ş t i n i, era grav bolnavă.

În Sfânta Evanghelie de astăzi observăm un lucru de mira-
re, şi anume faptul că Mântuitorul lumii, Domnul nostru
Iisus Hristos, în loc de a-Şi atribui minunile pe care le
săvârşea ca un Dumnezeu Atotputernic, le atribuia, de
obicei, credinţei oamenilor. El, puternic în fapte şi în cu-
vânt, dezleagă pe cei stăpâniţi de duhuri necurate, vindecă
Iată împrejurările: Iisus, după ce termină predica de pe
munte, se sculă şi trecu prin mijlocul mulţimii urmat de
ucenicii Săi, se pogorî de pe munte şi veni în Capernaum:
Sutaşul acesta, auzind că vine Domnul Hristos în Caper-
naum şi ştiind câte minuni săvârşise, s-a adresat unor oa-
meni ai poporului evreu, desigur dintre fruntaşii evreilor,
să-L roage ei pe Iisus să-i vindece servitorul. Aceştia au nevrednic de a se prezenta în faţa Mântuitorului. Iisus ad-
mers la Iisus şi-L rugară, zicând: ,,Acest om merită să-i faci miră credinţa lui şi-i aduce laudă mare în public: ,,Amin, zic
ce cere, căci el iubeşte neamul nostru şi a zidit şi sinagoga vouă! Nici în Israel n-am aflat atâta credinţă!”
noastră!”.
Mântuitorul admiră şi laudă credinţa sutaşului ca să-i
Iisus plecă împreună cu ei şi când era aproape de casa înfrunte pe evreii cei îngâmfaţi, să-i facă să roşească de
sutaşului, acesta i-a ieşit întru întâmpinare, zicând: ruşine în faţa păgânilor, deoarece credinţa păgânilor o va
,,Doamne, nu te osteni, căci nu sunt vrednic să intri sub întrece pe a evreilor. De aceea, cu această ocazie, le mai
acoperişul meu! Pentru aceea nu m-am socotit vrednic a zise: ,,Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor
veni eu la Tine! Ci zi numai cu cuvântul şi se va vindeca veni şi se vor odihni cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în
sluga mea! Că şi eu sunt om sub stăpânire, având sub Împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi goniţi întru în-
mine slujitori şi-i zic acestuia: «Mergi!» şi merge; altuia: tunericul cel mai dinafară, acolo unde va fi plânsul şi
«Vino!» şi vine; şi slugii mele: «Fă aceasta!» şi face”. scrâşnirea dinţilor!” Iată cum Mântuitorul îi mustră pe
necredincioşii evrei de atunci, care nu voiau să recunoască
Acest căpitan păgân, cu o îndrăzneală şi sinceritate cu şi să creadă că El este Fiul lui Dumnezeu, El este Mesia
totul militară, declară că nu se simte vrednic de a primi o cel proorocit de proorocii lor, că El este Acela care trebuia
personalitate aşa de înaltă în casa sa. Smerenia acestui să vină şi venise.
om era mare, dar ceea ce era şi mai mare era credinţa lui.
Din Sfânta Evanghelie de astăzi este uşor a cunoaşte Un fapt vrednic de luat în seamă este acela că, în Noul
fizionomia căpitanului din Capernaum. El este unul dintre Testament, ofiţerii au jucat un rol onorabil. Pe Golgota, tot
acei păgâni care înţelege cu inima şi-L adoră pe un sutaş păgân mişcat de minunile Mântuitorului, Care
Dumnezeul lui Israel. Cu banii săi a zidit marea sinagogă murea răstignit pe cruce, şi înfiorat de semnele ce se
din Capernaum, ceea ce dovedeşte că era bogat şi petreceau în acel timp când Iisus Îşi dădea duhul, văzând
întrebuinţa bine bogăţia sa, făcând multe milostenii, fapte el cum soarele se întunecă, cum se face întuneric peste tot
care erau rare pe atunci. pământul, cum se cutremură pământul şi pietrele se des-
pică, cum fulgerele şi trăsnetele sfâşie văzduhul, iar morţii
Din aceste fapte s-a născut în inima lui bunătatea către din morminte înviau, acest sutaş numit Longhin a strigat
oameni. El îl iubeşte pe sclavul său şi-l îngrijeşte la boală, plin de credinţă: ,,Cu adevărat acesta a fost Fiul lui
pe când alţi păgâni îi priveau pe sclavi ca pe nişte vite. Dumnezeu!”.
Sutaşul trebuie să-L fi cunoscut pe Mântuitorul cel puţin din
auzite, căci aici în Capernaum, unde locuia el, într-o sin- În Cezareea Palestinei, cel dintâi păgân care a fost întors
gură zi, Iisus tămăduise un îndrăcit, o însănătoşise pe la credin ţă de Sfântul Apostol Petru a fost tot un ofiţer -
soacra lui Petru şi-i vindecase pe toţi bolnavii din cetate. centurionul Cornelie. Despre el se spune că era evlavios,
Lumina care i-a orbit pe iudeii pizmaşi, luminase pe foarte milostiv şi temător de Dumnezeu. Făcea multe mi-
credinciosul păgân roman. El crede în puterea Mântu- lostenii şi se ruga Domnului. Pe Sfântul Apostol Pavel de
itorului şi recunoaşte în El pe Cel ce deţine puterea două ori l-a scăpat de la moarte sigură un general, numit
dumnezeiască. De aceea zice cu credinţă şi hotărâre: ,,Eu Lisias şi tot un căpitan păgân i-a scăpat viaţa când
nu sunt decât un ofiţer sub stăpânire şi cu toate acestea călătorea spre Italia, de aceea şi el îi laudă şi le zice:
când zic unuia dintre oamenii mei: «Vino!», el vine. Dar Tu, ,,Bunii mei ofiţeri!”
Doamne, Tu eşti Regele regilor, Împăratul întregului uni-
vers; eşti Generalul Şef al universului întreg; bolile sunt L-am auzit şi pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în Evan-
supuse Ţie şi nu ai nevoie să fii de faţă ca să porunceşti! ghelia de astăzi, cum a lăudat credinţa sutaşului, căci dacă
Toată natura de la distanţă, Ţi se supune!” nu ar fi avut credinţă, smerenie şi fapte bune, nu s-ar fi
tămăduit sluga lui, care era grav bolnavă. De aceea,
48 PREDICI credinţa este o virtute dintre cele mai mari, fără de care nu
se poate mântui nimeni, căci prin credinţă ne facem fii ai
Smerenia acestui sutaş păgân încununează toate virtuţile Împărăţiei cerului, prin credinţă facem faptele cele bune,
lui. El se socoteşte un mare păcătos şi de aceea se crede cele sufleteşti şi trupeşti.

Credinţa ne face să-i iubim pe vrăjmaşii noştri, credinţa ne
face să urâm plăcerile lumeşti, credinţa ne face să uităm
insultele vrăjmaşilor, credinţa ne face să ne rugăm lui
Dumnezeu în suferinţe, să răbdăm lipsuri şi să alegem
viaţa înfrânată. Credinţa ne face să spunem şi altora
despre Dumnezeu, despre viaţa veşnică şi despre osândi-
rea păcătoşilor în iad. Credinţa ne învaţă să fim smeriţi,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 49
să fugim de slava deşartă, să fugim de oamenii gâlcevitori, rugăciuni şi milostenii;
invidioşi şi vicioşi. Credinţa ne face să ne iubim unii pe alţii,
să avem o viaţă înfrânată, o pocăinţă sinceră prin lepădare -
de sine.
numai cu frunze şi umbră, nici Dumnezeu nu e mulţumit de
creştinul fără fapte bune.
Faptele bune ale credinţei sunt multe, dar mai principale
sunt acestea:
- mergerea la biserică în duminici şi sărbători; să se
stea în sfânta biserică, la slujba Sfintei Liturghii, cel puţin
aceste 2-3 ore de la 9 la 12, să se ia parte la această jertfă
a Domnului Hristos;
- spovedania şi împărtăşania, păzirea posturilor,
să crezi şi să te foloseşti de cele 7 sfinte taine ale
Bisericii;

Noi, prin vechimea credinţei noastre, prin nenumăratele - să spui şi altuia despre Domnul Hristos;
binefaceri primite de la Dumnezeu, ne putem numi cu
adevărat fiii Împărăţiei, dar să vedem dacă viaţa noastră şi - să cinsteşti sfinţii cu prinoase;
faptele noastre sunt la înălţimea credinţei pe care am
moştenit-o de la Sfinţii Părinţii noştri. Să vedem dacă viaţa - să cinsteşti sfintele icoane şi să le ai în casă, să te
noastră se potriveşte cu viaţa înaintaşilor noştri şi dacă nu închini şi să tămâi înaintea lor;
cumva ne asemănăm şi noi cu poporul evreu din vremea
Mântuitorului pe care L-a mustrat Domnul cu acele aspre - să ajuţi biserica cu tot ce are ea nevoie, să cin-
cuvinte în faţa sutaşului păgân care îi întrecuse cu credinţa steşti persoanele bisericeşti;
lui, zicând că: ,,Vor veni de la răsărit şi de la apus şi se vor
odihni în Împărăţia cerurilor, iar ei, fiii Împărăţiei, vor fi - să-ţi faci semnul Sfintei Cruci drept pe faţă.
goniţi în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea
şi scrâşnirea dinţilor!”. Nu poate spune cineva că are credinţă, dacă nu are aceste
fapte. Când
Poporul cel ales până la Mântuitorul a fost neamul evreiesc
- poporul evreu. De la Mântuitorul încoace Dumnezeu nu 50 PREDICI
mai ţine seamă din ce naţiune face parte un creştin
adevărat. Toată creştinătatea botezată în numele Sfintei pronunţăm cuvântul acesta: ,,credinţă”, să ne gândim că
Treimi şi ascultătoare de biserică şi de apostolii lui Iisus, de el sunt legate toate aceste fapte ale credinţei. Creştinul
care sunt preoţii, toată turma aceasta creştinească de pe trebuie să mai ia parte şi la masluri, să se spovedească şi
întreg globul pământesc, se numeşte Noul Israel, poporul să se împărtăşească, căci dacă nu face aceste fapte, nici
cel ales al lui Dumnezeu - creştinii care au credinţa cea celelalte rugăciuni nu îi sunt primite. Credinţă spun în gura
adevărată în Domnul Dumnezeu - Tatăl, Fiul şi Sfântul mare că au şi sectanţii şi toţi rătăciţii care s-au lepădat de
Duh. Biserică, de Sfintele Taine şi de preoţi, dar nu au aceste
fapte bune, aceste fapte ale credinţei drepte. Sfânta Scrip-
Sunt mulţi însă care se laudă că au credinţă, dar faptele lor tură spune şi mai lămurit: ,,Credinţă au şi dracii şi se înfi-
îi dovedesc că sunt mincinoşi, deoarece credinţa fără fapte oară”. Oare nu ştiu ei cine i-a făcut? Dar faptele lor sunt
bune este moartă, după cum trupul fără suflet este mort. drăceşti, rele şi nu vor să aibă smerenie să se întoarcă la
Sufletul credinţei sunt faptele. Pe creştin îl cunoaştem că Dumnezeu, să-şi recunoască greşeala.
are credinţă după fapte, aşa cum cunoaştem pomul după
roade. Credinţa este pomul cu crengile lui, dar faptele sunt Păcatele împotriva credinţei sunt mai multe, dar cele mai
roadele. Aşa cum un om nu se mulţumeşte să aibă un pom însemnate sunt acestea:
 Al zecelea păcat sunt superstiţiile, adică credinţe şi practici
Primul păcat - tăgăduirea existenţei lui Dumnezeu sau care nu au nici
necredinţa totală. Acesta este cel mai greu păcat şi cad în
el cei ce duc o viaţă stricată, desfrânată, precum şi cei ce o bază raţională. Ca de exemplu: mulţi cred că le
citesc cărţi cu conţinut imoral, romane sau reviste porno- merge rău dacă au plecat din casă şi au călcat cu piciorul
grafice şi alte feluri de cărţi potrivnice religiei. stâng întâi; ori dacă au uitat ceva şi s-au întors înapoi;
dacă le-a ieşit cineva în cale cu un vas de apă gol; dacă le-
Al doilea păcat este credinţa falsă sau greşită, cum o au a ieşit un iepure sau o coţofană, dacă le-a ieşit preotul în
popoarele cu religii deosebite ca: budiştii, mahomedanii, cale; sau cum cred unele femei că e păcat să lucreze joile
evreii de azi şi mulţi alţii care nu cred în Domnul Hristos şi după Paşti, marţile după Rusalii, răpotinii, filipii, foca, păliile
care au rămas tot în păgânism. şi alte multe obiceiuri şi sărbători păgâneşti.
Al treilea păcat împotriva dreptei credinţe este indiferent-
ismul, adică indiferenţa sau nepăsarea omului faţă de Al unsprezecelea păcat împotriva credinţei adevărate este
problemele credinţei. ocultismul, adică magia, vrăjitoria, necromanţia - ghicitul în
palmă, ghicitul în cafea şi cu bobii şi multe altele.
Al patrulea păcat este scepticismul sau îndoiala în materie
de credinţă. Aceasta este o boală sau o trândăvie su- Acestea toate sunt păcate împotriva credinţei adevărate.
fletească ce nu îngăduie celui atins de ea să ia hotărâri De aceea să luăm aminte să nu ni se pară lucru de glumă,
temeinice faţă de credinţă. Ei zic: ,,am credinţă, cred în că diavolul a întins multe curse celui ce vrea să creadă
Dumnezeu, dar nu vreau să am de-a face cu el!”. Nu vor drept, ca să nu se poată mântui, să cadă într-una dintre
adică să i se supună legii Lui, să vină la Dumnezeu. aceste curse. Iată de ce creştinilor noştri de astăzi nu le
ascultă Dumnezeu rugăciunile! Iată, pentru că mai întâi se
Al cincilea păcat este apostazia sau lepădarea de credinţa târăsc în fel de fel de rătăciri şi n-au credinţă întemeiată în
ortodoxă şi trecerea la altă religie. Acest păcat este foarte Dumnezeul minunilor, Dumnezeul creştinilor - Iisus Hristos
mare pentru că omul leapădă adevărul luminii depline şi - aşa cum a avut-o sutaşul din Evanghelia de astăzi! El a
îmbrăţişează întunericul minciunii şi al rătăcirii. crezut temeinic, cu încredere neclintită, în Mântuitorul Iisus
Al şaselea păcat este schisma sau dezbinarea, adică Hristos că va putea să-i facă sluga sănătoasă. El a venit cu
nerecunoaşterea autorităţii bisericeşti. smerenie, deşi era o personalitate pământească, căci nu s-
a socotit vrednic să intre Iisus în casa lui şi mai mult, nici n-
Al şaptelea păcat este erezia sau abaterea de la unul sau a îndrăznit să dea ochii cu El. El a avut fapte, dar ce fapte
mai multe dintre adevărurile de credinţă creştină. Ereziile mari! Căci făcuse o biserică în cinstea lui Dumnezeu, unde
au produs mari tulburări în viaţa Bisericii. mergeau evreii şi se închinau; cât despre credinţa lui s-a
mirat şi Mântuitorul, cu câtă încredere a venit la El un
Al optulea păcat este bigotismul: credinţă tare, dar ne- păgân, iar noi creştinii ne tăvălim în toate rătăcirile.
luminată, care pune preţ pe forme şi pe lucruri secundare
şi neglijează fondul şi lucrurile principale. Aşa cum sunt Foarte mulţi din cei ce se bat cu pumnul în piept că se duc
unele persoane, care-i învaţă pe alţii multe neorânduieli, pe la biserici şi că sunt credincioşi, când li se întâmplă vreo
chiar şi în Biserică. nenorocire sau o boală, mai întâi aleargă la vrăjitoare şi la
descântece, să le toarne cositorul, mai întâi se îndoapă cu
Al nouălea păcat este fariseismul sau ipocrizia, făţărnicia, tot felul de spurcăciuni, se mânjesc cu vrăji diavoleşti din
adică aparenţa de tălpi până în creştet, spurcându-şi şi trupul şi sufletul, ar-
vunindu-le pe amândouă pentru iad. După ce fac toate
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 51 acestea, vin apoi pe la biserică, zicând: ,,Să încercăm şi
prin slujbe!”.
bună credinţă, dar în schimb nu au nici o credinţă, ci numai Ajungând la biserică, în loc să întrebe preoţii şi oamenii
se prefac. bisericii ce trebuie să facă, se lasă iarăşi înşelaţi de diavo-
lul, căci tot el le iese înainte prin câte o babă vrăjitoare,
fără credinţă şi fără frică de Dumnezeu, chiar şi în biserică,
şi-i pun la cale să aprindă lumânările cu vârful în jos în A opta - nu sunt primite rugăciunile femeilor care se roagă
sfeşnic, să meargă pe la 9 biserici şi să pună numele cu capul descoperit, vopsite, fardate, cu fustele scurte, cu
vrăjmaşilor în pomelnicul de morţi, să se roage pentru pantaloni, parfumate, înzorzonate; acestea se roagă cu
pierzarea şi distrugerea acelora ce le-au făcut rău şi o mândrie şi sunt o scârbă înaintea lui Dumnezeu. De ase-
mulţime de învăţături greşite, că, în loc să le facă menea nu sunt primite rugăciunile acelor femei care vin cu
Dumnezeu dreptate şi să le asculte rugăciunile, se încarcă îndrăzneală să se roage la icoanele din faţa Sfântului Altar,
de păcate şi vin relele mai mult asupra lor. în faţa sfintelor uşi împărăteşti, fiindcă se fac o mare
sminteală bărbaţilor.
52 PREDICI
A noua - rugăciunile nu le sunt primite femeilor care şi-au
Mare greşeală fac şi cele ce învaţă aşa şi cei ce ascultă de spurcat bărbaţii, punându-le în mâncare sau băutură fel de
ele, fiindcă rugăciunile acestora se fac spre păcat. Pentru fel de spurcăciuni, de la vrăjitoare şi descântătoare: apă,
ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile noastre, trebuie ca lături de la mort, piedici de la morţi, ouă descântate, ţărână
şi noi să îndeplinim unele condiţii, şi iată care: din locuri părăsite, din răspântii, din încăierarea câinilor şi
multe alte spurcăciuni, pe care aceşti oameni mâncându-
Prima - rugăciunea să izvorască din credinţă neclintită. le, şi-au spurcat vasul trupului şi sufletului, s-au depărtat
de Duhul Sfânt.
A doua - să fie făcută cu inimă smerită, nu cu mâ-
ndrie ca fariseul. A treia - să nu cerem lucruri nedrepte sau Acea femeie care a făcut aceste lucruri, nici să nu creadă
vătămătoare altora. că mai poate trăi în casă cu un asemenea om spurcat. Să
nu gândească că mai are vreo iertare fără spovedanie
A patra - rugăciunea să fie stăruitoare, ca a femeii sinceră şi mai ales fără un canon mare şi serios, pe care
din parabola să-l facă cu lacrimi toată viaţa, căci dacă o apucă moartea
aşa, cu păcatele acestea grele, o
judecătorului nedrept.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 53
A cincea - rugăciunile şi darurile nu le sunt primite acelora
care poartă supărare, duşmănie pe cineva şi nu-l pot ierta. aşteaptă plângerea şi scrâşnirea dinţilor în întunericul cel
mai dinafară, cum a spus Domnul Hristos în Sfânta Evan-
A şasea - să se ştie că rugăciunile nu le sunt primite celor ghelie de astăzi. Aceea nu se mai poate numi creştină, nici
necununaţi la biserică, cu binecuvântarea religioasă de păgână nu se mai numeşte, nici animal, căci ele nu fac aşa
către preot, fie chiar şi acasă, dar cununia religioasă, nu ceva.
cea de la sfat. Cei ce nu au cununie religioasă trăiesc în
desfrânare şi păcatul acesta este egal cu idolatria. Aces- Ce înşelăciune grozavă este în lumea aceasta, fraţi creşti-
tora nu le sunt primite faptele ce le fac, până nu se cunună ni! Cum se mai străduieşte omul din toate puterile să
religios: nici postul, nici rugăciunea, nici ajunarea, nici strângă, să aibă mult, să-şi împodobească trupul cu fel de
lumânarea sau coliva, nimic nu le este primit. Sunt femei fel de îmbrăcăminte scumpă şi modernă, să se distreze
care ajunează vineri după vineri, de li se usucă gura de prin chefuri şi păcate, căci mulţi şi-au vândut sufletul diavo-
post, şi nu vor să se cunune; să caute să se cunune cât lului, numai să poată câştiga aceste lucruri trecătoare. Aşa
mai curând, căci nu le este primită osteneala. a fost o tânără care s-a vândut demonului, căci a cumpărat
un vrăjmaş, un duh rău, s-o facă bogată, să se mărite cu
A şaptea - nu sunt primite rugăciunile părinţilor cine vrea, să facă ce vrea în lumea aceasta. Acum nu mai
pentru copiii care au murit în vreuna din religiile rătăcite şi poate scăpa de el şi nu numai de el, ci de o droaie de
nici copiii nu pot face ceva pentru părinţii care au murit duhuri necurate; întreabă plângând ce să facă, fiindcă sunt
rătăciţi la vreuna dintre secte, lepădându-se de Biserică, luni de zile de când nu mai poate dormi.
de preot, de Sfintele Taine, de sfintele icoane.
Iată cum se lasă lumea înşelată de duhurile necurate
pentru lucruri trecătoare! Sufletul este lăsat în părăsire;
sufletul, care e cel mai scump, este ca un om neputincios,
bolnav şi paralitic, ca sluga sutaşului care zăcea spre
moarte. Sufletul este înfometat şi însetat pentru că el caută
altceva, o hrană şi o băutură sfântă care este Cuvântul lui
Dumnezeu şi dacă nu găseşte această hrană, se îm-
bolnăveşte, suferă şi moare. Totuşi această hrană mântu-
itoare există; ea se găseşte în Sfânta Biserică, dar oamenii
sunt aşa de întunecaţi, aşa de rătăciţi şi cu mintea
împărţită, că parcă nu aud, nu văd, nu simt să vină în
locaşul Domnului să se hrănească, să prindă viaţă şi
putere mântuitoare.
Îmi aduc aminte de o istorioară, de unde putem trage o
frumoasă învăţătură. Se spune că doi călători, rătăcind
printr-o pustietate, au ajuns în primejdia de a muri de
foame şi sete. Deodată în zare se iveşte un pom înalt, cu
umbră deasă. Când au ajuns lângă el, bieţii călători cu
bucurie observară că au găsit o traistă de la alţi călători.
Plini de bucurie, crezând că vor găsi ceva de mâncare în
ea, au desfăcut în grabă traista, dar vai!... În ea nu găsiră
decât aur, iar aurul acela nu putea să le ajute, să le
astâmpere foamea şi setea şi au murit de foame lângă
traista cu aur. Puţin mai departe se găsea un izvor cu apă
limpede, dar ei neştiind şi fiind fără putere au murit acolo.
Aşa se întâmplă şi cu noi în pustiul acestei lumi. Lumea
aceasta nu are nici o hrană pentru suflet, e un pustiu fără
apă, fără pâine sufletească. Vai, câte suflete mor de foame
şi de sete lângă bogăţiile şi averile lumii acesteia
trecătoare! Ei nu cunosc izvorul acesta limpede care este
Sfânta Biserică. Ei nu au credinţă şi nu vin să se adape şi
să se hrănească în Casa lui Dumnezeu, mor de foame
lângă traista cu bani. Bani destui, dar sufletul e pustiu, e
flămând, sufletul este în pierzarea morţii şi dacă nu se
întorc la Dumnezeu, vor pieri în blestem dumnezeiesc.
Să ne silim cu toţii să reparăm trecutul nostru, să avem o
credinţă vie în
54 PREDICI
Dumnezeul cerului şi al pământului, că Sfânt este Domnul
Dumnezeul nostru şi sfinţi trebuie să fim şi noi; să nu zi-
cem ca necredincioşii: ,,dar ce te duci aşa des la biserică,
că doar nu o să te faci sfânt?!” Sfinţi trebuie să ne facem,
căci acolo la Dumnezeu este sfinţenie; este curată grădina Deschide ochii sufletului tuturor celor ce Te caută pe Tine
raiului şi sfântă şi dacă vrem să locuim şi noi cu sfinţii, şi care au venit aici şi ajută-ne la toţi ca în ziua cea de apoi
sfinţi trebuie să ne facem. Cine vrea să locuiască cu de-
monii în iad, să trăiască în păcate, să se întineze mereu,
că la ei vor ajunge.
Să trăim în sfinţenie, fraţi creştini, şi în viaţă curată! Să ne
lepădăm de toate păcatele care ne spurcă sufletul şi trupul!
Astăzi este ziua când trebuie să ne hotărâm, până când nu
e prea târziu, căci dacă ne va apuca moartea în păcate
grele, ne va trimite şi pe noi în plângerea şi scrâşnirea
dinţilor, şi acolo în zadar vom striga să ne miluiască
Dumnezeu.
Atunci îi vor blestema părinţii pe copii căci şi-au pierdut
sufletul pentru ei alergând să le agonisească fericirea pe
pământ. Atunci vor blestema copiii pe părinţi şi vor scrâşni
cu dinţii asupra lor zicându-le: ,,Blestemaţi să fiţi voi,
părinţilor, că nu ne-aţi arătat calea cea dreaptă a credinţei
şi ne-aţi lăsat să ne tăvălim în noroiul plăcerilor păcătoase;
nu ne-aţi oprit de la păcate şi nu ne-aţi învăţat credinţa, să
mergem şi noi la biserică, să ne spovedim; nu ne-aţi sfătuit
şi pe noi să ne cununăm, nu ne-aţi spus cât de greu este
păcatul avorturilor şi să nu mai facem, iar acum ne chinuim
aici în veci!”. Atunci vor scrâşni cu dinţii soţiile împotriva
soţilor şi vor zice: ,,Blestemaţi să fiţi voi, că ne-aţi pus la
cale să ne omorâm copilaşii în pântece şi ne-aţi împiedicat
să mergem la biserică! Nu ne-aţi dat voie să postim, să ne
spovedim, să ne îndreptăm; Ne-aţi pus fel de fel de piedici
să nu ne întoarcem la Dumnezeu!”.
Aşa se vor chinui, vor plânge şi se vor tângui în întunericul
cel groaznic împreună cu diavolii şi cu toţi cei înşelaţi de ei,
pe vecii vecilor. Să scuturăm somnul şi solzii cei negri de
pe ochi şi să ne întoarcem la Dumnezeu, cât mai e timp,
căci atunci nimeni nu ne va mai scăpa, dacă nu vrem
acum să strigăm la Dumnezeu, cu pocăinţă şi cu smerenie,
ca să luăm iertare!
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul Cel adevărat, Fiul lui
Dumnezeu Cel viu, Cel ce ai venit în lume să vindeci toată
boala şi neputinţa, zi-le Tu un cuvânt dumnezeiesc acestor
suflete ce s-au adunat aici în Sfântă Casa Ta; fă,
Dumnezeul cerului, să se tămăduiască toţi de bolile cele
sufleteşti şi trupeşti!
să ne odihnim şi noi în sfântă Împărăţia Ta, cu toţi aleşii o putere supraomenească, de aceea Mântuitorul Iisus l-a
Tăi cei din veac! Amin! trimis, după ce l-a tămăduit, să facă cunoscută vindecarea
lui acestor oameni din ţinutul Gherghesa, care erau
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 55 stăpâniţi de o mulţime de păcate grele.

Păgânismul de atunci arunca la câini şi în canale pe copiii

care se năşteau cu

PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DUPĂ RUSALII 56 PREDICI

Vindecarea demonizaţilor din Gadara vreo defecţiune trupească. Pe sclavi îi înecau, să îngraşe
peştii cu ei, pe bătrâni îi lăsau fără ajutor şi fără milă îi du-
,,Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus, şi ceau departe de lume, să moară de foame şi de sete, să
cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.” fie mâncaţi de animalele sălbatice.
(Matei 8, 34)
Mai pe placul demonilor era faptul că aceşti oameni trăiau
F r a ţ i c r e ş t i n i, o viaţă porcească, se tăvăleau în patimi, cum se tăvălesc
porcii în noroi, lenevind şi lăcomindu-se peste măsură la
Sfânta Evanghelie de astăzi ne istoriseşte o mare minune, mâncăruri şi băuturi, căci de aceea creşteau turme de por-
pe care a făcut-o Domnul Hristos în ţinutul Gherghesenilor. ci ca să se sature chefuind cu băuturi, fripturi peste
Acolo a vindecat doi îndrăciţi foarte furioşi, că nimeni nu măsură, iar din aceste două păcate mari, le făceau şi pe
îndrăznea să treacă pe celelalte păcate de moarte şi mai ales păcatul desfrânării.

drumul acela de frica lor. În această latură a Gherghe- Cei care v-aţi uitat în cartea ,,Oglinda inimii omului”, aţi
senilor locuiau şi evrei şi păgâni, mai ales în oraşul Gada- văzut că, printre celelalte animale, este şi porcul în inima
ra, care era destul de mare. omului, cu diavolul călare pe el. Porcul este simbolul a trei
păcate de moarte: beţia, lăcomia şi lenea. Beţia este tot un
Locuitorii acestui ţinut erau cuprinşi de mare frică din cau- fel de lăcomie la băutură. Dumnezeu nu zice ca omul să
za acestor îndrăciţi care locuiau în morminte şi în care nu bea, să nu mănânce, dar una este a bea şi alta este a
sălăşluia o legiune de draci, ceea ce însemna după te lăcomi şi a te îmbăta. Lăcomia la băutură îl face pe om
numărătoarea romanilor vreo 6.000 de demoni, aşa că beţiv şi cade în boală porcească, se tăvăleşte prin şanţuri,
aceşti doi oameni erau culcuşul atâtor mii de demoni. Unul în noroi, căzând în rândul animalelor. Bine zice un înţelept
dintre ei nu purta nici veşminte pe el şi nimeni nu putea să- creştin că mai mulţi sunt cei ce se îneacă în pahar decât în
l ţină legat, căci sfărâma cătuşele şi lanţurile. Duhurile ne- mare. La fel şi cu mâncarea: să mânc ăm cât trebuie,
curate îl mânau prin pustie, rătăcind ziua şi noaptea prin cumpătat, ce-i trebuie corpului şi când trebuie. Dacă ne
munţi şi prin morminte, scoţând ţipete îngrozitoare şi lăcomim şi mâncăm peste măsură, mâncăm carne şi alte
lovindu-se de pietre. Acesta era mai cunoscut localnicilor, bunătăţi în posturi şi în zilele oprite, cădem în păcatul de
pentru crizele îngrozitoare şi pentru nebunia lui şi pentru moarte al lăcomiei.
vechimea suferinţelor lui, căci numai în el locuia o întreagă
legiune de 6000 de diavoli. Aşa de mult s-au îndepărtat creştinii noştri de la adevăr,
încât majoritatea oamenilor au un fel de crez al lor,
Şi în vremea Mântuitorului mulţi nenorociţi erau stăpâniţi spunând că nu ar putea trăi fără carne, vodcă şi tutun. În
de diavol, mai ales în ţinutul acesta, unde erau şi păgâni zilele noastre mulţi oameni au servicii mai uşoare, mulţi
care se închinau la idoli, nu lui Dumnezeu, dar nici unul nu lucrează în fabrici, în birouri, în spitale şi policlinici, având
era aşa de chinuit ca îndrăcitul din Gherghesa. De aceea, o muncă mai mult intelectuală decât fizică. De aceea
şi Mântuitorul l-a ales pe el ca să-l tămăduiască întâi, fi- corpul devine mai lenevos, mai greoi în mişcările lui şi se
indcă acesta era cel mai înfricoşător, deşi evanghelistul cere, deci, o mâncare mai uşoară ca să-i fie bine. Dar cum
Matei vorbeşte de doi îndrăciţi. Duhurile necurate îi dădeau se face că tocmai aceştia se lăcomesc mai mult, dispreţui-
esc posturile şi nu au o viaţă cumpătată, fiind stăpâniţi de spune despre atâtea nenorociri în adâncul cărora s-au ros-
toate la un loc: lăcomia, beţia şi lenea, adăugând apoi şi togolit atâţia prea de timpuriu!
distracţiile.
Sfântul Grigorie ne spune că dintre toate păcatele, des-
Iată materialul cel mai bun pentru focul desfrânărilor, căci frânarea este pricina cea mai de căpetenie a osândirii su-
ce este benzina pentru foc, aşa sunt acestea pentru trup: fletelor în focurile chinurilor de veci. Să vedem mai de
ţuica, lăcomia de mâncare multă - mai ales carne, aproape cum se explică acest lucru.
lenevirea şi distracţiile păcătoase cu jocuri şi cântece lu-
meşti, pofta ochilor prin ce se poate vedea în filme, tele- Un poet irlandez, într-o fabulă a lui, numită Căderea îngeri-
vizoare, reviste, la teatre şi chiar pe stradă, căci sunt femei lor, ne povesteşte că o parte dintre îngeri, sătui de fericirea
care depăşesc buna cuviinţă şi umblă mai mult goale decât paradisului, s-a coborât pe pământ ca să se însoţească cu
îmbrăcate. Toate acestea aţâţă poftele, irită nervii, în- fiicele oamenilor. Curând îşi dădură seama de căderea lor.
fierbântă sângele, aprind întreg trupul, cum se aprinde Poetul ni-i înfăţişează cu feţele schimonosite, cu sufletul
benzina de la foc. sfâşiat de cele mai crude remuşcări. Zadarnic au încercat
îngerii să se înalţe înapoi la cer, căci nu mai puteau, fi-
Dacă cineva vrea să fugă de patima desfrânării, să se indcă aripile lor se tociseră şi nu mai aveau cu ce să
depărteze de toate acestea, căci grozave sunt urmările zboare.
desfrânării. Când păcatul acesta ajunge stăpân pe fiinţa
omenească, îl chinuie pe om fără cruţare ca şi diavolii pe Desigur, aceasta este o fabulă, dar prea adevărată este
îndrăciţii din Evanghelia de astăzi şi dacă nu intervine put- căderea îngerilor pământeşti - a oamenilor - o cădere fără
erea dumnezeiască să-i putinţă de sculare. Vrem să spunem că toţi cei care se
coboară şi se tăvălesc în noroiul desfrânării, nu se mai pot
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 57 ridica duhovniceşte. Ei nu se mai pot ridica, fiindcă pierd
aripile credinţei. Câtă vreme omul este curat şi neîntinat, el
alunge, bietul om e pierdut, căci îl aruncă, nu în mare, ci în găseşte credinţa bună, frumoasă, vrednică de urmat.
suferinţe fără de sfârşit, iar la urmă îi duc sufletul în văpaia
focului de veci. Să vedem acum care sunt urmările păca- Cel ce este stăpânit de acest diavol al cărnii, al desfrâului
tului desfrânării. e un om pierdut. Dacă boala este veche şi vrea uneori să
se întoarc ă la Dumnezeu, să iasă din mocirlă, să se
Sfântul Apostol Pavel spune că cine desfrânează îndrepte, să se pocăiască, e de ajuns o ispită şi diavolul
păcătuieşte împotriva sufletului şi a trupului său. Mare iarăşi îl trânteşte la pământ, şi astfel bietul om ajunge cu
adevăr cuprind aceste cuvinte. Desfrânatul este duşmanul paşi siguri, din rău în mai rău. Într-adevăr foarte rar vedem
propriului său trup. Tâlharul fură lucruri străine, mincinosul cazuri, când unii se întorc cu adevărat de la acest păcat.
înşală pe altul, dar cel ce desfrânează se fură pe sine De cele mai multe ori, însă, cum se iveşte un prilej a şi
însuşi, fiindcă îşi ruinează puterile cele de mare preţ ale căzut în păcat. Câte
trupului său.
58 PREDICI
Cei care se lasă târâţi de plăcerile desfrânării vor plăti
clipele de plăcere cu un îndelung chin de durere trupească femei singure, despărţite, cu câte un copil, doi nu au şi
şi sufletească, căci pe unde trece păcatul acesta, omul se câte un prieten - zic ele - cu care trăiesc în desfrânare şi
ofileşte, feţele se schimonosesc, şira spinării se îndoaie, fac avorturi, distrugându-şi trupurile, pierzând atâta sânge
voioşia dispare, intră tuberculoza, bolile lumeşti, bolile de de ajung albe ca varul, anemiindu-se şi împleticindu-se
nervi, bolile de sânge, cancerul şi o mulţime de boli nevin- fără nici o putere. Se înfricoşează pentru un timp, se
decabile, cărora nu li s-a găsit încă leacul. O, dacă ar stri- spovedesc, dar nu trece mult şi iarăşi fac la fel, căci păca-
ga aceste boli din atâtea trupuri unde se ascund să spună tul acesta este ca otrava aceea care se pune la muşte, pe
câţi tineri şi tinere n-au stricat ele, câte vieţi în floare n-au care scrie: ,,atrage şi omoară”.
doborât la pământ! O, dacă ar vorbi mormintele, câte ne-ar
Acest păcat este o primejdie mare şi pentru suflet, pentru
că stă în legătură cu celelalte păcate de moarte; este chiar
un izvor al tuturor păcatelor şi iată de ce: pentru desfrâu
criminalii varsă sânge omenesc, pentru pofta desfrânării
femeia omoară pruncii în pântece, pentru desfrânare se
rupe inelul cununiei şi rămân copiii pe drumuri, pentru
acest păcat se trădează prieteniile şi se calcă jurămintele
sfinte în picioare. Cel ce cade în păcatul acesta ajunge
într-o stare de nebunie şi nu mai ştie ce face; nu-i mai e
dragă soţia lui cu care este cununat şi are copii, nu mai
ascultă sfaturile părinţilor şi ale nimănui, nu-i mai e milă de
copiii lui, de toată truda şi de viaţa lui, ci merge ca un orb
în prăpastie, ca o vită la abator.
De aceea zice prorocul Solomon că: ,,vinul şi femeile iau
minţile omului.” Iar Sfântul Apostol Pavel spune clar că:
,,desfrânaţii nu vor intra în Împărăţia cerului!” De aceea
vedem oameni intelectuali, cu facultăţi, cu stare bună, cum
ajung de râsul lumii, pentru desfrânare. Îşi risipesc ago-
niseala cu divorţul şi-şi ruinează sănătatea pentru acest
păcat urât şi murdar. Pentru nici un păcat nu se face omul
aşa de râs, ca de acesta, atât de iubit de diavolul, iar de
Dumnezeu şi de toţi sfinţii urât şi blestemat, pentru că a
spurcat templul Duhului Sfânt, căci trupul omului este bi-
serică a Sfântului Duh.
Da, fraţi creştini, am fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu,
am fost răscumpăraţi cu preţul cel scump al Sângelui Fiului
Său, iar prin Sfântul Botez am devenit temple ale Duhului
Sfânt. Cum să pierdem această lumină şi demnitate?! Cum
să-l lăsăm pe diavol să ne târască în noroi?! De ce să
facem din trupul nostru locaş al duhurilor necurate,
prăvălia dracilor, templu al idolilor şi cocină a porcilor?!
Aţi auzit din Sfânta Evanghelie de astăzi că nici porcii nu i- dacă nu vă întoarceţi şi nu vă îndreptaţi! Ca să vă îndrep-
au suferit pe draci, când au intrat în ei şi au preferat mai
bine să se arunce în mare şi să se înece, decât să
încălzească în corpul lor aceste duhuri necurate, şi aşa s- răvitoare.
au înecat vreo 2.000 de porci.
Creştinilor, gândiţi-vă la suflet, aduceţi-vă aminte de
moarte, aduceţi-vă aminte de judecata lui Dumnezeu!
Oricât ar fi de mare ispita, nu vă lăsaţi învinşi şi mai ales
fugiţi de ispită, ca Iosif din faţa femeii lui Putifar! Alungaţi, la părinţi şi ca amintire vreau să mai am şi eu acolo măcar
îndepărtaţi toate pricinile de sminteală, căci altfel nu veţi
putea birui acest balaur periculos!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 59
Să ziceţi hotărât: ,,Nu vreau să-mi mai spurc trupul, nu
vreau să mai cobor în rândul porcilor; sunt creştin şi nu
vreau să-L mai supăr pe Dumnezeu; înapoia mea, satano,
cu poftele tale, cu porcii tăi, cu plăcerile tale de o clipă!”
Nu vreau să cumpăr focul iadului, al osândei de veci,
pentru o poftă trecătoare. Este un Dumnezeu care mă
vede. ,,Cum să iau eu bărbatul alteia, cum să las copilaşii
fără tată, cum să sparg eu o casă, să risipesc o familie?!” -
aşa trebuie să zică femeia creştină. Tineretul să-şi aducă
aminte de ochiul lui Dumnezeu Care vede toate şi să nu
îndrăznească să trăiască fără cununie religioasă la biser-
ică, căci numai aceasta este valabilă înaintea lui
Dumnezeu. Cei ce trăiesc necununaţi, trăiesc în des-
frânare.
Opriţi-vă, că mare rău vă aşteaptă în lumea aceasta, iar
dincolo, focul cel nestins! Va fi vai de voi şi de copiii voştri
pe care îi zămisliţi în desfrânare! Spovediţi-vă şi hotărâţi-vă
să urmaţi calea cea bună şi să reparaţi ce se mai poate din
trecutul vostru trist şi întunecat! Privegheaţi şi vă rugaţi ca
să nu cădeţi în ispită şi ziceţi: ,,Tatăl nostru, nu ne lăsa pe
noi să cădem în ispită, izbăveşte-ne de cel rău şi viclean,
nu ne lepăda de la faţa Ta, Doamne!” Tineri şi bătrâni, fu-
giţi de păcatul desfrânării, că prea mult s-a răspândit acest
grozav păcat, ca o molimă foarte periculoasă!
Aduceţi-vă aminte cei care aţi căzut în acest păcat; ce v-a
folosit şi cu ce v-aţi ales, cât a ţinut plăcerea şi cu ce v-a
săturat?! Deschideţi ochii conştiinţei şi vedeţi că nimic alt-
ceva nu aţi câştigat decât o mustrare de cuget, o iscălitură
în catastiful dracilor cu cel mai greu păcat, mânia lui
Dumnezeu şi aprinderea focului de veci care vă aşteaptă
taţi, ascultaţi cu luare aminte o istorioară, din care veţi
înţelege ce să faceţi, ca să scăpaţi de această patimă ot-
Se spune, într-o carte veche, că un om şi-a cumpărat o
casă de la un oarecare cu numele Pepelea. Acest Pepelea
i-a pus o condiţie cumpărătorului: să-i dea voie să aibă şi
el un cui bătut în casă. ,,Că, de - zicea el - casa mea e de
un cui!”. ,,Bine - zise cumpărătorul - un cui, cu ce mă poate
păgubi?”, şi făcură actele, încheind contractul, iar omul
stătea liniştit. După o bucată de vreme, însă, apăru Pe-
pelea să-şi mai vadă cuiul, zicând că i s-a făcut dor de tatăl dacă-i plac filmele de amor, l-am întrebat ce-i place mai
său. mult la televizor şi mi-a spus băiatul că-i plac jocurile de
balet, jocurile olimpice feminine, patinajul pe gheaţă al
Altădată, veni Pepelea să vadă cuiul că i s-a făcut dor de fetelor. Din vorbire am înţeles că păcatul prinsese rădăcini
maică-sa, altădată de bunicu-său şi aşa începu să-i bată şi adânci în el. L-am întrebat dacă acasă are reviste cu femei
noaptea în uşă să-i deschidă, spunând că l-a apucat dorul goale.
ba de maică-sa, ba de taică-su…
- Da, zise el, am dar le ţin ascunse de părinţi.
- Păi bine, măi Pepelea, tot noaptea te apucă dorul,
să-mi tulburi somnul?! - Vrei să te îndrepţi şi să te vindeci sufleteşte şi
trupeşte?
- Ce te priveşte pe dumneata? răspunse Pepelea.
Cuiul este al meu şi fac ce vreau cu el. Uite, am venit să- - Da! - mi-a răspuns plângând, căci era într-o stare
mi pun pălăria în el şi am să mai vin!... şi de atunci de plâns, anemiat, galben, cu ochii duşi în fundul capului,
vânăt pe la ochi, slab şi fără pic de putere. Bietul copil!
60 PREDICI
I-am spus să se spovedească şi să pună pe foc revistele şi
Pepelea venea şi de câte trei ori pe noapte să-şi pună toate pozele care îl aţâţau la păcat şi să se ferească de
pălăria în cui. toate celelalte rele. Mi-a promis şi aşa a făcut. După vreo
două luni, vine băiatul foarte vesel şi mai îndreptat la faţă.
Pe bietul cumpărător îl apucase groaza. Pepelea îi tulbura Mi-a părut foarte bine. Dar n-a trecut mult timp şi iarăşi a
somnul în toate nopţile. Într-o noapte veni şi agăţă în cuiul venit plângând, spunându-mi că s-a împrietenit cu nişte
lui o traistă plină cu murdării; casa se umplu de miros greu, băieţi şi aceia i-au dat o revistă străină şi au mai văzut şi la
încât bietul cumpărător fu silit să iasă afară. Cuiul lui Pe- televizor un film de dragoste şi, din acestea, iarăşi a căzut
pelea i-a pricinuit omului atâta necaz, încât, până la urmă, în acelaşi păcat urât, murdar.
şi-a părăsit de bună voie casa cumpărată şi, nu după mult
timp, a murit de această supărare. Astfel, pentru un cui, Iată, deci, cum Pepelea - diavolul - a bătut cui în inima lui
omul şi-a pierdut liniştea, casa şi viaţa, iar Pepelea a şi iarăşi l-a agăţat, aşa că zadarnice au fost sfaturile mele,
rămas stăpân mai departe în ea. De atunci a rămas vorba: zadarnică a fost spovedania lui, căci dacă
,,Să te fereşti de cui străin în casa ta!”.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 61
Aşa este şi păcatul, precum cuiul lui Pepelea; îi laşi numai
un pic de loc în casa sufletului tău şi pe urmă îţi răpeşte n-a renunţat la lucrurile satanei, nu s-a putut îndrepta. De
casa sufletului şi mântuirea. Pepelea e diavolul; te aceea se spune în lepădările de la botez:
sfătuieşte să-i laşi şi lui un cui mic, să aibă şi el unde să-şi
pună pălăria şi traista cu murdării. Când te-ai întors la - Te lepezi de satana şi de toate lucrurile lui?, şi se
Dumnezeu, Pepelea, diavolul, pândeşte să-ţi mai laşi o răspunde:
mică patimă, să-ţi mai laşi un mic păcat, care ţi-a fost mai
drag. Şi dacă nu bagi de seamă şi primeşti cuiul lui Pe- - Mă lepăd!
pelea, ţi-ai pierdut casa, ţi-ai pierdut mântuirea, ai pierdut
tot, pentru că satana se foloseşte de acest cui, zi şi noap- Acestea sunt lucrurile satanei. Băiatul de care am vorbit nu
te, ca şi Pepelea. s-a îndreptat şi nu se va îndrepta niciodată, până ce nu va
lepăda lucrurile satanei.
Aşa veni la mine un băieţaş de vreo 15 ani şi cu lacrimi în
ochi, mă ruga să-i spun ce să facă să scape de un păcat Părinţilor, aveţi grijă de copii! Ajutaţi-i să-L cunoască pe
urât şi murdar, care pusese stăpânire pe trupul şi pe su- Dumnezeu; luaţi-le otrava din mâini, luaţi-le arma cu care
fletul lui - păcatul onaniei, malahiei. Acest păcat este se distrug singuri, că veţi da seama pentru ei! Noi avem
răspândit foarte mult; să aveţi grijă de copii! L-am întrebat datoria să vă spunem, să arătăm şi să scoatem rădăcina
păcatului, căci altfel iarăşi încolţeşte şi creşte, şi omul ni- (a doua)
ciodată nu se va vedea curat. Până nu scoateţi din suflet,
din casă spurcăciunile, lucrurile diavolului, care-l duc pe Vindecarea demonizaţilor din Gadara
om, pe copil la păcat, nu veţi reuşi să-l îndreptaţi.
,,Dracii rugau pe Iisus şi ziceau:
Să fim atenţi că în Evanghelia de astăzi întâlnim două
rugăciuni adresate Domnului Hristos: una făcută de draci şi - Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în
una făcută de oameni. turma aceea de porci!”

Cei 6.000 de draci Îl rugau pe Domnul Hristos, să nu-i chi-
nuiască înainte de vreme, ceea ce înseamnă că ei ştiu că
vor fi chinuiţi, şi tare le este frică demonilor de chinuri. Cu
cât mai mult trebuie să ne înfricoşăm noi de muncile iadu-
lui! Dacă diavolii se înspăimântă şi se cutremură de chi-
nurile care sunt acolo, cu cât mai mult trebuie să ne
înspăimântăm noi?! Dacă nu ne îndreptăm şi nu ne înto-
arcem la Dumnezeu, e vai de noi!
(Luca 17, 17)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Grozave trebuie să fie muncile iadului, dacă şi demonii se
tem şi se înfioară. Cumplite trebuie să fie chinurile acelora
în care se încuibează demonii. Iată aceşti doi nenorociţi,
doi îndrăciţi în care

Oamenii din Gherghesa Îl rugau pe Domnul să plece de la locuiau o mulţime de demoni, nu-şi mai găseau locul
ei. nicăieri, căci erau fugăriţi de spurcaţii aceia şi locuiau în
morminte şi prin munţi; dar erau aşa de fioroşi că nimeni
Acum, Domnul aşteaptă să vadă ce răspundem noi; am nu îndrăznea să mai treacă prin locurile acelea.
înţeles noi ce vrea să spună minunea din Sfânta Evan-
ghelie de astăzi?! Pornim noi să îndeplinim ce ne spune El Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a arătat o parte din cu-
sau ne împotrivim şi-L izgonim, că ne-a bătut porcii tremurătoarea viaţă a acestor doi îndrăciţi. Aceste suflete
păcatelor?! Păcatele trebuie lovite din plin, trebuie scoase nenorocite nu mai locuiau în case, ci în morminte. Din
şi aruncate, că mai e puţin şi cine nu le-a aruncat se va morminte au ieşit şi L-au întâmpinat pe Iisus. Nimeni nu
duce cu ele într-o mare de flăcări, de unde nu-l va mai putea să-i ţină legaţi, nici chiar cu lanţuri; de multe ori
scăpa nimeni. Vine noapte mare şi grea şi nu se va mai fuseseră legaţi cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini,
putea face nimic pentru suflet şi le vom lăsa pe toate câte dar au rupt şi cătuşele, au sfărâmat obezile şi nimeni nu-i
le-am strâns şi ne vom duce la judecata cea de veci, ori la putea domoli, şi nici nu se încumeta să treacă cineva prin
bine şi fericire, ori la iad, la osândire. Să-L rugăm pe Dom- locul acela. Demonii, când au simţit că se apropie Fiul lui
nul Hristos aşa: Dumnezeu, au început să strige: ,,Ce legătură este între
noi şi Tine, Iisuse Fiul lui Dumnezeu; ai venit aici să ne
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul duhurilor şi Stăpânul chinuieşti înainte de vreme?” Ce descoperim din aceste
lumii, alungă Tu, Doamne, duhurile necurate şi porcii cuvinte ale demonilor, care vorbeau prin gura îndrăciţilor?!
lenevirii, ai lăcomiei şi ai beţiei, porcii desfrânării şi toate
fiarele înveninate şi urâte de la zidirea Ta, ca să fim curaţi În primul rând vedem că şi ei L-au cunoscut că este Fiul lui
ca o biserică sfântă şi să-Ţi aducem jertfele laudelor noas- Dumnezeu Cel Preaînalt. Ei L-au cunoscut, dar lumea nu
tre, curate, în altarul sufletului nostru, în vecii vecilor! Amin! L-a cunoscut, şi nici chiar ucenicii Lui nu L-au cunoscut de
la început că este Fiul lui Dumnezeu. Vedem chiar din
62 PREDICI minunea care se petrecuse atunci cu puţin mai înainte,
căci ucenicii erau în corabie şi s-a pornit un vânt puternic
ce ameninţa corabia să se scufunde; Iisus s-a ridicat, a
certat vântul şi marea s-a liniştit. Văzând aceasta, ucenicii
Lui au zis între ei: ,,Cine este Acesta de care ascultă şi
PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DUPĂ RUSALII vântul şi marea?” Deci ei nu L-au
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 63 despre păcate, care sunt pricina a tot răul în lume, şi care
fac un zid gros de despărţire între noi şi Dumnezeu, încât
cunoscut de la început că este Fiul lui Dumnezeu; de Dumnezeu nu vrea să ne asculte din cauza acestor
farisei şi cărturari nici nu mai vorbim, căci aceştia L-au dis- păcate, foarte greu au ascultat, dar am descoperit destule
preţuit de la început, şi până la urmă ştim ce au fost în păcate grele la aceste tinere, pe care le purtau peste tot,
stare să-I facă, cum L-au batjocorit şi răstignit, omorându-L cu pomelnicele în mână, dar nu le spovedeau la nici un
pe Cruce. A trebuit să-L propovăduiască chiar demonii preot. Amândouă aveau câte doi-trei prieteni şi avorturi
iadului şi să-L descopere tuturor ca Fiu al lui Dumnezeu. destule, căci ziceau ele: ,,de n-o fi unul, o fi altul”, şi aşa se
va hotărâ poate vreunul. V-am spus acest caz pentru că
În al doilea rând, observăm că demonii aceştia au făcut şi acele tinere nici nu au mai venit pe aici, pentru că le-am
ei rugăciune către Fiul lui Dumnezeu, rugându-L să nu-i spus care este calea cea adevărată, le-am
chinuiască. În al treilea rând, descoperim că şi dracii, care
sunt duhuri necurate, se tem de chinuri, de suferinţe; ceea 64 PREDICI
ce ne dă să înţelegem clar că şi sufletele noastre vor simţi
din plin toate suferinţele din iad, dacă nu ne îndreptăm. Nu arătat drumul cel drept şi n-au vrut să vină să-l urmeze.
cum spun unii, în glumă, că ai murit, eşti mort şi că nu ex- Dacă le-am invitat la Biserică, se scuzau cât puteau că nu
istă suflet, nu există diavol, şi că după moarte nu mai simţi au timp şi că ele nu vor să ajungă să creadă aşa în
nimic. Dumnezeu, cum cred fetele acestea care vin îmbrobodite.

Iată deci că duhurile necurate, în lumea aceasta îi M-am mirat de atâta lipsă de cunoştinţă şi mi-am adus
asupresc pe oameni, îi învaţă la rele, chinuindu-i în diferite aminte de nişte ologi, care cerşeau într-un oraş şi s-a dus
feluri. Demonilor le face mare plăcere să-i vadă pe oameni vestea în oraşul acela, printre lume, că vine acolo un sfânt
căzuţi în cele mai mari necazuri de pe pământ, să-i vadă părinte şi-i va vindeca şi pe ei. Când au auzit ologii care
umblând goi şi fără sprijinul dumnezeiesc, să se târască cerşeau în stradă au fugit cu toţii ca să nu se vindece, căci
precum şarpele pe pământ, dar lor însă le este frică de se învăţaseră cu cerşitul. Aşa şi aceste tinere se
suferinţă şi de chinurile iadului, pe care le vor moşteni învăţaseră cu păcatul, cu desfrânarea şi nu puteau nici o
după ziua judecăţii. Şi mai au frică demonii şi de copiii lui clipă să se lase de acest păcat.
Dumnezeu, de sfinţi, căci şi ei au primit putere de la Dom-
nul, ca să îi scoată, alungându-i din oameni. Sunt mulţi creştini care s-au învăţat să cerşească mereu la
Dumnezeu să le dea, să le dea toate câte vor ei, de aceea
Din rugăciunea pe care o adresează demonii Mântuitorului de multe ori la unii ca aceştia, le mai dă Dumnezeu şi pe
vedem cu ce obrăznicie se roagă, căci zic: ,,Ce legătură spinare ca să aibă de ce să se plângă.
este între noi şi Tine, ai venit aici să ne chinuieşti mai În Sfânta Evanghelie de astăzi mai observăm că demonii
înainte de vreme?” Aşa cum se roagă mulţi oameni, care ştiu sigur că se vor chinui după ziua judecăţii în iad; ei se
se pretind creştini, se roagă cu mândrie şi obrăznicie, tem, se înfricoşează de hotărârea aceea pe care o va da
cerând de la Dumnezeu lucruri nefolositoare. Unii chiar au Domnul nostru Iisus Hristos atunci, iar creştinii noştri stau
ajuns să-L insulte pe Dumnezeu, zicând: ,,Dacă ar fi nepăsători, fac chiar glume despre rai, despre iad, râd cu
Dumnezeu m-ar auzi şi pe mine şi mi-ar împlini rugăciunile toţi necredincioşii şi batjocoresc cele sfinte. Despre chi-
mele!”; alţii zic: ,,Dacă există Dumnezeu de ce mă lasă să nurile iadului, să ştiţi că toate religiile pământului vorbesc,
sufăr, de ce nu mă aude când Îl rog, să-mi dea şi mie ceea nu mai vorbim de Sfânta Scriptură - Vechiul şi Noul Tes-
ce vreau?”, şi multe alte hule şi insulte pline de mândrie şi tament. La ziua judecăţii Domnul Hristos va spune unora:
îngâmfare rostesc la adresa lui Dumnezeu. ,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel de veci,
care este gătit diavolului şi îngerilor lui!”; apoi în toate
Cu puţin timp în urmă, au venit două tinere care mi-au pildele Mântuitorului găsim existenţa chinurilor din iad: bo-
spus că au colindat pe la toate bisericile cu pomelnice, să gatul nemilostiv care cere o picătură de apă să i se răcore-
se căsătorească, şi Dumnezeu nu vrea să le audă, să le ască limba, sluga care n-a vrut să ierte pe datornicul său,
dea şi lor o soartă. Erau revoltate că au cheltuit bani şi nu sluga leneşă şi mulţi alţi făcători de rău, aruncaţi în în-
le-a venit soarta. Dacă am început să le iau la întrebări tunericul cel mai dinafară. Tot aşa ne învaţă şi Sfinţii Apos-
toli, Sfinţii Bisericii noastre Ortodoxe, Sinoadele, că Din descoperirile pe care le-au avut de la Dumnezeu,
păcătoşii vor primi pentru faptele lor pedepse cumplite în despre iad şi muncile de acolo, despre greutatea păcatelor
iad, pe veci de veci. - cât este de supărătoare înaintea lui Dumnezeu, s-au
convins pe deplin toţi creştinii de la început. De aceea s-au
Mai departe, spune Sfânta Evanghelie, că era acolo o hotărât foarte mulţi şi au umplut pustiurile şi mănăstirile, au
turmă mare de porci şi dracii L-au rugat pe Iisus să le dea luat o viaţă aspră, au jertfit averi, au renunţat la libertate, la
voie să intre în porci şi El le-a îngăduit. Atunci toată turma viaţa aceasta, numai să-şi asigure sufletul, să nu ajungă în
de porci s-a repezit de pe deal, în mare şi s-a înecat. ghearele satanei.
Păstorii văzând ce s-a întâmplat au fugit şi au dat de veste
prin cetate. Tot aşa să ne gândim şi noi, cu mai mult interes sufletesc,
cu mai multă atenţie la chinurile veşnice şi să facem tot ce
O, ce nesuferită este răutatea şi spurcăciunea drăcească ne stă în putere, numai să nu ajungem în acel loc
că nici porcii n-au putut să-i sufere, şi când au intrat în ei, înfricoşat, căci pentru păstrarea vieţii trupeşti, care este
au fost nevoiţi să se arunce în apă şi mai bine să moară aşa de scurtă, nici o grijă nu ne pare de prisos; ne ferim de
decât să sufere acea spurcăciune a duhurilor necurate în orice primejdie, folosim orice leac, renunţăm la orice
ei. Dracii au avut şi scopul acesta ca să facă mare pagubă plăcere, ţinem un regim serios, cheltuim pe la doctori,
cetăţenilor, prin înecarea porcilor, şi astfel să-i facă pe căutăm medicamente cât mai bune şi dăm oricât ar costa
aceştia să se revolte împotriva lui Iisus şi să-L alunge din numai să ne facem sănătoşi, să ne fie bine, să ne păstrăm
hotarele lor sau chiar să-L omoare. viaţa aceasta trecătoare. Dar moartea tot nu o vom putea
ocoli şi de ea să fim siguri că nu vom scăpa niciodată, şi
Despre răutatea drăcească este cu neputinţă a se vorbi, rău ar fi dacă moartea nu şi-ar face datoria atunci când
pentru că nu sunt cuvinte îndestulătoare pentru a de- omul ajunge în chinurile groaznice ale cancerului sau altor
scoperi toată răutatea lor. Pe cât este de boli grele, căci altfel ar începe chinurile iadului chiar din
lumea aceasta.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 65
Judecaţi acum singuri dacă nu-i mai importantă ca oricare
departe cerul de pământ, pe cât este bunătatea lui alta, treaba aceasta: asigurarea vieţii de dincolo, de după
Dumnezeu şi mila Lui, bunătatea şi dragostea moarte şi grija să nu pierim în osânda cea de veci. Dacă
dumnezeiască, îndelunga Lui răbdare, blândeţea şi toate aici pe pământ, o clipă nu putem suferi să ne atingem pal-
bunătăţile cereşti, pe atât sunt de mari răutăţile demonilor. ma de jăratec sau să stăm nemâncaţi şi însetaţi câteva
În primul rând la ei nu există milă, ci numai răutate şi zile, sau durerea unei măsele într-o noapte, cum vom
pururea un izvor de rele, cu care vor să înece toate su- putea răbda în iad, în flăcările veşnice, să ne chinuim
fletele oamenilor. Nici turma de porci, cea înecată, n-a mereu fără mângâiere, fără uşurare şi fără nădejde?
putut suferi răutatea lor.
Pentru a scăpa de aceste chinuri avem o singură cale: să-
Icoana chinurilor veşnice întotdeauna a mişcat inimile L ascultăm pe
credincioşilor. Dacă privim cu ochii cei duhovniceşti, cu
mai multă atenţie la această icoană a veşnicelor chinuri, 66 PREDICI
ale demonilor celor cumpliţi ce chinuiesc sufletele în iad,
ea ne poate vorbi cu mai multă convingere, pentru îndrep- Dumnezeu şi să ne ferim de păcate. Să ne înălţăm o clipă
tare şi pentru un rod mai bogat de pocăinţă; căci nici cu gândul la acei nefericiţi care se află acum în osânda
bunătatea lui Dumnezeu, nici mila Lui, nici dragostea Lui cea cumplită; ce n-ar face ei dacă s-ar putea răscumpăra,
nu ne pleacă inima ca frica de groaznicele ispăşiri ale vieţii câte nu ar îndura aici, în lumea aceasta dacă s-ar mai
de după moarte. Pentru aceasta au fost o mulţime de su- putea întoarce aici! Câte nu ar da pentru ispăşirea
flete, care s-au hotărât, din vechime, să se lepede de păcatelor lor şi ce n-ar face ca să scape?! Ar renunţa la
păcate. orice ale lumii acesteia, n-ar mai spune că e greu să se
lase de drăcuit, de înjurat, de blesteme, de desfrânări, de
vrăjitorie. Nu le-ar mai fi greu să trăiască fără distracţii, fără
chefuri şi fără atâtea plăceri lumeşti păcătoase. Dar pentru încât ceilalţi - soţia şi copiii - sunt nevoiţi să fugă disperaţi,
dânşii e prea târziu, soarta lor e pecetluită în iad, zadarnic să sară gardul,
se roagă. Rugăciunile lor nu mai sunt ascultate pentru că o
prăpastie mare este între cer şi iad. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 67

Dar noi, noi mai putem face ceva, pentru acei nefericiţi şi porţile şi să se ascundă ca de o fiară cumplită. Cred că
pentru noi. Ne putem repara trecutul nostru plin de păcate, aproape toţi aţi avut ocazie să auziţi de astfel de cazuri.
noi putem stinge flăcările ce ne aşteaptă acolo prin Oare nu sunt aceştia îndrăciţi, n-au aceştia pe duhul cel
pocăinţă, prin lacrimi, printr-o spovedanie curată, printr-o rău, pe demonul, în ei? Demonul acela nu îi face pe
întoarcere sinceră la Dumnezeu. Dar vai, nu vrem, nu aceştia fioroşi, violenţi?
vrem acum să ne pocăim, stăm nepăsători, pasivi la cu-
vintele dumnezeieşti şi ni se par glume. Această împietrire Duhurile necurate îi ţin încătuşaţi în ghearele lor şi îi fac
a inimii vine de la cel rău, de la demonul care nu ne lasă foarte îngrozitori, alungându-i prin locuri pustii, adică în
să auzim cu sufletul, să înţelegem şi să facem voia lui locuri cu păcate şi unde se simt necuraţii mai bine, de
Dumnezeu. aceea a reuşit satana să facă multe rele, căci pe femei le-a
dezbrăcat de îmbrăcăminte şi umblă goale, pe bărbaţi i-a
Zadarnic strigă la noi semnele cereşti, urgiile dumnezei- dezbrăcat de caracter şi au înnebunit, pe unii îi ţin legaţi ca
eşti; nu auzim, nu vedem, nu ne mişcă nimic. Ne îngrijim în lanţuri pe stadioane, pe alţii îi ţin legaţi în obezi prin
de mii de nimicuri, făurim mii de planuri, ne temem de mii cârciumi şi bodegi, pe alţii îi îndrăceşte, făcându-i să-şi
de primejdii ce ni le poate aduce viitorul, dar iadul nu ne bată soţia şi copiii şi aşa o cumplită urgie e pe capul mul-
înspăimântă, soarta noastră în veşnicie nu ne preocupă. tora, că trăiesc pe pământ, ca în iad. Câte familii nu s-au
Viaţa se scurge, moartea se apropie pe nesimţite şi noi despărţit, câte soţii cu copii n-au plecat numai din cauza
stăm nepăsători şi mergem spre prăpastie cu ochii legaţi. acestui păcat, a acestei patimi urâte a beţiei! Zadarnic au
case mari, condiţii bune, dacă nu au pace şi linişte, nu au
Fraţi creştini, unde vă duceţi? Sunteţi creştini; unde vă este mulţumire sufletească, pentru că nu-L au pe Dumnezeu în
credinţa cea adevărată, dacă sunteţi oameni după casa lor, în mintea şi în gura lor; sunt căzuţi în ghearele
credinţă, unde vă este mintea? Când veţi cugeta la satanei, sunt îndrăciţi şi împătimiţi, frământaţi de tot felul
veşnicie, dacă nu azi, când mai aveţi vreme?!... În viaţa de pofte şi de aceea nu pot veni la Sfânta Biserică şi nu
cealaltă?... Dar atunci va fi fără de folos, va fi prea târziu. pot jertfi nici cel mai puţin timp pentru suflet.
Ascultaţi cuvintele Sfântului Înţelept Sirah: ,,Aveţi milă de
sufletele voastre, nu le pregătiţi pieirea printr-o nepăsare Când auziţi pe cineva că nu poate suferi biserica, preoţii,
de neiertat, nu vă înşelaţi cu nădejdi mincinoase, împăcaţi- rugăciunea şi sfinţenia din biserică, să ştiţi că acela este
vă cu Dumnezeu cât mai este vreme!”. Căiţi-vă pentru necurat, este legat în lanţuri şi are obezi la picioare. Iată ce
păcatele pe care le-aţi făcut, spălaţi-le cu Harul apelor bi- spune Sfânta Scriptură despre răutatea demonilor: ,,De
sericii şi fugiţi de păcate! Trăiţi în sfinţenie, păziţi-vă curaţi, când satana a căzut din cer, de atunci duhul rău a devenit
făcând fapte bune! De câte ori vin ispitele asupra voastră, stăpânitorul lumii acesteia. El e pricina căderii oamenilor…
opriţi-vă şi ziceţi: ,,Înapoia mea, satano, există iad şi chi- diavolul împiedică planurile bune ale omului”. Duhul cel rău
nuri veşnice; mă tem şi nu vreau să mai păcătuiesc, vreau ispiteşte pe om; a îndrăznit şi a ispitit chiar şi pe Mântu-
să slujesc lui Dumnezeu ca să fiu al Lui în viaţa cea de itorul. Demonii împiedică răspândirea Evangheliei, demonii
veci!...” se prefac în îngeri de lumină, duhurile necurate fură Cu-
vântul lui Dumnezeu din inima omului; de aceea unii nu
Iată ce mai observăm în Evanghelia de astăzi: duhurile mai ştiu nimic când ajung acasă.
necurate îi făceau fioroşi pe îndrăciţii aceia, că nimeni nu
se încumeta să treacă prin locurile acelea. Aşa se întâmplă Demonii îi fac pe unii să se lepede de credinţă, demonii îi
şi cu unii oameni îndrăciţi din cauza beţiei, a desfrânărilor îndrăcesc şi îi chinuiesc pe oameni, demonii sunt potrivnicii
şi a altor patimi rele. Vai de casa unde locuieşte un beţiv lui Dumnezeu şi a tot binele. Ei nu se bazează decât pe
de meserie! De multe ori mi s-a întâmplat să aud cât sunt răutate. Duhurile necurate sunt mincinoase, răutăcioase,
de violenţi, căci aruncă, sparg, rup tot ce întâlnesc în cale, mândre, înşelătoare şi ucigaşe. Duhurile necurate sunt ca
păsările răpitoare, duhurile necurate seamănă neghina în ajungem în iad; să luăm armele Duhului Sfânt, pe care ni
lume, în grâul semănat de Iisus; duhurile necurate sunt ca le recomandă Sfânta Biserică. Dacă vrem să biruim, să nu
leul care răcneşte şi caută pe cine să înghită. mai bătătorim calea care duce la iad, să nu mai mergem în
locurile unde sunt adunate toate duhurile necurate, să ne
Oamenii pătimaşi care găsesc plăcere în aceste păcate şi însoţim acolo cu ele, să înlăturăm toate cauzele care ne
patimi sunt prietenii necuratului, sunt slugile duhurilor rele. duc la prăpastie, la păcat.
Sfânta Scriptură spune mai departe, că aceştia sunt fiii
diavolului, care fac voia lui şi sunt înşelaţi şi stăpâniţi de el.
Sfânta Evanghelie de astăzi ne mai spune că oamenii din
Diavolii ispitesc şi prigonesc pe creştini, că de multe ori Gadara au venit repede să vadă cele povestite de păzitorii
mai cad şi unii din creştini, dar este o mare deosebire între porcilor. Păzitorii porcilor mai închipuie pe acei ticăloşi
cei credincioşi care nu iubesc păcatul şi nu se împacă care-i pârăsc pe credincioşi, care caută să-i împiedice pe
deloc cu el şi între necredincioşii care fac păcatele cu mul- cei credincioşi; aceştia, cum ai părăsit porcii lor, cum te-ai
tă plăcere. Toţi cei care iubesc păcatele cele de moarte, lepădat de unele păcate şi te-ai întors la Dumnezeu, încep
patimile: beţia, curvia, invidia, să bată toba că te-ai pocăit, că te-ai rătăcit, că ai înnebunit,
că ţi-ai pus ţolul pe cap, că dacă o ţii aşa cu Biserica şi cu
68 PREDICI credinţa nu te mai măriţi niciodată. Ei urlă, ţipă, se
frământă ca nişte îndrăciţi, dar cei credincioşi nici nu-i aud,
duşmănia, răutatea, uciderea, sunt prietenii necuratului. Ia ei se bucură că şi-au înecat porcii păcatelor lor prin lacrimi-
să se lase omul de ele şi să vadă: cum a stricat prietenia le pocăinţei şi s-au îndreptat, şi s-au alipit de Stăpânul
cu el, câte rele încep să i se întâmple. Chiar în biserica Hristos, s-au împrietenit cu cerul şi cu îngerii, au devenit
noastră am avut câteva cazuri, când unii creştini s-au lăsat adevăraţi fii ai lui Dumnezeu şi ai Bisericii.
de rele, au trăit multă vreme necununaţi şi după ce s-au
cununat, după ce şi-au îndreptat viaţa, ei credeau că o să Lumea din Gadara închipuie lumea necredincioasă, mate-
le fie mai bine, dar le-a fost mult mai rău, pentru că rialistă, lacomă şi avară unită cu păzitorii porcilor. Lumea şi
Dumnezeu a îngăduit ca să nu cerem întâi cele ce nu ne cu păzitorii porcilor Îl alungă pe Domnul Hristos din ţinutul
sunt de folos, ci să ne ispăşim de păcatele făcute, că am lor. Lumea în care locuiesc duhurile necurate nu poate să
avut prietenie cu diavolul. sufere învăţătura Domnului Hristos. Cei ce caută mai seri-
os să urmeze
Aşa se întâmplă între oameni, ca şi între animale. O oaie
dacă o bagi într-un noroi, caută în toate părţile să fugă, să PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 69
scape de acolo; porumbelul, când se murdăreşte, aleargă
repede la apă şi se spală, nu poate suferi necurăţia, dar calea cea adevărată sunt alungaţi dintre ei, duşmăniţi şi
porcul, când ajunge în noroi, se tăvăleşte şi se lăfăieşte în prigoniţi, aşa cum a fost şi Domnul nostru Iisus.
el cu plăcere; aceasta e lumea lui şi plăcerea lui, să se
tăvălească în mocirlă. Şi omul credincios are clipe de Spune Sfânta Evanghelie că toată lumea care venise aco-
cădere şi se murdăreşte câteodată, dar el aleargă repede lo, să vadă cele întâmplate L-a rugat pe Domnul Iisus Hris-
ca porumbelul, să se spele prin pocăinţă cu lacrimi, cu tos să plece de la ei, căci îi cuprinsese frică mare. Dar ce
spovedanie şi să se sfinţească prin Sfânta Împărtăşanie. fel de frică aveau oamenii aceştia? Cred că o frică ca a
Dar când cade necredinciosul, el se simte bine în mocirlă, unor necredincioşi, care atunci când aud tunete, trăsnete şi
în patimi, în păcate şi nu-i vine să mai plece din ele, să se văd fulgere, fac şi ei semnul Crucii şi chiar zic şi ei:
lase; de aceea se duc la iad într-un număr foarte mare. ,,Doamne, apără-ne, scapă-ne, păzeşte-ne, Doamne!”, pe
moment, dar nu recunosc puterea lui Dumnezeu cât este
Spun sfintele cărţi că unui episcop i s-a arătat un suflet din de mare şi nu vor să se întoarcă la El, să se smerească şi
iad şi l-a întrebat: ,,Prea sfinţite mai sunt oameni pe să vină la credinţă, la Biserică, la mântuire. Iată ce rugăci-
pământ?”… fiindcă el a crezut că toată lumea de pe une, au făcut oamenii aceştia din Gadara! L-au rugat să
pământ s-a dus acolo în temniţele iadului, din cauza plece de la ei, din ţinutul lor că le făcuse pagubă mare
mulţimii pe care a văzut-o că vine în iad. Să căutăm şi noi Iisus prin moartea porcilor. Aşa cum fac şi unii creştini,
deci, să ne luptăm împotriva duhurilor necurate ca să n- când le merg treburile bine, mai vin pe la biserică, mai cred
şi se mai apropie să mai aprindă o lumânare, două, măcar beau de ceilalţi; acum nu se mai cunosc creştinii adevăraţi
la Paşti şi la Crăciun, mai fac o rugăciune acasă înaintea dintre cei lepădaţi, fiindcă fac aceleaşi păcate păgâneşti,
icoanelor, o închinăciune, dar dacă dau de o pagubă, sunt vrednice de condamnat.
în stare să hulească pe Dumnezeu în chipul cel mai bar- De aceea, la începutul creştinismului, când ajungeau cei
bar. credincioşi pe patul morţii, spovediţi şi împărtăşiţi, veneau
Aşa s-a întâmplat cu nişte grădinari, din apropierea în întâmpinarea lor sfinţii îngeri, apărea Domnul Hristos şi
Bucureştiului, acum câţiva ani. Era timpul când trebuiau să câte cineva din sfinţii, din patronii lor şi se bucurau,
culeagă şi ei roşiile şi celelalte legume din grădinile lor; îşi mureau uşor şi cu zâmbetul pe buze îşi dădeau sufletul în
făcea socoteala fiecare că ar fi avut de câştigat sume mari mâinile lui Dumnezeu. Nu cum aud acum despre unele
de bani de pe urma acestor zarzavaturi. Unii ziceau că îşi cazuri, când pe patul morţii răcnesc cât îi ţine gura şi spun
cumpără maşini mici, alţii că îşi construiesc case cu etaj, şi fel de fel de cuvinte de se îngrozesc cei din jur.
fel de fel de planuri pământeşti. Dar tocmai atunci când
trebuia să le culeagă, să le ducă la vânzare, le-a bătut Aşa a văzut o femeie, care toată viaţa a dispreţuit biserica
Dumnezeu cu grindină, cu piatră aşa de mare că n-a şi credinţa şi râdea de cei credincioşi; când să-i iasă su-
rămas mai nimic în grădinile lor. Le-a risipit toate planurile fletul s-a umplut casa de duhuri necurate, iar ea a început
lor, dar ei, în loc să se smerească, să ceară iertare şi să să ţipe îngrozitor şi să spună că au venit dracii să o ia.
judece drept, să-şi aducă aminte că toate duminicile şi Când a auzit lumea care se adunase acolo, a fugit de frică.
sărbătorile lui Dumnezeu le-au muncit, atât de răi au fost, Acest lucru s-a întâmplat acum de curând, să ştiţi! A rămas
că şi-au scos icoanele din casă în mijlocul curţii şi le-au dat doar bărbatul şi o persoană mai tare în credinţă, care mi-a
foc. povestit şi mie. În ultimele clipe striga la bărbat zicând:
,,Ţine, Nicule, patul, ţine patul că au venit să mă ia!”
Iată îndrăciţi, iată răutate! Îndrăcire din lăcomie. Dumnezeu Grozave sunt clipele morţii, pentru cei necredincioşi, dar
le-a arătat că fără El nu se poate face nimic. Chiar dacă mai grozave sunt chinurile iadului care aşteaptă sufletul
ajunge omul într-o stare pământească mai bună, când vrea nepregătit!
Dumnezeu îl dărâmă şi-l coboară până în fundul iadului.
Într-o mare rătăcire şi necredinţă au ajuns şi ţăranii noştri, Să ne trezim, fraţi creştini, să ne trezim până nu e prea
creştinii de pe la ţară, căci au părăsit bisericile, s-au luat de târziu, cât mai putem face ceva pentru suflet! Să vă rugaţi
băuturi, se duşmănesc, se pârăsc, se încaieră şi se la Dumnezeu să nu vă ia mila aceasta pe care o aveţi
omoară, s-au luat la întrecere în modă, cu orăşenii şi i-au acum - Sfânta Biserică - care vă hrăneşte, vă încălzeşte şi
întrecut de mult. Nu le mai trebuie credinţa şi biserica, mor vă lămureşte în aceste probleme grele! Să ne trezim, căci
îmbătrâniţi de zile, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi. Ei, care fiecare vom răspunde de faptele noastre! Să facem numai
alergau primii la sfintele slujbe şi nu lipseau duminica de la bine pe lumea aceasta aproapelui nostru, în orice fel de
biserică. Acum şi din aceştia, mulţi cred că e de ajuns să te faptă de bună, să fim blânzi, fără de răutate, fără vicleşug.
duci la biserică numai o dată, de două ori pe an, să faci o Să fim plini de milă şi de ajutorare către toţi, ca să
rugăciune. semănăm şi noi cu sfinţii care s-au mântuit şi cu adevăraţii
creştini, căci ei, creştinii adevăraţi, se străduiau să facă cât
Să nu ne înşelăm, să ne aducem aminte de Sfânta Evan- mai mult bine altora.
ghelie de astăzi, care ne spune că şi dracii s-au rugat!
Astfel de rugăciuni, cum mai zic unii că mai bine Rugăciune

70 PREDICI Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Cel Preabun

se roagă ei acasă, nu sunt primite la Dumnezeu, aşa cum
zice şi Domnul Hristos: ,,Că nu oricine îmi zice Doamne,
va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care va face voia
Tatălui Meu!”. Cei mai mulţi dintre creştinii noştri şi-au
făcut şi ei un drum al lor, greşit; de aceea pe foarte mulţi
nu-i scoţi din ideile lor. Creştinii de la început se deose-
şi Milostiv, cu adâncă recunoştinţă pentru toate binefac-
erile Tale. Îţi mulţumim că ne-ai tămăduit sufletul de
vrăjmaşii noştri demoni, Îţi mulţumim pentru Harul Tău pe
care L-ai revărsat din belşug peste noi toţi şi astăzi!
Tămăduieşte, Doamne, pe toţi cei ce n-au ajuns să Te cu-
noască până în clipele acestea, alungă toate duhurile ne-
curate, îneacă toţi porcii păcatelor şi fă-ne pe toţi ca să Te
slăvim cu o inimă şi cu un gând, pe Tine Tatăl, Fiul şi
Duhul Sfânt! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A DUPĂ RUSALII
Vindecarea slăbănogului din Capernaum
,,...Îndrăzneşte, fiule! Iartă-se
ţie păcatele tale!”
Cele şapte capete ale lui sunt cele şapte păcate de
moarte, iar cele zece coarne sunt îndreptate împotriva
celor zece porunci. Iată dar, cine este cel ce ispiteşte ne-
71 amul creştinesc şi neîncetat caută să-l facă pe omul nou
să alunece! Păcatul este un rău fără margini şi numai put-
erea nemăsurată a lui Dumnezeu şi cu voinţa omului pot
să-l izbăvească. Toată sfinţenia îngerilor, toate faptele
drepţilor, ostenelile apostolilor şi chinurile mucenicilor, toţi
sihaştrii munţilor, toată sfinţenia cerului şi a pământului nu
atârnă mai greu ca păcatul, fiindcă nici
72 PREDICI
îngerii şi nici sfinţii nu pot ierta păcatul, fără numai Mielul
lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii.

(Matei 9, 2) Această puternică otravă a păcatului, această greutate de

neînchipuit, mai întâi este o insultă faţă de Dumnezeu, o
F r a ţ i c r e ş t i n i, cădere din Harul divin, o prevestire a iadului, care este fără
de sfârşit. Diavolul are grijă să-i pună în minte omului ca
Omul din Evanghelia de astăzi este şi slăbănog şi păcătos. după ce a păcătuit să nu i se pară că a făcut nici un lucru
El are o îndoită patimă: păcătos la trup şi la suflet; pe de o rău sau să găsească chiar de bine ceea ce a făcut, că nu-
parte este aproape de moarte, iar pe de alta, aproape de mai aşa îl poate ţine mereu în dulceaţa păcatului. Sfinţii ne
iad, aflându-se în spun că în ceasul când săvârşim păcatul mai bine ar fi să
piară soarele din faţa ochilor noştri sau să crape pământul
primejdia de a-şi pierde şi viaţa şi mântuirea. sub picioarele noastre, să ne înghită de vii, fiindcă, în
minutul acela, Îl ocărâm pe Dumnezeu, Ziditorul şi Mântu-
Observăm din Evanghelia de astăzi că Domnul, dacă i-a itorul nostru, insultăm dreptatea Lui prin obrăznicia noastră
iertat păcatele slăbănogului, acesta s-a făcut şi sănătos şi călcăm poruncile lui Dumnezeu, sfidând bunătatea Lui
trupeşte şi a putut să meargă pe picioarele lui la casa sa. cu nepăsare şi nemulţumire faţă de binefacerile Lui;
Acel slăbănog care nu mai avea nici chip de om, arătând călcăm Sângele Lui în picioare, întărâtăm judecata Lui,
ca un mort neîngropat, un cadavru viu, care încă abia mai aprindem mânia Lui şi cădem în dizgraţia Lui, fiindcă
suflă, la cuvântul iertării Domnului s-a ridicat şi, ca unul lepădarea şi depărtarea de Dumnezeu sunt cele mai grele
care nici n-a avut vreo suferinţă, mergea slăvind pe chinuri pentru sufletului păcătos.
Dumnezeu. Greutatea bolii era păcatul şi uşoara tămăduire
a lui era iertarea păcatelor lui. Nu este oare acesta răul cel mai mare dintre toate relele
pe care le poate avea un păcătos: să fie lepădat de
Să vorbim puţin despre greutatea păcatelor. Nu se poate Dumnezeu şi aruncat în focul veşnic?! De aceea, iubiţi
face o explicaţie îndeajuns despre ce este păcatul, fiindcă creştini, închipuiţi-vă înaintea ochilor dumneavoastră o
nimic nu se face mai uşor ca păcatul. Din cele ce spun fiară uriaşă cu şapte capete: pe unul din capete stă scris -
Sfinţii Părinţi, înţelegem că păcatul este o greutate mândria, pe altul - desfrânarea, pe altul
nemărginită şi o insultă adusă lui Dumnezeu. Din Sfânta
Scriptură, de la Apocalipsă, cunoaştem că diavolul, care - lăcomia, pe altul - lenea, pe altul stă scris - mânia,
este primul care a săvârşit păcatul, este înfăţişat de Cartea pe altul stă scris - zavistia, iar pe altul - zgârcenia. Ce
Sfântă ca un balaur cu şapte capete şi zece coarne. Acest dezastru grozav fac aceste păcate de moarte!...
balaur apocaliptic caută să-i distrugă sufleteşte şi trupeşte
pe toţi creştinii de pe faţa pământului. Să privim peste mândria lumii şi să vedem câţi zac de
această boală şi în câte feluri se schimbă ea, căci atinge
toate părţile sufleteşti şi trupeşti. O mare parte din lume,
cred că nici n-ar putea trăi fără să se mândrească; ori cu
haine făcând lux, ori cu bani şi avere, ori că au o cultură
înaltă. Pentru aceasta unii nici nu vin la Sfânta Biserică,
spunând că nu sunt proşti ca alţii şi că dacă vin se fac una
cu cei proşti.
Dacă unii dintre aceşti îngâmfaţi, plini de mândrie, ajung
din întâmplare şi în sfânta biserică la diferite ocazii: la
cununii, botezuri sau înmormântări, fiind invitaţi de nea-
muri, îi vezi cum stau cu mâinile la spate în sfânta biserică,
privind cu aroganţă pe pereţi, privind preoţii cu sfidare,
stând ca pe mărăcini în casa lui Domnului de parcă i-ar
frige sub tălpi, iar slujba nu o bagă în seamă, ci abia
aşteaptă să iasă din biserică. Dacă se întâmplă să se ţină
vreo predică încep cu îngâmfare în capul lor, să facă fel de
fel de comentarii, că trebuia să zică aşa sau aşa şi că a
fost cam lungă predica sau să facă fel de fel de deosebiri
între oameni.
Apoi câţi nu se mândresc, zicând că sunt din neam mare,
că provin din oameni cu stare, căci de multe ori auzi când
întrebi pe câte cineva despre copii, cum încep să se laude
cu multă mândrie: ,,Am copii foarte buni, părinte. Au
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 73
terminat facultatea, au servicii bune, fiecare cu apartamen- stăruie înainte în păcat, ori îi ţine diavolul fără nici o grijă
tul lui, au maşini mici, au de toate… Sunt fericiţi!”, dar că departe de sfinţenie, de Dumnezeu. Să fugim iubiţi creştini
nu-l au pe Dumnezeu, că nu le trebuie spovedanie,
împărtăşanie şi biserică, că nu cunosc credinţa cea
adevărată care să îi facă fericiţi cu adevărat, la aceasta nu lăsa păcatul acesta şi cu greu se vindecă, dar mai grozavă
se gândesc.
Iată ce spune Sfântul Vasile cel Mare că: ,,dacă părinţii le-
ar da copiilor orice avere pe pământ, bani şi aur şi nu le
dau credinţa în Dumnezeu, mai bine nu i-ar fi născut! Fi-
indcă i-au născut pentru iad.” Aceasta este deci zestrea pe
care trebuie să o dea părinţii copiilor - credinţa în
Dumnezeu, învăţându-i legea Domnului. De aceea, iubiţi
creştini, să ne temem de Dumnezeu şi să fugim de acest
păcat al mândriei, care îl coboară pe om în fundul iadului,
ca şi pe Lucifer, diavolul, şi să învăţăm cum să zburăm
spre cer, prin faptele smeritei cugetări.
Alt păcat, alt cap înveninat este păcatul curviei. Acest
păcat a întrecut orice măsură în vremurile noastre mo-
derne. Trebuie să fim conştienţi că de acum 2000 de ani,
Domnul nostru Iisus Hristos a spus că în timpul din urmă
va fi ca în zilele lui Noe şi ca în Sodoma şi Gomora, care
au fost arse cu foc şi pucioasă. Acest duh modern al sa-
tanei, al desfrânării a cuprins şi bărbaţi şi femei, a pătruns
în familia creştină. Ce prăpăd face acest păcat, iubiţi
creştini! Ce multe lacrimi se varsă din cauza lui! Câţi copii
rămân fără tată! Câte mame fără soţi! Tribunalele sunt
pline de pe urma acestui păcat al desfrânării, că se miră şi
judecătorii, nemaiştiind ce să mai facă şi cum să-i mai
împace, să-i mai unească iarăşi.
Trec ani de zile, se fac cheltuieli, se pierde timp, se distrug
nervii, se îmbolnăvesc sufleteşte şi trupeşte şi unii şi alţii,
şi diavolul desfrânării triumfează. Nu se poate spune
îndeajuns ce urmări grele, ce urme adânci lasă acest păcat
al desfrânării. Cât a trebuit să plângă proorocul David, căci
şi pe el l-a înşelat diavolul, şi cât a trebuit să sufere de mult
de pe urma păcatului săvârşit, fiindcă însuşi fiul său,
Abesalom, s-a ridicat cu război împotriva lui. Trei zile a
văzut David cum au murit 70.000 de bărbaţi din împărăţia
lui pentru acest păcat pe care îl făcuse. Toată viaţa, însă,
s-a rugat, a postit şi s-a căit din inimă, pentru cele ce a
făcut.
Nenorocirea însă este că păcătoşii din veacul de acum nu
se căiesc, nu-i lasă diavolul nici să se căiască de ce au
făcut, ca şi când nu au făcut cine ştie ce mare rău şi ori
de această gură a iadului, de acest cap înfierbântat al
păcatului desfrânării, că adâncă este rana pe care o poate
este durerea ce o lasă această rană!
Alt cap tot aş a de încornorat şi ră u este lăcomia. Omul
lacom îşi distruge sufletul şi trupul prin acest păcat de
moarte: lăcomia de avere, de bani, de mâncare şi băutură,
de a strânge zi şi noapte fără a se gândi că într-o bună zi
le
74 PREDICI
lasă pe toate. Omului lacom i-a zis Dumnezeu în Sfânta
Evanghelie: ,,Nebunule!”, pentru că cel ce se lăcomeşte,
strângând mereu numai aici pe pământ, acela se desparte
de Dumnezeu prin necredinţă, devenind un necredincios şi
acestor două feluri de oameni le zice Dumnezeu nebuni:
lacomilor şi celor care nu cred în Dumnezeu. Cei care se
îngrijesc numai pentru viaţa aceasta trecătoare se când e vorba de cele pământeşti, la chefuri şi beţii, dar
aseamănă cu un om fără de minte, nebun, fiindcă acestea pentru cele sufleteşti se scumpeşte şi face socoteala, se
într-o bună zi le lăsăm toate aici şi plecăm în veşnicie goi, târguieşte mult până face şi el cea mai mică jertfă de mi-
fără de ele, numai cu faptele. lostenie, chiar

Alt cap veninos al diavolului este lenea. Lenevosul se va PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 75
osândi în focul iadului pentru că îşi omoară de aici sufletul
cu necredinţa, adică se leneveşte a veni la sfânta biserică. pentru sufletul lui. Aşa că diavolul după ce îl pune la cale
Diavolul îi dă gând rău când e câte un timp mai ploios sau pe om să facă toate relele, nu-l lasă măcar să facă mi-
mai friguros şi-l ţine legat de pat să nu vină la sfânta biser- lostenie după putere şi după avere, că cel ce are mult, mult
ică să-L slăvească pe Dumnezeu, să-I mulţumească i se cere să dea, fiindcă prin milostenie ar atrage mila lui
pentru cele ce i-a dat şi să asculte Sfânta Liturghie. Îi pune Dumnezeu şi i s-ar ierta şi lui din păcate. De aceea îi
diavolul în gând, şoptindu-i că ţine prea mult slujba, că stă vedem pe cei zgârciţi că nici pomeni şi parastase nu mai
prea mult nemâncat şi aşa îl îndepărtează, prin lene, de fac pentru cei ce au adormit, tot din zgârcenie, sau dacă le
sfânta biserică. Tot diavolul nu-l lasă să citească sfintele fac, le fac de ochii lumii, să nu fie judecaţi de lume că nu
cărţi, şi astfel se leneveşte şi chiar îl plictisesc cărţile sfinte şi-a adus aminte de părinţii şi de morţii lor.
şi predicile, dar în altă parte ar sta zi şi noapte să prive- Să luăm aminte fraţi creştini şi să punem mâna pe arma
ască şi să facă fel de fel de lucruri nefolositoare. Astfel milosteniei, căci cu aceasta sfărâmăm capul acesta ven-
diavolul nu-l lasă să se închine, să facă rugăciuni şi metan- inos al balaurului diavol care este zgârcenia şi să zicem şi
ii, căci îi e greu să facă două, trei metanii, dar pierde nopţi noi cu sfinţii părinţi că: ,,Cine dă, lui îşi dă!”, ,,Cine dă mi-
întregi jucând până îşi rupe încălţămintea. lostenie împrumută pe Dumnezeu!” şi Dumnezeu îi dă
însutit şi aici în lumea aceasta, şi în cea veşnică.
Cei care nu vor să muncească şi le place să stea să
cerşească, fiind sănătoşi, tot de acest păcat al lenei sunt Al şaptelea cap înveninat al diavolului este zavistia. Zavis-
stăpâniţi. E bine să ne uităm şi cui îi dăm câte ceva de tia sau gelozia sunt cele mai periculoase arme ale diavolu-
pomană, să nu-l încurajăm pe cel trândav, oricine ar fi, că lui. Vedem în Sfânta Evanghelie de astăzi cum Mântuitorul
se poate găsi de lucru, după puterea şi sănătatea Iisus Hristos a fost zavistuit de unii din cărturari, care zi-
fiecăruia. ceau în inimile lor că Domnul huleşte!", când a zis
slăbănogului: ,,Iertate sunt păcatele tale!”. Tocmai acest
Al cincilea cap otrăvitor al diavolului este mânia. Omul care păcat grozav - zavistia - îl descoperim în Sfânta Evan-
cade în păcatul acesta se aseamănă cu un nechibzuit care ghelie de astăzi. De aceea aceşti cărturari făţarnici, care
şi-a zidit casa pe nisip sau mai bine zis, fără să-şi dea ziceau că Domnul huleşte, din făţărnicia lor, mai degrabă
seama, casa lui se află pe un vulcan; oricând este în pri- ei Îl huleau fiindcă Acest Iisus Hristos, pe Care Îl vorbeau
mejdie şi se poate pierde pe veci. De aceea Domnul Hris- de rău, avea putere, Dumnezeu fiind, să ierte păcatele
tos ne-a pus învăţătura Sa în rugăciunea Tatăl Nostru, ca slăbănogului. Ei, din cauza făţărniciei şi mândriei, nu pu-
de câte ori o zicem, să ne aducem aminte s ă fim iertători, teau să-L recunoască pe Domnul Iisus ca Fiu al lui
să nu ne mâniem decât pe noi înşine, să ne condamnăm Dumnezeu. Otrava zavistiei lor o transmiteau şi poporului
pe noi, văzându-ne neputinţa noastră şi toată meteahna neştiutor.
păcatelor noastre. Cei ce ţin mânie şi nu iartă nu se mâ-
ntuiesc orice ar face, orice faptă bună; dacă nu-i iartă din Ce este zavistia, fraţi creştini, decât păcatul împotriva
inimă pe cei care i-au greşit lui, nici Dumnezeu nu-l iartă adevărului. Acest păcat l-a făcut diavolul mai întâi în cer. L-
pe el. De aceea să ne stăpânim iuţimea mâniei şi să a zavistuit mai întâi acolo pe Dumnezeu şi a zis că de ce
judecăm înainte de a vorbi, ca să nu ne facem duşmani. să fie Dumnezeu mai mare şi de ce n-ar fi şi el ca
Dumnezeu!? Diavolul, fiind aruncat din cer şi căzând aici,
Al şaselea cap veninos al diavolului este zgârcenia. Omul pe pământ, i-a zavistuit pe toţi oamenii de la Adam şi Eva,
prins în acest păcat nu este niciodată pregătit să-şi pe toţi moşii şi strămoşii noştri cu scopul călcării poruncii
deschidă mâna pentru cei săraci, pentru cei lipsiţi, pentru lui Dumnezeu. A pus zavistie în inima lui Cain, sfătuindu-l
cei căzuţi în nenorocire. La toate este gata să răspundă
să-şi omoare fratele şi astfel a fost prima moarte pe
pământ. Iată deci, că toţi sectarii care s-au lepădat de preoţie Îl
hulesc şi pe Domnul Hristos, cum au hulit fariseii, Îl hulesc
Aşa i-a ispitit acest cap al zavistiei şi înainte de Domnul prin necredinţa lor, prin depărtarea de preoţie şi de Sfânta
Hristos şi după Domnul Hristos pe mulţi oameni, ca să-i Biserică! Iată, ce simplu şi uşor se poate curăţi omul de
facă să se otrăvească de păcatul zavistiei, al geloziei, să păcate, numai să vrea!
se pornească unii contra altora şi să se omoare între ei.
Totdeauna fariseii şi cărturarii făţarnici căutau să-I găsea- Tu, frate creştine, eşti bolnav, păcătos, cu un picior în
scă vreo vină Domnului şi aşa, din invidie, din zavistie, să- groapă şi unul afară, eşti aproape de iad şi încă nu alergi
L poată răstigni. la pocăinţă ca să iei iertare. Boala ta atât de grea
Dumnezeu vrea să ţi-o cureţe; îţi trebuie voinţă puternică şi
Să ia aminte unii creştini care cred că e bine să ţină să vii să te arăţi preotului, să arăţi doctorului rănile tale şi
răutatea zavistiei în inima lor, fiindcă se aseamănă Dumnezeu în chip nevăzut te va vindeca. Nu te trimite
întocmai cu jidovii, care L-au răstignit pe Domnul Hristos! Dumnezeu în pustie să suferi de foame, singurătate şi lip-
De aceea, iubiţi creştini, zavistia este începutul prigonirii suri, nu-ţi pune Dumnezeu o cruce în spate ca a Domnului
diavolului împotriva lui Dumnezeu. Zavistia este mama de grea, s-o duci, s-o urci pe dealul Golgotei, nu zice
neascultării, cauza morţii, rădăcina tuturor răutăţilor. Zavis- Domnul să nu mai mănânci deloc, nu a rânduit Domnul
tia este părerea de rău pentru binele, fericirea şi îngeri să te mărturiseşti, să te spovedeşti la ei, ci foarte
uşor te trimite să te arăţi preoţilor, să arăţi rănile tale,
76 PREDICI păcatele tale, să iei dezlegare pentru ele.

propăşirea aproapelui. Aici, pe pământ, dezleagă şi iartă preotul, iar acolo, în cer,
iscăleşte pentru iertarea ta Duhul Sfânt. Mare minune se
Această fiară otrăvitoare are cea mai puternică otravă şi săvârşeşte prin acest act al sfintei spovedanii! Creştinul
cel ce este otrăvit de veninul ei nu are nici un folos, decât trebuie să meargă la spovedanie hotărât să nu mai
să-şi sature plăcerea, văzând nenorocirea aproapelui. De greşească. Cu adevărat de multe ori păcătosul cade în
la toate celelalte păcate de moarte ar mai trage omul câte mare deznădejde şi nu crede că ar mai putea scăpa de
un folos trupesc şi anume: trufaşul vrea să se mărească, cutare sau cutare păcat. Obiceiul practicat multă vreme,
lacomul să se sature, leneşul să se odihnească, des- mai ales păcatul desfrânării cu femeile uşoare, a devenit
frânatul să-şi facă poftele lui, mâniosul să se răzbune; za- un lanţ de fier care îl ţine legat şi fermecat, ferecându-l, şi-i
vistia, însă, nu se uită la folosul ei, ci numai la răul pare cu neputinţă să se despartă de
vecinului, la răul altuia, să-l vadă pierdut pentru totdeauna.
Nu sunt cuvinte îndeajuns să se spună ce rău mare este PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 77
acest păcat al zavistiei, al geloziei, mai ales acolo când
intră în sânul familiei, între soţ şi soţie, între fraţi, între copii femeia care l-a prins în mrejele ei.
şi părinţi, sau mai rău, chiar în Sfânta Biserică. Ne-
numărate sunt victimele care s-au prăbuşit în pierzare Ştii bine că este o împărăţie a cerurilor! Ştii bine că păcat
vremelnică şi veşnică din cauza geloziei. mare este ce faci! Dar lacrimile femeii, dragostea şi vor-
bele ei dulci te opresc; făgăduielile ei te ţin în loc. Iată
Aţi auzit, iubiţi creştini, cât sunt de grele şi otrăvitoare creştine, iată că de tine nu-ţi este milă! Tu eşti cu un picior
aceste păcate şi cât de uşor se fac, dar Milostivul afară şi cu celălalt în casa ei. Pleci, dar iarăşi te întorci; o
Dumnezeu a lăsat pe faţa pământului mila Lui, darul aces- urăşti, dar iarăşi o iubeşti; inima ta este împărţită în două:
ta dat apostolilor, preoţilor, până în timpul cel din urmă ca o parte o ţine ea şi cealaltă parte, preotul duhovnic. În
tot aşa de uşor să putem scăpa de ele prin taina sfintei lupta aceasta lăuntrică nu ştii ce să faci, nu ştii ce să crezi
spovedanii. Preoţii bisericilor au deci această cheie să şi nu ai nici o putere.
lege, să dezlege şi să ierte orice păcat, căci lor le-a zis
Domnul: ,,Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, Iată ce trebuie să faci! Iată ce trebuie să zici! Zi din toată
iertate vor fi şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi!” inima cu mare voinţă: ,,Vreau să mă căiesc! Vreau să mă
despart de păcatele cele rele şi de toată răutatea! Vreau (a doua)
să-mi mântuiesc sufletul meu! Vreau să tai toate păcatele
mele! Vreau, fiindcă eu sunt un păcătos, nu sunt un creştin Despre slăbănogirea sufletească
adevărat, sunt departe de Dumnezeu, departe de măr-
turisire, departe de Preacuratele şi Sfintele Taine, departe ,,...Îndrăzneşte, fiule! Iartă-se ţie păcatele tale!” (Matei 9, 2)
de biserică - maica mea - departe de Părintele meu Ceresc
- de Dumnezeu. Sunt un fiu dezmoştenit şi voi fi osândit de F r a ţ i c r e ş t i n i,
viu pe vecii vecilor în iad! Vreau! Vreau fără să pierd
vremea!” Nemărginita bunătate a lui Dumnezeu o putem cunoaşte şi
din minunea de care ne vorbeşte Sfânta Evanghelie de
Fă aceasta fără să aştepţi ziua de mâine, ceasul cel din astăzi. Un nenorocit zăcea de mult timp pe un pat de du-
urmă, fiindcă ai auzit: dacă poţi acum şi nu vrei să te rere, lipsit de toate
pocăieşti, dacă acum ai încă puţină vreme şi puţine zile
poate au mai rămas pentru tine să te îndrepţi, să te întorci bucuriile vieţii. Uda în fiecare zi patul cu lacrimile sale. În
şi nu vrei să vii la pocăinţă, la spovedanie, la mântuire, ţine
sânul familiei sale, în mijlocul lumii, el era străin de ferici-
seama că va veni o vreme - poate cât de curând - când vei rea pe care o gustau alţii; locul său se părea că este
vrea tu să te pocăieşti, vei vrea tu să te îndrepţi, dar nu vei
printre cei ce se pogoară în mormânt. Singurul lucru ce-i
mai putea şi poate nici nu vei mai avea unde. Atunci va fi rămăsese era o credinţă fără margini. El cere să fie dus cu
prea târziu, căci te vei pomeni în fundul iadului, unde nu patul său înaintea dumnezeiescului Om - Iisus Hristos.
mai este pocăinţă, nu mai este iertare, ci chin veşnic şi Paralizia acestui om era urmarea unei purtări rele în viaţă.
aşteptarea judecăţii celei de apoi, când va răsplăti Conştiinţa era încărcată de multe greşeli, dar credinţa
Dumnezeu prin cuvintele cele înfricoşate, tuturor bolnavului, lacrimile şi umilinţa sa au mişcat inima bunului
păcătoşilor: ,,Duceţi-vă de la Mine în focul cel veşnic, care Învăţător. El se plecă asupra bolnavului şi-i zise:
este pregătit diavolului şi îngerilor lui!”. ,,Îndrăzneşte, fiule! Iartă-se păcatele tale!”. În acest mo-
ment toate greşelile lui i s-au şters şi sufletul s-a făcut cu-
Să ne trezim cu toţii, că poate este clipa de pe urmă! Să ne rat.
îndreptăm şi să ne apropiem de Dumnezeu cu toată
nădejdea, dragostea şi credinţa, că El ne primeşte, ne În această Sfântă Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos
iartă, ne ajută şi ne mântuieşte, că ne vrea. Dar acum! Să ne dă trei dovezi puternice despre dumnezeirea Sa:
nu mai amânăm, să nu mai întârziem!
Prima dovadă este iertarea păcatelor paraliticului, căci
Rugăciune nimeni nu putea să ierte păcatele decât Dumnezeu.
Dumnezeu fiind, a putut să zică: ,,Fiule, iartă-se păcatele
O, Dumnezeule Milostive, Cel ce ai făcut cerul şi pământul, tale!”.
marea şi izvoarele apelor, îndreaptă şi paşii noştri pe căile A doua dovadă este faptul că a descoperit gândurile cele
cele bune; hotărăşte Tu inima noastră şi dă-ne putere să ascunse ale cărturarilor şi fariseilor, căci Domnul nostru
zicem din tot sufletul: ,,Vreau acum să mă pocăiesc Iisus Hristos a văzut ce gânduri rele umblau în capul şi în
Doamne şi să vin la Tine, să mă lepăd de toate relele inima lor, şi le-a zis: ,,Pentru ce cugetaţi cele rele în inimile
mele!”. Ajută-ne Stăpâne să fim ai Tăi, în vecii vecilor! voastre?! Ce este mai lesne a zice acestui paralitic: «Iartă-
Amin! se ţie păcatele!» sau: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!»?
Să ştiţi, dar, că Eu - Fiul Omului - am putere a ierta păcate-
78 PREDICI le.” Şi întorcându-se către slăbănog, i-a zis: ,,Eu îţi porun-
cesc: Scoală-te, ridică-ţi patul tău şi mergi la casa ta!”, iar
el sculându-se

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 79

PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A DUPĂ RUSALII
îndată s-a dus la casa sa.
 înţepenite. Oamenii vroiau cu orice preţ să ajungă cu el în
Mare mirare i-a cuprins pe toţi câţi au văzut şi-L slăveau pe faţa Mântuitorului Iisus.
Dumnezeu că a dat putere oamenilor, să facă asemenea
minuni. Iată ce minte îngustă, sărmanii de ei, căci Bolnavul era prietenul lor sau vecinul lor sau chiar părintele
Dumnezeu era cu ei şi nu-L cunoşteau; Îl socoteau numai lor. Doreau să li se dea voie să-l pună la picioarele lui Iisus
om! De aceea spune Sfânta Carte că-L lăudau pe să fie vindecat, dar le era peste putinţă. Au pus patul jos
Dumnezeu că a dat putere oamenilor să facă asemenea descurajaţi şi nu ştiau cum să-şi ajungă scopul. Iisus era în
minuni. casă, propovăduia şi învăţa poporul. Casa lui Simon Petru
A treia dovadă a fost aceasta: Mântuitorul numai cu avea un singur etaj.
cuvântul l-a tămăduit pe slăbănog. Cine putea să facă o
asemenea minune, dacă nu Dumnezeu, numai cu cu- 80 PREDICI
vântul!
Deasupra acoperişului era un fel de terasă unde se urca
Să ne silim să înţelegem cu iubire toate acestea şi să-L după apusul soarelui, să respire un aer curat; la mijloc
slăvim din adâncul sufletului, recunoscându-L şi noi pe avea o deschizătură pe unde pătrundea aerul şi lumina, iar
Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu Atotputernic şi jos în casă se afla Domnul înconjurat de popor.
Mântuitorul sufletelor noastre.
Era spre sfârşitul primului an de propovăduire al Mântu- În primele locuri şedeau oamenii mai importanţi, persoane
itorului. După ce propovăduise şi făcuse multe minuni în mai de cinste din popor; aceştia erau din secta fariseilor,
Galileea, Iisus S-a dus într-un loc pustiu, spre răsărit de cărturarilor - învăţătorii legii lui Israel. Toţi ochii Îl priveau
lacul Ghenizaret, şi a stat puţin retras acolo, iar după pe Iisus şi toate urechile Îl ascultau. Deodată se deschide
aceea, venind în Capernaum, a izgonit demonii din oameni oblonul din tavan şi pe această deschizătură, un pat
şi a vindecat multe boli ale oamenilor. Pe unde umbla, susţinut de frânghii cu un paralitic înţepenit pe el a fost
mişca sufletele lor şi peste tot nu se vorbea decât de coborât şi aşezat drept la picioarele lui Iisus. Nenorocitul
Făcătorul de minuni, de Profetul Iisus Cel Sfânt. Într- bolnav ridică mai întâi ochii şi, cu o privire rugătoare, cere
adevăr El nu arăta privirilor oamenilor decât curăţie, să fie vindecat. Sufletul său, însă, este mai bolnav decât
lepădare de sine, facere de bine şi bunătate. trupul. Conştiinţa şi memoria lui îi pun în faţă tabloul unei
vieţi vinovate. El nu se mai gândeşte la suferinţele trupului
Iisus era Doctorul cel Mare, mai învăţat decât toţi doctorii, său, ci cugetă la necurăţiile sufletului său şi se căieşte cu
mai cunoscător decât toţi învăţaţii, mai puternic decât toţi amar.
profeţii, căci nici Ilie, nici Elisei, nici Moise n-au vorbit cu
atâta autoritate şi n-au poruncit cu aşa stăpânire naturii Când Iisus îi iertă păcatele, tot trupul lui se simţi uşurat ca
duhovniceşti şi trupeşti. Iisus, Domnul nostru, era blând, şi cum s-ar fi dezlegat de un lanţ gros de fier care-l
bun şi compătimitor către toţi şi îndeosebi către cei bolnavi. înfăşura de la tălpi până la creştet. Aceste lanţuri au ţinut
Niciodată nu l-a jignit pe păcătosul căruia îi părea rău de trupul încătuşat, dar cu mult mai mult păcatele l-au ţinut pe
greşelile, de păcatele lui. Cu copiii se purta blând ca o suflet. Slăbănogul acesta a avut şi el păcatele lui. Poate a
mamă, îi strângea în braţele Sale, îi săruta şi-i mângâia cu trăit în necumpătare, fără post, fără înfrânare de la unele
binecuvântări. Astfel era atmosfera dintre popor şi Blândul patimi, de la diferite gusturi trupeşti sau din cauza unor
Iisus. păcate mari a căzut sub blestem dumnezeiesc şi părintesc.

Când a venit Domnul în cetatea Sa, Capernaum, în câteva
ceasuri întregul popor era în picioare. Străzile se umplură
de o mulţime voioasă, care se îndrepta către casa lui Si-
mon Petru. Oamenii pătrund înăuntru, umplu casa şi cur-
tea şi aşteptau cu nerăbdare să audă ceva sau să vadă
vreo minune. Deodată, prin mulţime se aude zgomotul un-
or oameni, care strigau să le facă loc. Aceştia purtau pe un
pat un sărman slăbănog paralizat, ale cărui membre erau
Aşa s-a întâmplat cu un ticălos care şi-a bătut mama şi
aceasta în plângerea ei, cu lacrimile în ochi, i-a zis: ,,Să fii
şi tu bătut, maică, de Dumnezeu şi să înţelegi şi tu cât este
de rău să nu asculţi de mama ta!”. Nu după multe zile l-a
ajuns blestemul dumnezeiesc şi părintesc, căci deodată s-
a îmbolnăvit şi pe loc a murit. Şi astăzi plânge biata mamă;
plânge şi îl doreşte; a zis într-o vreme de grea încercare,
dar l-a ajuns repede blestemul.
 fletele şi să se tămăduiască de toate bolile sufleteşti şi
Câte mame nu sunt chinuite, câţi părinţi nu sunt chinuiţi de trupeşti.
copii, făcându-i să-i blesteme? Dar şi fără să-i blesteme
părinţii, să fiţi siguri - că aşa ne spun sfintele cărţi - pe Dar, unde sunt păcătoşii paralizaţi, care au credinţă în
copiii neascultători îi ajung blestemele dumnezeieşti, de Dumnezeu, să alerge după exemplul slăbănogului?! Unde
sus, pe copiii care nu-şi ascultă părinţii cei credincioşi, nu sunt şi oamenii care să-i ajute pe slăbănogii aceştia şi să-i
cei necredincioşi, care-i duc la rele. Aceştia să nu fie as- ia cu patul să-i ducă înaintea Domnului, căci suntem datori
cultaţi! Multe păcate ajung să facă oamenii - copii, tineri şi să întindem mâna şi să-i salvăm sufleteşte şi trupeşte. Câţi
bătrâni - şi neştiind că sunt aşa de mari, vin asupra lor creştini adevăraţi îndeamnă pe alţii, pe care-i văd
blesteme dumnezeieşti, din care cauză se îmbolnăvesc de păcătuind, ,,silindu-i” să vină la Iisus, luându-i în braţele lor
boli grele, nevindecabile şi suferă, murind în suferinţe şi aducându-i aici, în casa lui Iisus, la picioarele Lui, să se
grele. tămăduiască?! Cei mai mulţi îi îndepărtează şi-i trimit tot la
rele, tot la diavolul, la păcate mai mari: la vrăji, la
Paraliticul, din Sfânta Evanghelie de astăzi, se ridică descântece şi la câte altele.
îndată în văzul tuturor, după ce i-a iertat Iisus păcatele, şi-
a strâns repede patul, la cuvântul lui Iisus, şi plecă pe pi- Dacă vedem în faţa noastră pe cineva care se îneacă şi ne
cioarele lui la casa sa. Minunea aceasta, fraţi creştini, pe cere mână de ajutor, nu este un păcat mare să nu-i întin-
care a văzut-o cu ochii o mulţime mare de popor, se dem mâna să-l salvăm?! Aşa este omenirea: în primejdia
propovăduieşte pe întreg pământul, de aproape 2000 de de a-şi îneca sufletul, iar noi suntem datori să întindem
ani. Ea a deschis ochii multora să cunoască şi să înţeleagă mâna spre a-i salva pe cei ce ne cer ajutor. Dar, oare, nu
că Iisus, cu adevărat, a fost Dumnezeu întrupat. Numai este o nebunie ca Dumnezeu să-ţi întindă mâna şi tu să
fariseii şi cărturarii au refuzi ajutorul Lui?! Tocmai acest lucru îl fac cei mai mulţi
dintre creştinii noştri.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 81
Dumnezeu îi întinde mâna omului să-l scoată din pierzare
rămas orbi, ca la toate minunile lui Iisus, şi din cauza invid- sufletească, să-l scape de păcate în diferite feluri: unuia îi
iei nu au vrut să recunoască în El pe Fiul lui Dumnezeu. dă boală, altuia îi dă pagubă, unuia îi trimite moarte în
casă, altuia închisoare, şi în multe feluri îngăduie
Păcatul mândriei i-a îndepărtat, ca şi pe alţii, de-a lungul Dumnezeu satanei să se atingă de casa şi de familia omu-
veacurilor, şi i-a făcut să ajungă departe, chiar la hule mari lui, de trupul lui, ca de trupul lui Iov, ca omul să se
împotriva lui Dumnezeu şi să nu creadă în minunile pe trezească, să se dezmeticească din vraja păcatului şi să
care le-a făcut Iisus. Este o nebunie - spun Sfinţii Părinţi - întindă mâinile către Dumnezeu la rugăciune, ca slăbăno-
să te duci să plângi mortul altuia şi să laşi mortul din casa gul din Evanghelia de astăzi. Mai întinde Dumnezeu mâna,
ta neplâns. Ne înspăimântăm şi noi, dacă privim printre în Biserica Sa, prin mila cea bogată a învăţăturilor
creştinii noştri, că un număr aşa de mare de creştini sunt
slăbănogi, paralizaţi sufleteşte. Sufletul este paralizat, nu 82 PREDICI
poate să se ridice, nu poate să facă voia lui Dumnezeu.
Câţi oameni sunt astăzi care umblă cu adevărat pe pi- Sale, prin Sfintele Taine care curăţesc păcatele, şi mai
cioarele lor, în calea mântuirii?! Mulţi creştini slăbănogi ales atunci când îţi dă să întâlneşti câte o persoană care te
sufleteşte au ajuns într-o stare aproape de moarte su- cheamă la biserică şi te învaţă Cuvântul Adevărului.
fletească şi sunt disperaţi de mântuirea lor.
Dacă nu iei seama când îţi întinde Dumnezeu mâna prin
Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, l-a tămăduit pe slăbănog toate acestea să te ridici, să te lepezi de păcate şi să iei
şi i-a întins mâna sa părintească; El şi astăzi întinde mână drumul cel drept, poţi să pierzi fericita ocazie de a-ţi mântui
de ajutor atâtor slăbănogi şi disperaţi, prin Biserica Sa, prin sufletul, căci Dumnezeu s-ar putea să nu te mai cheme
persoana preoţilor evlavioşi, care-i cheamă să vină la niciodată. Se poate să-ţi meargă treburile bine, să fii
spovedanie, să li se ierte păcatele, să li se lumineze su- sănătos, să ai serviciu bun şi toate să-ţi meargă bine, dar
te aşteaptă focul cel nestins şi muncile iadului, care se
apropie din zi în zi, pentru păcatele cele mari de la care nu de astăzi; să le spunem că mândria, desfrânarea şi beţia
te opreşti, pentru ticăloşiile nespovedite. sunt lucrurile diavolului, de care ne-am lepădat odată la
botez, pentru care au răspuns naşii în locul nostru, când
Sunt atâtea case şi locuinţe în care este mai mult întuneric am fost întrebaţi: ,,Te lepezi de satana şi de lucrurile lui?”
decât lumină, dar pentru acest lucru nu-i de vină soarele, ci Cine nu se leapădă şi de toate lucrurile lui, de păcatele lui,
sunt de vină cei ce au făcut casa, să nu primească lumina n-a stricat prietenia cu el - e tot prieten cu diavolul, cu
soarelui. Sunt atâtea suflete, atâţia oameni, care trăiesc în satana. Vrăjitorii şi ghicitorii fac lucrurile demonului şi de el
întuneric mare sufletesc, dar pentru aceasta, nu poate fi de vor avea parte.
vină Bunul Dumnezeu, ci-i de vină omul. Fiul lui Dumnezeu
a venit în lume ca Lumina lumii să lumineze tuturor, dar Să le spunem că cei ce înjură, cei ce drăcuie, cei ce
oamenii urăsc lumina şi iubesc întunericul, fug de lumină şi blesteamă sau în orice chip hulesc numele lui Dumnezeu
aleargă la întunericul păcatelor. şi al sfinţilor, se duc în focul iadului şi-i mănâncă tartarul.
Cei care îşi dau sufletul demonilor - că sunt mulţi care au
Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Când pierde obiceiul de zic să-i ia diavolul şi astfel intră satana în ei...
cineva un cal, un lucru oarecare sau chiar un câine, cu vai de sufletul lor! În gheara lui se zbat toţi aceştia. Cei
multă stăruinţă aleargă în toate părţile să-l găsească; dar care dau diavolului au împrumutat gura lui, şi iadul cu
când pierde Împărăţia lui Dumnezeu, doarme, glumeşte şi muncile de acolo îi aşteaptă pe toţi.
râde mai departe”. E de mirare că toţi se ruşinează, dacă
în treburile lumeşti sunt numiţi neglijenţi: un şcolar care nu- Păziţi-vă şi nu mai ziceţi vorba aceasta cu diavolul! Mulţi
şi învaţă lecţiile, un muncitor care întârzie la serviciu, o copii, tineri şi bătrâni au obiceiul acesta de a da diavolului
mamă care nu-şi îngrijeşte copiii, o femeie care nu ştie să câte ceva când se necăjesc şi mai fac şi rugăciuni, iar pe
se îmbrace, un bărbat care neglijează să se spele, toţi se urmă se miră şi zic: ,,Da, de ce sar din pat?! De ce visez
ruşinează dacă li se spune de către cineva că sunt negli- urât?! De ce mi-e rău?! De ce mă sperii?!” Păi, dacă vine
jenţi. Dar sunt atâţia şi atâţia care nu se ruşinează a-şi urâtul în casă, spurcatul, satana, că l-ai chemat şi i-ai dat
neglija mântuirea sufletului. lui, dacă-i dai lui, cum să nu vină!? Vine să ia, vine să scrie
păcatul deocamdată şi te sperii că el vine cu duh rău, cu
Lumea întreagă pune mai mult preţ pe lucrurile trecătoare spurcăciune şi sufletul simte lucrul acesta. Nu mai ziceţi
ale acestei vieţi. Se silesc să ajungă să câştige şi iar să vorba aceasta urâtă, nu-i mai daţi lui, daţi mai bine lui
câştige, să aibă cât mai multe pe aici, pe lumea aceasta; Dumnezeu! Obişnuiţi-vă să nu mai ziceţi, căci nu se poate
şi-au umplut casele cu mobilă şi-au umplut şifonierele, şi cu rugăciunea şi cu hula şi cu blestemul şi cu toate.
curţile cu fel de fel de lucruri şi au de toate, dar pe
Dumnezeu nu-L mai au. Sufletul zace murdar şi nespălat, Mai dureros este faptul că auzim cu urechile noastre şi
paralizat ca slăbănogul din Evanghelie şi nu are nici o vedem cu ochii noştri, zi de zi, cum mulţi copii trăiesc într-o
putere să vină la Dumnezeu; nu se poate lăsa, nu se poate mare neascultare de părinţi şi, în multe forme, ei sunt gata
ridica din patimi, din păcate grele. să împlinească ce spune Sfântul Apostol Pavel, că: ,,…în
zilele din urmă, copiii vor fi neascultători de părinţi!”. Cei
De aceea, e bine să facem şi noi ca cei patru bărbaţi care care locuiesc cu părinţii în casă nu vor să facă ce li se
l-au purtat în spate pe bietul slăbănog şi l-au adus la Iisus, spune, ci fac numai ce vor ei. Când îi întreabă cineva,
adică să întrebuinţăm tot ce ne stă în putinţă din sfintele răspund obraznic, se irită, se ceartă, strigă la mama şi la
învăţături, din sfintele îndemnuri pentru sufletele slăbăno- tata, îşi dau aere că sunt cineva, că ei ştiu mai mult decât
gite şi necunoscătoare. Să le spunem că nu este altă cale părinţii lor, au învăţat mai multă carte şi pretind ca ei să fie
de a se vindeca de toate necazurile vieţii, de toate bolile ascultaţi şi să li se facă voia lor.
sufleteşti şi trupeşti, şi că nu vor afla pace
Mii şi mii de părinţi pot mărturisi cu durere această
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 83 împlinire a Scripturii. E trist, dar adevărat. Nici puii fiarelor
sălbatice nu se poartă aşa cu părinţii lor cum fac unii tineri,
sufletelor lor rătăcite pe căile pierzării, până când nu vor care se îmbată, îşi bat părinţii, părăsesc casa, fură, des-
ajunge în faţa lui Iisus, cum a ajuns slăbănogul cel bolnav frânează, ajung în puşcării. Părinţii plătesc amenzi de pe
urma lor şi au parte de zile grele, că pe mulţi i-am auzit trebuie să venim la El, de aceea trebuie să ajungem la El,
zicând că nu mai pot suporta viaţa aceasta şi că le vine să- aici, acasă la El, în Sfânta Biserică.
şi curme zilele… nu mai pot suferi. Aceşti tineri au sufletul
zdrenţuit de păcate, pentru că sunt zămisliţi la întuneric, Sărmanii tineri, dacă nu vin aici, în sfânta biserică cad în
adică din părinţi necununaţi la biserică, în posturi şi primejdia tuturor păcatelor. Dacă peste tot li s-a spus că nu
sărbători, în strigăte şi chiote de desfrânare, în cântece şi există Dumnezeu şi că omul se trage din animal, de ce să
beţii. Ei sunt nu trăiască şi ei ca animalele? Acestea nu sunt vorbe, ci
realităţi triste ce au frânt multe inimi de părinţi. Vai de
84 PREDICI părinţii care au copii acum!
De aceea, copii, veniţi la Dumnezeu, veniţi la picioarele lui
rodurile neascultării de Dumnezeu a părinţilor lor, care Iisus şi El vă va dărui tot ceea ce este de folos sufletului şi
astfel îşi iau plata vremelnic, dar şi veşnic, dacă nu se trupului! Nu refuzaţi mâna care stă întinsă să vă scoată de
pocăiesc. la înec! Întindeţi mâna şi strigaţi din adâncul sufletului să
vă scape de atâtea patimi urâte, care vă copleşesc su-
Aceşti copii rătăciţi părăsesc casa părintească după o fletul, căci păcatele vă paralizează sufletul şi trupul mai rău
ceartă la cuţite cu ei, trântesc uşa şi se duc. Alţii pleacă pe ca pe slăbănogul din Evanghelia de astăzi.
furiş, căci sunt sute şi mii de tineri fugiţi de acasă, care au
ajuns ca vai de ei, părăsiţi, netunşi, murdari, nespălaţi, Pentru a şti ce să faceţi, să purtaţi duşmănie păcatului şi
îmbrăcaţi în zdrenţe, plini de păduchi, căutându-şi hrana în să struniţi trupul
lăzile cu gunoi, ca fiul cel pierdut. Sunt leneşi şi rebeli faţă
de autorităţi şi faţă de orice bună rânduială. Unii au devenit PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 85
alcoolici, alţii drogaţi, alţii maniaci, anormali, hoţi, criminali,
puşcăriaşi şi mulţi s-au sinucis. acesta care este ca un animal neînfrânat, căruia îi trebuie
un frâu în gură - postul şi rugăciunea - trebuind pedepsit
Pe toată faţa pământului satana a reuşit să-i tulbure şi să câte o dată când ne duce la prăpastie, ascultaţi o istorio-
facă din ei nişte sclavi ai păcatului, ai patimilor, ai iadului. ară:
La unul din festivale, într-o ţară îndepărtată, îmi povestea
cineva că s-au adunat vreo 400.000 de tineri, pe un teren Turcii au cucerit Constantinopolul şi au luat în robie, printre
de 600 de hectare. După două zile de ploaie - căci a plouat alte femei, şi pe Irina, o femeie foarte frumoasă, de neam
mult - s-a desfundat terenul acela şi a devenit o băltoacă bun, dar desfrânată. Ostaşii lui Mahomed au socotit să o
de noroi. Toţi umblau prin mocirla aceea, murdari pe trup şi aducă împăratului lor. Cum a văzut-o împăratul, aşa de
pe suflet, excitaţi de droguri şi de ritmul muzicii nervoase; mult s-a îndrăgostit de ea, încât tiranul şi-a potolit mânia, a
umblau goi, trăiau în desfrâu deschis ca vitele în turmă, lăsat armele şi pofta de a mai cuceri o nouă împărăţie şi a
căci, la un moment dat, o tânără şi-a lepădat hainele pe devenit robul roabei Irina; şi-a pierdut minţile din cauza
scenă şi a dansat complet goală, dezlănţuind cele mai frumuseţii ei şi nu mai avea altă grijă decât să-şi
ruşinoase şi sălbatice scene în ochii tuturor. mulţumească trupul cu dragostea ei.

Cum s-a întins peste tot această molimă! Ce fel de cultură
este aceasta?! Se mai pot numi aceştia oameni?! Căci
mulţi au învăţat carte şi mai toţi aceia care s-au dus acolo
se pretind oameni civilizaţi, cu carte multă. Ce fel de civili-
zaţie este aceasta?! Ce fel de cultură este aceasta?! Se
mai pot numi aceştia oameni civilizaţi?!... Dar cauzele sunt
multiple: tineretului i s-a luat ceea ce îi este mai necesar -
învăţătura lui Hristos, care este Lumina lumii. Fără El nu se
poate nimeni mântui, nu poate nimeni să se lase de
păcate, de patimi. Numai El este Cel Care poate să ne dea
putere, să ne întărească şi să ne izbăvească. De aceea
Dar după cum cele mai mici fapte ale împăraţilor sunt
vădite în ochii poporului şi, după cum ei îi judecă pe toţi,
aşa, la rândul lor, sunt judecaţi de toţi, au început ostaşii,
pe ascuns, să cârtească, ba chiar pe faţă să vorbească de
rău împotriva împăratului. La toţi le părea rău, când îl ve-
deau pe împăratul lor viteaz, biruitor şi nebiruit de nimeni,
că este stăpânit de frumuseţea unei roabe, unei femei.
Împăratul, auzind grăirea de rău a oamenilor, stă şi se so-
coteşte, iar frământarea lui este un groaznic proces de
conştiinţă. Se războieşte în el patima trupului cu mărirea lui
împărătească. ,,Cum, - zice el pe de o parte, - eu rob unei să te chinuiască în munci şi tu încă mai aştepţi, te îndoieşti
femei?! Mai sunt eu vrednic să mă numesc împăratul Con- şi nu ştii ce să faci să te îndreptezi. Amâni mereu pocăinţa,
stantinopolului?!” Pe de altă parte însă, îşi zicea în sine: spovedania şi cununia: că o faci la anul, că o faci la vară,
,,Da, dar frumuseţea Irinei plăteşte cât o împărăţie. Vorba şi, aşa, te duce ucigaşul până când nu vei mai putea să
de rău şi judecata poporului mă coboară, dar şi dragostea mai faci nimic. Dacă faci mereu asemenea socoteli şi stai
Irinei îmi răneşte inima. Dacă o ţin lângă mine, toată mări- pe gânduri, niciodată nu ai să dezlegi nodul, n-ai să te laşi
rea şi strălucirea armelor mele le-am pierdut; dacă o de patima care te ţine legat: fie fumatul, fie desfrâul, fie
părăsesc, pierd plăcerea poftelor mele, pierd dragostea băutura. Astăzi se iveşte o piedică, mâine alta şi diavolul
mea. Ce să fac?! Să stau să mai dezleg nodul?! Nu, nu strânge mereu nodul, ca să nu poţi niciodată să-l dezlegi.
mai pierd nici o clipă! Sabia, sabia!” - a zis în cugetul său
împăratul - şi, îndată se scoală, aleargă, o găseşte pe Iri- Hotărăşte-te, frate creştine, chiar acum, în clipa aceasta!
na, se uită la ea, şi o înjunghie cu sabia. Hotărăşte-te, soră şi frate creştine, şi zi din adâncul su-
fletului: ,,Vreau să mă îndrept, vreau să mă despart de
Irina nu se aştepta la o nenorocire ca aceasta. Împăratul desfrânare, să nu mai stau necununat, de mândrie, de
se întoarce; îi citeai pe faţă toată mânia dar şi toată du- beţie, de zavistie; vreau să mă spovedesc curat de păcate-
rerea. Apoi a zis: ,,De n-aş fi făcut aşa, niciodată nu m-aş fi le mele, vreau să mă lepăd de toate lucrurile satanei!
izbăvit. Să înveţe de la mine tot poporul, toată lumea, căci Vreau să mă împreunez cu Hristos, cu biserica Lui şi să nu
cu vitejia cu care biruiesc cetăţile, cu aceeaşi vitejie îmi mai lipsesc de la biserica Lui duminica! Vreau să-L am pe
biruiesc şi patimile! Eu sunt împăratul Constantinopolului!”. Dumnezeu de Părinte Ceresc! Vreau să nu mai pierd
vremea, să nu mai amân de azi pe mâine, căci poate este
Iată, fraţi creştini, cum a procedat acest împărat păgân, ceasul din urmă!” şi pune mâna pe sabia aceasta a Cu-
căruia legea lui îi dădea voie să aibă femei câte vrea! Dar vântului lui Dumnezeu, cu voinţă din inimă, şi taie fără milă
ca să scape de vorba lumii, să-şi păstreze prestigiul său, s- tot putregaiul. Roagă-te cu foc şi cu lacrimi; roagă-te, cazi
a hotărât într-o zi să termine cu pofta trupului şi să lupte în genunchi la picioarele lui Iisus şi scoate toată patima şi
împotriva patimilor ce-l stăpâneau! toată răutatea din suflet şi din trup! Nimeni să nu mai por-
nească la drum cu diavolul!
Dar tu, cine eşti frate creştine?! Tu eşti creştin şi ai o lege
care nu-ţi permite decât o singură femeie, pe care ţi-o dă Tinerii să nu se mai se lase amăgiţi, căzând în păcatul
Biserica şi Dumnezeu. Un creştin trebuie desfrânării înainte de cununie, încrezându-se că vor face
cununie la anul sau cine ştie când, după ce fac câţiva
86 PREDICI copii, ajungând de se roagă unul de altul să se cunune şi
nu mai vor. Diavolul îi ţine aşa şi tot mereu amână că se
să fugă nu numai de vorba lumii, dar şi de muncile iadului; vor cununa mai târziu. De aceea intră în casa lor vaiul şi
un creştin trebuie să-şi păzească sufletul şi trupul curat şi toate relele, căci aduc pe lume copii îndrăciţi, bolnavi,
să nădăjduiască în Împărăţia cerului. Pentru o femeie des- suciţi, necredincioşi, răi, cu mintea sucită, care nu înţeleg
frânată, pentru un bărbat desfrânat, pentru toţi cei ce cele ce trebuie să înţeleagă şi dacă acum nu vor să se
trăiesc fără cununie, părinţii voştri sunt trişti, rudele vă îndrepteze prin pocăinţă, nu vor să se hotărască, să ţină
urăsc, duhovnicii vă mustră, lumea vă vorbeşte de rău vă minte că va veni vremea odată, când vor vrea, dar nu vor
faceţi de poveste şi de ocara tuturor, de râsul lumii şi al mai putea.
demonilor şi de batjocura lor.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 87
Biserica se scârbeşte de tine, o, frate creştine, şi nu-ţi dă
să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine. Îngerul păzitor stă trist Vei vrea atunci, când vei ajunge paralizat, cu gura în-
şi te-a părăsit; este scârbit de nelegiuirile şi murdăriile tale. cleştată şi nu vei mai putea spune un cuvânt, când alţii vor
Duhurile necurate îşi fac culcuşul în inima ta. Vise rele te trebui să-şi facă milă de tine şi să te mute din aşternutul
muncesc şi nu poţi dormi; sari din pat, strigi şi nu ştii ce-ţi tău, să te spele, să-ţi dea să mănânci şi să te îngrijească.
lipseşte. Diavolul îţi dă târcoale să-ţi răpească sufletul în Vei vrea atunci, dar va fi prea târziu şi nu se mai poate
orice clipă; iadul te aşteaptă cu gura căscată să te înghită, face nimic.
 88 PREDICI
Treziţi-vă, fraţilor! Haideţi să mergem la Iisus! Iată-L, ne
aşteaptă cu braţele deschise să ne ierte păcatele, să ne
primească pe toţi, să ne facă fii şi părtaşi ai Împărăţiei ce-
rurilor! Lepădaţi-vă de toate lucrurile satanei, căci acestea
sunt cauza tuturor bolilor sufleteşti şi trupeşti! Cine vrea să PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ RUSALII
se tămăduiască cu adevărat, să observe ce piedici îi stau
în cale de nu poate primi tămăduirea, ce patimă îl ţine Despre clevetire
legat, şi să se lepede cu desăvârşire până nu e prea târziu.
Nu mai avem timp de pierdut. Cei care mai pierd timpul cu ,,Şi fiind scos demonul, a vorbit mutul!”
altceva, fără să se limiteze la cele necesare trupului şi vieţii
acesteia, nu au minte sănătoasă, sunt bolnavi, au mintea (Matei 9, 33)
paralizată. Vai de mintea, de trupul şi de sufletul lor!
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Cel care n-a înţeles şi nu poate să înţeleagă aceste lucruri,
va fi greu de sufletul lui. Nu mai avem timp de pierdut; doi orbi şi un mut îndrăcit - spune Sfânta Evanghelie de
răscumpăraţi vremea, aţi pierdut destul timp, destui ani. astăzi - au fost vindecaţi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Câte nopţi pierdute la baluri, la chefuri, la petreceri! Câte într-o casă. Cei doi orbi strigau în urma Lui: ,,Ai milă de
metanii nu ai fi putut face într-o noapte pe care ai petrecut- noi, Fiul lui David!”. Iisus
o jucând toată noaptea de ţi-ai rupt încălţămintea!
le-a zis: ,,Credeţi că pot face aceasta?”. ,,Da, Doamne!”, i-
Ia vedeţi, câte metanii aţi făcut pentru diavol şi câte aţi au răspuns ei. Atunci
făcut pentru Dumnezeu, pentru suflet, că nu are
Dumnezeu nevoie de noi, de metaniile noastre; noi avem Iisus S-a atins de ochii lor, zicându-le: ,,Fie vouă după
nevoie de Dumnezeu, noi avem nevoie de iertarea Lui, de credinţa voastră!”, şi îndată li s-au deschis ochii. Încă o
mila Lui, de bunătatea Lui şi pe aici, şi mai ales când va dată auzim de o credinţă puternică şi neclintită la aceşti doi
veni ziua cea din urmă, ziua judecăţii, când va trebui să orbi, ca la sutaşul cu sluga bolnavă, ca la femeia cananee-
dăm seama de toate câte am făcut. ancă sau alţii. Credinţa acestor doi orbi a fost mare, a fost,
fără îndoială, din adâncul sufletului. Au crezut cu mintea,
Să ne trezim, că nu e vreme de pierdut! Stăpânul e la uşă, cu inima şi cu sufletul, de aceea au fost tămăduiţi pe loc de
gata doar să bată, şi să ne strige pe cei ce am înţeles. Să Doctorul Cel Mare - Iisus Hristos.
înţeleagă orice suflet că e gata plecarea şi să-L rugăm,
mai înainte de a veni ziua aceea, de iertarea păcatelor, ca Cei doi orbi, în înţeles duhovnicesc, mai închipuie sufletul
slăbănogul din Evanghelia de astăzi. şi trupul. Fericit este creştinul care crede cu toată fiinţa
sufletului şi a trupului în Dumnezeu şi în existenţa lucrurilor
nevăzute; nefericit este omul, chiar în lumea aceasta, care
nu poate să creadă în Dumnezeu şi în existenţa vieţii
Rugăciune veşnice, căci un astfel de om este ca un orb pe care îl
conduce un alt orb şi aşa cad amândoi în prăpastie.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule care ai făcut pe Când mintea omului este întunecată, tot trupul lui este
om, Tu ştii neputinţele noastre, slăbănogirea sufletului şi a pătimaş; vai de sufletul acela! Când sufletul este condus
trupului nostru. Vindecă Tu cu mila Ta şi cu puterea Ta de un trup pătimaş şi orbit de pofte şi păcate, cad amândoi
dumnezeiască pe toţi ce cei iau hotărâri temeinice de a în prăpastia iadului. Dacă cei doi orbi n-ar fi crezut
urma Calea Ta, de a se lepăda de păcate, şi fă-ne pe toţi amândoi, nu s-ar fi vindecat, sau se vindeca numai cel ce
fiii Împărăţiei Tale. Zi-ne, Doamne, ca slăbănogului din a crezut. Când omul este orbit la suflet şi la trup de fel de
Sfânta Evanghelie de astăzi: ,,Fiilor, iertate sunt păcatele fel de păcate, devine un sclav al păcatului; pe un astfel de
voastre, mergeţi cu pace la casele voastre!” Amin! om îl auzi gemând sub greutatea patimilor şi a păcatelor.
Tot trupul şi sufletul este legat în lanţuri şi nu poate să facă
nici o mişcare spre bine. De aceea, îi vedem şi-i auzim pe clevetesc. Clevetirea creşte ca o buruiană; năravul acesta
mulţi zicând: ,,Am încercat, dar nu pot să mă las de este atât de primejdios, fiindcă în ochii lumii pare a fi cel
păcate; am încercat, dar nu pot să mă las de băutură, nu mai uşor păcat.
pot să mă las de femei, de jocuri, de înjurat şi drăcuit, de
clevetit, de chefuri, de lux, de farduri!” Ascultaţi, însă, câte urmări nenorocite are acest păcat. A
cleveti, a defăima sau a ponegri, înseamnă a te face
Un astfel de om nu poate spune un cuvânt despre judecător fratelui tău, aproapelui tău, a da în vileag
Dumnezeu, el nu poate face nici cea mai mică rugăciune; scăderile sale şi a-i murdări numele lui bun, a-l osândi, fie
este mut, fiindcă demonii îl stăpânesc. Sunt multe din invidie, din ură sau numai din simpla plăcere de a spu-
ne flecării, otrăvindu-te singur.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 89
Spre exemplu, spun mai ales femeile: ,,Ştii ce-am auzit
femei şi bărbaţi care au îmbătrânit şi nu ştiu nici rugăci- despre vecinu' ?!... Că în fiecare zi îşi bate nevasta; şi
unea principală, cea mai însemnată rugăciune - Tatăl nos- închipuie-ţi dragă, că şi cutare se îmbată în mereu; şi-am
tru - pe care ne-a lăsat-o şi ne-a învăţat Însuşi Domnul să-ţi mai spun ceva, dar să rămână vorba între noi: vecina
Hristos. Un astfel de om, care nu ştie nici această rugăci- noastră e o zgârcită de n-are pereche.”, sau altele şi mai
une este mut şi nu poate deschide gura să-I cânte lui grave: ,,Ce te mai duci dragă la biserică? Ştii ce a făcut
Dumnezeu şi să-I mulţumească pentru binefacerile Lui. popa, preoteasa, cu copii lor?”, şi începe să clevetească
ce
Un astfel de om este mut, ca mutul din Evanghelia de a auzit şi ea de la altă clevetitoare, cu născociri, ex-
astăzi, stăpânit de demon şi nu se va lumina, nu va vorbi agerări sau adevăruri spuse numai pe jumătate, minciuni
până nu vor ieşi duhurile necurate - demonii patimilor din spuse de-a binelea, şoptiri strecurate la urechi.
el. Mulţi au îmbătrânit şi au îmbătrânit şi demonii patimilor
şi ai păcatelor în ei. O viaţă întreagă i-au hrănit cu poftele 90 PREDICI
şi păcatele şi acum le e greu să se lase de ele.
Aceasta este meseria clevetitorului, ca şi a diavolului, că şi
Iisus Hristos, prin puterea Sa dumnezeiască, a dezlegat diavolul cleveteşte şi pârăşte pe toţi creştinii la Dumnezeu,
limba unui mut şi l-a făcut să poată vorbi. Zadarnic voia să aşa spune Sfânta Scriptură.
închidă gurile celor doi orbi, cărora le redase vederea, căci
orbii răspândiră vestirea vindecării lor în tot ţinutul acela. Ei După ce ne învaţă el, spurcatul, să facem toate relele, ne
făceau un lucru bun, căci vesteau minunea vindecării lor prinde şi ne scrie în cărţile lui păcatele şi răutăţile pe care
de către Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Pentru această ne-a învăţat să le facem şi, apoi, dă fuga la Dumnezeu şi
recunoştinţă a lor şi-au mântuit sufletele, că au făcut ceea ne pârăşte: ,,Ia să vezi, Doamne, ce fac creştinii tăi!” şi
ce trebuiau să facă, aşa cum trebuie să facem şi noi, spune şi citeşte toate păcatele pe care le facem noi pe aici.
pentru atâtea binefaceri, pe care le-am primit de la Aşa şi clevetitorul: când defaimă pe cineva, nu i se pare că
Dumnezeu. face vreun rău, ci doar că face puţin haz, ca să mai râdă şi
să treacă timpul; aşa zic unii. Iată, însă, ce spune Sfânta
Majoritatea creştinilor, însă, mai ales femeile, nu au nici o Scriptură - Biblia; ne arată clar că ne înşelăm cumplit:
dezvinovăţire când nu-şi înfrânează gura, vorbind şi dând ,,Haideţi să-l ucidem cu vorba!”, se sfătuiau duşmanii
la iveală metehne ale oamenilor, ale semenilor lor, ca să proorocului Ieremia, fiindcă nu-l mai puteau suferi.
strice bunul lor nume. Acest obicei urât este păcatul
clevetirii, despre care vom vorbi astăzi. De mare trebuinţă Limba clevetitorului este asemenea unei săgeţi sau săbii
este să ne oprim asupra acestui păcat, pentru că clevetirea ascuţite, spune la Proverbele lui Solomon, iar Apostolul
este năravul cel mai des întâlnit în lumea noastră. Este ca Iacob zice că limba clevetitorului este plină de otravă de
un focar de infecţie pentru suflet şi trup. Ştim că nu toată moarte. Într-adevăr, ca nişte săbii sunt limbile cele înveni-
lumea fură sau desfrânează dar, credem că nu greşim nate ale clevetitorilor. Cine ar putea spune câte nenorociri,
spunând că toţi clevetesc: mari şi mici, bărbaţi şi femei, la câte certuri şi mânii, câtă tulburare între oameni, câtă
oraşe şi la sate, aproape toţi îi vorbesc de rău pe alţii, toţi vrajbă şi duşmănie între vecini, între soţi, între părinţi şi
copii, între maici şi surori, între preoţi şi credincioşi, câte
divorţuri, câtă suferinţă şi câte crime, din cauza acestui
păcat al clevetirii şi al vorbirii de rău?! Câtă lume nu s-a
certat, s-a bătut şi chiar s-a omorât din cauza acestui păcat
al clevetirii. Săptămâna trecută mi-a venit o femeie
bătrână, bătută şi alungată pe drumuri de bărbat; îmi spu-
nea cu şiroaie de lacrimi că bărbatul o izgoneşte şi nu
poate să o sufere, că i-a spus lui cineva, că mai în tinereţe,
ea a greşit cu cineva.
Vedeţi, după atâţia ani de căsnicie, tocmai acum s-a găsit
o gură clevetitoare să le strice pacea la bătrâneţe. De alt-
fel, femeia aceasta, acum la bătrâneţe, plătea păcatul
clevetirii ei pe care-l făcuse în tinereţe, căci am întrebat-o
dacă a vorbit şi ea pe cineva de rău vreodată şi pe loc şi-a
adus aminte de când era tânără, că a pârât-o pe o vecină
a ei la bărbat că îl înşală, din care cauză aceea lua bătăi şi
certuri şi până la urmă s-au despărţit.
Iată, deci, să nu ne jucăm cu păcatul clevetirii, căci cât de
târziu a ajuns-o, la bătrâneţe, şi a trebuit să plătească
greu. De aceea, şi dracii au aşezat acest păcat, al
clevetirii, la prima vamă; ştiţi că sunt 24 de vămi în văzduh.
La prima vamă sunt opriţi clevetitorii şi bârfitorii, toţi vorbi-
torii de rău. Aici sunt întrebaţi de toate vorbele putrede, de
toate bârfele şi, dacă ar ascunde cineva ceva, le arată în
catastifele scrise de ei şi ora când le-au făcut, când le-au
zis, căci diavolii scriu imediat vorba grăită de rău ce ne-a
ieşit din gură, ori de am clevetit, ori de am bârfit, ori de am
glumit. De aceea Cartea Sfântă nu ne dă voie să facem
glume, căci nu sunt bune.
Ascultaţi acum câte rele şi câte nenorociri pot ieşi din
păcatul acesta al clevetirii! Prin acest păcat poţi răpi cin-
stea omului; prin păcatul clevetirii se poate lua viaţa cuiva
sau îl poţi băga la puşcărie. Mulţi, din cauza păcatului
clevetirii, a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 91
pârâciunilor, au fost daţi afară din serviciu sau din vreo
funcţie oarecare. Multe femei cinstite au ajuns la despărţire
cu soţii lor din cauza clevetirii, că le-au pârât fie cumnatele,
rudele sau chiar părinţii la bărbaţii lor că-s aşa, că-s pe
dincolo, că nu fac de ei, să le lase că nu-s bune de nimic şi
aşa ajung clevetitorii să-i despartă, de rămân copiii pe
drumuri plângând şi amărâţi. Mulţi clevetitori îi vorbesc de
rău pe ucenicii Domnului, pe preoţi, pe propovăduitorii care
vestesc Cuvântul Adevărului.
Aproape toţi au suferit de pe urma acestui păcat, cum au
suferit şi Sfinţii Apostoli şi, mai ales, Sfântul Apostol Pavel.
Un adevărat dezastru sufletesc fac clevetitorii în ogorul
Domnului, iar diavolul culege roade mari şi bogate. Exem-
ple avem destule din Sfânta Scriptură şi din Vieţile sfinţilor.
Sfinţii Apostoli erau clevetiţi de păgâni, de oamenii răi la
împăraţii păgâni de pe vremea aceea, că răzvrătesc
poporul şi învaţă lumea o religie în care se ascund mari
urgii şi că se lucrează contra legilor împărăteşti.
Majoritatea creştinilor care făceau minuni - sfinţii - erau
pârâţi la mai-marii cetăţilor, cum că minunile nu le
săvârşesc cu ajutorul lui Dumnezeu, ci că sunt vrăjitorii.
Aşa cum aţi auzit şi din Sfânta Evanghelie de astăzi, că
poporul se mira de aceste minuni pe care le făcea Iisus, iar
cărturarii şi fariseii ziceau, că-i scoate pe demoni cu dom-
nul demonilor. Hulă grozavă împotriva lui Dumnezeu, a
Duhului Sfânt, hulă fără de iertare; de aceea nu au putut
să primească iertare şi se află în fundul iadului toţi acei
clevetitori şi bârfitori.
În vremea Sfinţilor Apostoli şi a sfinţilor făcători de minuni,
clevetitorii erau crezuţi de păgâni şi de toată lumea, iar
creştinii nu erau crezuţi, ci erau daţi la chinuri îngrozitoare.
O mulţime de clevetitori avea şi Sfântul Apostol Pavel, care
se luptau cu toţii să nu fie crezut şi ascultat de cei cărora le
vorbea. Spuneau la adresa lui fel de fel de bârfe şi chiar
calomnii grozave, ca nimeni să nu-l mai creadă niciodată.
Aceasta s-a întâmplat multor vestitori ai adevărului, căci
vorbele pline de veninul urii îndreptate împotriva lor i-au
făcut pe mulţi să se clatine din credinţă şi chiar să cadă
pentru totdeauna în necredinţă, în pierzare sufletească.
Sunt atâtea guri mincinoase pornite împotriva adevărului,
dar Dumnezeu le-a astupat pe multe, căci mulţi s-au
îndrăcit, a intrat necuratul în ei şi îi chinuieşte şi astăzi,
fiindcă aşa este îngăduit de Dumnezeu să plătească cu
chinuri grozave şi să se mântuiască poate până la urmă şi
ei sau măcar unii dintre ei, că sunt creştini. Diavolul a
băgat de seamă că mult câştig îi aduce limba clevetitorului.
De aceea să fiţi atenţi şi niciodată să nu daţi crezare
clevetitorilor, căci mulţi şi-au pierdut sufletul pentru că au
crezut vorbele lor cele măgulitoare. Vrăjmaşul sufletelor
noastre, tot e mulţumit, chiar dacă nu a reuşit să dărâme
pe cineva, ci numai să-l facă să se îndoiască în credinţă şi
să-l îndepărteze de persoana care l-ar fi putut ajuta.
Nu se poate spune prin cuvinte ce grozav este păcatul foarte tare, iar ele răcneau ca vitele la abator şi scoteau
acesta al clevetirii. Aşa viermi pe gură, din limbă, pe nas şi pe urechi.

92 PREDICI Nemaiputând suferi să văd acele chinuri îngrozitoare, am

după cum aţi auzit că la prima vamă sunt opriţi clevetitorii
şi toţi vorbitorii de rău, ascultaţi acum din Vieţile sfinţilor,
despre o sfântă, numită Cristina - «fecioara admirabila» -
ce chinuri grozave a văzut ea în iad şi cum a văzut că
sufereau sufletele care au avut până la moarte urâtul
obicei de a cleveti şi de a bârfi pe cineva.
fost dusă imediat înaintea tronului ceresc. Aici am fost
întrebată dacă mi-a fost milă de sufletele acelea din iad.
Eu am spus cu lacrimi că tare mi-a fost milă şi mi s-a spus
că mila aceea a fost de la El, de la Dumnezeu ca, venind
eu în lume iarăşi, să mărturisesc şi să spun că, în iad, cele
mai multe suflete se chinuiesc din cauza limbii
neînfrânate”.

Această sfântă a murit la vârsta de 32 de ani, după o viaţă Această sfântă a mai trăit 42 de ani printre păcătoşi, unde
de sfinţenie. Când zilnic îi învăţa şi cu lacrimi îi sfătuia, să se lase de
clevetire, de bârfire şi de tot felul de păcate. Ziua îi învăţa,
a fost adusă în biserică să i se facă slujba iar noaptea fugea spre păduri, în locuri sălbatice, să se
înmormântării, fiind aşezată într-un coşciug deschis, în roage şi să plângă pentru ei. Mulţi martori oculari ai
mijlocul bisericii, un mare număr de credincioşi se rugau faptelor ei, fiind cuprinşi de frică, s-au convertit şi şi-au
pentru sufletul ei, aşa cum este obiceiul la înmormântare. schimbat viaţa. Unii s-au retras prin mânăstiri şi s-au
În timp ce se cânta: ,,Cu sfinţii odihneşte, Hristoase sufletul călugărit; alte fete tinere
adormitei roabei Tale...”, moarta se sculă din sicriu şi zbură
ca o pasăre spre tavanul bisericii, aşezându-se pe un bal- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 93
dachin, la o arcadă. Lumea când a văzut aceasta, a fugit
afară de frică, rămânând lângă coşciug numai o soră a ei şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu, păzindu-şi fecioria şi
mai mare şi preotul care, văzând cele întâmplate, a rugat-o limba de la clevetiri şi bârfiri. De aceea, frate şi soră
pe sfântă să coboare. Ea ascultă glasul preotului, coborî creştină, când ai ceva pe fratele tău, mustră-l în faţă, că e
ca un fulg de zăpadă şi se duse cu sora, cu preotul şi cu mai bine. Dar şi mai bine este aşa cum ne învaţă Domnul
alţii acasă, unde povesti la toată lumea care se adunase Hristos: ,,Felul
acolo, următoarele:
vostru de vorbire să fie da, da, şi nu, nu! Ce trece peste
,,Când s-a despărţit sufletul meu de trup, am fost înconjur- aceste cuvinte vine de la cel rău!”. Vorbirea creştinului nu
ată de o mulţime de îngeri, care m-au dus într-un loc în- trebuie să fie nici poruncitoare, ca la slugi, nici cu dispreţ,
tunecos şi groaznic. Acolo erau o mulţime de suflete în nici cu linguşiri măgulitoare, nici cu aroganţă, ci fiecare să-l
chinuri şi suferinţă, pe care nici o limbă de om nu le poate sfătuim pe fratele nostru cu smerenie şi cu dragoste, căci
spune cu de amănuntul. Printre cei ce sufereau le-am cu- păcatele clevetirii şi bârfirii ies din mândrie, din invidie, din
noscut pe unele femei de la noi din sat, care nu muriseră lene şi răutate.
de mult, şi erau în viaţă foarte glumeţe, râzătoare,
bârfitoare şi clevetitoare. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne porunceşte zicând:
,,Feriţi-vă să nu defăimaţi!”, iar în altă parte zice: ,,Nu
Văzându-le în ce stare de plâns se află, am întrebat ce loc judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!”. Undeva, într-o carte numită
este acolo şi mi s-a spus că este iadul. Sufletele acelea ,,Prolog”, am citit cum un sfânt părinte a văzut un suflet
erau chinuite de demoni în felul următor: pe unele le care a fost dus de îngeri în faţa Domnului Hristos. Acesta
agăţau de limbi în nişte cârlige, ca pe vite la măcelărie; la era plin de tot felul de păcate, dar numai păcatul acesta al
altele le turnau în gură spurcăciuni împuţite, la altele clevetirii, de a judeca pe alţii, nu l-a făcut niciodată. Atunci
smoală fierbinte, iar altele erau aşa de bolnave şi de slabe, Dreptul Judecător, văzând că în toată viaţa lui nu a judecat
cum sunt cadavrele morţilor, galbene şi prăpădite. Printre pe nimeni, i-a zis: ,,Întrucât n-ai judecat pe nimeni, nici Eu
ele umblau şerpi mari care se încolăceau şi le strângeau nu te judec, aşa după cum am spus în Evanghelia Mea;
luaţi-l şi-i deschideţi porţile raiului!”.
 sau chiar părinţii care distrug căminul copiilor lor,
Tot în acea carte se spune de un suflet care făcuse multe despărţindu-i prin fel de fel de vorbe şi bârfe. Nu mai
fapte bune: postea, se ruga, făcea închinăciuni, făcea me- vorbesc ce război crâncen se dă între creştini, în toate
tanii fără număr, dar, ce folos, că nu ţinea seama de privinţele. O noapte grozavă, cu lupte de clevetire între
rugăciunea aceasta scurtă a lui David, care se zice de fraţi, este viaţa creştinilor noştri de astăzi; nu se mai ţin de
fiecare dată la vecernie: ,,Pune, Doamne, strajă gurii mele neamuri, se urăsc şi se duşmănesc, se judecă şi ajung la
şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele!” Acesta era omor.
totdeauna cu clevetirea în gură, cu bârfiri flegmatice şi-i
judeca pe toţi, ca şi când numai el era bun pe faţa Abia la sfârşitul vieţii va vedea fiecare şi va plânge cu amar
pământului. Când a ajuns în faţa Domnului Hristos a fost cumplita greşeală în care a trăit. Când va răsări Soarele,
osândit cu cărturarii şi fariseii şi cu toţi cei care au strigat la Iisus Hristos, pe norii cerului şi se va face ziuă, atunci în
răstignirea Domnului: ,,Răstigneşte-L, Răstigneşte-L!” şi cu zadar vor mai căuta îndreptare, căci nu vor mai putea face
toţi aceia care L-au răstignit pe Domnul Hristos. nimic.

Să luăm aminte, că această cădere este mare; să ne E momentul cel mai potrivit să lăsăm această diabol-
vedem de păcatele noastre, să smulgem buruienile şi spinii ică armă a clevetirii, a bârfirii, a vorbelor îndoielnice şi să
din propria noastră grădină, să nu purtăm grijă de ceea ce strigăm şi noi prin întunericul lumii acesteia ca cei doi orbi
se petrece în grădina vecinului, căci Dumnezeu, Care ştie din Evanghelia de astăzi, în urma Mântuitorului: ,,Miluieşte-
inima fiecăruia, va cumpăni drept la ziua judecăţii. Până ne pe noi, Iisuse, Fiul lui David! Scapă-ne pe noi de orbirea
atunci suntem cu toţii aici, în noaptea acestei vieţi, în în- aceasta sufletească, Fiul lui Dumnezeu, căci nu mai putem
tunericul cel greu al ispitelor de tot felul. Creştinii noştri au suporta întunericul acestor păcate şi luminează-ne ochii
ajuns într-o stare rea, de plâns; se războiesc unii contra sufletului să vedem şi noi frumuseţea feţei Tale, lumina
altora în diferite chipuri; au făcut limba praştie şi aruncă Evangheliei Tale!”.
cuvinte grele cu ea, unii împotriva altora prin clevetire şi
bârfire. Pentru că tot e vorba de mutul care a vorbit, după ce a ieşit
demonul, să vorbim acum puţin de gura lumii de astăzi de
În războaiele care s-au petrecut s -a întâmplat ca noaptea, care se folosesc demonii iadului, în diferite feluri pentru
din greşeală, să se războiască între ei soldaţi ai aceleiaşi pierzarea sufletelor celor care se întorc la Dumnezeu.
armate, din diferite unităţi. Toată noaptea erau în luptă Dacă clevetitorii cu limba deschid uşile iadului şi ajung în
crâncenă, frate cu frate, de aceeaşi naţionalitate, fiindcă cele mai cumplite chinuri, apoi nici cei ce ascultă de ei, nu
era întuneric mare… un război aprig unii contra altora, ajung în altă parte, decât tot în acele locuri de jale şi de
neştiind ce fac din cauza întunericului nopţii. Abia diminea- plâns - în iad. Întocmai cum Lucifer a greşit, a păcătuit, s-a
ţa, când răsărea soarele şi se lumina de ziuă mândrit şi a căzut, şi din luminat s-a făcut întunecat, iar
îngerii care au ascultat de el au căzut cu el în prăpastia
94 PREDICI iadului. La fel şi creştinii noştri.

observau cumplita greşeală. În întunericul nopţii şi al De aceea spune o vorbă bătrânească despre gura lumii că
pădurilor de brad se războiseră fraţii şi se omorâseră; tot n-o astupă decât pământul şi deci nu e bine să ne luăm
locul era plin de sânge, de morţi şi de răniţi. Aceste niciodată după gura lumii. Se observă în lume că, cu cât
întâmplări adevărate au un adânc înţeles sufletesc pentru unii oameni sunt muţi pentru Dumnezeu, pentru credinţă,
noi creştinii. pentru biserică, pentru cele sufleteşti, pe atât sunt de vor-
bitori, de bârfitori, de hulitori de aproapele şi buni de toate
Oare, noi, creştinii de astăzi nu facem tot aşa?! Nu ne răz- poznele, snoavele şi de toate vorbele cele putrede. Sfântul
boim noi unii contra altora, în noaptea invidiei şi a urii de Apostol Pavel spune că vom da seama de ele înaintea lui
fraţi?! Nu loveşte şi omoară cu pietre bârfitoare frate pe Dumnezeu.
frate, român pe român, de râd străinii de noi?! Nici o
naţionalitate nu este dezbinată ca noi, în credinţă şi Aşa se povesteşte într-o carte veche, că un tată şi cu fiul
dragoste. Oare nu sunt în situaţia aceasta acele neamuri, său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul
mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu avolului, iar oamenii ascultă de gura aceasta mai mult
primii oameni pe drum, care i-au şi luat în primire, zicându- decât de Sfânta Biserică, de sfintele cărţi, de Sfânta Evan-
le: ,,Ce oameni proşti, ghelie, de Cuvântul lui Dumnezeu.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 95 E destul să spună gura lumii despre un preot că a
făcut cine ştie ce greşeală mică, căci diavolul scoate până
îşi rup încălţămintea şi picioarele să nu strice potcoavele la urmă acea mică greşeală egală cu o crimă vrednică de
măgarului!”. Atunci tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând condamnat la moarte. E de ajuns să spună gura lumii că
se întâlniră cu alţi călători, care i-au luat şi aceia în râs: într-o biserică se condamnă toate păcatele şi lucrurile di-
,,Ce tată fără pic de inimă! Uite, că nu are milă de copilul avolului şi imediat scoate vorbe că acea biserică nu e
lui; îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!”. Tatăl se dădu ortodoxă şi că e o biserică sectantă.
jos şi îl sui pe măgar pe copilul său. S-au întâlnit apoi cu Aşa au ajuns creştinii noştri de întunecaţi, mai rău ca orbii
alţi călători. ,,Poftim!” - grăiră aceştia. ,,Se mai cheamă din Evanghelia de astăzi: să nu mai considere că e păcat a
acesta copil cu creştere bună? Iată, bătrânul lui tată merge trăi necununat, să nu considere că e un mare păcat să
pe jos şi el călare pe măgar!”. facă crimele acestea - avorturile, să nu considere că e
păcat să se căsătorească rudenii, să meargă la vrăjitoare,
,,Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia?” - zise tatăl. Se să se îmbete, să fumeze. Mai ales
suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura
lumii. Da, de unde! Abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe 96 PREDICI
care-i întâlniră începură a le zice: ,,Ia, uitaţi-vă, ce oameni
tirani! Două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe când le spui că e păcat să te îmbeţi, să fumezi, să te ţii de
un biet măgăruş!”. tot felul de petreceri şi câte altele, imediat începe gura lu-
mii să vorbească afirmând că aceasta nu e o biserică
,,Ascultă, măi fiule - zise tatăl - cu oamenii aceştia nu o bună, e o biserică sectantă; fiindcă numai sectanţii nu se
scoatem la capăt! Hai să mai încercăm una!”. Se coborâră îmbată, nu fumează, nu dansează. Va să zică, pentru a fi
amândoi de pe asin, au luat o prăjină de lemn şi, legând creştin ortodox trebuie neapărat să te ţii de aceste păcate
măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi şi să le faci mereu, că te iartă Dumnezeu.
porniră cu el în spate la drum. Când se întâlniră cu alţi
călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni, Aşa s-a întâmplat cu un băiat tânăr: având serviciu aici în
că n-a mai fost chip, se spune în povestire, şi, de supărare, Bucureşti, se rătăcise, aşa cum s-au rătăcit mulţi băieţi şi
s-au dus şi au trântit măgarul într-o râpă, într-un râu şi s-au fete, trăind în desfrânare şi păcate de tot felul. Se rătăcise
întors acasă fără el numai să scape de gura lumii. şi el sărmanul, cu totul. Băiat venit de la ţară, de acuma se
îmbăta, fuma, înjura şi se apucase de multe rele. Cineva l-
Această istorioară ne arată ce păţeşte omul când se ia a adus la biserică şi atât de mult i-a plăcut bietului băiat, că
după gura lumii. Gura lumii este pusă în slujba lui satana; s-a lăsat de rele, dar plecând câteva zile acasă, în con-
gura lumii se amestecă şi în mântuirea sufletului şi în toate cediu, tatăl lui l-a certat că s-a rătăcit, că nu e bine ce face,
treburile omului. Gura lumii e cea dintâi armă pe care o iar băiatul a renunţat de a mai merge la biserică.
ridică diavolul contra mântuirii unui suflet. Îndată ce te laşi
de răutăţi şi urmezi calea Domnului, gura lumii nu te mai Să ne mai mirăm de ce-i bat copiii pe părinţi?! Să ne mai
scoate din ţicnit, smintit, habotnic, fanatic, mironosiţă, mirăm de ce le fac fel de fel de necazuri?! Ce merită acest
pocăită, sectantă şi multe alte vorbe inspirate de duhul cel tată?! Mai e el tată?! Nu e un ucigaş de copil?! Iată de ce
necurat. ajung copiii în blestem dumnezeiesc: din cauza acestor
părinţi întunecaţi, orbi şi rătăciţi, spurcaţi, care nu au milă
Oriunde se hotărăşte un suflet pentru Dumnezeu, acolo de copiii lor. Aceasta este milă?! Copiii, tineretul care merg
aleargă şi gura lumii, şi te miri de unde scoate răutăţile ei la biserică şi învaţă credinţa adevărată a bisericii noastre
şi mai ales te miri de oameni, cât de uşori sunt la minte şi ortodoxe nu ajung în puşcării, nu fac violuri, nu ajung în
se lasă convinşi de răutăţile din gura lumii. Dar, să nu ne casa de nebuni, nu ajung bolnavi şi prăpădiţi. Sunt fericiţi
mirăm prea mult, pentru că gura lumii e, de fapt, gura di-
şi au mulţumire sufletească şi le aduc şi părinţilor bucurii, astră cu adevărat, să n-ajungem să ne lepădăm de
dacă îi lasă să urmeze calea adevărului. Dumnezeu, că e gata lepădarea de credinţă.

Iată, iubiţi creştini, de unde pleacă răutăţile şi cine sunt Lumea se leapădă de mult, dar vine în curând mare
autorii răului la copii şi la tineret! Să nu vă înşelaţi, căci noi
lepădare de credinţă. Nu ştiu câţi vor scăpa, dar imediat,
nu vă spunem din capul nostru! Citiţi cărţile sfinte ale biser- spune Cartea Sfântă - Biblia, după ce se vor lepăda vine
icii şi auziţi că nu aşa au trăit creştinii adevăraţi ai Bisericii
sfârşitul. Aşa că luaţi aminte, aşadar, că zadarnic este tot
Ortodoxe! ce aţi făcut până acum dacă vă veţi lepăda de credinţă,
chiar numai atât cât a făcut Sfântul Petru. Cum s-a lepădat
Soră şi frate creştine, dacă vrei să-ţi mântuieşti sufletul, nu el?!... A spus numai atât, că nu-L cunoaşte pe Iisus: ,,Nu-L
asculta de gura lumii! Ai apucat pe calea mântuirii!? Mergi cunosc pe Omul Acesta!”. După ce a spus de trei ori că nu-
cu îndrăzneală şi cu fruntea sus pe această cale sfântă, pe L cunoaşte a cântat cocoşul şi şi-a adus aminte că-i
care au mers apostolii, sfinţii părinţii noştri, moşii şi spusese Domnul că se va lepăda în noaptea aceea.
strămoşii noştri şi toţi martirii şi mucenicii noştri, căci Mâ-
ntuitorul pe aceştia îi fericeşte când zice: ,,Fericiţi veţi fi Aşa şi nouă, nu ne trebuie mult, decât o iscălitură: ,,Nu
când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul sunt creştin! Nu merg la biserică! Nu-mi trebuie
rău împotriva voastră, minţind pentru Mine!” Dumnezeu!”. Să spui, să scrii, şi atât îţi trebuie că te-ai ars
pentru totdeauna. Aşa spune Mântuitorul: ,,Cine se va
Auziţi, când trebuie să ne bucurăm! Când suntem ocărâţi şi lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu mă voi lepăda de
prigoniţi, când suntem necăjiţi, că atunci câştigăm, atunci Îl el înaintea Tatălui Meu!”. Examenul acesta se apropie. Să
îndatorăm pe Dumnezeu să ne plătească pentru că ne ferească Dumnezeu şi să ne ferim şi noi! Să ne rugăm
suferim şi noi cum a suferit El şi sfinţii Lui. N-ascultaţi de cu lacrimi, cu metanii, cu credinţă şi cu căinţă tare ca să-l
gura lumii! Să ne gândim că omul din istorioara de mai sus trecem cu bine.
şi-a pierdut măgarul ascultând de gura lumii, căutând să
facă poftele lumii. Dar noi, dacă ascultăm de gura lumii, ne Rugăciune
pierdem sufletul şi trupul, aşa cum se pierd atâţia şi atâţia,
care trăiesc în rătăcire, în beţii, în fumat, în toate răutăţile Doamne, Dumnezeul minunilor, Cel ce ai luminat ochii or-
şi înfundă puşcăriile şi spitalele de nebuni. Valoarea unui bilor şi i-ai făcut să vadă marea Ta iubire de oameni,
om se măsoară după voinţa lui. Voinţa este făcută pentru deschide şi ochii sufletelor noastre ca să putem vedea
bine de Dumnezeu, dar omul nu ia aminte. adevărul învăţăturilor Tale; Cel ce ai deschis gura mutului
şi ai alungat demonii din el, deschide şi gurile noastre, spre
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 97 slava Numelui Tău, ca şi noi să-Ţi mulţumim, să-Ţi cântăm
şi să Te preaslăvim, să Te mărturisim înaintea oamenilor
Luminarea voinţei noastre se face prin studierea şi cuno- pe Tine, Stăpânul şi Împăratul nostru al creştinilor.
aşterea mai bine a datoriilor noastre creştineşti. Întărirea
voinţei se capătă prin practicarea virtuţilor, a faptelor bune. Alungă demonii de la zidirea mâinilor Tale, Doamne, şi nu-i
Cei care cedează patimilor îşi pierd libertatea, devin nişte lăsa să ne mai facă să clevetim, să bârfim, să-l judecăm pe
sclavi urâţi şi murdari, cu obiceiuri urâte, lipsiţi de curaj şi aproapele nostru. Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă
răbdare. De aceea, Mântuitorul ne recomandă multă de îngrădire împrejurul buzelor mele! Amin!
răbdare: ,,Întru răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele
voastre!”- le zice El ucenicilor Săi. 98 PREDICI

Fără răbdare nu s-a mântuit nimeni; mai ales când ne gâ-

ndim la mulţimea martirilor, căci toţi prin răbdare au trecut
în veşnicie. De aceea, să-L rugăm şi noi pe Dumnezeu să
ne întărească în răbdare, în smerenie şi ascultare de PREDICĂ LA DUMINICA A VIII-A DUPĂ RUSALII
dreapta credinţă, să ne facă să înţelegem şi să cunoaştem
bine sfânta credinţă, ca s-o iubim, s-o aducem în viaţa no- Despre Sfânta Împărtăşanie
,,... Şi luând Iisus cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la
cer, că Îşi va da Trupul Său spre viaţa lumii, că cine va
cer, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat ucenicilor, iar mânca Trupul Său şi va bea Sângele Său va avea viaţă
ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au veşnică şi că Trupul Său este cu adevărat o hrană, iar
luat rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.” Sângele Său este cu adevărat o băutură, şi mai spune că:
,,Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne
(Matei 14, 19-20) în Mine şi Eu rămân în el; după cum Tatăl, Care este viu,
M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa cine Mă
F r a ţ i c r e ş t i n i, mănâncă pe Mine va trăi prin Mine! Astfel este pâinea care
s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o
Printre multele minuni pe care le-a făcut Mântuitorul au fost părinţii voştri şi au murit! Cine mănâncă pâinea aceasta -
şi două mari minuni săvârşite asupra lucrurilor neînsu- Trupul Meu - va trăi în veac!”.
fleţite, ca să arate ucenicilor şi lumii întregi că El nu este Unii dintre ucenicii care-L urmaseră, auzind aceste cuvinte,
numai om, ci şi Creatorul au zis: ,,Cuvintele acestea sunt prea greu de înţeles!” şi L-
au părăsit. Discuţia de atunci, însă, se face şi astăzi, şi cât
tuturor lucrurilor şi Dumnezeu adevărat. O dovadă a puterii va fi veacul acesta, fiindcă oamenii fără credinţă nu pot
Sale dumnezeieşti este şi minunea despre care ne înţelege minunile Lui, deoarece nu-L cunosc cu adevărat
vorbeşte Sfânta Evanghelie de astăzi. pe Dumnezeu, nu cunosc credinţa, spre paguba lor, şi vor
pieri în osânda veşnică.
Am auzit cum Mântuitorul a săturat cu cinci pâini şi doi
peşti cinci mii de oameni, afară de femei şi copii. Înmulţirea Dar noi, pe care ne-a miluit Bunul Dumnezeu să putem
aceasta a pâinilor a fost tot aşa de minunată ca şi prefac- crede în Iisus Hristos şi în cuvintele Lui, să fim cu băgare
erea apei în vin la nunta din Cana Galileii, pe care bându-l de seamă ca nu cumva să ne înşele ispititorul, şi să
nuntaşii, s-au mirat cu toţii de bunătatea, de dulceaţa şi de ajungem să-L părăsim şi noi pe Domnul Hristos. Să zicem
gustul cel plăcut al acelui vin, făcut de Mântuitorul din apă. şi noi ca Sfântul Apostol Petru: ,,Tu, Doamne, ai cuvintele
La fel şi aici în pustie: când Mântuitorul vieţii veşnice şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că
Tu eşti Hristos, Sfântul lui Dumnezeu! Unde să ne ducem
a binecuvântat pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar de la Tine?!”.
ucenicii poporului, dulceaţa şi bunătatea pâinii i-a îndestu-
lat pe toţi, căci s-au mirat de puterea Lui dumnezeiască şi Domnul Iisus Hristos, dându-Şi Trupul şi Sângele Său spre
toţi, hotărâţi într-un gând, voiau să-L pună împăratul lui viaţa lumii, nu ni L-a dat să-L mâncăm ca pe o bucată de
Israel, fiindcă se îngrijea de nevoile lor şi-i vindeca de toate carne şi să ne săturăm pântecele, ci spre sfinţirea
bolile. trupurilor şi a sufletelor noastre, ca în ziua învierii de obşte
să ne facem părtaşi bunurilor cereşti. Ştiind slăbiciunea firii
Domnul Iisus Hristos însă, le spuse: ,,Lucraţi nu pentru omeneşti, ca nu cumva cuiva să-i fie greaţă când ar vedea
mâncarea ce piere, ci pentru mâncarea ce rămâne pentru cu ochii carne şi sânge de om şi să spună că nu poate
viaţa veşnică şi pe care Eu - Fiul Omului - o voi da!”. Oa- mânca din această pricină, ne-a dat să-I mâncăm Trupul şi
menii, văzând că Domnul Hristos îi trimite la muncă şi că Sângele Său sub forma pâinii şi a vinului. A ales
minunea cu cele cinci pâini şi cei doi peşti era spre Dumnezeu aceste două materii cu care omul este obişnuit.
învăţătură, pentru a crede în cuvintele Lui, L-au întrebat De aceea, aceste două mari minuni pe care le-a făcut Mâ-
zicând: ,,Ce semn faci Tu, ca să credem în Tine?” Auziţi!... ntuitorul au închipuit minunea minunilor care se săvârşeşte
Văzuseră minunea cu pâinile şi întrebau ce semn le arată la Sfânta Liturghie în fiecare Duminică şi sărbătoare, adică
să creadă în El, că este Fiul lui Dumnezeu! transformarea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Dom-
nului nostru Iisus Hristos.
Domnul Hristos le spune şi lor şi nouă că El este pâinea
care S-a pogorât din Prefacerea apei în vin la nunta din Cana Galileii a fost pri-
ma minune pe care
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 99
a făcut-o Mântuitorul în faţa ucenicilor Săi, căci zice când S-a arătat ucenicilor Săi şi le-a zis: ,,Pace vouă! Pre-
Sfânta Evanghelie: ,,…şi au crezut ucenicii Săi într-Însul”, cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!”.
iar minunea înmulţirii pâinilor a fost săvârşită în al doilea După aceea
an al propovăduirii Sale, într-un loc pustiu, unde nu se
putea cumpăra nici o pâine, nu mai vorbim de săturarea a a suflat peste ei şi le-a zis: ,,Luaţi Duh Sfânt, celor
cinci mii de oameni. ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine,
ţinute vor fi!”, iar ucenicii au transmis această putere harică
Domnul Iisus Hristos, înainte de a fi răstignit pe cruce altor creştini prin rugăciune şi punerea mâinilor şi aşa, pâ-
pentru păcatele a toată lumea, în seara zilei de joi a înfi- nă în ziua de astăzi, aceşti ucenici şi apostoli, lucrători ai
inţat această taină mântuitoare a frângerii pâinii spre tainelor lui Hristos, pregătesc în altarul bisericii hrana cea
iertarea păcatelor. Sfânta Evanghelie spune că, pe când cerească pentru viaţa veşnică şi pentru iertarea păcatelor,
mâncau ei, Iisus a mâncarea cea scumpă şi sfântă - Trupul şi Sângele Dom-
nului Hristos - pentru cei ce vor să se mântuiască.
100 PREDICI
Mulţi necredincioşi, între care intră şi sectanţii, care s-au
luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat- despărţit de dreapta credinţă ortodoxă, spun că Sângele lui
o ucenicilor Săi, zicând: ,,Luaţi, mâncaţi, acesta este Tru- Iisus Hristos vărsat atunci, când a fost răstignit pe Golgota,
pul Meu!”; apoi a luat un pahar şi, după ce I-a mulţumit lui numai acel Sânge ne mântuieşte sufletele, iar nu Sfânta
Dumnezeu, l-a dat lor, zicând: ,,Beţi dintru acesta toţi! Împărtăşanie, Care este Trupul şi Sângele Domnului, pe
Acesta este Sângele Meu, Sângele legii noi, care se varsă Care O fac preoţii în altar, episcopii dimpreună cu diaconii;
pentru mulţi spre iertarea păcatelor!”. ei spun că frângerea pâinii sau Sfânta Liturghie simboliz-
ează aducerea aminte de patimile şi moartea Domnului şi
Observaţi cum a zis?! Acesta este Trupul Meu şi acesta că nicidecum nu-i adevărat că pâinea şi vinul se trans-
este Sângele Meu! N-a zis Domnul Hristos că pâinea formă în Trupul şi Sângele
închipuie, simbolizează Trupul Său sau vinul Sângele Său,
ci că ,,este Trupul Meu”, adică Trup adevărat; deci prin PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 101
rugăciune se transformă pâinea şi vinul în Trup şi Sânge,
chiar dacă în chip văzut îşi menţine forma pâinii şi a vi- Domnului. Ei nu cred aşa cum credem noi creştinii ortodo-
nului. cşi.

Despre acest Trup şi Sânge ne vorbeşte Domnul Hristos în
Evanghelia de la Ioan, cap. VI, când zice: ,,De nu veţi mâ-
nca Trupul Meu şi nu veţi bea sângele Meu, nu veţi avea
viaţă în voi!” şi că: ,,Cine va mânca Trupul Meu şi va bea
Sângele Meu va avea viaţă veşnică!”. Despre acest trup şi
sânge transformate prin rugăciune din pâine şi vin este
vorba. Această minune a transformării pâinii şi vinului în
Trupul şi Sângele Domnului a făcut-o întâi chiar Domnul
Hristos în prezenţa apostolilor Săi, pe care i-a şi împărtăşit,
iar ei au crezut că este în realitate Trupul şi Sângele Dom-
nului Hristos.
Domnul Iisus le-a poruncit apoi ucenicilor Săi ca şi ei să
continue această transformare a pâinii şi vinului în Trupul
şi Sângele Său, până va veni El a doua oară, şi fiindcă
ucenicii nu aveau această putere dumnezeiască atunci,
Domnul Iisus Hristos le-a dat-o imediat după scularea Sa
din morţi, chiar în ziua întâi a săptămânii - duminică seara -
De aceea Sfântul Apostol Pavel întăreşte aceasta
spunând: ,,Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată,
judecaţi voi singuri: Paharul pe care-l binecuvântăm nu
este el împărtăşirea cu Sângele lui Hristos?! Pâinea pe
care o frângem nu este ea împărtăşire cu Trupul lui Hris-
tos?!”. Iată, nu spune nici Sfântul Pavel că vinul şi pâinea
slujite de apostoli închipuie sau simbolizează Sângele şi
Trupul lui Hristos, ci sunt cu adevărat Trupul şi Sângele
Domnului Hristos.
După capul cel rătăcit al sectanţilor ar însemna ca toţi
creştinii să binecuvânteze, să frângă pâinea ca şi preoţii, şi
să se împărtăşească singuri. Aceasta ar fi o mare rătăcire!
Însă, Apostolul Pavel nu zice: ,,…pe care-l binecuvântaţi
voi”, ci spune: ,,Paharul pe care-l binecuvântăm”, adică
noi, apostolii.
Să vedem cum se împărtăşea lumea creştină în vremea
sfinţilor apostoli şi cum se împărtăşesc creştinii de astăzi,
după aproape 2000 de ani de creştinism. Istoria ne spune
că, la început, creştinii se împărtăşeau cu Trupul şi
Sângele Domnului Hristos în fiecare duminică şi
sărbătoare, de către sfinţii apostoli. Lucrul acesta pentru
cei care nu ştiu pare ca o minciună, iar pentru cei ce cred
este de mirare. Cauza este că atât de mult s-au îndepărtat
şi se îndepărtează tot mereu creştinii de Sfânta
Împărtăşanie, încât foarte mulţi, neştiind ce este Sfânta
Împărtăşanie, ce mare valoare are, o nesocotesc şi pleacă
din lumea aceasta nemântuiţi, umplând iadul cu suflete de
creştini, pentru care Domnul Hristos a murit pe Cruce.
Sfinţii Apostoli au umblat cu Domnul Hristos, au văzut min-
unile Lui, au auzit propovăduirea, au crezut şi tot a trebuit
să fie împărtăşiţi. Vedeţi?! Nu le era de ajuns numai
credinţa în Iisus, ci trebuiau şi împărtăşiţi ca să fie vrednici
de Împărăţia Cerului, de Iisus Hristos. Sfinţii Mucenici au
biruit tot prin Sângele Domnului Hristos, împărtăşindu-se
foarte des.
Jertfa Mielului Pascal din legea veche era doar o închipuire
a jertfei de pe Cruce a Mielului lui Dumnezeu. Prin Sângele
lui Iisus Hristos s-a făcut împăcarea tuturor celor de pe
pământ şi a celor din cer. De ce credeţi că mai înainte
creştinii erau în stare să moară oricând pentru Hristos?!
Fiindcă erau pregătiţi şi des împărtăşiţi cu Sângele lui Hris-
tos. Ei luau parte la Sfânta Liturghie şi se împărtăşeau;
Duhul Sfânt este Cel Care transformă pâinea şi vinul,
prefăcându-le în Trupul şi Sângele Domnului Hristos.
O picătură din Sângele Domnului şi o mică părticică
din Trupul Lui, dacă le primim şi ne împărtăşim cu ele, ni
se iartă toate păcatele, ne sfinţesc şi ne unesc cu
Dumnezeu. Să nu avem pretenţia ca această sfântă mâ-
ncare de taină să ne umple gura şi pântecele, căci o sin-
gură picătură este de ajuns să ne sfinţească şi
102 PREDICI
să ne cureţe de păcate, aşa cum o picătură de otravă,
dacă am lua-o în apă sau mâncare, ar fi de-ajuns să ne
ucidă trupul; cu atât mai mult când luăm din sfinţenia lui
Dumnezeu ni se sfinţeşte toată firea noastră sufletească şi
trupească. De aceea se cade să reamintim de vasul cel de aramă
coclit şi murdar. Mai întâi, să ştiţi că meşterul îl freacă bine,
apoi îl pune pe foc, pe cărbuni aprinşi şi, când s-a încălzit
Dacă aţi privit vreodată la cei ce spoiesc vasele de aramă,
aţi văzut cât de puţin cositor pun şi cu el spoiesc un vas
foarte mare, făcându-l bun de treabă, încât să se poată
fierbe în el, sau să se pună ceva curat pentru păstrare.
Aşa sunt şi corpurile noastre omeneşti: ca nişte vase de
aramă nespoite, pline cu otravă de cocleala păcatelor, în
care nu poţi face mâncare, căci s-ar otrăvi mâncarea şi ar
muri cei ce ar mânca, dar spoindu-le bine, se face mâ-
ncarea gustoasă şi sănătoasă. Aşa este şi firea ome-
nească plină de otrava păcatului, coclită de atâtea patimi
urâte şi murdare.
Dar Meşterul Cel Mare - Dumnezeu - ne-a dat să mâncăm
Trupul şi Sângele Fiului Său, cu Care ne spoieşte pe
dinăuntru şi pe dinafară şi ne sfinţeşte toată fiinţa. De
aceea, zice apostolul: ,,Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi
dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i nu-
mească pe ei fraţi, fiindcă s-au făcut părtaşi Trupului şi
Sângelui lui Hristos”. Ştim iarăşi toţi că un vas de aramă
spoit şi întrebuinţat, din când în când trebuie iarăşi curăţat,
spoit, căci prin întrebuinţare se ia spoiala şi iarăşi cocleşte
şi rugineşte. Aşa şi omul împărtăşit: trăind în lume mai
greşeşte cu câte ceva şi se ia sfinţenia de la el şi trebuie
iarăşi împărtăşit.
La fel şi creştinul: cu cât este mai des împărtăşit, cu atât
este mai bine de el, fiindcă devine întotdeauna un vas bun
pentru slujbă, pentru treaba lui Dumnezeu, ca să locuiască
în el Duhul lui Dumnezeu cu toate darurile lui. De fapt
aceasta este una dintre poruncile Mântuitorului: să mâ-
ncăm Trupul Lui şi să bem Sângele Lui ca să avem viaţă în
noi şi să moştenim viaţa veşnică.
Am auzit până acum că a ne împărtăşi este o poruncă şi
bine este să ne împărtăşim cât mai des cu Trupul şi
Sângele Domnului, aceasta fiind de mare folos atât sufletu-
lui cât şi trupului. Dar ce ne facem că se ridică o mulţime
de probleme, căci diavolul nu vrea să-l lase pe om să se
folosească de darurile lui Dumnezeu, spre mântuire?! De
aceea, el se luptă să ne rătăcească în diferite chipuri încât
să nu mai ţinem seama că, mai înainte de a ne împărtăşi
cu Sfintele Taine, ni se cade să facem o pregătire cât mai
serioasă a vasului nostru, pentru a putea primi spoiala cea
frumoasă şi trebuincioasă a Împărtăşaniei.
de-ajuns, topeşte spoiala pe însuşi vasul încălzit şi aşa
intră spoiala în porii vasului lipindu-se şi făcându-se una cu
el; de nu va fi vasul bine curăţit şi încălzit, nu prinde spoia-
la, nu se lipeşte. Tot aşa şi cu omul care vrea să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 103
Sfântul Apostol Pavel ne învaţă cum trebuie să fim când
vrem să ne împărtăşim şi ne spune: ,,Fiecare să se cer-
ceteze pe sine şi apoi să mănânce Trupul şi Sângele
Domnului, pentru că cine mănâncă şi bea cu nevrednicie
nu spre iertarea păcatelor se împărtăşeşte, ci spre adăugi-
rea păcatelor!”.

se împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos:
pentru a se lipi de el sfinţenia lui Dumnezeu, trebuie, mai
întâi, să se cureţe de murdăria gândurilor rele care ies din
inimă, de unde - zice Domnul - ies şi uciderile, preacurviile,
furtişagurile şi mărturiile mincinoase. Dacă acestea sunt în
inima celui ce vrea să se unească cu Hristos, apoi poţi să
te împărtăşeşti de mii de ori, că este în zadar.
Vasul de aramă necurăţat şi neîncălzit bine nu prinde
spoiala; aşa nu se lipeşte Sfânta Împărtăşanie de cel ne-
curăţat de răutăţi, de gânduri urâte şi spurcate, de fapte
murdare, nu se lipeşte de cel care nu este bine încălzit în
focul rugăciunilor, în focul pocăinţei cu lacrimi, care să
curgă şiroaie pentru iertare, căci apa tare sunt lacrimile.
Iată, deci, că Sfânta Împărtăşanie nu putem s-o luăm aşa
oricum, ci trebuie să ne cercetăm bine viaţa noastră, să
vedem ce fel de păcate, ce fel de rugină şi cocleală avem
în vasul nostru, în mintea noastră şi, mai ales, să mergem
la spovedanie! Acolo să luăm canon potrivit pentru
frecarea ruginii şi a coclelii, apoi, cu ajutorul focului ceresc
- cu rugăciunea fierbinte - şi cu apă tare, care sunt lacrimi-
le, să curăţim vasul încât să se poată lipi de el spoiala
aceea albă, curată şi frumoasă - Sfânta Împărtăşanie.
A ne cerceta, după cum zice Sfântul Apostol Pavel,
înseamnă a ne uita în
104 PREDICI

Se povesteşte în cartea bisericească numită ,,Pateric”, inima noastră să vedem: am luat noi hotărâre temeinică ca
despre un frate creştin care s-a dus la un părinte şi, plin de să urâm păcatele şi gândurile şi poftele pământeşti,
mâhnire sufletească, i-a spus cu lacrimi că îl ispitesc nişte trupeşti, grija cea lumească?! Am fugit noi de clevetiri, de a
gânduri urâte, nişte păcate învechite şi nu-l lasă deloc, judeca pe altul, de a ne mândri, de a minţi, de a ţine mânie
rugându-l să-l povăţuiască ce să facă, să-i spună cum să pe cineva?! Am fugit noi de descântece, de farmece?!
se cureţe de ele. Sfântul părinte i-a spus
o pildă foarte minunată şi plină de adevăr, ca să-l A te cerceta, frate creştine, înseamnă să vezi dacă ai
facă să înţeleagă, şi el şi noi, pricina acestor gânduri rele şi lepădat beţia, desfrâul, cearta şi vrajba, să te împaci cu cel
de unde vin, şi anume pentru că s-a răcit în credinţă, ce te-a mâhnit, să nu mai dai nimic şi pe nimeni diavolului,
pentru că s-a dat lenevirii, nemaiarzând de dragoste să nu mai huleşti înjurând; femeia să-şi asculte soţul, cum
creştinească pentru Dumnezeu. I-a zis sfântul părinte: ,,Ai spune Evanghelia şi bărbatul să-şi iubească soţia ca pe el
văzut, frate, când căldarea cu mâncare fierbe pe foc nu se însuşi!
apropie de ea muştele şi nici o gânganie, dar, de îndată ce
nu mai arde focul, se răceşte mâncarea şi atunci toate Să se cerceteze fiecare, dacă nu cumva este abătut de la
muştele şi gângăniile se apropie de vas, intră chiar şi în dreapta credinţă ortodoxă! Cu nevrednicie se împărtăşeşte
mâncare, murdărind vasul şi mâncarea!”. cineva când n-a lepădat năravurile şi relele pe care le-a
spus la spovedit sau pe care le-a avut mai înainte. Şi Iuda
Aşa şi noi, dacă nu suntem fierbinţi în rugăciuni pentru s-a împărtăşit chiar atunci la Cina cea de Taină, dar nu i-a
Dumnezeu şi nu facem faptele cele bune cu credinţă, cu folosit, căci în inimă avea otrava lăcomiei de bani,
pocăinţă, se apropie muştele cele negre, muştele cele ver- vicleşugul, invidia, mândria şi vânzarea Stăpânului,
zi şi scârboase, duhurile cele necurate şi ne murdăresc trădarea Împăratului nostru. El, în loc să-L primească, prin
vasul sufletului nostru: trupul, mintea, inima şi toată fiinţa împărtăşire, pe Domnul Hristos, Trupul şi Sângele Lui, l-a
trupească şi sufletească, prin fel de fel de gânduri şi pofte, primit pe diavolul în sufletul lui; aşa spune Sfânta Carte:
otrăvindu-ne şi molipsindu-ne viaţa. după ce s-a împărtăşit a intrat satana în El şi s-a dus şi L-a
vândut pe Domnul Hristos.
Oricât de păcătos ar fi cineva, Dumnezeu îl primeşte dacă Unii duhovnici au căzut într-o altă mare neorânduială şi
se hotărăşte să se lepede de păcate, căci Dumnezeu rătăcire, căci s-au apucat să-i spovedească pe creştini în
pentru păcătoşi a venit, dar şi păcătoşii trebuie să-şi recu- comun şi să-i îndemne să se împărtăşească cât mai des;
noască păcatele, să plângă şi să se întoarcă cu hotărâre şi aţi auzit şi astfel de cazuri. Ei nu mai ţin seama de
cu statornicie, nu aşa… de formă; altfel, mai mare osândă canoane şi au uitat sau, poate nu au ştiut niciodată că
va lua cel ce se împărtăşeşte şi se ţine mereu de păcatele dezlegarea ce se dă la spovedanie, se face în baza
cele grele pe care le-aţi auzit. Aceştia - zice Dumnezeu - canonului dat creştinului, căci trebuie să-i rânduiască un
că-L răstignesc din nou pe Iisus Hristos, Domnul Slavei; canon, după greutatea păcatelor pe care le-a auzit la
din nou îi dau scuipări, batjocuri. spovedit. Noi trebuie să facem o deosebire între viaţa
creştinilor din timpul nostru şi viaţa creştinilor din timpul
Unii cred că numai evreii sunt vinovaţi de răstignirea Dom- apostolilor, fiindcă păcatele pe care le fac astăzi creştinii
nului, dar mai vinovaţi sunt creştinii care se ţin de şirul nu le făceau nici păgânii din vremea apostolilor. De aceea
păcatelor grele, că se vor osândi ca şi evreii. Sunt o trebuie spovedanie amănunţită, căci cei ce se spovedesc
mulţime de creştini care au căzut în rătăcire, din cauza în comun nu se pot numi spovediţi şi împărtăşania pe care
neştiinţei, şi uneori din cauza lipsei de duhovnici iscusiţi, cu o primesc nu este valabilă.
frică de Dumnezeu, călăuziţi cu adevărat de Duhul Sfânt,
ca să tămăduiască, să vindece sufletele cele bolnave. Sunt unii creştini care caută duhovnici care să nu-i opreas-
Sfintele canoane opresc pe oricine de a se împărtăşi un că de la Împărtăşanie, iar alţii nu spun păcatul aşa cum l-
timp pentru anumite păcate grele: poate ani, luni, au făcut, de teamă să nu fie opriţi de la Sfânta
săptămâni sau zile, căci şi păcatele sunt împărţite având Împărtăşanie. Mare greşeală fac aceştia, căci se înşeală
fiecare greutatea şi canonul lor: păcate strigătoare la cer, singuri. Alţii, mai ales femeile, ascund la spovedit unele
păcate împotriva Duhului Sfânt, păcate de moarte, păcate păcate mari, de moarte, de ruşine sau de teamă să nu fie
mai uşoare şi greşeli. Greşelile sunt greşeli; una e să opriţi de la Sfânta Împărtăşanie. Astfel, dacă se
greşeşti şi alta să faci păcatul intenţionat. împărtăşesc cu nevrednicie, vin peste ei boli grele şi mulţi
cad pradă morţii, în chinuri îngrozitoare, aşa cum spune
O mare deosebire se află între aceste feluri de păcate. De Sfântul Apostol Pavel că: ,,…din pricina aceasta sunt între
aceea, preotul este dator şi obligat, ca un judecător din voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini mor!”.
partea cerului, să rânduiască fiecăruia, după păcatele lui,
canonul şi sfaturile de trebuinţă, ca să se poată mântui. Sunt şi cazuri când cineva a zăcut multă vreme în boală
Există o mare deosebire între preoţii duhovnici, căci unii grea, apoi spovedindu-se şi împărtăşindu-se s-a
aplică canoanele cu toată asprimea lor, însănătoşit, ridicându-se din patul unde zăcuse multă
vreme. Iată, minunea Sfintei Împărtăşanii! Mai greu este de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 105 cei ce
o viaţă întreagă n-au vrut să ştie de spovedanie şi
fără să ţină seama că Domnul Hristos, Împăratul Slavei, le- împărtăşanie, de biserică, de preoţi şi pe patul morţii
a dat şi cheia dezlegării, nu numai a legării, şi chiar a cheamă preotul în grabă să-l spovedească, să-l
graţierii pentru unele suflete care dovedesc pocăinţă, împărtăşească. Să se ştie clar că împărtăşania acestor
stăruinţă şi care s-au oprit de la păcate, căindu-se cu oameni nu este garantată de nici un sfânt părinte, adică nu
lacrimi amare şi făcând fapte bune înaintea lui Dumnezeu. poate fi pentru mântuire. De aceea, se zice: ,,Cine va
cădea peste piatra aceasta se va sfărâma, iar peste cine
De aceea spune Domnul Hristos: ,,Care tată sau mamă va cădea ea îl va spulbera!”.
căruia îi cere copilul pâine îi dă piatră?! Sau cere peşte şi-i
dă şarpe?! Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi lucruri Noi, însă, ca să nu îngrămădim păcat peste păcat şi foc
bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceru- peste foc, să alegem viaţa cu Hristos, spre mântuirea su-
ri, Care este numai bunătate, milă, dragoste, iertare şi vrea fletului, căci Dumnezeu vrea să ne mântuiască,
să ne mântuiască?!”
106 PREDICI
însă fără voia noastră nu ne mântuieşte. Fiecare este liber agheasmă mare în posturi şi apoi, cu aspră pocăinţă, să se
să aleagă ce vrea. apropie de Sfânta Împărtăşanie.

Îmi povestea un preot: «Am fost chemat să împărtăşesc un Ascultaţi acum câteva sfaturi pentru cei care sunteţi
bolnav. Când mă duc acolo… ce bolnav?!... că bolnavul nelămuriţi pentru a şti cum trebuie să vă păziţi ca să nu
era căzut în comă. Când am văzut, am căutat să mă re- greşiţi şi să vă puteţi împărtăşi cu Trupul şi Sângele Dom-
trag, dar vreo câţiva oameni mi-au zis: ,,Părinţele, staţi nului:
puţin, de ce să moară neîmpărtăşit? Staţi puţin că punem
noi mâna, îi căscăm gura cu forţa, îi punem un căluş în În primul rând trebuie să ştiţi că preotul duhovnic este cel
gură şi-i torni acolo Împărtăşania, ca să moară împărtăşit”. care trebuie să
,,Măi oameni buni, nu se împărtăşeşte aşa! Trebuie o
pregătire pentru împărtăşanie, nu se împărtăşeşte în felul PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 107
acesta!”», şi a căutat să-i lămurească.
rânduiască fiecăruia canonul şi durata lui după putere, de
Avem printre creştini, cred că aţi auzit şi dumneavoastră, la caz la caz, căci aproape fiecare creştin are cazul lui de-
oameni care nu pun bază pe Sfânta Împărtăşanie şi pe osebit: unii sunt bolnavi, alţii bătrâni, alţii copiii. Fetele şi
spovedanie. Ei plâng şi strigă: ,,Vai, a murit fără femeile tinere n-au voie să se împărtăşească în timpul
lumânare!”, dar dacă moare fără spovedanie şi fără rânduielii lunare, ci numai după ce s-au curăţit. De aceea,
împărtăşanie nu prea pun la inimă, nu-i interesează. Mai trebuie să aibă grijă să se pregătească mai înainte sau mai
presus de toate pun lumânarea. Poate să moară cu o sută pe urmă, ca să nu se lipsească de Sfânta Taină, măcar de
şi o mie de lumânări în braţe, dacă nu se spovedeşte şi nu patru ori pe an, în cele patru posturi.
se împărtăşeşte, vai de el! E greu de sufletul lui; focul iadu-
lui îl aşteaptă! Aşa că, ori de veţi mânca Trupul Domnului Nu au voie să se împărtăşească mirenii fără spovedanie,
şi veţi bea Sângele Lui în chip nevrednic, ori de nu veţi fără binecuvântarea preotului şi fără cel puţin trei zile de
mânca Trupul şi nu veţi bea Sângele Lui, tot acolo mergeţi post, fără înfrânare de la poftele lumeşti, cei căsătoriţi de la
- la osândă. Dar de ce să iubim păcatul?! De ce să nu-L poftele trupeşti, măcar trei zile. Femeile nu au voie să se
iubim pe Domnul Hristos şi poruncile Lui?! împărtăşească cu capul descoperit, fardate şi nici cele ce
ţin duşmănie pe cineva şi nu-l iartă din inimă; la fel cei care
Să ne apropiem de El cu frică şi cu cutremur, ca nu cumva nu postesc şi ar putea să postească - nu cei care nu pot,
să ne apuce moartea nepregătiţi cum i-a apucat pe mulţi; care sunt bolnavi - precum şi cei necununaţi la biserică.
să căutăm să ţinem seama de porunca lui Dumnezeu,
Care zice: ,,De nu veţi mânca Trupul Meu, nu veţi avea Creştinul trebuie să împlinească acestea şi altele ase-
viaţă de veci!” Pentru a primi Sfânta Taină a Împărtăşaniei menea dacă vrea să nu meargă la pierzare, căci ,,grozav
cu mai multă pregătire, trebuie mai întâi o spovedanie lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu!”. Ne
bună, adică să spunem toate păcatele, fără ocolire, să vine poate şi nouă rândul să plecăm, aşa cum le-a venit la
luăm canon, să-l facem şi să ne lăsăm de păcatele mari. mulţi. Fericită este moartea omului care pleacă pregătit,
spovedit şi împărtăşit. E bine să plângem, să ne curăţim
De aceea, preotul trebuie să oprească de la împărtăşanie vasul bine şi să găsim cât mai multe momente de acestea;
persoanele cu păcate mari, măcar un an de zile, să vadă de aceea Sfinţii Părinţi îi îndemnau pe creştini la început şi
dacă s-au oprit de la păcate şi să aibă timp să facă şi chiar le dădeau canon, mai ales celor tineri, să meargă la
canonul primit la spovedanie. Persoanele care nu înmormântări, să meargă să vadă ce e omul, să-şi aducă
dovedesc pocăinţă în acest timp şi nu se opresc de la aminte că urmează şi plecarea lor şi să plângă, să verse
păcate, mai ales cele care trăiesc în concubinaj şi nu s-au lacrimi, ca să-şi cureţe păcatele. Nu să ne săturăm numai
lăsat de aceste păcate, cele ce fac avorturi, vrăji, femeile de râs, de glume, de prostii şi de toate relele, ci să ne mai
care spurcă bărbaţii şi cele ce fac sodomie şi alte urgii, săturăm şi de plâns, să curăţim sufletul şi trupul, şi aşa ne
numai la moarte să se împărtăşească dacă au ştiut cât de va primi Domnul şi vom fi poporul Lui, iar El va fi
greu este păcatul şi l-au mai făcut. Cine nu a ştiut, să ia Dumnezeul, Tatăl şi Mântuitorul nostru şi ne va mântui şi
pe noi.
 pentru ce te-ai îndoit?” şi după ce au intrat în corabie,
vântul a stat şi marea s-a potolit.

Rugăciune Această zguduitoare pagină din Evanghelie are două

înţelesuri. Înţelesul cel mai apropiat ne arată o întâmplare
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, Care adevărată petrecută pe Marea Galileii - salvarea lui Petru
eşti pâinea vieţii, Tu, Care eşti mana cea cerească, izvorul din valuri, dar Sfânta Evanghelie de astăzi mai are un
bunătăţilor, învredniceşte-ne şi pe noi să ne apropiem de înţeles tainic, care nu-şi pierde valoarea niciodată şi anu-
Tine, de Sfintele Tale Taine cu frică şi cu cutremur, cu me faptul că atunci când cineva pierde credinţa în puterea
pocăinţă adevărată cu pregătire sufletească şi trupească, izbăvitoare a lui Iisus şi se reazemă numai în puterile lui,
ca să fim şi noi cu Tine, şi aici şi sus, în ceruri, în vecii se prăbuşeşte, piere, fiindcă singura scăpare, singurul li-
vecilor! Amin! man de izbăvire, rămâne de-a pururi Hristos, Fiul lui
Dumnezeu.
108 PREDICI
Adevărul acesta are o mare valoare pentru noi, creştinii,
căci mulţi, ca şi

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 109

PREDICĂ LA DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII
Petru, se scufundă în valuri. Călătoresc pe o mare bântuită
Corabia pe valuri de furtună şi stau gata, gata să piară înghiţiţi de ea. De ce
să piară atâta mulţime de popor?! De ce să se scufunde în
,,Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” valuri atâţia credincioşi ,,zişi”?!... Fiindcă au pierdut
credinţa adevărată în Iisus Hristos, fiindcă vor să-şi aran-
(Matei 14, 27) jeze viaţa aceasta pământească numai cu puterile lor pro-
prii, fără puterile credinţei, fără învăţătura lui Dumnezeu şi
F r a ţ i c r e ş t i n i, a Fiului Său, Iisus Hristos, Care a venit Lumină în lume.

Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a istorisit o întâmplare Ei bine, fraţi creştini, soarele vieţii noastre, puterea şi
minunată şi plină de cel mai preţios înţeles. reazemul acestei vieţi este credinţa în Dumnezeu. ,,Fără
de Mine nu puteţi face nimic!” - le-a zis Mântuitorul uceni-
Într-o noapte, apostolii pluteau cu o corabie pe Marea Gali- cilor Săi, iar Duhul Sfânt, în psalmii lui David, zice: ,,Dacă
leii. Iisus rămăsese în munte să se roage, iar târziu, în no- Dumnezeu nu zideşte casa, în zadar se ostenesc ziditorii!”.
apte, iată că ucenicii văd plutind pe suprafaţa apei o făp- Nu putem zidi fără Hristos; mintea noastră este prea
tură albă şi, crezând că este o nălucă, s-au înspăimântat, săracă şi fără lumina Evangheliei nu putem şti care este
dar Iisus, căci El era, îndată le-a grăit: ,,Îndrăzniţi, Eu sunt! rostul vieţii noastre şi nu putem deosebi binele de rău.
Nu vă temeţi!”. Când au văzut ei că Învăţătorul lor se
apropie de dânşii, păşind pe mare ca pe uscat, Petru a zis: Trebuie să ne temem de Dumnezeu şi să fim conştienţi că
,,Doamne, de eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe vom da seama înaintea Lui de toate faptele noastre.
apă!”. ,,Vino!” i-a răspuns Iisus şi, după câteva clipe, iată-l Pentru a ne îndrepta avem nevoie de Iisus Hristos, de
pe Petru păşind şi el pe deasupra mării. Evanghelia Lui, de Biserica Lui, de preoţii Lui, de dragos-
În noaptea aceea, însă, vântul era împotrivă şi bătea cam tea şi mila Mântuitorului Hristos şi de toată bunătatea lui
tare; valurile se ridicau învolburate în sus şi în jos. Văzând Dumnezeu; dar dacă oamenii nu vor şi Îl nesocotesc pe
Petru acestea şi că se depărtase de corabie, iar până la Dumnezeu, nu numai că se vor scufunda în valuri grele,
Iisus era încă de mers, îl cuprinse o frică mare, îşi pierdu dar vor deveni şi de nesuferit unii faţă de alţii.
cumpătul şi îndată începu să se scufunde. ,,Doamne, mâ-
ntuieşte-mă!” - strigă el îngrozit. Iisus se apropie de el, îi Toată civilizaţia, cultura şi progresul omului nu sunt decât
întinse mâna şi ridicându-l, îi zise: ,,Puţin credinciosule, vorbe goale, case zidite pe nisip, ce se vor risipi fără piatra
de granit - temelia cea sfântă, care este credinţa în Sfântul Petru că, atunci când a văzut că se scufundă, a
Dumnezeu, fiindcă nimeni nu poate scăpa în viaţa aceasta strigat cu toată puterea: ,,Doamne, mântuieşte-mă că pier!”
fără furtuni şi necazuri. Nimeni nu este scutit aici fie învăţat
sau neînvăţat, sărac sau bogat, căci la toţi le intră în casă Aşa şi noi, iubiţi creştini, trebuie să strigăm în durerile şi
necazul, sabia, moartea, paguba şi multe lipsuri şi nenoro- necazurile noastre numai la Dumnezeu, căci numai El
ciri. Vremea vieţii noastre trece mai mult cu nori negri poate să ne scoată din ele şi să liniştească marea cea în-
decât cu cer senin, mai mult în furtună decât în linişte. furiată şi tulburată a vieţii noastre. La El trebuie să strige
soţia când vede că soţul ei iubit de altă dată nu mai trage
Sunt două feluri de valuri şi furtuni pe marea vieţii noastre: acasă cu aceeaşi dragoste, nu se mai roagă lui
o parte cu necazurile şi întristările ei, iar altă parte cu Dumnezeu, nu mai merge la biserică, iar copiii sunt
ispitele şi păcatele. Despre furtuna necazurilor şi a dezbinaţi, înrăiţi şi învrăjbiţi, când simte că se scufundă
suferinţelor cunosc toţi: se tem de suferinţe şi fug, se corabia vieţii lor, casa lor este în primejdie de a se îneca în
feresc cât pot, însă, nu cunosc oamenii cealaltă parte: vi- valuri, toate bucuriile lor sunt spulberate şi viaţa lor
forul ispitelor, al patimilor lumeşti, al păcatelor şi nu ştiu că ameninţată de a se nărui cu totul.
păcatul este pricina a tot răul în lume. Puţini se
înspăimântă, puţini umblă să scape de păcate, de patimi, În această situaţie, să strigăm la Dumnezeu din adâncul
de vicii rele; aceasta din cauza necredinţei în Dumnezeu sufletului: ,,Doamne, casa mea se scufundă în adâncul
sau a puţinei credinţe sau a îndoielii de existenţa lui mării! Doamne, copiii mei sunt în pierzare şi norii negri ai
Dumnezeu şi a vieţii veşnice, că e de ajuns numai să te nenorocirilor s-au abătut înfuriaţi asupra vieţii noastre!
îndoieşti că există Dumnezeu şi tot acolo ajungi; pentru Scapă-ne, Doamne, că ne scufundăm!”. Aşa să strige
aceasta vedem atâtea răutăţi în lume, atâtea suferinţe şi părinţii pentru copiii lor, aşa să strige copiii pentru părinţii
lacrimi. lor. În toate felurile de supărări, de greutăţi şi necazuri să-L
strigăm plini de credinţă pe Dumnezeu, fiindcă nu este de-
Una dintre marile suferinţe pe care o întâlnim foarte des parte de noi; El este lângă noi, ne aude şi ştie tot ce se
este că aproape nu întâmplă cu fiecare în parte, dar ne lasă, în primul rând, să
ne recunoaştem vina, necredinţa şi depărtarea de El, căci
e casă, nu e familie în care părinţii să nu se plângă numai faptele noastre cele rele ne depărtează de mila şi
de copiii lor. Copii neascultători, răi, obraznici, le fac de bunătatea Lui. Să ridicăm glasul nostru atunci cu multă
greutăţi mari părinţilor, în fel de fel de chipuri. încredere şi să simţim prezenţa dumnezeirii Lui lângă noi
şi printre noi păcătoşii, şi să avem şi răbdare… să
110 PREDICI aşteptăm, căci poate vrea să pună la încercare credinţa
noastră. Să avem răbdare, să ne gândim că de-atâtea ori
În altă parte lipseşte pacea dintre soţi: certuri, bătăi, până El a strigat la noi şi n-am voit să-L auzim, n-am vrut să-L
la urmă despărţiri. Iată corabia învăluită de valuri; iată ascultăm, să răspundem cu bucurie.
corabie izbită din toate părţile de viforul necazurilor! În altă
parte furtuna morţii s-a abătut şi a smuls din rădăcini pe Viaţa noastră este o corabie prinsă de furtună în mijlocul
unul din soţi, rămânând celălalt în haina neagră a tristului mării, dar dacă trăim o viaţă cu Domnul, dacă suntem
doliu. împăcaţi cu Dumnezeu, nu avem de ce să ne temem în
toate furtunile acestei vieţi, căci apare Stăpânul Hristos,
Pricina tuturor relelor este păcatul şi depărtarea de scăparea noastră, şi se face lumină în întunericul nopţii,
Dumnezeu, căderea omului în necredinţă. De aceea izbăvindu-ne de vifor.
îngăduie Dumnezeu să vină asupra noastră vânturi po-
trivnice, să se înfurie marea cea sălbatică cu ură şi să urle PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 111
lovind cu greu în corabia vieţii noastre, în casa noastră, ca
noi, îngroziţi de cele ce vedem, să strigăm la Dumnezeu, Când vine vreme rea, când se face noapte în viaţa ta
ca Petru, să-L căutăm pe El şi să I ne rugăm Lui cu mai creştine, când toţi te părăsesc, să ştii că se iveşte Domnul,
mult foc şi cu credinţă arzătoare, aşa cum observăm la Mântuitorul tău şi-Ţi strigă: ,,Nu te teme! Nu te înspăimân-
ta, căci Eu sunt cu tine să te scap!”, aşa cum le-a zis ucen-
icilor în Evanghelia de astăzi: ,,Nu vă temeţi! Eu sunt!
Îndrăzniţi!” şi atunci frate creştine, ce uşoară va fi viaţa ta
când Îl vei avea cârmuitor pe Mântuitorul, pe Fiul lui
Dumnezeu, căci El este calea spre ţărmul mântuirii noas-
tre; El ştie când vine furtuna şi El singur ştie s-o
liniştească. Lasă-te tu cu credinţă, cu dragoste în mâinile
Lui, să conducă El cârma vieţii tale şi îndată vei scăpa de
toate grijile, necazurile şi primejdiile!
Am citit undeva că pe o vreme de furtună toţi călătorii unui
vapor erau cuprinşi de groază şi de spaimă; numai un
copilaş stătea liniştit şi zicea: ,,E tata la cârmă, nu mă
tem!”. Era copilul căpitanului de vapor. Toţi călătorii au
rămas mişcaţi, încremeniţi de credinţa pe care o avea
copilul în tatăl lui, care cârmuia vaporul.
Aşa şi noi: să avem încredere neclintită în Tatăl nostru cel mai mult din timpul nostru, din clipele noastre, din repaosul
ceresc, că El va cârmui bine corabia vieţii noastre, dar şi
noi să fim copiii legitimi ai Lui, copii cu dragoste înflăcărată numai această vreme petrecută în biserica Lui, în rugăci-
de El şi cu încredere neclintită în puterea Harului Său şi să une, în lucrarea Lui, acest timp este de preţ înaintea Dom-
avem grijă să nu-L părăsim pe Domnul pentru poftele şi
plăcerile noastre, căci atunci suntem în cea mai mare pri- îl întrebuinţăm cu folos... Că aşa de repede se scurge,
mejdie, căci foarte mulţi s-au aruncat în prăpastie şi în
pierzare din cauza poftelor şi a păcatelor lor.
Într-un sat a izbucnit un incendiu şi au început să ardă câ-
teva case; la una din case s-a întâmplat să fie şi un copil
mic într-un leagăn. Mama lui s-a grăbit să care din casă
lucrurile ce le avea: banii, hainele, vasele şi altele, dar pe
copil l-a uitat în leagăn dormind. Târziu şi-a adus aminte,
când focul cuprinsese totul; un ţipăt înfiorător s-a auzit
dinlăuntru - copilaşul ardea. Ţipete disperate scoase şi
mama de afară, dar totul era prea târziu… nu mai putea să
facă nimic. Aşa fac cei mai mulţi creştini cu sufletul lor -
copilaşul din noi, scânteia din Dumnezeu, comoara cea
nepreţuită - pentru care a trebuit să Se jertfească Însuşi
Fiul lui Dumnezeu, căci nu se putea cumpăra cu nimic de
pe pământ şi din cer.
Aleargă omul în sus şi în jos, strânge, fură, minte, înşeală,
dar sufletul - copilaşul, îl lasă să ardă în focul păcatelor şi
al pieirii veşnice. Cei mai mulţi numai pe patul de moarte
se trezesc că au uitat de suflet, dar atunci e prea târziu;
atunci, pe patul morţii, văd mulţi că s-au înşelat, când vin
asupra lor demonii cei urâţi şi cumpliţi să-i ducă în chinurile
iadului.
Aşa au venit demonii la unul, pe patul de moarte. Acesta
toată viaţa nu crezuse că există diavoli; când îi spunea
câte cineva, râdea de el şi nu-l credea, dar acum când se
zbătea cu în ghearele lor, şi-i vedea, spunea el în gura
mare: ,,Iată că au venit demonii să mă ia! Iată-i ce urâţi
sunt! Daţi-i afară, daţi-i afară!” Dar
112 PREDICI
cei adunaţi în jurul lui, căutau să-l încurajeze spunându-i
că nu-i adevărat: ,,Nu există diavol! N-ai zis tu toată viaţa
că nu există diavol?!”, dar el zbiera cât putea cu părere de
rău şi-i părea tare rău când vedea că nu-l crede nimeni şi
aşa şi-a dat sufletul în ghearele demonilor, gemând în
disperare. În zadar a crezut atunci, căci a fost prea târziu.
Iată iubiţilor, să ne trezim mai înainte de timpul acela, să
ne apropiem smeriţi de Dumnezeu şi să-I închinăm Lui cât
nostru, căci numai acest timp este cu adevărat câştigat,
nului şi acest timp este scump pentru sufletul nostru, dacă
trece pe lângă noi şi ne pomenim la sfârşitul vieţii fără
roade, înşelaţi. Să luăm aminte că atunci e prea târziu!
Un învăţat din Anglia s-a gândit să strângă răspunsuri de
la mai mulţi oameni care scăpaseră din gheara morţii, şi-i
întreba la ce s-au gândit ei în clipele acelea, când s-au
văzut în faţa morţii. Optzeci la sută din cei întrebaţi au
răspuns că în clipele acelea, când s-au văzut în faţa morţii,
s-au gândit cât de rău şi-au cheltuit viaţa şi cât de puţin au
lucrat pentru sufletul lor.
,,În faţa mea” - spune unul - ,,nu vedeam decât faptele
mele cele rele; simţeam că mă topesc sub groaznica mus-
trare a conştiinţei, că nu mi-am îngrijit de suflet!”. Fiecare
dintre noi poate ne aducem aminte de câte o primejdie din
viaţa noastră şi poate am întâlnit pe câte cineva, spunân-
du-ne cu foc că era gata-gata să plece; ba din accident, ba
din boală şi din câte şi câte.
Despre apostolul Petru ştim că au venit peste el, mai târ-
ziu, şi alte feluri de valuri; când se afla în curtea arhiereului
s-a lepădat de trei ori de Stăpânul Hristos, tot de frică, de
frica unei slujnice ca să nu-l cunoască. Din acest somn al
lepădării l-a deşteptat un cocoş. De câte ori cădem şi noi
în vreun păcat, ne cântă şi nouă un cocoş; acest cocoş
este conştiinţa noastră, este glasul cel dinlăuntru care ne
mustră pentru lepădările noastre. Cum ai săvârşit păcatul,
mai curând sau mai târziu, cocoşul acesta îţi va cânta
creştine! Oriunde te-ai duce, de glasul lui nu vei scăpa.
Acest cocoş al conştiinţei tale nu va tăcea decât cu o con-
diţie: să plângi cu amar, ca Petru, şi să te întorci plângând
la Dumnezeu cu pocăinţă. Ferice de cei care se trezesc la
cântarea acestui cocoş, ferice de cei ce stau treji toată
viaţa până la ultima suflare; vai celor care nu se trezesc
nici până-n ultima clipă!
Să fim atenţi că pierzarea cea mai cumplită vine din cauza
fricii! Din această cauză era să se scufunde Petru, că i-a
fost frică de valuri, de vântul cel tare care sufla; s-a lepădat
apoi de trei ori, de frica unei femei slujnice ca să nu sufere
ceva,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 113
să nu fie luat şi el cu Iisus, la bătăi şi la închisoare, la
suferinţă şi la cruce. Din această cauză Îl sfătuia Petru pe
Domnul Hristos să fugă de cruce şi de moarte: ,,Să te
ferească Dumnezeu, Doamne, să nu Ţi se întâmple aşa
ceva, să mori în suferinţele acestea de care ne spui!”.
Tradiţia spune că fiind Petru la Roma, în timpul celei mai
grele prigoane, a fugit de frică, însă pe drum L-a întâlnit pe
Domnul Iisus Hristos mergând spre Roma, şi L-a întrebat:
,,Unde te duci, Doamne?”. Şi i-a răspuns Domnul: ,,Mă
duc, Petre, să Mă răstignesc iarăşi, în locul tău, că tu fugi”,
adică ţi-e frică, nu vrei să mori. Şi atunci Petru s-a întors la
Roma şi a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, fără să-i
mai fie frică. Şi-a adus aminte că de moarte nu scăpăm;
nimeni nu scapă. Ferice de cine moare şi suferă pentru
Dumnezeu, pentru numele Lui!
Am luat noi palme pentru Hristos?!... că El a luat. Am stat
noi undeva la închisoare pentru numele Lui?!... că El a
stat. El a fost hulit, batjocorit şi răstignit între tâlhari, socotit
vrăjmaş, răzvrătitor, mincinos şi păcătos… El, Creatorul
cerului. Şi noi ne supărăm de o vorbă şi ne lepădăm de un
cuvânt, spus de cineva aiurea. Şi mai ne batem şi cu pum-
nul în piept că suntem creştini, ucenici ai lui Hristos. Să nu
ne apuce moartea cu păcate de acestea, că vai de noi va
fi! Să ne aducem aminte că de multe ori am trecut prin
groaza morţii şi atunci când am trecut, fiecare ne gândeam
la păcatele noastre, la nepregătirea noastră, la nepăsarea Ştiţi cine are cei mai mulţi duşmani?!… Ştiţi cine este cel
noastră, la timpul care s-a scurs şi n-am făcut nimic pentru mai înjurat?!...
suflet, pentru copilaşul acesta sfânt, care va zbura să-şi ia
plata acolo, la Creatorul lui.
Am purtat grijă de trup, de lucrul acesta trecător şi muritor;
pentru el muncim şi lucrăm zi şi noapte, iar sufletul rămâne
neglijat, neîngrijit, nespovedit, neîmpărtăşit, nepregătit. Ne
mirăm când auzim pomenindu-se prin biserici: Ion, Maria,
Gheorghe, Constantin nespovediţi, neîmpărtăşiţi, morţi fără
lumânare, fără pregătire. Ce de suflete mai apucă iadul!
Ce roade bogate are diavolul!
Să ne trezim fraţi creştini, să fim gata în tot momentul!
Deşteptaţi-vă! Treziţi-vă, fiţi gata! Stăpânul este la uşă;
Stăpânul nostru Hristos. Ne cheamă la El. Vine ca să-Şi ia
copiii, ucenicii, fecioarele cu candelele aprinse, şi le va lua
pe acelea pe care le va găsi cu candelele aprinse; pe cele
nebune, nechibzuite, care în prostii şi -au cheltuit viaţa, vai
de fecioria lor trupească, că nu de aceasta este vorba, ci
de fecioria sufletului, de înflăcărarea credinţei, de focul
acesta sufletesc, creştinesc, dumnezeiesc pe care trebuie
să-l purtăm în noi.
Să fim întotdeauna înflăcăraţi pentru Dumnezeu, pentru
numele Său! Să nu ne mai târâm pe pământ, că-l lăsăm
curând. Să ne sfinţim mintea şi inima, tot
114 PREDICI
trupul şi toată fiinţa noastră, ca să fim gata la glasul
trâmbiţei, când va suna Împăratul pentru a ne aduna la El.
Ne amintim, poate, cu toţii de groaza cutremurului care a
fost. Câţi nu şi-au pierdut atunci banii, bijuteriile, case,
copii; pe unii soţi i-a despărţit Dumnezeu că trăiau poate în
păcate porceşti, păcatele sodomiei, păcatele cele mari şi
grele. Şi care eram atunci în momentele acelea, cine nu s-
a trezit, cine nu se tânguia, cine nu-şi aducea aminte, cine
nu zicea: ,,Doamne, Doamne acum plec şi n-am făcut
nimic pentru suflet! Doamne, acum mă înghite pământul, şi
n-am făcut nimic!”? Să ne aducem aminte şi să ne în-
credinţăm viaţa noastră în mâinile Stăpânului Hristos. Să-L
rugăm şi noi, ca ucenicii, să nu ne lase singuri, căci valurile
sunt mari, ne îngrozim de hulele celor necredincioşi, celor
răi.
Dumnezeu! Dumnezeu este înjurat mai mult ca noi
păcătoşii, Dumnezeu este hulit, El care ne dă nouă de ar avea în viaţă, gândul lor se duce mereu la copilul
toate, El care ne hrăneşte şi ne miluieşte; El e hulit, El are bolnav. Dar câte nu fac părinţii ca să-şi salveze copilul?!
cei mai mulţi vrăjmaşi. Dacă suntem păcătoşi, că nu e Nu e leac de care să audă şi să nu-l încerce; cheltuiesc
nimeni fără de păcat, nu e cumplit să mai fim şi vrăjmaşi ai oricât de mult cu nădejdea că se va face sănătos.
lui Dumnezeu?! Ce vor face vrăjmaşii Lui în clipele
plecării?! Un astfel de tată nenorocit ne înfăţişează Sfânta Evan-
ghelie de astăzi. Acest tată avea un singur copil, care era
Să călătorim şi noi pe marea vieţii acesteia tulburate de tot stăpânit de un duh rău; diavolul îl chinuia îngrozitor,
felul de ispite şi necazuri, şi să-L rugăm cu credinţă stator- aruncându-l când în foc, când în apă. Multe mijloace o fi
nică, cu credinţă înflăcărată, să fie cu noi în toate zilele şi încercat bietul om, numai să-şi vadă copilul sănătos, dar în
noi să fim cu El în toate clipele. zadar.

Auzind, însă, de multele minuni ale Domnului Hristos, a

Rugăciune alergat grăbit să-L întâlnească şi să-L roage să-i vindece
copilul. Iată-l ajuns în faţa blândului Iisus! A căzut în
Stăpânul nostru şi Mântuitorule Iisuse, caută din înălţimea genunchi înaintea Lui şi I-a zis: ,,Doamne, ai milă de fiul
sfântului Tău locaş spre toţi creştinii aceştia, care s-au meu, că este lunatic şi pătimeşte rău! De multe ori cade în
adunat aici să asculte cuvântul Tău, şi linişteşte marea cea foc şi de multe ori cade în apă!”. ,,O, neam necredincios şi
învolburată şi înfuriată din casele lor, din sufletele lor! pornit la rău” - a răspuns Iisus - ,,până când voi fi cu voi,
Celor care nu au pace, dă-le pace Stăpâne; zi Tu un cu- până când vă voi suferi pe voi?! Aduceţi-l la Mine!”.
vânt pentru ei, iartă-le păcatele, zi cum ai zis slăbănogului:
,,Iertate să fie păcatele tale!”, întăreşte-i în credinţă. Pe cei Domnul Hristos era în ultimul an al predicării Sale, cu puţin
bolnavi îi tămăduieşte şi-i miluieşte pe toţi cu Darul, cu înainte de patimile şi moartea Sa pe Cruce. De aceea le-a
bunătatea Ta şi cu mila Ta, ca să Te slăvim şi în viaţa zis neam necredincios şi pornit la rău. Ştia Sfinţia Sa ce
aceasta, câte zile mai avem, şi acolo, în ceruri, în vecii are să-I facă acest neam viclean şi desfrânat cât de
vecilor! Amin! curând; totuşi, mila Sa nemărginită întrecu răutatea lor şi le
zise: ,,Aduceţi-l aici, la Mine!” şi l-a tămăduit, scoţând
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 115 demonul din copil.

Astăzi vă vorbesc despre existenţa diavolului şi să nu vă

PREDICĂ LA DUMINICA X-A DUPĂ RUSALII
Despre existenţa diavolului
,,Şi Iisus a certat demonul, care a ieşit afară din el, şi
copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela!”
(Matei 17, 18)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Dureros lucru este să aibă cineva un singur copil şi acela
să fie bolnav de o boală fără leac. Orice ar face părinţii
unui astfel de copil, supărarea le apasă mereu sufletul şi-i
face nefericiţi; orice bucurie
miraţi că folosesc cuvântul acesta ,,drac”, pentru că aşa îi
este numele lui adevărat. Cuvântul acesta înseamnă:
,,vrăjmaş”, ,,potrivnic” şi nu este păcat a-l pronunţa, ci e
păcat a-i da lui ceva, cum veţi auzi din această predică.
116 PREDICI
Când citim despre chinul acestui copil şi al altor îndrăciţi
despre care ne vorbesc Sfintele Evanghelii, constatăm că
niciodată puterea satanei nu s-a arătat mai înverşunată ca
atunci, pe vremea Mântuitorului. Diavolii se încuibaseră în
oameni şi-i chinuiau în diferite feluri. În unii era câte un
diavol, în alţii erau mai mulţi, iar în unii chiar câte o legiune,
adică 6000 de draci.
Acestor duhuri necurate le-a îngăduit Dumnezeu să intre în
trupurile lor, pentru că erau zămisliţi în posturi şi sărbători,
în chefuri şi beţii, în vremea când nu este îngăduit bărba-
tului să se apropie de femeie, căci soţii nu mai păzeau
legea pe care i-o dăduse Dumnezeu lui Moise, aşa cum
nici astăzi nu mai ţin seama de sărbători, de posturi şi
zămislesc copii în fărădelegi şi mari păcate. Dumnezeu îi
părăsise şi îngăduise demonilor să-i chinuiască în diferite
feluri pe mulţi copii şi oameni din vremea aceea.
Satana lucrează şi astăzi în lume cu multă putere şi cu
mare dibăcie. Sfânta Scriptură vorbeşte despre duhul ne-
curat care lucrează în fiii neascultării; aceşti fii sunt toţi
oamenii care trăiesc numai după poftele lor. Diavolul lu-
crează în toţi cei necredincioşi, în fiii neascultării de legea
şi învăţătura lui Dumnezeu, cum lucrează meseriaşul în
atelierul lui, folosindu-se de înclinarea omului spre păcat.
Satana lucrează cu mare iscusinţă ca să nu fie băgat în
seamă de oameni, ca ei să nu creadă că există drac şi
astfel să poată lucra netulburat, dar oricât ar vrea să-şi
ascundă existenţa, oamenii, chiar şi necredincioşi, mai
bagă de seamă că există. Când văd răutatea faptelor lor,
zic unii: ,,Iată cum şi-a băgat satana coada!” sau: ,,Iată
ghearele diavolului, duhul necurat!”.
Sunt beţivi care îşi dau seama că merg la prăpăd şi la
moarte sigură dacă mai beau, dar nu se pot opri. O putere
vrăjmaşă îi ţine încătuşaţi. Să nu fie, oare, demoni ai
beţiei?! Nu se poate! Sunt oameni care fumează, tuşesc
din greu, doctorii îi opresc să mai fumeze că se distrug
singuri, iar ei, deşi ştiu bine acest lucru, nu se pot opri,
lăsându-se apucaţi în ghearele pierzării. Aceşti oameni
sunt ca fluturii de noapte, care-şi pârlesc aripile la flacăra
lumânării sau a lămpii, dând buzna în flacără până cad
morţi sau ca muştele care sorb din otrava ce le-o pune
omul, căci fiind atrase de dulceaţa acelei otrăvi se întorc să
soarbă iară, până când mor lângă ea. Sunt mulţi oameni
împătimiţi care se distrug prin băuturi alcoolice, tutun,
droguri şi altele. Să nu fie oare diavoli?! Nu se poate!
Sfânta Scriptură spune că satana de la început a fost uci-
gaş. El a învăţat-o pe Eva să mănânce din pomul oprit; el l-
a învăţat pe Cain să-şi omoare fratele; el l-a învăţat pe Noe
să se îmbete, el l-a învăţat pe Ham, fiul lui Noe, să râdă de
tatăl său; el l-a învăţat pe David să desfrâneze; el a învăţat
lumea până la potop să nu asculte şi să nu creadă în
Dumnezeu; el i-a învăţat pe oamenii din Sodoma şi Go-
mora să facă sodomie, desfrânare, malahie şi tot felul de
păcate
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 117
şi tot el - satana - învaţă lumea la rele şi la tot felul de
păcate şi acum.
Sunt unii oameni liniştiţi şi aşezaţi la vorbă, însă sunt alţii
atât de spurcaţi la gură, că-ţi vine să zici că nu ei vorbesc,
ci diavolul vorbeşte prin gura lor. Sunt unii aşa de furioşi,
că sparg farfuriile cu mâncare, rod paharele în gură,
dărâmă mese, scaune şi sunt în stare să facă chiar omor,
căci aşa vrea nimicitorul, diavolul. Cine a văzut un om rău
ca acesta nu-l mai uită şi zice îngrozit: ,,Acesta e dracul
gol!” - cred că aţi auzit şi poate aţi şi zis unii dintre
dumneavoastră. Duhurile necurate s-au încuibat în aceşti
oameni de când au fost mici, poate chiar din pântecele
maicii lor, pentru multele păcate pe care le-aţi auzit - căl-
carea legii lui Dumnezeu - şi pentru urâtul obicei al
înjurăturilor prin care se dau necuratului pe ei şi pe copiii
lor. Unii copii au crescut în casă, auzind numai blesteme,
înjurături şi drăcuieli.
Cutremurătoare este povestirea unui profesor pe care am
citit-o într-o carte. El povesteşte cum, fiind în plimbare prin
mahalaua unui orăşel, unde se mutase de curând, şi
mergând pe o străduţă întâlni un copil la vreo cinci anişori,
într-o cămăşuţă ruptă pe el, murdar, slab şi buburos.
- Al cui eşti tu, mă?, îl întrebă profesorul.
- Al dracului, răspunse copilul.
- Cum te cheamă, măi?
- Satana!
- De unde vii, mă?
- Din iad, răspunse copilul.
Profesorul rămase uimit de răspunsul acestui copilaş de
cinci ani şi cercetă să vadă unde intră, la ce casă locui-
eşte. Profesorul află astfel, de la cineva, că mama copilului
se certa foarte des cu tatăl lui, care era beţiv şi-i zicea:
,,Ce ai făcut, drace, ai venit iar beat pe capul meu?!”, la
care el îi răspundea cu înjurături şi ameninţări. Atunci
copilul, speriat, fugea în braţele mamei, dar ea îl alunga
zicând: ,,Fugi, satano, nu mă mai necăji şi tu, că sunt eu
destul de necăjită de când trăiesc în acest iad de casă!”.
 ba văzduhul, pornea vânturi, slobozea tunete şi ploi, tulbu-
Astfel de cuvinte a auzit acest copil până atunci. Aşa a ra valurile mărilor, aducea vătămări, răni şi boli oamenilor.
învăţat de la părinţii săi, aşa a învăţat el de la mama lui, că Ca vrăjile lui să aibă şi mai multă putere, mânca după
pe tatăl lui îl cheamă dracul, pe el satana, şi ei trăiesc în apusul soarelui ghindă de stejar. Atât a fost de puternic în
iad. Iată ce groaznice urmări poate avea pentru un copil vrăji şi năluciri, că făcea să vorbească morţii din morminte.
educaţia primită în casa părintească! Iată isprăvile ne- Pe mulţi i-a învăţat să zboare prin văzduh, pe unii să îno-
curatului! ate cu luntrea prin nori, pe alţii i-a făcut să umble pe ape
ca pe uscat. Mulţi veneau la el cu necazurile, cu supărările
Părinţi, aveţi milă de copilaşi, că veţi răspunde de ei în faţa lor, să le ajute cu drăceasca putere de care era cuprins.
Dreptului Judecător! Daţi-vă pilde bune de urmat, învăţaţi-i
rugăciuni, cântări sfinte şi rugaţi-vă împreună cu ei, ca să Prin farmecele lui s-a prefăcut în chipul unei fecioare, nu-
le fie şi lor bine, şi aici şi dincolo! mită Iustina, şi s-a dus la un tânăr care, văzând chipul
Iustinei, a sărutat-o zicând: ,,Bine ai venit la mine, preaf-
În altă parte, o familie liniştită petrece în dragoste, îşi iu- rumoasă Iustina!”. S-a transformat Ciprian şi în femeie şi în
beşte copilaşii, dar deodată, ca din senin, intră ura şi pasăre aducând ispite mari asupra Iustinei şi asupra
dezbinarea între ei, ajung la ceartă, la bătaie, divorţ; s-a vecinilor şi rudeniilor ei, că pe unii îi lovea cu boli, le făcea
spulberat iubirea şi ajung la despărţire de se miră o lume necazuri, le omora dobitoacele şi le rănea trupurile. Pe
întreagă de Sfânta Iustina a îmbolnăvit-o aşa de tare, încât zăcea în
pat şi plângea maica sa pentru dânsa, crezând că moare.
118 PREDICI Toate aceste rele le făcea Ciprian cu duhurile drăceşti,
înainte de a fi creştin. Iată, existenţa diavolului!
acea familie care altădată era aşa de bine şi zic: ,,Vai, cum
şi-a băgat satana coada în casa oamenilor acestora!”, şi Dacă citim vieţile sfinţilor, observăm că toţi sfinţii au fost
aşa este: el şi-a băgat coada şi gheara. Oare, nu este di- ispitiţi într-un fel sau altul de către satana; până acolo au
avol?! Cine face toate lucrurile acestea? mers necuraţii, că au îndrăznit să-L ispitească şi pe Dom-
nul Hristos. Acest ucigaş de oameni - satana - n-a încetat
Ca să cunoaşteţi cu adevărat că există diavol şi că el lu- niciodată să înşele lumea prin fel de fel de chipuri. El are şi
crează în multe feluri, ascultaţi o preţioasă povestire a astăzi o mulţime de vrăjitori şi vrăjitoare.
Sfântului Ciprian filozoful din Antiohia Siriei. Acesta, înainte
de a se converti la creştinism, a fost unul dintre cei mai Dacă în lumea noastră de astăzi sunt atâtea răutăţi, se
mari vrăjitori de pe timpul împăratului Deciu. Iată ce le despart atâţia soţi,
spune creştinilor, cu lacrimi, Sfântul Ciprian, după ce s-a
convertit la creştinism şi a ajuns episcop: PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 119

,,Să mă credeţi pe mine, fraţilor, să mă credeţi pe mine ca
pe acela care l-am văzut pe diavolul, pentru că i-am adus
lui jertfe şi l-am rugat pe el şi l-am sărutat, am vorbit cu
dânsul ca şi cu un prieten şi cu acei care erau mai mari cu
el acolo. Şi el m-a iubit mult şi mi-a lăudat înţelepciunea şi
ascultarea mea de el. O ceată de draci mi-a dat scaraoschi
ca să-mi slujească. Capul lui era încununat, chipul lui şi al
celorlalţi era în diferite culori, iar când se întorcea încoace
şi încolo se cutremura tot locul acela şi mulţi demoni
stăteau lângă scaunul lui, cu diferite rânduieli de treburi”.
Aşa aflăm din Vieţile sfinţilor că sfântul mucenic Ciprian,
înainte de a deveni creştin, când slujea idolilor făcea mari
minuni cu ajutorul dracilor; până acolo ajunsese că schim-
nemaifiindu-le milă de copii, căci soţul sau soţia îi lasă şi
pleacă, aceasta se datorează şi acestor vrăji, acestor
duhuri necurate, care sunt în lume. Pe mulţi i-a învăţat di-
avolul, pe o scară foarte mare, să practice spiritismul, care
este atât de periculos şi nu oricine poate să cunoască
rătăcirea, deoarece spiritismul se învăluie într-o mantie de
lumină.
Diavolul atacă şi tăgăduieşte religia prin spiritism. Iată
cum: spiritiştii fac adunările lor în anumite case, pe care nu
se feresc să le împodobească chiar cu icoane, candele,
cruci. La începutul şedinţelor aprind lumânări, ca şi când s-
ar face un parastas, se fac rugăciuni, chiar se tămâie, îşi
fac semnul crucii, ţin post pentru ziua de şedinţă. Vedeţi
cum diavolul îmbracă haina de lumină?!... adică sub forma 120 PREDICI
acestor lucruri sfinte, cheamă spiritele morţilor, rudelor şi
aşa îi înşeală diavolul şi pe cei credincioşi, care zic că primească pe Domnul Hristos, căci va veni în noaptea
dacă nu ar fi lucru curat, n-ar avea cruce, n-ar avea aceea să-i răsplătească pentru multele osteneli. Pe la mie-
icoane, candelă, tămâie, n-ar face rugăciuni. De aceea, zul nopţii a venit la el Antihrist - diavolul - cu strălucire mul-
creştinul trebuie să fie foarte atent, să nu caute ajutorul tă şi Iacov, deschizând uşa chiliei, s-a închinat lui, dar di-
nicăieri, decât la Dumnezeu, prin slujbele bisericii. avolul, lovindu-l în frunte, a fugit înapoi şi s-a stins. A doua
zi, Iacov, spovedindu-se la un bătrân, acela i-a spus că l-a
Am citit într-o carte ortodoxă că la o şedinţă de spiritism batjocorit satana. Plângând mult greşeala sa s-a dus la o
din Franţa, cineva i-a pus însuşi lui satana întrebarea: ,,Ce mănăstire să-şi facă canonul.
trebuie să creadă ei despre existenţa diavolului?” şi
răspunsul a fost dat pe loc, în şedinţă: ,,Nu exist!”; iscălit: Sfintele cărţi ortodoxe sunt pline de exemple care ne
satana. Acest răspuns l-a dat în multe locuri. O altă dovedesc existenţa diavolului, dar oamenii aşa s-au
întrebare adresată a fost dacă mai există altă lume şi obişnuit, aşa au ajuns de nesimţitori şi reci, căci o parte nu
răspunsul a venit pe loc: ,,Nu se află altă lume!”; a fost cred că există duhuri necurate şi spun că nu există diavol,
întrebat apoi: ,,Dacă nu se află altă lume, tu, care ne deşi cu gura, prin înjurături, propovăduiesc mereu ex-
vorbeşti şi ne răspunzi, de unde vii?!” Tăcere... istenţa lor. Aşa au ajuns bieţii oameni într-o necredinţă
vrednică de plâns, că nu mai cred nici că mor; întocmai ca
l-a înfundat, n-a mai ştiut să spună nimic. Altădată, dobitoacele pentru tăiat, care văd lemnele, văd focul
chemând un spirit, l-au întrebat dacă nu cumva este trimis aprinzându-se, căldarea fierbând cu apă, cuţitele ascuţin-
de dracul şi a răspuns că: ,,Nu!”. Atunci au mai întrebat du-se şi nu le vine să creadă că pentru ele se pregătesc
dacă religia ortodoxă este bună de urmat, dacă preoţii toate acestea.
trebuie ascultaţi. Răspunsul a fost scurt: ,,Nu!” Iată ex-
istenţa diavolului! Iată tatăl minciunii - diavolul - care i-a Aşa era un necredincios care, mergând cu căruţa în
înşelat pe mulţi creştini şi chiar pe unii sfinţi mari, cum pădure la lemne, îl întâlni pe Vasile, un om credincios, cu
vedem scris în vieţile lor! frică de Dumnezeu, şi îi zise în bătaie de joc: ,,Auzi măi,
Sfântului Grigorie Decapolitul i s-au arătat diavolii în multe Vasile, departe e iadul, căci aş vrea să ajung până acolo la
feluri. Veneau la el în chip de şerpi, de diferite lighioane, ora 12 şi tu, de!… trebuie să ştii, cu cărţile tale!”
care-l muşcau de picioare. Odată, chiar în noaptea de 8 ,,Dumnezeu să te ferească de calea aceasta, Ioane, că de
martie spre ziua sfinţilor 40 de mucenici, strălucind de lu- acolo nu mai vii niciodată acasă cu sufletul! Dar să ştii că
mină mare, s-au arătat 40 de diavoli cu cununi pe capete şi la moarte ai să vezi şi tu cam cât este până la iad, dacă ai
au zis către dânsul: ,,Noi suntem cei 40 de mucenici şi am să mori în necredinţa asta!”. Batjocoritorul se duse în
venit să-ţi dăm putere asupra dracilor!”. Sfântul Grigorie, pădure şi se apucă să taie un copac mare. Copacul căzu
cunoscându-i cu darul lui Dumnezeu, i-a certat şi s-au însă peste el şi pe loc îl omorî. Exact la ora 12 ajunsese în
făcut nevăzuţi. iad, aşa cum a dorit, pentru că astfel de batjocoritori şi
necredincioşi, prin moarte, fără nici o judecată şi fără nici o
Sfântului Simion Stâlpnicul i s-a arătat într-o noapte o ocolire, ajung drept în iad, ca şi cei spânzuraţi, ca toţi care
căruţă de foc cu cai de foc, care venise să-l ia la îşi iau singuri viaţa.
Dumnezeu, pentru bunătăţile lui, ca pe Sfântul Ilie, şi ne-
cunoscând înşelăciunea vrăjmaşilor, a zis şi el cu umilinţă: Mare pericol e necredinţa şi batjocura celor necredincioşi.
,,Doamne, facă-se voia Ta cu mine, păcătosul!” şi, făcând Aceştia se numesc vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi, după ce
semnul Sfintei Cruci, a ridicat piciorul să păşească în şare- că suntem păcătoşi, să mai fim şi vrăjmaşi ai lui
ta care venise, dar deodată s-a stins diavolul împreună cu Dumnezeu?! Grozavă pedeapsă îi va ajunge! Cine poate
căruţa şi caii de foc. să scrie cu de-amănuntul toate ispitele, vicleşugurile,
Unui alt sfânt, cu numele Iacov, care era plin de bunătăţi amăgirile şi înşelăciunile satanei?! Noaptea şi ziua el
duhovniceşti, i s-a arătat diavolul şi l-a sfătuit să aprindă ispiteşte şi împleteşte curse, căci, duh fiind, ajunge îndată
candela, lumânări, să tămâie ca să-L în orice timp şi în orice loc căutând să-i înşele şi pe drepţi
şi pe păcătoşi; de aceea ne-a lăsat Dumnezeu loc de scape nici unul. Atunci încep robii lumii şi ai păcatului să se
adăpost Sfânta lui Biserică, cu toate darurile de sfinţenie. agaţe de cel credincios; îl iau întâi cu glume, apoi îl poftesc
pe la petreceri şi aşa necredincioşii îi urmăresc pe credin-
Dacă omul nu vrea să vină la sfânta biserică, ajunge de cioşi, cum îi urmăresc câinii pe iepuri. Diavolul îi pune
cade în ghearele spurcaţilor demoni, care-l învaţă să facă înainte omului care vrea să se îndrepte ispite şi mai mari
tot felul de rele şi astfel, starea de pe urmă a omului se ca altădată; el toarnă atâta foc în patimile care îl
face mai rea ca cea dintâi, căci diavolul mai îşi ia în ajutor stăpâneau până atunci, încât bietul om poate să fie trântit
încă şapte duhuri rele şi vine asupra omului aceluia şi în mai rău ca înainte.
mai mari păcate îl aruncă şi cu lanţuri grele îl leagă, ca
astfel să nu mai poată face nici o mişcare către Abia a ajuns să zică: ,,N-am să mai beau!” şi vine acasă
Dumnezeu. mai beat ca oricând, sau: ,,N-am să mai fumez! N-am să
mai cumpăr ţigări!” şi atunci întâlneşte unul care-i întinde
Prizonierii sunt, de obicei, mai bine păziţi, iar satana ştie gratis pachetul cu ţigări, pus de vrăjmaşul, de satana. Apoi
să-şi p ăzească supuşii, fiind cu mare băgare de seamă să încep să i se ridice în suflet îndoieli, chiar ocări faţă de
nu-i scape nici unul din mâini. Iată un lucru la care trebuie adevăratul Dumnezeu, gânduri urâte şi spurcate cum n-a
să ne gândim cu grijă toţi şi să ne controlăm viaţa ca nu avut până atunci. Câţi credincioşi nu se plâng: ,,Până n-am
cunoscut credinţa, nu erau în capul meu atâtea gânduri
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 121 urâte şi murdare! Dar acum m-am speriat, părinte! Nu ştiu
ce să mă fac!”
cumva să ne aflăm sub legăturile vreunui păcat şi, astfel,
să fim prizonierii lui. Copilul îndrăcit din Evanghelia de Câte gânduri îndoielnice îi pune necuratul în cap omului;
astăzi n-a venit singur la Iisus, ci a fost câteodată îi şopteşte: ,,Nu te mai duce astăzi la biserică!
Mai bine fă şi tu o treabă pe acolo prin curte, mai calcă,
adus de tatăl lui. Şi astăzi, ca să vină un om la Dumnezeu, mai fă şi tu mâncare, că te duci la serviciu mereu!”.
la Biserica Lui, are nevoie de ajutorul altuia. De aceea, Altădată îi zice: ,,Eşti prea păcătos, nu te mai iartă
părinţi, aduceţi-vă copiii la Iisus, iar voi, fraţi şi surori, Dumnezeu, degeaba te duci; mai bine distrează-te, fă şi tu
trudiţi-vă ca şi acest tată nenorocit, să aduceţi cât mai mul- ca toată lumea!”, sau: ,,Eşti prea bătrân! Dacă n-ai fost
te suflete la Dumnezeu. Ştim că e nevoie de multă răbdare când erai mai tânăr, când mai puteai face şi tu o metanie,
şi stăruinţă, dar aceasta este fapta cea mai plăcută o rugăciune, acum ce să mai cauţi la biserică?... Mai râd şi
înaintea Domnului. Făcând aceasta ascultăm şi împlinim alţii de tine!”. Celui tânăr îi zice: ,,Ai
cuvântul Domnului care a zis atunci acelora: ,,Aduceţi-l aici
la Mine!” 122 PREDICI

Aceasta nu înseamnă că, dacă l-am adus o dată în sfânta vreme să mergi la biserică, când vei fi bătrân mai încolo!”
biserică, i-am spus de credinţă sau l-am îndemnat la vreo
faptă bună, să credem că ne-am făcut datoria şi nu mai Celor care urmează mai des la biserică şi şi-au schimbat
avem ce-i spune! Trebuie mereu să-i spunem, să-l viaţa, diavolul are grijă să le pună oameni răi pe cap, care
aşteptăm şi să-l aducem până când se tămăduieşte. Aces- să le spună că s-au rătăcit şi s-au făcut pocăiţi. Cu toate
ta era lucrul de căpetenie pe care avea să-l primească acel vicleşugurile diavolului, omul care a învăţat să desluşească
copil îndrăcit, căci nu este destul să fie cineva chemat la o lucrurile minunate ale mântuirii vede că acestea sunt
masă, ci mai trebuie să şi mănânce din ce este pe masă; zvârcoliri ale satanei ca să nu-i scape prada din mâini. Di-
nu este destul să vină cineva la doctor, ci trebuie să ia şi avolul vede lucrul acesta şi latră la el, cum latră un câine
doctoria care i se dă. noaptea la lună, când prin unul, când prin altul. Oriunde îl
veţi auzi pe satana lătrând, să ştiţi că acolo este un om al
De aceea, cei care sunt aduşi mai de curând la Dumnezeu lui Dumnezeu, care face fapte bune, face lucrurile lui
au nevoie de un tratament mai bogat şi întotdeauna trebuie Dumnezeu şi merge bine pe calea credinţei. De aceea
ajutaţi, fiindcă împotriva omului credincios pune diavolul tot latră satana, că este iadul în primejdie. Când el urlă mai
felul de piedici şi asmute toţi câinii lui să sară, să nu-i tare, să ştiţi că pentru noi e un semn bun. Bucuraţi-vă, că
tot aşa i-a lătrat el şi pe sfinţi, pe primii creştini! Ar fi mai le arunce jos. După creştinii cei vii aleargă el, cei care au
rău dacă n-ar lătra, ar însemna că suntem prinşi undeva cu aripi şi se ridică sus, la înălţimi, prin rugăciuni, prin cântări,
vreun păcat, cu vreo patimă şi el ne are în gheare. Tace ca meditaţii şi fapte bune. El nu umblă după păsări moarte
şi cum ar spune: ,,Tăceţi din gură, că e al nostru!” sau după cele rănite; pe acestea le lasă, că ştie sigur că le
are în gheare. De aceea, el caută mereu să-i vâneze pe
Ştim cu toţii că atunci când mergeam cot la cot cu lumea adevăraţii creştini, când prin ispitele plăcerilor, când prin
necredincioasă nu ne zicea nimeni nimic. Cum am rupt ispitele durerilor, necazurilor.
legăturile păcatelor, ale viciilor, a şi început lătratul diavolu-
lui prin uneltele lui. Are şi el uneltele lui care nu te lasă, te Creştinii care se roagă sau fac fapte bune, cu scopul să le
urmăresc mereu, te clănţănesc mereu zicând, când prin meargă bine pe aici, se poticnesc când văd că nu li se
unul, când prin altul, că nu mai faci ce face lumea, că ai împlinesc rugăciunile şi, mai ales, atunci când văd că au
ieşit din rândul lumii, căci adesea auzim: ,,Dar ce parte de pagube şi supărări, tocmai ei, care vin la biserică,
înseamnă asta să te duci chiar mereu la biserică?! Înţeleg se roagă şi postesc. Foarte puţini creştini ştiu că în urma
şi eu să te duci, dar nici chiar aşa în toate duminicile la unei spovedanii bune primesc, prin îngăduinţa lui
rând.” Dumnezeu, un fel de canon prin diferite supărări, boli,
pagube, vrăjmaşi care se ridică asupra lor.
Va să zică, de lume să ne fie ruşine, să ne fie frică, iar de
Dumnezeu, nu. Iată diavolul, existenţa lui! Iată cum latră! Odată, a venit cineva la biserică să dea nişte slujbe pentru
Latră câteodată chiar prin gura celor din casa ta. Nu mai binele casei, dar când s-a întors acasă a pierdut poşeta cu
vorbesc câte unelte are el în lume, că cei mai mulţi nu te banii şi actele. Altuia, după ce s-a spovedit, nefiind până
învaţă decât la rău, nu la bine. atunci spovedit niciodată, în noaptea următoare i-au spart
hoţii casa şi i-au luat tot. Iată ispită, îngăduită de
Câţi sunt care învaţă lumea la bine? Foarte puţini!... Dar la Dumnezeu!
rău, pe toţi îi auzi: ,,Ia şi bea, ia şi mănâncă! Hai la dis-
tracţii, hai la păcate, du-te la avorturi, înjură şi tu că toţi Unora, după ce au luat hotărâri de întoarcere la
înjură!”. Se învaţă unul pe altul la rele, cum îi învaţă diavo- Dumnezeu, s-au lăsat de păcate şi de patimi rele, li s-au
lul în ascuns şi aşa-i prinde moartea pe mulţi. întâmplat diferite ispite, căci au avut necazuri pe la ser-
viciu; au fost daţi afară sau mutaţi dintr-un loc bun în altul
Să ia seama fiecare şi să-şi vadă starea sufletească, unde nu le-a convenit şi au trebuit să plece. Pe alţii i-au
pentru că diavolul a băgat de seamă că mulţi creştini se supărat copiii cu neascultarea, căci ori s-au căsătorit fără
feresc de păcatele mari, iar pe cele mici le nesocotesc, le voia părinţilor, ori nu le place să muncească şi umblă în
primesc ca pe o mică glumă, dar tocmai printr-o greşeală păcate mari, ori n-au reuşit pe la şcoli sau facultăţi.
mică se strecoară necuratul. E destul să intri într-un anturaj
rău, că iarăşi faci toate relele ca la început; e destul să-ţi Ispite!... S-au întors la Dumnezeu, s-au rugat, s-au
găseşti prieteni de glume, de păcate; e destul să vezi o spovedit şi se întreabă: ,,De ce oare?! Tocmai noi?!
revistă pornografică şi ţi-ai spurcat mintea căzând din zbor Tocmai nouă să ni se întâmple aşa ceva?” Aceste ispite
de pe cerul senin şi curat, ca o pasăre care a fost sunt îngăduite de Dumnezeu să ne vadă credinţa. Pe ce
împuşcată în aripi. să ne dea Dumnezeu, dincolo, raiul şi fericirea? Se vede
clar că tocmai cei care sunt mai bine pe aici, pe lumea
Vânătorul acesta dibaci - diavolul - îşi ia ţintă de împuşcare aceasta, se îndepărtează de Dumnezeu. Celor cu bani
aripile păsărilor, adică mintea şi inima creştinilor - acestea mulţi, cu posibilităţi mari, cu servicii bune, nu le trebuie
sunt cele două aripi. El este un mare şi iscusit vânător de Dumnezeu, nu le trebuie biserică, n-au de ce să se plângă.
astfel de păsări, care zboară sus, şi pe acestea le Raiul!?… Cine ştie dac-o mai fi ceva, zic ei. Vedeţi
urmăreşte, să necredinţa!...

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 123 Iată câte feluri de curse are ispititorul, diavolul! Pe unii îi
ispiteşte într-un fel, pe alţii în alt fel, dar peste tot e gheara
lui şi lumea zice că nu există diavol, nu există iad. Săr-
mana lume, legată la ochi, ţinută în întuneric! Şi din cauza ei, aşa cum spune Mântuitorul, dar cu ei se vor duce şi
neştiinţei şi a necredinţei, dar nici nu vrea să audă, nici nu creştinii care nu ascultă de legea şi de cuvântul Domnului.
vrea să ştie.
Creştini, să ne trezim! Nu vă luaţi după lume, n-ascultaţi
În Sfânta Evanghelie pe care am ascultat-o astăzi, Mântu- lătratul demonilor prin uneltele lor! Ţineţi drumul drept!
itorul ne spune nu numai că există diavol, ci că sunt mai Ţineţi drumul credinţei, al bisericii! Spovediţi-vă,
multe soiuri de draci. Vedeţi!? Mântuitorul Însuşi spune că împărtăşiţi-vă, rugaţi-vă! Puţin ne-a mai rămas; rugaţi-vă şi
aceste soiuri de draci nu se scot decât cu post şi rugăci- nu ziceţi ca necredincioşii: ,,O, de când se spune că vine
une, deoarece aruncă sufletul şi trupul omului în focul sfârşitul şi n-a mai venit!”
ispitelor, apoi îl călesc în apa uitării de Dumnezeu, să se
afunde astfel şi mai mult în păcate, în necredinţă şi în dez- E gata să vină! Semnele le vedem şi toate ne spun
nădejde şi să nu creadă că va mai putea vreodată să se că Stăpânul e la uşă, e gata să vină să plătească fiecăruia
ridice din păcate, să se după faptele lui.

124 PREDICI
lase vreodată de ele. De aceea, Domnul Hristos ne reco-
mandă postul şi rugăciunea ca arme împotriva lor.
Iisus Mântuitorul ne aşteaptă să venim la El cu toate ne-
cazurile şi ispitele noastre, şi să-L rugăm şi noi să ne ajute, rele şi dă-ne credinţă tare, Doamne, să putem şi noi să-Ţi
cum i-a ajutat tatălui nenorocit din Sfânta Evanghelie de
astăzi, primindu-i rugăciunea şi tămăduindu-i singurul
copilaş pe care îl avea. Şi noi avem un singur copilaş -
sufletul - pe care dacă l-am pierdut, mai bine nu ne mai
năşteam.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Cel ce ai venit să
mântuieşti neamul omenesc din robia satanei, ceartă Tu
duhurile cele necurate care ne ispitesc şi ne îndeamnă la
urmăm Ţie şi să Te slăvim aici în viaţa aceasta, câte zile
ne-au mai rămas şi dincolo să fim cu Tine în vecii vecilor!
Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 125

Grozav lucru este să stăm o veşnicie în iad, cu spurcaţii

aceia, cu urâţii aceia, că ţi se urăşte în viaţa aceasta câţiva
ani, dacă ai un soţ rău, beţiv, ticălos, murdar la gură şi nu-l
poţi suferi; bagi divorţ şi fugi şi nu ştii unde să-ţi mai bagi PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII
capul. Unde să-şi bage atunci capul creştinii care nu cred,
care n-au grijă de suflet, de copilaşul din noi, să-l Robul nemilostiv
tămăduiască prin rugăciunile, prin slujbele, prin cuvintele
sfinte ale lui Dumnezeu, din biserică?! ,,Rob viclean, Eu Ţi-am iertat toată datoria! Nu se cădea
oare să ierţi şi tu pe tovarăşul tău?!”
Să ne trezim, fraţi creştini, şi să credem din adâncul su-
fletului că există diavol, exisă iad, există chinuri veşnice (Matei 18, 32-33)
care îi aşteaptă pe toţi păcătoşii! Să nu ne înşelăm cu
vorba aceasta că ,,Dumnezeu e bun şi ne iartă!”. F r a ţ i c r e ş t i n i,
Dumnezeu e bun, dar e şi drept; de aceea ne şi
pedepseşte mai înainte, ca pe copilul cel rău şi neas- Omare indignare ne-a cuprins inima, când am auzit de pur-
cultător, de aceea, ne trimite necazuri, supărări, boli şi tot tarea neomenească a datornicului din Evanghelia de
felul de suferinţe să ne trezească, să ne înţelepţească, să astăzi. El datora stăpânului său 10.000 de talanţi, o sumă
facem voia Lui. Dar dacă nu voim să ne trezim nici din enormă în banii noştri şi
unele, nici din altele, ne va da pe mâna demonilor celor
spurcaţi şi urâţi, că iadul şi chinurile lui sunt făcute pentru
fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul lui a poruncit 1. Oamenii care au ajuns la înălţimea de a-i ierta pe
să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copii şi tot ce avea, ca vrăjmaşi şi de a-i iubi, se numesc fiii lui Dumnezeu, căci se
să-şi plătească datoria. aseamănă cu Mântuitorul Care i-a iertat pe vrăjmaşii săi;

În grozavă nenorocire era să cadă toată familia aceasta, 2. Oamenii cei ce nu pot ierta sau ţin minte răul se
dacă stăpânul nu-i ierta! A fost de ajuns, însă, ca sluga numesc fiii lui Adam;
aceasta să facă o mică rugăciune, să cadă în genunchi, cu
lacrimi, la picioarele stăpânului său şi acesta, plin de milă 3. Cei ce nu se pleacă cu nici un chip şi stau
şi de bunătate, să-i ierte toată datoria şi s-o slobozească. învârtoşaţi şi înţepeniţi de mândrie şi îngâmfare se numesc
Iată, însă, că, pe când mergea el liniştit spre casa sa, şi fiii celui viclean, aşa cum i-a zis Mântuitorul robului
încă nu i se uscaseră bine lacrimile cu care ceruse iertare, neiertător din Evanghelia de astăzi - ,,rob viclean”. Toţi
încă nu i se scuturase bine praful de pe genunchi, aceştia îşi pierd sufletul dacă îi va apuca moartea în
întâlneşte pe un tovarăş al său, care îi datora 100 de dinari vicleşug, în vrăjmăşie şi duşmănie.
- o sumă foarte mică în banii noştri.
Împăratul din Evanghelia de astăzi, care a vrut să se soco-
Se repede la el, îi pune mâna în gât sugrumându-l şi zi- tească cu robii săi, este Bunul Dumnezeu, Împăratul
cându-i: ,,Plăteşte-mi tot ce-mi eşti dator!”. La strigătul Slavei, al cerului şi al pământului. Robul care-i datora
acesta neomenos şi crud, nenorocitul acela zadarnic cerea 10.000 de galbeni suntem noi, fiecare pământean, toţi care
răgaz, căci el fără de milă şi surd la rugăciunea lui, uitând am primit din mâna Celui Preaînalt atâtea bogăţii, atâtea
de binele făcut de stăpânul său, nu ştia altceva decât să daruri, atâta avere, încât nu se poate spune prin cuvinte
strige: ,,Plăteşte-mi tot! Plăteşte-mi cei 100 de bănuţi!”. valoarea lor.

Vai, ce privelişte revoltătoare! Bine a făcut stăpânul său Ne-a dat cerul, soarele, luna şi stelele, norii cu ploile, lumi-
când l-a chemat înapoi şi l-a ocărât pe netrebnic, aruncân- na şi căldura, aerul şi apele; ne-a dat pământul cu toate
du-l în temniţă, să stea acolo toată viaţa, să se chinuiască bogăţiile de pe el, bunătăţile şi toate florile, animalele şi
fără încetare, uitucul şi nerecunoscătorul acela care-şi păsările, peştii apelor şi tot ceea ce există pe pământ, în
merita pedeapsa. Să nu ne mirăm, însă, prea mult de ape şi în aer. Toate le-a dat în stăpânire omului; i le-a dat
răutatea robului nemilostiv, să nu-l osândim prea aspru, omului ca o zestre, ca o avere, să-i fie de folos. Apoi cât de
fiindcă ne osândim pe noi înşine, că şi noi suntem ca el, ba frumos l-a înzestrat Dumnezeu pe om: l-a îmbogăţit cu
chiar mai răi ca el, căci în vreme ce dânsul avea o datorie ochi să vadă, cu urechi să audă, cu gură să vorbească,
iertată de un stăpân oarecare, noi avem sumedenii de picioare să umble, mâini să lucreze, minte să gândească şi
fărădelegi, trecute cu vederea de Însuşi Dumnezeu. să judece. Mare lucru este mintea la om! Am văzut cu toţii
câte un om fără minte - care şi-a pierdut mintea. Grozavă
126 PREDICI pedeapsă!
Toate aceste bogăţii pe care le-a primit omul de la
De vreme ce sluga aceea cerea numai banii săi înapoi, noi Împăratul Slavei, Dumnezeu, au o valoare aşa de mare, că
am vrea şi sufletul semenilor noştri, care ne-au greşit cu omul niciodată n-ar putea plăti, de ar fi de mii de ani viaţa
ceva. Pentru o lovitură, dăm zece lovituri; pentru o nedrep- sa pe pământ. Ce avem noi?! Cu ce am venit noi, al nos-
tate, zeci de răzbunări; pentru o jignire, ani de mânie şi de tru, pe pământ? Goi am venit şi goi plecăm! Plângând am
învrăjbire. Să nu ne amăgim! Înfricoşată va fi pedeapsa venit, poate plângând plecăm! Cu toate acestea, omul
stăpânului şi de vrem să avem parte de mila Lui, de sus, netrebnic şi nerecunoscător vine şi el o dată pe an la biser-
de vrem să ne mântuim sufletele, avem o singură cale: ică, dă şi el o mică liturghie, face şi el o închinăciune, o
iertarea aproapelui nostru. mică rugăciune şi i se pare că a făcut mult, că a făcut prea
mult pentru Dumnezeu. Deşi are atâtea daruri, pe care
Unul dintre sfinţii părinţi, din Pateric, spune că sunt trei Dumnezeu i le-a dat în stăpânire Dumnezeu, omul, atât de
feluri de iertări pe pământ: netrebnic şi nerecunoscător este că, s-a apucat să hu-
lească împotriva lui
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 127 osândim sau cine ştie în ce fel îi păgubim, sau chiar îi pâ-
râm cu ceva şi suferă din cauza noastră: amenzi, confis-
Dumnezeu, să cârtească împotriva Lui, căci aşa s-au carea unor bunuri sau chiar închisoare, - să ştiţi că acest
învăţat mulţi să se vaite că sunt săraci, că le trebuie multe, păcat este unul din păcatele strigătoare la cer - şi cât de
şi, de fapt, se plâng tot cei care au. curând vine veste de la Stăpânul de sus, să ne zică şi
nouă: ,,Slugă vicleană, Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă
Toţi nemulţumiţii aceştia au uitat de marea bogăţie primită M-ai rugat! Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul
de sus, de la Tatăl Ceresc, de la Împăratul Slavei, căci ce tău, cum am avut Eu milă de tine?!”.
ne-ar folosi nouă, dacă am avea înaintea feţei noastre
toate frumuseţile lumii şi ar fi ale noastre, dacă n-am avea Atunci va fi vai şi amar de noi, căci vor curge bătăile de la
ochi să le vedem?! Când îţi spune cineva: ,,Vai ce frumos, Împăratul, în diferite feluri în lumea aceasta, iar dacă nu ne
ce flori, ce peisaj, ce frumos!”, dacă nu le-ai vedea, n-ar fi îndreptăm, nu iertăm, nu ne
în zadar? Dacă ai avea mesele încărcate cu bunătăţi, la ce
ţi-ar folosi dacă n-ai putea să le mănânci din cauza unei 128 PREDICI
boli? Sau, dacă n-ai putea să umbli pe picioarele tale, să te
duci unde vrei; dacă nu te-ai putea folosi de mâinile tale să împăcăm, ne va da şi pe mâna chinuitorilor, la sfârşit, şi
lucrezi şi să te serveşti cum îţi place! Iată, deci, ce bogăţie vom merge în temniţele iadului pentru totdeauna.
mare avem de la Dumnezeu - aceste mădulare de care să
ne servim pe pământ, dar să le punem în slujba Sa, nu în Mai departe, ne spune Sfânta Evanghelie, că prietenii celui
slujba necuratului, a vrăjmaşului diavol! închis pentru 100 de dinari, fiindcă n-avusese să-i dea, s-
au întristat foarte mult şi s-au dus de i-au spus stăpânului
Cu toate acestea, omul tot îndărătnic şi nerecunoscător lor toate cele petrecute. Aceşti prieteni sunt sfinţii noştri
este. Aude clopotul bisericii în duminici şi sărbători, îl îngeri păzitori, căci noi nu suntem singuri; totdeauna avem
cheamă Dumnezeu să-I mulţumească pentru toate darurile cu noi îngerul păzitor pe care l-am primit la botez şi el ne
Sale, dar el nu vrea să audă. O zi pe săptămână a oprit-o scrie toate faptele bune sau rele; tot prietenii noştri mai
Dumnezeu pentru El - ziua duminicii - e ziua Lui. Numele sunt şi sfinţii patronii noştri, al căror nume îl purtăm fiecare
acesta - ,,Duminică” - vine de la Dumnezeu, şi s-a lăsat sau a căror icoană o avem în casele noastre.
această zi ca noi să cinstim acest nume, să venim la casa
Lui, să-I aducem jertfa laudei şi prinosul de recunoştinţă al Aceştia toţi ne pârăsc, pe drept cuvânt, de toate câte le
dragostei noastre pentru toate câte ne-a dat nouă. facem noi aici, pe pământ, fraţilor noştri, aproapelui nostru;
ne pârăsc înaintea lui Dumnezeu, înaintea Împăratului,
Cei mai mulţi, însă, nu vor să audă; unii vin, dar vin tot cu pentru neiertarea noastră. Auzind Împăratul - spune Sfânta
interese pământeşti: să ceară de la Dumnezeu să le dea şi Carte - cele spuse de prietenii celui condamnat, l-a chemat
iar să le dea. Dar, unde este mulţumirea pentru cele ce ne- la El pe robul acesta nemilostiv şi i-a zis: ,,Rob viclean, Eu
a dat?! Câţi recunosc că sunt datori nespus de mult să ţi- am iertat toată datoria, fiindcă M-ai rugat! Oare nu se
vină la Sfânta Lui Casă, să mai plătească din datorii? Ale- cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut Eu
argă omul cu maşina, cu trenul, cu avionul, ba şi prin ţări milă de tine?!...”
străine, să câştige vânt, praf şi cenuşă. Unii se întorc, alţii
nu se mai întorc de loc sau se întorc schilodiţi, fără pi- Vedeţi, aici Domnul pune accent pe rugăciune: ,,...ţi-am
cioare, fără mâini, pentru nimicuri pământeşti, pentru praf iertat toată datoria, fiindcă M-ai rugat!...”; fără rugăciune,
şi cenuşă, iar Dumnezeu ne aşteaptă mereu aici, în Casa fără recunoaşterea greşelilor făcute şi fără căinţă nu
Lui, să plătim din datoriile noastre. primim iertare. Atunci Stăpânul S-a mâniat pe sluga vicle-
ană şi a dat-o pe mâna chinuitorilor, aruncând-o în temniţă
Cel care era dator 100 de dinari la acel rob, şi care a fost până va plăti tot. Iată de ce a zis Domnul Hristos altădată:
băgat la închisoare şi osândit să stea acolo până va plăti îi ,,Împacă-te cu pârâşul tău câtă vreme eşti pe drum cu el!”,
reprezintă pe datornicii noştri, fraţii noştri, greşiţii noştri şi adică în timpul vieţii, până la moarte, suntem pe drum cu
toţi cei ce ne supără cu ceva sau ne datorează ceva în pârâşul.
viaţa aceasta. Dacă nu-i iertăm din inimă, ci îi judecăm, îi
Să nu ne apuce moartea neîmpăcaţi cu cei ce ne-au greşit
sau le-am greşit cu ceva, căci la moarte s-a sfârşit drumul
şi mergem la Împăratul să dăm seama de faptele noastre.
Dacă atunci Împăratul va vedea că n-am iertat pe cei ce
ne-au greşit sau ne-au păgubit cu ceva, ne va da pe mâna
temnicerilor iadului şi vom fi chinuiţi până vom plăti tot.
Domnul Hristos ne spune mai departe că tot aşa va face şi în viaţă, ce răi şi lacomi aţi mai fost; vai vouă, nenorociţilor,
Tatăl Ceresc celor care nu îi iartă din inimă pe fraţii lor care aţi ajuns acum mâncare viermilor!”
le greşesc. Auziţi!... Din inimă trebuie să iertăm, nu numai
din gură, cum zic unii: ,,L-am iertat, dar nu-l pot uita! Câte După ce le-a zis multe şi de toate s-a întors înapoi la pust-
mi-a făcut el!?... Nu-l pot uita!”
Domnul Hristos ne-a dat pildă de iertare chiar cu viaţa Sa.
El i-a iertat pe toţi păcătoşii şi chiar pe vrăjmaşii lui
Dumnezeu când a fost scuipat în faţă, când a fost hulit şi
batjocorit, când a fost bătut cu bice şi condamnat la
moarte, încununat cu spini, răstignit şi socotit cu răzvrătito-
rii şi tâlharii. Când era răstignit pe lemnul crucii, auzind
insultele şi blestemele lor, Iisus Mântuitorul S-a rugat
Tatălui Ceresc, cerându-I să le ierte lor păcatul, că nu ştiu
ce fac. Iată, pildă de răbdare pentru noi!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 129
Cine a fost mai hulit şi batjocorit ca Domnul Hristos?!... El
i-a iertat, căci ştia că autorul tuturor relelor este diavolul,
care făcuse din ei nişte unelte ale lui, iar ei, sărmanii, nu
mai ştiau ce zic, nu mai ştiau ce fac; parcă erau îmbătaţi
de răutatea demonilor şi tot iadul se răsculase împotriva lui
Iisus, Care făcuse numai bine tuturor oamenilor, iar ei stri-
gau cu toţii: ,,Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”. De aceea
Domnul Hristos ne porunceşte şi nouă să-i iubim chiar şi
pe vrăjmaşii noştri.
Aceasta este una din poruncile Mântuitorului. De ce să-i
iubim?!... Pentru că aceşti vrăjmaşi ai noştri tocmai prin
răul pe care ni-l fac pe pământ, ne fac cel mai mare bine.
Această poruncă au împlinit-o toţi sfinţii lui Dumnezeu,
primii creştini, care s-au mântuit. De aceea zice Sfântul
Apostol Pavel: ,,Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda fără numai
în Crucea Domnului Hristos, prin care lumea s-a răstignit
faţă de mine şi eu faţă de lume!”.
Un creştin adevărat trebuie să fie mort faţă de lume, faţă
de ispitele ei, faţă de amăgirile ei, faţă de prigoanele ei, de
suferinţele pe care i le poate aduce un vrăjmaş al lui
Dumnezeu, o unealtă a satanei sau chiar un prieten al său.
Aşa se spune despre un creştin care nu înţelegea ce
înseamnă cuvintele acestea ale Sfântului Apostol Pavel că
,,el este răstignit faţă de lume”, şi s-a dus la un pustnic să-l
lămurească. Pustnicul, pentru a-l face să înţeleagă, l-a
trimis într-un cimitir să ocărască morţii. S-a dus omul acolo
şi a început să arunce cu pietre pe morminte şi să strige:
,,Păcătoşilor, putreziţilor! Ce de păcate aţi mai făcut şi voi
nic.
- Ai făcut cum ţi-am spus?
- Am făcut, părinte. I-am ocărât cum am vrut; le-am
zis destule vorbe de ocară.
- Şi ce ţi-au răspuns morţii?
- Ei n-au zis nimic, numai eu am vorbit!
- Ei, acum du-te din nou la cimitir şi vorbeşte-i de
bine, laudă-i, spune-le cuvinte cât mai frumoase!
S-a dus omul din nou şi a început să laude morţii, zicând:
- Ferice de voi, morţilor! Ce viaţă frumoasă aţi avut
voi! Ce frumos cântaţi voi în viaţă la biserică! Ce frumos
vorbeaţi voi lumii despre Dumnezeu! Ce de milostenii aţi
făcut! Voi aţi fost credincioşi, ferice de voi!
După ce i-a lăudat cum a ştiut mai bine, s-a întors iar la
pustnic şi i-a spus că a făcut întocmai.
- Ei, şi ce ţi-au grăit morţii când îi slăveai cu vorbe
frumoase? îl întrebă
130 PREDICI
pustnicul.
- Nimic - răspunse omul - numai eu am vorbit. Le-
am zis destule bune şi numai eu vorbeam.
- Ei, vezi dragul meu, dacă vrei şi tu să te mâ-
ntuieşti, fă tot aşa: fă-te mort faţă de lume, adică nici hulele
oamenilor, ocările, defăimările lor, vorbele cele rele şi urâte
să nu le primeşti, să nu le bagi în seamă şi nici laudele lor,
vorbele frumoase, mângâietoare, ispititoare, să nu le iei în
seamă, să nu le socoteşti cu nimic, să nu le primeşti şi aşa PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 131
vei călca peste toate ispitele şi vei împlini cuvântul Dom-
nului, al iertării şi al iubirii de aproapele. Sunt însă unele cazuri grele de iertare în viaţă. Foarte mult
contează şi ce urmăreşte persoana căreia îi place
Noi nu trebuie să ne răzbunăm pe vrăjmaşii noştri, ci să-i vrăjmăşia, răutatea şi gâlceava, care doreşte să te păgu-
compătimim, să-i plângem, căci merg în chinurile iadului şi bească, râvnind la casa ta sau la trupul tău şi ar vrea în
acolo vor plăti cu vârf şi îndesat toată vrajba şi răutatea lor. orice chip să ţi le ia, făcând abuz de putere. Aşa au fost,
De ce să ne mai răzbunăm şi noi, căci dreptatea lui de pildă: împărăteasa Eudoxia, pe care
Dumnezeu nu-i va ierta, dacă nu se vor pocăi cerând
iertare din inimă celor cărora le-au greşit. În rugăciunea a mustrat-o aspru Sfântul Ioan Gură de Aur, căci şi
,,Tatăl nostru” ne-a legat Mântuitorul şi mai strâns, să nu după moartea ei a tremurat mormântul zeci de ani, până
ne putem nici ruga, dacă nu-i iertăm pe cei ce ne-au greşit când s-a întors sfântul din exil şi a iertat-o, dând pildă tu-
nouă. turor şi arătând cât de grav e păcatul acesta; Isabela, care
a fost mustrată de Sfântul Prooroc Ilie şi multe alte per-
Vedeţi, vrăjmaşii ne fac un bine! Credem că sfinţii muceni- soane, care au făcut nedreptăţi mari.
ci, care sunt încununaţi acum în ceruri cu aşa mare strălu- Mai ales, sunt unii vrăjmaşi care vor să te tragă la vreo
cire şi fericire, mai erau aşa de cinstiţi de îngeri, de sfinţi şi rătăcire, sau alţii, care n-au nici o credinţă şi le place să-ţi
de Dumnezeu, dacă nu erau acei vrăjmaşii care să-i chi- facă numai rău, să se ţină de capul tău. Sunt unii care s-au
nuiască, să-i muncească, să-i vorbească de rău, să le facă obişnuit cu iertarea cum umblă copiii cu sorcova, şi fac
atâta rău pământesc, trupesc?! Nu! Câţi înţeleg lucrul mereu rele; acum l-ai iertat, acum îţi face alta de nu te mai
acesta? Câţi dintre noi înţelegem că vrăjmaşii ne fac un scoli. Aceştia sunt foarte periculoşi; ei nu pun nici un preţ
mare bine pentru suflet? Chiar şi pentru trup, că suferă pe pe iertare. Pentru aceştia este de-ajuns dacă-i saluţi cu
aici, dar sufletul este nemuritor. respect şi dacă ei nu-ţi răspund păcatul rămâne al lor,
dacă nu vor să-ţi vorbească.
O faptă foarte mişcătoare şi frumoasă a făcut un credinci-
os. Pe patul morţii sale, tocmai atunci a vrut să facă fapta Dacă între noi, creştinii, care mergem la biserică, ne
aceasta, să ia pildă şi ceilalţi ai casei lui. Avea un vecin spovedim şi ne împărtăşim, ţinem posturile, facem rugăci-
care toată viaţa îl necăjise, îl supărase în fel de fel de uni şi ne străduim să facem bine se iveşte o neînţelegere,
chipuri şi acum, la ultima răsuflare, în loc să zică: ,, nu-mi Domnul Hristos ne-a lăsat nişte sfaturi, zicând: ,,Dacă
trebuie nici la moarte” - cum zic unii - şi să moară supărat fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între
pe el, îl chemă şi-i dădu un C.E.C. cu o anumită sumă de tine şi el singur! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău,
bani pe numele aceluia, pe care îi pusese bătrânul pe când iar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi,
putea să umble. Când văzură ceilalţi ai casei, au rămas pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau
miraţi de fapta lui şi l-au întrebat: ,,Dar de ce faci acest trei martori! Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Biser-
lucru?!...”, iar el le-a răspuns: ,,Vecinul meu mi-a făcut cel icii, şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie
mai mare bine! Prin necazurile pe care mi le-a pricinuit m-a pentru tine ca un păgân şi vameş!”.
întărit în răbdare, m-a făcut să mă rog neîncetat şi am
câştigat un frumos loc de fericire în Împărăţia Cerească, pe Vameşul şi păgânul erau socotiţi la fel din cauza răutăţii şi
care Domnul Hristos mi l-a arătat puţin mai înainte!”. nedreptăţilor pe care le făceau. ,,Spune-l Bisericii!”
înseamnă să-l spui preoţilor sau să-l pui la slujbe; să faci
Avusese o vedenie mai înainte şi-i arătase Domnul Hristos rugăciuni şi metanii, căci Dumnezeu le va descurca pe
locul de fericire pe care îl câştigase prin răbdarea arătată toate. Ne dă Dumnezeu putere unde noi nu mai putem, dar
acestui vrăjmaş. Frumoasă faptă! Iată cum putem câştiga să cerem cu rugăciune tare şi cu metanii: ,,Dă-mi,
şi noi fericirea cea veşnică: prin răbdare şi iertare! Fără Doamne, putere să iert, cum ai iertat Tu!”, că poate nu
acestea nu înaintăm. Vrem să ne fie numai bine pe aici, să sunteţi unul să nu aveţi un duşman, un vrăjmaş, ci fiecare
nu ne jignească nimeni, să nu ne zică nimeni nimic că are: mai mici, mai mari, dar vrăjmaşul cel de obşte este
sărim în sus - ,,luăm foc”. diavolul, el este autorul tuturor relelor.
 urăsc unii pe alţii din toată inima şi îşi ascut dinţii mai mult
Altădată, spune Mântuitorul: ,,Vai de lume din pricina unii contra altora decât contra noastră, a lupilor. Aşa că…
prilejurilor de păcătuire” - fiindcă nu se poate să nu vină fiţi tari şi nu vă temeţi!”
prilejuri de păcătuire - ,,dar vai de omul acela prin care
vine prilejul de păcătuire, căci ar fi mai de folos să i se Astfel le vorbi trimisul lupilor, iar toată gloata izbucni în ur-
atârne de gât o piatră de moară şi să fie înecat în adâncul lete de bucurie, mulţumiţi că vor face prăpăd pe unde vor
mării!” Aceste cuvinte înfricoşătoare ale Mântuitorului să merge. Sfatul lupilor să ştiţi că este sfatul diavolilor, iar
ne intre adânc în inimă, fraţi creştini, căci nu ne jucăm cu vrăjmaşii lor, câinii, suntem noi creştinii care nu prezentăm
păcatul smintelii. Cine a îndrăznit să întoarcă un creştin de nici o primejdie pentru lupi, pentru diavoli, deoarece
la calea cea bună la păcate, la diavolul, la rătăcire, n-are creştinii noştri nu stau legaţi de poruncile Evangheliei, nu
decât să dispară înecat în adâncul mării - ca şi când l-ar vor să asculte de porunca Evangheliei, nu stau legaţi de
trimite Domnul: ,,Du-te şi te spânzură că nu mai sfânta Biserică, de casa lui Dumnezeu, nu stau legaţi de
păstorii bisericii, ci umblă haimanale făcându-şi poftele lor.
132 PREDICI
Unii mai mult latră decât muşcă; adică latră unii împotriva
ai nici o iertare!” altora minciuni, calomnii. Alţii mai mult se muşcă între ei,
decât să-l muşte pe diavolul prin rugăciuni, prin cântări şi
Nu există păcat mai greu ca acesta şi când ne gândim câţi fapte bune. Bieţii creştinii noştri! Aşa este... îşi ascut dinţii
propovăduitori are satana, câte unelte are el, care se ţin unii contra altora, se dărâmă unii pe alţii, prin fel de fel de
numai de gâlcevuri, care fac sminteli după sminteli şi aduc sminteli, rătăciri şi păcate, iar lupii - diavolii - fac prăpăd în
mereu prilejuri de păcătuire, te cutremuri de nepăsarea şi ograda noastră, în casa noastră, între copii şi părinţi, între
împietrirea lor. Creştinii noştri, în loc să se unească cu toţii soţi şi soţii, între neamuri şi pretutindeni.
împotriva vrăjmaşului de obşte, care este diavolul, împotri-
va păcatelor, a viciilor şi smintelilor, se duşmănesc între ei, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 133
se latră şi se muşcă între ei, spre paguba şi pierzania lor
sufletească. Să ne trezim cu toţii, până nu e prea târziu! Să ne rugăm la
Dumnezeu să ne dea înţelepciune, să nu ne mai sfâşiem
Ascultaţi cu atenţie o istorioară mult grăitoare şi potrivită cu între noi, ci să ne iubim, să ne iertăm, să ne unim ca să-l
cele ce v-am spus: Se zice că, odată, lupii s-au sfătuit între biruim pe duşmanul cel mare, diavolul! O fierbinte rugăci-
ei cum să-i atace pe vrăjmaşii lor de moarte, care sunt une ne trebuie şi nouă. Să ne aducem aminte de toate da-
câinii şi l-au trimis pe unul dintre ei ca spion printre câini, toriile noastre, pe care le avem faţă de Marele Stăpân din
să afle cât sunt de tari, pe unde stau ascunşi şi cât sunt de ceruri şi să-L rugăm cu adâncă smerenie tot timpul vieţii
uniţi. După ce s-a întors lupul spion din misiunea sa, toată noastre, fiindcă suntem atât de datori, încât niciodată nu
gloata lupilor aştepta cu gura căscată şi cu atenţia încor- vom putea plăti. Să ne aducem aminte de cuvintele
dată, să audă ce le va spune trimisul lor reîntors. Acesta s- Sfântului Apostol Pavel, care zice: ,,Căutaţi cu toţii pacea
a suit pe un dâmb şi a început a le grăi astfel: şi sfinţenia, fără de care nu este mântuire!”.
Faptele cele bune sunt primite, dacă acei creştini care le
,,Fraţilor, am umblat cu bine pe unde m-aţi trimis, aveţi fac caută pacea, sfinţenia şi dragostea, trăind în deplină
cuvântul meu şi m-ascultaţi! Să nu vă temeţi! Vrăjmaşii armonie cu cei din jur. Cel ce iartă, cel ce iubeşte pe
noştri, câinii, nu sunt aşa de tari cum îi credem noi. E vrăjmaşii săi are cel mai mare avantaj sufletesc şi iată de
adevărat că pe unde am umblat am văzut mulţime mare de ce:
câini, dar am băgat de seamă că numai câinii cei legaţi
sunt periculoşi pentru noi, însă cei mai mulţi câini erau Întâi: împlineşte porunca Mântuitorului care zice: ,,Iubiţi pe
nelegaţi, umblau haimanale. Am mai băgat de seamă că vrăjmaşii voştri!”.
sunt mai multe soiuri de câini şi dintre aceştia mai mulţi
sunt care latră, decât muşcă… şi vă mai spun o bucurie Al doilea: primeşte şi el iertare de la Dumnezeu pentru
mare. Am văzut o altă specie de câini care se muşcau în- păcatele lui, dacă a iertat.
tre ei şi nu le ardea lor să umble după lupi; aceştia se
Al treilea: face multă pace şi linişte între oameni.
Al patrulea: omul iertător arde cele mai usturătoare bice
demonilor, iar ei fug îngroziţi de acel om, fiindcă e smerit şi vreun folos sufletesc.
de aceea iartă; numai cel mândru şi îngâmfat nu iartă.
Al cincilea: Dumnezeu se bucură şi se laudă înaintea
îngerilor cu un astfel de creştin, căci se aseamănă Fiului
Său, Care i-a iertat pe toţi hulitorii şi răstignitorii Săi, zi-
când: ,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!”
Al şaselea: rugăciunile lui sunt ascultate şi împlinite cât
mai curând, fiindcă sunt ascultate direct de Tatăl de sus,
fără nici o piedică.
A doua: să te întrebi dacă vorbele pe care le auzi îţi fac
vreo plăcere, sunt de vreun folos, îţi aduc vreo bucurie sau
A treia: să fii convins că este absolut nevoie să ştii
cele spuse de acela, pentru că s-ar putea să fii în vreo
primejdie şi, dacă nu le crezi, poţi pieri.
Aşa a venit la acest filosof un om grăbit şi-i spuse:
- Socrate, vreau să-ţi spun ceva grozav despre un prieten
al tău! Dar el foarte calm, îl întrebă:

Al şaptelea: unui astfel de creştin îi sunt primite toate jert- - Da, dar ai trecut tu prin cele trei site, toate aceste vorbe
fele şi darurile, pe care le aduce la sfânta biserică sau pe pe care vrei să mi le spui?
care le dă de pomană, căci poţi să vii cu toate darurile, dar
dacă ţii duşmănie pe cineva, Domnul Hristos te trimite de - Nu! zise acel om. Şi a început Socrate, să-i cearnă toate
aici, din biserică, întâi să te împaci cu cel cu care eşti cer- vorbele lui şi-i zise zâmbind:
tat şi pe urmă să vii să aduci darul. Citiţi în carte!
- Dacă ceea ce vrei să-mi spui nu eşti sigur că sunt
Al optulea: creştinul care şi-a cerut iertare de la vrăjmaşii adevărate, fiindcă le-ai auzit de la alţii, nu eşti sigur că sunt
săi înainte de a merge la spovedanie, primeşte şi el iertare atât de bune şi nici de neapărată trebuinţă pentru mine,
de toate păcatele lui, când se spovedeşte, altfel nu. apoi, du-te dragul meu acasă, ia sapa şi lopata şi-ţi
Făcând astfel, când merge la biserică şi în tot locul, îngroapă bine toate vorbele pe care voiai să mi le spui, că
rugăciunea este primită şi are multă putere la Tronul eu nu am de ce să le ascult!
dumnezeiesc.
Aşa să facem şi noi cu cei ce vin cu linguşiri, cu minciuni,
Aţi auzit cât de multe daruri primesc de la Dumnezeu, cei cu calomnii la adresa aproapelui nostru, să ni le spună la
ce iartă din inimă pe vrăjmaşii lor! Cât de mult se ureche, fiindcă aşa vom reuşi să nu ne facem mulţi
îmbogăţesc şi ce mari avantaje sufleteşti şi trupeşti au! Să duşmani; de ei tot nu scăpăm, dar mai scăpăm de unii şi,
facem şi noi aşa! Nu există om, nu există creştin, care să mai ales, să nu ne facem duşmani din prietenii cei mai
nu aibă pe câte cineva care să-i fi greşit, să nu aibă câte apropiaţi, căci aceasta urmăreşte diavolul: pe prietenii
un vrăjmaş care i-a făcut vreun rău. adevăraţi, pe prietenii cei buni, pe creştinii care se unesc şi
se iubesc, vrea să-i învrăjbească, să-i facă să se mănânce
134 PREDICI între ei.

Să ţinem seama că nu este altă cale de urmat, dacă vrem
să ne mântuim sufletul, decât iertarea din inimă, iar pentru
ca să fim scutiţi de a nu avea vrăjmaşi prea mulţi, să fim
înţelepţi! Să nu plecăm urechea la vorbele unuia sau al-
tuia, să nu luăm în consideraţie orice nimicuri pe care le
auzim! Să fim şi noi înţelepţi şi orice vorbe ne-ar veni de
undeva, să le trecem prin cele trei site ale înţeleptului
filosof, Socrate. Aceste trei site sunt:
Prima: să ai o deplină siguranţă că acele vorbe sunt
adevărate, nu auzite de la unii şi de la alţii.
Nu e mai bine: ,,Pune, Doamne, strajă gurii mele!” ... să
tăcem?! Să tăcem, fraţi creştini, unde trebuie să tăcem că
e timp de tăcere şi unde trebuie să vorbim, să vorbim. Să
nu ne temem de vrăjmaşi, însă! Să ne temem de
Dumnezeu, ca să nu pierim în potopul fărădelegilor şi al
păcatelor care sunt în lume. Să avem frica lui Dumnezeu
în inimă, că de la nefrica lui Dumnezeu pleacă tot răul în
lume. Să lăsăm mânia, să lăsăm păcatele, să stăm bine,
să stăm cu frică înaintea lui Dumnezeu şi în Casa Lui cea
Sfântă, să alergăm la corabia Lui ca să ne salvăm!
Noi, creştinii, să lăsăm toată răutatea şi duşmănia la o
parte, căci nu ştim ziua de mâine când ne va despărţi de O, Împărate al cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor
toate şi vom fi şi noi chemaţi să dăm socoteală şi nevăzutelor, cu umilinţă cădem la picioarele Tale şi cu
zdrobirea inimii cerem iertare pentru toate păcatele noas-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 135 tre! Iartă-ne, Doamne, toate datoriile noastre, căci nu avem
nimic al nostru, care să nu fie al Tău! Ştim că nu merităm
înaintea Stăpânului a toate, înaintea Împăratului cerului şi să fim iertaţi, aşa cum n-a meritat nici robul cel viclean, din
al pământului, că nu ne mai poate suferi, nu ne mai poate Sfânta Evanghelie de azi, dar fie-Ţi milă de noi şi ne
răbda; vrea să dea foc pământului din cauza nelegiuirilor şi primeşte voinţa sinceră, căci voim a ierta pe toţi datornicii
păcatelor. S-a spurcat pământul şi s-a stricat lumea mai noştri, pe toţi cei ce ne-au supărat în vreun fel oarecare şi
rău ca cei dinaintea potopului; se fac păcate azi aşa de chiar pe toţi vrăjmaşii noştri, din toată inima, acum şi
grozave, păcate care n-au fost înainte de potop - mult mai pururea şi în vecii vecilor! Amin!
grele. Să ne fie frică şi să avem milă de sufletul nostru,
căci fiecare vom da seama pentru noi şi vom răspunde de 136 PREDICI
păcatele noastre.
Copii şi tineri aveţi grijă de valurile turbate care se abat
asupra voastră! Ascultaţi-vă părinţii!... cei credincioşi, nu
cei necredincioşi, că cei necredincioşi vă aruncă în
prăpastie, în pierzare. Ascultaţi glasul lui Dumnezeu, că vă PREDICĂ LA DUMINICA XII-A DUPĂ RUSALII
vrea binele. Nu intraţi în furtună că vă veţi căi, dar va fi
prea târziu atunci! Dumnezeu vrea să vă salveze, să Tânărul bogat
plecaţi cu sufleţelul curat de aici, ca nişte îngeri. Păstraţi-
vă trupul curat! Păstraţi-vă sufletul curat! Spovediţi-vă, ,,Bunule Învăţător, ce să fac,
împărtăşiţi-vă, nu vă luaţi după necredincioşi! Nu vă luaţi
după amăgirile necredincioşilor că veţi suferi şi pe aici, şi să moştenesc viaţa veşnică?”
vă veţi duce cu ei în iad, în flăcări!
(Matei 19,16)
Ferice de voi, care aveţi părinţi credincioşi! Ferice va fi
dacă veţi asculta şi vai va fi de nu veţi asculta, de trei ori! F r a ţ i c r e ş t i n i,
Blestemul se va abate peste voi care aţi auzit atâtea şi n-
aţi voit să ascultaţi nici de Dumnezeu, nici de părinţii cei Cu 5000 de ani înainte de Domnul Hristos, înţelepţii şi
duhovniceşti, nici de părinţii cei trupeşti, care v-au voit stăpânitorii lumii acesteia propovăduiau prin cuvântările lor
binele. Nu vă amăgiţi! şi ziceau cu toţii într-un glas: ,,Fericiţi cei bogaţi, fericiţi cei
puternici, fericiţi cei veseli
Să-L rugaţi pe Dumnezeu, zi şi noapte, să vă ajute să nu
cădeţi în ispite! Toţi trebuie să ne rugăm. Celor care aveţi şi sătui!” şi lumea îi asculta şi îi urma, căci toţi alergau în
ispite trupeşti vă dau un sfat: sculaţi-vă noaptea şi faceţi goana mare după averi, după plăceri, după bani şi păcate.
rugăciune şi metanii câte puteţi; rugaţi-vă şi cereţi de la Cei puternici îi zdrobeau pe cei slabi şi mici; cei bogaţi,
Dumnezeu iertare pentru toată lumea şi alungarea avuţi şi onoraţi, îi dispreţuiau pe cei săraci, necăjiţi şi
ispitelor. De aceea a zis Mântuitorul: ,,Privegheaţi şi vă supăraţi şi râdeau de ei. Războiul omului contra omului era
rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită!”. Să priveghem mereu în pretutindeni, iar pacea nicăieri. Lumea se zbătea în în-
tot timpul că singuri, fără harul şi puterea lui Dumnezeu, nu tunericul patimilor şi pretutindeni satana pusese stăpânire
putem să biruim atâtea valuri urâte şi grele, care vin pe viaţa omului.
asupra noastră.
Iată, însă, că într-o zi, pe un munte frumos, într-o ţară mică
din Palestina, în Galileea, se arată Fiul lui Dumnezeu -
Iisus Hristos. El adună pe lângă Sine ţărani săraci şi
Rugăciune pescari de pe Marea Galileii şi aici pe munte, deschide
gura Sa sfântă şi rosteşte cele mai minunate cuvinte, care
răsună peste veacuri: ,,Fericiţi cei săraci cu duhul! Fericiţi
cei curaţi! Fericiţi cei umiliţi! Fericiţi cei ce fac milostenii!
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri! Rugaţi-vă pentru cei ce vă
prigonesc! Voi sunteţi fiii lui Dumnezeu, ai Aceluia Care a
făcut cerul şi pământul şi toate câte există în univers! Fiţi şi
voi desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru este desăvârşit!”
Cuvinte minunate, pe care nu le mai auzise nici o ureche
omenească până atunci, şi aceste cuvinte au străbătut
până la marginea pământului şi au ajuns şi până la noi.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos era bun şi blând; o ase-
menea personalitate nu se mai văzuse prin locurile acelea
şi nicăieri pe faţa pământului. Într-o zi, după ce bine-
cuvântă o mulţime de copii, pe care-i aduseseră mamele
lor la Dânsul, iată că se apropie de Dânsul un tânăr fru-
mos, îmbrăcat bine şi-I zise:
- Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să moştenesc
viaţa veşnică?, iar El i-a zis:
- De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât nu-
mai Unul Dumnezeu, iar de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 137
vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile! Tânărul a zis:
- Care? Iar Iisus i-a răspuns:
- Să nu ucizi, să nu precurveşti, să nu furi, să nu
minţi, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi! Zis-a Lui tânărul:
- Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-
mi mai lipseşte? Iisus i-a zis:
- Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea
ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea
vino şi urmează-Mi!
Auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea
multe avuţii. Tânărul acesta era o raritate în felul său; în
loc să fie ca ceilalţi de seama lui, uşuratici, zburdalnici,
preocupaţi numai cu plăcerile şi deşertăciunile lumii, el era
frământat de un gând mai înalt, de gândul de a moşteni
viaţa de veci; îl interesa mântuirea sufletului.
Din convorbirea pe care a avut-o cu Mântuitorul, deducem
că tânărul era evlavios, cu frică de Dumnezeu, căci păzise
din copilărie poruncile legii. Întreaga lui înfăţişare era
plăcută, simpatică şi cuviincioasă, aşa încât tânărul cuceri
îndată inima Domnului, căci Sfântul Evanghelist Marcu
spune că: ,,Domnul s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis:
«Îţi lipseşte un lucru. Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te şi
vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea comoară în cer!
Apoi vino şi urmează-Mi!»”
Când îi ceru Mântuitorul să împartă averile la săraci,
tânărul nostru a pierdut pofta de mântuire, a lăsat capul în
jos, a întors spatele şi s-a dus întristat. Iisus privindu-l cu
multă mâhnire, cum se duce de lângă Sfinţia Sa, a zis:
,,Anevoie vor intra bogaţii în Împărăţia lui Dumnezeu!”
Tânărul s-a dus întristat, căci avea multe bogăţii. Era trist
pentru că i se părea o jertfă prea mare ce i se cere; era
trist că vedea cum pierde şi viaţa aceasta şi pe cea
veşnică. Vedeţi ce piedică mare pot fi pentru orice creştin
bogăţiile, banii şi plăcerile lumii acesteia?!
Apoi Mântuitorul, ca să întărească şi mai mult cuvântul
Său, a zis iarăşi: ,,Zic vouă: că mai lesne este să treacă
cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în
Împărăţia cerurilor!”. Dacă stăm să cugetăm mai adânc la
aceste cuvinte, spuse de Mântuitorul Iisus Hristos, vom
vedea şi noi cât adevăr cuprind ele. Mai întâi să împărţim
bogăţiile în două: bogăţiile materiale - vremelnice, şi
bogăţiile sufleteşti - veşnice. De la început se vede că
bogăţiile materiale sunt o mare piedică pentru mântuire,
căci foarte puţini bogaţi s-au mântuit, faţă de numărul mare
al celor săraci.
De ce oare?! Pentru că bogăţia îl îngâmfă pe om, îl face să
se mândrească, să se laude şi să devină surd la glasul
săracilor. Bogăţia îi dă omului cele mai mari posibilităţi de
a-şi satisface toate poftele şi plăcerile trupeşti; chefurile,
bancheturile nu lipsesc din casele bogaţilor, de unde curg
o mulţime de păcate
138 PREDICI
îngrămădite.
Biserica trebuie să spună adevărul. Adevărul acesta este
că bogăţie nu se face fără înşelătorie cât de mică, fără
nedreptate, camătă şi vicleşug. Ori înşeală la cântar, ori
pune apă în vin sau lapte, ori ia dobândă la banii împru-
mutaţi sau prin cine ştie câte feluri de înşelăciuni şi
nedreptăţi. Avocaţii, judecătorii, procurorii şi alţi oameni ai
legii care se îmbogăţesc de pe urma proceselor nedrepte,
cei care au servicii mari, funcţii înalte şi primesc mită sau
storc banul săracului prin fel de fel de înşelăciuni, aceştia
toţi au mâinile mânjite de sânge - aşa ne spune Sfânta
Carte; ei mănâncă cea mai murdară pâine.
Vai de copiii care moştenesc astfel de averi de la părinţii
lor, făcute prin nedreptăţi şi cu înşelătorii! Ei nu pot veni la
calea adevărului, la calea mântuirii, nu se pot mântui, dacă
nu se trezesc la credinţa cea adevărată sau, mai bine zis,
nu sunt primiţi în lucrarea mântuirii până nu dau săracilor
cele luate de la ei, căci ale lor sunt. De aceea a zis Domnul
că mai lesne trece cămila prin urechile acului, decât să
intre un bogat în Împărăţia cerului.
Acum să vedem care sunt bogăţiile cele sufleteşti. Orice
creştin, fie bogat sau sărac, poate să se îmbogăţească şi
chiar să-şi facă în cer comoară, dacă este atent şi-L iu-
beşte pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele
său ca pe sine însuşi. Cu ce poate să se îmbogăţească
creştinul? Cu faptele cele bune, cu faptele milei sufleteşti şi
trupeşti. Să avem milă de semenii noştri care se zbat în
lipsuri şi în suferinţă şi să nu-i neglijăm, mai ales pe cei ce
stau în întunericul necredinţei, al necunoştinţei de
Dumnezeu, căci aceştia sunt în pericol de a-şi pierde su-
fletul.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a amintit tânărului bogat
doar câteva porunci din cele zece şi el ar fi putut să se
mântuiască pentru că le păzise din copilărie. El urmase
poruncile, dar nu în spiritul lor, ci numai în literă, de aceea
Domnul îl pune la o încercare, când îi zice: ,,Vinde toate
câte ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri!”.
Dacă L-ar fi cunoscut pe Mântuitorul Iisus că este
Dumnezeu adevărat şi ar fi crezut în El, I-ar fi ascultat
sfatul şi ar fi făcut întocmai şi dacă L-ar fi iubit pe
Dumnezeu cu tot sufletul lui, n-ar mai fi stat la îndoială şi s-
ar fi supus sfintelor Lui învăţături, dar dragostea lui faţă de
Dumnezeu era mai prejos decât dragostea pentru avuţiile
sale.
De aceea a zis Mântuitorul altădat ă c ă: ,,Oricine iubeşte
pe tată, pe mamă, mai mult decât pe Mine nu este vrednic
de Mine!” sau ,,Oricine iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult
decât pe Mine nu este vrednic de Mine!”. Dacă nici pe tatăl
tău, pe mama ta, nu trebuie să-i iubeşti mai mult ca pe
Dumnezeu, cu cât mai mult trebuie să fugim de lumea cea
vrăjmaşă lui Dumnezeu şi să nu iubim lucrurile din lumea
aceasta trecătoare.
Iată că tânărul nostru tocmai aici s-a încurcat, în păzirea
celei dintâi şi mai
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 139
înalte porunci: ,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din
tot sufletul tău, din toată virtutea ta”, căci a iubit mai mult
averea, banii şi plăcerile, decât pe Dumnezeu, cu toate că
a păzit celelalte porunci: n-a preacurvit, n-a omorât pe
nimeni, n-a minţit, n-a furat, i-a cinstit pe tatăl său şi pe
mama sa, s-a ferit de păcatele tinereţii, s-a ferit şi nu s-a
îmbolnăvit cu sufletul de buboaiele păcatelor care rod
sănătatea trupului şi a sufletului tinerilor din toate ve-
acurile. Păzirea acestor porunci i-a fost de mare folos
pentru viaţa aceasta trecătoare, dar pentru viaţa veşnică,
trebuia ceva mai mult.
Ca să ajungă omul la desăvârşire, aşa cum ne învaţă Mâ-
ntuitorul, trebuie să se lepede de sine, nu numai de bogăţii,
însă lucrul acesta este greu. Câţi studenţi nu veneau pe la
biserică şi se rugau, mai ales înainte de examene, dar
după ce au ajuns doctori, ingineri, în servicii mari şi au dat
de bani şi s-au îmbogăţit, nu-şi mai fac nici măcar o sfântă
cruce la culcare. S-au îngâmfat, s-au depărtat tot mai mult
de Dumnezeu şi au ajuns de nu mai cred în El. Indiferenţa,
răceala şi depărtarea de Sfânta Biserică, de harul
dumnezeiesc, i-a făcut pe mulţi să cadă într-o viaţă dezor-
donată, murdară şi nenorocită, căci s-au luat de beţii, de
curvii, de multe vicii rele, de care nu mai pot scăpa.
Aşa se povesteşte despre un oraş din America care a ex-
istat pe la 1875, numit Mexico cel Nou, făcut de cei mai
mari bogătaşi. El se numea oraşul libertăţii depline. Cei
care veneau să se aşeze în el erau oameni bogaţi, cu mulţi
bani şi cu păcate multe, plini de pofte şi plăceri lumeşti. În
acest oraş nu exista nici o religie, nici o lege, nici o biser-
ică, nici o şcoală. Nu aveau duminici şi sărbători; fiecare
era liber să trăiască cum voia.
Ce credeţi că s-a întâmplat, însă, cu oraşul acesta după
câţiva ani? Oamenii de acolo s-au îndobitocit cu totul; în
primul rând s-au înmulţit beţiile, hoţiile, crimele, într-un chip
înspăimântător, căci i-au silit pe mulţi să plece. 40% din
oameni au trebuit să-şi vândă averile la licitaţie şi să plece
în altă ţară. Peste 50 de ani oraşul era o ruină de ziduri şi băiatul. Nu cum spun babele că ,,au cununiile legate”; nu
de suflete distruse. Aşa vor păţi toţi cei care caută fericirea sunt cununiile legate, ci s-au născut fără ele; s-au zămislit
fără Dumnezeu, fără legea Lui, fără Biserica lui Hristos. în desfrânare, fără cununie şi de aceea nu se pot mărita şi
însura la timp. Dumnezeu îngăduie să sufere acele mame
Tânărul din Evanghelia de astăzi era plin de bogăţii şi, cu care n-au avut grijă să se căsătorească cu binecuvântarea
toate acestea, îl interesa şi viaţa veşnică, fericirea sufletu- lui Dumnezeu şi a părinţilor. Iată deci, rădăcina relelor un-
lui şi mântuirea lui. Dar tineretul nostru care este bogat mai de se află! În păcatul acesta al desfrânării.
mult în păcate, decât în avuţii, îşi dă oare seama ce dureri
şi suferinţe are de tras din cauza mulţimii păcatelor şi mai Mai înainte fetele nu plecau de acasă fără binecuvântarea
ales din cauza păcatului desfrânării şi al beţiei?! părinţilor. De aceea aveau pace în casă, copii buni,
Ce uşor se încurcă tinerii în păcatul acesta de la care sănătoşi, credincioşi în Dumnezeu, cu ruşine şi respect,
pleacă şi celelalte păcate, căci după desfrânare fac şi fiindcă aveau binecuvântarea mamei şi a tatălui, şi bine-
ucidere, fiindcă omoară pruncii; urmează apoi minciunile, cuvântarea de sus, de la Dumnezeu - cununia religioasă.
căci multe fete îşi mint părinţii şi spun că sunt cinstite. Nu Tineretul nostru şi multă lume necredincioasă umblă, însă,
ascultă nici printr-un mare întuneric pierzător de suflet şi prin mijlocul a
multor curse periculoase, distrugătoare de suflet şi de trup.
140 PREDICI
Am găsit scris într-o carte veche că un călător, într-o noap-
de părinţi, necinstindu-i, făcându-le fel de fel de nedreptăţi te, pe o vreme de furtună a intrat să se adăpostească într-
şi de ruşini în lume, îndepărtându-se de spovedanie, de o casă părăsită, căci nu avea unde să-şi plece capul, fi-
împărtăşanie, trăind în păcate, fără cununie religioasă, şi indcă ploua, tuna şi fulgera. În fuga mare a intrat bucuros
aşa ajung în mari nenorociri, prăbuşindu-se în pierzare în acea casă părăsită, dar tocmai când se aşeză bucuros
sufletească şi trupească. în acel adăpost, un fulger a luminat încăperea şi a văzut o
privelişte îngrozitoare: un şarpe mare se târa spre el, alţii
Oamenii chibzuiţi, cu multă judecată, când vor să-şi mai mici se urcau pe pereţi, ochii unei bufniţe străluceau
clădească o casă se gândesc bine, să-şi pună o temelie dintr-un colţ, iar
durabilă, din material sănătos, ca să fie casa fără igrasie,
să străbată lumina soarelui, să nu plouă sau să cadă aco- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 141
perişul peste ei. Dar tocmai lucrul acesta cel mai important
pentru tineret, chiar pentru viaţa aceasta trecătoare - în celălalt colţ, stătea o lighioană cu gura deschisă şi pe
căsătoria - cei mai mulţi n-o mai fac după voia lui jos mişunau fel de fel de jivine. Călătorul îngrozit, cu părul
Dumnezeu, n-o mai fac cu binecuvântarea dumnezeiască, vâlvoi în cap, fugi repede din acest cuib de şerpi şi lighi-
pentru că tineretul închide ochii, nu vrea să ştie, nu vrea să oane spurcate.
audă de sfânta învăţătură a Domnului Hristos. Pleacă fără
cununie religioasă, zămislesc copii în posturi şi sărbători, În chipul acestui călător, care prin întuneric se adăpostea
în chefuri şi beţii, în cântecele şi jocurile cele mai diabolice. în casa părăsită plină de şerpi şi lighioane, sunt toţi acei
tineri şi tinere care sunt orbi sufleteşte, trăind într-o stare
De aceea aceşti copii devin o povară greu de purtat pentru înspăimântătoare; ei trăiesc într-un sălaş sufletesc plin de
părinţi, căci toată viaţa aceşti părinţi se vor lupta cu ei, fi- lighioane fioroase ce stau gata să-i sfâşie. Aşa este casa
indcă se nasc epileptici, îndrăciţi, bolnavi cu capul, cu unde locuiesc cei necununaţi la biserică, cei care nu vor să
nervii şi cu sângele stricat. Iată casă zidită pe nisip de cunoască credinţa cea dreaptă, cei nespovediţi şi
părinţi fără înţelepciune, totdeauna expusă valurilor înfuri- neîmpărtăşiţi. Când se văd însă, sfâşiaţi de fiarele cele
ate, bolilor, suferinţelor pe care le vor plăti şi, dacă nu se periculoase, de păcatele cele grozave care le rănesc su-
întorc la Dumnezeu, le plătesc în iad, cu suferinţă veşnică. fletul de moarte, abia atunci aleargă unii şi cer ajutor;
pentru mulţi însă, e prea târziu, căci rănile sunt atât de
Mama care a născut copii fără cununie religioasă să ştie adânci şi distrugătoare, aproape fără leac.
că acei copii s-au născut fără cununie; să nu se mai
întrebe de ce nu se mărită fata la timp, de ce nu se însoară
Această depărtare de lumina Evangheliei lui Hristos, de bătrâni, bolnavi şi neputincioşi, să-i respecţi, să nu-ţi fie
morala credinţei noastre creştine ortodoxe, aduce peste ei ruşine cu ei, să le porţi de grijă şi după ce au plecat din
cele mai mari nenorociri sufleteşti şi trupeşti. De aceea viaţă, făcându-le parastase, sărindare, pomeni şi milostenii
sunt neliniştiţi, bolnavi şi chinuiţi şi n-au pace în casele lor, pentru sufletul lor.
căci fără Dumnezeu nu se poate pace. Unii sunt aşa de
orbiţi şi întunecaţi, căci cu toată suferinţa pe care o îndură Dar ce vedem la tinerii noştri?! Copiii şi tineretul îşi necin-
de pe urma păcatelor, tot nu vor să iasă din casa cea stesc mult părinţii, căci sunt unii cărora le este ruşine cu
blestemată şi otrăvitoare plină de şerpi şi de jivine peri- părinţii lor, fiindcă, de!… ei au ajuns oameni mari, cu carte,
culoase, adică din poftele cele deşarte, din beţie, din iar părinţii sunt nişte ţărani săraci şi proşti şi le e ruşine cu
curvie, din păcatele ce otrăvesc sufletul şi trupul. ei. Unii nici nu le mai zic pe nume, ci îi poreclesc în multe
feluri, îi supără îngrozitor cu neascultarea, obrăznicia şi
Una din poruncile legii vechi, pe care i-a spus-o şi Domnul răutatea lor, încât unii părinţi ajung să-i blesteme.
tânărului bogat de astăzi, este ,,să nu minţi”. Cei ce n-au
citit Sfânta Scriptură nu ştiu că diavolul este tatăl minciunii; Mulţi tineri nu ţin seama să-i întrebe pe părinţi când se
el i-a minţit pe Adam şi Eva în rai, el a minţit lumea până la însoară sau se mărită şi astfel, în loc de binecuvântarea
potop, făcând-o să-L supere pe Dumnezeu, iar Domnul i-a părintească, îi ajung blestemele şi când nu se gândesc, le
înecat cu apă. El a minţit lumea în cursul veacurilor şi a plătesc cu vârf şi îndesat, căci aşa le vor face şi lor copiii
reuşit diavolul, acest tată al minciunii, să-şi facă pe pământ lor, cum le-au făcut ei părinţilor lor; cum au plecat făr ă
o mulţime de fii, căci s-a umplut pământul de mincinoşi şi cununie şi s- au măritat cu cine au vrut, fără ştirea şi voia
mulţi părinţi se tânguiesc de copiii lor, căci nu ştiu cum să părinţilor, aşa fac şi fetele lor, iar pe urmă, când văd, nu le
se mai poarte cu ei că-i mint în multe feluri. convine şi ar vrea să fie cum trebuie, dar abia atunci văd
că nu au făcut bine. Unii din tineri au mers mai departe cu
Câtă lume nu suferă din cauza acestui păcat mare al min- răutatea, căci au ridicat mâna asupra părinţilor, i-au bătut,
ciunii! Sunt unii care şi-au clădit casa sufletului pe temeiul i-au chinuit, iar alţii chiar i-au omorât. Alţi copiii după ce le-
minciunilor, căci au furat, au omorât, au pârât, au făcut să au murit părinţii, n-au avut grijă şi n-au vrut să-şi aducă
se încaiere oamenii, le-au luat serviciul cu minciunile, i-au aminte de ei să le facă parastase, pomeni şi sărindare.
băgat la închisoare cu minciunile şi se cred fericiţi şi tari. Pentru această nerecunoştinţă şi uitare a lor, Dumnezeu
Nu va merge mult şi se va spulbera, se va scufunda casa îngăduie să vină peste ei fel de fel de greutăţi, supărări şi
lor, a mincinoşilor, a celor care au mâinile mânjite de necazuri.
sânge. Să nu ne jucăm cu blestemul părintesc! Voi tineri şi tinere,
care mai aveţi părinţi în viaţă, străduiţi-vă să le faceţi cât
Unul din păcatele mari pe care îl fac copiii şi tinerii - că mai multe bucurii. Numai atunci sunteţi scutiţi de
despre ei este mai mult vorba astăzi - este necinstirea Dumnezeu să nu-i ascultaţi pe părinţi, când vă vor învăţa
părinţilor. Această poruncă scrisă cu degetul lui Dumnezeu să nu urmaţi credinţa cea dreaptă, să nu vă duceţi la biser-
este una dintre cele zece porunci, foarte importantă şi de ică, să nu ascultaţi poruncile lui Dumnezeu; atunci când vă
mare folos pentru viaţa aceasta pământească, căci vor învăţa fapte rele, când vă vor învăţa să vă omorâţi
Dumnezeu zice: ,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca pruncii în pântece - că multe mame îşi învaţă fetele şi chiar
să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi şi fericiţi pe pământ!” le ajută să-şi omoare pruncii - când te învaţă să-ţi laşi soţia
cu care eşti cununat la biserică. În aceste cazuri să nu-i
Iată deci că binele copiilor constă în păzirea acestei porun- ascultaţi, că nu greşiţi.
ci, în cinstirea
Mare păcat fac acei părinţi care se bagă în casa copiilor lor
142 PREDICI cununaţi religios să le strice căsnicia - celor cununaţi relig-
ios, ţineţi seamă! Pe părinţii aceştia îi aşteaptă pierzarea şi
părinţilor, adică să-i asculţi când te învaţă la bine şi te suferinţă mare pe lumea aceasta şi va fi greu de ei şi la
îndeamnă să crezi în Dumnezeu, să-i asculţi când îţi spun ieşirea sufletului.
să mergi la biserică, să faci fapte bune, să-i iubeşti făcân-
du-le bucurii, să-i miluieşti şi să-i îngrijeşti când sunt
Domnul Hristos i-a mai spus tânărului din Evanghelia de cântările lui, le-a întrecut pe sirene, a acoperit glasul şi
astăzi: ,,Să nu furi!” cântările lor, iar ele de ciudă, văzându-se bătute cu propria
lor armă - cântarea, au sărit de pe insulă în mare şi s-au
E bine să ştie tot creştinul lucrul acesta, că tot furt se prefăcut în stânci.
numeşte şi când furi cinstea cuiva prin vorbele şi prin min-
ciunile tale. Tot furt se numeşte când furăm ziua Domnului Să biruim şi noi lumea cu armele pe care le foloseşte ea:
- Sfânta Duminică. În loc să o păstrăm cu credinţă şi cântările ei să fie copleşite de cântările Domnului,
sfinţenie, mergând petrecerile lumii să fie acoperite şi întrecute de petrecerile
cele duhovniceşti, desfătările lumii să fie întrecute de des-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 143 fătările şi bucuriile duhovniceşti. Oriunde cântă lumea, să
cântăm şi noi în mintea şi în sufletul nostru. Mulţi fac caz
la biserică, pierdem timpul în locuri unde se necinsteşte de cântările creştineşti pe care le mai cântă unii creştini
numele Domnului: în localuri pline de fum de tutun, între prin casele lor, zicând că numai în biserică trebuie cântate,
beţivi şi hulitori, între batjocoritori de cele sfinte. Cei care ca şi când numai în biserică ar fi Dumnezeu, de parcă
râd cu aceştia şi-i ascultă se fac părtaşi la păcatele lor. atunci când ieşim din biserică, încuiem uşa şi pe
Dumnezeu înăuntru, să nu ne mai audă, să nu ne mai va-
Diavolul, acest mare vânător de suflete, a reuşit să dis- dă câte rele facem noi pe afară, în tot locul. E o greşeală
trugă multă lume, mai ales tineretul, cu o armă foarte put- mare aceasta!
ernică şi anume cântarea. Cântecele lumeşti şi drăceşti nu
lipsesc astăzi aproape din nici o casă, dar cântarea religi- Să-I cântăm lui Dumnezeu în tot locul, aşa cum se scrie în
oasă, creştinească n-o mai au în gură, în minte şi în inimă psalmi, cu credinţă
creştinii noştri şi n-o mai cântă cum cântau primii creştini:
,,Sfinte Dumnezeule”, ,,Preasfântă Născătoare de 144 PREDICI
Dumnezeu”, ,,Vrednică eşti cu adevărat” şi o mulţime de
pricesne şi cântece, imnuri duhovniceşti din biserică ce se şi cu dragoste, ca să prefacem şi noi sirenele în stânci. Să
pot cânta şi pe acasă cu mintea, cu inima, cu sufletul, rămână mute sirenele cele de suflet pierzătoare din lumea
atunci când îţi faci treburile. aceasta şi să nu mai cadă nici un suflet în ghearele demo-
nilor şi ale rătăciţilor de tot felul, că şi sectanţii au nişte
Cântările lumeşti, imorale, zgomotoase nu lipsesc nici cântece atrăgătoare ca ale sirenelor şi mulţi creştini
după Taina Sfintei Cununii, nici după Taina Sfântului Botez adevăraţi, ortodocşi, sunt vrăjiţi de ele şi se duc acolo
şi nici la sărbătorile sfinţilor mari, la onomastici. Atunci pentru cântecele lor.
parcă este hulit mai mult Dumnezeu, prin cântările cele
diabolice, lumeşti, imorale, căci cei răi, necredincioşi şi fără Feriţi-vă de ei şi cântaţi cântarea bisericii şi pe acasă, căci
frică de Dumnezeu au scos cântece murdare prin care îşi ea vă sfinţeşte şi vă face limba cheie să descuiaţi raiul! Să
bat joc de creştini şi de cei care sunt încreştinaţi. vâslim şi noi pe marea aceasta învolburată, ca Iason şi
Orfeu, către patria cerească şi nimic nu ne va mai fura
De aceea cad pradă tuturor ispitelor şi le slăbesc puterile mintea şi voinţa noastră; duhurile necurate se vor stinge şi
sufleteşti, căci tineretul se lasă vrăjit de aceste momeli, nu ne vor mai arunca în valurile pieirii sufleteşti şi trupeşti.
întocmai cum se spune într-o legendă din istoria vechilor
greci, care au avut de înfruntat primejdia sirenelor. Aceste Mulţi tineri au căzut în aceste trei patimi rele: beţia, curvia
sirene erau un fel de zâne încântătoare, care prin cânte- şi fumatul. O parte dintre femei s-au luat şi ele de aceste
cele lor vrăjite îi ademeneau pe trecători, le furau voinţa, patimi, iar majoritatea au un păcat blestemat şi greu pe
provocându-le un fel de beţie dulce şi făcându-i să sară în care bărbaţii nu-l au: păcatul vrăjitoriei, al descântecelor.
valurile mării, unde-şi aflau moartea şi mormântul. Diavolul a reuşit să le înşele pe femei, ca şi pe Eva în rai,
să-l asculte şi să-i ceară ajutorul lui prin vrăji, prin
Trecând odată pe lângă insula aceasta a sirenelor, Iason, descântece, prin ghicitul în cărţi, în cafea, în bobi. Le
un mare şi vestit conducător de oşti, i-a poruncit lui Orfeu învaţă necuratul să-şi spurce bărbaţii cu aceste vrăji şi
să cânte din harfa lui. Când a început Orfeu să cânte spurcăciuni.
 De aceea, luaţi aminte tineri creştini, că nu degeaba zice
Auziţi!... Să le pună în mâncare apă de unde a scăldat Domnul Hristos: ,,Nu se poate sluji la doi domni!”, şi că:
mortul, peşte trecut prin spurcăciuni şi fel de fel de ,,Nu oricine Îmi zice Doamne, Doamne, va intra în
spurcăciuni şi vrăji. După ce i-au spurcat, bine nu mai Împărăţia cerului, ci cel care face voia Tatălui ceresc!”
poate fi între ei, căci tot necuratul unelteşte pe urmă cer- Siliţi-vă să cunoaşteţi tainele mântuirii, pe care le învăţaţi
turi, bătăi până la despărţire şi pace nu va fi. Ai spurcat din Biserica Creştină Ortodoxă, de la slujitorii altarului, din
bărbatul, vasul tău cel curat, pe care trebuie să-l ai curat în cărţile Sfintei noastre Biserici.
casă, ai terminat cu pacea. Trebuie să-ţi iei drumul
pribegiei, fiindcă diavolul mai multă putere are asupra lui Aceste sfinte învăţături trebuie puse în practică, fiindcă nu
atunci şi-l face nebun, nu te mai ascultă şi mai rău va fi. e de ajuns numai să le ştim. Nu se mântuieşte cel ce ştie,
ci cel ce face, zice Domnul şi dacă nu vrem să ne an-
Să nu ne înşelăm, copii şi tineri! Să nu-l lăsăm pe diavolul trenăm cu astfel de învăţături, nu putem intra în viaţa
să râdă de viaţa şi de sufletele noastre. El este un mare veşnică. Sportivii dacă n-ar face antrenament, n-ar putea
înşelător şi vrea să ne prindă pe toţi în ghearele lui cu lua medaliile la jocurile olimpice.
momelile plăcerilor, pe care le-a născocit în fel de fel de Iată ce antrenament trebuie să facem şi noi şi mai ales
chipuri. El vrea să distrugă sufletul şi trupul creştinului. Di- tineretul, ca să nu ajungă pradă ispitelor şi vrăjilor sirenel-
avolul nu are nici un pic de milă, lui nu-i e milă nici de copiii or! Dacă au voinţă şi dragoste reuşesc şi înving toate
care rămân pe drumuri, nici de soţia care plânge, lui nu-i greutăţile. Dacă aceşti sportivi fac atâta osteneală, atâtea
pasă că se îmbolnăveşte cineva, că ajunge la închisoare antrenamente pentru o cinste şi pentru lucruri trecătoare,
sau în spital, ci atunci el se bucură. Diavolul este un mare cu atât mai mult trebuie să ne antrenăm duhovniceşte noi,
ucigaş de suflete şi de trupuri omeneşti. cei care dorim să câştigăm Împărăţia Cerului, cea nepi-
eritoare şi veşnică!
Îmi aduc aminte despre Vlad Ţepeş: se spune că odată i-a
strâns la curtea lui pe toţi cerşetorii din ţară şi le-a dat un Tânărul din Evanghelia de astăzi trebuia să renunţe la
ospăţ plin de toate bunătăţile. O zi şi o noapte a ţinut avuţie ca să-I placă Domnului; să ne întrebăm şi noi fiec-
veselia acestui ospăţ. Au mâncat, au băut şi au petrecut are şi să vedem, nu cumva avem şi noi ceva la care să
cerşetorii ca niciodată în viaţa lor, dar pe urmă ce s-a renunţăm? Chiar la biserică dacă venim, nu cumva trebuie
întâmplat?!... Un lucru groaznic. Vlad Ţepeş, căruia i se să renunţăm şi noi la nişte zorzoane, la parfumuri, farduri,
mai spune şi Vlad Dracul, i-a strâns pe toţi cerşetorii, i-a ca să ne fie rugăciunea primită şi Dumnezeu să ne dea
băgat într-un fel de magazie mare şi le-a dat foc. Aşa au cele ce sunt de folos?! Poţi renunţa tu, frate creştine şi
plătit de scump bieţii cerşetori, cu viaţa lor. tinere, dacă vii la biserică, la aceste mode care Îl supără
pe Dumnezeu?! Căci în loc să te miluiască, te încarci cu
La fel este şi cu desfătările lumii acesteia. Diavolul - păcate, dacă nu vii cuviincios şi cum trebuie la biserică.
voievodul întunericului,
La biserică să venim curaţi, smeriţi şi modeşti, pentru că
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 145 ne prezentăm înaintea Domnului să ne dea iertare
păcatelor, să ne ajute să ne lăsăm de patimi şi ispite. Poţi
ucigătorul sufletelor omeneşti - îi cheamă pe toţi la ospăţul renunţa tu, frate creştine, la tutun, la băutură, la vorbe por-
desfătărilor. El le spune: ,,Suflete bea, mănâncă şi te ve- coase şi înjurături?! Poţi renunţa tu tinere la o mulţime de
seleşte, căci aici e raiul şi iadul. N-asculta tu de vorbele păcate, vicii şi patimi înveninate, care te stăpânesc?!
popilor!”, iar oamenii ascultă de glasul diavolului, Poate niciodată de când e pământul, lumea nu a fost aşa
strângându-se grămadă, ca oile, la ospăţul lui. Dar, vai! de bogată în păcate ca acum. Să ştiţi că nici înainte de
Amarnic vor plăti acest ospăţ, ca şi cerşetorii lui Vlad potop nu s-au făcut păcatele care se fac acum pe pământ!
Ţepeş, căci vor fi poftiţi pe urmă în focul iadului! Diavolul,
care i-a poftit şi i-a ospătat, îi va pofti pe urmă în focul şi în Noi suntem creştini; ne-am botezat în numele lui Hristos,
temniţele iadului, în chinurile cele veşnice, de unde nu vor ne-am lepădat de satana, şi am jurat că-L iubim pe
mai ieşi niciodată. Dumnezeu mai mult ca orice din lume. De aceea
146 PREDICI
Rugăciune
să fim gata oricând să ne dăm viaţa chiar, pentru dragos-
tea Lui şi nimic să nu fie în stare să ne oprească în loc. Doamne Iisuse, Dumnezeule Preabun şi Scump Învăţător,
trimite Harul Tău cel ceresc peste toţi credincioşii! Iz-
Tânărul bogat din Evanghelia de astăzi a plecat cu capul în băveşte-ne de toate ispitele vicleanului, întăreşte-ne în
jos, s-a întristat de cuvintele Domnului, căci a iubit mai sfânta şi dreapta credinţă, Doamne, şi ajută-ne să ne
mult bogăţia, banii şi toate cele lumeşti; dezlipim de toate lucrurile nefolositoare ale acestei lumi, ca
să ajungem şi noi în Împărăţia Ta cea cerească şi acolo să
a făcut din ele dumnezei, la care să se închine până Te slăvim în vecii vecilor! Amin!
la sfârşit. Să nu plecaţi nici unul de aici întristaţi şi îngân-
duraţi cum a plecat el; să nu vi se pară grele cuvintele pe PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 147
care le-aţi auzit, căci unde nu vom putea noi, Dumnezeu
ne va ajuta.

Acum ni se pare greu. Cum să laşi tu tutunul, când o viaţă

întreagă te-ai ţinut de el şi l-ai fumat? Dumnezeu, însă, te
ajută. Harul Lui cel ceresc ne va înfierbânta, ne vom da
chiar viaţa şi nu ne va părea rău, că ne va ajuta
Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putinţă. De aceea
trebuie să-i cerem Lui şi lucrul acesta: ,,Doamne, ajută-ne
Tu unde noi nu putem!” şi El ne ajută. Nu există patimă, nu
există păcat de care să nu ne putem lăsa, dacă Îi cerem
ajutorul lui Dumnezeu, căci El este Tatăl nostru şi ştie mai
înainte ce ne trebuie. Să-L iubim, să-L ascultăm, să ne
sfinţim, căci aşa devenim copii ai Lui. Dacă suntem fiii Lui,
ne va face şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor, căci avem
pe frunţile noastre pecetea Fiului Său, Iisus Hristos, pe-
cetea botezului, dar să renunţăm şi noi la bogăţia
păcatelor.
PREDICĂ LA DUMINICA A XIII-A DUPĂ RUSALII
Pilda vierilor
,,…Pe cei răi cu rău îi va pierde…”
(Matei 21, 41)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Pe pământ se află o instituţie duhovnicească, o societate a
sufletelor, care dăinuieşte de aproape două mii de ani, iar
Întemeietorul ei este Împăratul Iisus Hristos. Această aso-
ciaţie a sufletelor, care are preoţia

Dacă ne interesează cu adevărat mântuirea sufletului, ca sa şi altarele sale, învăţătorii săi, fiii şi ucenicii săi, se nu-
pe tânărul din Evanghelia de astăzi, să ne lepădăm de lu- meşte Sfânta Biserică. Prin credinţă trăieşte această Biser-
crurile satanei, care sunt păcatele şi să urmăm cu bucurie ică, prin nădejde şi dragoste. Patria
învăţăturilor lui Iisus, să mergem pe urmele paşilor Lui,
căci El ştie calea şi ne duce ca un Păstor Bun şi Blând la acestei asociaţii este cerul; pământul nu e pentru ea decât
grădina fericirii, acolo unde nu este plângere, întristare şi locul de trecere către ceruri, în adevărata viaţă, care este
suspinare, cum vedem că e pe lumea aceasta. veşnică. Aceste fiinţe scumpe şi fericite înaintea Domnului,
Îl au ca Părinte pe Împăratul cerurilor, Care este Iisus Hris-
Vremea vieţii noastre trece mai mult cu nori negri, mai mult tos. Această Biserică luptătoare şi călătoare pe acest
cu supărări, cu necazuri, cu suferinţe de tot felul, decât cu pământ cântă numai tainice cântări, care o întăresc şi o
zile senine şi frumoase. Zilele se duc şi vine bătrâneţea; s- mângâie. Ea e în lumea aceasta pentru mântuirea tuturor,
ar putea ca noi să nu avem parte nici de o groapă. Să ne ea menţine siguranţa popoarelor şi ziua şi noaptea se
facem cu mâna noastră ce ar trebui să ne facă alţii în roagă lui Dumnezeu; are obârşie divină şi se sprijină pe
urmă! Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să facă El să Sfânta Cruce. Necontenit întâmpină străini, indiferenţi şi
rodească sămânţa Evangheliei Lui, să aducă rod însutit şi chiar duşmani neîmblânziţi.
tot creştinul să fie treaz şi viu pentru Dumnezeu şi mort
pentru lume, pentru păcate.
Biserica a întâlnit în calea sa, de-a lungul veacurilor, fel de
fel de împăraţi şi călăi care au dus un război crâncen sau Vierii, cărora le-a dat via în pază, sunt preoţii, cărturarii şi
diplomatic împotriva ei, voind să înăbuşe în inimile oa- bătrânii Vechiului Testament, care trebuiau să lucreze via
menilor iubirea de Dumnezeu, de dreptate şi de pace, să şi să dea roadele la vremea lor. Când a venit vremea
răstoarne legile divine şi să sape temeliile creştine, s-o roadelor, stăpânul l-a trimis pe unul dintre slujitorii lui să ia
distrugă, dacă le-ar fi fost cu putinţă. Toţi aceşti răufăcători rodul viei, dar ei l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale.
sunt urmaşii fariseilor şi cărturarilor, care L-au calomniat şi Iarăşi a trimis altă slugă, şi pe aceasta bătând-o cu pietre,
pe Domnul nostru Iisus Hristos, răstignindu-L pe cruce, i-au spart capul şi au trimis-o ocărând-o ca şi pe cea dintâi.
între doi tâlhari. Aceşti noi r ăstignitori ai lui Iisus, care sunt
Iarăşi a trimis a treia oară pe altul, pe care l-au scos afară
răspândiţi prin toate colţurile pământului, sunt adevăratele din vie şi l-au omorât. Şi aşa au făcut la mulţi: pe unii
şi supusele slugi ale lui anticrist. bătându-i şi pe alţii omorându-i. Vedem cât de clar le arată
aici Domnul Iisus Hristos purtarea necredincioasă a
Pilda Evangheliei de astăzi ne arată destul de lămurit ce e acestui popor înrăit, căci Dumnezeu a trimis proorocii, unul
în stare să facă mândria, invidia, răutatea şi nerecunoştinţa câte unul, şi pe rând au fost prigoniţi, bătuţi cu pietre,
oamenilor robiţi păcatului. Domnul Hristos ştia că vrăjmaşii necinstiţi şi omorâţi.
Săi se hotărâseră să-L omoare. Mai ştia că voiau să-i pună
o mulţime de întrebări cu vicleşug, ca să-L poată prinde în Dar stăpânul viei, continuă Domnul Hristos, avea un fiu
cuvânt, căutând cel mai mic motiv să-L omoare, căci se unic şi iubit al său şi a zis întru sine: ,,Ce voi face?! Tri-
apropiase ziua şi ceasul. De aceea le-a pus în faţă Dom- mite-voi pe Fiul Meu cel iubit, ca văzându-L pe Dânsul se
nul, mai înainte de moartea Sa, această minunată pildă pe vor ruşina de El!” Aici, iubiţi creştini, poate să înţeleagă
care am oricine că cel din urmă trimis, de care vorbea Domnul Iisus
Hristos, era Însuşi Sfinţia Sa - Fiul cel iubit şi unic al Tatălui
148 PREDICI ceresc. De aceea a şi spus pilda aceasta, să audă toţi
duşmanii Săi din gura Lui, că El este Fiul lui Dumnezeu şi
auzit-o în Evanghelia de astăzi. să ştie că este trimis de Părintele Ceresc poporului pe care
vrea să-l mântuiască. Tatăl a voit să se ţină de făgăduinţa
Şi a zis Domnul: ,,Era un om, un gospodar care a sădit o dată patriarhilor Vechiului Testament şi să aibă milă de
vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a sufletele credincioase, care aşteptau împlinirea acestor
zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat în altă ţară”. făgăduinţe.
Cine era omul gospodar care a sădit vie?! Omul gospodar
era Dumnezeu Tatăl, Care a scos din pământul Egiptului Lucrătorii, zice Domnul Hristos, văzând că vine Fiul, au zis
poporul evreu şi l-a dus în ţara Canaanului, sădindu-l acolo între ei: ,,Iată moştenitorul! Veniţi să-L omorâm şi să
ca pe o vie aleasă. Aici a împrejmuit via cu un gard, care stăpânim moştenirea Lui!”, şi scoţându-L afară din vie L-au
este legea pe care le-a dat-o, îngrădindu-i cu ea, să nu omorât; adică Domnul Hristos a fost scos afară din oraşul
greşească, să nu poată nici un duşman să le facă rău, să
fie apăraţi întocmai ca de un gard de duhurile necurate şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 149
de păgânii care se închinau idolilor. Teascul era învăţătura
ce curgea din gura profeţilor, care vorbeau cu Dumnezeu Ierusalim, din mijlocul lumii şi dus în vârful Golgotei să fie
şi din învăţătura Sa le propovăduiau, curgând ca dintr-un răstignit pe cruce. În momentul când Domnul Hristos le
teasc vinul adevărului. spunea pilda aceasta, aceşti nelegiuiţi

Turnul cel zidit în vie era Biserica lor, unde se adăposteau
păzitorii care trebuiau să apere şi să îngrijească via. Via
era lumea, ca şi astăzi în Biserica lui Hristos: via este lu-
mea, turnul este Biserica şi Biserica mai este şi Sionul de
care se spune în psalmii lui David: ,,Cei ce urăsc Sionul să
se ruşineze şi să se facă precum iarba mai înainte de a se
smulge”.
farisei, cărturari şi saduchei se pregăteau să-L dea afară
cu răutate din via Sa, să-L târască afară din cetatea sfântă,
să-L omoare pe Golgota, căci ziceau ei toţi: ,,Dacă Îl mai
lăsăm mult pe Iisus să continue opera Sa, minunile Sale,
tot poporul se va duce după El şi noi în zadar mai stăm
aici!”. Domnul însă vorbea de apropiatul Său sfârşit cu
atâta sânge rece şi-i arăta cu degetul pe ucigaşii Săi, care Odată când au trimis nişte iscoade să-L prindă pe Domnul
tăceau şi scrâşneau din dinţi. Hristos, acestea au venit înapoi la farisei şi le-au spus că
niciodată nu au auzit pe cineva să vorbească
O tăcere se făcu. Deodată Iisus luă iarăşi cuvântul şi le
zise: ,,Ei bine, ce credeţi că le va face Stăpânul viei lu- 150 PREDICI
crătorilor acelora?”, iar poporul a răspuns: ,,Va pierde pe
lucrătorii aceia, va lua via şi o va da altor lucrători care vor aşa de frumos şi de înţelept cum a vorbit Iisus.
da rodul ei la timp!”. Răspunsul acesta era înţelept, venit
de sus, dar din mulţime se auzi în acelaşi timp un glas zi- De ce erau ei atât de orbiţi? Ce i-a făcut pe ei atât de nes-
când: ,,Să nu fie!”, ca şi cum ar fi zis: arhiereii nu vor fi ca- imţitori, încât să nu-L recunoască pe Domnul Hristos ca
pabili să săvârşească o crimă ca aceasta. Iisus, aruncând Fiu al lui Dumnezeu? Iată ce: cel dintâi păcat pe care l-a
o privire asupra mulţimii, de unde se auzise acel glas, zise: făcut şi Lucifer, diavolul: păcatul mândriei. Mândria, slava
,,Nu va fi?! Au n-aţi citit în Scriptură ce însemnează aceste cea deşartă
cuvinte?! «Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, aceasta s- a veacului acestuia, veninul răutăţii diavolului i-au
a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta orbit şi n-au putut să-L cunoască şi n-au cunoscut nici tim-
şi este minunată în ochii noştri!»”. pul când i-a cercetat Dumnezeu, prin Fiul Său, Răsăritul
cel de sus, deşi Mântuitorul le făcuse înainte şi această
Aceste cuvinte din Psalmii lui David le dovedeau iarăşi că mustrare, zicându-le: ,,Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o
El este Mesia, piatra aruncată la început de ziditori, de deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? Şi
farisei, şi de cărturari. El, Iisus este Mesia în Persoană şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept!?”
în lucrurile Sale. Evreii pot să-L respingă pe Hristos şi Bi- Deci, la prima venire a Domnului în lume oamenii legii,
serica Sa, dar totuşi va rămâne piatra cea din capul oamenii învăţaţi, nu L-au cunoscut, nu L-au primit. Cu car-
unghiului şi cel ce va cădea pe piatra aceasta se va tea în mână L-au judecat pe Iisus Hristos şi scoţându-L
sfărâma - zice Iisus - şi peste care va cădea ea îl va spul- afară din vie, din cetate, L-au răstignit pe Cruce, pe Golgo-
bera, după cuvintele sfântului prooroc Isaia, care L-a com- ta. L-au părăsit pe Domnul şi L-au mâniat pe Sfântul lui
parat pe Mesia cu o stâncă, de care se vor izbi şi se vor Israel. Popor îndărătnic şi încărcat de păcate!... Până aco-
sfărâma toţi necredincioşii pământului. lo au fost înşelaţi şi orbiţi, încât au strigat cu gura lor:
,,Sângele lui Iisus să cadă asupra noastră şi asupra
Va veni vremea când se vor împlini cuvintele proorocului copiilor, copiilor noştri!” şi astfel au fost pedepsiţi de
Daniil: ,,Piatra se va dezlipi din munte, va cădea peste Dumnezeu. Le-a ridicat harurile de care abuzaseră ei şi
vrăjmaşii lui Dumnezeu şi-i va zdrobi”. Apoi Iisus încheie sunt rătăcitori şi astăzi în toată lumea. Au fost izgoniţi din
cu aceste cuvinte: ,,Amin, zic vouă, se va lua de la voi ţara lor, li s-a dărâmat turnul - biserica, li s-a surpat gardul,
Împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamurilor, păgânilor căzând la pământ - legea lor, şi aşa, fără ţară, fără biser-
care vor da roadele la vremea lor!”. ică, fără jertfe şi fără Dumnezeu au rămas pe pământ.
În cele zise până aici am văzut cum Fiul lui Dumnezeu se
descoperea pe Sine, cum că El este Acela Care trebuia să Cât de aspră este pedeapsa mâniei lui Dumnezeu, că ne
vină să-i mântuiască, să-i salveze din robia diavolului, pe face să tremurăm! Via lor a fost luată şi dată altor lucrători.
evrei şi întreg neamul omenesc. Dar ei, măcar că vedeau Aceşti lucrători cărora li s-a încredinţat via de către
în toate zilele minunile Lui cele mai presus de fire, pe care Dumnezeu sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii - clerul con-
nimeni altul nu le făcuse, precum şi marea înţelepciune de ducător al credinţei ortodoxe, Biserica Creştină Ortodoxă,
a le descoperi tainele Sfintei Scripturi şi locurile cele greu care în chip tainic este condusă de Duhul Sfânt. Biserica a
de înţeles, pe care nimeni altul nu le putea descoperi atât avut totdeauna de luptat cu toate răutăţile venite din toate
de lămurit, încât se uitau unii la alţii, şi se întrebau zicând: părţile, fiindcă diavolul nu s-a mulţumit numai cu relele pe
,,De unde ştie Acesta carte, căci n-a învăţat nicăieri!? Nu care le făcuse prin ei Fiului lui Dumnezeu, ci i-a urmărit
este Acesta feciorul Mariei şi al lui Iosif?” mai departe pe ucenicii şi creştinii Săi şi-i va urmări mereu
până la a doua venire a lui Hristos, când va judeca toate
seminţiile pământului.
Diavolul, care niciodată nu doarme, a reuşit să ridice împo-
triva Bisericii lui Hristos o mulţime de vrăjmaşi, care o sapă
la temelie şi vor să o dărâme. Şi care sunt aceştia?! Întâi,
să ştiţi: toate sectele care s-au depărtat de Sfintele Taine
şi învaţă poporul minciuni şi rătăciri. Aceştia luptă din afară
şi aruncă în Biserica lui Hristos cu ce nimeresc, dar mai
periculoşi sunt vrăjmaşii care sunt înăuntrul Bisericii, adică
cei care pretind că ţin cu Biserica.
verde, undeva departe, dar cu o iuţeală nemaipomenită.
Mergând aşa mereu şi tot urcând prin locuri necunoscute,
au ajuns la porţile unei cetăţi foarte frumoase, care deo-
dată s-au deschis şi a apărut un înger luminat. Îngerul o
pofteşte pe soţie înăuntru, iar pe el, când a vrut să
păşească, l-a oprit zicând: ,,Nu e nevoie să mai intri şi tu,
că intră soţia şi pentru tine aici! Tu pleacă de aici!”, şi a
închis porţile.

Alţi vrăjmaşi ai Bisericii sunt toţi cei ce sub forma aceasta
de creştini care merg la biserică, atrag în rătăcire pe unii
printr-un fel de misticism bolnăvicios. Ei zic că au vedenii,
cad pe jos, înţepenesc - îi înţepeneşte diavolul; spun că e
păcat să tai pâinea cu cuţitul, să nu se lucreze vinerile, nici
lunile, ei spun că e bine să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 151
posteşti sâmbetele, duminicile, învaţă lumea să stea în
biserică numai în genunchi în zile de duminică şi sâmbete
şi multe alte feluri de rătăciri; o mulţime de învăţături
greşite contrare sfintelor canoane, căci cine face ca ei
cade sub afurisenia şi anatema Sfinţilor Părinţi. De aceea
vă îndemnăm să nu vă luaţi după oricine. Întrebaţi preoţii
bisericii şi învăţaţi dreapta credinţă, nu vă luaţi după babe
care vin odată pe an la biserică şi cu interese pământeşti,
păcătoase.
Când s-a văzut singur, omul a început să plângă şi să se
zbată de necaz că a pierdut raiul; şi-a dat seama că acolo
era grădina raiului. În acest zbucium s-a trezit, s-a închinat
şi a zis: ,,Bine că n-a fost chiar aşa!” A sculat-o pe soţie, i-
a povestit visul şi de acum nu mai zicea să se ducă ea şi
pentru el, ci o grăbea să se ducă amândoi mai de diminea-
ţă la sfânta biserică. De multe ori el era primul în biserică.
Iată cum Bunul Dumnezeu, când vrea să audă rugăciunea
celui care se roagă cu tărie, i-a ajutat şi acestui om de s-a
întors printr-un vis simplu. Când ne gândim câte femei
creştine au durerea aceasta mare în suflet, că nu vin şi
soţii lor la biserică, nu vor să ajungă şi ei la casa lui
Dumnezeu, ca să nu cadă sub blestemul dumnezeiesc, să
se topească şi să se sfărâme, cum zice Sfânta Carte! Sau
câţi soţi, căci sunt cazuri şi invers că vin soţii la biserică şi
soţiile lor nu vor; dau drumul la radio, la televizor şi acolo
pierd vremea, în timpul Sfintei Liturghii.

Vrăjmaşi sunt şi cei ce înjură Biserica, pe Dumnezeu şi 152 PREDICI

lucrurile sfinte, cei ce sparg bisericile şi le fură, şi tot atât
de păcătoşi şi blestemaţi sunt cei ce nu vor să vină du- Fraţi creştini, în biserică ne rugăm lui Dumnezeu, Îi cântăm
minica la Sfânta Biserică. Aceştia nu vor avea parte de laude şi ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Mântuitorul Iisus
raiul lui Dumnezeu şi vor fi alungaţi când vor sfârşi cu viaţa
este de faţă în biserică la fel ca şi în cer. Intrând în biser-
aceasta trecătoare. Unii cred că, dacă merge unul din casă ică, noi ieşim din lumea aceasta de toate zilele, pentru a
la Sfânta Biserică, îi iartă Dumnezeu şi pe ceilalţi care n-au
intra într-o lume nouă. Câtă linişte şi pace găsim aici! Lu-
putut să meargă, dar se înşeală amarnic. mina tainică din ea ne înalţă gândul sus, veşmintele şi
toate podoabele din sfânta biserică ne fac să uităm că mai
Aşa era într-un sat o creştină care nu lipsea duminica de la suntem pe pământ. Parcă ne-am găsi la poarta cerului,
biserică, dar soţul ei nu voia să meargă, deşi era un om parcă auzim şoapte îngereşti la urechile noastre, zicându-
cumsecade; se ferea să nu facă rău la nimeni, se ruga şi el ne: ,,Aceasta este Casa lui Dumnezeu şi poarta cerului!”
acasă. Când îi zicea soţia să meargă şi el la biserică, îi
răspundea: ,,Nu te duci tu şi pentru mine, la ce să mai Şi într-adevăr ce este în cer şi nu este în biserică?! În cer
merg şi eu?!”, dar ea, cu durere mare, se ruga lui Dumnezeu, aşezat pe tronul măririi, aici Iisus Hristos -
Dumnezeu cu lacrimi şi cu metanii să-l întoarcă şi pe el la Dumnezeu - Om şi în acelaşi timp Dumnezeu, aşezat pe
biserică, să meargă amândoi pe acest drum luminos. masa Sfântului Altar. În cer îngerii, arhanghelii înconjoară
măreţia dumnezeiască, iar aici, pe pământ, chipurile
Iată că Dumnezeu i-a auzit rugăciunea şi-i dă lui un vis cu sfinţilor zugrăviţi pe pereţii bisericilor. Îngerii şi sfinţii în chip
mult tâlc: Parcă muriseră amândoi şi mergeau pe o pajişte nevăzut iau parte cu noi la Sfânta Liturghie; îngerii noştri
păzitori, care ni s-au dat la Sfântul Botez, vin cu noi şi în Puţin mai este şi trebuie să vină Judecătorul să judece viii
chip nevăzut se roagă împreună cu noi; cântă împrejurul şi morţii, cum zicem în Crezul.
nostru, săvârşesc sfânta jertfă a Liturghiei, împreună cu
noi înălţând rugăciuni către Tatăl ceresc. Bătrânii noştri nu aveau atâtea cărţi să citească, aşa cum
avem noi. Cel mai mult erau răspândite nişte cărticele mici:
O, câtă putere binefăcătoare ar avea asupra noastră veni- ,,Epistolia Domnului Hristos” şi ,,Visul Maicii Domnului” şi
rea constantă la biserică! Câte învăţături sfinte n-am acolo, cu multă frică, citeau unde se spune că nu este
învăţa, câte lucruri plăcute n-am auzi, căci aici ne-am cu- îngăduit nimănui de a nu veni la biserică, ci numai bolnavi-
noaşte pe noi înşine, ne-am vedea toate slăbiciunile noas- lor care sunt atât de greu bolnavi, încât de va arde casa,
tre şi am lua hotărâri de bine pentru viitor. Tot aici, în Sfân- să-i scoată alţii afară din casă. Nici nu se poate spune prin
ta Biserică, învăţăm că toţi oamenii sunt fraţii noştri, că cuvinte cât este de mare păcatul nevenirii la biserică.
acelaşi Sânge dumnezeiesc a curs pentru toţi, mici şi mari,
învăţaţi şi neînvăţaţi, iar dacă venim aici să nu stăm ca Pe cât este de trebuincioasă venirea la biserică, pe atât
lemnele nesimţitoare, ci să ne deschidem inimile şi gurile trebuie să aibă grijă creştinul să fie cât mai smerit şi mai
noastre pentru slava Domnului, pentru a-i jertfi laudele no- modest, ca să se poată milostivi Dumnezeu spre sufletul
astre cu inimă smerită. Dacă preoţii sunt datori să arate şi lui şi să-i dăruiască milă şi iertarea păcatelor. Creştinul
să amintească datoriile pe care legea creştinească le pune trebuie să cinstească Sfânta Biserică prin prezenţa lui, nu
pe umerii celor ce vor mântuirea, tot aşa, şi creştinii sunt s-o profaneze printr-o purtare zgomotoasă sau printr-o
datori să asculte şi să primească învăţăturile din partea lor. ţinută imorală; partea femeiască să nu vină în biserică
pentru a-şi arăta hainele cele luxoase sau goliciunea tru-
Omul, care duminica aceasta sau cealaltă n-a reţinut nimic pului, că mare păcat fac.
din Sfânta Evanghelie ce s-a citit, n-a înţeles nimic de la
Apostol, de la cazanie, pierde firul învăţăturilor sfinte şi de De aceea Sfinţii Părinţi n-au îngăduit, la început, ca femeia
la o vreme devine surd şi nesimţitor, căci diavolul vine şi îi să aibă dreptul să se închine în faţa altarului, adică aici la
înfundă urechile mai tare, încât ajunge de nu-i mai place icoanele din faţa altarului; femeile nu au voie să treacă să
să vină la biserică. Cu cât nu vine, cu atât n-ar mai veni. se închine aici. Dacă femeia vine la biserică împreună cu
bărbatul, ea să se oprească mai în spate, să-i dea bărba-
Diavolului atât îi este mult, până îl scoate pe om din biser- tului lumânarea şi prescura s-o aducă la altar; aşa e cinstit
ică, din Casa lui Dumnezeu, căci ştie el atunci unde să-l şi după învăţătura sănătoasă a bisericii creştine, din
ducă: la cârciumă, la jocuri, la învăţăturile cele stricate, îl vechime.
aruncă în fel de fel de bârfeli, îl învaţă multe răutăţi şi
păcate. Cel mai mare rău pe care îl fac creştinii este că În Sfânta Evanghelie citim că Domnul Hristos a fost atât de
lipsesc de la sfânta biserică sau cum fac unii: vin la în- blând, de bun şi iertător, că pe toţi păcătoşii i-a iertat, dar
ceput, stau puţin apoi pleacă, ori vin la sfârşit când se când a fost vorba de cei ce făceau neorânduială în biser-
termină slujbă, apucând foarte puţin din ea. Şi unii şi alţii ică, de cei ce profanau biserica, cu multă mânie i-a scos
se află în înşelăciunea diavolului. afară, bătându-i cu un bici de ştreanguri. De aceea şi noi
să ne temem de dreapta mânie a lui Dumnezeu când ven-
Cei care vin târziu se înşală cu aceste cuvinte, zicând: ,,Nu im la sfânta Lui biserică, pentru ca nu cumva, în loc de
spune Domnul că milă şi iertarea păcatelor, să primim bice şi blesteme
dumnezeieşti, ca evreii care L-au răstignit.
este primit şi cel din ceasul al unsprezecelea?!”, dar aici e
vorba de altceva: nu e ,,Pe cei răi, cu rău îi va pierde!” - zice Sfânta Carte - şi aşa
li s-a întâmplat şi vremelnic şi veşnic unora. După ce
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 153 Domnul Hristos i-a aşteptat pe evrei 40 de ani de la Înăl
ţarea Sa la cer şi tot nu s-au întors, nu şi-au recunoscut
vorba de venirea la biserică, e vorba că noi toţi suntem nu păcatul răstignirii Lui Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu a
în ceasul al unsprezecelea, ci în ceasul al doisprezecelea. trimis peste ei mari pedepse, căci romanii i-au trecut prin
foc şi sabie şi i-au împrăştiat pe tot pământul ca sclavi.
Mari au fost suferinţele lor în toate ţările, până în ziua de
astăzi, şi se vor chinui şi în focul iadului cei care nu-L vor
recunoaşte pe Domnul Hristos, Care este piatra din capul
unghiului, care leagă Biserica Vechiului Testament, de cea
a Noului Testament, piatra din Sion, care este Biserica de
astăzi.
Aşa îi va pierde Dumnezeu şi pe creştinii care nu vor lua
aminte să se îndrepte mai înainte de moarte, de ziua
sfârşitului, căci parcă a şi început să vină sfârşitul.
154 PREDICI
Nici un an nu mai avem fără surprize din partea cerului,
atâtea nenorociri se întâmplă pe pământ. Să se lase fiec-
are de păcatele sale, să se întoarcă la pocăinţă, că
Dumnezeu nu va lăsa nepedepsită nici o faptă rea, chiar în
lumea aceasta.
O tânără foarte necredincioasă, destrăbălată şi hu-
litoare de cele sfinte a fost sfătuită de nişte fete credincioa- parte şi învaţă-ne voile Tale! Amin!
se, astfel: ,,Julieta, tu n-ai să sfârşeşti bine cu necredinţa
ta şi Dumnezeu te va pedepsi!”. ,,Ba!...” - răspunse ea cu PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
obrăznicie - ,,Cine a venit din lumea cealaltă să-mi spună
ce se petrece pe acolo?!” După opt zile a fost găsită
moartă şi cum nimeni nu s-a îndoit de moartea ei, o
aşezară în sicriu şi o îngropară.
A doua zi, groparul, săpând o altă groapă lângă mormântul
ei, auzi zgomot care venea dintr-acolo şi, apropiindu-şi
urechea, auzi o voce sufocată ce striga: ,,Ajutor, ajutor!”
Au fost chemate autorităţile şi au deschis mormântul, con-
statând că Julieta a fost îngropată de vie. Cu părul în ne-
orânduială şi faţa plină de sânge, scoase deodată un sus-
pin adânc şi, deschizând ochii, zise: ,,Dumnezeule, Îţi
mulţumesc!”. Apoi după ce îşi reveni puţin, povesti cum s-a
trezit abia atunci când a fost îngropată şi s-a pus pământ
peste coşciug. A început să strige, să lovească cu capul în
coşciug, lovindu-se şi julindu-şi faţa.
,,Când am văzut că totul este zadarnic - zise ea - şi că
moartea vine cu toate grozăviile ei, nu vă pot explica prin
cuvinte ce frică groaznică am avut! Mă gândeam tot mai
tare la pedeapsa pe care o voi lua în iad, pe bună dreptate.
O, bunătate dumnezeiască!” - zise ea plângând - ,,Ţi-am
dispreţuit adevărurile credinţei, dar m-ai adus iar la viaţă să
mă pocăiesc şi să mă îndrept. De acum vreau să trăiesc
numai pentru Tine, Dumnezeule! Lumea-i moartă pentru
mine, iar eu moartă pentru ea, în inimă Doamne Sfinte,
numai Tu loc vei avea!”.
Aşa se vor trezi în iad, în iad nu în groapă, mulţi necredin-
cioşi, mulţi atei, mulţi desfrânaţi şi ticăloşi care nu vor să se
întoarcă la Dumnezeu, dar va fi prea târziu; acolo vor plăti
fără iertare toate relele dimpreună cu necredincioşii şi cu
toţi vrăjmaşii Bisericii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ru-
gaţi-L pe Dumnezeu să facă să audă urechile cele suflet-
eşti ale tuturor, ca nimeni să nu cadă în iadul cel veşnic,
pentru totdeauna.
Rugăciune
Doamne al milei şi Împărate al Slavei, Care pentru noi Ţi-ai
vărsat scumpul Tău Sânge să ne răscumperi din robia
păcatelor, căci noi, nemulţumitorii, n-am priceput dragos-
tea Ta cea mare, iartă-ne de tot ce Ţi-am greşit şi ajută-ne,
căci numai prin Tine vom putea fi salvaţi! Fără de Tine nu
suntem nimic, nu putem nimic. Fii ajutorul nostru mai de-
155
PREDICĂ LA DUMINICA A XIV-A DUPĂ RUSALII
Nunta Fiului de Împărat
,,... Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?” (Matei
22, 12)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ne înfăţişează
multe pilde pentru a ne pregăti cât mai bine şi a ne curăţi
sufletul pentru Împărăţia cerului. Una dintre acestea este şi
pilda cu ,,Nunta fiului
de împărat”, pe care am auzit-o din Sfânta Evanghelie de
astăzi. Aceasta a fost rostită cu patru zile înainte de moar-
tea Sa, marţi, în săptămâna cea mare.
Să fim cu luare aminte, ca să nu pierdem folositoarele
învăţături ce le desprindem din frumoasa pildă. Pentru a
putea fi primiţi la ospăţul de nuntă al Fiului lui Dumnezeu
nu e de ajuns a fi numai botezat şi a avea credinţă, ci
trebuie să fie omul îmbrăcat cu harul sfinţilor, adică să aibă
sfinţenia şi dragostea creştină. De aceea trebuie să ştim Puţini au fost aceia care au ascultat, adică au intrat în
care e haina cu care se cuvine să fim îmbrăcaţi ca să in- această veselie dumnezeiască a dreptei credinţe
trăm la ospăţ; şi mai trebuie ştiut cum să ne agonisim o creştineşti. Ceilalţi n-au avut decât un singur scop pe
astfel de haină curată şi împodobită pentru nunta pământ, să strângă averi, să se îmbogăţească cât mai
dumnezeiască; mai mult, trebuie să ştim că această haină, mult; din contră au făcut şi mai rău, au pus mâna pe cei
după ce am agonisit-o, se poate murdări, se poate fura, se trimişi, i-au batjocorit şi i-au omorât, spune Sfânta Carte.
poate pierde şi tocmai când va fi vremea să ne prezentăm Aceştia, care au făcut aceste nelegiuiri, au fost şefii naţiunii
la nunta Fiului de Împărat, ne vom afla ori cu ea murdară, evreieşti, arhiereii şi fariseii, cărturarii Anna şi Caiafa, dim-
ori cu ea ruptă, ori fără de ea, adică goliţi de orice bine. preună cu Irod. Ei i-au dat morţii pe Ioan Botezătorul, pe
Sfinţii Apostoli aruncându-i în temniţă; pe Iacob şi Ştefan i-
De aceea să înţelegem bine rostul vieţii creştineşti pe au omorât şi neîncetat i-au urmărit pe toţi ucenicii şi trimişii
pământ, ca să nu ne aflăm atunci înşelaţi. Împărăţia ceru- Împăratului - Dumnezeu.
rilor înseamnă Biserica lui Hristos. Împăratul care
pregăteşte nunta Fiului Său este Dumnezeu. El, Împăratul, auzind acestea, s-a mâniat şi, trimiţând oştile
Dumnezeu, împărăţeşte în cer cu slava Sa, jos pe pământ Sale, i-a pierdut pe ucigaşii aceia şi cetatea lor a ars-o cu
cu Harul Său şi în iad cu dreptatea Sa. Acest Fiu al foc. Într-adevăr, aceste cuvinte de proorocie ale Mântu-
Împăratului ceresc este Cuvântul Tatălui - Iisus Hristos, itorului s-au împlinit întocmai, căci peste 40 de ani au venit
care s-a unit cu natura omenească întrupându-se din Fe- romanii comandaţi de Vespasian şi Tit, sau, mai bine zis,
cioara Maria. sub comanda Împăratului Ceresc
- Dumnezeu pentru că El a binevoit să se întâmple
El s-a unit apoi cu Biserica Sa şi cu fiecare suflet credinci- aşa. Ierusalimul, cu poporul ce se afla în el, a fost distrus şi
os în parte, printr-o însoţire duhovnicească, care începe nu a mai rămas piatră pe piatră, aşa cum spusese Domnul
prin credinţă, se întăreşte prin dragoste şi se per- când plângea: ,,Ierusalime, Ierusalime, tu care ucizi cu
fecţionează prin fapte bune. Tatăl ceresc îi cheamă pe toţi pietre şi omori pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să
oamenii la nunta Fiului Său, la acest ospăţ, la Sfânta Biser- adun pe fiii tăi în ce chip adună găina puii sub aripi şi n-ai
ică. Aici se găseşte tot ce poate fi folositor pentru suflet pe vrut! Iată, se lasă casa voastră pustie”. Şi aşa a fost, că de
pământ: învăţături sfinte, harul Sfintelor Taine, Sfânta multe ori au vrut evreii să se refacă şi n-au putut.

156 PREDICI Văzând Împăratul că cei poftiţi la nuntă n-au venit, le-a zis
slugilor sale: ,,Mergeţi, deci, la răspântiile drumurilor şi pe
Împărtăşanie - Care este Însuşi Trupul şi Sângele lui Iisus câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”. Servitorii Săi - apostolii -
Hristos - propovăduiri, îndemnuri şi exemple nenumărate au mers la răspântiile drumurilor, adică pe tot pământul să
ale sfinţilor din Vechiul şi Noul Testament, virtuţi ale apos- cheme şi să propovăduiască Evanghelia la toate
tolilor, luptele mucenicilor, curăţia fecioarelor, sudorile şi popoarele, căci popoarele păgâne aveau religii deosebite,
lacrimile pustnicilor şi toate virtuţile şi podoabele sfinţilor; cu diferite răspântii, fără adevărul credinţei creştineşti.
acestea toate le găsim aici, în Casa Tatălui Ceresc, la nun- Umblau în căile înşelăciunii şi aveau legi şubrede, fără
ta Fiului Său. folos pentru mântuirea sufletului. Atunci servitorii i-au stri-
gat pe toţi câţi i-au găsit, răi
Împăratul - Dumnezeu Şi-a trimis slugile Sale să cheme
poporul la nuntă. Cei trimişi întâi au fost proorocii de la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 157
Adam, care au chemat mai întâi poporul evreiesc. A doua
oară a trimis Dumnezeu alte slugi, pe Ioan Botezătorul, pe şi buni, şi s-a umplut casa nunţii de oaspeţi şi de atunci şi
sfinţii apostoli să-i invite la nuntă să primească învăţătura până astăzi slugile lui Dumnezeu cheamă mereu la nunta
pentru mântuirea sufletului. Dar iudeii, mai toţi au fost Fiului Său ca să se veselească în Biserica lui Hristos, Mâ-
neascultători, ocupaţi cu interesele lor materiale, cu plăcer- ntuitorul lumii. Astfel, Biserica lui Hristos, Casa de nuntă a
ile şi desfrânările şi n-au ţinut seama de chemarea Împăratului - Dumnezeu s-a umplut şi cu oameni buni şi
Împăratului, n-au voit să vină la nuntă. credincioşi, şi cu oameni nedrepţi şi păcătoşi.
 toţi am murdărit-o cât de puţin, dar cei ce au haina botezu-
Mai departe spune Sfânta Evanghelie că a intrat Împăratul lui zdrenţuită sunt cei care se află sub păcate de moarte,
să-i vadă pe cei ce şedeau la masă; pe când privea, a adică cei necununaţi, cei care trăiesc în desfrânări,
văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă.
Când l-a văzut, i-a zis: ,,Prietene, cum ai intrat aici fără 158 PREDICI
haină de nuntă?” El însă a tăcut.
cei mândri, cei care fac cele şapte păcate de moarte, pre-
Să vedem acum care este haina de nuntă cu care vrea cum şi păcatele strigătoare la cer: nedreptăţile, asuprirea
Dumnezeu să fim îmbrăcaţi. Cu această haină trebuie să săracilor, văduvelor şi orfanilor, uciderea pruncilor -
fim îmbrăcaţi când venim la Sfânta Biserică, ca să luăm avorturile.
parte la Sfânta Jertfă a Liturghiei şi când vom pleca din
lumea aceasta şi ne vom prezenta în faţa Dreptului Cei care au fost înşelaţi de şi-au vândut haina de nuntă,
Judecător. Mulţi cred că la biserică se vine oricând şi ori- haina curată a botezului sunt cei care s-au lepădat de Bi-
cum. Să ştiţi că şi diavolul vine la biserică şi are şi el serică, de Sfintele Taine şi au trecut la secte: adventişti,
credinţă, dar în zadar, căci tot iadul îl aşteaptă. Domnul baptişti, inochentişti, tremurători, evanghelişti, penticostali
Hristos şi sfinţii apostoli ne spun că trebuie să fim deosebiţi şi o mulţime de secte care au împânzit pământul. Vai de ei,
de cei ce merg în locuri blestemate unde se huleşte nu- sărmanii, că de aceea se zice la Apocalipsă: ,,Fericiţi cei
mele lui Dumnezeu. ce şi-au spălat hainele ca să aibă drept la pomul vieţii şi să
intre pe porţi în cetate. Afară de cetatea aceasta” - care
Sfântul Apostol Pavel ne spune să ne îmbrăcăm ca nişte este Ierusalimul ceresc - ,,mai sunt: câinii, vrăjitorii, des-
aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, întru milostivirile în- frânaţii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucrează şi
durărilor, în bunătate şi smerenie, în blândeţe şi îndelungă iubesc minciuna”. Aici nu e vorba de câinii de pe stradă, ci
răbdare, iar în altă parte zice: ,,Împodobiţi-vă cu de oamenii cu inimă rea, de fiară, care nu au milă.
smerenia!”. Deci, celelalte virtuţi sunt îmbrăcăminte pentru
creştinul adevărat, iar smerenia este ca o podoabă pe Să vedem cu ce se poate spăla haina sufletului, căci în nici
deasupra, întocmai cum sunt decoraţiile pentru ofiţeri, cru- un caz nu se spală cu apă şi săpun sau cu alte chimicale.
cile pentru arhierei. Acestea toate sunt pentru împodobirea Creştinii mai cunoscători ştiu că această curăţire se face
şi îmbrăcămintea sufletului. numai prin Sfintele Taine. Şi care sunt aceste Sfinte Taine
puse special pentru iertarea păcatelor?! Principale sunt
Când mergem la Sfânta Biserică trebuie să spălăm şi tru- acestea: spovedania, sfântul maslu şi sfânta împărtăşanie.
pul acesta, să-l îmbrăcăm cu hainele cele mai curate şi
cuviincioase, mai ales partea femeiască să nu vină Creştinul să caute cu toată seriozitatea să-şi mărturisească
îmbrăcată ca la teatru, cu capul descoperit şi fardată. Nu păcatele la duhovnic, oricât de grele şi multe ar fi ele, să
au voie să vină la biserică cei care nu sunt cununaţi religi- nu se teamă că-l opreşte de la Sfânta Împărtăşanie. Dacă
os; acestora nu le sunt primite rugăciunile, nici faptele duhovnicul nu aude toate păcatele, omul se păgubeşte pe
bune, ci se osândesc. Când venim în casa Împăratului, la sine şi nu poate fi curăţit. Preotul, neştiind toate păcatele, îl
nunta Fiului Său, să stăm cu frică şi cu smerenie, să nu dezleagă pentru împărtăşit şi împărtăşindu-se cu nevred-
smintim pe alţii, să nu vorbim în timpul slujbei, ci să ne nicie se osândeşte şi în lumea aceasta şi dincolo. Să caute
rugăm zicând ca vameşul: ,,Dumnezeule, milostiv fii mie fiecare să se spovedească cât mai grabnic, fiindcă aceste
păcătosul!”. Înainte de toate acestea, omul care merge la păcate mari stau în calea rugăciunii lor de a ajunge la
biserică trebuie să aibă haina botezului, adică să fim bo- Dumnezeu. De aceea umblă mulţi din biserică în biserică,
tezaţi în numele Sfintei Treimi, unde primim şi înger lumi- ducându-se apoi la vrăjitori, spunând că au fost şi pe la
nat de pază. biserică, dar nu s-au folosit cu nimic. Mai înainte de toate
să-şi spele păcatele fiecare, să-şi spele sufletele.
Cu timpul, această haină a botezului cu toţii am murdărit-o,
am pătat-o cu fel de fel de păcate, unele mai mari altele Canonul pe care îl dă preotul: metanii, milostenii şi orice
mai mici, unii chiar au zdrenţuit-o; alţii au fost înşelaţi şi au altă faptă bună are puterea de a spăla haina sufletului, iar
vândut-o sau li s-a furat prin înşelăciune. Haina botezului prin Sfântul Maslu se pogoară Darul Duhului Sfânt ca un
balsam cu miros plăcut ca să cureţe ce a mai rămas din trebuie, să ştii că vei fi osândit şi vei arde în iad. Dacă ai
mirosul greu al păcatelor. Apoi, după pocăinţă, se îmbracă putut să-ţi baţi joc de mine crezând că mă înşeli printr-o
cu haina luminii prin Taina Sfintei Împărtăşanii. Acest spovedanie falsă, pe Dumnezeu nu-L poţi înşela. De
creştin, care s-a văzut curăţit de păcate, are dreptul să ia aceea îţi dau un canon: du-te acasă şi în fiecare seară,
parte la nunta Fiului de Împărat, unde va cina şi se va timp de o săptămână, să zici aşa: ,,Într-o zi va veni timpul
veseli cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii Lui. şi voi muri, dar nu-mi pasă. După moarte voi fi judecat, dar
nu-mi pasă. După judecată voi fi osândit, dar nu-mi pasă.
Creştinii care trăiesc în nepăsare sau iau în râs Sfintele Chiar de voi arde în focul veşnic al iadului, nu-mi pasă”.
Taine şi nu vor să se spovedească, trăiesc în lume fără
haina cea curată a botezului, şi dacă îi va găsi moartea cu Tânărul nostru s-a dus acasă şi a început să-şi facă
această haină murdară, vor fi scoşi şi aruncaţi în întuneri- canonul pe care i l-a dat preotul. Dar preotul făcea rugăci-
cul cel mai dinafară. uni pentru sufletul lui rătăcit. Canonul, împlinit cu rugăciuni-
le preotului, L-au milostivit pe Dumnezeu, Care trimise un
înger în vis să-i ia sufletul şi să-l ducă în iad. Acolo,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 159 mergând şi văzând de departe flăcările iadului, tânărul îl
întrebă pe înger unde-l duce. Îngerul îi spuse că-l duce să-l
Aşa era într-un oraş un tânăr creştin care se obişnuise să osândească acolo, în flăcări. ,,Pentru care păcate?”,
se roage numai de formă, să meargă la biserică din obicei, întrebă tânărul. ,,Pentru păcatul nepăsării. N-ai zis tu că
să se spovedească cam în bătaie de joc, căci spunea nu-ţi pasă nici de focul iadului. Acum poţi vedea şi tu dacă
păcatele râzând, fără nici o căinţă, încât preotul într-o zi a există sau nu.” Ajunşi în faţa cuptorului l-au luat demonii şi
fost nevoit să-l oprească şi să stea de vorbă cu el mai se- l-au aruncat în văpăi. Îngerul sta şi privea la el să vadă
rios. Tânărul abia terminase liceul. Preotul îl întrebă ce dacă mai poate spune că nu-i pasă, dar tânărul striga în
vrea să facă el mai departe. gura mare la înger să-l scape şi să-l scoată de acolo, căci
toată viaţa lui nu va mai spune că nu-i pasă şi se va
- Vreau să termin o facultate, răspunse acesta. îndrepta prin pocăinţă, spovedindu-se cu lacrimi şi cu cu-
tremur.
- Şi apoi ce vrei să mai faci?
Trezindu-se tânărul din înfricoşatul vis, s-a dus în graba
- Vreau să mă căsătoresc. mare la preotul duhovnic, şi-a spovedit păcatele
tremurând, cu şiroaie de lacrimi. S-a îndreptat, ducând o
- După ce te vei căsători, ce vei face? viaţă sfântă şi sta numai cu gândul la grozăviile pe care le
văzuse şi
- Vreau să am un apartament bun, o maşină mică
cu care să mă plimb în toată ţara, să cunosc cât mai multe 160 PREDICI
şi să fiu cât mai fericit.
simţise cu sufletul său.
- Bine, zise preotul, dar eşti sigur că vei ajunge să le
ai pe toate acestea? Ştii tu ce se va întâmpla până la urmă De aceea, fraţi creştini, să umblăm cu frică şi cu cutremur
cu tine? ca să nu murdărim haina sau să ne-o fure cineva ori s-o
pierdem prin nepăsarea noastră. După cum am spus la
- Nu ştiu ce se va întâmpla, zise tânărul. început, haina aceasta de nuntă, haina botezului, o mur-
dărim sau o putem pierde. Ştim din Sfânta Scriptură că
- Iată, îţi spun eu, dragul meu: s-ar putea să te îm- mulţi au pierdut această haină ca să ne slujească nouă de
bolnăveşti şi să nu poţi a-ţi ajunge scopul; poţi învăţa, dar pildă, de mărturie. Şi Iuda a fost lângă Domnul Hristos şi L-
printr-o căsătorie greşită îţi vei da peste cap toată învăţătu- a urmat vreo trei ani şi jumătate, dar într-o noapte s-a
ra ta şi toată agoniseala. Un lucru ţi-l pot spune sigur: dacă îmbătat şi L-a vândut pe Domnul Slavei pe 30 de arginţi,
vei continua să trăieşti aşa nepregătit, nepăsător de mâ- iar acum se află în braţele satanei din fundul iadului.
ntuirea sufletului şi te va apuca moartea nespovedit cum
Arhierii, preoţii şi cărturarii Vechiului Testament veneau şi Să ţinem seama că toţi câţi s-au botezat sunt chemaţi la
ei la biserică, aduceau daruri şi jertfe, făceau multe fapte nunta Mielului, la nunta Fiului de Împărat, la Iisus Hristos,
bune, dar, nefiind curaţi la suflet, în cele din urmă au dar numai aceia sunt aleşi care se împodobesc cu haina
pierdut tot şi acum se chinuiesc în iad împreună cu toţi de nuntă, cu faptele cele bune, cu sfinţenia din biserică şi
păcătoşii, pentru că n-au primit sfatul de a veni la nunta cu podoaba cea aleasă de Dumnezeu, care este smerenia.
Împăratului ceresc şi n-au voit să se supună Fiului Său. De aceea, trebuie să ne temem de Dumnezeu şi să facem
ce-i este plăcut Lui, căci mulţi dintre cei ce vin la biserică
Demonii iadului au fost şi ei îngeri, au trăit în fericire cere- se vor osândi în iad şi mulţi ce se împărtăşesc cu nevred-
ască lângă Dumnezeu, dar din cauza mândriei şi a as- nicie se osândesc chiar şi în lumea aceasta, căci vin peste
cultării de tatăl minciunii - Lucifer - au pierdut fericirea şi ei mari nenorociri şi unii cad pradă morţii, iar alţii vor fi
frumuseţea şi, din luminaţi cum erau, au ajuns cei mai în- legaţi de mâini şi de picioare la ziua judecăţii de apoi şi
tunecaţi, urâţi şi mai spurcaţi demoni, iar la urmă vor fi aruncaţi, cum zice Domnul, în întunericul cel mai dinafară,
judecaţi şi osândiţi iadului împreună cu toţi păcătoşii care în chinurile iadului.
au ascultat de ei.
Mulţi nu se pot împăca cu ideea aceasta şi chiar nu cred
Mulţi creştini au devenit sfinţi prin viaţa lor, dar pentru o că ar exista acest loc de pedeapsă pentru sufletele
mică nepăsare şi neatenţie şi-au risipit într-o clipă toată necredincioase, nepregătite. Aceşti necredincioşi care
agoniseala de o viaţă întreagă. De aceea să tremurăm şi tăgăduiesc iadul se pot asemăna cu hoţii care nu cred că
să fim atenţi cu mântuirea noastră, căci diavolul nu se există închisori şi judecătorii. Aşa era odată un tâlhar care,
sperie că am început bine credinţa, el tot nădăjduieşte să o fiind ameninţat cu judecata şi cu închisoarea, în mândria
sfârşim prost, să ne prindă în ghearele lui tocmai prin două lui zicea: ,,Nu există judecătorie, nu există închisoare!”. Nu
lucruri care ni se par mici şi uşoare, dar sunt atât de grele, apucă bine să sfârşească vorba şi cineva îl bătu pe umăr:
fiind printre cele mai periculoase arme ale lui: plăcerile şi ,,În numele legii eşti arestat!” A fost luat şi închis într-o
nepăsarea. Diavolul se luptă neîncetat să ne strice temniţă întunecoasă ca să-şi ispăşească hoţiile şi crimele.
hotărârea luată de a urma cum trebuie sfintele porunci ale Aşa va veni o zi, când toţi necredincioşii vor vedea ex-
lui Dumnezeu. istenţa iadului şi vor fi siliţi să recunoască aceasta, dar va fi
prea târziu.
Sfânta Evanghelie de astăzi ne spune că a zis Împăratul
către slugile sale să-l lege de picioare şi de mâini pe cel Necredinciosul care tăgăduieşte iadul se mai aseamănă cu
ticălos care a intrat fără haină de nuntă în casa veseliei şi struţul. Această pasăre, când este urmărită de vânători, îşi
să-l arunce în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi bagă repede capul în nisip şi stă nemişcată crezându-se la
plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Domnul Hristos ne arată adăpost de orice primejdie, pentru că nu mai vede nici un
ce înseamnă întunericul cel mai dinafară: întunericul cel duşman, dar curând este străpunsă de suliţă şi apucată de
veşnic este departe de Dumnezeu, acolo este numai du- vânători. Aşa este şi cu oamenii aceştia necredincioşi care
rere, plângere nemângâiată, jalnică tânguire şi scrâşnirea nu cred că există iad şi chinurile veşnice. Îşi bagă capul în
dinţilor. Acesta este iadul unde se chinuiesc cei ce mor în treburile pământeşti, îşi bat capul cu fel de fel de probleme
necredinţă, fără fapte bune şi fără pregătire sufletească. ale vieţii acesteia trecătoare şi uită că îi urmăreşte moartea
şi vânătorul cel negru, care este diavolul. Şi aşa, într-o
Cine poate spune prin cuvinte tânguirea şi părerea de rău bună zi, se află prinşi în ghearele lui şi apoi duşi în tem-
a unui astfel de suflet, mai ales când îşi aduce aminte că şi niţele cele înfricoşate ale iadului.
el a fost chemat pentru că era credincios, mai mergea şi el
pe la biserică şi mai cânta şi el la sfânta slujbă. Totuşi a De aceea, creştini, daţi un semnal de strigare pentru toţi
fost osândit pentru că nu avea faptele cele bune care nepăsătorii, adormiţii şi încremeniţii în somnul păcatelor,
împodobesc sufletul celui credincios. poate se va mai trezi vreunul şi va scăpa şi el de întuneri-
cul cel mai dinafară, de plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 161
Rugăciune
Dumnezeule veşnic şi Împărate a toată făptura, dă-ne
minte înţeleaptă ca să ştim cum să ne împodobim mai bine
haina cea de nuntă, ca atunci când vom veni la nunta Fiu-
lui Tău, să fim împodobiţi cât mai frumos ca să ne putem
veseli şi noi cu Tine, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi cu toţi
sfinţii, în vecii vecilor! Amin!
cunoscător al Legii, întrebându-l cu vicleşug: ,,Învăţătorule,
care poruncă este mai mare din Lege?”. Domnul Hristos,
văzând vicleşugul lui, i-a arătat prima poruncă a lui
Dumnezeu: ,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu
toată inima ta, cu tot cugetul şi cu tot sufletul tău. Această
poruncă este cea dintâi şi cea mai mare.”

162 PREDICI Acum să vedem cum trebuie să împlinim şi noi această

PREDICĂ LA DUMINICA A XV-A DUPĂ RUSALII
Cea mai mare poruncă din lege
,, ... Învăţătorule, care este cea mai
mare poruncă din Lege?”
poruncă. Omul cu dragoste din inimă este gata în fiecare
clipă să moară pentru dreptate, pentru că dreptatea este
Însuşi Dumnezeu. Omul cu dragoste adevărată de
Dumnezeu trebuie să-şi ferească inima de păcate mari, de
desfrânare, de ucidere, de furtişaguri, de mânie şi de toate
păcatele de moarte. Adevărata iubire de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 163
Dumnezeu înseamnă să-L iubim cu voinţa, înţelegerea şi
gândul nostru.

(Matei 22, 36) Omul este dator să-şi întoarcă mereu voinţa către
Dumnezeu şi să-L cunoască cu înţelegere, să gândească
pururea la Dumnezeu. Puterea gândului este mintea.
Mintea este şi ochiul sufletului. Dacă Dumnezeu va fi iubit
F r a ţ i c r e ş t i n i, de cineva cu gândul şi cu sufletul, acela totdeauna va cău-
ta către Dânsul cu ochiul sufletului, cu mintea, după cum
După cum boala cancerului este cea mai cumplită boală zice David: ,,Văzut-am pe Dumnezeu înaintea mea
care distruge trupul, tot aşa mândria, slava cea deşartă pururea ca să nu mă aplec spre păcat în veci”.
este păcatul care distruge sufletul. Din cauza mândriei se
întunecă mintea şi vin asupra Se cade să-L iubim pe Dumnezeu nu cu o parte de trup
sau de suflet, cum înţeleg unii care rătăcesc mereu dru-
sufletului o mulţime de păcate, de boli sufleteşti, prin care mul, ci cu tot sufletul şi cu tot trupul. Omul este alcătuit din
se desparte omul de Dumnezeu. De această boală şi de trup şi suflet, de aceea trebuie să-L iubească pe
multe suferea neamul evreiesc în vremea Mântuitorului Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi gândul lui. Aici
Hristos. Sfânta Evanghelie de astăzi ne vorbeşte tocmai de pe pământ avem o mulţime de îndatoriri: de a iubi pe
această boală a mândriei, a făţărniciei şi a invidiei de care binefăcătorii noştri, de a iubi ţara şi conducătorii, de a iubi
suferea şi acest învăţător de Lege care a venit la Domnul învăţătorii, pe părinţii cei duhovniceşti şi trupeşti.
Hristos să-L ispitească.
Acum să vedem ce a făcut Dumnezeu pentru noi, ca să
Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Înţelepciunea cea de ştim de ce trebuie să-L iubim mai mult ca orice şi ca pe
sus de Care se cutremură şi se sfiesc îngerii, a avut oricine din lumea aceasta şi din cer. În primul rând
blândeţea şi răbdarea să vorbească chiar şi cu oamenii Dumnezeu este Creatorul nostru, Tatăl nostru, Care ne-a
vicleni şi amăgitori care au venit la El cu vicleşug să-L zidit după chipul şi asemănarea Lui. A pus în trupul acesta
ispitească. Unii au venit la Domnul ca să-L prindă în cu- o piatră scumpă din coroana măreţiei Sale, care este su-
vânt, întrebându-L dacă se cade să plătească dajdie Ceza- fletul cel nemuritor din noi. El ne-a iubit mai înainte de ori-
rului sau nu; saducheii, care nu credeau în învierea care altul, de aceea ne-a pregătit de la început hrană
morţilor, L-au ispitit şi ei, iar fariseii au trimis pe unul care li trebuitoare ca să creştem, ne-a hrănit, ne-a miluit şi ne
se părea lor mai înţelept, un doctor în ştiinţe şi mai mare creşte mereu cu toate bunătăţile de pe faţa pământului.
 ceresc ne-a pregătit şi un loc fericit, o viaţă veşnică pentru
De la El consumăm apa, lumina şi căldura, de la El ne vin sufletul nostru. Iată ce
pâinea şi vinul, untdelemnul, de la El vin toate fructele şi
dulceţurile pământului, pentru noi face să crească şi să a făcut El pentru noi, Împăratul cerului şi al
rodească toate răsadurile pământului. În slujba omului a pământului, Creatorul văzutelor şi nevăzutelor!
pus Dumnezeu toate vietăţile, animalele şi păsările, pentru
noi a înfrumuseţat Dumnezeu pământul şi a dat universul Spăimântează-te, omule, şi vezi cine este Cel Care te-a
în stăpânirea omului. Cu toate acestea, omul n-a fost miluit şi te miluieşte, şi recunoaşte, ticălosule, că eşti dator
recunoscător şi, în loc să-I mulţumească pentru toate bine- să-I aduci mulţumiri şi să-L iubeşti pe Dumnezeu din tot
facerile Sale, s-a îndreptat ca un nemulţumit şi ticălos cătresufletul, din toată inima ta şi din tot cugetul tău. Dumnezeu
diavolul şi a început să-l asculte pe el. nu are nevoie de noi şi nu cerşeşte dragostea noastră, dar
Îi este milă de noi şi vrea să ne scoată din robia păcatelor
Diavolul l-a învăţat pe om să nu-L mai recunoască pe şi a demonilor. Dacă El a făcut atâtea binefaceri pentru
Dumnezeu drept Creator al său, ci să-şi facă o mulţime de noi, noi de ce să nu-I răspundem cu aceeaşi dragoste
dumnezei din lemne şi piatră, în care se ascundeau duhuri fierbinte? Noi avem nevoie de El şi în viaţa aceasta
necurate şi-l îndemnau să li se închine lor în locul lui vremelnică şi în cea veşnică.
Dumnezeu. Astfel făcând, oamenii s-au îndobitocit cu totul.
Atât se distrusese chipul omenesc, căci nu mai era cu Să vedem cum au înţeles primii creştini şi cei dinainte de
putinţă o refacere, ci trebuiau nimiciţi. Aşa se încuibaseră Domnul Hristos, porunca aceasta a dragostei de
boala, cancerul, încât nu mai era chip de vindecare înainte Dumnezeu. În Vechiul Testament găsim o seamă de oa-
de potop. Aşa că, prin potopul lui Noe, au fost înecaţi, meni luminaţi, aprinşi de dragoste pentru Dumnezeu care
pierduţi, nimiciţi, dar Dumnezeu i-a păstrat pe cei ce au se unesc cu El prin focul rugăciunilor. Moise şi Ilie, care cu
respectat Legea Lui, salvându-i prin corabia lui Noe. Astfel, post şi rugăciune s-au înălţat mai sus de lumea aceasta,
bunul Părinte ceresc i-a lăsat să se înmulţească pe faţa toţi profeţii Vechiului Testament au prezis naşterea Mântu-
pământului şi li S-a arătat făcându-Se cunoscut lui Moise, itorului şi L-au propovăduit cu înflăcărare pe Dumnezeu.
proorocul, căruia i-a dat Tablele Legii, cu această Mai mult decât atât, ei şi-au dat viaţa fiind martirizaţi de
împăraţii păgâni, căci aşa au înţeles ei că trebuie iubit
164 PREDICI Dumnezeu, mai presus de orice.

primă poruncă: ,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să
nu ai alţi dumnezei afară de Mine”.
Lumea tot n-a ascultat şi încetul cu încetul s-a întins iar
răutatea, necredinţa şi păcatul. S-au îndepărtat de
Dumnezeu prin neascultare de poruncile Sale, şi-au făcut
din nou idoli şi le slujeau lor.
Tatăl nostru cel ceresc, văzând pierzarea omenească şi
vrând să-l salveze pe om, L-a trimis pe Fiul Său cel Unul
Născut la noi, întrupându-se din Fecioara Maria, ca să ne
înveţe mântuirea. După ce şi-a îndeplinit misiunea, a
trebuit să plătească pentru păcatele noastre prin jertfa Sa
pe Crucea de pe Golgota, vărsându-Şi Sângele ca preţ de
răscumpărare. Iată de ce trebuie să-L iubim pe Dumnezeu
mai mult ca orice din lume. Această dragoste a lui
Dumnezeu este fără margini, căci Şi-a dat pe singurul Său
Fiu la moarte pe cruce pentru salvarea noastră. În afară de
aceste mari binefaceri, pe care ni le-a făcut, Bunul Părinte
Sfântul Apostol Pavel aminteşte evreilor despre aceşti
martiri şi le aduce aminte de David, de Daniil, de Samson,
de Samuel, de Ghedeon şi de alţii, zicând: ,,…au suferit
batjocuri, lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, tăiaţi
cu fierăstrăul, ucişi cu sabia; au pribegit prin pustietăţi, au
fost prigoniţi şi chinuiţi”. Aşa L-au iubit ei pe Dumnezeu cu
preţul vieţii lor.
Apoi, cine poate spune, după jertfa Mântuitorului, cum L-au
iubit primii creştini pe Dumnezeu, începând cu apostolii,
mucenicii, cuvioşii, pustnicii,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 165
ierarhii şi toţi mărturisitorii; cum au renunţat ei la lume, la
plăcerile ei, la rangurile lor şi cum au îmbrăcat haina cea
săracă a călugăriei, cum s-au jertfit unii părinţi apărând
creştinismul, ajutându-i pe oameni să cunoască, să
înţeleagă credinţa şi să-L iubească pe Dumnezeu. Aşa au
fost: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur,
Sfântul Grigorie, Sfântul Grigore de Nazianz, Sfântul Am- fiecare clipă, aude toate vorbele noastre şi va răsplăti
brozie, Fericitul Augustin, care petreceau în mănăstiri în fiecăruia după faptele lui.
viaţă călugărească, singuratică.
166 PREDICI
Aceştia, văzând primejdia în care se aflau sufletele
creştinilor, au lăsat pustiul şi mănăstirea şi au venit Cei ce fac toate ale sufletului şi ale credinţei numai de
înarmaţi cu credinţă, să predice Cuvântul lui Dumnezeu în formă, numai de ochii lumii sau pentru unele avantaje
lumea care se zbătea în neştiinţă şi necredinţă. Aşa au pământeşti, ar vrea ca toată lumea să facă aşa, ca omul să
înţeles ei să împlinească porunca întâi, să-L iubească pe nu ia în serios mântuirea, să nu-L iubească pe Dumnezeu.
Dumnezeu, şi porunca a doua, care este asemenea celei O, cât de mulţi sunt astfel de ispititori! Şi cât de multă lume
dintâi, să-l iubească pe aproapele lor ca pe ei înşişi. au înşelat! Mulţi cred că dacă şi-aduc aminte de-o rugăci-
une din când în când, merg la vreo liturghie sau aprind
Dar cine poate spune prin cuvinte cu câtă dragoste L-au vreo lumânare, au făcut prea mult pentru Dumnezeu. E de
iubit mucenicii şi muceniţele! Fii şi fiice de împăraţi au lăsat plâns dragostea noastră, a creştinilor din veacul acesta.
tronurile, s-au lepădat de părinţi, de mărirea lumească, au
aruncat coroanele, au lepădat toată cinstea şi averile A doua învăţătură, asemenea celei dintâi, este să-l iu-
pământeşti, şi înfierbântaţi de dragoste puternică pentru bească omul pe aproapele său ca pe sine însuşi. Pentru
Dumnezeu au primit moarte de martiri. Luptele apostolilor, ce o numeşte Domnul Hristos ,,asemenea”? Pentru că cine
sângele mucenicilor şi sudorile pustnicilor au întărit creştin- îl iubeşte pe aproapele, acela Îl iubeşte şi pe Dumnezeu.
ismul, au slujit la binele aproapelui şi L-au slăvit pe ,,Cine zice că Îl iubeşte pe Dumnezeu şi îl urăşte pe apro-
Dumnezeu cu dragoste adevărată. La ziua judecăţii apele, este mincinos”, afirmă Sfântul Ioan Teologul. De nu
aceştia pot dovedi cât de mult L-au iubit pe Dumnezeu şi îl iubeşti pe aproapele pe care îl vezi, cum Îl poţi iubi pe
pe aproapele. Dumnezeu pe care nu-L vezi? Dragostea de aproapele
trebuie să fie aşa cum s-ar iubi omul pe sine, adică ceea
Dar noi, cei de astăzi, să observăm cât de departe e viaţa ce ţie nu-ţi place, să nu faci aproapelui tău, să nu râvneşti
noastră de adevărata vieţuire cu Dumnezeu! Dragostea nici femeia lui, nici agoniseala lui, nici vitele lui, nici copiii
noastră faţă de Dumnezeu este mincinoasă, pentru că noi lui, să nu-l întristezi cu ceva, să nu-l pârăşti, să nu-i faci
căutăm mai întâi interese pământeşti şi slavă deşartă. De vreun rău sau să-l năpăstuieşti cu ceva.
aici pleacă şi lupta împotriva celor care sunt bine in-
tenţionaţi şi fac ceva mai mult spre slava lui Dumnezeu. Aceasta este dragostea pentru aproapele tău şi încă nu
numai atât; ţi se cade
Sunt o mulţime de farisei făţarnici, ca şi legiuitorul din
Evanghelia de astăzi, care sunt uniţi în gândurile şi în a şi muri pentru dânsul, căci şi Dumnezeu ne-a
treburile lor împotriva adevăraţilor credincioşi. Ei îi ispitesc arătat această dragoste când a murit pe Cruce, când a
când cu unele, când cu altele, îi poreclesc, îi fac habotnici, murit şi pentru prieteni şi pentru vrăjmaşi, şi pentru cei buni
mistici, legându-se de rugăciunea şi de postul lor, de biser- şi pentru cei răi. Mai mult decât oricine, creştinul este
ică şi de preoţi spunându-le în gura mare că prea mult şi aproapele nostru, fiindcă avem cu toţii un Tată - pe
prea des se duc la biserică. Sunt unii care ar trebui să în- Dumnezeu în cer - şi ne-a născut aceeaşi Maică - Sfânta
veţe după lege sfânta credinţă, dar tocmai ei se luptă să Biserică - prin botez şi am crescut într-o casă - Sfânta Bi-
dărâme hotărârile cele mai bune ale celor mai vrednici şi serică - unde ne-am şi hrănit din aceeaşi pâine şi am băut
adevăraţi creştini. Aceştia nu-L văd pe Dumnezeu aşa cum din acelaşi pahar Trupul şi Sângele lui Hristos.
L-au văzut şi L-au mărturisit apostolii, un Dumnezeu viu şi
adevărat, Care există în cer şi pe pământ, un Dumnezeu O masă avem cu toţii - pământul, un acoperiş - cerul, şi o
care miluieşte şi pedepseşte, un Dumnezeu care există în lumină - soarele şi luna. De aceea suntem datori să ne
Biserică, pe masa Sfântului Altar, în Trupul cel mistic şi iubim, căci suntem fraţi apropiaţi, copii ai aceluiaşi părinte.
Sângele Său, Care se jertfeşte pentru noi la fiecare Această învăţătură a fost şi în Legea Veche scrisă şi dată
Liturghie, un Dumnezeu care vede toate faptele noastre în de Dumnezeu, iar în Legea Nouă a întărit-o Domnul Hris-
tos, zicându-le ucenicilor: ,,Aceasta vă zic vouă, să vă iu-
biţi unul pe altul!”. Această dragoste de aproapele i-a măr- omorî pe Domnul lui David, pe Împăratul lui David, pe
turisit Domnul Hristos acestui fariseu făţarnic, care cu- Împăratul cerului şi al pământului, pe Iisus, pe Mesia pe
noştea Legea, dar nu voia să o împlinească, căci, dacă L- care ei n-au vrut să-L recunoască.
ar fi iubit pe Dumnezeu, L-ar fi iubit şi pe Fiul Său Iisus
Hristos. Dar vedeţi, iarăşi mă întorc la păcatul acesta al mândriei,
care i-a orbit atât de mult pe farisei şi cărturari, căci nu i-a
Domnul l-a lăsat şi pe acesta ruşinat şi întristat ca şi pe lăsat să-L cunoască pe Fiul lui Dumnezeu. Mintea lor
ceilalţi dinaintea lui. Apoi, văzând Iisus că s-au adunat îngâmfată gândea: ,,Cum poate să fie Acesta Mesia, un
fariseii şi se ceartă între ei, s-a apropiat şi le-a pus o tânăr sărac, fiul dulgherului din Nazaret? Iată-L cum umblă
întrebare foarte importantă, din Sfânta Scriptură, care se desculţ, cu capul descoperit, înconjurat de câţiva pescari
referea la Sfinţia Sa: ,,Ce vi se pare vouă, ce credeţi voi de săraci şi neştiutori de carte! N-are nici armată, nici bogăţie,
Hristos, al cui fiu este?” Zis-au ei Lui: ,,Al lui David!”. ,,Da! nici slugi, este un sărac care ţine cu săracii. Pe cei bogaţi îi
Dar cum David Îl numeşte Domn pe Dânsul, zicând: Zis-a dispreţuieşte şi mai este şi prieten cu păcătoşii! Pe toţi îi
iartă şi-i primeşte, şi învăţătura Lui nu se potriveşte cu
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 167 învăţătura noastră, pentru că dispreţuieşte sâmbăta,
vindecând bolnavii. Nu poate să fie Acesta de la
Domnul Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea până ce voi Dumnezeu! Pe lângă toate acestea, nu ştie nici carte! Pe
pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale? Deci, dacă acesta să-L credem noi Mesia, Fiul lui Dumnezeu, noi care
David Îl numeşte pe Dânsul Domn, cum este, dar, Fiul suntem oameni învăţaţi, care avem la bază filozofia, teolo-
Lui?” Şi nu puteau să-I mai răspundă cuvânt şi din ziua gia?! Nu se poate!”
aceea n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări. Iată ce
păcat grozav este păcatul mândriei! Aceste gânduri umblau prin capul fariseilor şi cărturarilor
făţarnici fiindcă erau mândri şi îngâmfaţi şi de aceea nu au
După atâtea minuni, după atâtea semne şi arătări, ei pu- putut să-L cunoască, să-L creadă, ca să se mântuiască şi
teau să cunoască că este Fiul lui Dumnezeu şi una cu ei. Vedeţi că mândria nu-i lasă pe oameni să se mâ-
Tatăl ceresc, dar mândria, invidia şi răutatea din ei nu i-a ntuiască.
lăsat ca să-L cunoască. Mântuitorul le-a arătat şi cu cu-
vintele, şi cu faptele, şi cu minunile că este una cu 168 PREDICI
Dumnezeu Tatăl, de aceea le-a pus această întrebare din
Psalmul 109 al lui David, că al cui Fiu este? Şi dacă ei au Grozav este păcatul acesta! În multe chipuri şi în multe
zis că al lui David, le-a arătat că nu este fiul lui David, ci feluri se mândreşte omul: cu cartea, cu averea, cu banii, cu
este Domn din aceeaşi fire şi din aceeaşi dumnezeire cu neamurile, cu hainele, cu câte şi mai câte şi diavolul pune
Tatăl. în capul şi în mintea lui că el este cineva, că nu există altul
ca el. Să ne ferim şi să ne ferească Dumnezeu, că grozav
Domnul Hristos nu S-a lepădat să nu fie fiul lui David este păcatul acesta! Dacă lumea de astăzi nu se întoarce
trupeşte, căci S-a născut din Preacurata Fecioară Maria, la Dumnezeu, se datoreşte acestui păcat împuţit pe care
care este din neamul lui David după trup. Dar pentru că Dumnezeu nu-l poate suferi.
fariseilor li se părea că Hristos este un om de rând, ca şi
ceilalţi oameni născuţi din seminţia lui David cu trupul, de Dumnezeu n-a suferit nici pe îngerii din cer când au făcut
aceea le-a arătat acel loc din psalmi, ca să înţeleagă din acest păcat, dărâmându-i şi făcându-i draci întunecaţi. Aşa
proorocia lui David şi să se lămurească că El este Fiul lui sunt şi unii care trăiesc viaţă drăcească, viaţă cu păcate
Dumnezeu, Mesia cel aşteptat, una cu Părintele ceresc. urâte şi împuţite din cauza mândriei! Oamenii alunecă din
cauza acestui păcat în desfrânare şi în toate relele, cu
Acestea toate le-a arătat Domnul Hristos fariseilor şi toate că au făcut atâtea facultăţi. Şi aici trăiesc ca-n iad şi
învăţătorilor Legii din vremea aceea, cu puţin înainte de a se vor duce şi dincolo tot în fundul iadului. Să-L rugăm pe
merge spre moartea cea de bună voie, ca să sufere pentru Dumnezeu să ne ferească de păcatul acesta!
mântuirea noastră pe Cruce. De aceea le-a zis atunci să-şi
deschidă ochii ca să vadă şi să cunoască faptul că Îl vor
Dar să-i lăsăm pe toţi făţarnicii şi să ne cercetăm sufletele mare evlavie, dar când sunt necăjiţi de cineva, nedreptăţiţi,
noastre. Să vedem dacă noi, care ne numim creştini, Îl bătuţi, chinuiţi, ocărâţi, atunci se termină cu evlavia şi cu
iubim cu adevărat pe Dumnezeu din toată inima şi păzim credinţa lor. Ei încep să dea afară din ei atâta răzbunare şi
cu credinţă poruncile Lui. Să ne examinăm, să ne ispitim şi răutate, de parcă niciodată aceşti creştini n-au fost la biser-
să vedem cum iubim noi pe Dumnezeu şi pe aproapele ică, n-au auzit nimic de-ale credinţei; Îi hulesc chiar pe
nostru? E de ajuns să ne aruncăm o privire peste mulţimea Dumnezeu şi îşi pierd toată râvna de a mai merge la biser-
creştinilor din veacul nostru şi să vedem cât de departe ică sau de a se ruga lui Dumnezeu.
este dragostea cea adevărată şi cum s-a stins cu totul din
cei mai mulţi. Noi, aproape toţi pretindem că-L iubim pe Unii ajung chiar la o mare necredinţă, deschid gura şi zic
Dumnezeu, ne mulţumim să-L adorăm fără să-L imităm, Îi că, de ce Dumnezeu, dacă există, i-a lăsat să sufere aşa?
cinstim Crucea, dar fără s-o purtăm. Unul se roagă, Aceştia sunt întocmai ca o găleată dogită, crăpată, care
posteşte, merge la biserică, dar în schimb este avar, stă afundată în fântână. Ea e plină mereu cu apă atât timp
aspru, fără milă pentru cei săraci. cât este scufundată, dar dacă o tragem puţin în sus din
apă, începe să curgă apa din ea până rămâne goală. Aşa
Altul nu este nici nedrept, nici avar, dar este răzbunător, se întâmplă şi cu creştinii aceştia care trăiesc în belşug, n-
poartă invidie, este duşmănos, nu iartă, nu caută pacea. au nici o supărare, toate treburile le merg bine, sunt
Unul pare că este foarte credincios către Dumnezeu, e bun sănătoşi, au de toate. Astfel de oameni îi iubesc pe se-
şi drept către aproapele său, dar în schimb este sclavul menii lor la arătare şi cu făţărnicie. Dar cum e scos afară
unei patimi urâte, ori beţiv, ori cine ştie ce patimă murdară câte unul din mijlocul bunătăţilor în care înoată, atunci poţi
are. Altul este curat de astfel de patimi, dar are o limbă de vedea ce vas dogit la minte este acela, când începe să
viperă; el sfâşie pe aproapele său prin minciuni şi calomnii. curgă tot din el.
Iată deci că tuturor le lipseşte dragostea adevărată de a-L
iubi pe Dumnezeu mai mult ca orice din lumea aceasta şi În Sfânta Scriptură avem ca pildă de dragoste către
din cer. Dumnezeu întru răbdare pe sfântul şi dreptul Iov. Acest
Iov, care L-a iubit pe Dumnezeu când era în bogăţie şi nu-i
De unde vom cunoaşte noi că un creştin Îl iubeşte pe lipsea nimic, L-a iubit şi când a rămas sărac lipit
Dumnezeu cu acea dragoste de felul celei dintâi, care I se pământului, fără copii, fără avere, fără vite, fără casă, în
cuvine numai Lui? Iată de unde! Din faptele şi din răbdarea suferinţă, grav bolnav zăcând pe o grămadă de gunoi,
creştinului, zice Sfântul Grigorie Dialogul: ,,Dacă nu lucrăm părăsit de toţi şi chiar de soţia lui. Aceasta se răzvrătise
lucrul cel bun întru răbdare nu este dragoste; atunci arde împotriva lui Dumnezeu şi-i zicea lui Iov să-L hulească pe
focul dragostei către Dumnezeu în inima noastră, când Dumnezeu, căci i-a făcut nedreptate. Dar el le-a suferit
păzim poruncile”. De aceea a zis Domnul Hristos lămurit: toate cu dragoste şi smerenie şi-i zicea femeii: ,,Măi
,,Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte pe ele, acela este femeie, cum am primit noi pe cele bune, de ce să nu
care mă iubeşte pe Mine”. Iată secretul! De aceea, cel care primim şi pe cele rele! Domnul a dat, Domnul a luat, fie
nu păzeşte poruncile lui Dumnezeu, măcar că merge la numele Domnului binecuvântat!”
biserică, măcar că face multe rugăciuni, plânge cu şiroaie
de lacrimi în timpul rugăciunilor şi al predicilor, dacă nu Văzând Dumnezeu dragostea lui adevărată, că nu l-a
păzeşte poruncile, tot nu dă semne că-L iubeşte pe părăsit în aceste grele încercări şi că tot Lui I-a slujit şi I s-
Dumnezeu mai presus de orice. a închinat - căci îngăduise satanei să-l ispitească - atunci i-
a dat Dumnezeu şi pe aici, pe pământ, alte bogăţii şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 169 bunătăţi şi l-a fericit şi în viaţa cea veşnică împreună cu
drepţii. Iată dar şi noi, să nu ne împuţinăm dragostea şi
Atunci putem să arătăm dragoste de Dumnezeu când credinţa noastră când vom avea încercări şi ispite, când
avem răbdare în necaz, la vreo supărare, o nenorocire, să suntem bolnavi, când vom fi în cine ştie ce suferinţe, fi-
nu te răzvrăteşti împotriva lui Dumnezeu. Să ştiţi că fără indcă din ele vom dovedi cât de mult Îl iubim noi pe
încercări, fără ispite şi supărări nu putem să dovedim Dumnezeu.
îndeajuns adevărata dragoste de Dumnezeu. Sunt unii
care se socotesc creştini adevăraţi, cinstiţi, drepţi şi cu
Avem atâtea pilde, atâţia sfinţi şi sfinte care şi-au dat viaţa
pentru Dumnezeu, căci de aceea a zis Domnul Hristos:
,,…cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe
Mine, nu e vrednic de Mine!”. Nu zice să nu iubim, ci să nu daţi-l celui ce are zece talanţi!”
iubim pe altcineva mai mult decât pe Dumnezeu. Dacă
încalci porunca lui Dumnezeu, te
170 PREDICI
aşteaptă, ca pe toţi necredincioşii, pe toţi dispreţuitorii şi
călcătorii Legii dumnezeieşti, blestemul cel de sus. O
hotărâre cumplită venită de sus şi adusă de apostolul
Pavel din al treilea cer, zice aşa: ,,Cel ce nu iubeşte pe
Domnul Hristos să fie anatema”.
Biserica nu dă anatema pe cei îndărătnici, răi şi neplecaţi,
ci pe cei ce-L dispreţuiesc pe Dumnezeu, pe cei ce-L
preţuiesc pe Dumnezeu mai puţin decât alte lucruri, care Îl
pun în cumpănă pe Dumnezeu cu o mână de ţărână. Dacă
i-a luat copilul, nu mai crede în Dumnezeu, dacă s-a îm-
bolnăvit, nu mai crede în Dumnezeu. Dumnezeu a fost bun
numai când i-a dat. Să ne ferim de greutatea acestei
hotărâri, să-L iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice şi pe
aproapele ca pe noi înşine, căci în aceste două porunci se
cuprind Legea şi proorociile.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul iubirii, Care Te-ai
întrupat pentru noi, luând chip de rob, aprinde Tu inimile
noastre cu fructul dragostei Tale cereşti, căci fără Tine nu
putem face nimic.
Aprinde-ne, Iisuse, inimile noastre, să ardem de dragoste
pentru Tine şi arde şi spinii păcatelor noastre! Şi fă-ne
curaţi ca să-Ţi slujim Ţie în toate zilele vieţii noastre şi aco-
lo în veşnicie, în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 171
PREDICĂ LA DUMINICA A XVI-A DUPĂ RUSALII
Pilda talanţilor
,,… Luaţi deci de la el talantul şi
(Matei 25, 28)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta Evanghelie de astăzi ne pune în faţă câteva
învăţături foarte folositoare, pe care e bine să le adâncim
cât mai mult în sufletul nostru. Domnul nostru Iisus Hristos,
pentru mila Sa, ca un milostiv,
blând şi mângâietor, El, Dumnezeu adevărat, se numeşte
pe Sine Om şi ca un om cu slujitorii Săi petrece pe
pământ.
Slugile Lui suntem noi, oamenii, de la cei mai mari până la
cei mai mici. Talanţii Lui sunt tot binele şi cinstea ce o dă
pe lumea aceasta oamenilor, toate darurile cele sufleteşti
şi pământeşti, adică: viaţa aceasta, mintea cu înţelep-
ciunea ei, toate meseriile, toate talentele, precum vocea,
sănătatea, priceperea de a descoperi, de a lucra, de a
chivernisi bine, precum şi toate bogăţiile pământeşti, adică:
aurul şi argintul, dobitoacele pământului, păsările şi peştii
apelor. Toate câte le are omul i-au fost împărţite, i-au fost
date de Milostivul Dumnezeu, după puterea fiecăruia, ca
Unul ce ştie puterile noastre. El, care este Creatorul cerului
şi al pământului, a ştiut ce face şi toate le-a făcut cu marea
Sa înţelepciune.
Când a dat unora mai mult şi altora mai puţin, nu
înseamnă că cel ce a primit mai puţin a fost necinstit de
Dumnezeu, căci tot acelaşi Stăpân a dat şi unuia şi altuia.
Dar Milostivul a ştiut cât poate să ducă şi unul, şi altul, şi
mai ales ca oamenii în lumea aceasta să fie trebuincioşi
unii altora, căci dacă ar fi fost toţi la fel, atunci n-ar mai fi
trebuit să se ajute unul pe altul şi nici dragoste n-ar mai fi
fost între oameni.
Aşa spune Sfânta Evanghelie, că la ziua judecăţii va cere
Dumnezeu socoteală slugilor Sale, ca să vadă cum a chel-
tuit fiecare darurile lui, dacă le-a împărţit şi altora sau nu-
mai el însuşi s-a folosit de darurile lui Dumnezeu.
Cei ce au luat cinci talanţi sunt patriarhii, arhiereii, preoţii şi lăfăindu-se, chefuind şi cheltuind darurile lui Dumnezeu
diaconii, pentru că aceştia au cea mai mare răspundere de numai pentru ei şi familia lor. Aceştia sunt şi vicleni, şi cu
sufletele celorlalţi, ca unii ce trebuie să nedreptate caută să înghită munca altora. Această lăcomie
este pământul în care îngroapă sluga cea vicleană talantul
172 PREDICI Domnului său.

poarte grijă, să înmulţească şi să aducă la Stăpânul Hris- După multă vreme, zice Sfânta Evanghelie, a venit domnul
tos toată lumea care nu-L cunoaşte şi nu este botezată în slugilor acelora şi le-a cerut socoteală de cele ce au lucrat
numele Sfintei Treimi. Cei ce au primit doi talanţi sunt cu talanţii. Tot aşa va face şi Dumnezeu cu noi la judecată.
stăpânitorii şi conducătorii ţărilor, mai-marii oraşelor şi Acum Dumnezeu ne aşteaptă, ne rabdă răutăţile noastre şi
satelor, care au mai mare cinste decât oamenii de rând şi nădăjduieşte de la noi să ne întoarcem la pocăinţă până va
au răspundere pentru treburile pământeşti. Iar alţii, cei mai veni El. Dar noi greşim şi Sfinţia Sa tace ca şi cum n-ar şti.
de jos, care au răspundere mai mică - lumea de rând care Noi nu ne oprim de la păcate şi nu vrem să lucrăm pentru
stă sub ascultarea altora - au numai un talant. mântuirea sufletului nostru; stăm în lenea aceasta su-
fletească şi
După cum aceştia care au numai un talant, dacă-l vor
înmulţi, vor avea plată şi cinste mare de la Dumnezeu, aşa PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 173
şi cei cu cinci talanţi, dacă nu-i vor înmulţi, vor fi aruncaţi în
muncile iadului, după cum spune Sfânta Evanghelie trupească ce este păcat de moarte.
despre sluga aceea, care a luat un talant şi nu a lucrat cu
acesta, ci l-a îngropat, iar Domnul a poruncit să-l lege de Vremea cea multă, în care a lipsit stăpânul din mijlocul
mâini şi de picioare şi l-a aruncat în focul nestins, după ce slugilor, este timpul de când S-a înălţat la cer cu trupul şi
i-a luat talantul spre a-l da tot celor lucrători. până la ziua judecăţii, când va veni El. Atunci se va arăta
cu mare slavă şi cu toţi sfinţii îngeri şi va începe judecata
Aşa vor păţi şi slujitorii Bisericii de nu vor învăţa poporul cu slugile Sale, pentru talanţii pe care i-a dat fiecăruia. Cei
legea lui Hristos, ca să-l câştige pentru Împărăţia Lui. Aşa ce au lucrat bine şi au făcut neguţătoria bună înmulţindu-I
vor păţi dregătorii lumii, de nu vor face dreptate asupriţilor, talanţii, fericiţi vor fi şi plată mare vor lua de la Stăpânul
năpăstuiţilor, nedreptăţiţilor, pârâţilor. Aşa vor păţi bogaţii, Hristos.
de nu vor ajuta pe săraci şi pe văduve, pe orfani şi pe ne-
putincioşi. Aşa vor păţi toţi înţelepţii de nu vor da sfat bun Atunci se vor apropia fericitele suflete cele dintâi, care au
şi drept şi învăţătură sănătoasă spre folosul sufletelor şi al lucrat cu multă râvnă pentru Împărăţia lui Iisus şi L-au
trupurilor. Aşa vor păţi şi cei ce au putere şi nu vor să-i slăvit pe El, prin toate talentele pe care le-au avut şi care
sprijinească pe cei mici şi slabi. Aşa vor păţi meseriaşii se văd până în zilele noastre. Căci într-adevăr, fraţi creşti-
care nu-i vor învăţa meseria lor şi pe alţii. Aşa vor pătimi în ni, pentru nici un împărat sau cuceritor al lumii nu s-a lucrat
muncile iadului toţi aceia care nu-şi pun în lucru talantul mai mult şi nu s-a vorbit mai mult, ca pentru Împăratul
lor, talentul lor, darurile date de Dumnezeu, ca să fie de Slavei, Domnul nostru Iisus Hristos. El a fost proslăvit de
folos aproapelui. înaintaşii noştri, strămoşii noştri creştini, prin arhitectură,
construind cele mai măreţe biserici de închinare Prea
După cum vedem şi în lumea aceasta că cei mari plătesc Sfântului Său Nume. Numai în ţara noastră avem o
celor mai mici după vrednicia lor, să ne păzim şi noi să nu mulţime, printre care cele cinci ,,perle”, numite astfel de
fim slugi rele şi viclene ale Domnului nostru. Să nu chel- străini, cele cinci mănăstiri din Moldova, care au o valoare
tuim bunătatea Lui numai pentru trupul nostru, mâncând, imensă.
bând şi alte cheltuieli rele făcând, ci să împărţim talantul,
cum zice Domnul, să-l dăm neguţătorilor. Iar neguţătorii Deci, cei mai mari arhitecţi ai lumii, pentru Domnul au lu-
sunt bisericile, săracii şi lipsiţii care, dacă iau ajutor, încep crat. Cei mai mari pictori ai lumii, pentru Domnul au lucrat.
să aducă laude lui Dumnezeu, mulţumindu-I. Cel ce Cei mai mari sculptori, scriitori şi poeţi ai lumii, pentru
îngroapă talantul este cel ce se îngrijeşte numai de binele Domnul au scris. Pe El L-au cântat, L-au adorat, şi aşa şi-
său. Aceştia sunt egoiştii, cărora le place să stea comozi, au înmulţit talanţii lor, pentru binele suprem, mântuirea
sufletului şi folosul omenirii. Cine a vizitat marile muzee ale Primul chin este arderea în foc, cum zice Domnul Hristos:
lumii a putut vedea cele mai valoroase lucrări de arhitec- ,,Duceţi-vă, blestemaţilor, în focul cel veşnic!” Acest foc
tură, pictură, sculptură, care au fost puse în slujba Dom- este cumplit, nu se aseamănă cu focul pământesc, este
nului Hristos. nematerial, nestins şi niciodată nu scade. Vaiul şi ţipetele
sufletelor păcătoase care ard acolo sunt îngrozitoare. De
Toţi străinii care ne vizitează ţara vin cu dorinţa aceasta, mii de ori ar răbda pe pământ orice temniţă, foame, sete,
de a vedea aceste monumente de artă religioasă. Tot aşa decât cuptorul acela nestins. Numai atât să ne gândim:
şi noi, dacă vrem să vizităm cu adevărat ceva frumos în când dogoreşte vara căldura soarelui, cum mai fugim şi
alte ţări, punctele cele mai importante, locurile cele mai alergăm la umbră, sau când suntem bolnavi şi avem tem-
valoroase de pe pământ ar fi Ierusalimul, oraşul lui Hristos, peratură mare, cum ne mai întoarcem şi ne zvârcolim în
cum şi toate locurile sfinte din Palestina, cele legate de toate părţile şi nu ne mai găsim locul în pat.
viaţa şi activitatea Mântuitorului. Apoi, Sfântul Munte Ath-
os, toate mănăstirile cu istoricul lor, cu frumuseţea lor şi cu A doua pedeapsă este gheaţa şi frigul. Dracii îi vor
bogăţia sfintelor moaşte ce se află acolo, în această scoate pe păcătoşi din foc ca să-i arunce în tartar, unde
ţărişoară a Maicii Domnului. este o baltă mare plină cu apă şi gheaţă. Aceasta este şi
scrâşnirea dinţilor de care vorbeşte Sfânta Evanghelie.
În Grecia şi Italia şi în toate ţările de pe pământ se găsesc Acolo îşi aduc aminte păcătoşii de toţi aceia care i-au în-
aşezăminte din primele veacuri, închinate Domnului Hris- demnat la rele sau care i-au înşelat pe pământ, ducându-i
tos, Împăratul tuturor. Mai peste tot până acum, în veacul la păcate grele. Scrâşnesc cu dinţii împotriva lor şi de du-
acesta, nu exista oraş sau comună, să nu aibă ca cea mai rere scot răcnete sfâşietoare.
înaltă instituţie şi cea mai frumoasă arhitectură Sfânta Bi-
serică. Acum într-adevăr, s-au clădit multe turnuri, căci A treia pedeapsă este putoarea, împuţiciunea, un loc unde
este vremea, cum spune Domnul Hristos, a hărniciei fără sunt toate împuţiciunile şi necurăţiile din lumea aceasta, de
El, a zidirii turnului Babel, căci lumea este apucată de frica la atâtea trupuri, toată murdăria de pe faţa pământului. Tot
pieirii trupeşti, nu sufleteşti. Însă cu sufletul înoată în acolo există şi mulţime de diavoli care produc şi mai mare
potopul păcatelor, dorind salvarea trupului, nu a sufletului. năduşeală şi miros greu în acel loc nesuferit. Aşa de mare
împuţiciune este că, dacă ar veni cineva din osândiţii aceia
174 PREDICI pe pământ, s-ar molipsi aerul şi ar muri lumea de mirosul
acela.
Dacă cineva ar fi spus mai înainte unor copii, care nu ştiu
ce înseamnă cutremur de pământ, că într-o zi, pământul Într-o sfântă carte a bisericii se povesteşte că erau doi fraţi,
acesta atât de greu, pe care s-au construit atâtea blocuri, care aveau acelaşi duhovnic. Acesta le spunea mereu
cu atâta greutate a munţilor de pe el, cu pădurile şi cu toţi despre muncile iadului; unul dintre ei s-a făcut călugăr, iar
copacii de pe el, se va cutremura câteva secunde şi va celălalt a rămas în necredinţă şi trăia mereu în felurite
răsturna multe, cred că cei mai mulţi copii n-ar fi crezut şi păcate, distracţii şi plăceri lumeşti. După puţini ani, acesta
ar fi zis că li se spune o poveste. Dar iată că le-au văzut, din urmă s-a îmbolnăvit şi a murit, iar călugărul se ruga
le-au simţit şi s-au îngrozit, încât mulţi au rămas cu mare mult lui Dumnezeu să-i arate unde se află sufletul
spaimă de atunci. Tot aşa, mulţi nu cred despre existenţa
lui Dumnezeu, despre puterea Lui cea mare, despre chi- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 175
nurile iadului ce-i aşteaptă pe păcătoşii care nu se întorc la
calea cea dreaptă a credinţei, a Bisericii. fratelui său. Şi iată că într-o noapte s-a arătat sufletul frate-
lui său, spunându-i că se află în mari chinuri. Călugărul a
În Sfânta Scriptură, Domnul Hristos vorbeşte despre cele întrebat zicând:
nouă fericiri, din care curge tot noianul frumuseţilor şi fer-
icirii veşnice. Şi tot Sfânta Scriptură ne descoperă 9 feluri - Te rog, frate, spune-mi adevărul, dacă în iad sunt
de chinuri, de pedepse din care izvorăsc celelalte aşa de înfricoşate chinurile, cum zic cărţile noastre sau le-
nesfârşite suferinţe. au scris numai aşa ca să ne înfricoşeze pe noi? Atunci
mortul i-a răspuns:
- O, să ştii fratele meu, că de mii de ori sunt mai nădejde de scăpare, strigă ziua şi noaptea zicând: ,,Mai
grele decât zic cărţile şi nici o limbă omenească nu poate bine
să povestească aceste chinuri! Călugărul iarăşi l-a între-
bat: 176 PREDICI
- Dar voi putea şi eu să simt cât de puţin, ca să mă
încredinţez de adevăr? I-a răspuns lui: era de mii de ori să fi murit când eram mici şi să nu ne fi
născut pe faţa pământului, să facem păcate”.
- Da. Cu care simţ vrei să înţelegi?
După cum pe pământ s-a înmulţit păcatul şi a apărut câte
- Eu sunt prea fricos şi mă tem să nu mor, dacă văd un păcat mai nou, aşa şi în iad s-a înfiinţat un loc de chin şi
cu ochii sau voi pipăi cu mâinile. Dar fă în aşa fel ca să osândă; pentru că acum se fac unele păcate ce nu se
miros cât de puţin. făceau înainte de potopul lui Noe şi nici în Sodoma şi Go-
mora, cetăţile arse cu foc şi pucioasă de sus, de la
Atunci fratele a scuturat haina cu care era îmbrăcat şi a Dumnezeu. Dumnezeu a descoperit unor aleşi ai Lui şi alte
ieşit atâta împuţiciune, încât nu mai puteau trăi ceilalţi locuri de chin pentru unele păcate mai noi.
călugări în mănăstirea aceea. Fugeau în toate părţile
neliniştiţi şi până când nu s-au dus în alt loc unde şi-au O sfântă a văzut în iad o femeie care făcuse şapte
făcut altă mănăstire, n-au putut să mai trăiască în locul avorturi şi era închisă într-un fel de grotă bine ferecată, cu
acela, aşa de grozavă a fost împuţiciunea aceea. şapte draci la un loc, şapte balauri care sugeau din ea şi
şapte grămezi de carne din care o îndopau demonii mereu
A patra pedeapsă este cea a vederii, un loc unde sunt şi carnea aceea nu se mai termina, chinul fiindu-i veşnic. În
adunate toate duhurile schimonosite ale dracilor şi atât de alt loc, a văzut un cuvios părinte, într-un fel de arenă ca de
înfricoşate şi urâte sunt, încât dacă s-ar arăta unul aici pe circ, dar foarte murdară şi nămoloasă, o mulţime de suflete
pământ şi ar fi în faţa noastră o prăpastie mare sau un care aveau trup de om, iar capetele erau de jivine, de fiare
cuptor aprins, ne-am arunca acolo de frică. sălbatice de pe pământ. Unele aveau cap de balaur, altele
cap de tigru, altele cap de pisică, altele cap de câine, altele
A cincea pedeapsă este foamea cea cumplită şi setea de porc şi de lup, şi tare se mira acest părinte şi se
nesăturată, cum zice la Apocalipsă: ,,vor mânca limbile lor îngrozea de cele ce vedea şi nu ştia ce păcate au făcut pe
de foame şi de nemăsurată durere şi vor flămânzi ca şi pământ aceste suflete.
câinii; vor dori o picătură de apă ca să-şi răcorească limba
cea arsă de sete, dar nimeni nu le-o va da.” Dar povăţuitorul lui, care era un sfânt înger, i-a spus că
aceia sunt cei care au mâncat carne de om. Şi a întrebat
A şasea pedeapsă este viermele cel neadormit. Toate cuviosul:
păcatele pe care le-a săvârşit fiecare suflet cu dulceaţă pe
pământ, vor trece prin faţa lui şi se vor transforma în ,,- Cum au mâncat carne de om?” Iar îngerul i-a spus:
viermi, care într-una vor roade din sufletul lui şi-l vor chinui.
,,- Unii au vândut pe bani suflete nevinovate, care au fost
A şaptea pedeapsă este întunericul cel mai dinafară, le- băgate la închisoare şi au murit din cauza lor, alţii au pârât
garea mâinilor şi a picioarelor, cum spune Sfânta Evan- şi au stat împotriva celor credincioşi, încât creştinii au
ghelie de astăzi: ,,Legaţi-i mâinile şi picioarele, luaţi-l pe el suferit de pe urma pârâciunii lor, alţii au fost mânioşi ca
şi-l aruncaţi în întunericul cel mai din afară”. nişte tigri, au sfâşiat suflete nevinovate, chinuindu-le în
A opta pedeapsă este deznădăjduirea şi mâhnirea cea multe feluri ca să trăiască de pe urma lor şi să le ia avutul.
veşnică pe care o au osândiţii, fără vreo nădejde de a mai Altele, acelea cu capete de balaur, sunt sufletele
ieşi din acel loc jalnic. Acolo vor striga neîncetat, împăraţilor păgâni care au persecutat creştinii şi i-au dat
blestemând şi hulind ziua în care s-au născut. morţii în diferite chinuri, iar cei care au capete de lup sunt
A noua pedeapsă este tânguirea cea neîncetată cu lacrimi sufletele mai marilor sectelor, care au dus în rătăcire şi au
nefolositoare. În acel loc de mare spaimă sunt şerpi, viermi sfâşiat turma Stăpânului Hristos. Să ştii că la ziua judecăţii
şi demoni nemilostivi. Toţi aceşti ticăloşi osândiţi, fără aceştia vor fi repartizaţi de Stăpânul Hristos Dumnezeul
nostru în cele mai cumplite munci ale iadului. Ia aminte şi
spune tuturor, că nu în zadar se vorbeşte în Sfânta Carte
de chinurile ce-i aşteaptă pe trădătorii drepţilor creştini şi
pe toţi păcătoşii ce-i apucă moartea nepregătiţi! În iad nu
mai este pocăinţă. Numai cât trăieşte omul poate să aibă
grijă să-şi îndrepte faptele şi să vină la Sfânta Biserică să-
şi spovedească toate păcatele şi să trăiască mereu apro-
ape de Cuvântul lui Dumnezeu.”
Şi aşa, fraţi creştini, spun sfintele cărţi, că în iad sunt fel de
fel de munci, chinuri şi locuri de osândă, jale şi tânguire.
De aceea şi noi să nu fim leneşi ca sluga cea vicleană din
Evanghelia de astăzi, care a îngropat talantul stăpânului
său! Numai unul a avut şi pe acela l-a îngropat. Să ne dăm
silinţa, să înmulţim
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 177
zilnic osteneală după osteneală, fapte bune de tot felul,
căci fiecare avem de la Dumnezeu câte un dar.
Unul are darul îndemnării şi îndeamnă pe alţii la bine, să
vină la biserică, să facă fapte bune. Altul are voce bună.
Puneţi-vă talentul acesta, în slujba Domnului şi cântaţi
Creatorului în Biserica cea sfântă a Lui, nu creaturilor, nu
,,foaie verde salcie”! Că mulţi au voce şi cântă pentru
lume, pentru viaţa aceasta, tot felul de cântece, iar pentru
Dumnezeu, când vin la Sfânta Biserică, nu pot să zică nici
,,Doamne miluieşte” sau mai bine zis nu vor să zică.
Deschideţi gura şi cântaţi, pentru că sfinţii din cer vin între
noi şi cântă împreună cu noi şi sfinţii îngeri! Sfinţiţi-vă limba
cu cântece şi rugăciuni sfinte, căci cu limba noastră
deschidem raiul şi tot cu limba, dacă nu vrem să ne rugăm
şi să cântăm Domnului, deschidem iadul, căci limba se
face prin cântece şi rugăciuni cheie a raiului, iar prin
cântece lumeşti, glume proaste şi cuvinte de hulă împotri-
va credinţei şi a lui Dumnezeu, se face cheie pentru iad,
aşa cum spune cântarea: ,,Evreii au ascuns Viaţa în
mormânt, iar tâlharul cu limba a deschis raiul”. Nimeni să
nu îndrăznească să vă oprească de la fapta aceasta bună
de a-I cânta Domnului, pentru că toţi cei ce se vor mântui,
această treabă o vor avea în rai: să cânte cu îngerii
neîncetat cântări de slavă lui Dumnezeu. De aceea, este
un păcat mare ca cineva să-i oprească pe alţii de a cânta
Domnului.
Aşa era odată o femeie care obişnuia să-i descurajeze pe
tineri zicându-le să nu mai meargă la biserică să cânte, că
acolo trebuie să cânte numai babele. Această femeie
întorsese multe suflete din calea aceasta bună. Venind
însă timpul să se căsătorească şi să aibă copii, a născut
nouă copii, însă toţi erau muţi; nici unul nu putea să vor-
bească şi tare se întrista şi plângea, că ar fi vrut măcar atât
să poată auzi şi ea din gura lor că îi zic: ,,MAMĂ”.
Dar copiii s-au făcut destul de mari şi de la nici unul nu a
putut auzi cuvintele acestea: ,,mamă şi tată”. Ea, însă,
uitase păcatul făcut în tinereţe şi nemărturisit şi se întreba
mereu de ce-o fi pedepsit-o Dumnezeu aşa de rău, ca toţi
copiii să-i fie muţi? Iar într-o noapte i-a adus aminte, într-un
vis, un tânăr frumos, îmbrăcat în haine albe, spunându-i:
,,Să ştii, femeie, că tu nouă suflete ai întors cu vorbele tale
rele din calea bisericii, unde mergeau să-L slăvească pe
Dumnezeu! Le-ai întors la calea cea rea a demonilor şi s-
au pierdut! Pocăieşte-te de păcatul acesta şi mai spune şi
altora ca să nu-ţi pierzi şi fericirea raiului!”.
Aşa că, fraţi creştini, să nu ne plecăm urechea la lumea
aceasta, care umblă în întuneric şi să nu ne lăsăm amăgiţi
de şoaptele demonului, care vorbeşte prin ea, că nu toate
muştele fac miere, nu toţi viermii fac aripi să zboare la
înălţimi, nu tot ce zboară se mănâncă, şi nici toate ani-
malele nu sunt curate! De aceea, să ştim de ce nu pot unii
să vină la biserică, să se roage, să-I cânte lui Dumnezeu,
să facă
178 PREDICI
fapte bune, pentru că nu sunt curaţi la suflet şi nu fac parte
din cei ce vor moşteni binele cel veşnic. Să adâncim bine
în sufletele noastre toate cuvintele Domnului şi plini de
hărnicie sufletească ca nişte vrednici lucrători şi neguţători
ai Stăpânului, să lucrăm acum, până nu vine ziua cea
mare a judecăţii, ca să ne plătească fiecăruia după lucrul
nostru.
Iar atunci, fericiţi vom fi dacă am adus Stăpânului măcar
un suflet în plus, decât să-l fi îngropat şi pe al nostru cu
trup cu tot în noianul fărădelegilor. Căci de vom da
Stăpânului suflete lămurite, convertite pe calea cea bună,
ne va număra şi pe noi cu cei dintâi care au făcut mari is-
prăvi, adică cu sfinţii şi cu drepţii.
Rugăciune Treimi. Să vedem acum cine era femeia cananeancă şi ce
păcate făcuse, de ajunsese să intre diavolul în copila ei.
Doamne, Împărate al dreptăţii, Stăpâne Iisuse Hristoase,
mai înainte de ziua venirii Tale, revarsă Harul Tău peste Fenicienii, de mai multe sute de ani, deveniseră un popor
robii Tăi şi învaţă-ne să nu fim leneşi pentru mântuirea no- vestit prin comerţul lor şi îngrămădiseră cele mai mari
astră şi pentru binele aproapelui nostru, cel sufletesc şi bogăţii în oraşele acestea, Tir şi Sidon, unde vedem că
trupesc! locuia această femeie cananeancă. Locuitorii din aceste
Dă-ne sârguinţă să iubim lucrarea Ta cea sfântă, dă-ne oraşe duceau o viaţă de lux şi desfrânări. Luxul, ca
minte şi înţelepciune ca să fim de folos fraţilor noştri, iar la întotdeauna, a adus după el desfrânarea cea mai grozavă.
venirea Ta să auzim şi noi glasul Tău cel dulce: ,,Bine, Cultul oficial al fenicienilor era păcatul cel mai ruşinos, des-
slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului frânarea. Zeiţei Astarte îi erau închinate cele mai des-
Tău!”. Amin! frânate şi mai criminale fapte. Regii şi prinţii erau primii, iar
poporul după ei, întrecându-se cu toţii a îndeplini astfel de
fapte, care nu erau altceva decât cele mai necurate urgii.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 179
Din templele acestor zei, de unde pleca religia lor, aceste
scârboase păcate s-au răspândit în toată lumea civilizată şi
au făcut din ea haznaua tuturor viciilor. Aşa se strică
popoarele pe calea progresului material fără frâul moral,
PREDICĂ LA DUMINICA A XVII-A DUPĂ RUSALII fără Dumnezeu; numai adevărata religie descoperită de
Dumnezeu le va putea ţine în
Femeia cananeancă
180 PREDICI
… ,,O, femeie, mare este credinţa
frâu, cu mâna Celui de Sus.
ta, fie ţie după cum voieşti!”
Prin înrudirea fiilor lui Israel cu regele din Tir, divinităţile şi
(Matei 15, 28) moravurile fenicienilor pătrunseră în Ţara Sfântă şi îndată
se înălţară, în oraşe şi pe dealuri, înalte temple şi arbori
F r a ţ i c r e ş t i n i, sacri, focare de idolatrie şi desfrânare. Astfel, încetul cu
încetul, scârboasele destrăbălări ale cultului siro-fenician
Rugăciunea şi credinţa femeii cananeance, din Sfânta au pătruns şi la Ierusalim, pătând Templul lui Dumnezeu
Evanghelie de astăzi, au fost atât de mişcătoare, de Cel Preasfânt. Aşa era ţara unde vedem azi că a intrat
stăruitoare şi pline de smerenie, că îl vedem pe Însuşi Mâ- Iisus cu ucenicii săi.
ntuitorul Hristos mirându-Se şi
Mântuitorul era foarte bine cunoscut acolo, după cum ne
zicând: ,,O, femeie, mare este credinţa ta!”. Pentru rugăci- spun sfinţii evanghelişti, că abia apucase să treacă peste
unea ei fierbinte şi pentru stăruinţa cu smerenie, hotar şi vestea sosirii Făcătorului de minuni se răspândi în
Dumnezeu face zadarnică puterea iadului şi o vindecă pe tot ţinutul acela. Şi iată, o femeie plecă să-L întâmpine. O
fiica ei, alungându-l pe demonul care chinuia biata copilă. durere mare îi strângea inima. Trăsăturile adânci de pe
faţa ei, figura ei slăbită de o suferinţă îndelungată, ochii
Această Sfântă Evanghelie ne-o pun înainte sfinţii părinţi, roşii şi umflaţi de lacrimile vărsate şi de alte lacrimi care
ca să învăţăm de la această femeie păgână stăruinţa ei în curg mereu lasă să se înţeleagă că are o mare nenorocire.
rugăciune şi mai ales smerenia şi credinţa înaintea lui Ea se grăbeşte, se apropie şi de departe strigă: ,,Miluieşte-
Dumnezeu şi, mai cu seamă, să ne întărească în nădejdea mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea rău se îndrăceşte!”
izbăvirii. Căci, dacă Domnul Hristos a primit-o şi a ajutat-o
pe această femeie păgână, cu atât mai mult vom fi ajutaţi
noi, cei care avem pecetea Botezului în numele Sfintei
Sărmana mamă!... Toate suferinţele fiicei sale le simte in- împlinească El însuşi, iar a doua parte, apostolii Săi şi
ima ei, şi iubirea ei de mamă îi înnoieşte amărăciunea şi următorii lor. În acest moment Iisus intră în casă împreună
necazul, căci vede suferind pe aceea pe care cu ucenicii Săi; intră şi femeia, pătrunde până la Iisus,
cade în genunchi, atinge pământul cu fruntea, varsă şiroa-
o iubeşte; de aceea ea strigă mereu: ,,Fie-ţi milă de ie de lacrimi şi zice: ,,Doamne, ajută-mă!”. La aceste cu-
mine, Doamne!”. Femeia recunoaşte că nu are nici un vinte, Iisus răspunde: ,,Nu este bine a lua pâinea copiilor şi
drept să fie ascultată; numai bunătatea şi milostivirea lui a o arunca câinilor!”
Iisus pot s-o ajute. Durerea şi nenorocirea ei peste măsură
de mari, acestea sunt singurele motive să fie ascultată. Sărmana femeie! Nu putea cunoaşte gândul Mântuitorului.
Ea vedea în aceste cuvinte dispreţul cel mai mare pe care-
,,Doamne, Fiul lui David!”, zise ea - deci se ştia în ţinutul l au iudeii pentru păgâni şi pe care-l arată prin acest prov-
fenicienilor că iudeii aşteptau un profet mai mare decât toţi erb: evreii sunt fiii lui Dumnezeu, iar păgânii sunt câini.
profeţii, un liberator, un Mesia, care va fi din neamul lui Evreii şi acum se consideră numai ei fii şi aleşi ai lui
David şi femeia cananeancă îl recunoştea pe Iisus din Dumnezeu; ceilalţi oameni sunt păgâni, chiar câini îi nu-
Nazaret a fi acest profet trimis de Dumnezeu - ,,Doamne, mesc pe unii şi numai religia lor este bună şi adevărată.
fiica mea, singura mea copilă, singura mea mângâiere Religia creştină este o rătăcire mare pentru ei, pentru că
pentru care mai trăiesc, este rău chinuită de vrăjmaşul cel nu L-au cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.
fără de milă, de autorul tuturor relelor, satana!”.
În Orient, câinii sunt simbolul desfrânării. În Fenicia se nu-
Iisus, care ştia că peste câteva luni, tot prin uneltirile sa- meau câini oamenii plăcerilor. curtezanele, desfrânatele,
tanei, va trebui să sufere şi El cele mai grozave chinuri şi care cârduri, cârduri se duceau la templu şi în pădurile sa-
chiar moartea pe Crucea de pe Golgota, în aceste momen- cre ale zeiţei Astarte şi ale lui Baal se numeau căţele. Dar
te privi durerea, lacrimile şi deznădăjduirea sărmanei cuvântul acesta atât de greu al Mântuitorului, care l-ar fi
femei; nu se poate ca această imagine să nu fi deşteptat în revoltat pe orice păgân, sărmana mamă îl primeşte cu
inima lui Iisus durerea şi lacrimile sfintei şi iubitei Sale smerenie şi găseşte un răspuns plin de cea mai umilitoare
mame pe care parcă o vedea stând lângă Crucea Lui, a credinţă zicând cu inima zdrobită de durere: ,,Adevărat,
unicului ei Fiu, Care-şi dădea sfârşitul pentru eliberarea Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de
neamului omenesc de tirania satanei. la masa stăpânilor lor. Da, Doamne, iudeii sunt fiii Tăi şi
eu, sărmana păgână, nu sunt decât o străină, locul meu
Cu toate acestea, Iisus nu dă nici o atenţie sărmanei întru Împărăţia Ta este locul câinilor de sub masa
mame; femeia însă, fără să se descurajeze, cerea mereu: stăpânilor lor; fă şi cu mine tot aşa, liberează pe fiica mea
,,Miluieşte-mă, Doamne!” Iisus mergea înainte, vorbind cu de duhul cel necurat, aceasta este numai o fărâmitură din
ucenicii Săi. Nenorocita mamă striga neîncetat în urma Lui: belşugul minunilor Tale, Doamne!”
,,Miluieşte-mă, Doamne!”. Ucenicii rămân uimiţi… nicio-
dată Învăţătorul lor n-a O umilinţă şi o credinţă mai mare ca acestea, nimeni
n-a mai văzut până atunci. Iisus o priveşte din nou şi, plin
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 181 de admiraţie, îi zice: ,,O, femeie, mare este credinţa ta; fie
ţie după cum voieşti!” Fericita mamă a crezut şi nu mai
respins rugăciunea cea umilită a unui suflet zdrobit de du- stătu la îndoială nici un moment; se sculă veselă, mulţumi
rere. Totdeauna a fost de ajuns un cuvânt, o lacrimă ca să binefăcătorului său, I se închină şi plecă la casa ei, unde
deschidă inima Lui şi să curgă o ploaie de Har binefăcător. şi-a găsit fiica liniştită, veselă şi pe deplin sănătoasă.
,,Doamne, slobozeşte-o pe ea, că strigă în urma noastră!” - Mare-i minunea Ta, Doamne!
ziseră ucenicii, dar Iisus răspunde: ,,Nu sunt trimis fără
numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel!” Să aruncăm acum privirile noastre la mulţimea mamelor
creştine din vremea noastră şi să vedem de ce s-au
Misiunea Cuvântului întrupat cuprindea două părţi: prima îndrăcit şi s-au îmbolnăvit mulţi copii - tineri şi
parte, vestirea Evangheliei evreilor şi, după aceea,
păgânilor din lumea întreagă. Partea întâi trebuia s-o 182 PREDICI
 cineva, părinte, şi nu mai vor să ştie de credinţă şi de
tinere, care suferă de cele mai grozave boli sufleteşti şi rugăciune!”
trupeşti, de îndrăcire - şi mamele lor plâng şi cer ajutorul la
Biserica Domnului. Aproape în toate cărţile sfinte se Îi ţine cineva?!… Cineva acesta este diavolul, acela care-o
vorbeşte despre închinarea la idoli şi mai toţi sfinţii au ţinea şi pe fiica cananeencei legată şi o chinuia. Acela îi
suferit pentru că nu s-au supus spre a se închina lor. ţine şi pe aceştia ca să nu se întâlnească cu biserica, cu
preotul, cu credinţa, cu spovedania, cu sfinţenia. Apoi, câţi
Aşa cum am văzut la început, popoarele păgâne aveau copii
aceste obiceiuri de care erau legate: desfrâul, luxul, crima,
minciuna şi toate păcatele. Idolii moderni ai vremurilor no- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 183
astre sunt tot aceia, numai că şi-au schimbat unele forme,
dar au îmbrăcat altele mai diabolice, mai ascunse de ochii pleacă fără să le spună părinţilor şi trăiesc în păcatul des-
necunoscătorilor. Pentru aceasta sfinţii părinţi condamnă frânării cine ştie unde! După o vreme îndelungată îşi dau
toate viciile şi patimile acestea, fiindcă prin ele satana îşi seama că au greşit, dar pentru mulţi e prea târziu.
face loc în sufletele oamenilor.
Aşa veni o femeie acum câteva zile şi mi se plânse că nu
Sfântul Apostol Pavel spune însă că în vremurile de pe şi-a ascultat părinţii. A luat bărbatul pe care nu l-au vrut ei,
urmă oamenii nu vor mai condamna aceste orgii, ci, dim- bărbatul cel plin de patimi; părinţii îl cunoşteau, dar ea a
potrivă, le vor găsi bune şi-i vor prigoni pe cei ce vor vrea fugit cu el şi după un timp, când s-a întors acasă, tatăl ei a
să trăiască în dreapta credinţă. Să se ştie clar că Biserica îngenuncheat şi a spus aşa: ,,Pentru că nu ne-ai ascultat şi
nu este împotriva cântecelor sau chiar jocurilor, pe care le- ai făcut de capul tău, să dea Dumnezeu, tată, să fii numai
au cântat moşii şi strămoşii noştri creştini, căci acelea erau bătută şi să umbli pe drum plângând, şi aşa să-ţi facă şi ţie
plăcute, inspirate chiar din evlavie, şi-i legau pe creştini copiii tăi, cum ne-ai făcut tu nouă!”.
mai strâns de Biserică, de patrie şi de toate obiceiurile
bune şi morale. Greu blestem! Plângea femeia cu lacrimi amare şi spunea
că întocmai aşa i se întâmplă: ,,Aşa mi se întâmplă părinte,
Acele cântece - doinele noastre româneşti şi cântecele căci de 20 de ani sunt bătută şi chinuită, iar acum, băiatul
cele vechi ale strămoşilor noştri - erau scoase din suflet de meu a plecat şi el de-acasă cu o fată, fără ştirea noastră, şi
creştini şi cântate cu lacrimi şi cu bucurii neprihănite. Dar este într-o mare tulburare şi neînţelegere; soţul meu mă
mai târziu au pătruns străinii cu cântecele şi jocurile atât de bate acum şi mai des şi mă ameninţă cu moartea, iar eu
blestemate, căci prin ele nu se poate să nu-i prihănească nu-mi găsesc liniştea şi pacea nicăieri.”
pe creştini. Jocurile acestea, scornite de necuratul, îi fac
pe tineri de bâţâie din cap, întorc ochii pe dos, se strâmbă Iată, păcat strigător la cer! - Neascultarea de părinţi, dis-
în toate chipurile din mâini şi din picioare, că nu e nici o preţul şi răutatea din necredinţa copiilor. Iată roadele
deosebire între cei epileptici, îndrăciţi şi aceşti dansatori necredinţei, iată minunile satanei! Vai de părinţii care au
bolnavi. Plăcerile acestea blestemate îi fac pe tineri să fie astfel de copii îndrăciţi! Vai de copiii, crescuţi fără
sălbatici, li se îndrăceşte trupul şi diavolii pun stăpânire pe Dumnezeu, fără Biserică şi fără credinţă! Căci pe aceştia
toate simţurile lor, făcându-i neascultători de părinţi. satana îi conduce la toate relele şi când vor muri îi va lua
cu el în iad. Aceşti copii, care au crescut cu ochii în tele-
Diavolul îi face să urască sfaturile bune, să urască Biserica vizor şi pe la cinematografe, caută să imite pe ,,sfântul” lor
şi sfinţeniile. Sunt o mulţime de mame îndurerate care vin, din filme, să imite pe ,,sfinţii” lor de la jocurile olimpice, căci
cu lacrimi pe obraz, şi ne spun necazurile lor: ,,Părinte, poate seară de seară sunt unii care urmăresc aceste pro-
fiica mea tare mă chinuieşte cu neascultările ei!… Fiul grame; atât de mult le-au intrat în sânge şi la copii, şi la
meu, nu mai vrea să ştie de credinţă, nu mai vrea să audă bătrâni, aceste ceremonii idolatre, că odată am auzit un
de biserică!… Părinte, copiii mei s-au rătăcit cu totul, nu copil mic în braţele mamei lui prin oraş, zicându-i: ,,Hai,
vor să mai audă de Dumnezeu! Când vine preotul cu bo- mamă, repede acasă, că pierdem serialul!”
tezul sau să-mi facă vreo sfeştanie în casă, copiii mei
pleacă şi nu vor să se întâlnească cu el. Parcă i-ar ţine
De aceea ştiu copiii toate prostiile de mici şi mulţi părinţi
fără minte se bucură de isteţimea lor, dar mai târziu vine
timpul, cum a venit pentru mulţi, să plătească cu lacrimi
amare aceste grele păcate; de aceea, este vai de astfel de
tineri, care ajung la căsătorie împătimiţi, înrăiţi şi îndrăciţi,
căci n-au ştiut altceva până în ceasul nunţii decât muzică,
dans, băutură, ţigară şi tot felul de prostii. Tinerii nu ştiu
nici ei nimic de-ale gospodăriei şi fetele nici atât. Nici o
mâncare nu ştiu să gătească, de aceea se iau la ceartă,
ajung la bătaie, la despărţire. Vai de ei, că se alege praful
de casa şi de toată agoniseala lor! Vai şi de părinţii lor,
căci vor privi cu durere toată prăbuşirea acestor copii nele-
giuiţi!
Vedeţi!? Aceasta este o îndrăcire mai periculoasă decât
chinurile fiicei femeii cananeence, din Evanghelia de
astăzi, căci satana îi chinuieşte pe mulţi din jurul lor.
Părinţii să aibă mare grijă de copii, căci din cauza
necredinţei şi a depărtării de sfinţenie aceştia se îm-
bolnăvesc şi trupeşte şi sufleteşte. Copiii aceştia
184 PREDICI
dar pentru bani se vând, aceştia mănâncă cea mai mur-
dară pâine şi sunt urmăriţi de blestemul dumnezeiesc şi
curând îi ajunge pedeapsa vremelnică şi veşnică. În
aceştia îngăduie Dumnezeu să intre diavolul, iar în unele
cazuri păcatele făcute de părinţi cad pe copiii lor.
Oamenii care nu au frică de Dumnezeu sunt în stare să
facă orice rău, nu se ţin de cuvânt şi fac păcatele mari şi
grele cu multă uşurinţă. Spre exemplu: o mamă văduvă a
fost îndemnată să-şi vândă căsuţa ei şi să dea banii unuia
din copii, care s-o ia la el şi s-o îngrijească. După ce a
cheltuit banii, copilul ei a dat-o afară, trimiţând-o printre
străini, fără nici un rost. Iată păcat strigător la cer! Cum să
nu se îndrăcească aceştia şi copiii lor?!
Altul face acte pe casă unui nepot, fiindcă el nu putea, iar
acela, după puţin timp, s-a făcut stăpân pe toată casa şi a
început să-i asuprească pe bieţii bătrâni; acum se judecă
el, nepotul, cu ei, ca să-i dea afară pe drumuri şi prin mar-
tori mincinoşi reuşeşte să câştige procesul. Iată nedrep-
tate! Cum să nu îngăduie Dumnezeu pe satana ca să intre
în aceşti nelegiuiţi?!

necredincioşi devin molatici la treburi şi incapabili la ser- Altul împrumută pe cineva cu o sumă mare de bani, iar
viciu, fiindcă seară de seară stau cu ochii în televizor, până acela după ce-şi face treburile, nu mai recunoaşte şi nu
aproape de miezul nopţii, iar a doua zi nu mai sunt buni de mai vrea să-i dea banii înapoi. Şi sunt o mulţime de oa-
treabă, nu mai pot lucra cu capul limpede. Apoi, nu mai meni lacomi şi nedrepţi, care înşală, mint şi fură şi trăiesc
vorbesc câte boli grozave se încuibează în ei, căci devin din astfel de nedreptăţi şi asupriri. Păcatele acestea
anemici şi neputincioşi din cauza pierderii timpului, a grozave se vor răscula asupra lor şi îi vor chinui şi aici şi în
odihnei, a somnului, căci are nevoie trupul acesta şi de veşnicie. Să nu li se pară că i-au înşelat pe oameni, ci s-au
odihnă. Însuşi Dumnezeu - spune Sfânta Carte - după ce a înşelat pe ei amarnic.
lucrat 6 zile, în a 7-a zi S-a odihnit. Dumnezeu, Care ţine
toate cu mâna şi ne-a creat; nu doar pentru că a obosit PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 185
Dumnezeu, ci ca să ne dea pildă să ne odihnim şi noi a 7-a
zi, în ziua duminicii, să ne odihnim sufletul şi trupul. Aceste păcate foarte bine se aseamănă cu viperele unui
italian, pe care le prinsese ca să ia bani pe ele; dar să
Acum să vedem, pentru care păcate mai îngăduie vedeţi ce s-a întâmplat până la urmă. Acest om iscusit în
Dumnezeu pe satana, ca să intre în unii oameni şi chiar în prinderea viperelor, după ce a adunat vreo sută cincizeci,
copiii lor. Am văzut până acum că pentru păcatele acestea ca să le ducă la farmacie, noaptea la culcare a pus vasul
moderne, ale idolatriei, ale plăcerilor vinovate, necuratul îşi cu viperele în dormitorul lui. Ele, învârtindu-se încoace şi
face loc în inima oamenilor şi a copiilor lor. Dar să ştiţi că încolo mereu prin vas, au ridicat capacul vasului şi au ieşit
Dumnezeu îngăduie diavolului să intre în unii şi pentru una câte una, trăgându-se spre căldura din pat şi lipindu-
păcatul nedreptăţii, al lăcomiei, al asupririlor, în aceia ce se de trupul omului. Când se deşteptă bietul om, simţind
asupresc pe văduve, pe orfani, pe neputincioşi şi lipsiţi, în fiorii reci de la aceste vietăţi, s-a înspăimântat şi nu ştia
cei ce jefuiesc cinstea, avutul, soţiile altora. cum să scape, căci orice mişcare putea să-i aducă moar-
tea. Chemând însă un copil cu un vas cu lapte cald lângă
Cei ce mănâncă munca aproapelui cei ce prin minciuni pat, aburii au atras viperele şi astfel omul a putut să scape
câştigă procese, cei ce sunt în măsură să facă dreptate,
de primejdia mortală. Ce deşteptare grozavă a avut acest
om!?
Aşa se vor trezi şi aceşti nelegiuiţi, avari, lacomi şi
asupritori, când se vor vedea în ghearele necuratului şi-i
vor chinui îngrozitor, ca pe mulţi îndrăciţi, pe care i-am
văzut şi eu cu ochii şi mulţi dintre dumneavoastră. Unii din-
tre ei au avut fericirea să se tămăduiască, dacă păcatele n-
au fost prea grele şi s-au putut plăti, dând înapoi cele ce
au luat cu nedrept, dar alţii nu se tămăduiesc până la
moarte, sunt lăsaţi în chinuri ca să plătească aici toată
nedreptatea.
Unul dintre păcatele grele pentru care intră satana în unii
este şi calomnia. Cunoaştem din vieţile sfinţilor cum era
calomniat câte un sfânt că a făcut desfrânare cu cineva şi
nu era adevărat. Atunci Dumnezeu îngăduia să se
îndrăcească persoana aceea care spunea minciuni şi nu
se tămăduia până nu spunea în gura mare că a minţit şi că
nu este adevărat ce a vorbit. Astfel de cazuri am văzut şi
eu. Să ne ferim de acest grozav păcat, că vai de sufletul şi
de trupul acelora. Cei ce fac păcatele acestea negre şi
împuţite şi stau lipiţi de ele şi nu se spovedesc cu sincerita-
te şi cu hotărâre să nu le mai facă, pentru că se aseamănă
exact cu cei din întâmplarea pe care o voi povesti.
În timpul revoluţiei franceze, cei care erau condamnaţi la
moarte erau legaţi cot la cot, gură la gură, nas la nas, cu
cadavre omeneşti intrate în putrefacţie, aproape descom-
puse. Era cumplit şi groaznic de greţos, pentru fiecare
osândit, ca să stea legat, strâns lipit de acel cadavru pu-
tred. Această cumplită soartă o au toţi cei plini de păcate
de moarte, toţi cei ce trăiesc necununaţi, căci vieţuiesc în
păcate putrede. Sufletele lor stau înnegrite de răutăţi într-
un trup putrezit de mulţimea păcatelor grele, nespovedite.
Să-şi cerceteze fiecare adâncul sufletului şi să vadă dacă
nu cumva a făcut unul din păcatele acestea amintite până
aici şi altele asemenea. Dacă a făcut astfel de păcate
păgâneşti, dobitoceşti, să plece capul la pământ, ca femeia
cananeancă din Evanghelia de astăzi, şi cu smerenie să
se închine înaintea lui Dumnezeu, să-I ceară iertare şi să
recunoască ca şi ea, zicând: ,,Doamne, am făcut fapte
câineşti,
186 PREDICI
am făcut fapte porceşti, păgâneşti, sunt o păgână
despărţită de Dumnezeu; nu sunt vrednică de mila Ta
dumnezeiască Doamne, nu sunt vrednică să primesc
vreun răspuns bun din partea Ta, sunt vrednică de bătaie,
de chinuri şi de pedeapsă!” şi să ude pământul cu lacrimi,
să spovedească păcatul cu hotărâre de
a nu-l mai face, orice s-ar întâmpla. Şi văzând Dom-
nul smerenia, rugăciunea şi întoarcerea noastră de la
păcate, va asculta şi rugăciunea ucenicilor, Se va în-
duioşa, şi ne va răspunde cu milă şi cu îndurări, că e bun
şi milostiv.
Cea mai mare greşeală o fac unii părinţi că nu-i învaţă pe
copii sfintele rugăciuni. Mulţi copii destul de mari nu ştiu
nici rugăciunea ,,Tatăl nostru”; ştiu fel de fel de poezii cu
căţeluşi, cu pisicuţe, fel de fel de povestiri destul de lungi,
dar ,,Tatăl nostru” nu i-a învăţat nimeni, nici părinţii lor. De
multe ori am întrebat câte un copil dacă ştie rugăciunea
,,Tatăl nostru'' şi mi-a răspuns că nu ştie. De unde să ştie
bietul copil, dacă nici mama lui nu-l ştie? Nu mai cunoaşte
lumea pe Tatăl nostru Cel Ceresc, nu mai cunoaşte lumea
pe Tatăl care ne hrăneşte, ne îndulceşte, ne luminează şi
ne încălzeşte, ne dă atâtea bunătăţi, atâtea daruri. Atât
întuneric se află în lume că mulţi nu mai văd aceste
bunătăţi, care ne vin de la Dumnezeu, de la Tatăl Ceresc
şi nu vor să-I mulţumească pentru ele.
Mi-amintesc de o povestire foarte dureroasă a unui om
bătrân, rămas văduv cu un copil. Acesta, copilul, ajunsese
şi el la vârsta de 40 de ani şi încă nu-l cunoştea pe tatăl
său, căci era bolnav mintal, nu judeca, iar sărmanul tată l-a
îngrijit cu multă dragoste; el îi dădea să mănânce, el îl
spăla, îl îmbrăca, îl îngrijea, ca un adevărat tată, dar în
schimb acest copil nu i-a zis niciodată tată. ,,Părinte - zise
bătrânul - mi se rupe inima când mă gândesc că atâţia ani
au trecut şi el nu ştie cine sunt eu, nu mă cunoaşte şi nu
mi-a zis şi nu-mi zice niciodată «tată»”.
Aşa este şi cu lumea aceasta, lumea noastră de astăzi:
copii, tineri, bătrâni nu cunosc dragostea Tatălui Ceresc,
Care ne îngrijeşte cu iubirea lui de Tată, căci toţi suntem
copiii Lui, toţi consumăm aerul, lumina Lui, apa şi toate
bunătăţile Lui. Dar cei mai mulţi nu vor să înţeleagă, să-I
aducă mulţumiri, nu vor să-L recunoască de Părinte pe
Dumnezeul cel Ceresc şi Creatorul nostru. Iată minte
bolnavă, bolnavă de tot! De ce oare se întâmplă acest lu-
cru grozav?! Pentru că au mintea bolnavă cu păcate
îngrămădite, păcate de la părinţi, păcate adăugate şi de ei, care s-au adunat aici şi de la toţi cei care au primit Sfântul
fărădelegi de care am vorbit până acum. Tău Botez şi scapă-i de toate bolile sufleteşti şi trupeşti!
Cum să mai aibă mintea curată şi nervii la locul lor când le
urlă în cap toate aparatele şi televizorul ore şi nopţi
întregi?! De unde să mai stea nervii la locul lor şi mintea
curată? De aceea au ajuns şi ei să bâţâie mereu din cap şi
din picioare, ca epilepticii cei îndrăciţi şi nu se vor vindeca
până când nu vor părăsi aceste
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 187
focare de infecţie, aceşti idoli periculoşi.
Cei care aveţi copii şi observaţi la ei simptomele bolilor
acestora: îi veţi vedea scuturând din cap şi din picioare, îi
veţi vedea că nu vor să vină la biserică, nu le place să se
roage, să citească sfinte cărţi, nu suferă icoana şi candela
în casă, să ştiţi că aceştia sunt îndrăciţi, stăpâniţi de
duhurile necurate ca fiica femeii cananence de care ne-a
vorbit Sfânta Evanghelie.
Alergaţi atunci cu credinţă la Dumnezeu, alergaţi părinţilor
la Domnul Hristos cu evlavie şi cu lacrimi şi veniţi la biseri-
ca Lui, căci aici Îl găsiţi, şi ziceţi ca femeia cananeancă:
,,Doamne, fiica mea s-a îndrăcit! Doamne, fiul meu a înne-
bunit! Doamne, copiii mei sunt stăpâniţi de duhuri ne-
curate, s-au îmbolnăvit la minte, a intrat satana în ei!
Doamne ajută-mă, tămăduieşte-i, Doamne, întoarce-i la
calea Ta cea luminoasă, linişteşte-le simţurile sufleteşti şi
trupeşti şi fă-i să cunoască şi ei sfânta credinţă şi dă-le
pacea şi mulţumirea sufletească, Doamne!”
Atunci veţi auzi blândul glas al Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, pe care L-a auzit şi femeia cananeancă din Evan-
ghelia de astăzi: ,,O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie
cum voieşti!”. Şi se vor tămădui copiii şi casa se va lumina,
întunericul se va risipi, pacea şi liniştea vor dăinui acolo,
idolii se vor sfărâma, necredinţa va înceta şi Dumnezeu va
lucra în inimile acestor suflete tămăduite, sfinţite şi înnoite
cu Harul Său cel ceresc.
Rugăciune
Dumnezeul milei şi al îndurărilor, Care voieşti mântuirea
sufletelor noastre, primeşte Doamne rugăciunile ucenicilor
Tăi, alungă toate duhurile cele necurate de la toţi aceştia
Fă cu mila Ta cea mare, ca să Te cunoască pe Tine, Tatăl
nostru Cel Ceresc, toţi cei ce s-au adunat aici, şi să Te
slăvească pe Tine, Cel Slăvit în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul
şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
188 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII
Pescuirea minunată
,,Şi trăgând corăbiile la uscat, au
lăsat totul şi au mers după El.”
(Luca 5, 11)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În cuvintele Evangheliei simţim dumnezeirea, ceea ce nu
simţim în nici unul din cuvintele omeneşti, parcă îl vedem
pe Dumnezeu vorbind. Ori de câte ori citim cu atenţie o
pagină de Evanghelie, suntem înălţaţi pe alt tărâm,
picioarele noastre parcă se desprind de pe pământ şi
plutim în văzduhul minunilor dumnezeieşti.
Într-o dimineaţă de vară, Domnul Iisus Hristos se duse
lângă lacul Ghenizaretului, căruia i se mai zicea şi Marea
Galileii. Acolo a văzut două corăbii, iar pescarii coborâseră
din ele şi-şi spălau mrejele. Ei toată noaptea se trudiseră
să prindă peşte, dar nu prinseseră nimic. Deodată, Domnul
Iisus Hristos se urcă în corabia lui Simon Petru şi-l rugă s-
o depărteze puţin de la uscat, apoi, după ce sătură
mulţimile cu sfintele Lui învăţături, din corabie, îi zise lui
Simon să meargă cu corabia mai în larg şi să lase mrejele
în apă ca să pescuiască.
,,Învăţătorule, - răspunse Simon - toată noaptea ne-am
trudit şi n-am prins nimic, dar după cuvântul Tău, voi arun-
ca mrejele în apă!”, şi făcând aşa, prinseră mulţime mare
de peşti, că li se rupeau mrejele. Atunci, a făcut semn to-
varăşilor din cealaltă corabie ca să vină să le ajute. Şi au cuvintelor Lui, demonii fugeau îngroziţi, morţii erau sculaţi
venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să la viaţă şi tot iadul era înfricoşat, neştiind ce să creadă
se scufunde. despre puterea cea mare care ieşea din Dumnezeul Om -
Iisus Hristos.
Minunea aceasta văzând-o ucenicii, i-a cuprins o mare
frică, iar Petru, căzând în genunchi la picioarele lui Iisus, I- Fariseii şi cărturarii, bătrânii poporului şi mai ales invidioşii,
a zis: ,,Du-Te de la Mine, Doamne, că sunt om păcătos!”, rămâneau încremeniţi de frumuseţea învăţăturilor Lui şi de
că spaima îl cuprinsese pe el, şi pe toţi ceilalţi, de pescuitul adevărul cel tainic cuprins în predicile şi pildele Lui. De
atâtor peşti. Domnul Iisus a zis către Petru: ,,Nu-ţi fie frică, aceea ziceau înspăimântaţi: ,,Niciodată n-a vorbit cineva
de acum înainte vei fi pescar de oameni!” şi trăgând ca Omul acesta!”.
corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după El.
Domnul Hristos a venit să ni-L arate pe Tatăl ceresc, pe
Din această Sfântă Evanghelie desprindem câteva Dumnezeu, dar a trebuit să procedeze aşa de minunat, ca
învăţături foarte folositoare pentru mântuirea sufletului nos- să-l facă pe om să înţeleagă, fără să-şi piardă mintea sau
tru. În primul rând, descoperim că lumina ochilor ori să se ardă de puterea focului dumnezeirii
Sale, fiindcă nimeni n-a putut vreodată şi nu va putea să-L
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 189 vadă pe Dumnezeu în toată măreţia şi puterea dumnezeirii
Sale; aceasta este cu neputinţă. De aceea Petru s-a temut
Mântuitorul Iisus Hristos a fost Dumnezeu adevărat, căci când a văzut o asemenea minune, ca şi pe Tabor, când s-
cine putea să fie Acesta, de care ascultau marea, vânturile a înspăimântat de puterea luminii ce izvora din trupul lui
şi peştii, decât Creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor? Iisus şi a căzut cu faţa la pământ, împreună cu Iacob şi
Peştii cei necuvântători, când au simţit deasupra apei în Ioan, neputând suferi acea lumină orbitoare.
corabia lui Petru pe Ziditorul lor, au venit cârduri, cârduri,
să-L vadă şi să-I asculte cuvântul şi aşa s-au lăsat să fie O mare greşeală fac unii oameni, care au pretenţia
prinşi în mrejele apostolilor şi scoşi afară la uscat, la po- să-L vadă pe Dumnezeu. Ei nu ştiu cât sunt de mici şi ne-
runca Stăpânului Hristos. putincioşi faţă de măreţia şi puterea

Această minune a fost înfricoşătoare pentru ucenici; ei s- 190 PREDICI

au temut şi au simţit dumnezeirea Lui Iisus. De aceea
Petru, plin de spaimă, a îngenuncheat înaintea Lui şi, cu
frică, L-a rugat să se depărteze de la el, că e plin de
păcate. Nimeni nu mai făcuse o asemenea minune, ca cea
făcută de Domnul, că niciodată în viaţa lor nu prinseseră
atâţia peşti, mai ales după o noapte de trudă zadarnică.
Această minune i-a speriat şi i-a convins să creadă că nu-
mai Dumnezeu a putut să facă ceea ce a făcut.
Ucenicii au înţeles că de glasul Lui toate ascultă, toate se
supun, deoarece El este Domnul cerului şi al pământului,
Creatorul şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi că fără de El
nu pot face nimic. De aceea au lăsat toate şi au mers după
El şi au fost martori şi la alte minuni, care mai de care mai
înfricoşătoare şi mai mari. Ei şi-au dat seama că umblă
Dumnezeu pe pământ îmbrăcat în trup omenesc, tăinuit de
ochii omului şi, din când în când, îi înspăimânta puterea
dumnezeirii Sale. De aceea, văzând spaima lui Petru, Iisus
îi zise: ,,Nu-ţi fie frică, de acum vei fi pescar de oameni!”.
Oamenii erau atraşi de frumuseţea Lui şi de frumuseţea
dumnezeiască; ei nu-L simt pe Dumnezeu din minunile Lui,
fiindcă nu le citesc, nici din cartea cerului şi a pământului,
nici din cărţile Bisericii, nici din cartea cărţilor - Biblia - un-
de se vorbeşte despre El. Ei citesc numai ziare, reviste şi
cărţi de poveşti imorale; de aceea, au orbit şi nu mai văd
soarele dogoritor de pe cer, nici luna şi stelele, lucrul mâ-
inilor lui Dumnezeu şi nu simt nici prezenţa Lui, în tot locul
stăpânirii Lui.
Mulţi nu vor simţi niciodată, ci numai pe patul morţii, când
se vor vedea înconjuraţi de duhurile necurate ale iadului,
care vor veni să le apuce sufletul cel nepăsător şi să-l ducă
cu ei în tartar, în chinurile veşnice. Cum poţi tu, vierme orb,
cum poţi tu, care te târăşti pe pământ, să vezi pe Acela
care a creat aştrii cereşti? Poţi tu măcar să priveşti mai
mult în soare? Căci dacă ar lăsa El soarele puţin mai jos,
ar arde tot pământul. Omul, în mândria lui, crede că dacă a
ajuns să zboare prin văzduh cu maşinăriile lui, el este totul,
el este dumnezeu, nu-i mai trebuie Altul, dar dacă ar avea
smerenie s-ar vedea atât de mic cât o furnică, fiindcă sunt mizerie şi li se spulberă şi se risipeşte toată truda şi ago-
unele furnici care au aripi şi zboară. Din cauza mândriei nu niseala în câteva clipe, fiindcă nu şi-au pus nădejdea în
poate vedea şi nu poate citi nici stelele de pe cer, nici min- Dumnezeu, n-au vrut să asculte de cuvântul Lui, de biseri-
unile Lui de pe pământ. ca Lui, de ucenicii Lui.

Iată ce ne povesteşte Sfântul Augustin! El spune că a vrut Ascultarea lui Petru din Evanghelia de astăzi l-a făcut
să scrie o dată o carte despre Dumnezeu şi zice: ,,N-am fericit şi l-a învrednicit să-L cunoască pe Fiul lui
putut să scriu decât atât: «Despre Dumnezeu», şi m-am Dumnezeu, prin marea şi neuitata minune a mulţimii
muncit să încep mai departe şi n-am putut. Atunci am peştilor ce s-au prins atunci. Acesta era un semn pentru el,
plecat pe malul mării întristat şi îngândurat. Acolo am găsit ca atunci când va propovădui lumii Cuvântul lui
un copilaş, care făcuse o gropiţă în nisip şi, cu un ciob în Dumnezeu, să aibă puterea convingerii şi să-i aducă pe
mână, căra apă din mare şi o turna în acea gropiţă. L-am oameni de la întuneric la lumină, de la minciună la adevăr,
întrebat: de la puterea satanei la Dumnezeu. La prima lui cuvântare,
pe care a ţinut-o la Ierusalim, s-au convertit trei mii de su-
- Ce faci aici, măi, copilule? flete deodată. Şi nu mai vorbim de mulţimile celelalte, care
se întorceau cu sutele şi cu miile. Iată că, într-adevăr,
- Iată, car apă din mare, şi vreau s-o torn pe toată în Domnul Iisus Hristos îl făcuse pescar de oameni, după
această gropiţă! cum îi spusese: ,,Nu-ţi fie frică, de acum înainte, vei fi
pescar de oameni!”
M-am mirat mult de naivitatea acestui copilaş şi am zis în
mintea mea: ,,Iată, Augustine, aşa vrei să faci şi tu! Să scrii Dar Apostolul Petru avea frică de Dumnezeu, el se simţea
în cartea ta toată măreţia, minunile şi puterea lui păcătos, simţea distanţa cea mare dintre om şi Creatorul
Dumnezeu. Aceasta este cu neputinţă; aşa cum este cu său. Frică de Dumnezeu trebuie să avem şi noi în tot locul
neputinţă să mute copilul toată apa mării în acea gropiţă şi în tot timpul, nu numai atunci când suntem în primejdie,
mică, aşa nici tu nu vei putea să scrii toată măreţia, fru- când vedem moartea în faţa ochilor, căci cine are frică de
museţea şi puterea dumnezeiască în cartea ta”. Dumnezeu capătă înţelepciune şi află calea cea adevărată
şi dreaptă şi, mai ales, se fereşte de păcate în tot locul.
Cu atât mai mult, nu va putea cineva să-L vadă pe
Dumnezeu în toată puterea Slavei Sale, căci se va arde, Omul care are frică de Dumnezeu ştie că ochiul cel ne-
va orbi şi se va nimici, pentru că mintea omului este limi- adormit al lui Dumnezeu îl poate vedea oriunde, căci
tată şi puterile lui sunt mărginite, întocmai ca ale unui deasupra noastră, sus, este ochiul Lui cel senin şi priveşte
vierme neputincios. Mai departe ne arată Sfânta Evan- să vadă căile noastre. Dar omul nelegiuit, orbit de păcat,
ghelie că Apostolul Petru îi spune Domnului că toată noap- nu are simţul acesta bun şi folositor pe care l-au avut Petru
tea s-a trudit şi n-a prins nimic. Dar, la cuvântul Domnului, şi ceilalţi ucenici, nu-L simte pe Dumnezeu şi n-are frică de
a făcut ascultare şi a lăsat mrejele în apă, pentru pescuit. El. Omul fără frică de Dumnezeu n-are nici milă, nici ruşine
de aproapele şi se face pildă rea şi faţă de copiii lui.
În zadar se trudeşte omul singur, numai cu înţelepciunea
lui în noaptea păcatelor, ca să facă ceva. Trudă degeaba! Aşa a făcut unul: şi-a luat copilul şi a plecat la furat porumb
Fără ascultare de glasul lui Dumnezeu şi de poruncile Lui, şi zarzavaturi, cu el de mână. Înainte de a intra în porumb,
omul nu face nimic, aşa cum mulţi oameni, ce s-au lăsat se uită în stânga, se uită în dreapta şi vru să intre, dar
târâţi băieţelul îi zise: ,,Tată, te-ai uitat în toate părţile, dar în sus
nu te-ai uitat, nu vezi că de acolo ne vede cineva, ne vede
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 191 Dumnezeu!?”

de poftele lor, de ambiţiile lor, de neascultarea şi de dis- Aşa se fac toate păcatele, fără frică de Dumnezeu; de
preţul faţă de Dumnezeu, n-au putut să facă ceva în viaţa aceea, la urmă, va fi greu şi va fi vai de părinţii aceia care
aceasta. Căci pe mulţi i-am văzut mergând bine, sporind nu se îndreaptă, nici după mustrarea copiilor căci, în multe
cu treburile, dar deodată, se prăbuşesc în cea mai grea familii, datorită unor copii credincioşi se mai abţin părinţii
de la unele nelegiuiri mari, mai ales atunci când părinţii se cată este mintea unora, că nu vor să mai ţină seama de
bat, se înjură, se dau diavolului în faţa lor, şi-şi zic fel de fel binecuvântarea din partea părinţilor şi a lui Dumnezeu.
de vorbe rele. Urât obicei, rea pildă! Şi iată cum! O fată s-a îndrăgostit de un băiat pe care l-a
întâlnit în cine ştie ce localuri de petreceri şi, nu după mult
Mulţi creştini au o părere greşită despre religia creştină. Ei timp, nespunând nici unul nici altul părinţilor lor fug de
zic că Domnul acasă, pleacă în altă parte să trăiască fără cununie, fără
binecuvântarea lui Dumnezeu, a mamei şi a tatei. Când
192 PREDICI aud părinţii ce a făcut fata lor, strigă îndureraţi, îi zic fel de
fel de vorbe, o blestemă, o dau necuratului şi amândoi uniţi
Hristos făgăduieşte oamenilor fericirea numai în viaţa cea îi trimit vorbă că n-are ce să mai caute în casa lor nicio-
de dincolo, nu şi aici pe pământ, dacă păzesc şi ascultă dată. Trece timpul şi, mai de dorul fetei, mai de milă, lasă
poruncile lui Dumnezeu şi că în viaţa aceasta, oamenii bieţii părinţii la o parte toate, şi-i trimit vorbă să se întoarcă
sunt chinuiţi, necăjiţi şi suferă chiar dacă ascultă sau nu acasă că o primesc şi aşa.
ascultă de cuvântul lui Dumnezeu. Aşa zic unii; aşa că mai
bine să nu asculte, că nu se ştie dacă mai există viaţă Astfel vine acasă, dar neascultarea se ţine lanţ. Părinţii îi
veşnică şi fericire veşnică, şi mai bine să se lupte să îndeamnă să se cunune şi acceptă şi tinerii, dar când vor
trăiască aici bine şi fericiţi pe pământ, căci dincolo nu se ei, mai târziu. Hotărăsc o zi când le place
ştie.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 193
Cu greşeală vorbesc aceşti oameni, căci dacă citim în
Sfânta Carte a lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, găsim lor, tocmesc întâi muzica, fac cheltuială mare cumpărându-
promisiunile făcute de El de la începutul lumii şi vedem că şi târguielile pentru nuntă, aranjându-şi treburile cele
acestea se împlinesc chiar sub ochii noştri, că aşa zice deşarte şi fixând ziua cununiei fără să întrebe mai întâi
Dumnezeu prin proorocul Isaia: ,,Dacă veţi vrea şi Mă veţi preotul, dacă se poate sau nu, căci poate e post, poate-i o
asculta, atunci bunătăţile pământului veţi mânca, iar dacă zi oprită de canoane, iar ei n-au ţinut seama. Şi când vin
nu veţi vrea şi nu mă veţi asculta, sabia vă va mânca pe să spună preotului, abia atunci află că nu se poate face
voi!”. Iar prin proorocul David, Duhul Sfânt a zis: ,,Cu cununia, pentru că e post. Când aud, sar în sus de supăra-
lungime de zile îl voi umple pe el şi-i voi arăta lui mântuirea re şi spun: ,,Păi, ce să facem, părinte, că am tocmit muzi-
Mea.”, iar Mântuitorul Iisus Hristos a spus: ,,Amin grăiesc ca, am arvunit restaurantul, am făcut cheltuieli cu alimen-
vouă, nu este nimeni care să-şi lase casă sau fraţi sau tele şi ni se strică?”
surori sau tată, sau mamă ori femeie, ori copii sau avere
pentru Mine, pentru Evanghelie şi să nu primească însutit, Preotul, fiind şi el constrâns de aceste lucruri, ca şi părinţii
acum în viaţa aceasta cu prigoniri!”. lor, îi trimite la Episcopie ca să ceară dezlegare. Când aud
şi cei de acolo despre toate acestea, şi mai ales că deja
Cel ce crede în Dumnezeu să fie încredinţat că Dumnezeu trăiesc în păcatul curviei, ce să mai facă? Le dau o hârtie
se ţine de cuvânt şi împlineşte ce a spus, numai că omul la mână ca să poată preotul să-i cunune şi atunci, măcar
este necredincios şi se abate la păcate, cade în neas- că e post. Şi astfel, din neascultare în neascultare, calcă
cultare de poruncile lui Dumnezeu şi atunci, în loc de bine- legea neascultând nici de mamă, nici de tată, nici de preot,
cuvântare de la Domnul, vine mânia şi blestemul şi-l nici de episcop, nici de canoane, de legea lui Dumnezeu,
urmăreşte blestemul dumnezeiesc, pentru păcat, în tot ajungând sub blestem dumnezeiesc şi astfel vine mânia lui
locul. Căci unii nu-şi mai găsesc locul şi pacea nicăieri. Şi Dumnezeu peste ei.
fiindcă e vorba de neascultarea omului de cuvântul lui
Dumnezeu, să pornim puţin pe firul acestei neascultări şi Se miră şi ei şi se întreabă: ,,Ce-oi fi făcut eu, Doamne?”
să vedeţi cum încep unii să-şi clădească fericirea pe neas- atunci când începe să trosnească biciul lui Dumnezeu în
cultare, mai ales tineretul. casa lor, în diferite chipuri: pagube mari, boli grele, ceartă
şi bătaie, despărţiri, copii bolnavi, suciţi, paralitici, îndrăciţi
Din cele ce observăm noi astăzi, mai mult la cei tineri, ne şi neascultători de părinţi mai rău ca părinţii lor, şi tot felul
dăm seama în ce mare întuneric se află şi cât de întune- de răutăţi. Se mai întreabă: ,,Ce-oi fi făcut eu, Doamne?!”
Iată ce-au făcut! Au pornit-o rău de la început, cu
blestemul şi cu neascultarea târâş după ei. Am văzut cu
ochii mei multe cazuri: copii care-şi bat părinţii, pentru că şi
aceştia i-au bătut pe părinţii lor, copii care-şi lasă părinţii să
se chinuiască de foame şi neîngrijiţi, pentru că la rândul lor
şi ei i-au lăsat pe părinţii lor să moară de foame şi au murit
neîngrijiţi.
Aşa era într-un sat un băiat, care avea armă de vânătoare,
şi într-o zi s-a încăierat cu tatăl său care era bătrân, de au
sărit toţi vecinii, iar el i-a dat cu ţeava puştii pe spate şi a
rupt ţeava de la puşcă pe spatele lui. Au fost luaţi amândoi
la cercetări de autorităţi şi, când a fost întrebat bătrânul
cum s-a întâmplat lucru acesta, el a zis: ,,Nu-l pedepsiţi pe
fiul meu, căci a venit timpul să-mi iau pedeapsa pentru
păcatul meu! Ia uitaţi-vă bine la ţeava puştii, că a fost lipită,
pentru că, mai întâi, eu am rupt-o pe spinarea tatălui
meu!”.
lua pe părintele său şi-l va duce de acasă, unde va vedea
cu ochii, ca să nu le strice fericirea. Zis şi făcut, căci într-o
dimineaţă tânărul nostru îl ia pe bătrânul său tată de braţ, îl
scoate binişor din sat şi-l duce spre întinsele păduri ale
dealurilor, să-l rătăcească, să-l mănânce fiarele sălbatice.
Cu ochii înlăcrimaţi bătrânul mergea înainte şi suspina.
Deodată, tânărul se opreşte şi voi să se despartă de el, să
se întoarcă acasă, dar tatăl lui îi zise cu ochii în lacrimi:
,,Fiul meu, vezi, colo mai sus este o piatră mare; te rog,
du-mă până acolo, căci până acolo am dus şi eu pe tata!”.
Şi plângea, plângea mereu. Şi-a adus aminte abia atunci
de marele păcat pe care-l făcuse când era tânăr. Ce bine
ar fi să-şi aducă aminte fiecare mai înainte de moarte de
toate păcatele, de toate nedreptăţile, de toate neascultările
pe care le face omul în viaţă şi, cu căinţă la spovedanie, să
le spună înaintea lui Dumnezeu, ca nimeni să nu moară
neispăşit şi cu canonul neîmplinit.

S-au mirat cu toţii de judecăţile lui Dumnezeu şi mulţi s-au Să ia aminte tineretul nostru şi copiii să nu-şi supere
îndreptat văzând cu ochii lor că Dumnezeu răsplăteşte cât părinţii, să nu plece fără binecuvântarea lor, căci mare este
de târziu pentru păcatul făcut. Aşa că nimănui să nu-i pară darul binecuvântărilor pe care-l au părinţii pentru copiii lor.
glumă, căci păcatul nu rămâne nepedepsit niciodată; el Mai înainte, copiii cereau binecuvântarea părinţilor chiar de
trebuie ispăşit în lumea aceasta prin pocăinţă sinceră, mici. După ce-şi făceau rugăciunile de seară, ziceau:
adică să te căieşti de răul pe care l-ai făcut cuiva, cu atât ,,binecuvântează-mă, mamă şi tată!”. Sărutau mâna
mai mult părinţilor care te-au zămislit şi te-au născut, care părinţilor şi mergeau la somn. Dimineaţa la fel şi plecau la
ţi-au dat viaţă, au cheltuit, te-au învăţat carte şi au suferit treabă sau la şcoală. La plecare sau la venire cereau bine-
într-un fel sau altul pentru a te vedea ,,om mare” şi fericit în cuvântarea mamei şi, mai ales, cereau binecuvântarea
viaţă. De aceea zice porunca lui Dumnezeu Tatăl: părinţilor înainte de căsătoria lor, ca să le fie bine în viaţă
,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi şi să trăiască fericiţi pe pământ, cum a zis Dumnezeu.
să
De aceea nu mai e fericire între tineretul nostru, în căsăto-
194 PREDICI riile lor, pentru că sunt nelegiuite şi pleacă fără binecuvân-
tarea lui Dumnezeu şi a părinţilor. O, ce fericită ar fi lumea
trăieşti ani mulţi şi fericiţi pe pământ!”. dacă ar avea copii buni, cu frică de Dumnezeu, credincioşi
şi respectuoşi! O, ce fericiţi ar fi şi copiii dacă ar avea
Nu va fi bine de copiii care nu-şi cinstesc părinţii, nu-i re- părinţi cu frică de Dumnezeu, cu ascultare de Dumnezeu şi
spectă, mai ales pe părinţii cei credincioşi, că sunt şi părinţi de Biserica Lui, cu trăire în rugăciuni şi cântece duhov-
necredincioşi cum am spus mai înainte, părinţi care-i niceşti, cu obiceiuri frumoase creştineşti. Nu vicioşi,
învaţă pe copii la rele - pe aceia să nu-i ascultaţi! Cei care gălăgioşi, hulitori, nu să-i dea diavolului pe copiii lor şi pe ei
nu ascultă pe părinţii cei credincioşi, când îi îndeamnă la înşişi, nu părinţi beţivi şi tutunari, nu părinţi care înjură pe
bine, astfel vor primi şi ei de la copiii lor, supărări după Dumnezeu şi lucrurile sfinte, nu părinţi care vorbesc vorbe
supărări.
Aşa am citit într-o carte veche, că într-un sat de munte un PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 195
tânăr rămăsese numai cu bătrânul lui tată. Fiind
necăsătorit a făcut cunoştinţă cu o tânără, care i-a spus că porcoase în faţa copiilor şi care îi învaţă la tot felul de
nu se căsătoreşte cu el, pentru că nu vrea să ajungă să răutăţi, căci aceştia nu se mai pot numi părinţi; aceştia sunt
îngrijească şi de tatăl său. Dar tânărul i-a promis că-l va
criminali, fiare apocaliptice pe care-i va spulbera e bine! Să cinstim sfânta duminică, să venim la sfân-
Dumnezeu ca pleava în vânt. ta biserică şi să ascultăm Sfânta Liturghie, că aici în cora-
bia lui Dumnezeu ne vorbeşte Fiul Său Iisus Hristos şi ne
Când vedem şi auzim de astfel de nelegiuiţi, să nu ne hrăneşte cu sfintele Lui învăţături, ca şi pe poporul de pe
mirăm prea mult, ci mai bine să ne înfricoşăm, că se marginea lacului Ghenizaret.
împlineşte sub ochii noştri un semn al vremii de apoi
despre care ne vorbeşte Sfântul Apostol Pavel. El spune Aici cereţi ajutorul lui Dumnezeu cu încredere, când aveţi
că, în vremurile din urmă, se va arăta fiul pierzării, omul supărări şi necazuri, căci vai de cei ce merg la spiritism, la
păcatului, lepădatul anticrist şi că, înainte de a veni vrăjitoare, la descântece, fiindcă
sfârşitul, va veni lepădarea de credinţă. În multe feluri şi în
multe forme se vor lepăda oamenii de Dumnezeu şi de 196 PREDICI
dreapta credinţă şi numai bine, că după ce s-au lepădat,
iată şi focul, iată şi sfârşitul, ca să-şi ia plata fiecare! se depărtează Harul lui Dumnezeu de aceia care merg
acolo şi se apropie duhurile necurate de ei, se ţin scai
Vai de întunericul din mintea creştinilor, că nu se trezesc după ei şi se duc cu ele acasă şi vai de casa aceea unde
măcar acum în ultima clipă! Toţi cei ce nu vor să înveţe intră aceste duhuri. Fugiţi, dacă vreţi să scăpaţi!
credinţa cea dreaptă aşa cum au propovăduit-o sfinţii lui
Dumnezeu, toţi cei ce refuză să se spovedească, să se Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, să
împărtăşească şi să vină la biserică, toţi cei ce cred numai păstrăm sfânta credinţă, să-L rugăm pe Domnul să ne mai
de formă şi n-au un fond sănătos de creştin adevărat şi nu înmulţească credinţa, dar să depunem şi noi cât mai mult
sunt convinşi de ajuns de existenţa lucrurilor nevăzute, efort pentru a ne îmbogăţi sufletul prin fapte bune! Să-L
precum şi cei ce-şi tăvălesc sufletul şi trupul prin toate rugăm pe Dumnezeu să depărteze de la noi orice duh de
poftele vinovate ale plăcerilor, aceştia toţi au ajuns în pri- nepăsare, orice duh de amânare a pocăinţei, orice lenevire
ma fază a lepădării de Dumnezeu, prima fază a cancerului în a lucra fapte bune, orice duh de mândrie şi silnicie! Să
sufletesc. stăm neclintiţi în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu,
lăsând şi noi totul, ca ucenicii Lui şi să mergem după El de
Să ne trezim, fraţilor şi surorilor! E timpul să ne trezim şi să astăzi înainte până la sfârşitul vieţii noastre, căci atunci ne
tragem şi noi corăbiile la uscat. Să lăsăm şi noi totul, ca va lua şi pe noi acolo unde sunt sfinţii Lui, în veşnica fer-
ucenicii Domnului, şi să mergem după El, aşa cum ne icire, în viaţa cea de veci!
spune mai departe Sfânta Evanghelie de astăzi. Să
mergem după El înseamnă să mergem după poruncile Lui,
să ascultăm glasul Său cel dumnezeiesc şi să împlinim cu
orice risc voia Lui. Să mergem după El, după El, nu după Rugăciune
noi, nu după poftele noastre, nu să ne îndreptăţim păcatele
noastre, nici după orice glas înşelător, ademenitor al lumii Dumnezeul minunilor, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai
şi al profeţilor mincinoşi. umplut mrejele pescarilor, Cel ce ai plouat mană în pustie
poporului Tău Israel, revarsă Tu Duhul cel Sfânt să lu-
Sfânta Evanghelie ne spune că ucenicii au lăsat totul; eu mineze mintea noastră şi să ne hotărască inima pentru a
mă gândesc să lăsăm şi noi tot ceea ce ne împiedică de a- porni pe drumul Tău cel drept şi luminos şi a merge pe
L urma pe Domnul, tot ceea ce ne leagă de păcat, tot ceea urma paşilor Tăi, până la sfârşitul vieţii noastre! Amin!
ce ne împinge spre pierzare sufletească şi trupească, tot
păcatul, toată patima, toate viciile rele, tot ceea ce nu-I
place Domnului Dumnezeu. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 197
Haideţi să lăsăm şi noi toate, să pornim de azi înainte
hotărâţi de a urma Domnului Hristos. Lăsaţi înjurăturile,
lăsaţi drăcuielile, lăsaţi blestemurile, lăsaţi-vă de vrăji, de
vrăjitoare, lăsaţi-le toate şi veniţi după Domnul, că după El
PREDICĂ LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII

Iubirea vrăjmaşilor
,, … şi răsplata voastră va fi mare
şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt.”
(Luca 6, 35)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Felul de judecată al lui Dumnezeu se deosebeşte radical
de felul de judecată al nostru, al oamenilor. Morala şi
desăvârşirea creştină sunt cu totul altceva decât morala şi
desăvârşirea făurite de mintea
omului. Legile Împărăţiei lui Dumnezeu au cu totul alte
temelii decât legile noastre lumeşti.
Sfânta Evanghelie de astăzi ne arată felul de judecată al
lui Dumnezeu şi morala creştină cu legile Împărăţiei
cereşti, pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne invită să
le punem în practică întocmai, şi de aceea zice: ,,Precum
voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea!”
Această nouă poruncă a lui Dumnezeu este cu totul de-
osebită de poruncile Vechiului Testament, fiindcă nu numai
că ne opreşte să săvârşim răul, dar ne porunceşte şi ne
obligă să facem tot binele care ne stă în putere pentru
aproapele nostru.
Ca să ajungem creştini desăvârşiţi nu este suficientă nu-
mai respectarea legii
- oprirea de a face răul sau respectarea învăţăturilor
omeneşti care spun: ,,Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i
face!” - ci este necesară îndeplinirea acestei porunci noi,
de a face în lume şi în întreaga noastră viaţă tot binele
care s-ar putea înfăptui pentru semenii noştri, pentru apro-
apele nostru. Aşa trebuie făcută fapta bună, întocmai cum
ne-ar plăcea să ni se facă şi nouă. Dacă noi vrem ca viaţa
noastră să nu fie primejduită, trebuie mai întâi ca noi să
trăim şi să ne purtăm astfel, încât să nu periclităm cu nici
un chip viaţa aproapelui nostru.
Dacă tu, creştine, ţii la cinstea ta şi la onoarea casei tale şi munte: ,,Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv!
nu doreşti câtuşi de puţin ca cineva să ţi le vatăme, atunci Fiţi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru Cel din ceruri este
trebuie să fii foarte sever cu tine însuţi şi să respecţi tu mai desăvârşit!”
întâi cinstea şi onoarea altora. Dacă tu, creştine, vrei să nu
fii de nimeni nedreptăţit, trebuie ca mai întâi de toate tu să
nu faci nici un fel de nedreptate nimănui în lume. Dacă tu,
creştine, iubeşti bunurile ostenelilor tale şi
198 PREDICI
ţii la casele, grădinile, vitele, hainele şi podoabele tale şi nu
voieşti ca cineva să ţi le distrugă sau să ţi le răpească,
atunci şi tu trebuie să respecţi avutul altuia şi să nu pofteşti
niciodată nimic din ceea ce nu este al tău.
Această dreptate creştină este temelia; ea este cea dintâi
treaptă de urcare a omului spre desăvârşire şi fără de ea
nu se poate face nici un pas înainte spre Dumnezeu. Fără
această sfântă dreptate nu putem nicidecum să păşim pe
treapta
a doua care duce la desăvârşirea creştină. Morala
religiei noastre nu este o listă de oprelişti, ci este o seamă
de legi şi virtuţi, de datorii şi pilde care trebuie trăite şi ur-
mate, nu numai discutate. Morala creştină izvorăşte din
învăţăturile de credinţă ale Bisericii Ortodoxe, e morala
credinţei în Dumnezeu, morala legilor Dumnezeieşti,
morala sfinţeniei, a conştiinţei şi a fericirilor de pe munte.
Morala creştină este morala raporturilor evanghelice dintre
Dumnezeu şi oameni, dintre părinţi şi copii. Este morala
frăţiei şi a iubirii, a desăvârşirii, a mântuirii şi a nemuririi.
Morala creştină e morala vieţii lui Iisus Hristos în trupul
nostru muritor. Prin viaţa şi Evanghelia Sa, Mântuitorul ne
învaţă iubirea, iertarea, simplitatea, milostenia, blândeţea,
pacea, sinceritatea, sfinţenia şi desăvârşirea. De aceea
Domnul Hristos, ca să ajungem la desăvârşire, ne zice:
,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă
blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi şi vă rugaţi
pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc! Iertaţi şi vi se va
ierta, faceţi bine şi daţi împrumut, nimic nădăjduind, şi pla-
ta voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El
este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi!”.
Iată pe cine fericeşte El, Iisus Hristos: ,,Fericiţi cei blânzi,
că aceia vor moşteni pământul! Fericiţi cei cu inima curată,
că aceia vor vedea pe Dumnezeu! Fericiţi făcătorii de
pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” Şi toate
fericirile şi îndemnurile pe care le-a spus în predica de pe
Morala creştină trăieşte mai mult din fapte decât din vorbe. totul de suflet! Când umblau cu pantalonii cârpiţi, cu opinci
Ea garantează cele mai bune raporturi între oameni şi între în picioare şi trăiau în căsuţe sărace, în modestie şi
neamuri. Numai prin morala creştină se poate face viaţa sărăcie, mergeau la biserică, se rugau lui Dumnezeu, erau
fericită şi pe pământ şi în cer. Ea ne arată că virtuţile care blânzi, liniştiţi, ruşinoşi şi temători de Dumnezeu. Aşa îşi
ne asigură fericirea în cer, tot acelea ne-o garantează şi pe creşteau şi copiii lor, dar de îndată ce au dat de bani s-au
pământ. În schimb imoralitatea, sub orice formă, este cea pus pe chefuri, au început să umble după moda lumii, cei
mai urâtă pată, cea mai mare ruşine pe obrazul şi pe su- care au reuşit de şi-au cumpărat case şi maşini s-au ţinut
fletul unui om. Fără respectul moralei creştine legăturile lanţ de mai multe dorinţe lumeşti. Fiindcă, de!... casele
dintre oameni sunt false, mincinoase şi aducătoare de mari mari trebuiau mobilate cu mobilă scumpă, covoare per-
dezastre sufleteşti şi trupeşti. sane, şi toate acestea i-au făcut să-L uite pe Bunul
Dumnezeu şi astfel atât s-au îndepărtat, că nici nu-şi mai
Oamenii imorali îşi îmbolnăvesc mintea şi ajung în spitalele aduc aminte c-au fost şi ei odată la Biserică şi că au fost
de nebuni, în temniţe şi în mormânt. Tot ce urmăreşte creştini.
morala creştină este în interesul sănătăţii şi fericirii omului,
a familiei şi a societăţii, chiar aici pe pământ. Oamenii Câte femei sărace au rămas văduve, de tinere, şi necazur-
imorali ile acestea le-au adus la Dumnezeu. Erau nelipsite de la
Biserică, citeau Psaltirea şi Paraclisul şi mergeau foarte
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 199 bine cu credinţa.
Îmi aduc aminte de una, care după ce a îngrijit o doamnă
nu pot suferi adevărurile sfintelor învăţături. E vai de famil- bătrână, după ce a îngropat-o, i-a rămas o moştenire
ia unde unul din soţi duce o viaţă imorală. Copiii lor sunt în mare: o sumă mare de bani, o casă bogată, cu destule
pericol sufletesc şi trupesc şi când ajung mari imită imorali- lucruri scumpe. Dar femeia aceasta, în loc să-i
tatea părinţilor şi o dublează, făcând şi mai rău ca ei. mulţumească lui Dumnezeu, a aruncat Psaltirea şi cărţile
de rugăciuni, a părăsit Biserica şi s-a pus pe păcate. A
Să ne privim şi noi viaţa în oglinda moralei creştine, să ne făcut casa aceea o peşteră de tâlhari, unde se adunau toţi
dăm seama cât suntem de departe de virtuţile ei şi, ca fiul desfrânaţii, beţivii şi tutunarii si aşa şi-a petrecut câţiva ani,
cel vinovat, să ne întoarcem la Tatăl, acasă, cu sinceritate. înşelând şi alte suflete cu păcatele şi poftele ei. Dar deo-
Să imităm bunătatea, mila, dragostea, sfinţenia, toate vir- dată, într-o zi, se pomeneşte cu nişte junghiuri în piept.
tuţile şi desăvârşirea Tatălui nostru Cel ceresc, ca să fim şi Cheamă cineva salvarea, o duce la spital şi acolo îi
noi fii buni şi morali ai Săi, căci nu vom regreta niciodată, găseşte cancer. Nu după multă
nici chiar în viaţa aceasta, nu mai vorbim despre dobândi-
rea cununii la sfârşitul acestei vieţi. 200 PREDICI

Fericirea cea adevărată este cea lăuntrică, cea su- vreme de chinuri îngrozitoare, se sfârşeşte chemând în
fletească. Oamenii însă caută ajutor mila lui Dumnezeu. Iată ce ticălos este omul! Are de
toate, nu-i lipseşte nimic şi se depărtează de Dumnezeu
o fericire lumească, pământească, o fericire ce făcând păcate, în loc să fie mai recunoscător şi să facă
pleacă din afară de noi. Se trudesc oamenii să se facă mai mai mult bine.
întâi bogaţi, să se umple mai întâi de bani, de plăceri şi de
mărire lumească, crezând că vor fi fericiţi. Fericirea după Vedeţi ce bună este suferinţa?! De aceea creştinii dintâi,
care umblă cei mai mulţi oameni este dorinţa de a avea când vedeau că trupul, lumea şi demonul îi duc la păcate,
spor la averi, belşug şi sănătate. Sunt bune şi acestea şi cereau de la Dumnezeu boală, cereau suferinţă în rugăci-
au şi ele rostul lor, dar nu valorează nimic, n-au nici un unile lor, ca să se poată mântui. Femeia aceasta n-ar fi
preţ, dacă nu sunt puse toate în slujba mântuirii sufleteşti. murit în aceste chinuri grozave, dacă şi-ar fi trăit viaţa ca la
început, cu rugăciuni, cu simplitate, în curăţie, în credinţă
Lumea doreşte o fericire pământească, care nu are nimic şi sfinţenie. Poftele păcătoase şi desfrânările însă, fumul
cu mântuirea sufletului, ci dimpotrivă, e foarte primejdioasă de tutun şi băuturile i-au scurtat viaţa, ca la multe şi multe
pentru aceasta. Câţi săraci nu s-au îmbogăţit şi au uitat cu numite creştine. Iată că lumea nu ne poate face fericiţi.
Averile şi banii, chefurile şi distracţiile din palatele bogaţilor Iată omul: în goana de a-şi face viaţa fericită pe pământ se
nu pot mulţumi sufletul omului. ia la luptă cu Dumnezeu şi astfel ajunge într-o stare de
plâns, în ghearele necuratului şi se pierde pe veci. Prin
Sufletul doreşte şi însetează de Dumnezeu. Sufletul îşi are urmare fericirea pe care o dă lumea nu se potriveşte cu
nevoile sale, el nu se satură cu lucruri pământeşti, căci el fericirea dumnezeiască. O, ce fericire dulce şi scumpă dă
nu este pământesc; el este veşnic, nemuritor şi dacă nu Mântuitorul celor ce trăiesc viaţa după poruncile Evan-
este ascultat se mâhneşte, se tulbură şi de aceea omul gheliei Lui! Lumea însă caută fericirea în afară de Mântu-
devine nemulţumit. Fericirea adevărată o poate da numai itorul, de aceea le zice Domnul în Evanghelie: ,,Vai de voi,
Domnul Dumnezeu. Fericirea adevărată o vor avea numai cărturari şi farisei făţarnici, vai de voi bogaţilor, pentru că v-
oamenii care vor căuta să pună în practică cuvintele Mâ- aţi primit aici mângâierea!”
ntuitorului din predica de pe munte: ,,Fericiţi făcătorii de
pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” Altă treaptă spre desăvârşire, de care ne vorbeşte Domnul
în Evanghelia de astăzi, este iubirea vrăjmaşilor. ,,Iubiţi pe
Adevărata fericire o pot avea numai copiii lui Dumnezeu. vrăjmaşii voştri - zice El - binecuvântaţi pe cei ce vă
Iisus Mântuitorul, care a adus în lume fericirea cea blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc, rugaţi-vă pentru
adevărată, El, Fiul lui Dumnezeu, El ridică sarcina cei ce vă fac vouă strâmbătate, pentru cei ce vă ocărăsc şi
păcatelor de pe sufletul nostru. ,,Fericiţi sunt cărora s-au vă năpăstuiesc! Că de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce
iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele!”, zice dar este vouă, că şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe
Psalmul 31 al lui David. De aceea a mai zis Domnul Hris- dânşii?! Şi de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar
tos ucenicilor Săi: ,,Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi ure- este vouă, căci şi păgânii tot astfel fac?! Şi de daţi împru-
chile voastre că aud!”. Fericiţi sunt cei care au ochi suflet- mut celor de la care nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă, căci
eşti şi urechi sufleteşti care aud tainele mântuirii sufletului! şi vameşii şi păcătoşii împrumută la fel?! Fiţi milostivi, fiţi
buni, fiţi desăvârşiţi precum desăvârşit este şi Tatăl vostru
Nu cei săraci sunt nefericiţi, nici cei bolnavi, nici cei batjo- cel ceresc, Care face să răsară soarele şi peste cei buni şi
coriţi şi chinuiţi, nici cei neînvăţaţi, ci adevăraţii nefericiţi peste cei răi şi varsă ploaia Sa binecuvântată şi peste cei
sunt cei care au ochi şi nu văd, au urechi şi nu aud, sunt drepţi şi peste cei păcătoşi!”
orbi şi surzi pentru mântuirea sufletului lor, căci nu văd
starea grozavă şi nenorocită în care trăiesc. Fericirea pe Iată ce minunate cuvinte, iată ce frumoase porunci şi con-
care o dă lumea este nestatornică; ea se poate schimba cepţii pe care nici o minte omenească până la Domnul
de seara până dimineaţa. În câte case nu este astăzi fer- Hristos n-a putut să le exprime! Aceste cuvinte cuprind în
icire, iar mâine plângere mare?! ele taina imitării lui Dumnezeu Tatăl şi această taină este
calea spre desăvârşire, este iubirea omului de către om,
Aşa îmi povestea cineva despre o mare profesoară tânără, iubirea prietenului şi a duşmanului, iubirea celui cunoscut
renumită, care a trebuit să ţină o conferinţă împotriva şi a celui necunoscut, iubirea celui bun şi a celui rău, a
misticismului, a credinţei în Dumnezeu, şi prin cuvinte a celui drept şi a celui greşit.
negat existenţa lui Dumnezeu, insultând Majestatea
dumnezeiască. După terminarea conferinţei s-a dus acasă Iată judecata lui Dumnezeu cea dreaptă şi morala creştină!
liniştită, s-a culcat fără nici o grijă, dar dimineaţa nu s-a Tocmai aceste porunci dumnezeieşti se pare că ar fi cel
mai sculat din pat, căci i-a paralizat o parte a corpului îm- mai greu de realizat şi chiar imposibil de împlinit. Oamenii
preună cu gura, care a rămas mută pentru totdeauna şi în au mers înainte şi au avansat în multe treburi pământeşti,
scurt timp a murit chinuită de remuşcările conştiinţei şi de dar partea aceasta importantă a fost lăsată uitării. Am
vedeniile înfiorătoare pe care le-a văzut înaintea trecut şi trecem peste aceste învăţături care ne duc la
desăvârşire şi care sunt tocmai cele mai importante pentru
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 201 mântuirea noastră. Este adevărat că dacă n-am ajuns pe
culmea aceasta înaltă, cei care frecventăm mai des
sfârşitului ei. locaşurile Domnului, cei care suntem înaintaţi în cunoştinţa
de Dumnezeu, cei care trebuie să fim pilde vii de imitat,
cercetaşii şi înaintaşii spre împărăţia cerească, ce să mai
vorbim de ceilalţi care nu cunosc mai nimic despre mântui- este iubirea aceasta, dar numai prin ea se poate ajunge la
rea sufletului lor?! desăvârşirea creştină.

De aceea, e greu să poată înţelege cineva, să-l iubească Mai departe ne spune Evanghelia de astăzi să fim milos-
pe acela care-i face rău. Să-l iubeşti tu pe vrăjmaşul care tivi, precum şi Tatăl nostru este milostiv şi zice: ,,fiţi dar
stă de capul tău zi de zi, să-ţi facă rău, te duşmăneşte, te milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv!”. În cultul divin,
pârăşte, te insultă, te fură, te minte şi caută în tot momen-noi creştinii avem o mulţime de rugăciuni, mai lungi sau
tul chiar mai scurte prin care cerem mila şi ajutorul lui Dumnezeu:
,,Doamne, miluieşte-ne! Doamne ai milă de noi!
202 PREDICI Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi! Uşa milostivirii
deschide-o nouă! Milă şi iertare de păcatele noastre, sfârşit
să-ţi ia viaţa!?... Greu lucru, dar tocmai în aceasta constă creştinesc vieţii noastre de la Domnul să cerem!”, şi noi
fapta noastră, ca să avem ce ierta. Dacă nu ne-a făcut nici răspundem: ,,Dă -ne, Doamne!”. Toate aceste rugăciuni
un rău, n-avem de ce să-l iertăm; şi Mântuitorul ne spune sunt strigăte din inimi îndurerate, care se îndreaptă către
mai mult: nu numai să-i iertăm, ci chiar să-i iubim. Pentru Tatăl din ceruri şi-L chemăm în ajutor pe Dumnezeu pentru
că, într-adevăr… noi nu vedem binele pe care ni-l fac ei, că El e Milostivul, Dumnezeul îndurării cel milostiv, înde-
binele cel sufletesc, căci datorită acelor necazuri, acelor lung-răbdător, bun şi adevărat, Părintele îndurărilor şi
supărări, acelor pagube pe care ni le fac primim noi Dumnezeul a toată mângâierea, care-i miluieşte pe toţi.
răsplată de la Dumnezeu, dacă le răbdăm pe toate. Altfel,
pentru ce să ne plătească Dumnezeu?! PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 203

De aceea ne zice Mântuitorul: când vrăjmaşii noştri ne În marea Sa milostivire, Dumnezeu are milă de făpturile
blesteamă, noi să-i binecuvântăm, adică să le răsplătim cu care suferă şi le miluieşte. Ajută săracii, ocroteşte nefericiţii
bine; când ne fac strâmbătate, noi să ne rugăm pentru ei; şi mângâie pe toţi necăjiţii. Aşa trebuie să fim şi noi, fiii lui
când ne ocărăsc, ne năpăstuiesc, noi să le facem bine şi Dumnezeu, milostivi unii către alţii, chiar şi către vrăjmaşii
să-i iubim din toată inima, căci numai aşa vom dovedi că noştri, dacă voim să ne răspundă la rugăciunile noastre
suntem fii ai Tatălui ceresc. Avem pildă pe Mântuitorul care când cerem şi noi milă de la El.
a fost prigonit, ocărât, batjocorit, El, Fiul lui Dumnezeu Cel
viu; El s-a rugat către Tatăl ceresc zicând: ,,Tată, iartă-i că
Mila aceasta dumnezeiască - sau milostenia cum se nu-
nu ştiu ce fac!”. Aici este adâncul înţelepciunii lui meşte - trebuie să fie una dintre virtuţile creştinului
Dumnezeu şi taina mântuirii. Cei ce vor să ajungă la adevărat, una din cele mai frumoase podoabe, una dintre
desăvârşire, să caute împlinirea acestor porunci, prin cele mai bogate fântâni din care izvorăsc apele fericirii.
dragoste şi sfinţenie. Milostenia trebuie neapărat să o aibă creştinul, ca să se-
mene cu Tatăl cel din ceruri şi cu Fiul său Iisus Hristos,
Dar de fapt omul nu se gândeşte decât la el, nu se iubeşte dimpreună cu Duhul Sfânt. Faptele de binefacere sunt cele
decât pe sine. Încet, încet, abia izbutesc unii să-şi iu- mai răsplătite: dai bunuri pământeşti şi dobândeşti comori
bească pentru un timp nevasta şi copiii, să-şi iubească cereşti; faci bine trupului şi se răsplăteşte sufletul; ajuţi
prietenii de plăceri lumeşti. Dar mulţi nu-şi mai iubesc nici omului şi împrumuţi pe Dumnezeu. Nimeni n-a ajuns om
părinţii, nici chiar fraţii între ei nu se mai iubesc, nu mai sărac făcând milostenii; dimpotrivă, milostenia face din
vorbim de rudeniile mai îndepărtate, căci nici nu se mai sărac bogat şi din bogat om bun. Virtutea milosteniei se
cunosc. De aceea Mântuitorul ne porunceşte să-i iubim pe arată în faptele iubirii creştine: în faptele milosteniei
vrăjmaşii noştri pentru a ne schimba din temelie, pentru a trupeşti şi ale milosteniei sufleteşti.
smulge din rădăcini, din sufletul nostru, buruiana iubirii de
sine, fiindcă din iubirea de sine pleacă toate nenorocirile, Faptele milosteniei trupeşti sunt: a sătura pe cel flămând, a
crimele, nemilostivirile şi toate relele. De aceea a pus adăpa pe cel însetat, a îmbrăca pe cel gol, a primi în casă
Domnul Iisus Hristos în locul iubirii de sine iubirea vrăjma- pe cel străin, a căuta pe cel bolnav, a cerceta pe cei din
şilor - porunca cea potrivnică firii. Grea treaptă de urcat temniţă, a îngropa pe cei morţi; iar faptele milosteniei su-
fleteşti sunt: a îndrepta pe cel ce greşeşte, a învăţa pe cel
neştiutor, a sfătui pe cel ce stă la îndoială, a ne ruga lui bani. Mare nenorocire îşi bagă în casă acel om care
Dumnezeu pentru aproapele, pentru prieteni şi vrăjmaşi, împrumută bani cu dobândă!

a mângâia pe cel întristat, a răbda asupririle şi a Vedeţi de ce spune Domnul Hristos în Evanghelia de
întări în răbdare pe cei asupriţi, a ierta celor ce ne-au astăzi ca să împrumutăm fără să nădăjduim să luăm ceva
greşit, căci ,,de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici de la ei?! Altfel care mai este fapta noastră bună?... Că am
Tatăl vostru nu va ierta vouă greşelile voastre!”. stors pe nenorocit de ultimul bănuţ ca să adăugăm la cei-
lalţi ai noştri!? Iată ce păcat mare este acesta: a profita de
După cum sufletul e mai mare decât trupul, tot aşa şi pe urma săracului, necăjitului. Vai de sufletul acela care
faptele milosteniei sufleteşti, faţă de cele trupeşti, sunt mai săvârşeşte asemenea păcate mari: al luării de dobândă, al
scumpe înaintea lui Dumnezeu şi agonisesc o mai mare luării de mită pentru o facere de bine, care este tot un
comoară în ceruri. păcat foarte mare! Unde este mila aici? Vede cineva vreo
Creştinul adevărat trebuie să fie capabil de a face mi- milă în această faptă? În aceste cazuri nu se văd decât
lostenii, ca să poată fi găsit bun şi de jertfă. Fiecare creştin profituri ale acestor nelegiuiţi; profituri pământeşti, păcate
e dator să fie darnic ca pământul care întoarce înmulţite îngrămădite, strigătoare la cer, care se întorc asupra lor
seminţele primite, să fie milostiv ca Dumnezeu care plouă când nu se gândesc, ca nişte săgeţi arzătoare, iar ei ţipă în
peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi - ca şi lui Dumnezeu gura mare şi strigă: ,,Ce-oi fi greşit, ce-oi fi făcut eu,
să-i fie milă de el, - să fie un om bun care să-l iubească pe Doamne?!”
aproapele cu fapta şi cu adevărul, să dea cu inimă curată,
fără mâhnire sau cu silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe Alţii au obicei să-şi facă o mulţime de fini, cununând şi bo-
dătătorul de bună voie. Pentru cel ce nu face milă, judeca- tezând. Bun lucru ar fi, dacă n-ar nădăjdui să profite de pe
ta lui va fi fără milă pentru el. Cu cei milostivi şi Dumnezeu urma lor bunuri pământeşti. De aceea, în multe cazuri
va fi milostiv. Se spune cu dreptate că mâna cea mai auzim de certuri mari între naşi şi fini, bătăi, judecăţi, se
frumoasă este aceea care face milostenii, după cum spune blesteamă unii pe alţii, îşi blesteamă cununiile, lumânările
Domnul Hristos: ,,să nu ştie stânga ce face dreapta!”. pe care le-au ţinut în mână la cununie şi face diavolul din
toate acestea o mare bucurie pentru iad.
Când vorbim de fapta milosteniei, să nu înţelegem că nu-
maidecât trebuie să dăm bani la toţi cerşetorii care stau cu Unii caută să-şi găsească naşi bogaţi, tot cu scopul de-a
mâna întinsă pe la biserici, să-şi facă rost avea nişte profituri. Şi bine ar fi dacă naşii aceştia ar fi bo-
gaţi sufleteşte, fiindcă de datorie, naşii ar ţine loc de al
204 PREDICI treilea rând de părinţi sufleteşti; după legea noastră
creştinească ei trebuie să fie foarte credincioşi, plini de
de bani pentru băutură şi tutun şi de câte alte păcate - fapte bune şi de viaţă curată, ca să fie în stare să-i pov-
toate destrăbălările. Că sunt mulţi din aceştia care nu vor ăţuiască pe finii lor, care le devin nişte fii sufleteşti. Dar nu
să muncească şi cer sau fură ca să trăiască în lenevire şi cum auzim noi astăzi, fel de fel de cazuri grele: că unii naşi
chiar în păcate mari. Nu risipiţi şi nu încurajaţi astfel de nici nu cred în Dumnezeu, nu le trebuie biserică, nu sunt
oameni fără rânduială! nici ei cununaţi, râd de cele sfinte şi batjocoresc preoţii;
sunt cu totul contrar acestei fapte sufleteşti, pe care vor s-o
Dacă vorbim despre milostenie, se înţelege că trebuie să facă. Ei cunună numai de formă şi pentru a profita de nişte
avem milă sufletească şi trupească, acolo unde e nevoie, bucurii trecătoare, a se făli în
acolo unde e lipsă, să dăm ajutor în nevoile omului, însă
trebuie căutaţi astfel de nevoiaşi care au trebuinţă de cele PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 205
trupeşti. Cea mai mare nevoie pe care o are lumea astăzi
este hrana sufletească. Pe cât este de mare fapta mi- faţa lumii că sunt cineva, fără să se gândească că după
losteniei, pe atât de mult diavolul caută să tragă el foloase atâta cheltuială nu se folosesc nici unii, nici alţii, ci profitul
în urma acestei mari fapte. Şi iată cum: sunt unii care dau cel mai mare îl are diavolul care râde de ei şi de credinţa
bani cu împrumut unora care sunt constrânşi de cine ştie noastră. Nimeni să nu îndrăznească să-şi caute naşi care
ce necazuri, cerându-le în schimb dobândă, o sumă de nu sunt cununaţi, pentru că aceia sunt desfrânaţi.
 uita cu totul. Rudele şi copiii vor veni să-ţi fure ce a mai
Mulţi naşi şi-au lepădat finii pentru că nu se mai duc cu ei rămas, moştenitorii nu-ţi vor îndeplini dorinţele tale, aceia
la stricăciuni, la păcate, la fărădelegi. Mare rău şi-au făcut cărora le-ai încredinţat averea ta nu se vor mai îngriji de
sufletului lor, căci nu vor vedea lumina lui Hristos; în zadar sufletul tău. Câţi bogaţi au murit fără să facă
au făcut astfel de cheltuieli!
206 PREDICI
O faptă de milă sufletească o facem şi atunci când
mergem să conducem un mort la groapă. Ne folosim şi noi, fapte de milostenie cu mâna lor, nădăjduind că le vor face
căci vedem ce este viaţa noastră, acolo lângă coşciug, copiii şi neamurile, şi acum sărmanii de ei sunt în focul
lângă mort, lângă groapă; vedem că suntem trecători şi iadului, cu demonii şi cu toţi cei nemilostivi!
primim dar de la Dumnezeu, căci am condus un frate al
nostru dimpreună cu cetele nevăzute ale îngerilor şi Pe aceştia, dacă ar fi cu putinţă, aş vrea să-i întreb şi eu o
îngerul păzitor, care vin la înmormântarea celor credin- vorbă: ,,Voi, bogaţilor nenorociţi care ardeţi în foc, ia spu-
cioşi. Vărsăm lacrimi din ochii noştri, ne spălăm de păcate neţi, dacă Dumnezeu v-ar învia din nou pentru un ceas, să
şi într-adevăr ne folosim, dar numai atunci când conducem veniţi pe pământ, în casele voastre, la averile voastre, ce-
un creştin care a avut grijă şi el în viaţă să-şi facă o aţi face voi în acel ceas?” Eu cred că în ceasul acela n-aţi
pregătire sufletească. şti cum să mânuiţi mai repede cu mâinile voastre averile şi
banii şi să le daţi la săraci, lipsiţi şi necăjiţi, să plătiţi sărin-
Cu nici un chip nu avem voie noi, creştinii, să luăm parte la dare pe la toate mănăstirile îndoit şi întreit numai ca să
înmormântările sinucigaşilor. Cei care merg la astfel de îmblânziţi dreptatea şi mila lui Dumnezeu şi să scăpaţi de
înmormântări se însoţesc cu demonii iadului, care conduc veşnicele chinuri.
şi ei prin văzduh trupul celui spânzurat la groapă. Şi
presară deasupra lor cenuşa iadului, zicând plini de bucu- Dar, de… e prea târziu acum. De aceea trebuie să facem
rie: ,,şi voi, şi voi sunteţi ai noştri!”. Şi, cu atât mai mult, noi acum, să n-aşteptăm în iad, să ne facă cei rămaşi ca
creştinii n-au voie să mănânce ceva din pomana acestora. să ne scoată de-acolo. De ce să ajungem noi în iad şi să
Să fim atenţi, că sunt multe pe care trebuie să le mai ştim! nu ne facem cu mâna noastră pregătirea de acum? E şi
timpul cel mai potrivit s-o facem, căci s-ar putea ca nouă
Să avem grijă să potrivim milostenia noastră acolo unde să n-aibă cine să ne mai facă nici măcar o groapă, nu mai
este nevoie şi să facem această milă aşa cum se cuvine, vorbim de slujbe şi pomeni. Deci, împreună cu credinţa, să
să-i dai omului şi ceea ce are el nevoie, nu ceea ce vrei tu facem şi faptele ei, fraţi creştini! Să trăim o viaţă de
şi când vrei. Arunci la repezeală doi, trei lei la un cerşetor sfinţenie, ca să împlinim voia lui Dumnezeu, aşa cum ne-a
pe stradă şi crezi că ai scăpat, ai făcut mare lucru. Caută spus Sfânta noastră Evanghelie de astăzi.
văduva care n-are pensie, care trăieşte în sărăcie şi n-are
gaz, n-are şi ea o lumină, n-are cine-i plăti lumina! Caută
casa unde sunt bolnavi! Vezi un bătrân neputincios că abia
stă pe picioare şi dă-i locul tău din tramvai sau maşină, Rugăciune
căci şi aceasta e tot o milă; vezi o bătrână neputincioasă
care se luptă cu o greutate, ajută-i să o ducă. Mergi în lo- Dumnezeule Cel milostiv, Părintele îndurărilor şi Doamne
curi mai depărtate şi vezi unde e nevoie de lemne pentru al milei, nu suntem vrednici să ne numim fiii Tăi, căci n-am
foc; cercetează şi vezi de ce are trebuinţă săracul acela, făcut voia Ta. Faptele noastre sunt rele; noi nu-i iubim pe
necăjitul acela, şi dacă îl scoţi din sărăcie, dacă îi linişteşti vrăjmaşii noştri, noi nu facem binele cum trebuie făcut şi
necazurile lui şi a simţit cu adevărat mila ta creştine, să nu nu avem milă adevărată ca să semănăm şi noi cu Tine.
te lauzi, să taci şi să nu te ştie nimeni, să nu ştie stânga ce
a făcut dreapta, cum a zis Domnul Hristos. Ajută-ne cu Harul Tău ca să trăim o viaţă morală, plină de
sfinţenie, prin care să ajungem la Tine, să Te slăvim acolo
Milostenia s-o facem acum, cât suntem în viaţa aceasta; în vecii vecilor! Amin!
să nu aşteptăm ceasul morţii, căci atunci le laşi pe toate şi
nu mai poţi lua cu tine nimic, iar copiii şi rudeniile te vor
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
PREDICĂ LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII
Învierea fiului văduvei din Nain
,, … Tânărule, ţie îţi zic, scoală-te! Şi a şezut mortul
drept şi a început a vorbi.”
207 ria strălucea pe toate feţele; toate privirile erau aţintite
asupra unui om, care mergea înconjurat de ucenicii Săi.
Era Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În al doilea an al
propovăduirii Sale, în vremea Cincizecimii, Iisus venea din
Capernaum unde îl vindecase pe fiul sutaşului şi se
întorcea în Ierusalim pentru sărbătoare. Cetatea Nain se
găsea în calea care trece pe la poalele muntelui Tabor,
drumul ducând prin Samaria spre Ierusalim.
208 PREDICI

(Luca 7, 14) Era o zi de primăvară, către apusul soarelui, când cele din
urmă raze ale sale luminau colinele păduroase şi pitoreşti
F r a ţ i c r e ş t i n i, ale Galileii. Ţăranii se întorceau de la muncile câmpului.
Iisus, împreună cu ucenicii şi cu o mare mulţime de popor
Sfânta Evanghelie de astăzi este minunată, fiind scrisă de se apropia de poarta cetăţii Nain. Deodată se aud ţipete
sfântul Apostolul Luca care era şi pictor. Ea ne inspiră mul- lungi de durere; plângeri pătrunzătoare se apropiau din ce
te învăţături duhovniceşti prin minunea pe care a făcut-o în ce mai mult de urechile celor din ceata Mântuitorului.
Mântuitorul. Deodată cortegiul vieţii înaintează în contra cortegiului
morţii şi se întâlnesc. Iisus nu dă nici o atenţie mulţimii. O
Într-o cetate numită Nain, moartea nemiloasă răpise su- nenorocită mamă suferea amar şi această suferinţă atrage
fletul unui tânăr, singurul copil al unei mame văduve. Cine inima bunului Mântuitor.
ar putea să spună durerea ce sfâşia inima acestei mame? Această sărmană femeie văduvă nu-l mai avea decât pe
Strigătele ei de durere şi rugăciunile cele fierbinţi storceau acest fiu de care moartea o despărţea aşa de crud. Azi
lacrimi şi din inimile cele mai împietrite. Această mamă toată lumea o compătimeşte şi mâine poate nimeni nu se
îndurerată îşi dusese pe acelaşi drum spre cimitir şi pe va mai gândi la ea. Iisus nu-i cere credinţă ca sutaşului,
iubitul ei soţ, iar acum pe unicul său fiu aflat în primăvara nici nu aşteaptă să fie rugat. Nici femeia nu cere nimic;
vieţii. Cufundată în plâns mergea în urma lui, către nimeni nu mijloceşte pentru ea. Ea plânge, plânge cu
mormântul care trebuia să-l primească. lacrimi amare. Iisus vede lacrimile ei şi Îi este destul;
aruncă
Nimic nu e mai jalnic în Orient decât acest fel de ceremo-
nii. În frunte merge un rabin, apoi urmează femei îndoliate o privire dumnezeiască asupra ei, apoi cu un ton plin
care merg înaintea coşciugului şi conduc convoiul funebru, de blândeţe şi compătimire, cu puterea autorităţii Sale îi
căci aşa zic rabinii: ,,Femeia care a adus moartea în lume zice: ,,Nu plânge!”, şi El, Care este Stăpânul vieţii şi al
prin păcat, tot femeia să conducă la mormânt pe victimele morţii, merge şi se atinge de pat, iar cei care-l duceau se
morţii”. La înmormântare, mai ales a tinerilor, vin femei în opresc miraţi.
număr mare, cu părul despletit, în dezordine, ca lovite de
adevărate dureri. Unele sunt plătite să jelească şi să Cântăreţii cu flautul şi plângătorii au tăcut şi ei şi într-o
scoată ţipete ascuţite şi înfiorătoare; ridică mâinile spre tăcere profundă se aude o voce, vocea Stăpânului lumii
cer, îşi bat pieptul, plâng cu lacrimi fierbinţi, izbucnesc în care zice: ,,Tânărule, ţie îţi zic, scoală-te!”, şi deodată
suspine, îşi sfâşie veşmintele, îşi smulg sau dau semne că aceste urechi pe care moartea le astupase pentru totdeau-
îşi smulg părul. Oamenii plâng, cântăreţii cu flautul şi multe na la zgomotul de pe pământ, auziră porunca dată de
instrumente scot sunete ascuţite, care întărâtă nervii. Glasul cel ceresc. Tânărul, ridicându-se, a şezut drept şi a
început să vorbească. Iisus l-a luat de mână cu blândeţe şi
La această înmormântare era şi mai dureros fiindcă mama l-a dat mamei sale.
mortului, fiind şi văduvă, îl ducea la groapă pe singurul ei
copil. Deodată, în faţă, pe acelaşi drum, se arată un alt Ce bucurie mare avu această mamă când a văzut pe fiul
cortegiu tot aşa de numeros, însă cu totul deosebit. Bucu- său că s-a coborât din sicriu în picioare, pe pământ şi, dus
de mână de Iisus, vine şi se aruncă în braţele sale. O, ce din tradiţie reiese că el a trăit mult şi a propovăduit minun-
minune mare a fost aceasta, fraţi creştini, căci toţi ştiau ea ce s-a făcut cu el. La fel şi despre fetiţa lui Iair, spune
bine că tânărul murise cu adevărat, pentru că se duceau Sfânta Evanghelie că Mântuitorul a poruncit să-i dea să
să-l îngroape; toţi l-au văzut viu pe urmă, pentru că mer- mănânce; şi tot din tradiţie reiese că ea şi părinţii ei au fost
gea şi vorbea. Astfel, toţi împreună cu ucenicii şi locuitorii recunoscători şi au propovăduit minunea învierii.
din Nain - poporul care urma după Iisus - au fost cuprinşi
de frică şi plini de bucurie Îl slăveau pe Dumnezeu zicând: Cine putea să fie Acesta, Care numai cu cuvântul atotput-
,,Profet mare S-a sculat între noi!”, şi că: ,,Dumnezeu a erniciei Sale i-a înviat pe toţi, decât numai Dumnezeu, Mâ-
cercetat pe poporul Său!”. ntuitorul nostru Iisus Hristos? El i-a zis tânărului de astăzi:
,,Tinere, scoală-te!”, El i-a zis fiicei lui Iair: ,,Copilă, scoală-
Aveau dreptate să se bucure şi să zică aceste cuvinte, căci te!”, El i-a zis lui Lazăr: ,,Lazăre, vino afară!”, şi toţi au în-
Marele Profet, Marele Tămăduitor era Fiul lui Dumnezeu, viat la glasul puterii Sale.
era Însuşi Dumnezeu întrupat. Neamul omenesc trebuia să
fie izbăvit de vrăjmaşul său, de satana. Învierea trupească Minuni ale învierii au mai făcut şi unii prooroci, unii apostoli
a tânărului din Nain era vestirea înainte-mergătoare a sau alţi sfinţi, dar când făceau aceste minuni, ei nu po-
învierii morale a omenirii, aurora unei vieţi noi, razele lu- runceau morţii, ci se aşezau în genunchi, se rugau şi-L
minii care alungau întunericul şi sigiliul morţii, viciilor şi chemau într-ajutor pe Dumnezeu, pe care-L recunoşteau
păcatelor. ca autor al minunii; dar Mântuitorul le-a poruncit şi cei morţi
au înviat.
Prin învierea fiului văduvei din Nain, Iisus a arătat lumii că
este Stăpân al morţii, că este Dumnezeu. Învierile Domnul nostru Iisus Hristos lucrează cu totul altfel, El nu
săvârşite de Mântuitorul au fost trei: tânărul din Evanghelia se roagă, ci porunceşte: ,,Tânărule, scoală-te!”. Puterea de
de astăzi, Lazăr, fratele Martei şi Mariei şi fetiţa de 12 ani a a scula morţii din mormintele lor nu-i aparţine decât lui
lui Iair, Dumnezeu. De aceea, Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
este deopotrivă cu Tatăl Său şi El înviază morţii, aşa cum
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 209 spune destul de clar Sfânta Evanghelie: ,,Tatăl Meu lu-
crează şi înviază morţii; aşa şi Eu, Fiul, înviez pe aceia pe
mai-marele sinagogii. Dar la fiecare în parte învierea a care voiesc.”
avut loc în momente deosebite. Pe fiica lui Iair a înviat-o
chiar în ziua când a murit. Pe fiul văduvei din Evanghelia Aceste minuni se propovăduiesc de aproape 2000 de ani
de astăzi îl duceau la groapă şi l-a întors la viaţă de pe de către Sfânta Biserică şi sunt mărturii clare că Iisus a
drumul ce ducea la mormânt; aceasta putea să fie cam a fost Dumnezeu, nu un om învăţat, mai deştept ca alţii, cum
treia zi, iar pe Lazăr l-a strigat şi l-a adus chiar din iad, căci spun necredincioşii. El a făcut toate minunile în prezenţa
el murise de patru zile şi începuse să putrezească, după ucenicilor şi a lumii care-L înconjura, de aceea nimeni n-a
cum ne spune Sfânta Evanghelie. Sufletul lui ajunsese în putut să înăbuşe niciodată aceste adevăruri care au ex-
temniţele iadului, fiindcă până la Mântuitorul toţi - şi buni şi istat. Datoria noastră este de a cădea în genunchi înaintea
răi - mergeau în iad, iar după ce Lazăr a înviat, spune clar Lui şi de a ne închina acestui Om, care este Dumnezeu.
Sfânta Evanghelie că Marta şi Maria au pregătit o cină Acest Om există, este membru al omenirii noastre, acesta
Mântuitorului, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El este Fiul Preasfintei Fecioare
la masă. Deci a mâncat şi Lazăr în văzul tuturor cu Mântu-
itorul şi a trăit mult, căci a fost pus episcop al Ciprului, iar 210 PREDICI
Maica Domnului i-a dăruit un omofor. Aşa ne arată sfintele
cărţi. Maria, Iisus Hristos, Domnul nostru, Împăratul creştinilor.

Aceste minuni ale învierii făcute de către Mântuitorul n-au Dar vai, fraţi creştini, pe acest Binefăcător al omenirii şi al
fost în aparenţă, numai nişte închipuiri de scurtă durată, sufletelor noastre L-am uitat, L-am dispreţuit, L-am înjurat
cum zic mulţi necredincioşi, căci Evanghelia spune clar că şi L-am urmărit noi, creştinii, care ne-am botezat în numele
tânărul a început să vorbească şi a fost dat maicii sale, iar Său, mai rău ca evreii care L-au răstignit; căci noi Îl
răstignim în toate zilele cu păcatele noastre, măcar că aşteaptă un cavou scump, ca tot trupul acesta păcătos, şi
auzim în toate zilele de atâtea nenorociri şi vedem cu ochii stricăcios şi trecător să fie cinstit şi lăudat de lume. Părinţii
noştri cum moartea îi desparte pe unii părinţi de copii şi lumea îl plâng pentru că a murit nedistrat de-ajuns,
lăsând în urmă lacrimi şi întristări, pentru că pe pământul nepetrecut, cum se zice pe la ţară, de aceea au şi grijă
acesta moartea este mai tare şi astăzi o mulţime de tineri
sunt răpiţi de ghearele ei, răpiţi de vrăjmaşul şi de diavolul, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 211
căci se sinucid, se aruncă de la etaj, se otrăvesc, se spân-
zură şi vai de sufletele lor. mare să-i facă cele după obiceiuri pământeşti, ca să aibă
acolo şi băutură şi mâncare şi de toate, dar nu ştiu că dacă
În vara aceasta o mamă văduvă se plângea că singurul a murit nepregătit se duce în fundul iadului.
băiat pe care-l avea, în vârstă de 20 de ani, s-a suit într-un
tei să culeagă flori ca să-i facă bucurie mamei sale, dar a Cei mai mulţi nu dau nici o importanţă regulilor stabilite de
căzut de acolo şi pe loc a murit. Cine poate spune durerea Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi pentru sufletele
cea mare a bietei femei! răposaţilor. Şi aşa, când mergi în cimitir, vezi pe fiecare
cruce scris: ,,Aici odihneşte robul lui Dumnezeu cutare, aici
De asemenea, într-un sat, o fată studentă la medicină în îşi aşteaptă învierea robul lui Dumnezeu cutare” şi alte
ultimul an, mai avea puţin să termine, dar a terminat cu cuvinte frumoase pe crucile mormintelor. Odată un copil,
viaţa aceasta, căci o boală nemiloasă i-a curmat zilele. umblând prin cimitir cu mama lui, citea pe crucile morţilor şi
Cum o mai jeleau părinţii, căci numai pe ea o aveau, cum se tot mira că peste tot vedea scris: ,,robul lui Dumnezeu,
îşi mai smulgeau părul şi cădeau leşinaţi, şi când unul, roaba lui Dumnezeu, robii lui Dumnezeu”, şi o întrebă cu
când altul ziceau ,,fetiţa noastră, pe cine mai aşteptăm noi mirare pe mama lui: ,,- Mămico dragă, văd că aici sunt
să vină în vacanţă, unde să ne mai ducem noi să te mai îngropaţi numai oamenii buni, dar oamenii care înjură, care
vedem, cum vom mai auzi noi cântecele tale duioase, cu- fură, care se îmbată, care fac gâlcevuri, oamenii cei răi
vintele tale blânde şi dulci, cum vom mai vedea noi fru- unde sunt îngropaţi?” Iată ce întrebare la un copil, dar care
museţea feţei tale? Scoală fetiţa noastră, nu vezi cum are un mare înţeles. Să stăm să ne gândim noi mai adânc,
plâng colegii tăi? Iată, au venit la tine să te conducă şi să-ţi dacă suntem robii lui Dumnezeu sau robii păcatului, ai
aducă flori!”. Dar îngerul morţii parcă le zicea la toţi: ,,fiţi viciilor, ai tuturor patimilor.
liniştiţi, că aşa voi veni şi vă voi lua şi pe voi, unul câte un-
ul!” În Sfânta Evanghelie de astăzi vedem că Domnul Hristos l-
a întâmpinat pe tânărul acesta pe care-l duceau la groapă,
Nu va scăpa nimeni, toţi trebuie să plecăm. Şi aşa, dragi şi cu puterea Sa dumnezeiască l-a întors din moarte la
creştini, moartea pune capăt la toate, căci orice ştiinţă viaţă. El a fost adus la viaţa cea trupească şi sufletească,
omenească este slabă în faţa ei şi nu poate zvânta nici o pentru că nu-L cunoscuse pe Mântuitorul lumii care venise
lacrimă, pentru că orice are sau strânge omul, îi foloseşte să ne mântuiască. De moartea aceasta trupească nu
numai până la groapă. Aici s-a terminat şi cu facultăţile ce scapă nimeni. Mai târziu sau mai curând trebuie să murim,
le-a făcut, şi cu banii şi cu mândria omenească, şi trupul căci aici suntem călători. Domnul Hristos nu a venit ca să
merge în pământ, iar sufletul, dacă n-a auzit glasul Mântu- ne scape de moartea cea trupească, cea vremelnică, fi-
itorul Iisus Hristos pe pământ, glasul Evangheliei, ca să indcă însuşi Sfinţia Sa a primit moarte şi încă moartea cea
trăiască după legea Lui, merge în fundul iadului. mai grea, răstignirea pe cruce; El a venit să ne scape de
moartea cea sufletească, de păcatele cele grele care
Părinţii, rudele şi prietenii au în grija lor să facă o omoară sufletul şi-l aruncă în pieirea veşnică. De aceea
înmormântare cât mai plăcută lumii, cât mai pompoasă şi judecăţile Lui sunt necuprinse de mintea noastră, că de
bogată, să îngroape rămăşiţele pământeşti, trupul pe care-l multe ori vedem că unor familii le mor copiii de mici, la unii
mănâncă viermii, într-un coşciug cât mai frumos. Pe unii le rămâne câte unul din cinci-şase, iar în alte locuri nu le
morţi încă au ajuns chiar să-i parfumeze şi să le dea cu lasă nici unul.
pudră şi roşu, ca să fie frumoşi la vedere şi morţi. Mare
păcat şi mult rău le fac acestor suflete. De asemenea aduc Aşa se plângea o mamă căreia îi muriseră doi copii pe
lăutari ca să-i petreacă cu muzică până la groapă, unde-i neaşteptate. În deznădejdea ei se revolta chiar cu cuvinte
grele contra lui Dumnezeu. Dar într-o noapte avu un vis pământeşti le pun deasupra, din care cauză se duc pe o
grozav. Se făcea că într-un oraş se anunţase spânzurarea linie moartă.
a doi ucigaşi fioroşi. O lume întreagă se strângea să vadă,
iar în mulţimea aceea era şi ea. Toţi aşteptau cu răsuflarea Alţii, subjugaţi ştiinţei profane, au căzut atât de mult în
oprită să-i vadă pe cei doi osândiţi. ,,Iată-i că se arată!”, necredinţă, încât se situează sub nivelul de viaţă spirituală
strigă cineva. Dar când se uită ea bine, scoase un strigăt al păgânilor. În pretenţiile lor ei vor să experimenteze totul
de groază. Erau tocmai copiii ei care-i muriseră, şi de în laborator, să măsoare totul cu metrul, să cântărească
acum crescuseră mai mărişori, căci trecuseră ani. Sub totul cu unitatea de greutate, ca să se convingă dacă ex-
spaima acestui vis mama se trezi din somn şi a înţeles că istă sau nu Dumnezeu. Ei judecă tot ce nu înţeleg şi
a fost mustrarea Cerului de sus, ca să nu-şi mai blesteme tăgăduiesc tot ce nu cunosc, dar aceşti oameni culţi şi atât
zilele şi să nu se mai certe cu Dumnezeu de ce i-a luat de puţin înţelepţi, care surâd cu un aer de superioritate,
copilaşii. când e vorba de mântuirea sufletului, uită că în domeniul
credinţei unităţile de măsură nu mai sunt cele materiale, ci
Dumnezeu care ştie toate şi cunoaşte pe fiecare din pâ- cele duhovniceşti, spirituale.
ntecele maicii lui, lucrează în aşa chip ca unii dintre părinţi,
care-şi pun încrederea în copii, să fie pedepsiţi în chip Aceşti oameni necredincioşi ironizează toate datele şi măr-
tainic, iar alţii să fie scutiţi de mari necazuri în viaţa lor, din turiile Sfintei Scripturi, precum şi cuvintele Sfinţilor Părinţi,
partea copiilor. De aceea îi ia Dumnezeu mai de mici, ca socotindu-le o literatură învechită, bună pentru prostime.
să nu-i ia satana şi pe ei şi pe părinţi din cauza păcatelor. Cât despre semnele, minunile şi vestirile prin care
Câţi părinţi nu sunt care cresc câte cinci, şase Dumnezeu cheamă omenirea la mântuire, ei nu vor să
audă, nu vor să vadă şi nu vor să ştie nimic. Încrezători
212 PREDICI numai în ei, măsoară veşnicia după mintea lor limitată.
Nepăsători de soarta sufletelor lor, fără nici o tresărire în
copii şi până la urmă ajung să moară pe mâinile străinilor, faţa marilor taine care ne învăluie, ei rămân la toate pasivi,
neavând nici o milă de la nici unul. Îi cresc cu mare grijă, netulburaţi în tihna lor trupească, asemenea unor dobi-
cheltuiesc cu ei făcându-i fericiţi, dar până la urmă tot în toace fără raţiune.
singurătate mor bieţii părinţi.
Una din piedicile cele mai mari pe care le întâmpină omul
Aşa a înţeles şi mama aceasta din povestire, că fiii ei dacă în calea mântuirii lui este măgulirea faţă de propria lui per-
trăiau ajungeau nişte criminali şi astfel ar fi murit spân- soană, căci îl nesocoteşte pe Dumnezeu. Şi pe Dumnezeu
zuraţi. Vedem şi-i auzim pe mulţi părinţi plângându-se am- nu-L putem afla decât prin umilinţă, prin smerenie, nu prin
arnic pentru copiii lor, fiindcă tinerii noştri nu mai merg pe mândrie, prin aceasta-L pierdem, oricine-am fi noi. Ca să
drumul vieţii, după Domnul Iisus Hristos, ci merg cu paşi iubim învăţăturile creştineşti trebuie mai întâi să le cuno-
repezi pe drumul morţii şi al pieirii sufleteşti, pe drumul aştem, să le gustăm, dar dacă nu vrem să le
plăcerilor, al păcatelor. O mare decădere sufletească
vedem la tineretul nostru creştin. Chiar şi copiilor li s-au PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 213
alterat sufletele şi trupurile cele plăpânde, pentru că
născându-se într-o lume îmbătrânită în rele, s-au cunoaştem, să le urmăm, aceasta arată nebunie şi
amestecat cu atâtea forme de rătăciri, căci credinţa mul- îndrăcire.
tora s-a răcit, iar candelele simţirii mistice s-au înţepenit.
Să ne întoarcem deci cu toţii la cele simple, la cele drepte,
Chiar din pătura cultă cei mai mulţi îşi au religia lor proprie, la cele veşnice, să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne
o religie foarte liberă, personală şi foarte superficială. Unii regăsim pe noi înşine şi să ne regăsim rostul adevărat,
dintre cei mai vârstnici abia îşi mai aduc aminte din căci ne-am schimonosit chipul lăuntric, asemănarea cu
copilărie de unele idei religioase, care au fost înăbuşite de Dumnezeu şi am rătăcit calea. Trăgând mereu la plugul
buruienile unui veac materialist, căci cei mai mulţi pun în vieţii cu gândul spre cele pământeşti, nu le mai vedem pe
cântar cele dumnezeieşti cu cele pământeşti, iar cele cele cereşti. Preocupaţi de mijloacele existenţei, uităm de
scopurile ei; umblând după poftele trupului pierdem sufletul
şi cu cât trăim pentru noi înşine, ne îndepărtăm de 214 PREDICI
Făcătorul nostru, de Dumnezeu.
Apoi avorturile care au ajuns să se facă până şi de fetele
Să ne oprim puţin din drumul frământărilor noastre şi să ne de şcoală! Că nu au ce să le mai facă nici părinţii, nici
întrebăm cu toată sinceritatea, de ce ne iubim mai mult profesorii. Desfrânarea se practică pe o scară întinsă, că
trupul, care este vremelnic şi supus putrezirii, decât sufletul cei mai mulţi tineri nu aşteaptă să se cunune la biserică, nu
care este veşnic şi este cel mai mare dar cu care ne-a întreabă pe nimeni, nici pe mamă, nici pe tată, ci trăiesc în
înzestrat Dumnezeu, şi care are o valoare ce nu se poate păcate, ca dobitoacele, aşa cum au văzut prin filme şi la
răscumpăra cu tot aurul şi toată bogăţia lumii întregi? De televizor, şi după ce zămislesc şi nasc copii fără cununie,
ce ne îngrijim cu atâta interes de boala trupului, iar boala le vine rândul şi copiilor şi tot aşa fac şi ei, ba şi mai rău.
sufletului o lăsăm nevindecată? Căci mulţi care nu se Văzând că nu se înţeleg şi că răul intră între ei, diavolul îi
spovedesc cu anii, nici când fac ultima mărturisire nu o fac împinge la alt păcat, tot aşa de mare, să alerge la
cum trebuie, nu spun păcatele aşa cum se cere, ori din vrăjitoare, la descântătoare, la cărţi, la ghicit, la spiritism şi
neştiinţă, ori din necredinţă, ori din ruşine. altele; şi prin acestea vrea să-i despartă de Dumnezeu, să-
i spurce cu totul, ca să nu mai aibă Duhul lui Dumnezeu
De ce iubim atât de mult împodobirile trupului, gătirea loc în sufletele şi trupurile lor. Aşa apasă pe umerii multor
caselor, iar faptele cele bune şi virtuţile sufleteşti le trecem creştini o mulţime de păcate grele. Vai de casele acelea
cu vederea? De ce ne întristăm când ne pătăm hainele şi unde se află o femeie care merge la descântece, la vrăji!
nu plângem când ne pătăm sufletul cu fel de fel de păcate?
De ce ne înşelăm şi ne duşmănim pe noi înşine, prin ceea Mulţi părinţi îşi smintesc copiii proprii prin neruşinarea faţă
ce avem mai scump şi nemuritor, sufletul? De ce ne de ei. Se duc pe la staţiuni şi umblă dezbrăcaţi în faţa
înşelăm cu o credinţă de suprafaţă fără să păşim în adân- copiilor lor, fac chiar glume proaste în faţa lor sau dorm
cul dumnezeirii şi să trăim ca adevăraţi creştini? Să ne amestecaţi şi fără de nici o grijă, fără să gândească ce
curăţim de întinăciunile trupeşti şi sufleteşti, să ne sfinţimgânduri urâte şi viclene încolţesc în mintea şi inima acestor
prin darurile sfintei biserici! copii. Nu este îngăduit părinţilor să doarmă cu copii trecuţi
de 7 ani; unei mame nu-i este îngăduit să doarmă în pat cu
Să deschidem ochii sufletului şi să auzim glasul Mântu- fiul ei, nici unui tată cu fiica sa de la vârsta aceasta. Nici
itorului când ne strigă să ne întoarcem de pe drumul morţii fraţilor şi surorilor nu le este îngăduit să doarmă împreună
la viaţă! Căci şi astăzi glasul aceluiaşi Mântuitor ne strigă de la vârsta aceasta, ba încă şi mai mici de şapte ani, de-
pe toţi de pe drumul morţii ca să ne întoarcem la viaţă. Să oarece copiii veacului acestuia au simţurile foarte dezvol-
nu zicem şi noi ca necredincioşii: ,,ce păcate am făcut, că tate şi ajung la păcate grele, pentru care părinţii vor da
doar n-am pus foc la nimeni, n-am omorât pe nimeni?…” seama înaintea lui Dumnezeu.

Să privim trecutul nostru şi să vedem cum stăm noi cu su-
fletul faţă de legea lui Dumnezeu şi dacă ne facem so-
coteala mai amănunţit, vedem că şi aceste păcate, care
sunt atât de grele, se fac aşa de uşor de către majoritatea
creştinilor. Căci chiar de n-ai pus foc cu chibritul la casă,
dar câte case poate n-ai aprins cu limba, prin vrajbă, prin
invidie, prin iscodiri, prin fel de fel de minciuni şi clevetiri?!
Câte suflete n-au suferit şi nu suferă, şi poate chiar sunt la
închisoare din cauza limbii, a pârâciunilor şi a minciunilor
unora?! Iată, câte suflete n-ai smintit şi pe câţi, poate, nu i-
ai făcut să se certe, să se ia la bătaie, să-L hulească pe
Dumnezeu, să se judece, să fie amendaţi sau condamnaţi
la închisoare şi câte alte rele nu se pot face cu chibritul
acesta, cu limba noastră?!
Mare dezastru sufletesc a reuşit diavolul să facă în sufletul
tineretului prin împodobiri, prin goliciunea trupului şi prin fel
de fel de distracţii ce le văd în filme, la teatre şi în fel de fel
de reviste imorale, că diavolul le-a învăţat pe unele femei
să-şi vândă trupul pe bani, să se lase fotografiate şi puse
în reviste ca să arate lumii frumuseţea trupului lor. Mare
păcat fac aceste femei şi sunt sigur că majoritatea nu s-au
spovedit niciodată. Unele nici nu ştiu că ceea ce fac este
păcat. Tot un mare păcat este să ţineţi în casă astfel de
reviste, tablouri cu nuduri, căci acestea sunt icoanele cur-
varilor. Vai de casa aceea, acolo rugăciunea nu e primită!
În casa unde se află astfel de tablouri cu femei dezbrăcate
nu ascultă Dumnezeu rugăciunea, dacă vrea cineva să o
facă.
Iată idolii moderni ai veacului de pe urmă! Multe mame vin
cu copiii speriaţi, damblagiţi, plini de bube, slăbiţi şi cu
lacrimi în ochi îmi spun că aşa mărişori cum sunt copiii lor,
la 14 - 15 ani, încă nu se pot stăpâni şi urinează în pat. De
unde le vine această boală, această frică?! Mulţi părinţi nu
se gândesc că acestor copilaşi li se face frică atunci când
rămân pe întuneric, în casă, şi apar la televizor anumite
animale, diferite lighioane cu ochii cât pumnul, scoţând
ţipete sinistre, şi copiilor li se transmite un duh de frică, de
spaimă şi unii chiar ţipă când văd prima dată. Chiar
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 215
dacă vor să ascundă că le e frică, mai târziu frica tot se
arată, şi tot apare duhul necurat. Femeile însărcinate n-au
voie să privească asemenea ciudăţenii, că de aceea se
nasc copii cu duh de frică, şi unii chiar îndrăciţi, căci dacă
ne speriem noi, oamenii mari de aceste urâţenii, cu atât
mai mult copilaşii cei mici. Vreţi să le faceţi un bine, dar în
schimb le faceţi cel mai mare rău, căci îi distrugeţi
dumneavoastră singuri. Mulţi tineri şi tinere şi-au îm-
bolnăvit trupul, şi-au otrăvit sufletul cu astfel de blestemăţii
pe care duhurile necurate le-au scos la iveală pe faţa
pământului. Acestea sunt cursele lui, undiţele lui ca să at-
ragă tineretul din vârsta cea mai fragedă.
Să ia aminte părinţii, căci vor da seama de sufletele
copiilor în faţa lui Dumnezeu! Tineretul a ajuns bolnav cu
trupul şi mort cu sufletul, de la aceste urâte păcate care-l
frământă şi-l chinuiesc tot timpul. De aceea îşi mint părinţii, ,,Şi ucenicii Lui Îl întrebau:
îi înşală, chiar îi fură şi multe neplăceri le fac lor şi celor din
jur. Aşa sunt o mulţime de păcate grele, de care e bine să -
se ferească fiecare creştin şi să-şi pună sufletul la adăpost
prin întoarcerea desăvârşită din drumul pierzării, din calea -
morţii, prin pocăinţă sinceră şi dreaptă, spovedanie curată
şi împărtăşanie.
Mulţi creştini cred că pot scăpa foarte uşor de aceste
păcate, pe care le fac, scoţând bani şi plătind câte un
pomelnic sau aprinzând lumânări. E foarte uşor să facă
omul lucrul acesta, mai ales acum când toată lumea are
bani, dar să nu ne înşelăm singuri; să audă toată lumea că
nu există mântuire fără pocăinţă, fără întoarcere de la
păcat, fără oprire de la fărădelegi. De aceea s-au rânduit
sfintele canoane, ca să fie aplicate păcătoşilor spre îndrep-
tare. Dacă nu ne căim din inimă şi nu plângem păcatele
noastre, încă nu suntem întorşi de pe calea morţii şi a
pieirii veşnice. Sufletul nostru merge tot pe drumul iadului.
Să ne grăbim şi să ne întoarcem înapoi la mama noastră,
care este Sfânta Biserică, şi să ascultăm glasul Mântu-
itorului care ne strigă tuturor: tineri şi bătrâni, femei şi copii,
sculaţi-vă, veniţi la viaţă! Lăsaţi ispita şi păcatul şi veniţi la
Dumnezeu! Lăudaţi numele Său câte zile mai aveţi, până
nu apucă lespedea de piatră şi pământul trupul vostru şi
până nu ajunge sufletul în temniţele iadului, căci atunci va
fi prea târziu!
Rugăciune
Doamne şi Stăpânul vieţii noastre, Cel ce l-ai înviat pe fiul
văduvei din Nain, milostiveşte-Te şi înviază şi sufletele
noastre cele omorâte de păcat! Zi-le Tu, cu cuvântul Tău
cel dumnezeiesc: sculaţi-vă tinerilor, sculaţi-vă bătrânilor,
sculaţi-vă copiilor, din drumul morţii, din drumul păcatelor
şi al viciilor; veniţi ca în ziua cea mare să înviem cu toţii
pentru viaţa veşnică! Amin!
216 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A XXI-A DUPĂ RUSALII
Pilda Semănătorului
Ce înseamnă pilda aceasta?... Iar Iisus le-a zis:
Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu!”
(Luca 8, 9-10)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul nostru Iisus Hristos a vorbit de multe ori în pilde
despre Împărăţia cerului, cum vedem şi în Sfânta Evan-
ghelie de astăzi. El a luat asemănări de pe pământ, ca
ucenicii Lui să le tâlcuiască şi să
descopere din aceste pilde minunate multe învăţături
pentru sufletele noastre. Pilda semănătorului, care s-a citit
astăzi, este prima pildă pe care o spune Mântuitorul
înaintea ucenicilor Săi şi totodată le-o şi explică pe scurt.
 ,,Cercetaţi scripturile - zice Domnul Hristos - că acelea
În această parabolă ni se descoperă marea taină a Cu- mărturisesc despre Mine!” sau în altă parte: ,,Vă rătăciţi,
vântului lui Dumnezeu. Sămânţa aceasta dumnezeiască neştiind scripturile!”. Sfânta Scriptură este opera Duhului
poartă în sine lumina adevărului şi acest adevăr este sin- Sfânt şi Duhul Sfânt nu se poate contrazice. Sfântul Apos-
gurul care ne poate ajuta la mântuire. Dar atârnă şi de felul tol şi Evanghelist Ioan aşa începe scrierea sa: ,,La început
cum îl va primi omul în cugetul său sau mai bine zis de era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
mintea şi inima omului în care cade Cuvântul lui era Cuvântul”.
Dumnezeu - sămânţa cerească.
Despre roadele învăţăturilor biblice ne vorbeşte Mântuitorul
Sămânţa este începutul fiecărei plante, aşa precum Cu- în parabola semănătorului de astăzi. Ele depind totdeauna
vântul lui Dumnezeu este începutul vieţuirii cre ştine pentru de calitatea pământului inimii în care cad şi de căldura şi
fiecare om. Fără de sămânţă pământul rămâne sterp şi convingerea cu care se predică. Însă despre însemnătatea
pustiu, aşa precum fără Cuvântul lui Dumnezeu, inima şi valoarea Sfintei Scripturi ne vorbeşte Mântuitorul în pa-
omului e stearpă, goală şi pustie. Sămânţa se în- rabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Omul
credinţează oricărei categorii de pământ, aşa precum Cu- pătimaş, nepăsător de cele sfinte, nelegiuitul şi necredinci-
vântul lui Dumnezeu se adresează tuturor inimilor as- osul, mai întâi de toate pofteşte să învieze cineva din
cultătorilor, tuturor neamurilor pământului, claselor sociale, morţi, ca să creadă el în Cuvântul lui Dumnezeu şi să se
tuturor generaţiilor. Cuvântul lui Dumnezeu Cel Puternic îl pocăiască. Dar cine nu crede ce scrie în Sfânta Scriptură,
găsim în Sfânta Scriptură. nu va crede nici în cadavrele înviate ale morţilor.

Sfânta Scriptură sau Biblia este Cartea Vieţii, constituţia
Împărăţiei lui Dumnezeu în care se cuprinde adevărul, cu-
vântul cel bun, cuvântul credinţei, cuvântul mântuirii, al
vieţii veşnice, cuvântul Domnului Hristos, cuvântul lui
Dumnezeu. Mare este puterea acestui cuvânt! Prin Cu-
vântul lui Dumnezeu s-a creat lumea şi tot prin Cuvântul lui
Dumnezeu se va judeca lumea. Cuvântul Sfintei Scripturi
are duh şi viaţă, e viu şi lucrător, are puterea de a îndrepta,
de a
Dacă gândim mai adânc, după adevăr, iată, toţi oamenii
vin din cealaltă lume - nou-născuţi, din lumea de dincolo
de moarte şi de materie şi nu-i cred necredincioşii - căci
fiecare naştere este o minune tot aşa de mare şi
neînţeleasă ca şi minunea unei învieri din morţi - şi atunci
cum vor crede pe un om înviat din morţi, când nu-i crede
nici pe cei vii? Sfânta Scriptură este mai mult decât învi-
erea unui mort, e Cartea Vieţii eterne, cartea înţelepciunii
lui Dumnezeu, averea cea mai scumpă a Bisericii.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 217
renaşte. Cuvântul lui Dumnezeu întăreşte în răbdare şi
mângâie în nădejde, luminează, învaţă şi asigură viaţa
veşnică. Cuvântul lui Dumnezeu nu se învecheşte, are
tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, pentru că
vine de sus, de la Cel veşnic, de la Dumnezeu, prin insu-
flare divină.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu. Despre insu-
flarea dumnezeiască
Cineva a asemănat Sfânta Scriptură cu o farmacie, din
care se pot lua tot felul de leacuri pentru orice boală, dar şi
otrăvuri, cum au luat sectanţii atâtea învăţături greşite şi şi-
au otrăvit sufletul în loc să şi-l tămăduiască. Un alt creştin
a asemănat-o cu o pădure în care ştii cum să intri, dar nu
mai ştii cum să ieşi. Dar Sfânta Scriptură sau Biblia, cum i
se mai spune, e mai mult decât o farmacie sau decât o
pădure, e ca şi natura întreagă, e cartea deschisă a naturii
cu grădini mănoase, cu văi şi coline, cu dealuri şi stânci, cu
munţi şi cu flori, cu plante de tot felul şi pomi roditori şi
conţine toate frumuseţile ideilor înalte şi ale virtuţilor

a cărţilor biblice avem multe temeiuri în Vechiul Tes- 218 PREDICI

tament, cât şi în Noul Testament.
În Vechiul Testament întâlnim numeroasele expresii: ,,Aşa
zice Domnul!”, ,,Aşa grăieşte Domnul!”, sau ,,Fost-a Cu-
vântul Domnului către mine!”, iar în Noul Testament:
morale.
Prezenţa Evangheliei în mijlocul Bisericii Îl închipuie pe
Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, care e cu noi până la
sfârşitul veacurilor, aşa cum a spus El. Cuvântul lui trăiască bine numai în lumea aceasta, să-şi mulţumească
Dumnezeu din Sfânta Evanghelie şi din întreaga Biblie numai trupul, dar sufletul lor se află ca într-o temniţă în-
este sămânţa pe care a aruncat-o în ogorul inimii noastre tunecoasă. Capul acestora se află plin de învăţături de prin
şi pe întreagă faţa pământului Însuşi Fiul Său, Iisus Hris- romane, de prin reviste şi fel de fel de cărţi, şi nu se mai
tos. Fericiţi sunt toţi aceia care ascultă Cuvântul lui află
Dumnezeu şi-l păzesc pe el!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 219
O legendă veche ne spune că pe când zăcea Adam
pe patul de moarte l-a trimis pe fiul său Sit la poarta raiului, loc şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu în mintea lor. O
ca să-i aducă un rod din pomul vieţii, iar heruvimul care era mulţime de învăţături greşite le-au îndreptat paşii multora
la poarta raiului i-a spus că nu are voie să dea nimănui spre pierzarea sufletului şi a trupului.
roade din pomul vieţii, dar, fiind mişcat de rugămintea ne-
vinovată a copilului, heruvimul i-a dat câteva frunze din Dar pe cine mai reprezintă acest drum, această cale pe
pomul vieţii. Când i le-a adus lui Adam şi acesta a simţit care a căzut sămânţa?! Ea înfăţişează oamenii cei stricaţi
miros din rai, i s-a luminat toată faţa ca de o rază de care socotesc viaţa aceasta ca pe o jucărie. Ei dispreţuiesc
nădejde şi apoi a murit cu aceste mângâieri. învăţăturile cele serioase şi se dedau la tot felul de plăceri
păcătoase. În zadar le-ar vorbi cineva de Dumnezeu, de
Aşa sunt şi frazele Bibliei: ca frunzele din pomul vieţii, care legea Sa cea sfântă şi de soarta lor după moarte, căci ei
au miros din rai, din patria vieţii celei adevărate şi veşnice. calcă în picioare acest cuvânt sfânt şi în urma lor se
Iată deci cu ce trebuie să ne hrănim, cu Cuvântul lui târăşte şarpele, duhul întunericului, care le răpeşte
Dumnezeu, ca să avem viaţă întru noi şi să învieze sufletul sămânţa cea bună.
nostru! Sfânta Evanghelie de astăzi ne-o lămureşte Însuşi
Domnul Hristos, mai pe scurt, şi ne lasă pe noi să cugetăm Câţi creştini de-ai noştri care vin în biserică şi aud Cu-
mai adânc la înţelesul ei şi să dezvoltăm învăţătura pe vântul lui Dumnezeu, chiar după ce ies din biserică nu mai
care o scoatem dintr-însa, căci de aceea le-a zis uceni- ştiu nimic, căci la unii le răpeşte ispita imediat sămânţa.
cilor: ,,Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Cuvântul lui Dumnezeu nu rămâne în mintea şi în inima
Dumnezeu, dar celorlalţi în pilde”. lor, fiindcă au mintea împrăştiată şi n-au reuşit să ascundă
sămânţa dumnezeiască în inimă, să treacă repede de la
Explicarea acestei pilde este aceasta: plugarul este cel ce minte la inimă. Aceasta înseamnă ce spune Mântuitorul că
propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu; el seamănă din au mâncat-o păsările, fiindcă au găsit-o pe drum. Alţi
destul în Biserica cea sfântă a Lui. O parte din această creştini reuşesc să meargă până acasă cu învăţăturile cu-
învăţătură cade în sufletul unor oameni care nici măcar nu vântului dumnezeiesc luate din biserică, numai în minte, şi
o bagă în seamă, ba chiar o dispreţuiesc şi de aceea dis- ajungând la ai lor, povestindu-le celor ce n-au fost sau ven-
pare cu totul din sufletul lor. O altă învăţătură cade în inima ind cineva în vizită pe la ei şi vorbindu-le despre Cuvântul
de piatră a unor oameni, unde nu prinde nici rădăcină, dar lui Dumnezeu şi acelora, acei oameni caută ori să-i con-
să mai facă roade. Altă învăţătură cade în inima unor oa- trazică ori să-i dispreţuiască râzând de ei, fiindcă aceia nu
meni a căror viaţă este plină de grijile lumeşti, iar sămânţa sunt vrednici de acest Cuvânt al lui Dumnezeu şi nu
Evangheliei rămâne fără nici un rod. Partea cea mai mică trebuie să li se vorbească pentru nevrednicia lor, iar dacă li
din această învăţătură cade pe pământ bun, în sufletele s-a vorbit, iată că s-a împlinit cuvântul Domnului, tot din
evlavioase, care o primesc cu bucurie şi o păstrează cu această pildă care zice că trecătorii au călcat sămânţa în
multă grijă, făcând roade întru răbdare de mântuire. picioare.

Care sunt aceşti oameni, în al căror ogor sămânţa Cu-
vântului lui Dumnezeu a căzut ca pe drum şi păsările ce-
rului au mâncat-o? Aceştia sunt cei care şi-au bătătorit
mintea şi inima cu fel de fel de învăţături lumeşti,
pământeşti. Oamenii care şi-au cultivat capul cu
învăţăturile acestea au învăţat ce trebuie să facă, să
Sămânţa rămasă în drum este acea învăţătură care
rămâne numai în minte. Dacă învăţătura o punem în inimă,
atunci cu adevărat am îngropat sămânţa dumnezeiască în
inima noastră şi nu mai pot s-o răpească nici păsările şi
nici s-o calce oamenii în picioare. Plugarul înţelept are ca
datorie să ascundă sămânţa cât trebuie în pământ.
Creştinul înţelept trebuie să facă şi el acesta, deşi e cam Aceasta înseamnă că un om poate să ajungă să cunoască
lung drumul de la minte la inimă. La inimă trebuie să destul de bine credinţa în Dumnezeu, poate să ştie Cine
ajungă Cuvântul lui Dumnezeu. este şi de ce a venit Domnul Hristos de sus la noi, şi cu
toate acestea să fie departe sufletul lui de Dumnezeu, de
Altă parte de sămânţă a căzut în loc pietros şi dacă a mântuire.
răsărit s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Aici se
închipuie oamenii aceia care, auzind Cuvântul lui Sunt destui oameni care ascultă predicile şi cazaniile din
Dumnezeu, îl primesc cu bucurie, dar ei nu au rădăcini, biserici, dar totuşi nu pun nici un preţ pe această minunată
adică sămânţa nu a prins rădăcini, fiindcă nu a fost udată învăţătură şi trăiesc departe de adevărul mântuirii. Câţi nu
mereu. Noi ştim că orice sămânţă, orice plantă dacă vrem vin şi pe-aici de ani de zile şi totuşi ei trăiesc ca şi când nu
să crească trebuie s-o udăm la timp. Udarea aceasta au auzit niciodată nimic. De unde vine răul acesta? Nu de
înseamnă lacrimile vărsate la cântare şi rugăciune, la la sămânţă, ci de la pământ, adică de la inimă. Pământul
predică şi fapte bune şi în diferite împrejurări duhovniceşti, inimii lor a fost şi este încă plin de spini. Păcatul este
amintindu-ne mereu de ziua plecării şi de ceasul judecăţii stăpân în această inimă, patima; ori ca să ajungi în cer ţi
noastre. se cere o cunoştinţă, o credinţă şi o viaţă serioasă potrivită
cu credinţa, viaţă plină de fapte bune. Ca să ajungi în iad,
Oricât am fi de înflăcăraţi trebuie să ţinem seama că focul n-ai decât să te laşi în voia patimilor, pornirilor inimii tale şi
trebuie întreţinut te pomeneşti într-o zi, când va ieşi sufletul, în fundul iadu-
lui.
220 PREDICI
Spinii care erau ascunşi şi aveau rădăcini în pământ au
cu lemne ca să nu se stingă. De aceea trebuie să punem crescut o dată cu grâul, ba chiar au luat-o înaintea grâului,
mereu şi noi lemne pe foc, ca să avem lumină şi căldură, sugându-i hrana, iar mai târziu au ajuns să acopere grâul,
să putem creşte sămânţa dumnezeiască în ogorul inimii i-au luat şi lumina şi aerul şi astfel l-au înăbuşit şi l-au făcut
noastre. De aceea cei care nu se hrănesc cu ce trebuie nu să nu aducă rod. Aşa se întâmplă cu multe inimi: Cuvântul
prind rădăcini, ei cred numai până la o vreme, iar în ceasul lui Dumnezeu nu pătrunde în ele, pentru că păcatul se află
ispitei se leapădă. mai în adâncul inimii; păcatul o ia înainte şi creşte până
acolo că înăbuşă credinţa cu totul.
Cuvântul lui Dumnezeu poate să răsară de multe ori în
inimile oamenilor, dar fiind împietriţi la inimă şi din cauza Să vedem acum ce nume poartă aceste păcate, care se
lenevirii şi trândăvirii lor, această sămânţă nu poate prinde află în adâncul inimii,
rădăcini şi nici nu se întăreşte inima lor. Pentru aceasta în
vreme de pace şi de linişte când nu au nici o ispită sunt PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 221
credincioşi sau mai bine zis par
a fi credincioşi, dar când vin ispitele, prigoanele şi având rădăcini adânci. Ni le spune Însuşi Domnul Hristos
primejdiile, atunci aceştia care nu au rădăcini se leapădă astăzi: grijile lumii acesteia, înşelăciunea bogăţiilor, plăcer-
uşor de credinţă. Un mare rău au în inimile lor acei oameni ile vieţii acesteia şi multe alte pofte. O, câte griji nu-şi fac
care au inima împietrită; pe ei nu-i mişcă nimic. Vin ne- oamenii! Unii se vaită de unele, alţii de altele şi îngrijindu-
cazuri şi supărări care mai de care mai grele, le moare se mereu de cele pământeşti ale trupului uită cu
cineva din familie, le pleacă tata sau mama de lângă ei, desăvârşire de cele ale sufletului. De aceea mulţi nu mai
dar inima lor împietrită parcă nu simte nimic; orice s-ar vin la biserică, nu se mai spovedesc, nu-şi mai fac timp nici
întâmpla ei stau cu bolovanii în inimă şi Cuvântul lui de rugăciune, nu mai au frică de Dumnezeu, nu mai gân-
Dumnezeu nu poate prinde rădăcini. desc la rai şi la iad, ci mai multă frică le e că vor muri de
O altă parte de sămânţă a căzut între spini. Această cate- foame.
gorie de oameni sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu,
dar umblă sub povara grijilor, a bogăţiilor şi a plăcerilor Alţi spini sunt înşelăciunea bogăţiei. Bogăţia este
vieţii; de aceea se înăbuşesc şi nu aduc roade. Sămânţa înşelătoare, aşa cum spune Domnul, pentru că nu dă ceea
căzută între spini a răsărit, a crescut, dar n-a adus roade. ce aşteaptă lumea de la ea. Merge vorba că cine are bani
are de toate, dar nu este aşa. E drept că dacă ai bani poţi la sută. Afară de aceasta trebuie să ştim că bogăţia ori te
să faci rost de multe lucruri, dar nu de toate. Cu bani poţi lasă când o pierzi, când ţi-o ia sau ţi-o fură, ori sigur o laşi
să cumperi de-ale mâncării, dar nu poţi cumpăra şi pofta când mori. Nimeni nu poate să ia cu el ceva; alţii, în urmă,
de mâncare. Poţi să cumperi pat, saltele şi perne moi, dar de se vor îndura să-i dea ceva de pomană.
nu poţi cumpăra şi odihna somnului. Poţi să ajungi să în-
veţi multă carte, poţi să fii înconjurat de multe lucruri, dar Alţi spini sunt plăcerile vieţii acesteia şi multe alte pofte. De
nu şi de bucuria de a le avea. Poţi să-ţi faci viaţa mai multă vreme lumea a început să se cam ţină de nişte
uşoară, dar pace s-ar putea să nu ai. Poţi să-ţi faci multe obiceiuri rele, căci fiecare vârstă îşi are poftele şi plăcerile
cunoştinţe, dar nu şi adevăraţii prieteni. Cu bani cumperi ei. Aceste pofte şi plăceri înăbuşă Cuvântul lui Dumnezeu
coaja lucrurilor, dar nu şi miezul lor. şi sunt mari piedici pentru primirea acestui Cuvânt
dumnezeiesc.
Bogăţia poartă cu ea multe primejdii, mai ales primejdia că
ucide credinţa. Când un credincios începe să se Aşa îmi povesteau unii că, mai la începutul venirii lor la
îmbogăţească, să te rogi mai mult pentru el, fiindcă se biserică, nu auzeau şi nu înţelegeau nimic din predici. De-
găseşte în mare primejdie. Un mare înţelept creştin avea o abia aşteptau să se termine să plece acasă sau să se
rugăciune a lui care zicea aşa: ,,Să nu-mi dai Doamne nici oprească în cârciumi, în restaurante şi în alte locuri fără de
sărăcie, nici bogăţie; dă-mi pâinea care-mi trebuie, ca nu folos. ,,Tot timpul, spuneau ei, cât stăteam în biserică, ne
cumva în belşug să mă lepăd de Tine şi să zic: « Cine este gândeam în alte locuri, ne gândeam la cine ştie ce mâ-
Domnul?! », sau ca nu cumva în sărăcie să fur şi să iau în ncăruri, băuturi, ne gândeam la distracţii, ne părea rău că
deşert numele Dumnezeului meu”. n-am luat mai bine un bilet la film, la circ, ne părea rău că
am mai venit la biserică şi de ce nu ne-am dus şi noi în altă
Bogăţia te ajută să duci un trai mai lesnicios - e adevărat - parte”. Dacă nişte pofte ca acestea sunt piedici în calea
dar tot ea dă putinţa împlinirii unor pofte păcătoase, mântuirii, câte piedici rele şi câte pofte păcătoase nu-i ies
îmbogăţindu-te şi în păcate. Băieţii şi fetele de la ţară când omului în cale, întocmai ca nişte spini care sufocă sămânţa
vin la oraş sunt mai ruşinoşi, mai sfioşi, mai aşezaţi, mai şi de aceea nu poate să aducă roade! Şi dacă spinii nu
cuminţi. Cum ajung să facă rost de bani încep să cadă în sunt cunoscuţi şi înlăturaţi înăbuşă credinţa şi aceşti oa-
stricăciuni. Bogăţia n-ar fi rea şi periculoasă, dacă ar şti meni rămân numai cu numele de creştin, aşa cum sunt
omul cum s-o întrebuinţeze. Dar tocmai aici e neştiinţa, aici astăzi cei mai mulţi, creştini numai cu numele, dar faptele
ne vine necredinţa, căci mulţi care s-au îmbogăţit şi-au lor sunt păgâneşti.
cumpărat case noi, maşini şi după aceea au pierdut
credinţa, s-au zăpăcit, şi-au pierdut mintea şi au căzut în Cum şi-ar putea închipui cineva că ar mai face roade
desfrânări şi în toate păcatele mari. pentru mântuire, dacă se tot ţine mereu de chefuri, de
muzică, de băuturi, căci diavolul a avut grijă să-i înveţe pe
O vorbă bătrânească spune că bogăţia este bună ca oameni şi să-i facă să nu se mai sature, lăcomindu-se din
slugă, dar nu ca stăpân, adică nu ea să-i poruncească toate poftele acestea păcătoase, căci unii nu s-ar mai opri
omului, să-l stăpânească, ci omul s-o stăpânească, din chefuri: la nunţi chefuri, la botez muzică şi lăutari, la
punând-o în slujba lui Dumnezeu, căci astfel făcând îşi cununia civilă băuturi şi lăutari, la cununia religioasă beţii şi
face comoară în cer. Dar cea mai mare parte a oamenilor lăutari, când taie moţul copiilor alte chefuri, la zile onomas-
care se îmbogăţesc ajung ei robi ai averii, alergând ziua şi tice muzică şi jocuri, la zile de naştere tot petreceri şi s-au
noaptea ca nişte hamali ai pământului, să se obişnuit oamenii aşa că şi la înmormântări şi parastase fac
îmbogăţească şi mai mult, căci nu se satură niciodată. tot un fel de petreceri între neamuri şi, în loc să se roage
Bogăţia este înşelătoare, fiindcă e cu neputinţă pentru cel răposat, spun glume proaste şi râd de păcatele
lui. Ce folos pot să aibă aceşti oameni, decât o mare
222 PREDICI pagubă sufletească?

să nu se fi amestecat în ea furtul şi înşelăciunea. Dintr-o Iată cum spinii aceştia au năpădit sămânţa cuvântului
sută de bogaţi, dacă ar zice cineva să ridice mâna în sus dumnezeiesc şi de aceea nu-l mai pot auzi, însă aceşti
cine n-a făcut nici o nedreptate, nu ştiu dacă s-ar găsi unu spini ai păcatelor au început să facă răni adânci în multe
familii şi în sufletul copiilor. Majoritatea părinţilor se plâng din greşeală, intrându-i o aşchie în mână sau un mărăcine
cu lacrimi amare de copiii lor, copii care au luat căi greşite în picior, le-a lăsat acolo, fără să le scoată? Cred că oricât
şi nu vor să mai ştie de sfatul părintesc; trăiesc în mari de fără minte ar fi cineva, n-ar suferi să le ţină mult în pi-
păcate, departe de Dumnezeu şi de Cuvântul Lui. Dar ce cior sau în mână până nu le scoate afară. Sau cine se
să mai vorbim de cei mici, când întâlnim oameni în vârstă împiedică şi cade, poate chiar în noroi, şi nu se ridică să
şi chiar bătrâni meargă mai înainte pe drum?! Stă acolo-n noroi?!... Nu
cred să fie atâta neînţelepciune în mintea omului.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 223
Aşa să facem şi cu păcatul: să nu-l putem suferi, să-l
cu astfel de buruieni crescute în inimile lor, căci au scoatem afară prin spovedanie, să turnăm pe răni apa cea
îmbătrânit şi ei şi buruienile cele rele, fiindcă vin după a vie a pocăinţei, lacrimile care să izvorască din ochi cu
patra sau a cincea căsătorie şi tot mai caută să se căinţă pentru păcatele săvârşite, să nu rămânem în ele, să
căsătorească la 60 şi chiar 70 - 75 de ani. Aceştia n-au ne ridicăm din cădere şi să umblăm cu grijă ca să nu ni se
înţeles nici acum şi nu vor înţelege niciodată credinţa, însă mai întâmple. Să cădem în mărăcini şi în ţepii puşi de di-
acei spini ajung odată foarte dureroşi, căci atunci când vor avol pe cale şi să nu sărim, să nu ieşim la lumină?!...
fi întinşi pe patul morţii vor sta înfipţi şi spinii pe perna pe
care omul îşi sprijineşte capul. Ce chin şi ce durere vor 224 PREDICI
pricinui atunci aceste buruieni, aceste patimi, aceşti spini
acelor oameni care n-au avut urechi să audă niciodată Cu- Căci aşa zic Sfinţii Părinţi: ,,a cădea în vreo greşeală este
vântul lui Dumnezeu! omeneşte, iar a ne ridica din păcate este îngereşte”.
Aşa îmi povestea un creştin despre vecinul lui bătrân, că l-
a chemat când era pe patul morţii. S-a dus, dorind să-l va- Dacă vom rupe mereu buruienile care caută iarăşi să în-
dă şi cum se zbătea el în chinuri cu moartea, creştinul colţească şi dacă ne vom hrăni cu Cuvântul lui Dumnezeu
acesta, ca să-l încurajeze îi zicea mereu: ,,Ţine-te bine, din Sfânta Biserică, care este maica noastră, ne vom face
ţine-te bine, nu te descuraja, ţine-te bine!”. Atunci el zise: pământ bun, prielnic pentru a da roade şi atunci vom fi fer-
,,Tocmai aceasta vreau s-o fac, dar iată, n-am de ce să mă iciţi şi în lumea aceasta şi în veşnicie. Cei care nu vor să
ţin, căci eu mi-am pus încrederea în lucrurile pământeşti şi ţină legătura strânsă cu Sfânta Biserică, care este maica
în poftele trupeşti, dar acestea toate acum mă părăsesc, în noastră sufletească, şi nu vin duminicile să se hrănească
zadar mai încerc acum să fac ceva, căci toată viaţa mea n- din masa cea bogată a învăţăturilor dumnezeieşti, acele
am făcut nici o faptă bună, n-am venit nici la biserică, nu suflete sunt căzute în primejdia pierzării, întocmai ca prun-
m-am îngrijit de suflet, am făcut voia trupului şi a diavolului. cul din pântecele mamei, căruia dacă i se întrerupe legătu-
Acum e prea târziu şi nu mai pot face nimic.”, şi ra cu mama este în primejdie şi moare.

a murit în chinuri groaznice, în faţa acelui creştin, Tot aşa de importantă este şi legătura noastră cu Sfânta
strâmbându-se la vedeniile înfiorătoare, căci demonii Biserică. Creştinul care nu ţine legătura cu aceasta, cu
veniseră să ia sufletul lui fără roade, fără pocăinţă şi fără învăţătura ei, cu slujbele ei, se pierde şi tocmai lucrul aces-
de iertare. ta îl urmăreşte diavolul; să-l facă pe om să rupă legătura
cu mama, cu Sfânta Biserică, căci ştie sigur că acela pu-
De aceea, fraţi creştini, să cercetăm fiecare adâncul su- trezeşte şi nu se mai poate hrăni să vină la viaţă. După ce
fletului nostru şi să vedem ce fel de mărăcini, ce fel de Domnul Hristos a spus pilda aceasta, a strigat tare: ,,Cine
bălării, de buruieni se află în inima noastră. Dacă am avut are urechi de auzit să audă!”. Oare nu ştia Domnul că toţi
vreodată spinii băuturilor, beţiilor, spinii fumatului, buruie- au urechi? El însă a vorbit urechilor celor sufleteşti, pe
nile desfrânării, bălăriile luxului, vrăjilor şi descântecelor şi care toţi trebuie să le deschidem, căci vai de cei ce nu vor
alte feluri de patimi şi apucături rele, şi dacă le-am smuls asculta acum cât mai este timp, fiindcă la sfârşit va fi prea
cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu credinţă şi am lăsat să târziu şi în iad în zadar vor auzi. Să ne sune în urechi cu-
crească grâul cel curat, sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, vintele Domnului şi să luăm aminte să nu fim nici drum, nici
mare bine ne-am făcut sufletului nostru şi am lucrat piatră, nici spini, ci să fim un pământ bun, un pământ
înţelepţeşte; căci cine dintre noi, dacă s-a înţepat vreodată pentru sămânţa aceasta curată şi sfântă a Cuvântului lui
Dumnezeu, care ne aduce atâta binecuvântare sufletească pretutindeni zvonul că un om nemaiîntâlnit face minuni;
şi trupească, care ne poate face fericiţi chiar pe lumea vindecă tot felul de dureri, tămăduieşte neputinţele şi
aceasta, dacă împlinim voia lui Dumnezeu. vorbeşte într-un chip atât de minunat, cum n-a mai vorbit
nimeni până atunci. Toată lumea alerga să-I vadă chipul
strălucitor şi să-I asculte cuvântul fermecător.

Rugăciune Într-una din zile, pe când era înconjurat de o mulţime de

ascultători - între care erau oameni bogaţi şi puternici ai
O, Cerescule Semănător, Unule Născut, Fiule şi Cuvântul zilei, care-L priveau din înălţimea situaţiei lor, cu un fel de
lui Dumnezeu, Tu eşti pâinea îngerilor, Tu eşti hrana su- mândrie personală, precum şi mulţi săraci, amărâţi şi
fletelor celor ce flămânzesc după Tatăl, după Împărăţia necăjiţi, - Mântuitorul zugrăveşte prin cuvinte minunate
cerească; Cela ce Ţi-ai vărsat sângele pentru tabloul vieţii unui bogat şi a unui sărac, tabloul bogăţiei, al
răscumpărarea oilor Tale, ca să ne aduni şi să ne faci o măririi şi confortului şi tabloul sărăciei, al necazurilor şi
turmă a Bisericii Tale, caută din cer spre turma aceasta suferinţelor. Iată deci, două vieţi, două trăiri deosebite
mică şi să nu Te depărtezi niciodată de noi; Duhul Tău Cel foarte mult între ele! Blândul Iisus începe a vorbi cu glas
Sfânt să lumineze mintea noastră şi să se coboare în inimi- rar şi dulce:
le noastre, ca să ne înveţe cele de folos!
,,- Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison,
Seamănă de-a pururea sămânţa cea dumnezeiască în veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac,
inimile noastre ca să nu pierim şi fă să cadă numai pe anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui plin de bube, poftind
pământ bun, ca să aducă rod însutit, spre slava Tatălui şi a să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar
Fiului şi a Sfântului Duh! Amin! şi câinii venind, lingeau bubele lui.”

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
PREDICĂ LA DUMINICA A XXII-A DUPĂ RUSALII
225 Tablourile acestea ne impresionează puternic şi cred că
nici cea mai împietrită inimă omenească nu poate să
rămână nesimţitoare faţă de nenorocirea şi mizeria în care
se zbătea săracul Lazăr. Dar iată că într-o zi a murit
săracul şi sufletul lui a fost luat de îngeri şi dus în grădina
raiului, în sânul lui Avraam.

Bogatul nemilostiv 226 PREDICI

,,… Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în Moare şi cel bogat, iar demonii îl duc în flăcările iadului.
viaţa ta, şi Lazăr pe cele rele; iar acum aici el se mângâie,
iar tu te chinuieşti!” Iată, deci, un sărac proslăvit în cer şi un bogat îngropat în
(Matei 16, 25) iad; un sărac în mâinile îngerilor şi un bogat în ghearele
demonilor. Acest tablou ar fi o mare descurajare pentru cei
F r a ţ i c r e ş t i n i, bogaţi şi o mare îngâmfare pentru cei săraci. Aceasta s-ar
părea la prima vedere, dar lucrurile nu stau aşa. Dacă sunt
Parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr este bogaţi în iad, fără îndoială că sunt şi săraci şi dacă sunt
bine cunoscută. Bogatul, lacom şi zgârcit, petrece şi se săraci în cer, negreşit că sunt şi bogaţi. Să nu căutăm în
veseleşte zilnic dezmierdându-şi trupul cu cântece, băuturi altă parte dovada decât în Sfânta Evanghelie de astăzi. Îl
şi mâncăruri alese, în vedem pe săracul Lazăr dispreţuit, flămând şi gol, cum
îngerii l-au dus în sânul lui Avraam, care a fost un om bo-
timp ce săracul, plin de bube şi flămând, suferă la uşa lui. gat, că ştim din istoria sfântă a Vechiului Testament că
acest slăvit patriarh avea cirezi de vite şi mari bogăţii când
Predica Mântuitorului nostru Iisus Hristos începuse să cap- a trăit pe pământ.
teze mulţimile din toate părţile Palestinei. Se răspândise
Iată, dar, în împărăţia cerului un bogat şi un sărac! Aceasta
o spun ca cei săraci să nu osândească pe cei bogaţi, iar
cei bogaţi să nu piardă nădejdea în mântuirea lor. Dar
trebuie să recunoaştem că bogăţia este o mare piedică
pentru mântuirea sufletului. Însuşi Mântuitorul zice: ,,Cât
de anevoie vor intra în împărăţia cerului cei ce au avuţii!”
Mai uşor se mântuieşte cel sărac, cel lipsit, fiindcă
nădejdea lui este întemeiată pe Împărăţia cerului, pe ferici-
rea veşnică a raiului. El are mintea mai luminată şi vede
cum cu fiecare zi ce trece din viaţa lui, se apropie de
grădina fericirii veşnice. De aceea nădejdea lui este înte-
meiată şi nu pune nici un preţ pe lumea aceasta
trecătoare.
Dar au fost şi bogaţi care s-au mântuit, căci au folosit banii
şi averea pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele apro-
apelui. Aşa au făcut ei biserici şi mănăstiri întru slava lui
Dumnezeu, au făcut spitale, şcoli şi orfelinate, pentru
binele aproapelui. Alţii au scris cărţi şi le-au împărţit gratuit
pentru luminarea poporului. Pe toţi aceşti oameni bogaţi,
care au făcut o mulţime de fapte bune, Dumnezeu i-a
numărat cu Avraam, Isaac şi Iacov, în Împărăţia cerească.
Două lucruri sunt pe care le împarte Dumnezeu oamenilor
în această lume: Harul Său şi bunurile vremelnice. Prin
Harul Sfânt pe care-l primim prin Sfânta Biserică şi Sfintele
Taine, Dumnezeu se îngrijeşte de nevoile sufletului, iar
bunurile vremelnice le dă pentru trebuinţele trupului. Prin
urmare, nu ne este iertat să nu deschidem ochii la nevoile
şi necazurile aproapelui nostru, pentru că dacă avem, nu
de la noi avem, ci sunt de la Dumnezeu. El ne-a dat în
ţelepciune şi sănătate şi tot El ne-a înzestrat cu daruri ne-
numărate. De aceea nu sunt ale noastre şi trebuie să le
dăm mai departe aproapelui nostru. Poate fiecare dintre
noi întâlneşte un Lazăr plin de bube sufleteşti şi trupeşti.
Să nu facem ca bogatul din Evanghelia de astăzi care nu
vede nimic din cauza orbirii desfătărilor, a petrecerilor şi a
luxului. Mare facere de bine e să stai la căpătâiul unui
bolnav şi mare mângâiere simte acesta când vii cu un cu-
vânt de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 227
încurajare. Căci omului căzut în dureri i se spulberă
nădejdea şi de aceea trebuie să mergem acolo unde este
durerea şi suferinţa, să-i căutăm noi, căci aceasta este
fapta cea îngerească şi creştinească.
Bogatul din Evanghelia de astăzi s-a dus în flăcările iadului
pentru nepăsarea lui, pentru împietrirea inimii la suferinţa
lui Lazăr cel gol, nemâncat şi bolnav, de la uşa casei lui.
Această împietrire şi nemilostivire i s-a născut din mândrie,
din gătelile şi zorzoanele pe care le punea pe el. Sfânta
Evanghelie ne spune mai departe, că bogatul fiind în
flăcările iadului şi văzându-l pe Lazăr fericit, l-a rugat pe
părintele Avraam să-i fie milă de el şi să-l trimită pe Lazăr
să-şi înmoaie vârful degetelor în apă şi să-i răcorească
limba, căci grozav se chinuieşte în văpaia aceea.
Groaznic trebuie să fie focul iadului şi grozavă suferinţa
celor ce ajung acolo, în acel loc de chin! Dar dreptul Av-
raam i-a răspuns: ,,Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele
bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele;
iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti!”. Aşadar, la
ce i-au folosit bogatului puţinele zile pe care le-a trăit în
desfătări şi chefuri, în beţii şi lăcomii? La ce i-a folosit mâ-
ndria vieţii acesteia, slava cea deşartă a lumii, dacă a
câştigat prin ele focul cel nestins al iadului? Toate s-au
spulberat într-o clipă şi cele ce nu-i venea să creadă când i
se spunea, le-a văzut, dar acum e prea târziu.
Aşa sunt mulţi îngâmfaţi şi necredincioşi, cărora dacă în-
cepi să le spui ceva despre Dumnezeu şi suflet, te între-
rup, căci nu pot suferi nici să audă de numele lui
Dumnezeu. Nu mai vorbim de atâţia care şi-au pus toată
nădejdea în viaţa şi fericirea aceasta trecătoare, care zic
că aici este raiul şi iadul şi dacă ai bani şi avere eşti în rai,
iar de nu le ai, eşti în iad. Aşa sunt mulţi care şi-au pus
nădejdea în lucrurile acestea trecătoare.
Astfel povestea un preot că avea un prieten ce trăia într-o
splendidă situaţie materială. Locuia într-un palat înconjurat
de o grădină ca un adevărat paradis. Am încercat, zicea
preotul, să-i vorbesc prietenului meu despre Dumnezeu şi
despre cele sufleteşti, dar acesta mă întrerupse cu alte
cuvinte, grăindu-mi cu sfidare: ,,Dragul meu, mie în zadar
îmi vorbeşti despre aceste lucruri, căci raiul meu iată-l,
acesta este!” - şi-mi arătă casa şi grădina cea frumoasă.
Peste cinci ani, l-am vizitat din nou pe prietenul meu, dar
vai, ce schimbări grozave! Grădina era uscată, prăpădită,
casele ruinate, iar prietenul meu zăcea bolnav de aproape
patru ani. Un copil îi murise înecat, fata eşuase în căsăto-
ria ei, iar tatăl se îmbolnăvise de supărare. Mai avea o fată
pe care am auzit-o întrebându-şi părintele bolnav: ,,Tată
dragă, eu merg până în oraş, ce-ai dori să-ţi aduc de aco-
lo?” Chinuit de boală, bătrânul răspunse: ,,Un ştreang să-
mi aduci, un ştreang să-mi termin zilele, căci nu mai pot”.
228 PREDICI
Iată deci, că în decursul celor cinci ani, raiul prietenului
meu devenise un adevărat iad. Aşa este cu raiul acesta
vremelnic, pământesc; umbră şi vis, deşertăciunea
deşertăciunilor. Câţi nu sunt care prin căsătorie şi-au ago-
nisit de toate, şi-au văzut multe visuri împlinite cu ei şi
copiii lor şi au ajuns fericiţi. Totul a mers bine până la o
vreme, dar deodată ca din senin au căzut în mari nenoro-
ciri. Căsătoriile copiilor s-au spulberat, au suferit diferite
accidente, boli, a intrat moartea în casele lor şi în scurt
timp s-a terminat cu raiul lor.
da, poate nu! Dar creştinii adevăraţi mărturisesc hotărâţi:
,,DA! Sufletul există liber şi nemuritor.”
Despre nemurirea sufletului ne încredinţează Sfânta Scrip-
tură chiar de la început. În Cartea Facerii se spune că
omul a fost făcut de Dumnezeu cu trup din pământ şi cu
suflet viu. Când moare, trupul se întoarce în pământul din
care a fost luat, iar sufletul se întoarce la Dumnezeu care l-
a dat. Sufletul este duh creat de Dumnezeu, scânteie din
dumnezeire, nemuritor, care preţuieşte mai mult decât
valoarea lumii întregi. Nu ne putem închipui religie creştină
fără credinţa în suflet, în nemurirea veşnică.
Creştinul are religia învierii şi Evanghelia nemuririi.
Învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos ne asigură ferici-
rea veşnică. Chiar pilda bogatului şi

Aşa este fericirea aceasta scurtă, ca un vis frumos, iar PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 229
după ce te trezeşti din el nu mai rămâne nimic, nici nu-ţi
mai aduci aminte exact cum a fost visul. De aceea primii săracului Lazăr de astăzi ne arată clar că există suflet şi
creştini şi toţi sfinţii nu puneau nici un preţ pe fericirea viaţă veşnică, fericită pentru cei drepţi. În ceea ce-i
pământească şi renunţau la toate, chiar şi la viaţa aceasta priveşte pe cei răi, nici sufletele lor nu mor, ci trăiesc
ca s-o câştige pe cea veşnică, fiindcă ei credeau cu veşnic, dar se chinuiesc în iad. Existenţa sufletelor şi nem-
adevărat în nemurirea sufletului, nu numai aşa de formă, urirea lor este dovedită şi garantată de Mântuitorul, căci
cum cred unii şi cum a crezut şi bogatul din Evanghelia de după ce i-a înviat pe alţii, El Însuşi a înviat.
astăzi.
Sufletul este duh imaterial, care nu se poate nimici şi este
Esenţa învăţăturii din pilda Sfintei Evanghelii de astăzi este înzestrat cu funcţii şi puteri nemateriale. El are raţiune,
existenţa sufletului şi nemurirea lui. Vedem cum Lazăr a voinţă şi sentiment. Sufletul se foloseşte de trup ca de un
lăsat aici trupul cel buburos şi flămând cu care a suferit, iar instrument, aşa cum se foloseşte artistul de vioară ca să
sufletul lui s-a dus în fericirea din rai. Vedem cum şi bo- cânte melodiile ce-i plac. După cum păsările călătoare se
gatul a lăsat trupul cel îmbuibat, distrat, îmbrăcat şi conduc după instinct şi pleacă spre ţările calde, tot aşa ne
împodobit, tot aici în lume, într-o groapă spre mâncarea spune şi nouă inima că suntem nemuritori şi trebuie să
viermilor, în timp ce sufletul lui a fost dus de către demoni plecăm de aici într-o altă lume, în altă patrie veşnică. Su-
în flăcările iadului. De acolo din foc, Dumnezeu a voit să-l fletul se întoarce la Cel ce ni l-a dat, la Dumnezeu Crea-
vadă el, bogatul, pe Lazăr fericit şi nu aşa cum îl ştia el torul, ca un porumbel călător ars de sete.
flămând, fără putinţa de a se înfrupta nici din fărâmiturile
de la masa lui. Mulţi creştini sfinţi şi-au cunoscut ora plecării lor de aici din
lume. Fericitul Augustin zice: ,,Ne-ai făcut pentru Tine,
Religia creştină şi întreaga cultură a omenirii se întemeiază Doamne, şi neliniştit este sufletul nostru, până ce se va
pe aceste două adevăruri mari: nemurirea sufletelor şi odihni în Tine!”. Aşadar există suflet şi este nemuritor.
învierea trupurilor. Amândouă sunt adevăruri chinuitoare şi Casa sufletelor este cetatea lui Dumnezeu, locuinţa din cer
întrebări care au muncit mintea şi conştiinţa oamenilor. după care suspinăm. Fără suflet am fi călători fără ţintă,
Este suflet în trup şi viaţă după moarte?... La întrebarea păcătoşi fără mântuire şi muritori fără speranţă. Dacă n-am
aceasta necredincioşii răspund scurt: ,,Nu!” Nepăsătorii avea suflet, am fi nişte făpturi care n-am şti ce rost avem în
care nu se cutremură de nimic răspund: ,,O fi, n-o fi!” viaţă; n-am şti de unde venim şi unde mergem după
Îndoielnicii, bazaţi pe îndoiala altora, răspund şi ei: Poate moarte. Dar prin suflet simţim, cunoaştem şi aşteptăm cu
încredere.
Bogatul nemilostiv din Evanghelia de astăzi, îngrozit de
chinurile iadului îl roagă pe părintele Avraam să-l trimită pe
Lazăr acasă la tatăl său, că mai are cinci fraţi, să le spună
şi lor despre chinul lui, să-i înveţe credinţa, ca să nu vină şi
ei tot acolo la el, în iad. Avraam le-a răspuns: ,,Au pe Moi-
se şi pe prooroci, să asculte de ei!” Dar bogatul a zis: ,,Nu,
părinte Avraam, ci dacă cineva dintre morţi se va duce la
ei, se vor pocăi!”.
Iată deci cum bogatul se îngrijeşte de fraţii lui, îi e milă de
ei, dar cât a fost în viaţă nu l-a interesat. El ar fi vrut ca
Lazăr să învieze, ca astfel fraţii lui, văzând un mort înviat,
să creadă cu adevărat că există suflet şi să se întoarcă la
credinţă. Ceea ce spune bogatul nemilostiv poate am auzit
şi noi la unii necredincioşi care zic că n-a venit nimeni de
dincolo şi dacă ar învia cineva poate ar crede şi ei.
Aceşti necredincioşi însă n-ar crede chiar dacă ar învia şi
morţii, după cum nici evreii n-au crezut atunci când Mântu-
itorul a înviat-o pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain sau
pe Lazăr cel mort de patru zile. În loc să ia aminte la toate
minunile acestea, ei L-au batjocorit şi L-au răstignit pe
cruce. În timpul răstignirii, Dumnezeu a făcut ceva şi mai
mult, căci i-a înviat pe mulţi morţi din mormintele lor, după
cum spun Sfintele Scripturi, iar aceştia umblau prin Ierusal-
im şi vorbeau cu prietenii lor, spunându-le ce au văzut pe
dincolo. Toate acestea se păstrează în Sfânta Tradiţie şi
astăzi, dar necredincioşii evrei au rămas
230 PREDICI
tot împietriţi şi înrăiţi la inimă, fiindcă duhurile necurate in-
traseră în ei. Cerul se întunecase, pământul se cutremura,
pietrele se despicau, mormintele se deschideau, iar ei nu
vedeau, nu auzeau şi nu simţeau nimic.
Iată, aşa se întâmplă cu cei care se leapădă de
Dumnezeu, devin nesimţitori şi nu cunosc calea de urmat;
deci aceia care vin numai de formă la biserică, nu cu
scopul bine întemeiat de a-şi mântui sufletul şi de a pune
la inimă Cuvântul lui Dumnezeu. Acestora, spune Sfânta
Scriptură că li se propovăduieşte ca să le fie de mărturie la
ziua judecăţii şi să nu se scuze că nu le-a spus nimeni.
Grozav lucru este a avea ca martor în ziua aceea mare
atâtea pilde şi predici, atâtea învăţături şi minuni pe care ni
le-a arătat Dumnezeu, iar noi să fi rămas tot în păcat, tot în
necredinţă până la moarte.
Sfânta Carte ne spune că în zilele cele din urmă lumea va
fi necredincioasă şi nestatornică, fiindcă nu caută
Împărăţia lui Dumnezeu, ci numai plăcerile lumeşti şi
trecătoare ale acestei vieţi, ca bogatul nemilostiv din
Evanghelia de astăzi. Unora poţi să le spui orice le-ai spu-
ne; poate să se răstoarne pământul, pot să învieze morţii,
ei nu vor alt rai, nu vor altă viaţă veşnică, ci o vor pe
aceasta vremelnică, raiul acesta care se spulberă fără nici
un folos.
Toată lumea vrea să trăiască pe lumea aceasta ca într-un
adevărat rai, dar nu se poate, fiindcă bucuriile trupeşti sunt
fără de folos sufletului şi chiar trupului. Câţi nu s-au lăcomit
în mâncăruri şi băuturi, distrugându-şi trupul şi sufletul?!
Numai un om cumpătat poate să guste mai mulţi ani din
bucuriile pământeşti şi tot se sfârşeşte, căci viaţa aceasta
trebuie s-o lăsăm, să dăm pământului trupul şi sufletul ce-
rului care ni l-a dat.
În legătură cu raiul acesta pământesc, mi-aduc aminte de
o istorioară unde se spune că o vulpe a văzut o grădină
încărcată cu toate bunătăţile, dar grădina era împrejmuită
de jur împrejur cu un gard de zid înalt, iar vulpea nu putea
sări. Umblând ea de jur împrejurul grădinii, văzu o spărtură
în gard, dar era prea îngustă ca să se poată strecura prin
ea. Tot gândindu-se şi judecând ce să facă, îşi zise: ,,Ştiu
ce voi face, voi răbda câteva zile de foame, voi slăbi şi
atunci voi putea intra cu uşurinţă!” Zis şi făcut. După trei
zile de foame, vulpea se strecură şi intră în grădină, apoi
începu să mănânce cu lăcomie.
După câteva zile îşi aduce aminte că trebuie să iasă. Însă
acum alt necaz, că se îngrăşase şi nu mai putea pătrunde
pe unde intrase. Ce-i de făcut? N-am cum să scap de aici,
zise vulpea, decât să fac iarăşi foamea ca să slăbesc.
Răbdă iarăşi trei zile şi, slăbind, se strecură afară. Când se
văzu scăpată, privind spre grădină zise: ,,Frumoasă mai
eşti tu grădină şi dulci sunt roadele tale, dar ce folos am
avut eu? Cât am mâncat, atât am răbdat şi cum am intrat,
aşa am ieşit!”
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 231
Ce istorioară plină de înţeles sufletesc, fraţi creştini! Aşa se
întâmplă şi cu noi, căci cum am intrat în lumea aceasta,
aşa vom ieşi din ea şi nimic nu vom putea duce cu noi.
Lume, lume, cât de dulci sunt roadele şi amăgirile tale, dar
ce folos ne rămâne nouă din ele?! De câte ori nu am văzut
poate pe cineva gras, frumos, voinic şi tare, iar după o PREDICĂ LA DUMINICA A XXIII-A DUPĂ RUSALII
vreme în urma unei boli aceeaşi persoană o vezi slăbită,
uscată şi de nerecunoscut. Aşa e viaţa aceasta trecătoare Despre iad
şi dacă nu ne îngrijim de suflet pierdem tot.
,,... Şi-L rugau pe El să nu le
Bogatul nemilostiv de astăzi şi săracul Lazăr închipuie tru-
pul şi sufletul omului. Trupul este bogatul care se lăfăie în poruncească să meargă în adânc.”
bunătăţi şi-şi face toate voile şi plăcerile sale, căci fiecare
are grijă mai mult de acest bogat, de trup. Toată ziua şi (Luca 8, 31)
toată noaptea aleargă pentru el. Săracul Lazăr închipuie
sufletul care stă plin de bube, slăbit şi nemâncat, bolnav şi F r a ţ i c r e ş t i n i,
părăsit la uşa trupului. Bubele sunt patimile şi viciile cele
rele lipite de suflet şi de trup, iar câinii sunt demonii cărora Sfânta Evanghelie de astăzi ne prezintă o scenă cu-
le place să lingă patimile şi să adâncească rănile. tremurătoare în care vedem cum Domnul nostru Iisus Hris-
tos a vindecat un om îndrăcit în care se încuibase o legi-
Să ne fie milă de Lazăr - de sufletul nostru - şi să începem une de demoni. Şi spune Sfânta Evanghelie că
cu mai multă stăruinţă să-l hrănim, să-l adăpăm, să-l
spălăm de răni şi să-l îngrijim! Cât mai bine să-l îngrijim, că acest om îşi avea locuinţa prin morminte.
ne va cere Domnul Hristos socoteală de el. Hrana, băutura
şi îngrijirea sufletului le constituie Cuvântul lui Dumnezeu, Nimeni nu-l putea ţine legat, nici chiar în lanţuri şi de multe
rugăciunile, cântările, predicile şi citirea sfintelor cărţi ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini,
religioase ortodoxe. Rănile păcatelor se spală cu lacrimi, dar sfărâmase totul. El stătea mai mult printre morminte,
prin pocăinţă sinceră şi se ung cu untdelemnul faptelor alerga gol, striga şi se lovea cu pietre, aşa că nimeni nu se
bune, al milostivirii către toţi lipsiţii sufleteşti şi trupeşti, ca încumeta să mai treacă pe drumul acela. Dar deodată de-
să aflăm şi noi milă în ziua judecăţii. monii simt că se apropie Fiul lui Dumnezeu şi-l scot pe om
afară din groapă, care răcnind Îl întâmpină pe Iisus cu glas
Să fim gata şi noi, spălaţi şi curăţaţi de toate bubele, de puternic zicând: ,,Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu
toate păcatele noastre, că numai aşa vom putea intra şi noi Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!”
în sânul părintelui Avraam, în grădina fericirii.
Ce descoperim în aceste cuvinte ale demonilor care vor-
beau prin gura îndrăcitului?... În primul rând, vedem că ei
L-au cunoscut că este Fiul lui Dumnezeu; în al doilea rând,
Rugăciune observăm că demonii fac şi ei o rugăciune către Fiul lui
Dumnezeu, căci vedem cum se roagă ca să nu-i chi-
Doamne Dumnezeul nostru, Părinte al îndurărilor şi al mi- nuiască; în al treilea rând, descoperim că şi dracii, care
lostivirii, trimite Harul Tău cel ceresc peste noi ca să sunt duhuri necurate, se tem de chinuri şi de suferinţe,
deschidă urechile noastre, să pătrundă Cuvântul Tău în ceea ce ne face să înţelegem că există iad şi chinuri
inimile noastre şi să ne facă să înţelegem voia Ta, ca să veşnice şi că sufletele oamenilor păcătoşi se vor chinui
ne întoarcem la Tine, mai înainte de a veni sfârşitul nostru, acolo împreună cu demonii în veci şi nu cum spun unii că
ca atunci să fim găsiţi pe drumul cel bun al credinţei, să ne nu există iad, că nu există suflet şi că după moarte nu mai
iei şi pe noi şi să ne duci la locul cel fericit, în sânul simţi nimic, deoarece totul se pierde.
părintelui Avraam, cu toţi sfinţii Tăi! Amin!
Iată deci că duhurile necurate îi asupresc în lumea aceasta
232 PREDICI pe oameni, îi învaţă la rele, îi chinuie în diferite feluri şi le
face plăcere să-i vadă căzuţi în cele mai mari necazuri şi
să se târască ca şarpele pe pământ lipsiţi de sprijinul
dumnezeiesc, iar apoi să meargă cu ei în chinurile iadului
pentru păcatele lor.
Iisus l-a întrebat pe demonizatul de astăzi: ,,Care-ţi este
numele?” Iar el a zis: ,,Legiune”, căci demoni mulţi in-
traseră în el. Sărmanul om era încătuşat de vreo 6000 de
draci, căci atâta înseamnă o legiune. Deşi erau atât de
mulţi, la puterea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 233
dumnezeiască a lui Iisus, s-au cutremurat şi L-au rugat să
nu le poruncească să meargă în adânc, adică să nu-i tri-
mită în întuneric, în tartar, în iad, căci locul acesta este
păstrat pentru demoni ca să fie judecaţi în ziua judecăţii. Ei
se rugau ca să nu fie trimişi în acel loc unde sunt mulţi
demoni legaţi, pentru că se temeau mult de chinuri şi
nădăjduiau să mai facă şi alte rele între oameni.
Toate popoarele pământului au credinţă despre chinurile
veşnice ale iadului şi învaţă că după moarte pe cei răi îi
aşteaptă aceste chinuri înfricoşătoare. Dar dintre toate
religiile, credinţa ortodoxă ne descoperă clar din Sfânta
Scriptură, existenţa chinurilor veşnice ale iadului de care
pomeneşte însuşi Mântuitorul în Sfânta Evanghelie zicând:
,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel de veci
care este gătit diavolului şi îngerilor lui!”.
Existenţa diavolului se poate vedea din pilda bogatului
nemilostiv, care îi cere săracului Lazăr o picătură de apă
să-şi răcorească limba, ca şi din parabola datornicului
nemilostiv care a fost aruncat în întunericul cel mai din
afară. Existenţa iadului se poate deduce şi din rugăciunea
demonilor din Evanghelia de astăzi care Îl rugau pe Dom-
nul Hristos să nu le poruncească să meargă în adânc, pre-
cum şi din multe alte locuri din Sfânta Scriptură.
Iadul n-a fost niciodată tăgăduit, nici de eretici, nici de
evrei, nici de mahomedani şi înşişi păgânii au avut o
credinţă despre iad. Sunt însă oameni în zilele noastre
care râd când aud despre iad, îl pun la îndoială, iar alţii zic cele mai grele prădăciuni. Jefuia şi omora, lăsând în urmă
cu toată convingerea că nu există. Sărmanii oameni se
lipsesc de suflet pentru comoditatea trupului. Unii tăgădui-
esc doctrina despre iad pentru c ă sunt nedestoinici în ma- În felul acestui hoţ acţionează şi diavolul, fraţi creştini.
terie de religie, sunt străini de această parte a ştiinţei, şi nu Astfel, el îi pune pe anumiţi necredincioşi să spună în lume
cunosc nici cele mai elementare chestiuni ale catehismului. că nu există diavol şi nici iad. Cei cu credinţă puţină cred
Mulţi caută să combată cu încăpăţânare existenţa iadului
ca să convingă cât mai multă lume, ca să aibă cu cine să
se încurajeze şi să facă păcate fără frică. De aceea ar dori
să nu mai existe iad şi o ţin aşa cu tărie. Dacă un hoţ ar fi
nebun şi nu ar crede că există închisori, oare închisoarea
ar înceta să mai existe, şi cei condamnaţi nu s-ar mai face
părtaşi acelor locuri de amar? Dar oare trebuie să vină cei
din închisori să ne spună că într-adevăr există închisori?
Căci aşa pretind mulţi necredincioşi, că n-a venit nimeni de
dincolo de mormânt care să vorbească despre iad! Dar e
nevoie ca osândiţii din iad să vină şi să ne vorbească?
Cu toate acestea, Dumnezeu a îngăduit unora să vină de
dincolo şi să ne vorbească despre cele văzute pe acolo cu
sufletul. Domnul Hristos ne vorbeşte despre bogatul pe
care-l vedea în focul iadului şi care cerea o picătură de apă
ca să se răcorească. Sunt apoi cele trei suflete pe care le-
a întors Mântuitorul înapoi în viaţa aceasta: fiul văduvei din
Nain, fiica lui Iair şi Lazăr. Despre ei spun sfintele cărţi că
sufletele le-au fost aduse pe pământ din iad şi au mai trăit
mult
234 PREDICI
timp învăţând şi spunând în lume cele ce-au văzut pe aco-
lo. Dar diavolul care vrea să înşele pe toată lumea cu
vicleşugurile lui, se ascunde şi nu vrea să se dea pe faţă,
nelăsându-i pe oameni să creadă că există el şi înşelăci-
unea lui.
Aşa se povesteşte că de multă vreme trăia un hoţ foarte
periculos şi viclean. El folosea vicleşugul ca şi diavolul, ca
să-i poată prăda pe oameni. Lumea era speriată şi căuta
fiecare să se apere, închizând ferestrele şi uşile, ca să nu
poată pătrunde acest hoţ fioros în casele lor. Dar ce făcea
hoţul? O vreme, el nu mai făcea nici o spargere şi plătea
oameni pe care-i trimitea prin sate să spună că a murit.
Auzind vestea, oamenii se bucurau, răsuflau uşuraţi,
stăteau liniştiţi, nu se mai păzeau şi astfel uitau uşile des-
cuiate. Atunci hoţul nostru ieşea din ascunzătoare şi făcea
numai chin şi jale.
această minciună. Astfel slăbesc în rugăciune, nu mai vin
la biserică, nu le mai este frică de păcate, amână
spovedania şi împărtăşania, se aşează pe petreceri şi învăţătura sfintei noastre Biserici, despre suferinţele care-i
trăiesc fără grijă de moarte. Aşa pe negândite îi prinde aşteaptă pe păcătoşi acolo.
moartea nepregătiţi şi diavolul înfige ghearele în sufletele
lor şi astfel ajung în muncile veşnice ale iadului. Pentru a ne imagina cât de puţin, iadul şi chinurile lui, să
privim cu atenţie cu ochii sufletului la bietul om din Evan-
Aşa că, fraţi creştini, cum credem că există Dumnezeu, rai, ghelia de astăzi, încătuşat de 6000 de demoni, care-l du-
îngeri şi suflet, să credem că există şi iad şi demoni care ceau prin morminte şi pustietăţi chinuindu-i şi sfărâmându-i
vor chinui sufletele, căci nu în zadar spune Mântuitorul că în diferite chipuri trupul gol. Domnul Iisus, care-l cunoştea,
tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în a voit să facă milă cu el şi să alunge duhurile necurate,
foc. În altă parte tot Mântuitorul spune că va trimite Fiul căci de aceea a venit în ţinutul acela.
Omului pe îngerii Săi şi-i vor aduna din împărăţia Sa, pe
toţi cei care fac sminteli şi fărădelegi, care vor fi aruncaţi în Demonii, când L-au văzut, s-au înspăimântat, iar cel mai
cuptorul cel de foc, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. mare dintre ei, vorbind în numele tuturor demonilor
încuibaţi în bietul om, Îl ruga pe Iisus să nu le poruncească
Tot în Evanghelia Sa, Domnul Hristos mai zice: ,,Că mulţi să meargă în adânc. Iată, deci, câtă frică au demonii de
vor veni de la Apus şi de la Răsărit şi se vor odihni cu Av- acest iad înfricoşat, căci vedem cum se tem de mânia şi
raam şi cu Isaac în Împărăţia cerurilor, iar fiii Împărăţiei se blestemul dumnezeiesc, iar noi nu purtăm nici o grijă de
vor arunca în întunericul cel mai din afară; acolo va fi salvarea sufletului nostru. Este adevărat că fiecare om în
plângerea şi scrâşnirea dinţilor!”. În altă parte ne spune că viaţa aceasta se gândeşte mai mult la fericire, mâncăruri şi
intrând împăratul, a văzut între cei ce şedeau la masă un băuturi alese, distracţii şi tot felul de plăceri dulci,
om ce nu era îmbrăcat în haină de nuntă şi i-a zis: frumoase, aromate şi gustoase.
,,Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?” Atunci a
zis împăratul slugilor: ,,Legaţi-i mâinile şi picioarele şi Dar să ne oprim o clipă şi să cugetăm mai adânc la viaţa
aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară; acolo va fi noastră care se sfârşeşte cu fiecare zi ce trece şi să
plângerea şi scrâşnirea dinţilor!”. vedem cum ne apropiem de înfricoşata zi a morţii, de jude-
cata lui Dumnezeu ca să dăm seama pentru faptele noas-
Nu în zadar Mântuitorul mai spune: ,,De te sminteşte mâna tre; să vedem cum ne apropiem de iadul cu demoni care
ta, tai-o; căci mai bine este să intri în viaţa veşnică fără o aşteaptă sufletele neîndreptate în viaţa aceasta. E cel mai
mână, decât cu amândouă mâinile în gheenă, în focul cel folositor lucru pe care trebuie să-l facem fiecare, căci
nestins, unde viermele nu doarme şi focul nu se stinge! De nimeni nu va scăpa de moarte şi de judecată.
te sminteşte piciorul tău, taie-l, căci mai bine este să intri în
viaţa veşnică fără un picior, decât să te duci cu amândouă Odată cu ieşirea sufletului vom vedea lucruri îngrozitoare,
picioarele în focul cel nestins! Şi de te sminteşte ochiul tău, căci sufletul îşi va păstra toate darurile supranaturale, pre-
scoate-l, căci mai bine este să intri cu un ochi în Împărăţia cum şi cele cinci simţiri ale trupului: auzul, văzul, gustul,
lui Dumnezeu, decât să fii aruncat cu doi ochi mirosul şi pipăitul. Tot aşa se vor păstra cele trei puteri
sufleteşti: judecata, voinţa şi aducerea aminte.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 235
Acolo, în iad, ne vom aminti toată viaţa noastră, toate
în gheena focului, unde viermele nu doarme şi focul nu se faptele pe care le-am făcut, toate locurile unde am
stinge!”. petrecut. Ne vom aminti de părinţi şi rudenii, de fraţi, surori
şi de toate dezmierdările lumii în acel loc depărtat de
În Apocalipsă, se spune că a fost prinsă fiara şi cu ea Dumnezeu. Grozav va fi chinul, când îţi vei aminti toate
proorocul mincinos care a făcut semne înaintea ei cu care acestea! Un dor nebun va chinui sufletul copiilor pentru
i–a amăgit pe cei care au luat semnul fiarei şi care s-au părinţi, al părinţilor pentru copii, al fraţilor de surori şi al
închinat chipului ei. Aceştia au fost trimişi într-o mare de soţilor între ei. Plângere nemângâiată va cuprinde sufletul,
foc, care arde cu piatră şi pucioasă. Iată, deci, că mintea iar chinul va fi fără de sfârşit. Cu auzul vor auzi hulele,
omenească poate fi convinsă de existenţa iadului şi de înjurăturile şi toate batjocurile demonilor, precum şi răcnet-
ul celorlalte suflete chinuite. Vor auzi trosnetul focului trupeşti care te chinuie zile şi nopţi întregi. Cât este de
veşnic şi şuierăturile balaurilor care se apropie de ei. greu! Dar acestea sunt trecătoare. Însă chinul iadului
pentru suflet nu se mai sfârşeşte niciodată. Când vor trece
Cu văzul vor vedea toate acestea; vor vedea cum mii şi milioane de ani, chinul iadului este tot la început.
clocotesc sufletele întocmai Râuri de lacrimi dacă se varsă, acolo nu mai este pocăinţă,
nu mai este iertare.
236 PREDICI
Se spune că regele Lisimah după ce a fost învins de sciţi,
ca bucăţelele în oala ce fierbe la foc. Acolo vor fierbe su- aceia au astupat toate fântânile, iar el era chinuit groaznic
fletele în smoală şi apă fierbinte. Vor vedea diavolii în toată de sete. Nu mai putea suferi arsura setei şi simţea cum i
urâţenia lor; vor vedea focul şi viermii cei neadormiţi; vor se aprind plămânii. Bietul rege se predă duşmanilor, iar
vedea şi vor cunoaşte pe mulţi cu care s-au distrat pe aceş tia îi dădură o cupă mare cu apă ca să-şi potolească
pământ, vor gusta spurcăciunile demonilor şi carnea prun- setea. După ce o bău regele zise: ,,Vai, ce repede trece
cilor avortaţi. Vor gusta din plin amărăciunea şi putregaiul plăcerea pentru care mi-am pierdut tronul şi libertatea!” A
iadului. Vor mirosi cele mai scârnave mirosuri ale duhurilor fost luat apoi, legat şi dus în temniţele închisorii pentru ex-
necurate. Vor mirosi toată putoarea iadului şi tot puroiul ecutare. Aşa vor spune şi osândiţii iadului cu mare
sufletelor stricate de mulţimea păcatelor. Vor pipăi cape- amărăciune, când vor vedea cum au trecut
tele balaurilor încolăciţi şi viermii cei neadormiţi pe care îi
vor avea de aşternut. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 237
Vai de sufletul păcătos, căci de mii de ori ar fi fost mai bine
să nu se nască decât să ajungă în aceste locuri! O, ce bine plăcerile vinovate pentru care au pierdut fericirea veşnică
ar fi ca odată cu ieşirea sufletului să dispară şi aceste şi sufletul.
simţuri! Dar durerea mare este că sufletul va avea dezvol-
tate toate simţurile acestea care vor lucra cu putere şi mai Un sfânt părinte spune că cel mai greu va fi pentru nefer-
multă. iciţii din iad, când vor vedea că sunt osândiţi acolo pentru
nişte păcate pe care puteau uşor să le ocolească şi să-şi
Toate acestea, fraţi creştini, trebuie să ne sfâşie sufletul salveze sufletul, câştigând fericirea cerească.
când le auzim, căci sunt mai grele decât durerile trupeşti.
Atunci copiii îi vor blestema pe părinţi căci nu i-au învăţat Sfântul Ioan Damaschin, povestind viaţa prinţului Ioasaf
calea cea bună, vor blestema pântecele care i-a purtat şi care a fost încreştinat de pustnicul Varlaam, spune că
laptele pe care l-au supt. Atunci mulţi îi vor blestema pe acest prinţ, pe când se afla expus la ispite violente, se ruga
prietenii care i-au îndemnat la păcate şi plăceri vinovate. cu lacrimi lui Dumnezeu ca să-l scape. Rugăciunea fiindu-i
Vor blestema băuturile, mâncărurile, muzica şi dansurile, ascultată, a fost răpit cu sufletul şi condus într-un loc în-
desfrâurile şi toate plăcerile pe care le-au gustat în viaţă şi tunecos, plin de groază cu vedere înfiorătoare. Era în faţa
care acum s-au sfârşit şi le pricinuiesc atâta amar. unui lac de pucioasă şi smoală cu foc, în care se găseau
nenumărate suflete cufundate acolo, pradă flăcărilor şi
Gândiţi-vă la îndrăcitul din Evanghelia de astăzi, care fier- usturimilor mistuitoare. În mijlocul urletelor şi strigătelor de
bea de mânie întocmai ca o fiară sălbatică şi care, dacă ar deznădejde auzi o voce cerească care-i zise: ,,Aici păcatul
fi putut, şi-ar fi scos şi ficaţii din el ca să-i mănânce. Gâ- îşi primeşte pedeapsa, aici plăcerea unui moment e
ndiţi-vă la răutatea şi spurcăciunea dracilor, că nici porcii pedepsită cu o veşnicie de suferinţă!”. Această vedenie îi
nu i-au putut suferi şi au preferat să se înece, decât să-i dădu puteri noi, iar sfântul Ioasaf învinse toate ispitele
primească. Gândiţi-vă la chinurile unui bolnav de cancer demonului.
pe patul morţii, care-şi varsă plămânii şi fierea pe gură şi
care-şi rupe carnea de durere, strigând şi blestemând. Noi auzim însă şi ştim că există iad, dar cu toate acestea
mergem pe calea care ne duce la chinurile lui. Cine se
Gândiţi-vă la usturimile celui care a fost ars de foc sau pocăieşte cu adevărat? Cine se îndreaptă? Cine se înto-
opărit, cum curge carnea de pe el în dureri sfâşietoare. arce din calea pierzării? Cei mai mulţi se lasă în nădejdea
Gândiţi-vă la durerea unei măsele şi la toate durerile că Dumnezeu este bun şi ne iartă, dar uită că Dumnezeu e
drept şi pedepseşte după dreptate. Ca să înţelegeţi cât de dar o cumplită urgie apasă pe capul multora, că trăiesc pe
puţin suferinţa iadului, ascultaţi încă o întâmplare pământ ca în iad. Zadarnic au case mari şi maşini mici, dar
adevărată. n-au pace, n-au linişte, n-au mulţumire sufletească, fiindcă
n-au pe Dumnezeu, sunt căzuţi în ghearele satanei. Mulţi
Împăratul Zenon al Ţarigradului a împărăţit ca un nevred- sunt îndrăciţi, împătimiţi şi frământaţi de tot felul de pofte
nic şi păcătos peste supuşii lui. Din cauza vieţii lui scan- viclene şi scârboase şi nu pot jertfi nici cel mai puţin timp
daloase, a petrecerilor şi beţiilor a fost urât de popor, de pentru suflet.
boieri, de armată şi chiar de soţia lui Adriana. Ascultaţi ce
i-a făcut într-o zi împărăteasa: după una din petreceri Auzim multe persoane tânguindu-se şi spunând că se simt
împăratul s-a îmbătat aşa de rău, încât a căzut jos ca un aşa de singure şi deznădăjduite, încât unele ajung până
mort. Împărăteasa a poruncit să fie băgat într-o groapă acolo să spună că sunt gata să-şi ia viaţa. Într-adevăr
adâncă, să fie astupat şi nimeni să nu îndrăznească să-l aceste persoane sunt singure, căci dacă L-ar avea pe
scoată, pentru că un astfel de împărat nevrednic de viaţă şi Dumnezeu, ar avea totul, dar aşa zadarnic au celelalte
de împărăţia lui trebuia îngropat de viu. lucruri trecătoare. Iată deci ce trebuie să facă: să-L caute
pe Dumnezeu în casa Lui, în Sfânta Biserică, să asculte
După puţin timp, Zenon împăratul se trezeşte din beţia lui, cuvântul şi să împlinească poruncile şi voia Lui, să-L iu-
în acel cavou întunecos. Vede întunericul, simte unde se bească pe Dumnezeu mai mult ca orice pe lumea aceasta
află şi spaima îl îngrozeşte. Începe să bată, să strige, să şi atunci vor găsi liniştea sufletească şi nu se vor mai simţi
plângă şi să se înfurie, dar nimeni nu îndrăzneşte şi nu i se singure.
face milă de el ca să-i deschidă. Piatra de pe uşa gropii
era grea, iar ticălosul împărat îngrozit de fiorul morţii a în- Când auziţi pe cineva că nu poate suferi biserica, preotul,
ceput să răcnească ca fiarele sălbatice, să strige şi să se rugăciunea, icoana, să ştiţi că acela e necurat, e legat în
bată cu capul de pereţi, încât s-a zdrobit şi aşa în chinuri lanţuri de demoni, e stăpânit de vrăjmaşul. Pentru ase-
groaznice şi-a lepădat sufletul, căci după dezgropare a fost menea suflet se cer rugăciuni puternice, cu jertfă, post şi
găsit sfărâmat cu totul. milostenii, cu metanii şi ajunări. Din păcate s-au înmulţit
astfel de cazuri, că aproape nu există casă în care să nu
De la acest mormânt să ne ducem cu gândul la sufletul fie cel puţin unul pe care satana îl ţine şi nu poate veni la
păcătos, osândit în întunericul dinafară. Câtă jale şi frică se biserică, întocmai ca îndrăcitul din Evanghelia de astăzi.
simte în întunericul acela! Icoana aceasta
Multe lacrimi varsă unele mame pentru copiii lor care
a veşnicelor chinuri din iad s-o avem totdeauna în suferă de necredinţă. Multe soţii sunt chinuite de soţii lor
faţa ochilor noştri, fraţi creştini, şi să ne gândim şi cu mult care le opresc să mai vină la biserică, pentru patima păca-
mai mult interes sufletesc, cu mai multă atenţie, la mântui- tului, căci nu se pot înfrâna niciodată, ca să se păstreze
rea sufletului nostru. Să facem tot ceea ce ne stă în putere curaţi cu trupul şi să poată primi sfinţeniile din biserică. Nu
numai să nu se mai ţine seama de sărbători şi de sfânta duminică.

238 PREDICI Dar să înălţăm o clipă gândul nostru la cei nefericiţi care se
află acum în osânda cea cumplită a iadului. Ce n-ar face ei
ajungem în acel loc înfricoşat, căci pentru păstrarea vieţii dacă s-ar mai putea întoarce iarăşi pe pământ?! Ce n-ar
trupeşti facem orice. Ne ferim de orice primejdie, folosim da ei să se poată răscumpăra?! Câte n-ar îndura ei, aici în
orice leac, renunţăm la orice plăcere şi lumea aceasta numai ca să scape?! Ar renunţa la orice, n-
ar mai spune că e greu să se lase de drăcuit, de înjurat şi
ţinem chiar un regim riguros numai să ne facem sănătoşi. blestemat, de desfrânări şi de fumat. Nu le-ar mai fi greu
Cheltuim pe la doctori, căutăm medicamente cât mai bune, să trăiască fără distracţii, chefuri şi atâtea plăceri
numai să ne păstrăm viaţa aceasta trecătoare. Dar moar- păcătoase, dar pentru dânşii e prea târziu; soarta lor e pe-
tea tot nu putem să o ocolim şi de ea să fim siguri că nu cetluită în iad. Zadarnic se roagă; rugăciunile lor nu mai
vom scăpa. Judecaţi acum singuri dacă nu-i mai im- sunt ascultate, pentru că o prăpastie mare este între cer şi
portantă ca orice asigurarea vieţii de dincolo de moarte, iad.
Numai noi, aceştia de pe pământ, cât suntem în viaţă mai
putem face şi repara din trecutul acestor nefericiţi. Noi
putem stinge şi flăcările care ne aşteaptă pe noi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 239
înşine dincolo, în iad, prin lacrimile pocăinţei, prin
spovedanie sinceră, prin fapte bune şi viaţă curată. Dar
vai, stăm nepăsători, pasivi la cuvintele dumnezeieşti care
ni se par glume. Această împietrire a inimii vine de la
demonul care nu ne lasă să auzim, să înţelegem şi să
facem voia lui Dumnezeu. Zadarnic strigă la noi semnele
cereşti, urgiile dumnezeieşti, căci nu auzim, nu vedem şi
nu ne mişcă nimic, ci ne făurim mii de planuri pentru viitor.
Iadul nu ne înspăimântă, soarta noastră în veşnicie nu ne
preocupă, iar viaţa se scurge, moartea se apropie pe nes-
imţite şi noi stăm nepăsători mergând spre prăpastie cu
ochii legaţi.
Rugăciune
Dumnezeule Prea Drepte, ca să pedepseşti păcatele noas-
tre pe care le-am făcut, trimite-ne aici în lumea aceasta,
boli, necazuri şi suferinţe pe care le merităm, după voia Ta
cea sfântă! Ştim că după puţină vreme ele se vor sfârşi.
Dar să nu ne pedepseşti Doamne în iad cu chinuri veşnice,
fără de sfârşit!
Fie-Ţi milă de noi păcătoşii şi dă-ne minte ca să înţelegem
voia Ta cea sfântă, să Te iubim pe Tine, mai mult ca orice
în lumea aceasta şi să-Ţi slujim Ţie acum şi pururea şi în
vecii vecilor! Amin!
240 PREDICI

Fraţi creştini, treziţi-vă din somnul păcatelor! Unde vă du- PREDICĂ LA DUMINICA A XXIV-A DUPĂ RUSALII
ceţi? Sunteţi creştini! Unde vă e credinţa? Unde vă e
mintea, oameni buni? Când veţi cugeta la veşnicie? Dacă Despre moarte
nu auziţi acum, cât mai aveţi vreme, în viaţa cealaltă va fi
prea târziu. Ascultaţi cuvintele înţeleptului Sirah, care spu- ,,… Nu mai supăra pe
ne să aveţi milă de sufletele voastre, căci dacă voi nu aveţi
milă cine să aibă şi să vă scape? Nu vă pregătiţi pieirea Învăţătorul, fiica ta a murit!”
printr-o nepăsare de neiertat. Căiţi-vă de păcatele pe care
le-aţi săvârşit, cât mai este vreme! Fugiţi de păcat şi trăiţi (Luca 8, 49)
în sfinţenie, păstraţi-vă curaţi făcând fapte bune, iar când
vă spovediţi cereţi canon pentru păcate, fiindcă ele trebuie F r a ţ i c r e ş t i n i,
ispăşite, ori aici, ori în iad! De aceea vin suferinţe grele
peste unii chiar spovediţi, pentru că nu fac canon pentru Nimic nu este mai dureros în lumea aceasta, decât să vezi
păcate. plângerea părinţilor pentru unicul copil pe care îl răpeşte
moartea din faţa ochilor lor. Se risipesc într-o clipă toate
Iată de ce trimite Dumnezeu înaintea sfârşitului vieţii noas- speranţele şi toate
tre suferinţe grele, anii durerilor, ca să ne ispăşim de
păcate şi să ne întoarcem la El. Să nu cârtim, ci mai bine ostenelile lor, singura lor nădejde la bătrâneţe şi bucuria
să ne recunoaştem vina, şi să plângem cu lacrimi amare, dragostei lor din tinereţe.
să plângem că de multe ori am râs de câte ceva chiar cu
lacrimi. Să vărsăm deci lacrimi cu părere de rău, ca să În această primejdie se afla casa fruntaşului sinagogii din
stingem focul iadului care ne aşteaptă, dacă nu ne îndrep- Ierusalim de care ne-a vorbit Sfânta Evanghelie de astăzi,
tăm. De câte ori vin ispitele, opriţi-vă şi ziceţi: căci el avea o singură fiică de 12 ani, pe care moartea i-o
răpise fără veste. Despre această moarte grabnică şi
,,Înapoia mea, satano! Există iad şi chinuri veşnice, mă nemiloasă doresc să vorbim astăzi.
tem şi vreau să nu mai păcătuiesc, vreau să ascult de
Dumnezeu şi să mă las de toate păcatele! Vreau să slu- Fraţilor şi surorilor, noi suntem în lumea aceasta
jesc Domnului meu, Stăpânului meu ceresc!” vremelnică ca într-o vale a plângerii, fiindcă în toate zilele
vedem cum nemiloasa moarte scurtează firul vieţii la tineri
şi bătrâni, bărbaţi, femei şi copii, necăutând la faţa
nimănui. Nimic nu vedem mai des decât moartea, şi totuşi
nimic nu credem mai anevoie decât moartea. Recuno-
aştem că suntem muritori, dar trăim în aşa fel ca şi cum
am fi nemuritori şi ne înşelăm amarnic, căci trăind şi mu-
rind în păcate, ne alegem cu o pagubă îndoită: pierdem
nădejdea şi nu mai câştigăm nici mântuirea. Dacă nu crezi
când vezi frumuseţea în mormânt şi nici atunci când calci
peste mulţimea mormintelor, apoi să ştii că ai cu adevărat
inima împietrită şi nu vrei să-L crezi pe Dumnezeu care
spune că tu, omule, cu moarte vei muri. Iată, crezi amăgi-
rea diavolului care-ţi şopteşte în fiecare clipă că nu vei
muri!
Dragostea cea mare pentru viaţă ne face să nu ne mai
amintim de moarte, dar veniţi să vedem în cimitir mor-
mintele pline de întuneric, oseminte de oameni în ţărână
cu miros greu şi înţelegeţi căci cu adevărat există moarte
şi cum se veştejeşte floarea, aşa se va veşteji şi floarea
vieţii noastre trecătoare.
Când i-a zidit Dumnezeu pe Adam şi Eva şi i-a aşezat în
grădina Raiului, le-a
unii pe alţii, să se rupă între ei, din cauza lăcomiei şi
nesăturării de plăceri.
Dar iată că Dumnezeu, Care ştie toate şi a ştiut şi ce va fi
omul în stare să facă din împietrirea inimii lui, a rânduit de
la început pe cel mai puternic predicator ca să vorbească
lumii, să-i vorbească omului, să-l urmărească şi să-l
ameninţe. Acest predicator este ,,Moartea”. Ea nu ţine
seamă de nimic şi de nimeni, nici de împărat, nici de vi-
teaz, nici de bătrân şi nici de copil, nici de bogat şi nici de
sărac, căci toţi şi toate cad pradă morţii pe nesimţite. Când
nu se gândeşte omul, acest predicator înfricoşat şi puternic
vine peste el, căci domneşte peste lumea întreagă.
Moartea îşi are locul în toată lumea şi vorbeşte tuturor
popoarelor în orice limbă de pe faţa pământului. Vorbeşte
săracilor şi bogaţilor, învăţaţilor şi neînvăţaţilor şi vorbeşte
cu atâta putere, că face pe toată lumea să plângă. Nu este
inimă care să nu se fi mişcat, sau ochi care să nu fi vărsat
lacrimi în faţa acestui predicator care este moartea. Acest
predicator încăpăţânat nu vrea să ţină seama de nimic, ci
năvăleşte cu predica lui acolo unde nu este poftit şi aştep-
tat, şi răstoarnă planurile oamenilor, pândind pe la toate
uşile şi ferestrele.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 241 Moartea are o cheie cu care poate descuia orice casă,
orice palat şi orice ascunziş. Nu este pe faţa pământului
dat voie să mănânce din toţi pomii, numai din pomul cu- vreo încăpere în care să nu poată intra. Veniţi să vedeţi
noştinţei binelui şi răului să nu mănânce, căci în clipa când casa cea liniştită unde se găsea un singur fiu. Câte planuri
vor mânca, vor muri. Iată că Dumnezeu de la început i-a frumoase nu aveau părinţii pentru el! Alergau din zi până în
ameninţat pe cei dintâi oameni cu moartea, dar ei nu au noapte să-l facă fericit şi-l îndemnau la învăţătură, văzând
crezut, ci l-au ascultat pe diavolul, care i-a minţit spunân- în el copilul de nădejde al bătrâneţilor lor. Câte gânduri
du-le că nu vor muri. Au mâncat din pom şi astfel a intrat frumoase de viitor aveau părinţii pentru băiatul lor de 15
moartea în lume. ani şi ce mulţumiţi ar fi fost să-l vadă în viaţa aceasta cât
mai fericit! Dar într-o zi moartea deschide uşa unde se afla
Mare lucru este acesta, fraţilor! Dumnezeu le spune că vor tânărul şi-i răpeşte sufletul, lăsându-i trupul rece ca să fie
muri şi nu cred, iar diavolul le spune că nu vor muri şi cred. cărat la cimitir, unde moartea îşi are vistieria. Iată ce
Deci, moartea este în faţa ochilor lor şi nu le este frică. Nu repede
este aceasta oare o amăgire diavolească?! O amăgire
care a cauzat cea mai groaznică prăbuşire, căci din cauza 242 PREDICI
acestei rătăciri a minţii lor au pierdut nemurirea şi raiul, au
pierdut graţia divină şi gloria lui Dumnezeu. Aşa i-a amăgit moartea a risipit planurile părinţilor şi fericirea casei!
vicleanul diavol pe toţi fiii şi urmaşii lui Adam din toate ve-
acurile, făcându-i să meargă din rău în mai rău. Dacă n-ar Veniţi să vedeţi în alt loc o maşină ce s-a izbit de un stâlp
fi lăsat Dumnezeu moartea să le predice din când în când de beton, unde s-a zdrobit întreaga familie: părinţii şi cei
şi să ia pe câte unul dintre ei, ducându-l în fundul unei gro- trei copii. Moartea le-a ieşit înainte şi s-au spulberat toate
pi din marginea satului, ar ajunge oamenii să se mănânce năzuinţele şi bucuriile lor. Cine ştie cât a trebuit să
muncească, să economisească ca să poată cumpăra acea
maşină, sau cine ştie cât a trebuit să înşele şi să mintă, să
înjure şi să-i fure pe oameni şi pe Dumnezeu ca să aibă Dar şi moartea este deosebită în lucrarea ei de la caz la
acea maşină. Veniţi să vedeţi în casa lui Iair din Evan- caz. Grozavă este
ghelia de astăzi, ce plângere şi bocete, ce mulţime de po-
por s-a adunat în jurul copilei de 12 ani care a murit. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 243

Ştim cu toţii că de moarte nu va scăpa nimeni, dar foarte moartea vrăjitoarelor. Cumplită este moartea femeilor ce
mult contează cât de pregătiţi ne va afla moartea şi unde mor din avort. Înspăimântătoare este moartea zgârciţilor,
ne va apuca. Spun aceasta, deoarece una este să mori în lacomilor, desfrânaţilor şi beţivilor. Una este să mori pentru
biserică şi alta e să mori la teatru. Aşa s-a întâmplat într-un dreptate şi adevăr şi alta este să mori pentru minciună,
oraş din Franţa, într-o sală de teatru. Era în ziua de 24 vicii şi păcate. Moartea nu se fereşte. Ea dă buzna şi în
martie, în postul Paştelui şi avea loc o reprezentaţie strălu- locurile unde se fac chefuri, schimbând dintr-o dată
cită. Se adunaseră 1500 de suflete. Clădirea avea uşi în- petrecerea într-o predică înfricoşată căci ajung din bătaie
guste, iar când se ridică cortina, izbucni un incendiu şi la cuţite şi din râs pornesc în hohot de plâns şi astfel îi
aprinse într-o clipă toată scena. adună moartea la cimitir. Acolo fiecare ridicătură de
pământ slujeşte de amvon pentru moarte şi acolo vorbeşte
Toată lumea striga şi din toate colţurile sălii se auziră ex- ea cu multă îndrăzneală, căci se strâng mereu tot mai mulţi
plozii. Lemnăria trosnea sub flăcările focului, iar artiştii um- ascultători. Moartea le predică de pe marginea gropii
blau buimăciţi prin fum, cuprinşi de mare spaimă. Pierduţi despre deşertăciunea acestei lumi şi despre nesiguranţa
şi nebuni căutau cu toţii prin flăcări vreo uşă de scăpare. acestei vieţi trecătoare.
Publicul se năpusti pe scările întortocheate, dar mulţi
înăbuşiţi de fum căzură pe jos. Femeile şi copiii erau Nimeni nu poate scăpa de predicile morţii şi nimeni n-o
călcaţi în picioare. Se auzeau ţipete de spaimă şi dez- poate alunga. Poţi să râzi de predica ei, să iei în râs
nădejde de la cei ce se luptau să-şi scape viaţa din învăţăturile şi chemările ei; poţi să fugi de biserică şi de
ghearele morţii. Târziu, când pompierii au putut străbate în Cuvântul lui Dumnezeu, poţi să rupi în mânia ta Biblia,
interior, s-au îngrozit de ce au văzut. Un morman întreg de care este Cartea Sfântă, dar acest predicator încăpăţânat -
oameni fumegând, negri şi hidoşi. Pe scările înguste atâr- moartea - rămâne tot biruitor şi ca mâine ea ştie că va
nau unii de alţii, bărbaţi, femei şi copii. Ce scenă vorbi şi de pe marginea mormântului tău.
sfâşietoare şi groaznică avu loc în câteva minute!
Ce predici puternice spune moartea! Când moare un bo-
La ora 3 dimineaţa cadavrele au fost duse la o sfântă bi- gat, un nesătul de averi, ea se suie pe hambarele şi casa
serică. Pe chipurile lor se putea citi moartea groaznică de lui şi strigă cu glas tare: ,,Ia uitaţi-vă şi priviţi pe cel ce nu
care au avut parte. Oare aceşti nenorociţi erau pregătiţi de se mai sătura de averi! Iată, cum le lasă pe toate şi pleacă
moarte? Vai, nu la teatru se pregăteşte cineva de moarte! din lume gol şi sărac de fapte bune!”. Când moare cineva
Dacă aceste victime carbonizate ar fi ştiut ce soartă le care şi-a cheltuit viaţa în desfătări lumeşti, moartea merge
aşteaptă acolo, ar fi renunţat la orice plăcere. Dar iată cum cu el la groapă şi strigă de răsună toate uliţele: ,,Iată cum
se înşeală biata lume, pierzându-se în astfel de locuri se sfârşesc plăcerile şi poftele lumeşti! Veniţi cu toţii şi-l
pustii. vedeţi pe cel ce şi-a cheltuit viaţa în zadar!”. Când moare
beţivul căzut în şanţ, otrăvit şi nebun de alcool, moartea
De asemenea la cutremur câţi n-au suferit spaimă grozavă strigă de răsună satele: ,,Iată ce face beţia! Iată-l pe cel
înghesuindu-se pe scările de la blocuri. Unii s-au aruncat ce-şi chinuia soţia şi copiii, că s-a sfârşit pentru totdeauna!”
de la etaj, iar alţii au fost îngropaţi de vii între dărâmături,
unde au stat câteva zile până au fost scoşi de acolo. Ce O, ce înşelătoare este lumea aceasta, fraţilor, şi cum ne
frică au putut suferi aceştia! Şi cu toate acestea la puţin mai pierdem timpul pentru lucruri de nimic. Câţi nu sunt
timp au uitat de moarte şi de suflet, iar când va veni pentru care colindă tot pământul, se duc prin ţări străine, vin
ultima dată să-i ia moartea, îi va găsi tot nepregătiţi, tot în încărcaţi cu de toate, se îmbogăţesc, dar într-o bună zi cad
pofte şi păcate, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi. Iată pericolul jos şi se termină cu viaţa şi cu toate cele strânse pe
cel mare care pândeşte pe toată lumea! pământ. Erau atât de fericiţi şi nu se gândeau la nimic alt-
ceva şi iată în câteva clipe li s-au spulberat toate bucuriile noi, dar în alt chip. El nu ne mai spune că nu vom muri,
pământeşti, căci moartea pune capăt la toate acestea. Aşa pentru că i-am arăta imediat că toţi oamenii mor. Dar el ne
de repede trece timpul, încât nu ne dăm seama! atrage altfel în cursă şi ne face să nu luăm nici o măsură în
vederea sfârşitului vieţii noastre. Aşa ne şopteşte el cu
Se păstrează din tradiţie şi se spune că pe când Domnul vicleşug: ,,Nu vei muri curând, nu vei muri azi, nici mâine,
Hristos călătorea cu ucenicii Săi, a găsit pe un câmp nici la anul, nici după 10 ani, ci la adânci bătrâneţi, aşa că
căpăţâna strămoşului Adam, care murise cu vreo mai ai de trăit”. Astfel ispititorul reuşeşte să ne încânte,
5000 de ani înainte. Apropiindu-se, Domnul o atinse uşor zicându-ne că suntem tineri şi că nu-i nici o grabă acum ca
cu toiagul şi o întrebă: ,,Cum ţi s-a părut, Adame, viaţa să ne pregătim şi să ne îndreptăm. Noi ne încredem în el şi
acestei lumi?” Căpăţâna a zis: ,,Aşa de scurtă, ca şi cum în această nenorocită încredere nu facem nimic. Trăim
am intrat pe o uşă şi am ieşit pe cealaltă, Slăvite Doamne”. liniştiţi, mereu păcătoşi, mereu neîndreptaţi, ba mai mult,
Iar întrebă Domnul Hristos: ,,Dar paharul morţii, cum ţi s-a nu numai că nu ne gândim la moarte, dar ne supărăm
părut Adame?” Căpăţâna răspunse iarăşi: ,,O, mi s-a părut când cineva ne vorbeşte de ea. Nu suferim acest gând nici
aşa de amar, Doamne, că nici până azi nu mi-a când suntem cu un picior în groapă.

244 PREDICI
ieşit amărăciunea din oasele gurii mele”.
Grozav lucru şi grozavă este clipa ieşirii sufletului! Vai,
câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât
lăcrimează atunci şi nu are cine să-i ajute! Către îngeri îşi
ridică ochii, către oameni se uită, dar nimeni nu-l poate
ajuta. Grozav este ceasul morţii, fraţilor! În psalmii lui Da-
vid citim: ,,Cumplită este moartea păcătosului”, şi
,,Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui”.
De aceea nu mor toţi oamenii în acelaşi chip. Avem măr-
turii din sfintele cărţi bisericeşti şi din cele ce am văzut cu
ochii noştri în lume. Mulţi au avut o moarte frumoasă şi s-
au dus cu sufletul în iad, iar alţii au avut o moarte grea şi s-
a descoperit unora că sunt la bine. Cine a luat parte la
moartea unui copil a observat cât de greu îi iese sufletul.
Se întâmplă aceasta şi la moartea unora care au fost
credincioşi şi au făcut fapte bune. Cum se explică deose-
birea aceasta?
După cuvântul de lămurire al sfinţilor părinţi şi după cum
spune Sfântul Apostol Pavel că plata păcatului este moar-
tea, s-ar putea ca aceştia să-şi fi ispăşit prin acele
suferinţe grele unele păcate făcute din neştiinţă, sau
spovedite şi cu canonul neîmplinit de la duhovnic. În ce
priveşte copiii care mor greu, aceasta se întâmplă din cau-
za păcatelor părinţilor, care i-au zămislit în zile oprite, în
sărbători şi în posturi, sau înainte de cununia religioasă, în
desfrânare.
Cel ce se ţine mereu de şirul păcatelor şi poftelor va muri
cu o moarte înfricoşată. Satana îşi repetă vicleşugul şi cu
Când eşti pe patul suferinţei, tocmai atunci şi cei din jur
sunt făţarnici ca şi cum s-ar fi înţeles cu diavolul să te pi-
ardă. Eşti pe patul de moarte, starea e destul de gravă,
totul merge rău, iar prietenii şi cei din casă spun: ,,Merge
bine, eşti tare, ai să scapi, iată doctorii fac minuni!”. Cu
mare greutate se trimite după preot, iar de sfântul maslu
nici nu se aduce vorba, deşi această sfântă taină pe mulţi
i-a sculat de pe patul morţii şi i-a făcut sănătoşi, dar unii nu
vor să audă de el, căci le-a intrat în cap că taina sfântului
maslu odată săvârşită cuiva, acesta moare.
Iată ce viclean e diavolul, fraţi creştini! Chiar şi atunci când
este chemat
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 245
preotul, cei din casă şi vecinii te îndeamnă să n-ai nici o
frică, să nu te pregăteşti că nu-i nici o primejdie. Astfel
moartea e în odaie, ascunsă în mii de chipuri şi totuşi mo-
tivul de îndreptare este îndepărtat. Dacă aceasta este
greşeala, să vedem acum care este mijlocul de îndreptare.
Cel dintâi mijloc şi cel de pe urmă este cuprins într-un sin-
gur cuvânt, iubiţilor: ,,Privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici
ceasul!”, a spus Domnul Hristos. În această scurtă poruncă
a Mântuitorului se rezumă întreaga înţelepciune creştină,
mântuirea sufletului. Oricine am fi şi oricât de învăţaţi, noi
nu vom putea şti timpul, locul sau felul morţii noastre nicio-
dată. Noi nu ştim dacă vom muri uşor, în mai multe zile
sau pe neaşteptate. De aceea trebuie priveghere, adică să
veghem în orice clipă asupra vieţii noastre şi să fim
pregătiţi ca cele cinci fecioare înţelepte. Să avem toată
noaptea candelele aprinse cu untdelemn, cu untdelemnul
faptelor bune, adică cu o viaţă cât mai curată, trăită în bi- Acum este timpul, fraţi creştini, timpul cel mai potrivit să ne
serică, în rugăciuni şi în sfinţenie. Să nu fim ca fecioarele facem noi cu mâna noastră milostenia, să ne facem
cele nebune care nu s-au îngrijit şi au pierdut dreptul de a rugăciunea, privegherea şi venirea la biserică, căci doar
intra cu Mirele la desfătarea nunţii. auzim cu urechile noastre ce moarte periculoasă pândeşte
întreaga omenire. Cartea Sfântă spune că la sfârşit moar-
Cea mai mare orbire a lumii este că nu se pregăteşte tea va secera mii şi milioane de suflete prin războaie,
pentru ceasul morţii. La toate se gândeşte omul, de toate foamete, boli, cutremure şi multe altele. Când va suna
are grijă. Se interesează de tot ce priveşte viitorul lui, de trâmbiţa de judecată, să fim şi noi pregătiţi. De aceea să
avere, de moştenire, de planuri, de fel de fel de afaceri, de ne facem tot ce ne trebuie, de acum din viaţă, că nu se ştie
însuratul şi măritatul copiilor, al nepoţilor, al nepoatelor şi dacă ni le va mai face cineva.
chiar al vecinilor. Mulţi bătrâni au focul acesta că nu li se
căsătoresc copiii. Ce pericol mare! Ei nu văd însă pericolul Pe cei care aţi ascultat astăzi aceste cuvinte aş dori să vă
din sufletul lor, cum îşi pierd sufletul şi lasă astfel singura întreb: Cum staţi cu această pregătire pentru moarte? Vă
faptă importantă a acestei vieţi, la voia întâmplării. frământă măcar uneori acest gând al obştescului sfârşit?
V-aţi pregătit? Sunteţi gata? V-ar conveni să muriţi în
Oare ce înseamnă priveghere?! Să amâni îndreptarea starea sufletească în care vă găsiţi acum şi să vă înfăţişaţi
pentru vremea bătrâneţii? Să ţii ură împotriva duşmanului? înaintea scaunului judecăţii? Ferice de cel ce ar putea
Să stai în braţele desfrânării? Să nu te spovedeşti cu anii? răspunde: DA!
Aceasta înseamnă pregătire şi veghere?! Să nu fim copii la
minte! Să nu credem că Dumnezeu este numai milostiv şi De obicei omul moare aşa cum trăieşte. De trăieşte în
că ne iartă! Pentru a muri creştineşte, nu înseamnă să gâ- păcat, în păcat moare. S-a învăţat cu păcatul precum câinii
ndeşti la moarte abia atunci când ea bate la uşă. Trebuie cu lătratul. Cel ce-şi petrece viaţa în frică de Dumnezeu, în
să te gândeşti mult şi să te pregăteşti mai dinainte. frică de Dumnezeu îşi dă sufletul. Această pregătire nu
constă în planuri, ci în fapte hotărâte. Învăţaţi-vă să vă
Câţi sunt acum în iad care plâng şi se chinuiesc fiindcă n- dezlipiţi încet, încet de tot ceea ce vă face robi ai lumii
au vegheat şi şi-au pierdut vremea pe aici cu nepoţii şi acesteia. Feriţi-vă de păcate, spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă
nepoatele, cu rudele ş i cu petrecerile, în loc să vină la bi- cât mai des. Citiţi cărţi ziditoare de suflet, faceţi milostenie
serică?! Ce n-ar da acum să se poată întoarce, să se şi orice aţi lucra, gândi sau grăi, închipuiţi-vă că faceţi
poată îndrepta, să se poată spovedi şi împărtăşi? Nu le-ar aceasta pentru cea din urmă dată.
mai trebui nimic din lumea aceasta. Ar socoti nimicuri
plăcerile şi înşelăciunile lumii acesteia. Dar ca şi fecioarele Dacă moartea ne va găsi pregătiţi creştineşte, fericiţi vom fi
cele nebune, multe suflete şi-au pierdut timpul. Mulţi pentru că am trecut de la moarte la viaţă şi de pe pământ
creştini cad în greşeala acestor fecioare care au amânat la cer, unde ne aşteaptă Împăratul şi Mântuitorul Iisus Hris-
să-şi cumpere untdelemn pentru candelele lor, iar atunci tos, să ne bucurăm cu El în veşnicie.
când s-au dus, uşa s-a închis şi în zadar s-au rugat ele să
li se deschidă, căci au auzit aceste cuvinte înfricoşate: ,,Nu
vă cunosc!” Rugăciune

Aşa amână mulţi creştini îndreptarea de la post la post, de Doamne Iisuse Hristoase, Stăpânul vieţii şi al morţii, la
la an la an. Puterile Tine este toată nădejdea noastră. Tu eşti bucuria şi
scăparea noastră. Când moartea va veni să despartă su-
246 PREDICI fletul nostru de trup, când gura va amuţi, iar sudorile morţii
se vor arăta pe fruntea noastră, te rugăm fierbinte
slăbesc şi se trezesc deodată sufocându-i moartea şi Stăpânul nostru, ca atunci să vii lângă căpătâiul nostru ca
nemaiputând să spună nimic la spovedit, sau să mai pri- să linişteşti sufletul tulburat de griji, necazuri şi păcate! Să
mească Sfânta Taină a Împărtăşaniei. E prea târziu, căci ne mângâi cu privirile Tale cele dulci, ca să putem bea pa-
Mirele a sosit, iar moartea le ridică sufletul. Se închid uşile harul cel amar cu uşurinţă şi să ne treci şi pe noi în
milei dumnezeieşti, iar Domnul le spune că nu-i cunoaşte.
Împărăţia Ta cea veşnică, ca să ne veselim cu Tine în vecii de fel de păcate grele, căci precum rana sapă în trupul
vecilor! Amin! omului, tot aşa păcatul răneşte sufletul omului.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 247 Preotul care a trecut pe lângă cel bătut şi rănit, şi nu i-a
păsat, n-a avut milă de el, este preotul legii vechi, preotul
Vechiului Testament, care n-a putut să-l mântuiască, să-l
ajute pe om, fiindcă nu avea har. De aceea, după cuvântul
adevărului, nici nu se putea numi preot, pentru că nu se
PREDICĂ LA DUMINICA A XXV-A DUPĂ RUSALII arătase Harul şi Adevărul pe care le aducea Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu. Moise, Aron şi marii
Samarineanul milostiv
248 PREDICI
,,Dar un samarinean, care era în călătorie, a venit în locul
unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el…” preoţi ai evreilor n-au putut mântui lumea din robia tâlhari-
lor demoni.
(Luca 10, 33)
Levitul care a trecut după preot şi a făcut la fel ca el, adică
F r a ţ i c r e ş t i n i, a lăsat rănitul în drum, îi reprezintă pe proorocii Vechiului
Testament, căci nici ei nu l-au putut mântui pe om, n-au
Au trecut aproape 2000 de ani de când Mântuitorul nostru putut să-l ajute şi ,,au trecut pe alături”. Dar iată că pe
Iisus Hristos a spus această parabolă, a omului căzut între drumul unde zăcea omul tâlhărit trece un samarinean, care
tâlhari. Şi totuşi, de atunci şi până astăzi, o mulţime de era în călătorie, adică în misiune, şi când îl vede pe cel
oameni au căzut şi cad bătut şi rănit, i se face milă de el, toarnă repede untdelemn
şi vin peste răni, i le înfăşoară cu pânză albă, apoi îl ridică,
mereu între tâlharii cei sufleteşti şi trupeşti. îl pune pe asinul său şi porneşte la drum ca să-l ducă la o
casă de oaspeţi, la un han. Aici, l-a dat în primire hangiului,
Mulţi creştini nu înţeleg cuprinsul acestei Sfinte Evanghelii. scoţând doi dinari şi dându-i, ca să cheltuiască din ei,
Pe mulţi îi duce în rătăcire nepăsarea preotului, care a spunându-i că ce va mai cheltui în plus îi va da înapoi la
trecut pe lângă omul lăsat de tâlhari aproape mort, şi mulţi întoarcere.
zic că, dacă un preot a putut să fie fără de milă faţă de un
biet nenorocit, atunci ei cu atât mai mult se pot purta astfel Să vedem acum cine este samarineanul acesta milostiv!...
cu semenii lor. Dar în această Sfântă Evanghelie nu este
vorba de nici un preot nemilostiv sau de Ierusalimul sau O, adâncul smereniei lui Dumnezeu! O, milostivirea şi
Ierihonul acesta pământesc, ci cu totul altul este înţelesul bunătatea Fiului lui Dumnezeu! Cum a putut El, Fiul lui
Evangheliei, a cărei tâlcuire o vom auzi cu ajutorul harului Dumnezeu, cel Unul Născut să se asemene cu samarine-
dumnezeiesc. anul?!... Samarinenii erau socotiţi de evrei spurcaţi şi sec-
tanţi, nişte lepădaţi, care nu trebuiau băgaţi în seamă, dar
Omul căzut între tâlhari este Adam cu tot neamul ome- Hristos a venit plin de milă din ceruri, de la Tatăl, a legat
nesc. Ierusalimul este raiul, fericirea cea veşnică, şi cu- dumnezeirea Lui de trup, luând trup din Fecioara Maria şi
vântul Ierusalim mai înseamnă şi ,,suire”. Ierihonul este S-a pornit să vindece rănile omenirii.
lumea aceasta pământească, şi cuvântul Ierihon înseamnă
,,coborâre”. Aşadar Adam, pentru neascultarea lui, a fost El, Fiul lui Dumnezeu, a venit în chip de om, de samarine-
scos din rai, din fericire şi coborât în această lume între an smerit, ne-a legat rănile cu fâşiile albe ale botezului, a
tâlhari, adică între puterile diavolului, căci tâlharii sunt de- turnat pe ele untdelemn şi vin - taina Sfântului Maslu şi a
monii iadului. Aceste puteri diavoleşti l-au dezbrăcat pe om Sfintei Împărtăşanii - apoi, punându-ne pe asinul său ne-a
de fericirea de care se bucura în rai. Dar nu numai atât, ci dus la un han - adică a luat toată greutatea păcatelor noas-
i-au făcut răni peste răni, adică l-au cufundat pe om în fel tre în spatele Său, căci
a purtat Crucea cea grea, a suferit chinuri grele pâ- înspăimântătoare, datorită îndepărtării omului de învăţătu-
nă a dus-o pe Golgota şi după ce a trecut pe acolo, ne-a ra de sus a Fiului lui Dumnezeu, de învăţătura Bisericii, a
dus la un han. Bibliei. Atunci, cine ar trebui să fie cei dintâi care să înveţe
lumea, să o convingă, să o lumineze, să o ridice din drum,
Hanul este Biserica, iar hangiul este preotul. Cei doi dinari din praf, din necaz, din această cădere grozavă? Nu
sunt Vechiul şi Noul Testament, sau Biblia şi Sfânta trebuie să fie cei dintâi preoţii?!... Căci gura preotului
Tradiţie. Din acestea este dator preotul să hrănească trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă
bolnavii ca să se tămăduiască de toate bubele şi rănile învăţătură, deoarece ,,el este un sol, un înger al Domnului
păcatelor pricinuite de demoni, de duhurile necurate, de oştirilor”, după cum spune proorocul Maleahi la cap. 2, v.7.
toate bolile sufleteşti şi trupeşti. Şi ce va mai cheltui, peste Auziţi ce mare este darul preoţiei?! Un înger al Domnului
ce i-a dat, peste cei doi dinari, adică alte cuvinte folositoare oştirilor...
şi cu ce îi va sta în putinţă fapte bune sufleteşti şi trupeşti
pe care le va mai face el ca să-i aline şi să-i vindece După ce a înviat Domnul Hristos din mormânt şi S-a arătat
suferinţele bolnavului - ale lumii, îi va răsplăti Domnul la ucenicilor, prima poruncă pe care le-a dat-o, a fost aceas-
întoarcere, adică la ziua cea mare a judecăţii de pe urmă, ta: ,,Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la
ziua cea înfricoşată, când va plăti fiecăruia după faptele orice făptură; cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit,
sale. iar cine nu va crede, va fi osândit!”. Nu i-a trimis Domnul
pe ucenici să facă minuni, nu i-a trimis să ţină slujbe lungi;
Până aici am aflat din Sfânta Evanghelie patru sfinte taine i-a trimis să propovăduiască, să înveţe lumea, pentru că
mântuitoare şi anume: botezul, maslul, împărtăşania şi din cauza neştiinţei se fac atâtea păcate mari şi grozave,
preoţia. Pe lângă acestea am aflat şi ce este biserica. Iată care-L supără pe Dumnezeu.
ce învăţătură înaltă ne dă Sfânta Evanghelie de astăzi! Ea
ne spune de ce a venit Mântuitorul, Samarineanul Milostiv, Sfintele canoane ne spun că preoţii care nu predică să se
la noi, aici pe pământ; ea ne spune că numai prin El ne caterisească, să li se ia harul. Aşa pedeapsă mare, zic
putem mântui, că legea lui Moise nu era de ajuns spre a-l sfinţii părinţi că trebuie să primească, preoţii care nu
mântui pe om. Ascultăm noi oare de Domnul Iisus Hristos, propovăduiesc. Dar ei, preoţii, fac lucrul acesta, nu sec-
ca să ne putem tanţii trebuie să-l facă! Aşa că preoţii care ies în faţa
Sfântului Altar să propovăduiască, nu ies aşa ca să-şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 249 arate ei înţelepciunea, vocea sau veşmintele şi ce-au
învăţat, nu ies aşa ca să arate că unul a învăţat mai mult
mântui? În această pildă pe care am ascultat-o, am auzit sau că e mai deştept ca celălalt, ci preotul se simte dator
că ne îndeamnă la milă, la dragoste, la iubire mare faţă de înaintea lui Dumnezeu şi vrea să-şi facă misiunea care i s-
orice om. Dar în loc să ne iubim unii pe alţii, aşa cum ne a încredinţat de Domnul Hristos, vrea să asculte de Cu-
învaţă Domnul, ne urâm ca fiarele; în loc să alinăm vântul Lui, adică să propovăduiască.
suferinţele celor nevoiaşi, le mărim, transformând viaţa
multora într-un adevărat iad. De ce oare? Oricare ar fi mo- Arhiereii, preoţii şi diaconii sunt urmaşii apostolilor, care au
tivul sau scuzele, cred că cel mai sigur lucru este acesta: primit Harul Duhului Sfânt prin punerea mâinilor, în taina
duhul Evangheliei n-a pătruns îndeajuns în adâncul inimilor sfintei preoţii. În această taină intră
şi cunoştinţelor creştine, spre a le mlădia după poruncile
Mântuitorului. Creştinii noştri n-au gustat şi nu vor să guste 250 PREDICI
învăţătura sănătoasă, din Evanghelie, a Bisericii creştine, a
Mântuitorului. numai aceste trepte: arhieria, preoţia şi diaconia. Apoi cei
ce trebuie să ajute preoţimea, să colaboreze cu preotul la
După aproape 2000 de ani suprema jertfă de pe Golgota, zidirea sufletească a poporului sunt: cântăreţii, preotesele,
săvârşită de Fiul lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, paraclisierii, îngrijitorii şi îngrijitoarele. Aceştia au o mare
nu este înţeleasă şi urmată. Lumea este încă stăpânită de răspundere înaintea lui Dumnezeu, fiindcă poporul cu ei
instincte animalice, de vanităţi oarbe, de acţiuni deşarte şi intră în vorbă mai întâi şi dacă nu ştiu cum să vorbească
criminale. Gama mizeriilor omeneşti a luat proporţii sau îi smintesc cu cine ştie ce abateri rele, e vai de biseri-
ca aceea şi de ei. Apoi toţi creştinii au datoria să ajute bi-
serica, fiecare cum poate mai bine.
În multe locuri însă, e lipsă mare duhovnicească de duh de
credinţă. Ştim cu toţii că toate slujbele, toate tainele, toate
lucrările din biserică se fac prin Duhul Sfânt. Fără Duhul
Sfânt, zice un sfânt părinte, nu este nici biserică, nici preot,
nici predică, nici taină, nici slujbă. Să ne rugăm lui
Dumnezeu să trimită creştinătăţii oameni plini de Duh
Sfânt, care să înveţe şi să zidească cu amândouă mâinile,
căci cine învaţă zideşte cu o mână, iar cine învaţă şi
împlineşte, dându-se pildă bună, acela zideşte cu
amândouă mâinile; cine învaţă şi se dă pildă rea, acela cu
o mână zideşte şi cu cealaltă dărâmă. De aceea găsim
atâtea suflete dărâmate şi altele rătăcite; măcar că vin în
biserică, tot în rătăcire umblă, fiindcă merg după capul lor,
luându-se după învăţăturile unor babe rătăcite şi nu vor să
asculte adevărul.
În parabola Evangheliei de astăzi găsim mult îndemn la
milă şi iubire. Dumnezeu este dragoste, iubire. Acest izvor
nesecat de iubire l-a făcut pe om după chipul şi ase-
mănarea Sa, adică şi omul la rândul său să fie focar de
iubire. Acesta este rostul cel mai înalt al vieţii - iubirea. E
de ajuns să ne întrebăm: ce ar însemna viaţa fără iubire?
Ce ar fi căminul fără iubire? Ce ar fi prietenia fără iubire?
Ce ar fi patria fără iubire? Ce ar fi umanitatea fără iubire?
S-ar putea închipui toate acestea fără iubire?! Iar dacă ele
nu ar însemna nimic fără iubire, atunci unde mai este ros-
tul vieţii pe pământ? De ce ne mai naştem, de ce mai trăim
pe pământul acesta, fără iubire, fără dragostea adevărată?
Cu siguranţă că, dacă n-ar fi iubire nu s-ar mai naşte oa-
meni pe pământ. Iubirea este marele sens al existenţei,
fără de care toate pier şi nici nu pot fi concepute. Dar
poate zic unii: de ce atâta ură în lumea aceasta, atâta
duşmănie, atâta urâciune, atâtea păcate? Da, este multă
lipsă de iubire în viaţa oamenilor - tot acesta este răspun-
sul. Această lipsă de iubire, urmată de atâtea suferinţe,
dovedeşte mai întâi că este o stare anormală a vieţii, că a
pătruns un vierme care roade la rădăcina iubirii şi acesta
este păcatul - viermele lăsat de diavolul. Păcatul ramificat
în mii şi mii de înfăţişări, ţine în ucigătoarele lui braţe în-
treaga viaţă a omenirii şi luptă mare se dă pentru dis-
trugerea iubirii, pentru că rezistenţa vieţii este iubirea,
dragostea.
Pentru aceasta a venit Iisus, Mântuitorul - Samarineanul
cel Milostiv - ca să restatornicească iubirea, drept cel mai
necesar lucru pentru viaţă. El a zis:
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 251
,,Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiţi unii pe alţii!”, iar în
altă parte zice: ,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!”, şi în tot Noul
Testament, pe care ni l-a lăsat El, de la un capăt la altul,
se vorbeşte despre iubire, despre dragoste. Toată Evan-
ghelia este scrisă din ţesătura dragostei, a iubirii. La orice
pagină am deschide, aflăm cuvintele iubirii, mireasma ei,
puterea ei, nădejdea ei, balsamul ei mântuitor şi cu totul
deosebit în parabola samarineanului de astăzi.
Ce anume putea să-L facă pe Mântuitorul - pe Fiul lui
Dumnezeu - să lase cerurile, pe Tatăl şi frumuseţile de
acolo şi să vină la Crucea cea grea, la suferinţă, la fiere, la
amărăciune, la durere, decât iubirea, dragostea cea mare,
mila Lui cea mare, pentru a ne salva ca să nu pierim în
vecii vecilor?! Iubitor şi milostiv este Dumnezeu. El a
aprins focul iubirii pe pământ, acest foc pe care Iisus Mâ-
ntuitorul doreşte să-l vadă arzând şi în inimile noastre.
În această parabolă a Domnului Hristos descoperim o
mulţime de învăţături pentru sufletul nostru, dar mai ales
înţelegem clar din ea cum să împletim mila cu iubirea, fără
de care nu este mântuire. Fiecare întâlnim în calea noastră
o mulţime de oameni bătuţi, loviţi, chinuiţi sufleteşte şi
trupeşte. Să întindem mâna şi să-i salvăm. Bubele şi bolile
cele mai grele sunt cele sufleteşti; sufletul este lovit şi
suferă cel mai greu. Să ne fie milă de ei şi cu iubire să-i
ridicăm pe umerii noştri, chiar dacă după ce se vor face
sănătoşi, ne vor bate ei pe noi, ne vor omorî, aşa cum s-a
întâmplat în multe locuri, în chip adevărat. I-au primit bieţii
creştini în casă, ca să-i găzduiască, cu milă şi cu dragoste,
şi peste noapte le-au furat ce au avut mai scump şi au fugit
mişeleşte.
Iată lovitură pe care o dă diavolul iubirii, dragostei şi milei
creştine! Altul a păţit mai rău, sărmanul: se bătuseră doi
tâlhari pe pradă, ca să ia unul tot; cel bătut, rănit, aproape
mort, a rămas pe marginea drumului. Tocmai pe acolo
trecu şi un creştin căruia i se făcu milă de el, neştiind ce se
întâmplase. Îl luă, îl duse în casa lui şi după o îngrijire de
două, trei zile s-a făcut sănătos, iar drept recunoştinţă,
acesta îl omorî pe binefăcător şi-i fură toate câte-i găsi mai
de preţ prin casă.
 să ai milă de aproapele tău, să ai iubire, dragoste
Iată cum se răsplăteşte binefacerea! Aşa cum i-au răsplătit adevărată. Orice milă, orice faptă bună, fă-o, mai ales,
şi Samarineanului Milostiv şi Iubitor - Fiului lui Dumnezeu - când îţi iese în cale. Mai mult, ar trebui să căutăm noi cu
care a venit din milă pentru noi, cum I-a răsplătit Lui de-amănuntul văduve, orfani, săraci, nenorociţi, bolnave şi
poporul evreu, poporul Său căruia îi făcuse atâta bine. Am bolnavi la căpătâiul cărora nu are cine să stea, să le dăm o
auzit, în Săptămâna Patimilor, ce I-au făcut. În locul mul- cană de apă, să-i încurajăm o oră, două, să le dăm un
telor faceri de bine ce le făcuse, în loc să-L iubească şi să- strop de nădejde, de mângâiere, căci este mare lucru.
L preţuiască pentru că-i scăpase de tâlharii demoni, L-au
răstignit între doi tâlhari. În loc de pâine şi vin L-au adăpat Domnul Hristos a spus să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe
cu fiere şi oţet. Pentru că i-a vindecat de bolile lor cu bice tine însuţi. N-am vrea şi noi să ni se facă tot aşa de către
L-au bătut şi L-au rănit. Şi mulţi dintre aceia pe care i-a aproapele nostru, de către cineva, când am fi în suferinţă
vindecat, pe care i-a scăpat de demoni, de suferinţe grele, grea, pe un pat de durere, uitaţi într-un spital, bolnavi sau
atunci strigau în gura mare: ,,Să se răstignească! Să se părăsiţi de toţi? N-ai vrea să te ajute cineva, nu te-ai bucu-
răstignească!” Aşa I-a răsplătit ra când ţi-ar veni cineva şi ar sta la căpătâi, şi te-ar încura-
ja, te-ar întări cu Cuvântul lui Dumnezeu? Aşa trebuie să
252 PREDICI facem noi mai înainte, ca să ni se facă la fel şi nouă. Dom-
nul Hristos îl trimite pe învăţătorul legii să meargă, dacă
poporul cel nemulţumitor. Aşa am observat, poate mulţi vrea să se mântuiască, să facă milă, să ajute, să-şi iu-
dintre noi, că acela căruia îi faci un bine, nu trece mult timp bească aproapele.
şi-ţi face un rău, la care nu te aşteptai. Probabil că aşa se
plăteşte pe pământ: binele cu rău. La fel ne trimite şi pe noi, pe fiecare după puterea sa, aşa
cum am spus mai sus: întâi preoţimea - căci acest
Am auzit la începutul Evangheliei că învăţătorul acesta al învăţător de lege era un teolog al religiei vechi, un om care
legii vechi s-a apropiat de Iisus să-L ispitească. Mare păcat era obligat de lege mai mult ca oricare să înveţe poporul şi
este şi acesta al ispitirii, al iscodirii. Acest păcat este să trăiască legea - şi apoi ceilalţi: călugării, maicile,
răspândit mult în lume. Sunt persoane care nu stau decât cântăreţii, preotesele, îngrijitorii şi îngrijitoarele, iar apoi
de aşa ceva: vor să ştie ce ai în casă, ce ai în şifonier sau mirenii, cu smerenie, cu dragoste, cu milă şi cu iubire,
în frigider, ce mănânci, unde ai fost, de unde vii, ce ai de dacă
gând să mai faci, şi aşa, prin fel de fel de ispitiri, vor să te
prindă cu ceva, ca să aibă ce lătra mai departe, ca să um- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 253
ple lumea cu minciuni. Mulţi ispititori şi iscoditori a mai avut
şi Domnul Hristos - Samarineanul Milostiv - dar toţi aceştia vrem şi noi să ne mântuim şi să fim la fericire cu înaintaşii
au pierit şi se află în iad, în temniţele iadului. noştri, cu primii creştini care aşa au făcut, aşa s-au ajutat,
căci ei erau o familie. Creştinătatea e un trup, trupul lui
Feriţi-vă, fraţi creştini, de acest groaznic păcat, că de aici, Hristos, care trebuie să fie unul, şi noi toţi trebuie să fim
de la nişte lucruri care nouă ni se par mici, pornesc ne- una, într-o credinţă, într-un Domn, într-un Botez.
numărate păcate mari, şi anume: de aici pornesc certuri,
bătăi, judecăţi, puşcărie, boală, despărţire între soţi, Ca să întăresc cuvântul acesta vă voi istorisi o descoperire
moarte, iad. Se duce omul la spovedit şi dacă este între- din Pateric, a unui cuvios părinte stareţ. Acest părinte
bat: ,,ce-ai mai făcut, ce-ai mai greşit?”, răspunde: stareţ se ruga lui Dumnezeu ca în viaţa cea veşnică să fie
,,mărunţişuri de-astea, părinte!”. Dar mărunţişurile astea, şi ucenicii lui cu el la un loc, să se bucure împreună, aşa
păcatele acestea mici atrag după ele o mulţime de păcate cum au fost pe pământ şi cum s-au iubit pe pământul aces-
mari şi grele, greu de purtat. ta. Rugându-se el mereu, Dumnezeu i-a descoperit că i-a
auzit rugăciunea, în felul următor:
La sfârşitul Evangheliei de astăzi, după ce Domnul Hristos
istoriseşte pilda cu samarineanul milostiv acestui ispititor şi La o mănăstire din împrejurimi se prăznuia hramul, iar
învăţător al legii, îi spune: ,,Du-te şi fă şi tu la fel!”, adică: stareţul de acolo l-a invitat şi pe stareţul acesta să vină cu
dacă vrei să te mântuieşti, dacă vrei să intri în rai, trebuie ucenicii lui. Dar el nu prea voia să se ducă, ci numai să-i
trimită pe ucenici. Peste noapte, o voce în vis i-a zis să
meargă şi el după ucenicii lui. Pe când mergeau ucenicii, 254 PREDICI
pe la jumătatea căii, văd în marginea drumului un tânăr
care zăcea şi se văita. Atunci ei l-au întrebat care este să se ostenească şi ei ca şi tine!”, şi a plecat îngerul care
pricina, de se vaită aşa, iar el le-a zis: fusese trimis de Dumnezeu să-l lămurească pe bătrânul
stareţ. Aţi auzit ce-i porunceşte îngerul stareţului? Să-i în-
- Mergeam călare pe un cal şi aici m-a trântit şi a veţe şi pe ucenicii săi să facă ce face el şi numai aşa vor fi
fugit. Mă doare rău tot corpul şi n-are cine să-mi ajute! Iar cu toţii la adevărata fericire.
ei i-au zis:
Îndemnurile acestea să răscolească fiinţa noastră, iubiţi
- Ce să-ţi facem, omule? Noi suntem pe jos şi ne creştini, să radieze iubirea lui Dumnezeu în adâncul inimii
grăbim să mergem la praznic! L-au lăsat acolo văitându-se noastre şi astfel să vrem şi noi să fim un samarinean iubi-
şi s-au dus ucenicii. După puţin timp, ajunge şi tor şi milostiv, gata oricând a sări în ajutor la toate nevoile
şi suferinţele lumii. Să facem aşa cum am vrea să ne facă
stareţul lor în acel loc şi l-a aflat pe cel căzut, suspinând în nouă alţii. Să avem multă milă, dragoste şi răbdare, că şi
drum şi i-a zis: noi, în ceasul suferinţelor noastre, când ne va veni rândul
şi vom sta înţepeniţi pe patul durerilor, tot aşa am vrea să
- N-au trecut pe aici nişte călugări şi nu te-au văzut fim întâmpinaţi de un samarinean milostiv, bun, blând şi
aşa? iubitor. De această zi, cea de pe urmă a vieţii noastre, ne
apropiem mereu şi ar fi o mare nenorocire pentru sufletul
- Da! Au trecut nişte călugări, dar când le-am spus nostru dacă n-am făcut ce trebuie pentru el.
necazul şi durerea mea, mi-au spus că ei se grăbesc să
meargă la praznic şi n-au cum să mă ajute. Atunci stareţul Un rege credincios al Franţei i-a întrebat odată pe trei
i-a zis: învăţaţi din ţara lui care-i cea mai mare nenorocire din lu-
- Poţi să te ridici puţin şi să mergem? mea aceasta. Unul dintre ei zise că bătrâneţea este cea
mai mare nenorocire, altul a zis că boala şi sărăcia. Al
- Nu pot! treilea învăţat grăi tare şi răspicat: ,,Cea mai mare nenoro-
cire e să ai moartea în faţă şi să ştii că ţi-ai cheltuit viaţa în
- Vino, dar, să te iau în spate şi Dumnezeu ne va ticăloşii şi păcate, că eşti nepregătit, eşti nespovedit,
ajuta şi vom merge! Iar el i-a neîmpărtăşit. Aceasta-i cea mai mare din toate nenorocir-
ile!”. ,,Da! Tu ai dreptate!”, zise regele, şi se schimbă şi
zis: mai mult în viaţa de creştin, se puse să facă mult bine şi
multe fapte bune, să urască toate faptele rele, toate
- Cum poţi atâta depărtare să mă duci în spate? Mai păcatele şi viciile care îl îndemnau la rău, să citească Cu-
bine du-te şi te roagă pentru mine! vântul lui Dumnezeu, să se roage şi să trăiască cât mai
apropiat de Dumnezeu, să nu fie zi să nu facă ceva pentru
- Nu, nu! Nu te voi lăsa cu nici in chip! sufletul lui, pentru pregătirea lui, pentru viaţa cea de dinco-
lo.
Aplecându-se l-a luat în spate şi mergând cu el, la început
stareţul l-a simţit greu în spate, ca pe un om mare şi greu, Sfântul Apostol Pavel ne spune că dintre toate virtuţile cea
apoi se făcea mai uşor, mai uşor, mai uşor, încât se min- mai mare este iubirea, dragostea. Poţi să ai toate faptele
una şi stareţul că nu mai simţea aproape nici o greutate. bune, dacă nu ai dragoste nu-ţi folosesc la nimic. De
Apoi acela din spatele lui s-a făcut nevăzut, căci era aceea şi zice: ,,…chiar dacă mi-aş împărţi toată averea la
îngerul Domnului, şi un glas s-a auzit zicând: ,,De când te săraci şi mi-aş da trupul să fie ars, dacă nu am dragoste,
rogi tu pentru ucenicii tăi să fie şi ei cu tine întru Împărăţia nu-mi foloseşte la nimic!”, iar în altă parte: ,,Să nu datoraţi
cerului!? Iată, ţi-a descoperit Dumnezeu acestea, ca să le nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, că cine iu-
spui, să-i înveţi, că atunci când vor face şi ei cele ce faci beşte pe alţii a împlinit legea!”
tu, vor fi cu tine acolo! Ai grijă şi-i învaţă ca
Mare lucru este dragostea! Şi pe noi ce ne-a adunat aici?! zile, spunându-i să se ducă dimineaţă la ora 8, la ceasul
Nu tot dragostea aceasta de Dumnezeu, pe care a sădit-o de lângă spitalul Brâncovenesc, că va veni şi el acolo; se
în inimile noastre? Iată, deci, cât de mare este dragostea vor întâlni amândoi, apoi se vor duce acasă, unde va che-
pe care am învăţat-o din Sfânta Evanghelie de astăzi, de la ma preotul şi se vor cununa ca să fie şi el bine. Femeia nu
samarineanul milostiv, de la Fiul lui Dumnezeu, dragostea ştia ce înseamnă visul acesta, dar de curiozitate şi-a zis:
din fapte, nu din gură şi din vorbe. ,,Ia să mă duc, poate văd ceva de folos!”, şi… a văzut
moartea. Când s-a coborât din tramvai, vrând să
Drumul Ierihonului este plin de sufletele lovite şi bătute, de traverseze linia tramvaiului, prin spate, o maşină a venit
suflete sfâşiate de tâlharii demoni. Haideţi să-i ajutăm! repede şi a făcut-o praf. Şi astfel s-a dus să-i ţină de urât
Opriţi-vă puţin în loc şi întindeţi mâna dragostei, a milei, bărbatului în iad, fiindcă păcatul acesta acolo duce, la iad,
căci se apropie moartea şi trebuie să plecăm din lumea la demoni.
aceasta,
Acolo se vor duce toţi care trăiesc necununaţi, şi-i apucă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 255 moartea aşa, dacă nu vor să se cunune, nu vor să fie în
legea lui Dumnezeu. Iată, moartea şi diavolul îi pândesc pe
să le lăsăm pe toate cele pământeşti şi să plecăm numai oameni, şi-i amână mereu până îi apucă moartea, fără
cu cele sufleteşti, cu faptele cele bune. Toate celelalte acte de drumul veşniciei, nepregătiţi. Citesc preoţii:
rămân aici. Dacă vor vrea urmaşii, de-or mai rămâne şi ei, nespovediţi, neîmpărtăşiţi, fără lumânare.
să ne mai dea ceva, să ne mai pună ceva în coşciug. De
moarte nu putem scăpa; oricât ne-am feri, oricât am căuta Cine garantează scăparea, salvarea şi mântuirea lor?
să fugim, ea ne găseşte oriunde şi nimeni n-a scăpat. Nimeni nu poate să garanteze, dacă omul nu se
Ferice de cei ce au fost cu adevărat robii lui Dumnezeu! pregăteşte, nu vrea să ia aminte şi să-şi pună sufletul la
Nu robii păcatului, nu robii demonilor, vrăjmaşului, ai iadu- adăpost. Iată ce bine este să ne pregătim mai din timp! Să
lui. ne facem timp cât mai mult, pentru o pregătire serioasă, să
nu ne jucăm cu credinţa, căci nu e de
În privinţa aceasta, am găsit undeva o istorioară mult
grăitoare, o întâmplare chiar: Un om a visat într-o noapte 256 PREDICI
că venise moartea la el şi când l-a văzut dormind în pat, i-a
zis plină de mirare: ,,Cum, aici eşti?!”, şi a dispărut. Când glumă. Să nu credem că păcatele se plătesc cu bani.
s-a trezit omul, nu mai putea de spaimă. Toată ziua a stat Trebuie pocăinţă adevărată, din inimă. Când facem
sub frica acestui vis. Când s-a făcut seară şi-a zis: ,,Ia să pocăinţă adevărată, atunci ne sunt primite toate faptele pe
mă duc eu la cumătru în satul vecin să scap de visul aces- care le facem, cu tot fondul şi formele lor.
ta urât!” A încălecat pe cal şi a plecat. Pe când zorea calul
să meargă mai tare, calul s-a împiedicat, s-a prăbuşit cu el E timpul cel mai potrivit să ne trezim, căci pe toţi ne
într-un şanţ, şi-a spart capul şi aici a murit. Când îşi dădea pândeşte moartea; ea planează asupra omenirii şi plec-
sufletul iată că se iveşte şi moartea şi-i zice: ,,A, da, iată, area noastră ar putea să fie într-o clipă. Trebuie să se
aici trebuia să te găsesc!”. împlinească Apocalipsa. Înainte fraţi şi surori, înainte cu
Dumnezeu, prin toate greutăţile vieţii! Să privim la
Iată cum vine moartea fraţi creştini! La unii într-un fel, la Stăpânul nostru şi să mergem pe urmele paşilor Lui, pe
alţii în alt fel. Dar câţi n-au murit chiar în vis, subit, fără nici care au mers şi primii creştini, sfinţii părinţii noştri!
o pregătire. Cam aşa se moare acum, în ultimii ani: ori de
inimă, ori de ulcer perforat, ori de încurcătură de maţe, ori
te calcă o maşină sau un tren. Rugăciune

Am rămas mirat când mi-a povestit cineva despre o altfel Doamne Iisuse Hristoase, Mila şi Iubirea cea întrupată
de moarte care a venit tot printr-un vis. Această întâmplare pentru mântuirea noastră, noi niciodată nu avem cu ce să-
s-a petrecut în Bucureşti. Unei femei i s-a arătat în vis Ţi mulţumim pentru toate facerile Tale de bine! Primeşte-
bărbatul, care îi murise şi cu care trăise necununată ani de ne Doamne puţina noastră osteneală, ajută-ne să ascultăm
şi să împlinim Sfintele Tale învăţături şi iartă-ne că n-am Lungă pare noaptea când nu poţi să dormi şi amar este
făcut mai mult! chinul când somnul te părăseşte! Omul bogat nu putea să
doarmă, îl rodea un gând şi gândul acesta îi răpea somnul.
Iar la sfârşit, când sufletele noastre vor suspina, să ieşi Se răsucea în pat ca pe o vatră de jăratec. Îl muncea ce-
înaintea noastră ca un Samarinean Milostiv şi să ne duci în va... Singur în noapte, fără nimeni în preajma lui, ca şi
locaşurile Tale cele cereşti, ca să fim şi noi pururea cu când n-ar fi avut nici soţie, nici copii, nici servitori, bogatul
Tine şi să Te slăvim în vecii vecilor! Amin! vorbea cu el însuşi: ,,Ce voi face, că nu mai am unde să-
mi pun roadele mele?” Ce se întâmplase!? Moşia bogatului
rodise mai mult ca oricând în anul acela. Se milostivise
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 257 Bunul Dumnezeu cu ploaie şi că ldură, cu toate la vreme
potrivită, aşa încât câmpurile au rodit mai mult ca totdeau-
na. Şi omul bogat, ale cărui roade s-au

258 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A XXVI-A DUPĂ RUSALII
arătat mai frumoase decât îşi putuse închipui vreodată, se
Bogatul lacom frământa în miez de noapte zicând: ,,Ce voi face?”

,,Nebunule! În noaptea aceasta vor cere sufletul tău de la În loc să-I mulţumească Milostivului Dumnezeu pentru
tine. Şi cele ce ai strâns ale cui vor mai fi?!” prisosul de avuţii ce se revărsase peste el, în loc să
doarmă tihnit de atâta belşug venit pe negândite, bogatul
(Luca 7, 20) vorbea singur, resemnându-se într-o singură întrebare:
,,Ce voi face?” Târziu de tot, îi veni în minte un gând care-l
F r a ţ i c r e ş t i n i, linişti şi îşi zise: ,,Ah! Ştiu ce voi face! Voi strica grânarele
şi voi zidi altele mai mari. Acolo voi strânge toate roadele
Dumnezeiasca şi Sfânta Evanghelie a Domnului nostru mele, toate bunătăţile mele şi voi zice sufletului meu: Su-
Iisus Hristos, cuprinde în ea comori ce niciodată nu se flete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani! Odihneşte-
sfârşesc. Cuprinsul ei este ca o livadă plină de roade bo- te, mănâncă, bea şi te veseleşte!”.
gate pentru toată
Sărmane bogat, vorbirea ta te arată că eşti aşa de sărac,
lumea. Ea este izvor de apă curată, cristalină pentru mii şi încât ne cuprinde mila de rătăcirea în care te-a dus pofta
milioane de suflete însetate; este făclie de lumină pentru de avuţii nesfârşite! Nu bagi tu de seamă că vorbeşti sin-
toate veacurile. Un lucru trebuie să ştim însă, că bunătăţile gur, ca nebunul?! Ţi-ai pierdut mintea din pricina averii, ţi-
ei trebuie să fie gustate, cunoscute, iar învăţăturile ei ur- ai pierdut prietenii, soţia, copiii din pricina averii sau, dacă
mate. Iată, aşa este Sfânta Evanghelie de astăzi, o bogăţie pe aceştia îi ai, îi ai ca şi când nu ar exista nici unul; ţi-ai
de învăţături preţioase şi înţelesuri sfinte pentru sufletul pierdut capul din pricina robiei în care te-ai prăbuşit. De ce
nostru. Să stăm deci liniştiţi şi să gustăm din roadele ei. vorbeşti singur?

Era toamnă, era linişte… noaptea se coborâse peste sat,
iar oamenii se odihneau tăcuţi. Ce dulce este somnul când
aşternutul ţi l-ai făcut din osteneală! Era în satul acela un
om bogat a cărui moşie rodise în acel an mai mult ca
oricând, iar el nu mai putea să doarmă. Avea casă mare cu
odăi multe, cu lux mare în toate odăile, aşternuturi
scumpe, paturi moi, găteli orbitoare şi totuşi nu putea să
doarmă. Saltelele de lână păreau că sunt pline cu ghimpi,
camera unde stătea părea că e prea strâmtă.
Sărmane bogat, vorbirea ta nebunească te arată că tu eşti
numai ţărână; după tine şi pentru tine sufletul este trup
care mănâncă, trup care bea şi se veseleşte. Sărmane
bogat! Tu nu mai vezi pe nimeni, tu nu mai preţuieşti decât
un singur lucru - averea ta. Tu şi averea umpleţi toată lu-
mea. Dincolo de voi nu mai există nimic pe pământ şi nimic
în cer. Pentru tine cerul este pământ, iar pământul este
moşia ta. Hambarele, moşiile, mâncărurile, băuturile, iată
ce-ţi umplu golul vieţii tale! Toate acestea se învârtesc în
jurul tău, la toate acestea te închini pentru că ele sunt
dumnezeul tău. Şi totuşi, toate acestea nu-ţi dau nimic din steşte pe Dumnezeu şi duminicile, îşi petrece timpul cu fel
cele ce-ţi făgăduiesc. Tu nu vezi cât de înşelătoare sunt?! de fel de îndeletniciri. Aşa ţese omul cu păcatul acesta al
Te frămânţi cu gândul în miez de noapte ca să faci ham- lăcomiei zi şi noapte, an de an, împletind la pânză de
bare, să clădeşti casă lângă casă, să faci magazii lângă păianjen, adăugând blestem peste blestem, fiindcă munca
magazii şi pătule lângă pătule, fără să bagi de seamă că fără Dumnezeu este blestemată.
într-o zi, pe negândite, le vei părăsi pe toate.
Ce este mai greu şi vrednic de plâns, este pieirea multora
O, ce mare este păcatul acesta al lăcomiei, fraţi creştini! El prin moartea cea grabnică, căci fără să se gândească, fără
este moştenit de la strămoşi, de la Adam şi Eva, căci pe de veste, într-o clipă le vine chemarea ca bogatului din
aceştia, după ce i-a creat dumnezeu, i-a pus stăpâni peste Sfânta Evanghelie de astăzi. Poate fiecare dintre noi am
toate frumuseţile raiului şi făpturile pământului. Ce voia auzit fel de fel de cazuri de moarte năprasnică. Pe unul l-a
Adam mai mult decât atât? S-a mulţumit el cu ce i-a dat călcat o maşină, altora le-a explodat butelia şi au ars cu
Dumnezeu?! Nu! Nu s-a mulţumit şi a vrut până la urmă să toţii, alţii s-au prăbuşit cu avionul, alţii au murit din cu-
fie şi el egal cu Dumnezeu. Aşa a poftit bietul Adam, căci a tremure, alţii înecaţi. Unul şi-a făcut casă nouă şi când să
mâncat din pomul oprit ca să fie dumnezeu, după cum îi se mute în ea, s-a mutat la cimitir pe veci. Altul a ieşit la
spusese diavolul. Şi în loc să fie dumnezeu, a căzut în cea pensie, ce bucurie! Dar până să-i vină primii bani a murit şi
mai jalnică pieire, căci a fost izgonit afară din fericirea astfel cu banii din prima pensie l-au îngropat ai casei.
raiului.
Deci când nu ne gândim, când nu ştim nimic, ne poate veni
Oare pe noi, fiii lui Adam, nu ne urmăreşte tot acest păcat glasul chemării de sus şi ne desparte pe veci de toate
al lăcomiei, al neînfrânării şi al mândriei? O, lăcomie - în- acestea pe care le-am strâns pe aici. Atunci ale cui vor mai
ceput şi izvor al tuturor răutăţilor - fi acestea, pentru care ţi-ai distrus viaţa şi ţi-ai jertfit su-
fletul?! Iată pânza de păianjen fără de folos! Şi cum se
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 259 face că această chemare vine noaptea, ca şi la bogat! Am
auzit cum i-a spus glasul cel de sus: ,,Nebunule în noaptea
pentru tine a pierdut Adam paradisul! aceasta, se va cere sufletul de la tine!”, adică în noaptea
păcatelor, în întunericul lăcomiilor, desfrânărilor, beţiilor şi
Să ascultăm acum noi, toţi fiii lui Adam, ce zice Duhul fărădelegilor. Acest timp îl pândeşte şi diavolul, ca să-l
Sfânt prin proorocul Isaia: ,,Ţeseţi urzeală, pânză de prindă pe om nepregătit. O, ce roadă bogată are diavolul!
păianjen, dar urzeala voastră nu va fi pentru voi Atâtea suflete sunt înşelate de el că tot le amână mereu să
îmbrăcăminte, osteneala voastră este o nelegiuire!”. nu se spovedească, să nu se cunune, să nu vină la biser-
Fraţilor, nici o vietate nu lucrează cu mai multă trudă şi ică, să nu se lase de păcate, să
meşteşug ca păianjenul. Se distruge lucrând, fiindcă
ţesătura lui este cea mai subţire ţesătură, căci iese din 260 PREDICI
toate măruntaiele lui. Nişte savanţi au urmărit cu atenţie
lupta aprigă a unui păianjen, care voia să oprească cu pâ- nu se întoarcă la Dumnezeu.
nza lui limbile unui ceas mare. De 480 de ori a început şi
reînceput munca înverşunată, în timpul celor 25 de zile Când era tânăr omul, îi spunea diavolul că la bătrâneţe să
fără să se hrănească. Toţi erau curioşi să vadă cât va mai vină la biserică, că de… acum e tânăr şi trebuie să se mai
rezista fără hrană. distreze şi el. Când era în serviciu, îi spunea că la pensie
să se întoarcă la Dumnezeu, că atunci va fi mai liniştit.
Aşa este şi munca omului lacom, avar şi fără Dumnezeu, După ce iese la pensie vede că nu-i ajung banii şi ar mai
căci nu va avea nici un folos de pe urma ei. Ţesătura munci ca să-şi mai cumpere cine ştie ce lucruri. Şi aşa ni-
păianjenului este făcută cu scop rău şi toată truda lui este ciodată nu-l lasă diavolul pe om să vină la credinţă, să se
zadarnică. Aşa şi omul lacom: se osteneşte zi şi noapte, întoarcă la Dumnezeu şi să-şi vadă de suflet ca să se mâ-
aleargă, minte, fură, înjură, se pune în primejdii, înşeală, ntuiască. Aşa-i apucă sfârşitul pe mulţi oameni bătrâni:
omoară, se aruncă la închisoare şi când scapă iarăşi, face nepregătiţi, neîmpărtăşiţi şi fără lumânare.
şi mai rău. Omul lacom dispreţuieşte sărbătorile, Îl necin-
Îmi vine să cred că diavolul este îngrijorat, ca bogatul din Nu vedeţi că el caută altă hrană şi suspină după alte
Evanghelie, că nu mai are unde să mai bage atâta bucurii? Iată deci, ce nu trebuie să lăsăm la o parte! Su-
,,roadă”, atâtea suflete câştigate de el pentru temniţele fletul acesta scump care a fost răscumpărat cu preţul cel
iadului. S-a umplut iadul cu suflete de creştini, nu de mare al Sângelui vărsat pe Cruce de Iisus Hristos, Fiul lui
păgâni, creştini botezaţi, suflete care au plecat fără Dumnezeu. Căci de preţul cel mare al sufletului vorbeşte
pregătire. De aceea ne zice Domnul Hristos: ,,Să vă rugaţi, Domnul Hristos, cel întrupat şi chinuit pe cruce, vorbeşte
că nu ştiţi ziua, nici ceasul!” mulţimea sfinţilor şi a îngerilor din cer care se roagă pentru
sufletele noastre. De preţul acesta mare al sufletului nostru
Pe când bogatul din Evanghelia de astăzi fierbea în toiul vorbeşte şi diavolul, căci el prin atâtea osteneli şi ispite
nopţii, împresurat de grijile pe care le dau avuţiile, glasul lui vrea să-l câştige, să-l aibă, să-l ducă cu el.
Dumnezeu se strecoară în inima lui şi-i grăieşte cuvinte de
foc: ,,Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere su- Numai noi, purtătorii de suflet, nu vrem să-i recunoaştem
fletul înapoi, iar lucrurile pe care le-ai adunat cui vor acestuia nici un preţ. Preţuim mai mult ca orice trupul, am-
rămâne? Nebunule, iată, ţi-a sunat sfârşitul!” Nu-i deloc balajul acesta, cadavrul acesta trecător, temniţa aceasta
plăcută chemarea aceasta pentru o persoană bogată, murdară care se va strica curând. Cunosc oamenii numele
pentru un om învăţat, pentru un om în mare cinste şi care tuturor actorilor şi campionilor, cunosc toate filmele şi lo-
nu e obişnuit să fie jignit de cineva. calurile de petrecere, ştiu toate parfumurile şi umblă după
toate plăcerile, schimbându-se în fel de fel de haine,
Da, sărmane bogat! Acesta este sfârşitul tuturor înşelând şi lăsându-se înşelaţi. Se foiesc ca păunii în
frământărilor tale. Moartea îţi bate la uşă; ea va intra în saloane de zi şi noapte, căci aceasta este suprema lor fer-
mijlocul comorilor, al banilor şi al visurilor tale, şi-ţi va răpi icire. Îşi găsesc plăcerea în această viaţă uitând de suflet,
sufletul care va fi dus la Judecătorul cel Drept şi atunci vei pentru că nu-i cunosc valoarea. Aşa s-au perindat în istoria
putea oare să iei cu tine hambarele, casele, banii şi toate omenirii mulţi cuceritori care au pierit cu toată fala şi lăco-
câte ai strâns? O, mare nebunie a omului robit de pofta mia lor.
averii! Să nu cugeţi tu decât la îmbrăcăminte, la case, la
băuturi, la aur, la maşini şi să uiţi că toate acestea nu sunt Se spune de Alexandru Macedon care pornise să cucere-
decât pulbere, praf pe care îl va spulbera vântul într-o ască lumea, că ar fi ajuns şi în Persia. Acolo a poruncit să-i
clipă. aducă pe mai marii ţării la el, pe filozofii şi învăţaţii locului.
Adunându-i înaintea lui le zise:
Chipul bogatului zugrăvit în Evanghelia de astăzi ne este
cunoscut, fiindcă îl întâlnim adesea. O mulţime de oameni - Cereţi de la mine orice şi vă voi da!
zic şi astăzi sufletului lor: ,,Suflete ai multe bunătăţi strânse
pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea şi te ve- - Să ne dai împărate, viaţă fără de moarte aici pe
seleşte!” Iată că aceştia au ca dumnezeu pântecele, aver- pământ, ziseră filozofii.
ea, banii şi ca Evanghelie să bea şi să mănânce. Paradisul
lor este lumea aceasta cu miile de distracţii, de amăgiri şi - Aţi cerut o nebunie, zise împăratul, căci cine dintre
pofte deşarte. oamenii pământului ar putea scăpa de moarte? Vă crede-
am nişte oameni învăţaţi, dar văd că sunteţi nişte nebuni.
O, oameni vrednici de plâns, cum uitaţi de suflet şi-i gătiţi Nu ştiţi ce cereţi!
pieirea! O, lăcomie fără de margini! Nu simţiţi voi
nesăţioşilor că înlăuntrul vostru se zbate - Apoi dacă nimeni nu poate scăpa de moarte îţi
facem o întrebare împărate: oare vei muri şi tu vreodată?
o fiinţă mult mai de preţ, pe care tot aurul din lume şi
nici o altă bogăţie n-o poate mulţumi?! Nu simţiţi voi cum - Acesta este lucrul cel mai sigur, răspunse
se zbate un suflet flămând şi însetat în voi? împăratul.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 261 - Atunci dacă eşti aşa de sigur că vei muri, de ce
trăieşti aşa ca şi când n-ai muri niciodată? De ce nu-ţi mai
ajung împărăţiile, comorile, averile şi bunătăţile pe cei rătăciţi pe căile pierzării şi aduceţi-i la cunoştinţa de
pământului? Dumnezeu, căci aceştia sunt mai de plâns ca oricare dintre
ceilalţi necăjiţi.
Împăratul înţelese înţelepciunea filozofilor care s-a arătat
ca un mare dar şi adevăr pentru el şi plecă îngândurat. După cum sufletul este mai de preţ decât trupul, tot aşa şi
faptele sufleteşti sunt mai de preţ decât cele trupeşti. Cine
De aceea zice şi Domnul Hristos, în Evanghelia de astăzi, a reuşit să aducă suflete la lumina Evangheliei lui Hristos,
că este o mare nebunie a nu ne gândi la moarte şi a să le întoarcă de pe drumurile pierzării, mare comoară şi-a
strânge mereu aici pe pământ, fără să ne îmbogăţim su- făcut în cer, comoară de briliante, bijuterii din cel mai curat
fletul pentru Împărăţia cerului. Dacă bogatul căruia îi rodise aur. Lumea este înşelată de diavol, cum am spus, foarte
ţarina ar fi zis în cugetul său: toate prisosurile mele şi chiar mult îmbogăţită în păcate, orbită, nebună după păcatele
mai mult să treacă în hambarele săracilor, el ar fi dovedit cele trupeşti, dar săracă şi lipsită de Dumnezeu. Dacă s-ar
că are milă de oameni şi conştiinţă faţă gândi omul mai mult la suflet, i-ar pregăti şi lui în ceruri un
loc fericit, câştigat prin împlinirea faptelor bune. Dar pentru
262 PREDICI suflet, el nu vrea să facă nimic. Mare orbire! Cumpără mo-
bilă scumpă, de sume mari de bani, dar pentru suflet nu e
de Dumnezeu. Aceasta i-ar fi adus pace în suflet la miezul în stare să dea câţiva bănuţi, la o biserică săracă.
nopţii, nu tulburare şi neodihnă. Atunci şi sfinţii îngeri ai
celor necăjiţi, săraci şi flămânzi ar fi venit să străjuiască Pe la sate şi oraşe şi cel mai sărac om şi-a cumpărat tele-
împrejurul patului său veghindu-i somnul, iar el ar fi dormit vizor. Cât bine nu şi-ar fi putut face sufletului cu aceşti ba-
ca-n paradis. ni, căci poate în toată viaţa lui n-a putut să dea milostenie
la săraci, la văduve şi orfani. Nu mai vorbim de câţi îşi
Ce mare binecuvântare este averea, dacă se fac cu ea clădesc
binefaceri pe pământ şi ce blestem cumplit sunt avuţiile,
banii unui om fără suflet, fără inimă, fără Dumnezeu. De PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 263
aceea zice Domnul Hristos mai departe: ,,Tot aşa este şi
cu cel ce-şi adună comori pentru el pe pământ şi nu se cavouri scumpe prin cimitire, ca să bage acolo cu cinste tot
îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu, nu-şi face comoară în hoitul acesta de trup care a ştiut numai să mănânce, să
cer.” bea şi să se distreze, să înjure şi să fumeze, să-L hulească
pe Dumnezeu, să trăiască în păcate şi în desfrânare. Iar
Veniţi acum toţi bogaţii pământului şi ascultaţi ce trebuie să bietul suflet sărac şi lipsit va plânge în temniţele iadului de
faceţi ca să vă îmbogăţiţi în Dumnezeu, deşi cea mai mare unde nu va mai ieşi niciodată.
parte a lumii este bogată mai mult în păcate decât în
avere. Dar totuşi, fiecare are posibilitatea să-şi facă Să nu trecem cu vederea îndemnurile Sfintei Evanghelii de
comoară în cer, unde nici furii nu o fură, moliile nu o strică astăzi şi să ne apucăm serios de faptele cele bune şi mai
şi rugina nu o roade. Nu vei putea să faci singur o biserică, ales de milostenia sufletească. Să avem milă de sufletele
dar vei putea să dai nişte bănuţi, cât de puţini, să se repare rătăcite şi de cele ce sunt în suferinţe de tot felul, căci mila
o biserică săracă, să cumperi un lucru de trebuinţă la vreo biruieşte judecata şi Dumnezeu prin multele Sale chipuri
biserică. Nu vei putea să faci un spital, un azil, dar poţi să de a ne întoarce la El, nu ne va lăsa nici pe noi dacă vom
te duci la căpătâiul unui bolnav, poţi să stai un ceas, două avea milă de aproapele nostru. Aşa cum s-a mai întâmplat
să-l îngrijeşti şi să-l încurajezi. şi cu alţii în alte vremuri, care au făcut milă sufletească şi
trupească.
Cât de sărac să fie omul şi tot găseşte pe altul mai sărac
decât el, mai nevoiaş, mai lipsit. Căutaţi văduve fără pen- Pe la anul 1802 trăia într-un sat din Italia un om tânăr cu
sie şi copii orfani. Căutaţi pe cei lipsiţi ce nu au căldură, multe obiceiuri urâte. Era stăpânit mai ales de păcatul des-
lemne de foc, încălţăminte şi îmbrăcăminte, mâncare şi frânării, însă avea şi obiceiul acesta frumos să facă multe
cele de trebuinţă. Căutaţi case unde sunt orbi, şchiopi şi fapte de milostenie. Făcea şi rugăciuni, sărindare, fiind
neputincioşi care n-au nici un ajutor, dar mai ales căutaţi-i însă copleşit de păcatul desfrânării, după ce făcuse el
spovedanie, a căzut iar în acest urât păcat. Atunci dintr-o
dată s-a îmbolnăvit aşa de greu, căci n-a durat mult şi a
murit. După trei zile, ca de obicei, îl scoaseră preoţii şi po-
por mult ca să-l ducă la groapă. Pe la jumătatea drumului
spre cimitir, mortul a înviat. S-a ridicat şi stătea privind gal-
ben şi sfârşit spre mulţimea care fugea speriată, de frica
lui. El însă cu o voce stinsă
a început să-i strige să stea fără frică pentru că are
să le spună ceva, şi începu:
,,Ştiţi cu toţii viaţa mea cea stricată! Ştiţi şi aţi auzit de
păcatele mele! Să ştiţi că pentru acele păcate ale mele
eram osândit să ard în chinurile iadului, într-o mare
nesfârşită de foc, dar mila lui Dumnezeu mi-a dat răgaz,
m-a înviat ca să vă spun şi vouă, să mă spovedesc şi să
fac pocăinţă aici pe pământ, pentru păcatele mele. Şi acest
dar, această milă, am căpătat-o pentru puţinele mele fapte
de milostenie pe care le-am făcut şi eu pe pământ, pentru
sărindarele şi rugăciunile preoţilor”.
S-au întors cu toţii din drum spre casele lor şi multă lume
de atunci şi-a schimbat viaţa, mulţi s-au lăsat de păcate şi
s-au apropiat de Dumnezeu, iar el a devenit un om nou.
Făcea mare pocăinţă şi povestea la toţi cu lacrimile şiroaie
ce a văzut el acolo. Nu mai mânca zile întregi, făcea
rugăciuni, umbla desculţ prin spini şi bălării, trăia numai cu
apă şi pâine uscată, iar tot ce mai câştiga prin munca lui
proprie dădea la săraci. Când îi zicea cineva să nu mai
facă atâta osteneală, să nu moară, să nu se mai chi-
nuiască aşa de mult, el le răspundea: ,,Am văzut iadul, am
văzut cu ochii mei şi am simţit focul iadului. Dacă aţi fi
264 PREDICI
văzut şi voi ce am văzut eu, n-aţi mai zice nimic şi aţi face
la fel ca mine!”
Să ne ferim de păcate, fraţi creştini, că pe noi nu ne mai
înviază Dumnezeu ca să mai facem pocăinţă aici pe
pământ. Nu ne mai întoarce sufletul înapoi. Vai de sufletul
pe care-l va prinde moartea nespovedit, fără pocăinţă,
nepregătit! Sfânta Evanghelie de astăzi vrea să ne fereas-
că, să ne trezească, şi să ne smulgă din somnul morţii, din
ghearele demonului şi ale iadului, din somnul păcatelor şi
al înşelăciunilor pământeşti. De aceea ne aminteşte că
moartea vine pe neaşteptate şi că toate nădejdile legate de
pământ se vor stinge ca fumul.
Să căutăm acum să ne îmbogăţim sufletul, să-l hrănim şi
să-l creştem cât mai frumos pentru Împărăţia lui
Dumnezeu, ca la plecarea de aici, când va fi chemarea
glasului lui Dumnezeu, să meargă sufletul nostru curat,
sfânt, ispăşit, plin de milă şi plin de lumină, ca să-l aşeze
Părintele Luminilor şi pe el între cei aleşi şi sfinţi ai Săi.
Rugăciune
O, Părinte ceresc, Tatăl îndurărilor, revarsă peste noi Harul
Tău, ca să cunoaştem că în lumea aceasta nu suntem
decât nişte călători! Fă-ne să înţelegem, Doamne, că în
curând sau mai târziu va trebui să ne întoarcem la Tine, cu
roadele ce am strâns pe pământ, şi atunci ne vei plăti la
fiecare după munca noastră şi după osteneala fiecăruia!
Ajută-ne acum să facem numai bine, să stăm treji pe calea
luminii Tale, ca să fim şi noi ai Tăi, în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 265
PREDICĂ LA DUMINICA A XXVII-A DUPĂ RUSALII
Femeia gârbovă
,,Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!”
(Luca 13, 12)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Cea mai mare şi cea dintâi dovadă că Iisus Hristos a fost
Fiul lui Dumnezeu o cuprind cărţile proorocilor de la în-
ceput şi apoi se arată în minunile pe care le-a săvârşit în
timpul vieţuirii Sale pe pământ. O
mulţime de profeţi din neamul evreiesc au pregătit omeni-
rea până la Domnul Hristos, ca Evanghelia să fie crezută
când se va arăta El, şi să poată fi cunoscut după minunile
săvârşite de El.
Timp de 4000 de ani, neîncetat şi fără schimbare,
proorocii, unul după altul, au prezis această Persoană
dumnezeiască. Un popor întreg L-a anunţat şi chiar cu
preţul vieţii L-a mărturisit - atât erau de siguri de venirea
Fiului lui Dumnezeu în lume. Iată că odată cu apariţia Sa, a
început să radieze bunătatea dumnezeiască necunoscută
oamenilor până atunci pe pământ, căci oamenii se
obişnuiseră să tremure în faţa unui tiran, înaintea cezarilor
pământeşti şi a zeilor născociţi de ei. Dar prin bunătatea
nesfârşită a lui Iisus, S-a descoperit omului adevăratul
Dumnezeu, adevărata bunătate şi umanitate, cu mare
iubire, nu numai faţă de cei perfecţi şi virtuoşi, ci faţă şi de
păcătoşi. El i-a iubit şi i-a ajutat plin de milă şi pe cei curaţi,
drepţi şi pe cei păcătoşi pentru care venise ca să-i ridice.
greutate mare, în fiecare clipă. Ce grozavă este suferinţa şi
în câte feluri macină ea omenirea pe faţa pământului!
Medicina a căutat fel de fel de leacuri ca să curme durerea
şi răul din trupul omului, dar mai ales a căutat şi caută
mereu să şi găsească rădăcina din care ies atâtea
suferinţe în lume. Desigur, s-au găsit atâtea leacuri pentru
multe boli, în multe cazuri s-a găsit şi rădăcina, izvorul de
unde pleacă atâta suferinţă, dar cuvântările şi sfaturile doc-
torilor sunt tot aşa de dispreţuite şi neluate în serios, ca şi
învăţătura Domnului Hristos, pe care o propovăduim noi,
slujitorii altarului.

Multele minuni, pe care le săvârşea Iisus, îi ajutau să-L Doctorii spun mereu cu gură de foc şi au scos chiar cărţi,
cunoască şi mai mult, dar numai pe cei curaţi cu inima, pe unde arată că alcoolul, tutunul, avorturile sunt izvoare ale
cei săraci şi smeriţi. Ceilalţi, deşi vedeau cu ochii lor toatebolilor, ale suferinţelor. De aici pleacă cele mai multe boli
minunile, deşi cunoşteau proorociile şi viaţa lui Iisus, cea fără leac: leucemia, ciroza, cancerul generalizat, TBC-ul,
trăită dumnezeieşte în mijlocul lor, din pricina invidiei, sifilisul care duc la distrugerea nervilor şi a sângelui, având
închideau ochii şi stăteau împotrivă. Invidioşii, mândrii şi urmări şi asupra copiilor, întrucât copiii ce se nasc din
îngâmfaţii erau orbi la toate minunile lui Iisus, după cum astfel de părinţi dobândesc alcool, nicotină şi alte otrăvuri
vedem şi din Sfânta Evanghelie de astăzi. în sânge. Dar cine-i ascultă pe medici, cine caută să facă
ce spun ei?! Abia când se văd neputincioşi, când văd că
Domnul Hristos se duce într-o sâmbătă la sinagogă şi aco- boala i-a pus la pat, încep să mai rărească de a se îndopa
lo învăţa poporul credinţa cea adevărată, tainele mântuirii. cu astfel de otrăvuri. Merg la spitale, dar cum se amelio-
Pe când vorbea poporului cuvintele vieţii veşnice, a văzut rează boala încep din nou acelaşi mod de viaţă, poate chi-
acolo o femeie bolnavă de un duh de neputinţă, care era ar mai rău.
gârbovită de spate de 18 ani. Cine poate număra lacrimile
şi suspinele ei, nopţile cele nedormite, junghiurile şi toate Medicina a descoperit aceste izvoare ale suferinţei mai pe
durerile de zi şi noapte? Dar ea nu s-a deznădăjduit; mer- urmă, după Evanghelia şi învăţătura Mântuitorului Hristos,
gea întotdeauna la biserică şi se ruga cu credinţă, să-i propovăduită de Sfânta Biserică Ortodoxă, care arată cât
ajute de grozav este păcatul, viciul, patima şi câtă răutate şi dis-
trugere sufletească a adus şi aduce păcatul în lume. Păca-
266 PREDICI tul este pricina a tot răul din lume; toate suferinţele, lacrimi-
le şi tulburările îşi au rădăcina în păcate. Cine poate spune
Dumnezeu să se tămăduiască. Mulţi dintre toţi cei ce o ce rău mare provoacă într-o familie un beţiv, la câte
întâlneau, o dispreţuiau, o ocoleau, dar ea se obişnuise şi despărţiri se ajunge din cauza acestui păcat, de la care
cu dispreţul oamenilor şi cu suferinţa de atâţia ani. În oamenii pornesc cu uşurinţă la celelalte: la desfrânare, la
această zi de sâmbătă, când a văzut-o, Iisus a chemat-o şi ucidere şi la despărţire de Dumnezeu. Sunt nenumărate
i-a zis: ,,Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!”. Şi-a în- feluri de suferinţe pe pământ, din cauza acestor patimi urâ-
tins mâinile peste ea şi îndată s-a îndreptat, s-a însănătoşit te, căci poate zilnic, fiecare dintre noi, auzim câte ceva
şi-L slăvea pe Dumnezeu. despre astfel de suferinţe. Sunt unele case unde oamenii
trăiesc într-un mare întuneric sufletesc şi trupesc, din cau-
Domnul Hristos îi cunoscuse sufletul ei răbdător în boală, za acestor vicii rele.
nădejdea şi aşteptarea ei cu credinţă şi mai ales Mântu-
itorul l-a văzut pe satana care o ţinea legată pe această Aşa îmi povestea un preot de la ţară un caz care m-a în-
fiică a lui Avraam, de 18 ani. Biata femeie, de atâta amar duioşat până la lacrimi. Acest preot nu cunoştea lumea din
de ani mergea încovoiată de spate ca şi cum ar fi dus o comună, fiindcă era nou venit în acea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 267
- Părinţii nu-i mai am! Fraţii ce pot să facă?! Iar cumnatele
parohie, şi-mi spune că într-o zi a fost chemat să vin şi mai rar decât vecinele.
spovedească şi să împărtăşească
- Lenuţa poate să facă de toate? Ştie să facă de mâncare?
o femeie, care zăcea de multă vreme.
- Nu prea ştie. Ea stă acolo lângă plită şi eu îi spun, de-aici
« Când m-am dus - zice el - am crezut că mă din pat, ce să facă! - Aveţi ce vă trebuie?
aşteaptă o bunică înconjurată de fii şi nepoţi. Pe prispă m-
au întâmpinat patru copii. Cel mai mare era o fetiţă cam de - Avem foarte puţin părinte: puţin mălai, puţini cartofi; tot
12 ani. M-aşteptam să le văd bunica bolnavă, dar ei mi-au Lenuţa merge să le cumpere din puţinii bani aduşi de taică-
deschis uşa unei camere sărăcăcioase, unde zăcea mama său.
lor. Într-o albie, lângă patul ei, era încă un copil de câteva
luni. Femeia mi-a cerut s-o spovedesc şi s-o împărtăşesc, M-am uitat în cămară şi într-adevăr nu aveau nimic. Prin
căci era foarte bolnavă de inimă şi de câteva luni nu se curte nici o vită, nici o pasăre. Ascultând spovedania aces-
mai ridicase din pat. În pat i-am făcut şi spovedania şi tei femei m-a înduioşat până la lacrimi suferinţa ei
împărtăşania.
268 PREDICI
Privind şi ascultând această femeie, cercetam cu gândul
viaţa acestor oameni tineri: soţul ei era muncitor în pădure, şi mila de copii. După ce am înţeles singurătatea şi mizeria
un beţiv de prima clasă. Venea acasă numai sâmbătă în care trăiau aceşti copii şi mama lor, parcă am văzut şi
seara şi pleca luni dimineaţă. Bănişorii pe care-i câştiga, îi moartea care putea să-i vină oricând şi s-o scape de du-
dădea mai pe toţi pe băutură şi pe ţigări, aşa că acasă reri. Mi-am întors privirile spre copiii nevinovaţi şi m-a cu-
venea cu foarte puţini bani şi fără nimic de-ale mâncării. prins mila, mai ales m-a impresionat fetiţa de 12 ani, care
Toată agoniseala o cheltuia pe rachiu, tutun şi juca şi rişcă. îngrijea de mama ei ca o soră de spital, iar de fraţii ei ca o
Bolnava nu se putea da jos din pat; singurul lucru pe care adevărată mamă. Uitasem toată suferinţa mamei şi măsu-
mai putea să-l facă era acela de a legăna copilul de la pi- ram povara vieţii, care apăsa atât de greu pe umerii unui
cioarele ei, când plângea. Toată lipsa şi oful de fiecare zi alcopil care la această vârstă ar fi trebuit să râdă, să se
bietei femei se strânseseră la inimă şi o puseseră la pat, bucure, să zburde cu ceilalţi copii. Simţeam o datorie să
deşi era o femeie tânără cu dorinţa a munci şi de a-şi înţeleg cât mai adânc tragedia acestor suflete, însă atâta
creşte copilaşii. Acum însă îşi aştepta moartea. Era mama suferinţă mi se părea că ar fi prea trist numai s-o ascult şi
a cinci copii şi simţea că-i va părăsi pentru totdeauna. am plecat luând cu mine pe fratele Lenuţei, numai de 10
anişori, zicând că nu ştiu drumul şi vreau să mă conducă,
Apropiindu-i Sfânta Împărtăşanie şi-a aruncat privirile spre ca la despărţire să-i dau cele ce se cădea ca să cumpere
copii, care erau în spatele meu şi lacrimile îi umplură ochii. câte ceva din cele de trebuinţă, necesare pentru hrana
lor.»
- De ce plângi în clipa aceasta? am întrebat-o.
Iată câtă suferinţă aduc într-o casă patimile şi viciile omu-
- Mi-au dat lacrimile părinte, de milă, mai mult pentru Le- lui! De la beţie pleacă toate, cum am mai spus, iar
nuţa care poartă grijă de fraţii ei. Dacă mor, ea le rămâne suferinţa se ţine lanţ ca şi la biata femeie care zi de zi a tot
mamă şi n-are decât 12 ani. N-a mai mers la şcoală de oftat până când şi-a distrus inima şi plămânii. Şi câte ne-
când am căzut bolnavă. Ce să-i faci?! N-are cine să-i îngri- cazuri nu aduc în lume aceste patimi urâte pe care le
jească pe ceilalţi, nici pe mine şi nici pe taică-său, că de… condamnă nu numai religia şi Biserica, dar şi medicina şi
şi el trebuie spălat şi îngrijit. doctorii: unul a venit beat şi a dat foc la casă, altul a spart
- Cred că mai vin vecinele să te ajute. vasele şi ce a găsit prin casă, altul şi-a bătut soţia de a
băgat-o în spital, alţii au făcut crime sau şi-au distrus copiii.
- Foarte rar, odată la săptămână trece câte una. - Rude Câţi copii nu au fugit de acasă, unde au văzut cu ochii, din
aveţi? cauza tatălui lor beţiv şi a certurilor!
 căci aşa zice proorocul Maleahi: ,,Sunteţi blestemaţi - zice
Iată gârbovire periculoasă, căci toţi aceştia sunt stăpâniţi Dumnezeu - câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi! Întoarceţi-
de duhurile necurate, sunt legaţi de satana, ca şi femeia vă la Mine şi Mă voi întoarce şi Eu la voi!”.
gârbovă din Evanghelia de astăzi! Ei poartă cocoaşă în
spate, încovoiaţi de mulţimea patimilor, înfăşuraţi în lanţuri Să luăm în serios cuvintele Domnului, căci ne păgubim
de vrăjmaşul diavol şi nu pot privi în sus, ci numai în jos, la singuri şi nu e pagubă mai mare ca aceasta, ca să vezi la
noroiul acestei lumi. Ei nu văd cerul şi nici nu vor să-l vadă. sfârşit că ţi-ai pierdut sufletul. Vai acelora, care nici acum
Pentru ei cerul este închis, viaţa lor este fără cer; sunt gâ- nu se trezesc, nu se dezlipesc de rugina păcatelor, a
rboviţi şi nu au simţul dragostei şi al milei de aproapele, plăcerilor lumeşti, căci atunci va fi prea târziu, când îşi vor
căutând numai gâlceavă şi să facă rău. Oricând sunt gata arunca banii pe uliţe, lucrurile şi hainele pe care le-au ago-
să-şi îndeplinească numai aceste pofte animalice şi nu văd nisit în fărădelegi şi păcate, căci se vor scufunda ca
cum acestea le aduc sufletul şi trupul în starea cea mai Sodoma şi Gomora în adâncul pământului, în fundul iadu-
dezastruoasă. Sunt nepăsători la strigătul neîntrerupt, care lui, cu toate păcatele lor.
vine dinspre ţărmul şi ţinutul suferinţelor omeneşti. Îşi
astupă urechile şi nu vor să audă cuvintele Izbăvitorului Acum este timpul să strigăm cu stăruinţă şi cu credinţă la
Iisus: ,,Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu văDumnezeu. Să venim la sfânta biserică, să facem rugăciu-
voi odihni pe voi!”. Ei însă nu aud şi nu văd albastrul ce- ni ca să dezlege Dumnezeu legăturile satanei, ca femeii
rului divin. gârbove, din Evanghelia de astăzi, legăturile necuratului,
făcute cu învoirea noastră. Să dezlege Mântuitorul Iisus
O, ce cer închis pentru ei, ce capac de oţel pentru sicriul păcatele când ne spovedim şi atunci se vor dezlega şi
vieţii lor! De mii de ori mai tristă e viaţa lor, decât a femeii cununiile acelora care nu se pot căsători, vor înceta şi
gârbove care credea şi aştepta. Ce înseamnă viaţa lor?! supărările, se vor curma suferinţele din casa noastră, din
Cu ce folos se scurg zilele vieţii acestor oameni?! De ce trupul şi sufletul nostru, din viaţa noastră. Grija de suflet să
mai răsare soarele pentru ei, de ce mai rodeşte pământul fie în fruntea tuturor celorlalte griji şi truda cea mai de
atâtea bunătăţi? De ce atâta sublimă armonie? Se mai pot seamă să fie pentru mântuirea sufletului.
numi aceştia oameni?! Aceştia care-ş i chinuiesc copiii
nevinovaţi cu beţia lor, care-şi chinuiesc soţiile cu des- Sfânta Evanghelie de astăzi ne spune că atunci când a
frânările şi patimile lor? Aceia care stau căzuţi în şanţuri şi vindecat Domnul Hristos această femeie gârbovă, legată
înoată în murdăriile lor? Aceia lângă care de satana de 18 ani, toată lumea se mira şi se bucura de
această faptă minunată a Mântuitorului, de binele acesta
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 269 făcut unei femei bolnave. Dar mai-marele sinagogii şi cei-
lalţi farisei făţarnici nu s-au bucurat deloc, ci au strigat cu
nu poţi sta câteva clipe, din cauza mirosului cel greu ce le glas mare: ,,Şase zile sunt în care trebuie să lucreze omul;
iese din gură şi din tot corpul, de duhoarea rachiului, a tu- veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, nu în ziua sâm-
tunului şi murdăriilor? Iată de ce sfintele cărţi îi pun în rân- betei!”.
dul necuvântătoarelor, a animalelor nesimţitoare.
,,Făţarnicilor - le-a răspuns Domnul - oare în ziua saba-
Noi suntem datori să trăim pe pământ, dar să avem fruntea tului, nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de
sus şi ochii aţintiţi spre cerul albastru. Picioarele noastre la iesle şi-l duce de-l adapă?” Vedeţi!?...
păşesc pe văile acestui pământ, dar trebuie să fie purtate
de o frunte şi de ochi care să privească mereu spre cer. Viermele acesta al invidiei rodea sufletul mai-marelui sina-
Altfel ne asemănăm cu cârtiţele neputincioase şi cu gogii. Mântuitorul i-a mustrat pe toţi acei farisei făţarnici şi
râmătorii care scormonesc pământul fără de folos. Păcatul pe toţi zavistnicii, până la sfârşitul veacurilor, făcându-i să
este pricina tuturor relelor şi a suferinţelor de pe faţa se ruşineze zicându-le: ,,făţarnicilor”. Păcatul acesta al
pământului. De aceea până când nu ne întoarcem la
Dumnezeu cu toată inima noastră, cu sinceritate, fără in- 270 PREDICI
terese pământeşti, suntem căzuţi în blestemul dumnezei-
esc, care este anunţat de Dumnezeu prin sfinţii prooroci,
invidiei este grozav de mare, căci din cauza lui s-a făcut
răzvrătire şi război în cer, s-a tulburat pacea fericită pe
care o aveau îngerii între ei şi a căzut Lucifer cu ceata lui
în adâncimea iadului.
Din cauza zavistiei diavoleşti au căzut strămoşii noştri şi au
călcat porunca dumnezeiască, pentru care au fost izgoniţi
din rai, f ăcându-se muritori, fiind osândiţi să mănânce pâ-
ine în sudoarea feţei ş i să nască copii în dureri. Din cauza
zavistiei diavolului, a urât fratele pe frate şi l-a omorât,
spurcând pământul cu sânge curat. Din cauza zavistiei
diavoleşti s-a pornit prigoană împotriva lui Dumnezeu şi a
fost răstignit Iisus pe cruce, murind în cele mai grele chi-
nuri. Zavistia este învăţătoarea neascultării, născă toarea
uciderii de frate, pricina morţii şi ră dăcina tuturor răutăţilor.
Zavistia demonului îl face pe mai-marele sinagogii să
strige ca ieşit din minţi şi să-I găsească vină Mântuitorului,
pentru că
a făcut o minune, o faptă bună, în zi de sărbătoare.
Diavolul care stăpânea trupul femeii gârbove a intrat în
acest fariseu şi a început să-l zgândăre, să facă zarvă şi
să ţipe găsind vină pentru o faptă bună.
Ce rău făcuse Mântuitorul? Vindecase o femeie care nu
mai putea să-şi ridice capul de gârbovită şi care abia îşi
ţinea sufletul. Tot poporul lăuda această faptă şi-L slăvea
pe Dumnezeu pentru mila Lui cea mare, dar acest fariseu
făţarnic zavistuieşte minunea şi–L cleveteşte pe Făcătorul
de minuni, pe Dumnezeu Iisus. Satana, care o ţinuse
legată pe femeie timp de 18 ani, îl leagă acum pe mai-
marele sinagogii cu zavistia şi prin gura lui cleveteşte
minunea lui Dumnezeu.
Iată, fraţi creştini, ce păcat otrăvitor este zavistia, invidia!
Astfel de farisei făţarnici întâlnim şi astăzi foarte des. Unii
sunt pizmaşi pe noi şi caută să ne oprească prin fel de fel
de vorbe ademenitoare, ca să nu venim la sfânta biserică
şi să ne tămăduim. Alţii vorbesc de rău chiar sfânta no-
astră biserică şi caută să-i împiedice pe cei ce vor să
ajungă aici, ca să ia tămăduire sufletului şi trupului. Alţi
farisei făţarnici sunt sectanţii, care de asemenea ca şi cei
de demult învaţă lumea să ţină ca s ărbătoare sâmbăta, nu
duminica, nu sfânta duminică cum trebuie să o ţinem noi
creştinii ortodocşi, ziua răscumpărării noastre, prin învierea
lui Hristos. Şi tot aşa o mulţime de farisei făţarnici, stăpâniţi
de duhul cel necurat al invidiei, se luptă pe toate căile să
împiedice pe drept-credincioşii creştini ca să urmeze pe
calea adevărului, pe calea bisericii, a sfinţeniei. Aşa cum
rugina roade fierul, tot aşa şi zavistia aceasta roade inima
acestor oameni ticăloşi. Cea mai
puternică otravă se află în gura acestei fiare blestemate
care este invidia.
Ce dureros lucru este când copiii şi părinţii nu se pot înţel-
ege! Ce casă nefericită este aceea unde nu se mai termină
cearta din cauza zavistiei şi a dezbinării dintre fraţi! Ce
inimă îndurerată trebuie să aibă o mamă, când copiii ei
trăiesc zavistuindu-se unul pe altul! Vai, ce păcat mare au
faţă de Tatăl ceresc, faţă de maica noastră Biserica, şi de
sufletul lor, acei creştini care trăiesc în
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 271
zavistie şi ură! Toţi acei creştini care au păcatul acesta al
invidiei să ştie că pot să aibă toate faptele bune că tot în
iad se duc, unde se vor chinui cu demonii şi cu evreii care
L-au răstignit pe Domnul Hristos.
Păcatul acesta al invidiei, să ştiţi, că nu-l putem stinge
decât cu focul dragostei de aproapele, cu milă, iertare şi
smerenie, că de acestea se ruşinează spurcatul demon al
zavistiei. Să ne luăm ca arme împotriva invidiei aceste vir-
tuţi pe care ni le recomandă Sfânta Scriptură. Păcatul in-
vidiei este mai rău decât toate păcatele, fiindcă din el se
nasc alte cinci mari păcate şi anume: ura împotriva apro-
apelui, clevetirea, osândirea, bucuria de răul aproapelui şi
necazul pentru binele aproapelui.
Ca să înţelegeţi mai bine lucrurile acestea, ascultaţi o isto-
rioară cu mult tâlc: Un gospodar avea o ţarină foarte în-
tinsă, dar toată era o baltă de apă şi nu rodea mai nimic.
Atunci i-a venit în gând să o sece. Astfel a început să
scoată apa cu găleata din ea. Dar truda lui a fost zadar-
nică, căci în curând apa a venit la loc. Atunci un om
priceput şi înţelept l-a sfătuit, zicându-i: ,,Ca să scapi de
apa de pe locul tău, mai întâi seacă izvoarele!” şi el a făcut
aşa. După ce i-a secat izvoarele, balta s-a uscat, pământul
s-a făcut bun de arătură şi încă… un pământ foarte bun,
căci toată sămânţa pe care a semănat-o a rodit însutit.
Aşa se întâmplă şi cu cele sufleteşti. Dacă vrei să seci
mlaştina vieţii tale, frate creştine, dacă vrei să dai vieţii tale
un duh nou ca să poţi face numai roade bune spre viaţa de
veci, trebuie mai întâi să seci izvorul păcatelor tale: hulele
şi băutura, glumele cele deşarte, tutunul şi defăimările,
invidia şi desfrânarea, poftele cele dobitoceşti, plăcerile facă fericiţi, să ne izbăvească de toate suferinţele trupeşti
cele lumeşti. Acestea sunt izvorul răutăţilor, acestea şi sufleteşti şi să ne asigure viaţa de veci.
trebuie secate cu desăvârşire, dar astăzi, nu mâine, căci
mâine poate fi prea târziu şi nu vei mai putea face poate Iisuse, avem nevoie de Tine! Iisuse, numai de Tine, de
nimic cu mâinile, cu picioarele şi cu gura ta, care se vor nimeni altul! Singur Tu eşti Cel ce ne iubeşti Iisuse, Tu
închide şi se vor lega pe veci. simţi milă pentru cei în suferinţă; Tu singur ştii ce mare
nevoie avem de Tine în această lume. Nimeni altul dintre
Să ne gândim mai adânc la acestea, că ne vine rândul şi nenumăraţii oameni ce sunt în viaţă sau dintre cei ce au
nouă, când se va sparge bâlciul vieţii acesteia înşelătoare adormit, nu ne poate da nouă, nevoiaşilor şi căzuţilor în
şi va trebui să ne arunce cineva şi pe noi într-o groapă cumplita mizerie a sufletului şi a trupului, binele cel mântu-
adâncă. Să răscumpărăm timpul pierdut până nu e prea itor.
târziu. Aşa au făcut şi aşa fac şi astăzi adevăraţii creştini,
care au temelie sănătoasă şi merg după învăţăturile drep- Iisuse, toţi au nevoie de Tine, chiar şi cei ce nu ştiu! Cei ce
tei credinţe ortodoxe. Acei creştini înţelepţi se hrănesc în nu ştiu au mai grabnic nevoie de Tine, ca cei ce ştiu.
fiecare zi din Cuvântul lui Dumnezeu, nu lipsesc de la sfân- Flămândul îşi închipuie că umblă după pâine, dar îi e
ta biserică duminicile şi sărbătorile, se spovedesc şi se foame de Tine, Iisuse. Bolnavul râvneşte sănătatea sa, dar
împărtăşesc în posturi şi chiar mai des, fiindcă ştiu că ceea boala lui nu-i decât lipsa de Tine. Cine caută bunurile şi
ce fac astăzi e bun făcut, iar mâine nu se ştie dacă se mai frumuseţile de pe lume, Te caută pe Tine, fără să-şi dea
poate face ceva. seama, Cel ce eşti frumuseţea întreagă şi desăvârşită.
Cine urmăreşte adevărul, Te doreşte fără voia lui pe Tine,
Aşa se spune în Pateric, că un pustnic bătrân s-a dus Cel ce eşti singurul adevăr vrednic să fie cunoscut, iar cine
odată într-o cetate să-şi vândă vasele pe care le făcea sin- se străduieşte să statornicească pacea, Te caută pe Tine
gur şi din întâmplare s-a aşezat la poarta unui om bogat singura pace în care nu se pot odihni decât inimile liniştite.
care trăgea să moară. Şezând el acolo a avut o vedenie. A Toţi te cheamă fără a şti că Te strigă, iar strigătul lor e
văzut nişte bărbaţi negri, îngrozitori la vedere, călări pe cai nespus mai sfâşietor ca al nostru, care Te cunoaştem şi
negri care aveau în mâinile lor nişte scuturi şi săbii de foc. credem în Tine. Iisuse vino la noi!
Când au ajuns la poartă au lăsat caii afară, iar ei au
Rugăciune
272 PREDICI
Să ridicăm ochii noştri spre Împăratul Slavei, spre Stăpânul
intrat înăuntru şi când i-a văzut bolnavul a strigat cu glas vieţii şi al morţii, spre Doctorul cel Mare, Prea Bunul şi Mi-
mare: ,,Doamne miluieşte-mă şi-mi ajută!” Iar ei i-au zis lui: lostivul Iisus şi plini de credinţă să-L rugăm să ne dezlege
,,Acum când a apus soarele, ţi-ai adus aminte de şi pe noi de gârbovirea sufletului nostru, ca pe femeia din
Dumnezeu?! Pentru ce când strălucea ziua nu L-ai căutat Evanghelia de astăzi! Să aprindă şi în noi focul dragostei
pe El? Acum nu mai ai nici o mângâiere şi nici o nădejde Sale dumnezeieşti, spre a-L iubi mai mult şi a împlini cât
de mântuire!” Aşa zicând ei, i-au smuls sufletul cu sila şi s- mai bine sfintele Sale porunci, ca să fim şi noi ai Lui, în
au dus. Vai de sufletul pe care-l apucă moartea nepregătit vecii vecilor! Amin!
şi fără Dumnezeu! Vai de cei ce trăiesc necununaţi, de cei
ce înjură, de cei ce dau demonului, de toţi cei ce fug de PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 273
biserică, de credinţă şi de rugăciune! Vai de cei pe care îi
apucă ceasul morţii gârboviţi de legăturile satanei, de
păcatele acestea, că se vor pierde pe veci! Singura
scăpare a păcătoşilor este Iisus Mântuitorul, învăţătura Lui,
religia şi morala Lui creştină. PREDICĂ LA DUMINICA A XXVIII-A DUPĂ RUSALII

Să alergăm cu mic cu mare, învăţaţi şi neînvăţaţi, tineri şi Cina Împăratului

bătrâni, să-L iubim pe Iisus, să-L ascultăm şi să împlinim
sfintele Lui porunci, căci acestea au darul şi puterea să ne
,,... Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga Sa ca să spună
celor chemaţi: Veniţi, că iată, toate sunt gata!”
(Luca 14, 17)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Mare de tot a fost neghiobia oamenilor din pilda Evan-
gheliei de astăzi. După cum am auzit, un om a făcut cină
mare, a pregătit un ospăţ bogat şi strălucit şi a poftit lume
multă ca să vină să
mănânce din el. O masă aşa bogată ar fi trebuit să-i facă
pe cei chemaţi să alerge într-un suflet să guste din
bunătăţile ce se pregătiseră la această cină. Dar ce
vedem? . . .
Pe la începutul lunii decembrie din anul al treilea al
propovăduirii Sale, Mântuitorul se ducea la Ierusalim
pentru sărbătoarea înnoirilor şi, pe cale, unul dintre
căpeteniile fariseilor L-a invitat la masă. Mântuitorul a
primit şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Aici,
după obiceiul Său, folosindu-se de această întâmplare,
pentru a învăţa pe cei de la masă, le vorbi de binefacerile
către cei săraci şi le zise că aceia care-i hrănesc pe cei
lipsiţi vor fi săturaţi de Dumnezeu în cer. La aceste cuvinte
unul dintre cei de faţă a zis: ,,Fericit este cel ce va cina
întru Împărăţia lui Dumnezeu!” Mântuitorul, răspunzând
acestuia şi la toţi care ascultau, le-a arătat prin pilda
aceasta că toţi pot lua parte la această cină din Împărăţia
cerului, dar că cea mai mare parte a lumii nu va cina în
cer, pentru că ei aleg mai mult bunurile din lumea aceasta
trecătoare, uitând de ospăţul cel ceresc.

Cei poftiţi, în loc să se grăbească, nici n-au vrut să audă, Chemarea la cină o au toţi oamenii, căci Dumnezeu vrea
căci unii s-au dus la holdele lor, alţii la afacerile lor, iar alţii ca toţi să se mântuiască şi să ajungă la cunoştinţa
s-au încurcat în poftele păcatelor trupeşti, scufundându-se adevărului. Dărnicia fără de margini a lui Dumnezeu este
în păcat. Această cină de care vorbeşte Sfânta Evanghelie mare prin preţul cel bogat şi belşugul bucatelor ce se
de astăzi este masa cea bogată în hrană duhovnicească, servesc aici pe pământ. Casa lui Dumnezeu este Sfânta
din Sfânta Biserică. Biserică; bucatele care se servesc la masa Lui sunt Trupul
Omul care a făcut cina este Dumnezeu Tatăl. Cina Lui mai şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos prin Sfânta
înseamnă Împărăţia lui Dumnezeu, împărăţia Împărtăşanie, adevărata Cină de mare taină pe pământ.
dumnezeiască în biserica creştină, aici pe pământ şi în
ceruri. Pilda aceasta s-a împlinit în toate timpurile cu unii Hrana şi băutura de la masa Domnului mai este şi Cu-
oameni, căci Dumnezeu a chemat prin slugile Sale să vină vântul lui Dumnezeu, Sfânta Evanghelie, învăţăturile,
lumea să se hrănească din masa Lui cea bogată şi bine predicile sunt o adevărată hrană duhovnicească, su-
pregătită în sfânta casă a Sa din biserică. Dar, cei mai fletească. Cântările cele sfinte, imnurile religioase cu
mulţi n-au vrut să vină. Unii nerecunoscători, răzvrătiţi ca şi melodiile lor dulci şi mângâietoare sunt cu adevărat o bău-
iudeii, s-au dedat plăcerilor trupeşti, s-au împietrit la inimă, tură răcoritoare ce veseleşte mintea, sufletul si inima.
şi-au astupat urechile, respingând chemarea, lumina şi
credinţa ca şi cei dintâi chemaţi. I-au orbit mândria şi Toate Sfintele Taine sunt de mare folos omului pământe-
lăcomia, adică grija de bogăţii, desfrânarea, adică, des- an, dar mai ales Sfânta Liturghie, fiindcă prin Sfânta
fătările lumeşti. Şi astfel, n-au voit să asculte glasul tri-
Liturghie căpătăm cele mai mari binefaceri şi dobândim
mişilor Domnului, să vină să mănânce din ospăţul mântu- nenumărate foloase de la Dumnezeu. Sfinţii părinţi ne
itor spre folosul sufletului şi al trupului. asigură că atunci când participăm cu credinţă la o Sfântă
Liturghie ne facem mai bogaţi decât tot universul. Cine ia
Să ne silim a înţelege Sfânta Evanghelie de astăzi, iar noi parte la Sfânta Liturghie cu frică si cu smerenie, se aşează
niciodată să nu căutăm scuze, care mai de care mai neîn- la masă cu Sfânta Treime, cu Maica Domnului, cu Sfinţii
temeiate şi să venim mereu la ospăţul cel dumnezeiesc din Arhangheli şi cu cetele îngerilor, ale apostolilor şi ale
casa Domnului, din Sfânta Biserică. Acum, să vedem în ce sfinţilor părinţi.
împrejurare a spus Domnul această pildă.
În timpul Sfintei Liturghii, Iisus moare în chip tainic, dându-
274 PREDICI şi viaţa pentru noi şi oferă Tatălui ceresc Sângele Său
pentru mântuirea noastră, a celor care ne aflăm de faţă şi
a celor care se pomenesc la Sfânta Proscomidie. În timpul
Sfintei Liturghii se petrec minuni mari: în chip nevăzut,
mulţi creştini care-şi plâng păcatele după spovedanie, au
fericirea ca sufletele lor să fie stropite cu Sângele Dom-
nului Hristos, curăţite de petele păcatului şi sfinţite. Căci
sfinţii îngeri, în chip nevăzut, le împart aceste daruri
binefăcătoare.
Când luăm parte la Sfânta Liturghie, diavolul este ţinut de-
parte de noi, iar
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 275
- La ce mi-ar folosi să am o ceată, un popor de
sclavi care tremură, dar care pândeşte mereu prilejul ca să
scape de mine şi să mă omoare?
Sfetnicii toţi amuţiră. Dar iată că unicul fecior al
împăratului, prinţul moştenitor, se plecă înaintea tatălui său
şi-i zise:
- Tată, lasă-mă pe mine să mă duc la ei şi-i voi face
să fie ascultători, întorcându-i la tine. Împăratul mirat îl
întrebă:

noi ajungem cu totul duhovniceşti şi cu puteri de a oferi şi - Şi cum ai vrea să procedezi, fiule, ca să-i faci să
noi jertfă sfântă de laudă pentru alţii. Prin participare la fie ascultători? Prinţul grăi:
Sfânta Liturghie, aducem cea mai plăcută închinăciune
Sfintei Treimi, lui Dumnezeu, cinstim Patimile Domnului şi - Tată, eu le voi povesti de dragostea ta cea mare,
culegem roadele, cinstim pe Maica Domnului şi ne de mila şi de bunătatea ta, de toate câte le-ai dat, de toate
bucurăm împreună cu ea de darurile Fiului său. câte le mai dai şi câte vrei să le mai dai în împărăţia ta şi
nu voi înceta, tată, cu iubirea mea pentru ei până când nu-i
Participarea la Sfânta Liturghie înseamnă a face cea mai voi scoate din rătăcire, până ce flacăra dragostei nu se va
bună şi frumoasă faptă. Este un suprem act de credinţă aprinde din nou în sufletele lor reci.
care ne asigură o mare răsplată. Sunt nenumărate darurile
pe care le primim de la Cina cea de Taină, de la masa cea Atunci împăratul privi îndelung, cu lacrimi şi cu duioşie în
bogată la care suntem invitaţi prin Sfânta Evanghelie de ochii copilului, iubitului său fiu şi zise:
astăzi. Ca să putem privi cu ochii cei duhovniceşti la marea
milostivire şi dragostea Fiului lui Dumnezeu, ascultaţi o 276 PREDICI
istorioară, cu un frumos şi adânc înţeles.
- Da, mergi fiul meu, şi poartă grijă de cei căzuţi.
Un mare împărat, pe vremuri, avea o provincie Numai dragostea ta îi va putea izbăvi, numai mila şi
îndepărtată, şi oamenii din acele ţinuturi au început să se dragostea ta îi va lega din nou şi-i va aduce la adevărul
răzvrătească împotriva împăratului. Unii îl înjurau pe faţă, cunoştinţei.
iar alţii atât se înrăiseră şi se lepădaseră de el zicând că
dacă l-ar prinde, l-ar omorî. Toate hulele şi necinstirile S-a dus departe fiul, în ţara răzvrătită, şi nu ştia de odihnă,
ajunseră la urechile împăratului. El îi adună pe toţi sfetnicii căci zi şi noapte căuta pe cei pierduţi şi rătăciţi ca să-i
săi în divan şi începu să se sfătuiască cu ei, cerându-le întoarcă la tatăl. Dar, până la urmă, preţul plătit a fost
tuturor părerea şi întrebându-i ce să facă să-i liniştească foarte scump, căci a trebuit să-şi dea viaţa. În felul acesta
pe cei răzvrătiţi. Mai marele oştirii îi zise: însă şi biruinţa a fost mai strălucită. Acum, ce le va face
tatăl acelor nelegiuiţi şi nerecunoscători, pentru întoarcer-
- Dă-mi oaste, împărate, şi mă voi duce să-ţi aduc ea cărora şi-a jertfit fiul? Cu ce pedepse va trebui să-i
pe toţi răzvrătiţii la tine să-i pedepseşti aspru! Împăratul pedepsească pe aceia pentru care şi-a dat fiul, iar ei i-au
însă clătină din cap şi nu aprobă. Se sculă atunci un altul şi dispreţuit jertfa dragostei şi l-au omorât?
zise:
- Voi da o poruncă aspră, ca acela care va nesocoti Din această istorioară, oricine a putut bănui că aici e vorba
numele tău să plătească cu capul! Altul zise: de Tatăl ceresc, Împăratul Slavei şi de Fiul Său care a luat
asupra Sa toate neputinţele noastre şi plin de dragoste şi
- Aceluia care nu se supune să i se ia averea, de milă, a venit la noi, răzvrătiţii, înrăiţii şi păcătoşii ca să
împărate! Împăratul clătină din nou din cap şi zise: ne aducă la Tatăl. Dragostea Fiului lui Dumnezeu este fără
margini, căci lumea răzvrătită şi răutăcioasă L-a omorât,
răstignindu-L pe Cruce, dar El nu Se depărtează de noi, nu venit, că nu vor gusta din cina cea cerească. Pentru
ne-a lepădat, ci arată aceeaşi dragoste mereu, până la aceasta şi diavolul se luptă pe toate căile posibile să-l
sfârşitul veacurilor. Aţi auzit de câte daruri ne învredniceşte împiedice pe om, ca să n-ajungă la cina Domnului, aşa
prin Taina Sfintei Împărtăşanii, căci El este prezent în fiec- cum vedem şi în minunata pildă din Evanghelia de astăzi.
are duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie. De aceea,
cei care nu vin duminica la biserică, la Sfânta Liturghie, De ce oare s-a mâniat stăpânul pe cei poftiţi?! Pentru că s-
sunt consideraţi nesupuşi, neascultători, dispreţuitori ai au dus să-şi vadă ogorul, sau pentru că s-au dus să-şi
Jertfei, se lipsesc de toate acele daruri binecuvântate şi încerce boii, ori pentru că s-au însurat?! Nu pentru aceasta
astfel viaţa lor este în pericol. s-a mâniat stăpânul, ci pentru faptul că s-au dus tocmai în
ziua când trebuiau să vină la cină. Atunci şi-au găsit să-şi
Trăirea acestor oameni va fi numai în întuneric, în necazuri facă treburile pământeşti, tocmai când trebuia să se îngri-
şi supărări şi se vor lipsi de tot binele şi sufletesc şi jească de cele cereşti, de cele sufleteşti. Tot aşa, vrednici
trupesc. Celor care nu iau parte la Sfânta Liturghie nu le de osândă sunt acei creştini care din pricina grijilor pentru
sunt primite nici celelalte slujbe şi rugăciuni pe care le fac, hrană şi îmbrăcăminte, nu-şi fac niciodată timp pentru su-
fie în biserică, fie acasă. flet.

La începutul creştinismului, cei care îndrăzneau să lipsea- Din constatările noastre, ca părinţi ai bisericii, observăm că
scă duminica de la slujbă erau daţi afară din biserică sau cei mai mulţi creştini care nu se spovedesc, nu se
puşi la canon aspru ca să fie iarăşi primiţi. De la această împărtăşesc de câte 4-5 ani, dacă sunt întrebaţi de ce aşa
nepăsare şi lipsă de respect faţă de chemarea lui rar, ei răspund că n-au avut timp. Aceşti creştini nu spun
Dumnezeu, mari nenorociri se abat peste capul oamenilor că n-au avut credinţă ori că s-au îndoit de folosul şi put-
chiar aici în lumea aceasta: multora nu le merge bine, n-au erea Sfintelor Taine, sau că au uitat pe Dumnezeu şi au
spor în casă, n-au căsătorie fericită, li se ruinează familia, lăsat sufletul în părăsire, ci spun că n-au avut timp.
iar alţii chiar nu ajung la căsătorie şi astfel se distrug su-
fleteşte şi trupeşte văzând cu ochii, căci bolile încolţesc Într-adevăr s-au făcut robii trupului, hamalii îndeletnicirilor
pentru depărtarea lor de Dumnezeu. Prin urmare trebuie pământeşti. Seara şi dimineaţa, când ar trebui să facă o
să ne înfricoşăm şi mai mult, înţelegând că, atunci când se cât de puţină rugăciune, duhul cel rău - diavolul - îi opreşte
vor duce în viaţa cea de dincolo aceste suflete, care neso- spunându-le: ,,Nu e timp, grăbiţi-vă şi plecaţi repede la ale
cotesc chemarea la cină, prin trimişii Săi, nu vor gusta din voastre!” La masă nu se roagă, nu-I mulţumesc lui
fericirea veşnică, din masa veşniciei, din frumuseţea Dom- Dumnezeu pentru binele primit, dimineaţa şi seara la fel,
nului şi din toate bunătăţile cele cereşti. fiindcă duhul necurat mereu îi şopteşte omului: ,,Nu ai
timp!” În schimb, oricât de obosiţi ar fi şi oricâte treburi ar
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 277 avea, îşi fac timp pentru a citi romane, reviste, ziare,
pentru a sta ore întregi la palavrageală şi de alte pre-
Aţi auzit pe stăpânul casei aceleia, care a făcut cina cum a ocupări nefolositoare, de televizor nici nu mai vorbim.
zis: ,,Nici unul din bărbaţii aceia, care au fost chemaţi, nu Când vine ziua duminicii şi clopotele bisericilor îi cheamă
va gusta din cina mea”, de aceea este greu pentru cei ce la închinare, ei zic: ,,Vom merge altă dată. Acum avem de
mor neîmpărtăşiţi şi nu se garantează mântuirea lor, mai făcut cutare şi cutare treabă”.
ales celor ce cheamă preotul pe patul morţii, fiindcă
aceştia pleacă fără merinde în veşnicie. Oamenii care nu Celor care se hotărăsc să vină la biserică, nu se poate să
vin la Sfânta Biserică şi nu respectă ziua Domnului - Sfân- nu iasă demonul înaintea lor cu vreo ispită de-a lui încer-
ta Duminică - dau dovadă că sunt nişte răzvrătiţi împotriva când să-i împiedice de a ajunge la Cina Domnului. Unora
lui Dumnezeu şi vor avea parte de mari pedepse şi în lu- le trimite neamurile de departe, ca să-i reţină de a merge la
mea aceasta şi în cea viitoare.
278 PREDICI
Trebuie să ţinem seamă că venirea la cina Domnului este
obligatorie, aşa cum reiese din Sfânta Evanghelie de
astăzi, căci altfel n-ar fi spus Domnul despre cei ce n-au
biserică, alţii, căsătoriţi, procedează la fel ca omul din Hristos? Iată ce: obişnuinţa rea în viaţa păcătoasă, prin
Evanghelia de astăzi care s-a scuzat că s-a însurat şi de care şi-au stricat inimile cu totul, trăind în întuneric.
aceea nu poate veni. Religia noastră creştinească nu-i o religie care să se învoi-
ască cu slăbiciunile omeneşti, cu păcatele. E aspră şi
Aşa sunt mulţi care tocmai în ziua chemării la cină se neînduplecată. La păgâni nu era aşa. La vechii greci orice
găsesc să-şi facă poftele păcătoase, împiedicându-se unul păcat se putea săvârşi fără teamă, fiindcă orice patimă
pe altul, ca să nu ajungă la biserică. Alţii vin de departe la omenească îşi avea un reprezentant în cerul zeilor. Des-
oraş, cu gândul bun să ia parte la slujba dintr-o biserică, frâul avea zeul lui, beţia avea zeul ei,
dar diavolul, care nu doarme niciodată, le iese înainte şi le
aduce aminte că au de cumpărat mai multe lucruri şi astfel PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 279
îi aleargă din magazin în magazin, până-i obosesc de nu-i
mai ţin picioarele. Ajung frânţi de oboseală şi la Sfânta Bi- tâlharii îşi aveau patronii lor. La noi, dimpotrivă este cu
serică, dar nu mai sunt buni de nimic, fiindcă din cauza totul altfel, căci Hristos Dumnezeul nostru nu vrea pace cu
oboselii, nu mai sunt în stare să se roage şi să asculte cu slăbiciunile, cu patimile noastre, ci pe toate le condamnă.
atenţie sfintele învăţături. Ba încă pe unii atât i-a alergat Învăţătura lui Hristos osândeşte mândria, zgârcenia, lăco-
necuratul şi i-a tot dus, până când au scăpat şi sfânta mia, desfrânarea, pizma, mânia şi toate păcatele, pentru
slujbă. Să fiţi atenţi că aceasta este o ispită foarte mare, că tocmai aceste păcate sunt cauza îmbolnăvirii şi a ne-
care îi biruieşte pe mulţi, căci ajungând la sfârşitul slujbei, curăţiei sufletului.
cina s-a mâncat, ospăţul s-a terminat şi ei nu s-au folosit
cu nimic; au pierdut prilejul de mântuire. Păcatele spurcă sufletul şi trupul şi de aceea Domnul Hris-
tos vrea să ne curăţim de ele, căci numai cel care se
Astfel o mare parte din aceşti oameni, ca nişte hamali ai curăţă de păcate şi nu le mai practică niciodată, devine
vieţii acesteia trupeşti, aleargă în goană nebună după curat la suflet şi trup. Noi cu acestea suntem în luptă şi nu
plăcerile trupeşti, ca să-şi dobândească fericirea veacului le putem birui niciodată fără Harul dumnezeiesc pe care-L
acestuia trecător. Aşa se trezesc mulţi, abia pe patul morţii, primim din Sfintele Taine, de la masa cea bogată a lui
înşelaţi de demonii iadului, care atunci apărându-le în faţă Dumnezeu, şi din toate sfinţeniile din biserică.
le zic: ,,Ai noştri sunteţi, căci nouă ne-aţi slujit toată viaţa!”.
În zadar mai cheamă atunci preotul, când nu mai pot vorbi Iată de ce nu vin zgârciţii care se închină la avere, iată de
şi, mai cu seamă, nu mai au timp să facă pocăinţă pentru ce nu vin femeile care-şi înşeală bărbaţii, tinerii care se
păcatele săvârşite. tăvălesc în noroiul desfrânărilor, pentru că ei iubesc
păcatele, viciile şi nu vor să asculte glasul Evangheliei,
Dacă s-ar putea să-i întrebăm pe toţi nenorociţii care se care ne îndeamnă la luptă împotriva patimilor. Cei mai
chinuiesc acum în focul iadului despre cauza osândirii lor mulţi ar vrea să fie şi cu Dumnezeu, dar şi cu păcatele.
acolo, oare ar mai spune ei tot aşa că n-au avut timp să
vină la biserică, să se spovedească, să se pregătească? Câte persoane nu vin şi pe aici, şi când aud că e vorba să
Nu cred că ar putea să ne spună vorba aceasta, şi cei mai se lepede de unele păcate, nu mai vin, fiindcă aşa sunt de
mulţi ne-ar răspunde: ,,Am ajuns aici fiindcă am preţuit, pe legate de patimi, că li se pare imposibil ca să se despartă
pământ, mai mult ca sufletul nostru, ogoarele, vitele, ser- de ele. Spre exemplu: o femeie tânără nu poate să se
viciile, afacerile, petrecerile, iar pentru suflet n-am vrut să despartă de un prieten pe care-l are de multă vreme. A
facem nimic. Neglijarea sufletului nostru ne-a depărtat de făcut din el un zeu, un idol. Nu se pot lăsa unii de băutură,
Dumnezeu şi ne-a făcut să ne scufundăm în păcate”. de tutun, de cărţi, de ghicit şi de multe rele care au prins
rădăcini adânci în sufletele şi trupurile lor. Ei nu înţeleg că
Scufundarea în păcate este cel mai mare izvor al locul acela al fericirii din raiul lui Dumnezeu este prea cu-
necredinţei. De ce oare se împotrivesc oamenii şi nu vor rat, prea sfânt şi, de aceea, numai cei curaţi pot ajunge
să guste din binefacerile mântuirii? Ce-i opreşte să se acolo.
apropie de Dumnezeu, să vină la casa Lui, la masa Lui
duhovnicească, să-şi predea întreaga viaţă Stăpânului Pentru aceasta ne cheamă Dumnezeu la masa lui cea bo-
gată, la cină, ca să ne curăţim şi să ne sfinţim de aici de pe
pământ pentru fericirea raiului de sus. Multor creştini, aşa
le-ar plăcea să trăiască, şi în toate păcatele şi la sfârşit zic
unii, că măcar într-un colţuleţ din grădina raiului să-şi
găsească şi ei locul. Să nu ne înşelăm, că nimic spurcat şi
ruginit nu va intra în Împărăţia Cerului. Aşa ne spune Sfân-
ta Carte: în raiul lui Dumnezeu peste tot este aceeaşi
sfinţenie, aceeaşi curăţenie şi lumină. Aceşti oameni aduc
o insultă lui Dumnezeu prin aceste păreri greşite, întocmai
ca un păgân care nu se învoia deloc cu credinţa noastră
creştinească.
soarelui, în cântecul păsărilor, în murmurul izvoarelor şi în
culorile florilor, în dulceaţa fructelor şi în tot ce a creat El,
Milostivul şi Bunul Dumnezeu.
Cei necredincioşi fac parte din taberele celor nătângi, care
n-au vrut să vină la cina Domnului. Aceştia sunt vrednici de
plâns şi de dispreţuit, nişte bieţi nenorociţi, rătăciţi printr-o
tristă pustietate, nişte flori rupte de furtună de pe ramura
vie a Bisericii, căzuţi din dreapta credinţă în prăpastia dez-
nădăjduirii şi

Aşa a păţit odată un misionar creştin care căuta să con- a pieirii sufleteşti. Aşa sunt toţi. La fel sunt şi sec-
vertească pe un indian şi să-l aducă la religia noastră tanţii, care nu vor să înţeleagă chemarea de la Cina Dom-
creştină. Într-o zi, îi zise indianul misionarului: nului din Sfânta Biserică; aceştia toţi se lipsesc de cina cea
cerească şi nu se vor mântui. Pot să facă toate faptele
- Dumneata îmi vorbeşti mereu de un Dumnezeu bune, pot să nu zică vorbe rele, tot la iad se duc, fiindcă au
care vede şi ştie totul, dar eu nu am nevoie de un astfel de dispreţuit Cina Domnului, Biserica, şi masa bisericii cu
Dumnezeu care să cunoască şi să ştie tot ce fac eu. Mai toate tainele ei.
lasă-mă în pace cu Dumnezeul dumitale, că mie îmi place Cei care au fost chemaţi mai întâi, de pe pământ, de
viaţa aceasta, aşa cum este ea. Dumnezeu, sunt preoţii şi cărturarii poporului evreu, care
nu s-au supus chemării Domnului şi n-au vrut să vină la
280 PREDICI masa mântuirii cereşti, pe care atât de bogat o pregătise
Dumnezeu de la început prin sfinţii prooroci. Iar ceilalţi
Vedeţi, aşa este şi lumea creştină de astăzi, aşa a ajuns, care au fost chemaţi de pe străzi şi din uliţe: săracii, be-
dar să ştiţi, să fiţi siguri ce vă spun, n-a fost aşa. Acum tegii, orbii, ologii, sunt tot evrei, poporul cel de jos pe care
este rătăcită, înrăită şi pierdută, cu adevărat oile cele l-a tămăduit scumpul Fiu al lui Dumnezeu şi l-a hrănit cu
pierdute ale casei lui Israel. N-a fost aşa. Lumea creştină pâine şi peşte prin pustie, poporul acela vindecat care a
este scufundată în patimi şi păcate şi la mulţi nu le mai cunoscut că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, dar toţi erau
trebuie religia aceasta, care mustră păcatul, care luptă lipsiţi de putere, ologiţi de puterile trupeşti şi sufleteşti, erau
împotriva plăcerilor vinovate. orbiţi de făţărnicia fariseilor şi cărturarilor, care îi oprea să-
L cunoască bine şi să meargă
Creştinilor noştri ortodocşi le place mai bine să stea în
cârciumă, în fum de tutun, decât în biserică şi în mirosul PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 281
cel frumos al tămâiei, la ospăţul credinţei, la Cina Dom-
nului. De aceea, mulţi ar dori să nu existe Dumnezeu, Care după El.
să-i tragă odată la răspundere şi să-i pedepsească pentru
faptele lor rele. Ideea aceasta că nu există Dumnezeu este Totuşi, dintre aceştia au venit şi au şezut la masă, iar
scornită de cei mai păcătoşi şi nelegiuiţi oameni, de cei acum sunt mântuiţi, şi stau în ceruri la masă cu Avraam şi
care au mâncat carne de om, de criminali, hoţi, desfrânaţi, cu Domnul, căci poporul cel de jos a cunoscut că Iisus este
de beţivi şi mincinoşi. Desigur că în inimile lor nu există Fiul lui Dumnezeu şi L-a mărturisit chiar înaintea
Dumnezeu, nu a locuit Dumnezeu în ei, ci necuratul, duhul împăraţilor păgâni şi mulţi au murit martiri pentru credinţa
cel rău care i-a învăţat toate relele. şi dragostea lor. Apoi l-a mai trimis stăpânul încă o dată pe
robul acela, spunându-i să iasă la drumuri şi la garduri şi
Cei care au voit să-L cunoască pe Dumnezeu s-au mulţu- să-i silească să intre ca să fie casa plină.
mit numai să-L simtă şi să-L slăvească prin credinţă. Şi
unde L-au simţit creştinii? În desfăşurarea vieţii Această poruncă dumnezeiască este îndreptată către cele-
pământeşti, în mulţumirea conştiinţei lor, în trăirea fericită a lalte popoare păgâne care se închinau la idoli şi erau îm-
păzirii poruncilor, în mijlocul naturii strălucitoare, în lumina presurate de fel de fel de păcate. Iar când zice ,,să-i sile-
ască să intre” nu înseamnă ca să-i forţeze cu sabia, cum
au făcut turcii şi alte religii, omorând mii de oameni, arzân-
du-i şi distrugându-i în multe chipuri, ca să treacă la religia
lor. Domnul Hristos vrea ca noi să venim din dragoste la
El, să venim din convingere, de aceea spune robului:
,,Sileşte-i, adică convinge-i, arată-le pentru ce-i chem şi cât
bine îi aşteaptă la masa Mea, în Împărăţia Mea”.
Domnul Hristos nu obligă pe nimeni, de aceea mai zice:
,,Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi
ia crucea şi să-Mi urmeze Mie!” Creştinul adevărat trebuie
să înţeleagă că de aceea zice Dumnezeu să ne lepădăm
de toate păcatele, de toate patimile, pentru că acestea
sunt piedicile, spurcăciunile care ne opresc, şi nu putem să
ajungem la masa sfinţeniei nici pe pământ, în biserică şi
nici la cina cea cerească cu îngerii în raiul desfătării.
Trebuie să ne lepădăm de toţi idolii moderni ai veacului de
pe urmă, să nu ne mai robească nimic şi să nu ne mai
închinăm timpul şi viaţa la nici un fel de idol. Nimic să nu
ne mai stăpânească şi să fim gata în orice vreme a ne
lepăda de toate pentru slava lui Dumnezeu.
Mult sânge creştinesc s-a vărsat pentru stârpirea idolatriei, tul care stăpâneşte sufletul şi trupul. Atunci vei găsi, frate
dar astăzi şi demonii au devenit mai diplomaţi în scorni-
turile lor, căci au născocit alţi idoli, ca omul creştin nici să vremelnică şi vei plânge de bucurie pentru că ai găsit
nu bănuiască că îşi închină viaţa unui idol modern. Pe
măsură ce veţi cunoaşte credinţa, veţi cunoaşte astfel de Dumnezeu, care te va primi cu bucurie la ospăţul cel min-
idoli periculoşi, iar unii poate i-aţi şi cunoscut.
Îmi amintesc de o veche istorioară, cum un misionar
creştin adusese la credinţă pe un păgân, care se închina la
idoli. Acesta nu voia cu nici un chip, nu se îndura să
spargă un idol la care se închinase o viaţă întreagă; îi era
milă, îi era drag de el şi nu putea să-l spargă. Bietul creştin
misionar îl sfătuia mereu să spargă idolul:
creştin, având mulţumire sufletească şi câştigând
Împărăţia Cerului.
Iată, frate creştine, ia aminte, poate şi tu ai un idol la care
ţii mult şi te închini lui de multă vreme; un idol de plăceri,
de patimi rele şi îţi închipui că nu poţi trăi fără acest idol la
care te-ai închinat o viaţă întreagă. Poate iubeşti patima
beţiei, de la care pleacă toate relele. Sparge idolul acesta,
frate, sparge-l, că vei găsi Împărăţia lui Dumnezeu! Poate
te stăpâneşte patima desfrânării şi ai
o prietenă de mulţi ani şi nici nu te cununi, nici nu te
desparţi. Sparge legătura dintre idolul acesta şi tine, frate
creştine, până nu e prea târziu! Poate te înşeală patima
luxului şi-ţi faci trupul de seamănă la fel cu al idolilor din
vechime sau patima fumatului, a jocurilor de cărţi şi
hulelor. Spargeţi aceşti idoli, fraţi creştini, ascultaţi
chemarea Domnului prin robii săi, hotărâţi-vă cu multă tărie
şi veniţi la masa cea bogată a credinţei, la masa lui
Dumnezeu, căci încă ne mai cheamă!
Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea puteri, să învingeţi păca-
creştine, o comoară de bucurii, chiar în lumea aceasta
Împărăţia Cerului. Vei fi un ales şi plăcut Domnului
unat, în ziua cea de pe urmă, în Împărăţia Lui cea cereas-
că. Acolo este ţinta noastră, a creştinilor, şi acolo trebuie
să meargă sufletul nostru.
Rugăciune

- Iubitul meu, sparge acest dumnezeu mincinos fără Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu
părere de rău, că Dumnezeu îţi va da o mare bucurie, şi ai Celui viu, luminează Tu mintea noastră, ca să înţelegem
să fii fericit atât în lumea aceasta, cât şi în cealaltă. că numai Tu eşti Cel ce ne-ai pregătit atâtea bunătăţi
pentru sufletul şi trupul nostru! Fă-ne să fim gata oricând a
282 PREDICI asculta chemările Tale şi să venim cu dragoste la Cina Ta
cea bogată, ca să fim şi noi printre aleşii Tăi şi să cinăm şi
Într-o zi, păgânul s-a hotărât să spargă idolul. A luat topor- noi cu Tine în Împărăţia cerească în veci! Amin!
ul şi l-a lovit cu putere, dar, ce să-i vadă ochii?! Idolul acela
era plin cu bani de aur. Strămoşii lui ascunseseră în el o PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 283
comoară. Nimicirea idolului aduse un trai fericit bietului
păgân, că era sărac. S-a întărit şi mai mult în credinţă, s-a
botezat, a început să facă fapte bune şi a devenit un bun
PREDICĂ LA DUMINICA A XXIX-A DUPĂ RUSALII Totuşi, să nu-i osândim prea aspru pe aceşti leproşi nere-
cunoscători, căci şi noi facem la fel ca dânşii: uităm de
mulţimea darurilor pe care le-am primit de la
Vindecarea celor zece leproşi
284 PREDICI
,,Iar Iisus răspunzând a zis:
Milostivul Părinte Ceresc, uităm să venim acasă la El, aici
- Au nu zece s-au curăţit, dar cei nouă unde sunt?!” în sfânta biserică să-I mulţumim pentru cele ce ne-a dat
(Luca 17, 17) până-n clipa de faţă, să-I mulţumim că nu ne-a pierdut cu
fărădelegile noastre, să-I mulţumim pentru bunătăţile pe
F r a ţ i c r e ş t i n i, care ni le-a dat, pentru căldura soarelui, pentru apa
izvoarelor şi verdeaţa pământului, pentru sănătatea şi
Purtarea celor nouă leproşi din Sfânta Evanghelie de pentru aerul pe care-l respirăm, pentru toate frumuseţile pe
astăzi e revoltătoare. Cum au putut oamenii aceştia, care care le-am primit în dar de la Tatăl nostru Cel Ceresc.
au primit vindecarea în dar, de la Mântuitorul, să fie aşa de
nesimţitori şi de Cei mai mulţi au uitat cu totul şi, în loc de mulţumiri şi
recunoştinţă, aleargă rătăciţi, iar unii au ajuns chiar
nesimţiţi faţă de Binefăcătorul lor?! Auziţi: să fie vindecaţi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, înălţând cu îndrăzneală glasul,
într-o clipă de grozava lor boală şi să nu vină să-I insultând şi înjurând pe Milostivul Dumnezeu şi negând
mulţumească nici măcar cu un cuvânt. Căci ce erau aceşti existenţa Tatălui Ceresc. Alţii, încolţiţi de boli şi necazuri
oameni înainte de vindecare? Nişte cadavre vii, nişte sau diferite interese, se întorc la Casa Lui, la Sfânta Biser-
nenorociţi - cum se află şi astăzi mulţi pe pământ. ică, dar nu ca să-I mulţumească pentru ce au primit, ci vin
tot ca să-I ceară, să le dea şi iar să le dea. Prea puţini sunt
Boala leprei era o boală fără leac; ea îi despărţea cu aceia care recunosc că nu sunt vrednici de a mai primi alte
desăvârşire de restul lumii, iar nenorociţii aceia erau ca daruri din partea lui Dumnezeu, ci, cu adâncă smerenie,
nişte lepădaţi de lume. Erau nevoiţi să rătăcească fără vin mereu la biserică, să-I mulţumească şi să-L slăvească
nădejde şi fără mângâiere prin locuri pustii, departe de pentru ce le-a dat.
casă, de familie şi de prieteni, sortiţi unei suferinţe fără de
sfârşit. Dar într-o bună zi, leproşii au avut norocul să-L Păcatul nerecunoştinţei faţă de Dumnezeu este foarte
întâlnească pe Mântuitorul. A fost de ajuns un singur mare, fraţi creştini, dar
strigăt către Dânsul: ,,Iisuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” A
fost de-ajuns e atât de obişnuit în lumea noastră creştină, că
aproape nici unul nu suntem în stare să recunoaştem şi
o singură vorbă a Domnului Hristos: ,,Mergeţi şi vă să-I mulţumim după cum se cuvine pentru toate bunătăţile,
arătaţi preoţilor!”, şi deodată leproşii s-au curăţit. Oa- frumuseţile, şi darurile ce ni le-a dat. Dumnezeu nu cere de
menilor acelora le-a răsărit soarele bucuriei; de acum ei la noi decât o ieftină răsplătire; să-L recunoaştem ca
puteau să se întoarcă să guste din nou fericirea vieţii. Stăpân, să-L recunoaştem ca Vistier al bunătăţilor, să-L
socotim izvor al darurilor ce le primim; să vedem că de la
Atunci, care ar fi trebuit să fie cel dintâi gând al lor? Nu se El, de la Părintele Luminilor de sus, ne vin toate darurile pe
cădea oare să vină să-I mulţumească Milostivului Doctor care le primim şi să-I aducem laudă, cinste şi închinăciune,
dumnezeiesc? Nu se cădea să vină să-şi plece feţele la cu mulţumiri smerite.
picioarele Lui, în semn de adâncă recunoştinţă, aşa cum a
făcut tovarăşul lor, care era de neam samarinean? Dar Să nu zicem şi noi ca păgânii, ca necredincioşii, că nu ne
aceşti nouă evrei au uitat îndată ce s-au văzut vindecaţi, şi pică nimic din cer, ci mai bine să deschidem ochii sufletului
n-au voit să se ostenească să-I aducă mulţumire Mântu- şi să vedem prin lumina adevărului, că de sus ne pică
itorului. Urâtă a fost purtarea aceasta, căci ne simţim şi noi ploaia, căldura, vânturile şi zăpezile. Căci dacă n-ar pica
indignaţi când o auzim. ploaie la vreme potrivită, s-ar face ceva?! Dacă pică prea
multă ploaie se mai face ceva?! Dacă n-ar da Dumnezeu
căldură la timp, ploi, zăpezi şi vânturi potrivite, toate O, ce grozav este păcatul acesta al nerecunoştinţei! Însuşi
maşinăriile şi îngrăşămintele chimice pe care le-a inventat Mântuitorul, Care era Fiul lui Dumnezeu, s-a dat ca pildă
omul n-ar face nimic. Aşa că… de sus, de la Dumnezeu, pentru noi, căci de multe ori după săvârşirea minunilor, Îşi
ne pică pâinica şi toate bunătăţile. îndrepta privirile spre ceruri şi rostea cuvânt de laudă către
Tatăl Ceresc, zicând: ,,Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai as-
De aceea, să recunoaştem şi să venim la El de pe drumu- cultat!”. Iar Apostolul Pavel îi îndemna pe credincioşii
rile rătăcite, şi să-I mulţumim Lui pentru toate. De unde vremii sale zicând: ,,Mulţumim pentru toate lui Dumnezeu,
vine boala aceasta a nerecunoştinţei? De la lepra păcatului căci aceasta este voia lui Iisus Hristos, să aducem cu toţii
mândriei, de la Lucifer, care n-a vrut să vadă şi n-a recu- mulţumiri!”.
noscut de unde-i venea lui, când era arhanghel în cer,
atâta lumină, atâta strălucire şi frumuseţe. Tot aşa şi cei Omul cu dreaptă judecată poate învăţa şi din graiul făptur-
care nu-L recunosc pe Dumnezeu ca autor a tot binele şi ilor necuvântătoare, căci toate Îl laudă pe Dumnezeu:
ca Stăpân al cerului şi al pământului - Care dirijează toate ploile şi pământul, văzduhul şi florile câmpului, care
şi de la Care ne vin toate - suferă de lepra mândriei lu- răspândesc valuri de miresme spre Creatorul lor, păsările
ciferice, de aceea n-au recunoştinţă faţă de Tatăl Ceresc. cu cântecul lor de zi şi noapte. Cu atât mai mult ar trebui
să-L laude omul care este regele făpturilor, fiinţa cea mai
În Vechiul Testament, la Deuteronom cap. 6, v. 8, Îl vedem aleasă, înzestrată cu minte luminată şi cu grai cuvântător!
pe Dumnezeu
Dacă omul ar avea o judecată dreaptă, ar putea să vadă şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 285 să se recunoască pe sine zicând: ,,Eu nu sunt nimic, prin
mine însumi sunt un fir de praf, un mic vierme netrebnic în
cerând recunoştinţă oamenilor, căci zice aşa: ,,Dacă Dom- acest mare univers; puterea Ta Doamne mă înalţă, din
nul Dumnezeul Tău, Israile, te-a călăuzit în pământul mila Ta Doamne trăiesc, deci Ţie se cuvine lauda inimii
părinţilor tăi, şi dacă mănânci şi te saturi, pregăteşte-te cu mele şi a buzelor mele”. Şi dacă va zice aşa din străfundul
grijă să nu uiţi pe Domnul care te-a scos din pământul inimii lui, cu adevărată smerenie, mare câştig va avea de
Egiptului şi din casa robiei! Să nu zici în inima ta: puterile la Dumnezeu, căci Sfântul Ioan Gură de Aur zice:
mele şi tăria mâinilor mele mi-au dobândit aceste avuţii, ci ,,Dumnezeu cere recunoştinţa voastră, nu fiindcă are El
adu-ţi aminte că Domnul Dumnezeul tău este Acela care ţi- trebuinţă de ea, ci pentru ca să vă facă vrednici de mai
a dat putere ca să izbândeşti!” mari daruri din partea Lui!”. Cine mulţumeşte, acela câştigă
mila
Iată deci, că Dumnezeu le-a făcut cunoscut mai dinainte
oamenilor, căci ştia Prea Milostivul Dumnezeu că, mai 286 PREDICI
ales, poporul acesta evreiesc va fi foarte nerecunoscător şi
va ajunge foarte departe cu nerecunoştinţa şi cu răutatea, Domnului înzecit şi însutit.
după cum vedem şi din Sfânta Evanghelie de astăzi că au
fost zece leproşi dintre care unul era de alt neam, de neam Să vedem acum care este recunoştinţa creştinilor faţă de
samarinean, şi doar acesta s-a întors şi I-a mulţumit Dom- Atotputernicul. Se potriveşte cu a celor nouă leproşi?! Iată!
nului; dintre ceilalţi nouă evrei, nici unul nu s-a găsit să Într-un sat, un creştin zace greu bolnav şi cum sfârşitul se
vină cu recunoştinţă şi să-I mulţumească dumnezeiescului apropie, toate îngrijirile nu-i ajută la nimic, doctorii nu
Doctor. reuşesc cu nici o doctorie, omul e cu un picior în groapă.
Ce-i mai rămâne omului de făcut? Să dea fuga pe aripile
Ştim cu toţii din Sfintele Evanghelii cât de nerecunoscători credinţei la Milostivul Dumnezeu, ştiind că ceea ce nu pot
au fost evreii faţă de Fiul lui Dumnezeu, căci după atâtea oamenii, Dumnezeu poate. De aceea el se roagă, plânge,
binefaceri pe care le făcuse, vindecându-i pe bolnavii lor, trimite femeia să plătească slujbe la biserică, i se fac
săturându-i cu pâine, înviindu-le morţii şi mângâindu-i cu masluri, se spovedeşte, se împărtăşeşte. Deodată puterea
cuvinte dumnezeieşti, în schimbul acestor binefaceri, ei L- dumnezeiască îl întăreşte, îl scoală sănătos. Dumnezeu l-a
au hulit, L-au batjocorit şi L-au omorât pe Cruce.
smuls de pe marginea mormântului, i-a mai dat zile de n-au ţinut mult toate acestea şi au uitat cu totul căzând în
trăit. mari fărădelegi şi făcând păcate mai grele şi mai scâr-
boase. Lucrul acesta se repetă zilnic sub ochii noştri. Câtă
Dar ce vedem?! După ce s-a făcut sănătos creştinul nos- vreme lumea este în necaz, în nevoi, aleargă la
tru, încetul cu încetul Dumnezeu; Îi recunoaşte puterea, Îl roagă, dar de îndată
ce trec necazurile, iarăşi Îl uită, Îl părăsesc şi-I întorc
a uitat de credinţă, de Dumnezeu şi de biserică, a spatele.
părăsit biserica Lui, s-a luat iar de înjurături, de fumat, s-a
dus iar la petreceri ticăloase şi s-a prins iarăşi în vârtejul Ce înseamnă toate acestea? Neglijenţă, nepăsare,
lumii. Iată cum mulţumeşte omul nostru! Câţi ostaşi care uşurătate, nesimţirea sufletului şi a trupului; de aceea şi
au fost pe front, n-au făgăduit că nu vor mai lipsi de la bi- Dumnezeu ne lasă să strigăm în zadar la El, şi pe mulţi îi
serică, că vor ţine sărbătorile, posturile, că se vor lăsa de lasă să strige şi nu le îndeplineşte unora rugăciunile, că
rele!? Acolo, când vedeau cum moartea seceră unul după ştie Milostivul cât sunt de îndărătnici şi în schimbul bine-
altul, îngroziţi strigau: ,,Doamne apără-ne, scapă-ne facerilor Sale ei vor deveni mari făcători de păcate, hulitori
Doamne, ajută-ne ca să ne mai vedem şi noi copiii şi soţia, şi nerecunoscători. De aceea păcatul acesta al nere-
ajută-ne Doamne, că vom aduce jertfe mari la biserica Ta, cunoştinţei, faţă de Dumnezeu şi faţă de binefăcătorul nos-
vom dărui icoane mari, candele de argint, scapă-ne tru, de aproapele nostru care ne-a făcut vreun bine, este
Doamne din iadul acesta!”. Şi Dumnezeu i-a scăpat pe atât de mare şi atât de multă pagubă aduce, încât un sfânt
mulţi. Însă vai, o dată cu haina militară au lepădat şi părinte bisericesc l-a asemănat cu un vânt pustiitor, care
credinţa şi promisiunile, căci acasă s-au apucat să înjure usucă toate izvoarele harurilor cereşti. Ba mai mult decât
mai cumplit ca înainte şi în loc să cumpere ceva prin biser- aceasta, nerecunoştinţa atrage mânia lui Dumnezeu,
ică, au început să înjure Biserica şi pe Dumnezeu, pe asupra celor ce se fac vinovaţi de ea.
Domnul Hristos şi toate lucrurile sfinte.
Am citit într-o carte veche o frumoasă istorioară, unde
Iată recunoştinţa omului! În altă parte, într-o biserică, câ- spunea că odată Bunul Dumnezeu a chemat toate virtuţile
teva tinere dau slujbe să le ajute Dumnezeu să intre la de pe pământ la Sine în cer, ca să le vadă şi să le dea
facultate. Dumnezeu le îndeplineşte rugăciunile şi astfel sfaturi. Între cei chemaţi erau: adevărul, dreptatea, mila,
fetele noastre îşi văd mulţumite de carte. Dar… nici pome- credinţa, bunătatea. Dar tot printre aceşti invitaţi erau şi
neală să mai dea pe la Casa Domnului, să-I aducă două virtuţi care nu se mai văzuseră şi nu se cunoşteau.
mulţumiri şi laudă, din recunoştinţă, pentru binele făcut. Se apropiară una de alta să se recomande: ,, eu sunt bine-
facerea” - zise una, ,,- eu sunt recunoştinţa” - zise cealaltă.
Aşa sunt o mulţime de leproşi nerecunoscători, care s-au ,,Cum, voi nu vă cunoaşteţi?!” - întrebă Bunul Dumnezeu.
folosit de darurile lui Dumnezeu, de oamenii lui Dumnezeu, ,,Nu Doamne - răspunseră cele două necunoscute - căci
de casa lui Dumnezeu, şi astăzi nici nu vor să mai audă. pe pământ nu ne-am întâlnit niciodată!”. Dacă stăm să
Au căzut în această nesimţire groaznică, pe care unii o vor judecăm drept, această istorioară e plină de adevăr. Nu
plăti la urma urmelor în iad, iar pentru alţii va îngădui ştiu cum se face că tocmai acela căruia îi faci cel mai mare
Dumnezeu să plătească copiii lor, dacă ei s-au dus din bine, îţi face cel mai mare rău.
viaţa aceasta. Pe unii însă, nu-i apucă moartea până când
nu vor plăti aici în lumea aceasta, ca să cunoască şi ei că Poate fiecare dintre noi cunoaşte diferite cazuri din viaţa
fără Dumnezeu n-ar fi putut face nimic. noastră. Pe câţi n-am auzit şi eu: ,,Părinte, am un vecin pe
care l-am ajutat când era bolnav, l-am împrumutat cu bani,
Aşa este omul de sucit şi de mincinos, că astăzi este într- nu ştiam ce să-i mai fac, şi drept recunoştinţă n-a vrut să-
un fel şi mâine într-altul. Aşa au fost mulţi la cutremur, la mi mai dea banii şi mi-a devenit cel mai mare duşman.”
inundaţii, la războaie, în timpul foametei, au promis multe, Apoi câţi copii sunt nerecunoscători faţă de părinţii lor, iar
s-au întors pentru un timp, au venit la biserică, însă unii nu-i mai recunosc de părinţi. Câte mame văduve nu au
pensie, iar copiii lor, pe care i-au hrănit la pieptul lor şi i-au
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 287 crescut ani de zile, acum le lasă să moară de foame. Câţi
copii nu şi-au alungat părinţii de acasă să moară de foame,
şi să trăiască printre străini?! Câţi bărbaţi nu mai recunosc cu veşminte preoţeşti şi să slujească în biserica lui
binefacerile soţiilor?! Soţiile care i-au iubit, i-au spălat, le- Dumnezeu ca preot. Cum a făcut aceasta, s-a şi umplut de
au crescut copiii şi după ani de zile nu vor să le mai vadă-n lepră şi a fost lepădat, departe de biserică, de lume şi de ai
ochi. Ce păcat strigător este şi acesta! săi, petrecând toată viaţa, până la moarte în această
boală, lăsându-l Dumnezeu ca pildă pentru toţi, ca nimeni
Să se trezească fiecare din întunericul acestui păcat, căci să nu îndrăznească să se amestece în treburile preoţeşti,
cel care nu are recunoştinţă către aproapele, către căci mare este taina preoţiei, după cum vedem că Însuşi
binefăcătorul său, tot în Dumnezeu loveşte, căci dis- Mântuitorul o aşază la loc de cinste.
preţuieşte legea Lui, făcându-se vrăjmaş al aproapelui şi al
Lui Taina preoţiei este una dintre cele şapte taine, fără de care
creştinul nu se poate mântui. Vedem că Domnul Hristos îi
288 PREDICI trimite pe cei zece leproşi să se arate preoţilor. Preoţii în
legea veche ţineau loc şi de doctori, şi acei leproşi care se
Dumnezeu, iar păcatul acesta nu rămâne nepedepsit. vindecau trebuia să se arate înaintea lor, iar ei le dădeau
Fiecare să ne aducem aminte de acei cărora le datorăm dreptul să locuiască printre oameni. Pentru aceasta Mântu-
recunoştinţă. Ori că te-a împrumutat o dată cu bani şi te-a itorul îi trimite la ei, aşa cum trimite şi astăzi pe toţi aceia
scos din necaz, ori că a vegheat la căpătâiul tău când ai care sunt loviţi de lepra păcatelor, să meargă să se arate
fost bolnav, ori că a cheltuit făcându-se naş la botez sau preoţilor, adică să se spovedească înaintea preoţilor, măr-
cununie, ori că te-a băgat într-un serviciu bun, ori că ţi-a turisindu-şi păcatele. Cel care nu se spovedeşte la preot
dat haine, casă, sau de-ale mâncării. Cu cât mai mult, rămâne necurăţit de lepra păcatelor şi astfel nu se mai
întreit mai mult, acela care a cheltuit zile şi nopţi ca să te poate numi un creştin adevărat, şi nu mai poate locui
scoată la lumină, să te aducă la Dumnezeu, să cunoşti printre oamenii
lumina lui Hristos şi orice altă binefacere, pe care ţi-a
făcut-o cineva, mai ales şi părinţii cei trupeşti şi cei suflet- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 289
eşti.
Nu scapi de dreapta judecată a lui Dumnezeu, dacă nu vei adevăraţi, adică în comunitatea creştină.
şti să-I mulţumeşti lui Dumnezeu şi binefăcătorilor tăi în
viaţa aceasta, aşa, pe cât este cu putinţă şi în nici un caz, De aceea să se grăbească fiecare să se spovedească cu
niciodată să nu ajungi să-i vorbeşti de rău sau să le faci multă încredere în Harul Divin şi nimeni să nu se înşele să
vreo nedreptate, că te-ai ars şi te stingi ca fumul şi ca cea- creadă că se poate mântui şi fără preot, căci Dumnezeu i-a
ra te topeşti. lăsat pe preoţi ca pe nişte salvatori ai celor ce cad în
mlaştina păcatelor. Nu poate omul să se salveze singur
E destul să ne amintim de soarta poporului evreu. Cât a când cade într-o mlaştină, ci trebuie ajutat.
trebuit să sufere din cauza acestui păcat al nerecunoştinţei
faţă de Dumnezeu! Pentru care păcate pedepsea Îmi amintesc o povestire, deşi este un fel de minciună a
Dumnezeu atunci, pe poporul evreu, cu boala leprei? Sfân- unui vânător, din care putem trage o învăţătură bună.
ta Scriptură ne arată clar că pentru păcatul cârtirii, al ,,Odată” - spune vânătorul - ,,după ce am împuşcat nişte
clevetirii, al mândriei, al lăcomiei şi al nerecunoştinţei. Ma- păsări, am alergat în fuga mare să le prind şi să le scot din
riam sora lui Moise a cârtit şi a clevetit împotriva lui, şi acea mlaştină unde căzuseră; fără să-mi dau seama, în
imediat Dumnezeu a lovit-o cu lepră. Pe Neeman Sirianul fuga mea, m-am scufundat până la piept în nămol. Atunci
l-a umplut Dumnezeu de lepră pentru mândria lui, dar după îmi veni în gând o scăpare: cum aveam părul lung, m-am
ce s-a smerit şi a venit la proorocul Elisei şi a făcut ce i-a prins bine de el, şi astfel m-am tras în sus de păr, afară din
spus proorocul, îndată s-a tămăduit de boala leprei. Acesta mlaştină”. Ce minciună grosolană! Cred că oricine poate
a lepădat lepra pentru smerenia şi milostenia lui, iar sluga vedea în povestirea lui o minciună. Dar noi să ne folosim
lui Elisei a luat lepra, pentru lăcomia şi minciuna lui. de tâlc. Păcatul este o mlaştină grozavă; toţi cei ce intră în
mlaştina păcatului, se scufundă văzând cu ochii şi toate
Cu această boală a leprei l-a bătut Dumnezeu pe Ozia eforturile lor de a scăpa cu propriile puteri sunt zadarnice.
împăratul, fiindcă a îndrăznit, în mânia lui, să se îmbrace
Toţi acei care se încred în ei şi spun că nu au nevoie de
ajutorul altuia, de ajutorul preotului şi zic: ,,ce să mă duc
eu să mă spovedesc la preot, că şi el e un păcătos ca şi
mine!”, nesocotind cât de mare este Harul preoţilor dat de
Dumnezeu, rămân împotmoliţi, rămân pradă morţii şi pieirii
veşnice. Zadarnic se trag de părul capului, zadarnic îşi bat
capul cu fel de fel de mijloace, căci fără ajutorul scumpului
nostru Mântuitor, Iisus Hristos, nu se pot salva. Fără
spovedanie şi împărtăşanie, care se iau prin mâna cea
sfinţită a preotului, pot rămâne mult împotmoliţi şi nu se vor
salva. Şi totuşi, cu tot Harul şi bunăvoinţa preotului, dacă
omul nu vrea să întindă şi el mâna din mlaştină, rămâne tot
în pierzare.
De aceea întindeţi mâna când vă strigăm, şi veniţi la
spovedanie, la Sfânta Liturghie, ca să vă salvaţi sufletele!
Poate întreba cineva: ,,Dar ce, preotul nu poate să cadă şi
el în mlaştină; nu este şi el tot om, şi atunci, pe el cine-l
mai scoate?” Da, într-adevăr, şi preotul e supus greşelilor,
şi poate să cadă în păcate, dar să ştiţi că şi el întinde mâ-
na cerând ajutor unui coleg al lui şi se spovedeşte, căci şi
preoţii se spovedesc, şi arhiereii, şi diaconii. Care doctor
se îmbolnăveşte şi nu cere ajutorul altui doctor?! Tot aşa şi
preotul cere ajutorul lui Dumnezeu prin harul dat preoţilor.
Când mergem la spovedit, noi nu mergem la preot ca om,
nu ne legăm de păcatele lui, ca sectanţii - rătăciţii - care s-
au despărţit de Biserică, de preoţie, de sfintele Taine, ci ne
folosim şi ne apucăm de cheile lui Dumnezeu, pe care le
ţine preotul în mână, adică de Harul de a dezlega păcatele
oamenilor, căci aceste chei sunt date lui de Domnul Hris-
tos. Arhiereii se spovedesc la preoţi călugări, preoţii şi di-
aconii care au smerenie şi frică de Dumnezeu se
spovedesc şi ei pentru că
290 PREDICI
numai aşa vor primi iertare cu toţii din partea lui
Dumnezeu.
Creştinii nu au voie să se spovedească la cei care n-au
primit hirotonisirea ca preot duhovnic, nu au voie să se
spovedească la preoţii caterisiţi sau la alţii, la rătăciţi, sau
cum zic unii: ,,ce să mă spovedesc la preot? Mă
spovedesc la un pom.” Am auzit pe mulţi zicând vorba
aceasta. Câtă rătăcire a intrat în capul unora!
Lepra, fraţi creştini, este o boală nevindecabilă. Tot trupul
mai întâi se umple de bube, de la cap până la picioare,
apoi, încetul cu încetul, începe să putrezească, să cadă
carnea până la oase. Cad ochii, nasul, buzele, urechile,
rămânând scheletul şi aşa bolnavul de lepră se sfârşeşte
în chinurile cele mai groaznice. Această boală era pe-
deapsa păcatelor pe care le-aţi auzit mai sus, şi de care a
pomenit şi Sfântul Apostol Pavel în Apostolul care s-a citit
astăzi: ,,…că pentru păcatele acestea vine mânia lui
Dumnezeu peste noi!” Şi în zilele noastre mai sunt cazuri
de lepră, pe alocuri, dar s-au îndesit alte boli tot atât de
grele ca şi lepra: cancerul, ciuma, holera, sida şi altele la
care doctorii nu mai găsesc leac.
Aceste boli vin tot din cauza păcatelor noastre, căci omul
nu mai trăieşte raţional întru toate, şi mai ales pentru pat-
imile rele, pentru patima beţiei, a tutunului, a desfrânării, a
avortului, pentru aceste mari păcate. Şi dacă atât de grea
era această boală trupească a leprei, cât de grozavă
trebuie să fie lepra sufletului?! Căci dacă boala leprei tru-
pului face să cadă ochii din cap, urechile, nasul, buzele,
limba şi toată carnea de pe trup, tot aşa păcatele, lepra
aceasta sufletească, îl aduc pe bietul suflet în starea cea
mai jalnică, în cea mai grea nesimţire de moarte.
Un sfânt părinte ne spune că dacă noi am vedea un suflet
plin de păcate, înainte de spovedanie, ne-ar fi scârbă să-l
privim, căci este întocmai ca un lepros, desfigurat; fără
ochi, fără nas, fără urechi, fără buze, cu dinţii rânjiţi ca
moartea, cu răni curgând puroi din ele, cu umflături şi
vânătăi. Şi într-adevăr multă putere dăunătoare are păcatul
asupra sufletului. Căci de aceea vedem atâţia orbi şi surzi,
atâţia sluţi incapabili de a se mai ridica din patimile cele
dobitoceşti. Îi spui, îi arăţi cuiva unde duce beţia, curvia,
tutunul şi toate celelalte vicii, dar nu te aude, nu te vede,
nu te simte, nu simte pericolul ce-l aşteaptă. E orb şi surd,
e slut şi mort! Vai de acele suflete dacă le apucă moartea
aşa, că vor pieri pe veci!
Ce mai observăm din Sfânta Evanghelie de astăzi? Că
leproşii nu erau primiţi să stea împreună cu cei sănătoşi,
cu toată dragostea de familie, de fraţi şi surori. Ei trebuia
să fie scoşi afară, rătăcind prin locuri depărtate. Cei
sănătoşi nu-i primeau între ei, chiar dacă le erau frate, soră
sau mamă. Aşa şi noi, creştinii, care vrem să nu ne îm-
bolnăvim de lepra păcatelor, să luăm învăţătură; nu trebuie
să ne asociem cu acest fel de leproşi: cu tutunarii, cu beţiv-
ii, cu cei ce-L înjură pe Dumnezeu şi hulesc, cu vrăjitoarele
şi cu descântătoarele, cu cei ce sunt atinşi de lepra des-
frânării, a luxului, cu cei ce sunt atinşi de lepra răutăţilor şi Rugăciune
a tuturor stricăciunilor, că nu în
Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul Cel Prea Milostiv,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 291 Care i-ai tămăduit pe cei zece leproşi, tămăduieşte
Doamne şi sufletele noastre, ale celor ce ne-am adunat
zadar e scoasă vorba aceasta prin popor, pentru câte unul, aici! Tămăduieşte-le pe toate de lepra păcatelor, căci
sau pentru câte o femeie care nu-şi îngrijeşte copii şi făgăduim ca, prin ajutorul Tău, să nu fim nerecunoscători
bărbatul, că e o ,,lepră”. Într-adevăr boala aceasta a leprei, şi nemulţumitori ca cei nouă leproşi, ci să aducem la pi-
este o boală contagioasă şi de aceea cei sănătoşi fugeau cioarele Tale sufletele noastre smerite ca să Ţi se închine
de ea. Ţie până la sfârşitul vieţii noastre, până la ultima suflare a
vieţii noastre, ca să ne duci şi pe noi acolo, în Cerul Tău
Tot aşa să ştiţi că se ia şi lepra păcatelor. Cum înjură cel Sfânt, să fim cu Tine în vecii vecilor! Amin!
părinţii, aşa înjură şi copiii, cum dau diavolului părinţii, cum
se dau ei unii pe alţii, aşa zic şi copiii - boala se ia şi la 292 PREDICI
copii. S-a îmbolnăvit una de lepra modei să poarte fusta
scurtă, s-a luat boala şi la altele; şi-a pus una fusta despi-
cată până sus, boala s-a luat şi la altele; s-a mânjit una cu
verde şi vopsele pe la ochi, boala s-a întins. Lepra aceasta
a modelor şi a păcatelor a ajuns departe, până şi în PREDICĂ LA DUMINICA A XXX-A DUPĂ RUSALII
căsuţele sărace ale ţărăncilor, afectând şi sufletele bieţilor
copii! Copii de şcoală, abia s-au ridicat, şi se mânjesc la
ochi. Despre păzirea poruncilor

Aşa a reuşit diavolul, cu lepra păcatelor, să distrugă o ,,Bunule Învăţător, ce să fac ca să

mulţime de suflete, făcându-le incapabile de a mai simţi,
de a mai gândi, şi de a vedea dezastrul şi pieirea lor. Să moştenesc viaţa de veci?”
fugim fraţi creştini, să fugim cu toţii dacă vrem să scăpăm
cu sufletul curat! Să venim la Scumpul nostru Mântuitor, (Luca 18, 18)
Care ne-a izbăvit şi ne izbăveşte de toate răutăţile.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Să fim recunoscători, că atât de mult a trebuit să facă El
pentru noi! Sângele şi L-a vărsat pentru mântuirea noastră, Întrebarea aceasta a fost pusă Mântuitorului nostru Iisus
viaţa şi-a pus-o pentru noi, iar nouă unde ne este recu- Hristos de un tânăr bogat, pe care-l interesa viaţa veşnică.
noştinţa? Îl slăvim noi cum se cade? Îi mulţumim noi cum Întrebarea aceasta ar trebui să şi-o pună fiecare om
se cuvine? Iată cum ne întreabă: ,,Ce recunoştinţă aveţi pământean, care aleargă după paradisul pierdut,
voi pentru toate binefacerile Mele! Mă înjuraţi, alergaţi la
rele, daţi diavolului toate lucrurile Mele, nu-Mi mulţumiţi!
după fericirea în care a fost zidit şi care i-a rămas în
Veniţi mai curând, întoarceţi-vă cât mai curând la Mine amintirea sufletului. Această frământare sufletească a
până nu vă voi da foc, până când nu vă voi spulbera avut-o şi tânărul bogat din Sfânta Evanghelie de astăzi. Cu
pentru toate fărădelegile şi păcatele voastre, până nu vinetoată tinereţea şi bogăţia lui, el se grăbeşte să afle calea
ziua cea de pe urmă, ca să daţi seama de toate nedrep- care duce la viaţa veşnică; îl interesează lucrul acesta şi
tăţile, de toată nerecunoştinţa voastră!” vrea să ştie ce să facă spre a moşteni viaţa veşnică. El
vede că toată bogăţia lui este trecătoare şi va trebui s-o
Să ne întoarcem deci, fraţi creştini, către marele nostru lase şi să plece pe un drum necunoscut în veşnicie. El
Binefăcător, Milostivul Dumnezeu, şi să-I mulţumim pentru vede nesiguranţa şi deşertăciunea acestei vieţi vremelnice,
toate binefacerile pe care le-am primit de la El şi pentru despre care, pe bună dreptate, afirmă Fericitul Augustin că
cele pe care le vom mai primi.
nici nu merită să se numească viaţă, fiindcă este plină de
necazuri, de supărări, de dureri şi suferinţe de tot felul.
În fiecare zi ne confruntăm cu aceste suferinţe şi avem
parte de ele, şi cei bogaţi şi cei săraci; toţi avem parte de
aceste necazuri şi suferinţe într-un fel sau altul, aşa că, în
viaţa aceasta, pe pământ, nici nu ne putem numi moşten-
itori, ci mai degrabă nişte săraci călători. Sfânta Carte a lui
Dumnezeu - Scriptura - aseamănă viaţa vremelnică a omu-
lui cu umbra şi visul, cu suflarea şi aburul, cu sunetul şi
cuvântul, cu iarba şi floarea câmpului, cu corabia pe mare
şi cu vulturul în zbor, căci toate sunt trecătoare.
Să vedem acum care este viaţa veşnică, şi în ce ţară se va
putea trăi viaţă veşnică şi ce condiţii ni se pun ca să
ajungem acolo. Noi, creştinii ortodocşi, mărturisim, credem
şi nădăjduim că după judecata de apoi urmează viaţa
veşnică; de aceea zicem în Simbolul Credinţei: ,,Aştept
învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie!”.
Viaţa veşnică constă în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a
Fiului Său Iisus
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 293
Hristos. Această viaţă veşnică începe încă de pe pământ,
pentru toţi aceia care cred cu adevărat şi urmează
învăţăturile Lui, adică se leapădă de lumea cu păcatele şi
toate fărădelegile ei. Viaţa veşnică este făgăduită tuturor
creştinilor adevăraţi şi e dată de Dumnezeu prin Fiul Său,
de aceea această viaţă veşnică se numeşte moştenire.
Împăratul nostru, Iisus Hristos, guvernează Împărăţia ceru-
rilor în care vor intra şi vor trăi sufletele drepţilor în viaţa
viitoare. Acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu este ,,sânul lui
Avraam” unde se mângâie cei care au fost chinuiţi şi
asupriţi în lumea aceasta, cei care au suferit boli, sărăcie,
nedreptăţi şi n-au cârtit. Pentru a fi cetăţeni ai acestei
împărăţii veşnice, ca să vieţuim şi să fim fericiţi acolo, nu ni
se cere să fim de viţă împărătească, nici să avem putere,
ranguri şi bogăţii, ci o prefacere sufletească. Dacă nu ne
cere Dumnezeu nici bani, nici avere, nici să fim de viţă
împărătească pentru a intra în viaţa veşnică din Împărăţia
cerurilor, ne cere totuşi altceva şi anume păzirea porunci-
lor, aşa cum i-a spus tânărului bogat din Sfânta Evanghelie
de astăzi: ,,Dacă vrei să intri în viaţa veşnică, păzeşte po-
runcile!”. Prin păzirea poruncilor dovedim şi noi că-L iubim
pe Dumnezeu. Domnul Hristos zice: ,,Cine are poruncile
Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte!”.
Din sfintele porunci învăţăm cum trebuie să trăim pe
pământ ca nişte copii ai lui Dumnezeu, căci Împărăţia Lui
începe de aici, de pe pământ, din lumea aceasta. De
aceea fiii Lui trebuie să se roage, zicând: ,,Vie Împărăţia
Ta, precum în cer aşa şi pe pământ!”, iar cele zece porunci
pe care ne spune Mântuitorul, în Sfânta Scriptură, să le
păzim se află la capitolul XX de la ,,Exod” - Ieşire. Să ne
oprim deci asupra lor şi să vedem cum stăm noi cu păzirea
celor zece porunci înaintea lui Dumnezeu. Suntem noi
greşiţi? Am călcat noi vreuna din aceste porunci?
Iată prima poruncă: ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să
nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”. Aceasta înseamnă că
Dumnezeu, Care este nemărginit de mare şi Atotputernic,
vrea să fie Dumnezeul tău, adică vrea să aibă legătură cu
tine, ba încă o legătură aşa de strânsă cum este între o
mamă şi copilul ei pe care-l duce de mână. Mama zice
despre copil: ,,este copilul meu!”; copilul zice despre
mamă: ,,este mama mea!”. Tot aşa vrea şi Dumnezeu să
fie legătura dintre El şi noi, încât să putem zice despre El
cum se zice de atâtea ori în psalmi: ,,Tu eşti Dumnezeul
meu!”.
Eşti tu în legătură cu Dumnezeu frate creştine? Are El cel
dintâi loc în inima ta? Sau gândeşti şi spui ca mulţi alţii:
,,Cred şi eu în Dumnezeu, dar nu vreau să am de-a face
cu El, nu vreau să ştiu prea multe despre El!”, sau poate
tăgăduieşti pe faţă existenţa lui Dumnezeu şi nici nu crezi
în El. Dacă este aşa, te înşeli
294 PREDICI
amarnic. Mulţi au ajuns aşa departe cu tăgăduirea lui
Dumnezeu, încât le este ruşine să mai rostească numele
lui Dumnezeu şi-L înlocuiesc cu alte nume, că de multe ori
îi auzi: ,,Cerul să se îndure de noi!”; ,,Natura l-a făcut
aşa!”; ,,Soarta nemiloasă l-a răpit din mijlocul nostru!” sau
,,Norocul l-a ajutat!”. Multe astfel de nume le rostesc oa-
menii înaintea lui Dumnezeu, fiindcă le e ruşine cu El. Ba
încă şi semnele pe care le face Dumnezeu pe cer şi pe
pământ, cutremurele de pământ - că ,,se uită spre pământ
şi-l face pe el de se cutremură” - oamenii nu vor să le
recunoască, nu vor să vadă că El este Atotputernicul, care
face să se cutremure pământul şi atâtea alte semne, spre
a ne face cunoscută puterea Sa. Iată nesocotirea numelui
lui Dumnezeu! Aceşti oameni prin acestea dovedesc că au mintea, inima şi ochii. Dar cel mai rău dintre toţi idolii este
alţi dumnezei în inimile lor, cărora li se închină şi pe care îi eul tău, adică tu însuţi, când nu urmăreşti decât folosul tău,
ascultă. interesul tău sau plăcerea ta, când nu trăieşti decât pentru
tine. Atunci tu singur îţi eşti ţie dumnezeu, adică idolul tău.
Ce legătură este între tine şi Dumnezeu, iubite frate Cercetează-te bine iubite frate şi vezi încotro se îndreaptă
creştine? Este El Dumnezeul tău? Are El locul cel dintâi în cu deosebire gândurile tale, grijile tale, plăcerile tale, inima
gândirea ta, în inima şi-n viaţa ta? Te temi tu de El? Îi eşti ta şi vei afla de îndată idolul sau idolii tăi, la care te închini.
tu recunoscător, Îl asculţi, Îi eşti supus întru totul? Poate
El, Care ştie toate, să privească cu plăcere la trecutul tău, În porunca a treia, zice Dumnezeu aşa: ,,Să nu iei în
înăuntrul inimii tale şi în viaţa ta de acum? Privirea Lui nu deşert numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu
descoperă în tine ceva vrednic de osândit?! Gândeşte-te va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert numele Lui!”.
bine, vezi unde-ţi este greşeala şi repară cât mai grabnic, Cine cinsteşte pe un om, cinsteşte şi numele acelui om.
cerând iertare pentru toate aceste greşeli! Tot aşa este şi cu Dumnezeu. Numele şi Fiinţa Lui sunt
una. Dacă s-ar ţine seama numai de atât: că Dumnezeu
În a doua poruncă, Dumnezeu zice: ,,Să nu-ţi faci chip cio- este nemărginit de mare şi e de faţă în tot locul, că El a
plit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt în ceruri sus şi pe făcut toate şi le poartă de grijă, că El vede toate şi judecă
pământ jos, şi în ape sub pământ! Să nu te închini înaintea toate, că este Sfânt şi înfricoşat şi tot ar trebui ca oamenii
lor şi să nu le slujeşti!” Idol este orice lucru care ocupă loc- să rostească numele Lui cu frică, cu respect, cu recu-
ul Dumnezeului Celui viu şi nevăzut în inima, în mintea şi noştinţă, cu iubire.
ochiul omului. Idol este şi banul, şi averea, când ţii la aces-
tea mai mult ca la orice. Sfântul Apostol Pavel scrie în Creştinii din vechime, de câte ori rosteau numele lui
Epistola către Efeseni: ,,Căci ştiţi bine că nici un curvar, Dumnezeu, de atâtea ori îşi luau pălăria de pe cap. Dacă
nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un judecăm în lumina acestor fapte, felul cum întrebuinţează
închinător la idoli, n-are parte de moştenire, în Împărăţia lui oamenii de astăzi numele lui Dumnezeu, ne vom în-
Hristos Dumnezeu”. Idol este şi pântecele, când ţii la mâ- credinţa cât de mult Îl necinstesc, Îl batjocoresc.
ncare sau la băutură mai mult ca la Dumnezeu.
,,Dumnezeul lor e pântecele!” - scrie Sfântul Apostol Pavel - Ce mai faci?, întreabă cineva pe un cunoscut.
în Epistola către Filipeni.
- Slavă Domnului, bine! răspunde celălalt, cu toate
Idol poate să-ţi fie bărbatul, femeia sau copilul, la care ţii că nici prin minte nu-i trece să-L slăvească pe Dumnezeu.
mai mult ca la Dumnezeu. Domnul Hristos zice: ,,Cine iu- El zice aşa, fiindcă aşa merge vorba. Dar prin aceasta nu-
beşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este mele lui Dumnezeu este necinstit. Ce-ai face când cineva
vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult ţi-ar striga într-una şi fără nici un rost numele tău, ţi-ar
decât pe Mine, nu este vrednic de Mine”. Că omul iubeşte plăcea? Cred că mai degrabă ai zice că îşi bate joc de tine.
pe ai săi mai mult decât pe Dumnezeu, se vede foarte des Cum zic unii la supărare: ,,Of, Doamne, Doamne!”, ,,Of,
şi foarte uşor când, de pildă, unui om i- a murit copilul şi în Doamne Dumnezeule!” sau ,,Lasă-mă în pace, pentru nu-
durerea lui începe să se certe cu Dumnezeu că de ce i-a mele lui Dumnezeu!”, fără nici un gând la Dumnezeu şi
luat copilul. Aceasta arată că, pentru el, copilul a fost un ajutorul Lui. Nu face oare să ne întrebăm: ce caută numele
idol. sfânt al lui Dumnezeu în toate păcatele omului, în ener-
vările şi supărările lui?!
O mulţime de idoli moderni s-au ivit acum pe pământ Alţii zic: ,,Pe Dumnezeul meu!”, ,,Zău!” - cuvântul ,,zău”
şi chiar în casele creştinilor: filmele pornografice, revistele este un cuvânt vechi românesc şi înseamnă Dumnezeu
cu imagini imorale, televizorul cu toată sau ,,martor îmi este Dumnezeu” - sau şi mai greu: ,,Să
mă bată Dumnezeu!”, ,,Să mă trăsnească Dumnezeu din
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 295 cer!” şi alte jurăminte de felul acesta, ce se rostesc fără pic
de sfială sau de teamă. Şi astfel Îl iau pe Dumnezeu ca
puzderia şi spurcăciunile, căci tineretul îşi lipeşte pe pereţii martor la nimicurile lor, ba chiar la minciunile şi înşelătoriile
casei imagini cu femei goale şi bărbaţi, prin care îşi spurcă lor.
 tură cu atenţie, să citim vieţile sfinţilor, Cazaniile, Psaltirea,
Câţi n-au jurat şi nu jură strâmb pentru un câştig păcătos! să cântăm cântări religioase, să facem rugăciuni, să
Blesteme de felul: ,,Nu l-ar mai răbda Dumnezeu!” şi altele spunem şi altora de Dumnezeu, să cercetăm bolnavii, spit-
asemenea, umblă din gură în gură fără ca oamenii să se alele, azilele, şi să facem orice altă faptă bună. Dar cine se
gândească cât de greu păcătuiesc prin aceasta. Ce să mai mai gândeşte astăzi la aceste lucruri?
zicem
Ce au făcut oamenii din ziua duminicii, ştim cu toţii. Dintr-o
296 PREDICI zi care ar fi trebuit să fie cu totul pentru Dumnezeu, ei au
făcut o zi pentru diavolul, pentru păcat. Într-adevăr, dacă ar
de înjurăturile, pe care le auzim la tot pasul, din gura celor fi zis Dumnezeu: şase zile să lucrezi, iar a şaptea să-ţi faci
mai mari şi a celor mici; ele sunt aşa de murdare încât nu de cap, tot n-ar fi fost o mai mare necinstire a duminicii, ca
se pot spune, nu se pot auzi, sunt aşa de răspândite, că cea din zilele noastre. Pentru că duminica pentru cei mai
parcă ar fi într-o ţară care, mai mult ca oricare alta, şi-a mulţi înseamnă o zi de trândăvie, de petreceri, de chefuri
ales să batjocorească numele lui Dumnezeu. De foarte în beţii, în certuri, în bătăi, omoruri, risipă, jocuri de cărţi,
multe ori, numele lui Dumnezeu este rostit şi chemat şi în dansuri, serate, baluri, curvii, dezmăţ şi alte multe ase-
acele locuri care cu adevărat sunt drăceşti, cum sunt: menea.
descântecele, vrăjitoria, ghicitul, spiritismul şi altele.
Unii muncesc din greu o săptămână întreagă şi abia
Iubite frate, cugetă adânc la acestea şi vezi: nu cumva te aşteaptă să-şi ia plata
ţine prins vreo mreajă, vreuna din aceste ispite şi nu poţi
să scapi de ea? Gândeşte-te bine, ca să nu fie prea târziu PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 297
când te vei întâlni cu Dumnezeu în faţă, că atunci nu vei
mai avea ce spune! pentru ca apoi, duminica să intre în cârciumă şi să nu mai
iasă de acolo până nu şi-au băut şi banii şi minţile. Iar a
Să vedem acum ce spune Dumnezeu în porunca a patra: doua zi, n-au nici o plăcere de muncă, pentru că mintea
,,Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti! Să lu- este tulburată, capul greu şi trupul otrăvit de băutură. Casa
crezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău, dar ziua a şaptea este le este ca vai de ea, căci trăiesc în certuri şi neînţelegeri,
ziua de odihnă, închinată Domnului Dumnezeului tău; să înjurături, ură şi bătăi, lipsă şi amar. Copiii văd la părinţii lor
nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, pilde rele şi astfel li se pregăteşte un viitor nenorocit. ,,Nu
nici boul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!” - zice
este în casa ta!” Până la Domnul Iisus Hristos, ziua de Dumnezeu prin proorocul Isaia la cap. I, v.13. Alţii lucrează
odihnă era sâmbăta şi o ţineau numai evreii în cinstea lui duminica tot aşa ca şi în celelalte zile din săptămână.
Dumnezeu, Care-i scăpase din robia Egiptului. Era mai Mulţi, mai ales duminica, au musafiri şi petreceri, jocuri şi
mult o sărbătoare naţională evreiască, dar era şi simbolică. dezmăţ, bancheturi şi toate relele. De aceea, nu greşim
Venind însă Domnul Iisus Hristos, Care a fost răstignit când spunem că această zi, în loc să fie o zi de odihnă
pentru noi, a murit, S-a îngropat pentru noi şi trupească şi de binecuvântare sufletească, este pentru cei
mai mulţi o zi de păcat, de ruşine şi de pierzare. Păcatul se
a treia zi a înviat, în dimineaţa zilei de duminică, El lăfăieşte în această zi mai mult ca oricând, ca în oricare zi
ne-a liberat din robia iadului, nu a Egiptului, din ghearele din săptămână. Şi iată fraţi creştini, să ne gândim mai seri-
satanei, nu ale lui Faraon. Ne-a lăsat această zi la toţi os la aceste lucruri şi să ne punem întrebarea: am sfinţit
creştinii, din toate popoarele să o ţinem şi să o cinstim, noi cu adevărat această zi, ne-am sfinţit noi mai mult ca în
căci duminica mai înseamnă ziua Domnului. celelalte zile?!

Şi cum trebuie să cinstim noi ziua duminicii, ziua lui
Dumnezeu? Iată cum: să mergem la biserică, să-I aducem
închinăciuni, laude şi mulţumiri, să-I aducem daruri, pri-
noase, jertfă de laudă şi cerere, şi să învăţăm legea Lui -
ca să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să citim Sfânta Scrip-
Acum să ascultăm ce zice Dumnezeu în porunca a cincea:
,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”
A cinsti pe părinţi înseamnă: a-i respecta şi a-i asculta, a te
supune lor, a-i ajuta, a-i preţui, a-i iubi. Ai ascultat tu
totdeauna pe părinţii tăi, frate creştine? Nu i-ai supărat ni- şi să cerem iertare de la Dumnezeu pentru păcatul acesta,
ciodată? Bagă de seamă, niciodată? Adu-ţi aminte de câte căci rău am făcut înaintea Domnului, neascultând de
ori le-ai fost nesupus! De câte ori le-ai întors vorba, de câte părinţii noştri.
ori i-ai amărât cu încăpăţânarea şi îndărătnicia ta, de câte
ori i-ai făcut să suspine şi să verse lacrimi din pricina ta! La porunca a şasea zice Dumnezeu: ,,Să nu ucizi!”
De câte ori i-ai dispreţuit în inima ta, socotindu-i învechiţi,
rămaşi în urmă, fără pricepere! Poate că le-ai dorit şi moar- Pe mulţi îi auzi în vremea noastră zicând: ,,n-am omorât pe
tea ca să intri mai repede în moştenire, poate că ai ridicat nimeni, n-am pus foc la nimeni, de asta nu mă tem!”. Dar
mâna asupra lor ca să-i loveşti, poate chiar i-ai lovit, poate să cercetăm mai cu de-amănuntul şi să vedem în Sfânta
că i-ai blestemat în viaţă sau după moarte, poate că i-ai Scriptură în câte feluri se poate face păcatul acesta. Mai
lăsat să ducă lipsă când ai fi putut să-i ajuţi, poate că i-ai întâi trebuie să recunoaştem cu durere că omorurile se tot
amărât până într-atât că le-ai coborât viaţa în mormânt. înmulţesc; pe zi ce trece o viaţă de om înseamnă tot mai
puţin. Omoară hoţul care intră în casă cu gând să fure, iar
În Vechiul Testament din Sfânta Scriptură se spune că: când vede că ar putea să fie prins, loveşte şi ucide. Alţii se
,,cine va blestema sau va vorbi de rău pe tatăl său ori pe omoară unul pe altul din ură şi răzbunare. Omoară furiosul
mama sa, ori dacă i-a lovit, să fie pedepsit cu moartea!” care în furia lui este în stare de orice. Omoară beţivul pe
Tot acolo, în Sfânta Scriptură, se spune: ,,ochiul care-şi tovarăşul lui de băutură, cu care se ia la ceartă din te miri
bate joc de tatăl său şi dispreţuieşte ascultarea de mamă, ce. Omoară chiar tatăl pe copilul lui, omoară feciorul pe
să-l scoată corbii la pârâu şi să-l mănânce puii de vultur!” tatăl lui, ca să intre mai curând în stăpânirea averii.
(Proverbe cap. 30, v.17). Omoară soţul pe soţie sau soţia pe soţ, fie din gelozie, fie
din trai rău, fie ca să se desfacă legătura de căsătorie şi să
Din nenorocire mulţi părinţi se fac nerespectaţi de copiii lor, trăiască cu cine-i place. Omoară doctorul şi moaşa care se
când tatăl este beţiv şi de-atâtea ori vine acasă pe două ocupă cu avorturi, omoară femeia însărcinată, care
cărări şi începe să vorbească prostii, să înjure, să se ia la avortează.
ceartă cu soţia şi s-o bată, sau când este hoţ, uşuratic şi
stricat, ori iute la mânie, năbădăios, ori un batjocoritor şi Dar omor nu înseamnă numai ce se înţelege prin acest
fără temere de Dumnezeu, sau când blestemă şi-şi drăcuie cuvânt, ci tot ce poate să ducă la omor, sau numai să scur-
copiii. Ce se va alege de cinstea la care are drept din par- teze viaţa cuiva, cum ar fi cazul când cel bolnav de boală
tea copiilor lui? Sfântul prooroc Iezechiel zice din partea lui molipsitoare nu fereşte pe cei din jur, care se îmbolnăvesc
Dumnezeu: ,,Nu şi mor sau altele. Sunt bărbaţi care-şi îmbolnăvesc soţiile
de boli ruşinoase şi astfel, unele din ele rămân suferinde
298 PREDICI toată viaţa. Astfel de bărbaţi, n-au ei nici o vină oare,
pentru acest păcat?!
vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile
lor să nu vă spurcaţi cu idolii lor! Eu sunt Domnul Omorul se poate săvârşi şi cu vorba: ,,Haide să-l ucidem
Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele cu vorba!”, s-au sfătuit între ei vrăjmaşii proorocului Iere-
şi împliniţi-le!”. Iar în Noul Testament porunca se reia aşa: mia. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii, spune Sfânta
,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”, fiind cea dintâi po- Scriptură. Cuvintele grele sunt ca nişte săgeţi ascuţite, ca
runcă însoţită de făgăduinţă: ,,ca să fii fericit şi să trăieşti nişte cuţite, care intră în inimă până la prăsele. Cine pone-
multă vreme pe pământ!” greşte numele bun al cuiva prin vorbiri de rău, adesea îi
sapă groapa. La fel cine scrie sau vorbeşte lucruri prin
Iată, iubiţi creştini, să ne gândim cu toţii la aceste cuvinte, care se nimiceşte frica de Dumnezeu, căci te ia groaza
la această poruncă! Am împlinit noi această poruncă faţă când te
de părinţii noştri? Am ascultat noi de ei când ne învăţau la
bine, când ne spuneau şi ne dojeneau şi ne arătau calea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 299
cea bună? Nu cumva ne mustră conştiinţa când ne
aducem aminte de purtările noastre rele, cum îi făceam să gândeşti la mulţimea cărţilor rele şi la prăpădul care-l fac
plângă, cum nu-i ascultam? Să căutăm să facem pocăinţă ele în suflete. Nu este nevoie să fi ajuns la faptă ca să fii
socotit ucigaş, este destul să urăşti pe cineva, pentru ca ţeală. Aşa se înţelege de ce tinerii, şi chiar fetele, fac
Dumnezeu să te socotească vinovat de ucidere. păcate scârboase prin internate, cămine şi pe unde sunt
mai mulţi la un loc. Din această cauză, din neruşinarea,
Iată ce scrie Sfântul Evanghelist Ioan: ,,Oricine urăşte pe obrăznicia şi portul femeilor fără frică de Dumnezeu,
fratele său este un ucigaş.” Ura este sămânţa uciderii, iar rămân copii şi soţii plângând, unele familii se despart prin
uciderea este de cele mai multe ori înfăptuirea unui gând divorţ, şi ies o mulţime de răutăţi. A ajuns lumea cu păcatul
de ură. Dumnezeu se uită la inimă şi vede acolo ura, acea acesta ca şi cei din Sodoma şi Gomora, pe care i-a ars
rădăcină otrăvită de unde iese uciderea. Dar mult mai greu Dumnezeu cu foc şi cu pucioasă.
este de cei ce se omoară singuri.
300 PREDICI
Iată, iubiţi creştini, câte răutăţi şi câte păcate se fac, şi în
câte feluri! Să ne întrebăm acum: oare n-am greşit, n-am Cine vrea să ajungă în viaţa veşnică, fraţi creştini, să se
păcătuit şi noi în vreun chip oarecare, din câte am auzit la ferească de aceste blestemăţii! Să ne abatem ochii de la
această poruncă?! Sau dacă puteţi să spuneţi că nu, eu aceste deşertăciuni, să nu lăsăm să ne spurce mintea şi
numai atât aş vrea să vă întreb: dacă n-aţi urât niciodată inima nici o imagine atrăgătoare spre desfrâu. Iată de ce
pe nimeni, sau nu cumva v-a părut bine când aţi auzit că a nu e bun nici televizorul! Să fugim ca de otravă de băuturi
murit cineva cu care v-aţi certat vreodată; ţi-a părut bine de alcoolice, de tutun; cine nu se fereşte de acestea, cu nici
răul şi de moartea aproapelui tău, vrăjmaşului tău? Privind un chip nu va putea să se lase de păcatul desfrâului şi nu
în lumina dumnezeieştii Scripturi această poruncă, vedem va ajunge la viaţa veşnică.
că foarte mulţi o călcăm. Să fim atenţi, căci dacă numai
ura, duşmănia, are puterea să ne mânjească mâinile de În porunca a opta, zice Dumnezeu: ,,Să nu furi!”
sângele aproapelui nostru, nici rugăciunile nu ne sunt
primite. Să luăm în serios toate aceste lucruri şi să as- Se ştie că a fura înseamnă a lua lucrul altuia, fie el mare
cultăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să nu mai greşim. sau mic. A fura o sumă neînsemnată sau o sumă mare de
bani înaintea lui Dumnezeu tot furt se numeşte. Pornirea
În porunca a şaptea, zice Dumnezeu: ,,Să nu spre acest păcat se arată la om încă de când este copil.
preacurveşti!” Copiii îşi fură unii altora jucăriile, păpuşile, fură din casă
dulciuri şi bani; la şcoală, în clasă îşi fură creioane, stilouri,
Cine nu observă că în zilele noastre a pierit cu totul caiete. Eh… nimicuri! - poate va zice cineva. Da, dar de la
ruşinea, şi cine nu are ruşine de oameni, nu are nici frică aceste mici lucruri, va ajunge la cele mari, căci furtul însuşi
de Dumnezeu?! După ce omul este pornit spre păcat, din este păcat, nu valoarea lucrului furat.
firea trupească, păcătoasă a trupului, mai vin şi din afară
tot felul de aţâţări: cărţi şi tablouri înfăţişând trupuri goale Să dăm însă unele pilde de furturi peste care oamenii de
de femei, în care păcatul desfrânării este zugrăvit fără obicei trec: când din greşeală ţi s-a dat un rest mai mare,
perdea şi foarte atrăgător. Ba sunt femei care se lasă să iar tu ai băgat de seamă şi nu l-ai înapoiat - ai furat; când
fie fotografiate aşa goale, ca să fie puse prin reviste şi ai văzut că vânzătorul s-a înşelat la socoteală, iar tu ai
împrăştiate prin toată lumea. Vai, vai lor! Am văzut astfel tăcut ca să plăteşti mai puţin - ai furat; când ai călătorit în
de tablouri în case de oameni care se cred serioşi şi chiar tren sau în tramvai fără bilet ori ai plătit mai puţin decât se
morali. Apoi cum să mai stea mintea la locul ei, inima şi cuvenea - ai furat; când din casa unde ai făcut serviciu, ai
nervii, dacă femeile se îndoapă la rând cu bărbaţii de al- luat ciorapi, batiste, linguriţe şi alte lucruri - ai furat; când ai
cool şi tutun, se îmbată şi aduc pe lume copii bolnavi cu cumpărat ceva pentru cineva şi ai spus că ai dat mai mult -
mintea, epileptici şi îndrăciţi?! ai furat. Toţi cei ce fac cumpărături pentru alţii cu multe
furturi se mai încarcă în cugetul lor. Tutorii fură din averea
Majoritatea femeilor au întrecut orice bun simţ şi s-au pus orfanilor şi astfel ei se îmbogăţesc, iar orfanii sunt lăsaţi
în slujba satanei prin îmbrăcăminte şi lux, pentru că umblă săraci.
mai mult goale, cu rochii scurte, strâmte, despicate şi în
multe feluri îşi arată goliciunea trupului. Păcatul acesta Cine înşeală la cântar - fură; cine amestecă marfa sau dă
este grozav de molipsitor şi se răspândeşte cu o mare iu- o marfă proastă drept una bună, luând preţ ca pentru cea
bună - fură; cine cumpără lucru de furat - fură; lăptarul care luat ei cutare lucru când l-au luat, ba că n-au spart ei un
pune apă în lapte - fură, pentru că ia bani pe apa care nu-l vas sau un pahar când ei l-au spart, ba că n-au pierdut ei
costă nimic; croitorul care opreşte din stofă - fură; lu- cutare lucru când l-au pierdut. Omul ticluieşte minciuna şi
crătorul care ia de unde lucrează scule sau materiale - apoi zice: ,,ce era să fac, n-am avut încotro, a trebuit să
fură; omul plătit cu ziua sau funcţionarul care stă degeaba mint?! Mint bogaţii care vor să pară săraci şi mint săracii
în timpul când ar trebui să lucreze - fură. Şcolarul care care vor să pară bogaţi, lăudându-se. Mint linguşitorii pe
copiază la lucrarea scrisă - înşeală şi fură; cine se împru- acei de la care aşteaptă ceva. Mint cei ce exagerează lu-
mută şi nu dă înapoi ce a împrumutat - fură; cine dă bani crurile. Unii mint pentru că se tem de oameni, alţii mint ca
cu camătă - fură; cine trece pe lângă ogorul sau ograda să facă altora pe plac. Tot aşa, unii mint în serios, alţii mint
altuia şi ia de acolo un ştiulete de porumb, o păstaie de în glumă, mint cei ce nu spun întocmai cum s-au petrecut
fasole, un dovleac, un snop de grâu sau o furcă de fân - lucrurile, mint cei ce răspândesc zvonuri neîntemeiate.
fură; cine paşte vitele în iarba altuia, cine intră cu coasa în Mint adeseori cei ce vorbesc de rău pe alţii, în spate, mint
cositura altuia - fură; cine închide pasărea cuiva şi o toţi cei ce umblă cu intrigi şi cu clevetiri.
opreşte pentru sine - fură; cine ia din grădina altuia fructe,
pepeni, zarzavat - fură. Şase lucruri urăşte Dumnezeu, zice Sfânta Carte, ba chiar
şapte şi anume: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile
,,Vai de cel ce strânge câştiguri nelegiuite pentru casa lui!” care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri
- zice Dumnezeu prin proorocul Avacum - ,,căci piatra din nelegiuite, picioarele care aleargă repede la jucat şi la rele,
mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda răspun- martorul mincinos şi pe cel ce stârneşte certuri între fraţi -
de”. (Proverbe, cap.VI, v.16-19). Dumnezeu pune păcatul min-
ciunii în rând cu păcatele vrăjitorilor, curvarilor, ucigaşilor şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 301 închinătorilor la idoli. Aşa spune la Apocalipsă cap. XXI, v.
8. Să ne îngrozim şi noi de păcatul acesta, de câte forme
Ce ziceţi iubiţi creştini despre toate acestea? Ne judecăm are şi în câte feluri îl săvârşeşte omul şi să ne cutremurăm
noi singuri să vedem dacă averea pe care am strâns-o n- până în adâncul fiinţei noastre şi să nu-l mai facem.
are ceva necurat în ea? Nu cumva ai furat ceva şi ai pus în
podul tău, în casa ta, în grădina ta? Nu cumva porţi pe tine Iată-ne ajunşi la porunca a zecea, unde zice Dumnezeu
vreo haină de furat? Nu cumva în banii pe care îi ai la aşa: ,,Să nu pofteşti casa aproapelui tău, să nu pofteşti
bancă sau acasă ai şi nişte bani de furat sau câştigaţi du- soţia aproapelui tău, nici
minica? Tot de furat se cheamă, căci furăm ziua lui
Dumnezeu. Să fim cu luare aminte şi să ne cercetăm bine, 302 PREDICI
să ne mărturisim bine, căci, dacă nu ne trezim mai înainte,
greu vom răspunde la urmă, pentru că va fi prea târziu. robul lui, nici roaba lui, nici măgarul lui, nici vreun lucru
Să mergem mai departe. În porunca a noua, zice care este al aproapelui tău!”
Dumnezeu: ,,Să nu fii mărturie mincinoasă împotriva apro-
apelui tău!” Porunca aceasta ne vorbeşte de pofta dinlăuntru, de pofta
păcătoasă, care, dacă nu este ucisă în inimă, ajunge omul
Domnul Hristos spune că diavolul este tatăl minciunii. El, să facă păcatul cu fapta. Spre lămurire îţi pun câteva
diavolul, a venit cu minciuni la Adam şi Eva când i-a înşelat întrebări: n-ai văzut la cineva un lucru şi ţi-a părut rău că
şi i-a făcut să păcătuiască. Toţi oamenii sunt nişte acela are acel lucru, iar tu nu-l ai? N-ai zis niciodată
mincinoşi spune Sfânta Scriptură, iar cine ar îndrăzni să despre nimeni, de ce lui îi merge bine şi mie îmi merge
spună că el n-a minţit niciodată, tocmai atunci spune o rău, de ce el are şi eu n-am? Trecând pe lângă o casă, nu
mare minciună. Se spun minciuni prin cărţi, în prăvălii, în ţi-ai zis cumva în gând: ,,o de-ar fi casa aceasta a mea!” N-
tribunale. Dar unde nu se minte? Părinţii îi mint pe copii de a fost nimeni de care să-ţi fi părut bine când i s-a întâmplat
când sunt mici, cu basme, cu sperietori, ca să-i facă să un rău, sau să-ţi fi părut rău că i s-a întâmplat un bine?
tacă din gură când plâng; că vine ,,moşu”, că vine ,,bau,
bau” şi multe altele. Mint copiii şi ei pe părinţii lor: ba că-i Ce pizmă, ce invidie este adesea între şcolari - care să fie
doare capul când nu vor să se ducă la şcoală, ba că nu au mai întâi la premiu! Ce pizmă este uneori între fraţi şi
surori! Nici nu s-a răcit bine mortul, tatăl sau mama lor făcut şi ei fapte bune în viaţă, dar dacă îi află moartea în
moartă, că şi încep să dispară lucrurile de prin casă, şi nici cine ştie ce păcate grele, vai de ei, căci greu va fi!
n-a fost îngropat, că deja încep certurile pentru moştenire.
Iar la împărţirea moştenirii fiecare zice despre celălalt: ,,De Vezi acum, frate creştine,
ce să ia el asta şi să nu iau eu?” Gâlceavă, ceartă, pro-
cese cu anii, ies adesea de pe urma moştenirilor. La câţi Stai şi te gândeşte bine!
bolnavi nu le pare rău că alţii sunt sănătoşi!? Adeseori chi-
ar viaţa altuia este pizmuită. Şi aşa, o mulţime de răutăţi şi Judecă cu mintea ta,
de păcate.
Pe ce cale-ai apuca:
Iată iubite frate şi soră, gândeşte-te bine dacă în viaţa ta n-
ai poftit casa altuia, grădina altuia, femeia altuia, maşina Sus la Tatăl între sfinţi,
altuia, vitele, păsările sau lucrurile altuia. Acum mai poţi să
spui că n-ai făcut păcate?! Cum zic unii: că, dacă n-au Sau unde-s scrâşniri de dinţi!
omorât şi n-au pus foc la cineva, nu au păcate. Să recuno-
aştem iubiţilor, căci fiecare ne regăsim călcători ai unei Vreau, o, Doamne-a fi în Rai,
porunci a lui Dumnezeu şi să luăm în serios mântuirea su-
fletului. Iar dacă am ajuns la cunoştinţa aceasta că suntem Între toţi aleşii tăi!
plini de păcate, că am călcat poruncile, că suntem murdari
înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor şi a sfinţilor săi, apoi să Rugăciune
ştiţi, că un singur lucru mai avem de făcut: pocăinţă
sinceră, cu lacrimi amare, plângere până la moarte, cu Doamne, Dumnezeul nostru, Mântuitorule Preamilostive,
căinţă mare. fă-ne parte de Împărăţia Ta cea cerească!

Să avem grijă, să ne spălăm hainele trupului şi ale sufletu- Iartă-ne păcatele, ajută-ne Doamne să ne spălăm cu
lui de întinăciuni cu lacrimi amare de pocăinţă, cu lacrimile pocăinţei şi dă-ne şi nouă viaţa cea veşnică ca să
spovedanie şi fapte bune, căci e singura posibilitate pe fim cu Tine şi să Te slăvim pe Tine, Părintele nostru Cel
care o mai avem, o mai putem avea. Căci aşa zice Ceresc, acum şi pururea şi-n vecii vecilor! Amin!
Dumnezeu la Apocalipsă cap.II, v. 14: ,,Ferice de cei ce-şi
spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe
porţi în cetate!” Şi în altă parte zice: ,,Nimic întinat nu va 304 PREDICI
intra în Împărăţia lui Dumnezeu, nimeni care trăieşte în
spurcăciuni şi în minciună!”.

Gândul care trebuie să ne cutremure pe noi muritorii este

nemurirea - nu moartea; veşnicia - nu vremelnicia aceasta, PREDICĂ LA DUMINICA A XXXI-A DUPĂ RUSALII
fiindcă la plecarea sufletului din corp acesta va fi repartizat
de Dumnezeu ori în viaţa cea veşnică, în Grădina Fericirii,
Vindecarea orbului din Ierihon
a Raiului din Împărăţia Sa, ori în chinurile iadului din
împărăţia satanei, unde veşnic va fi muncit şi chinuit. ,,…Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
Depinde cât de curăţiţi, de spălaţi prin pocăinţă, de
- Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis:
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 303
- Doamne, vreau să văd iarăşi!...”
sfinţiţi, ne va afla Domnul la moarte. Să luăm aminte! Plata
se face la sfârşit, nu la început! Mulţi poate gândesc că au (Luca 18, 38)
F r a ţ i c r e ş t i n i, este icoana fiecărui păcătos dintre noi, care, orbit de
păcatele sale, nu vede nici urâciunea răului, nici fru-
Domnul nostru Iisus Hristos călătorea în vremea aceea museţea binelui, este icoana omului despuiat de toate
pentru cea din urmă oară spre Ierusalim. Ca să ajungă bogăţiile duhovniceşti, care trăieşte în cea mai aspră
acolo, trebuia să treacă prin orăşelul Ierihon. Se ducea la sărăcie, lipsit de prietenia lui Dumnezeu, a omului care
Ierusalim ca să pătimească de cerşeşte plăcerile şi bunurile atât de înşelătoare ale lumii.
Iar când le găseşte nu se bucură niciodată deplin. El şade
bună voie, pentru mântuirea noastră. ticălos pe marginea drumului pierzării şi a morţii celei
veşnice. Bolile trupeşti, pe care le vindeca Domnul în faţa
La intrarea în Ierihon şedea, lângă cale, un orb cu mâna mulţimilor, erau simbolul bolilor noastre morale, de care
întinsă cerând milostenie de la trecători. Auzind şi el zgo- numai El ne poate mântui. Acest orb, ai cărui ochi erau
motul unei mari mulţimi de oameni, întrebă: ,,Ce este închişi să nu vadă lumina soarelui, este icoana celor orbi
aceasta?”, şi probabil cineva îi răspunse că trece Iisus din duhovniceşte care sunt mai vrednici de plâns decât acesta,
Nazaret. Auzind el aceasta, începu să strige în gura mare: este icoana omului păcătos, împătimit cu fel de fel de vicii
,,Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”, iar cei ce mergeau rele, care are ochii sufletului închişi, şi nu vede lumina ce
înainte îl certau, spunându-i să tacă. Dar el, dimpotrivă, izvorăşte din învăţătura lui Iisus Hristos.
mai tare striga: ,,Fiul lui David, miluieşte-mă!”
Cel orbit cu sufletul nu poate vedea că binele ne vine de la
Domnul Iisus Hristos se opri şi porunci să-l aducă la Sine. Dumnezeu şi nici nu poate deosebi binele de rău, adevărul
Apoi l-a întrebat: de minciună. Cei orbiţi sufleteşte sunt atât de întunecaţi că
zic binelui că este rău, şi răului că este bine, dulcelui îi zic
- Ce voieşti să-ţi fac? amar şi amarului îi zic dulce, albului îi zic negru, şi negrului
îi zic alb; pentru ei întunericul este lumină şi lumina în-
- Doamne, fă ca să văd iarăşi!... răspunse orbul. Şi tuneric - aşa a proorocit Duhul Sfânt, prin Isaia proorocul,
Iisus i-a zis: despre oamenii cei vătămaţi la ochii cei sufleteşti. Mai trist
este că aceştia nici nu vor să-L caute pe Doctorul cel
- Vezi! Credinţa ta te-a mântuit! Mare, pe Mântuitorul Iisus Hristos, nici nu vor să strige ca
orbul din Evanghelia de astăzi: ,,Iisuse, Fiul lui David, milu-
Şi îndată orbul s-a vindecat. Văzând el pe Iisus, Doctorul ieşte-mă! Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, vindecă ochii sufletului
cel mare, pe Bunul Păstor şi Milostivul făcător de bine cu meu, că am greşit Ţie!”
multă recunoştinţă a pornit să-L urmeze în tot locul, slăvind
pe Dumnezeu. Aceşti oameni s-au deprins, s-au obişnuit să petreacă într-
o noapte plină de întuneric şi foarte primejdioasă. Păcatele
Acest om era vrednic de compătimit, fiind lipsit de vedere, şi patimile cele stricătoare au distrus cu totul viaţa cea
sărac, străin şi singur, fără lumina ochilor, care este lucrul duhovnicească a creştinilor, căci au ajuns ca nişte
cel mai necesar. El nu se născuse orb; cândva a putut ve- sperietori de păsări într-un câmp de semănături. Cu toţii
dea şi s-a bucurat de lumina ochilor săi, îşi văzuse părinţii, am văzut în câte un loc o momâie pusă într-o prăjină, într-
rudele, văzuse florile, păsările şi toate frumuseţile un câmp sau la câte un cireş copt, ca să se sperie
pământului. De aceea pentru el era mai greu ca pentru un păsările, să nu strice semănăturile. Ciorile şi celelalte
orb din naştere. Sfânta Evanghelie nu ne spune la ce etate păsări au spaimă un timp, apoi bagă de seamă că acea
a rămas orb, dar înţelegem din cuvintele lui, când zice: momâie nu are viaţă şi putere. E urâtă la înfăţişare, dar nu
,,Doamne, fă ca să văd iarăşi!” se mai tem de ea şi încep fără frică să se aşeze pe ea, o
murdăresc şi nu le mai pasă de chipul ei, îşi bat joc cum
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 305 vor ele şi strică, mâncând toată sămânţa din câmpul
semănat sau fructele din cireş.
Acest orb este icoana neamului omenesc celui lipsit de
strălucirea luminii divine şi afundat în întunericul osândirii Aşa şi creştinii noştri: poartă nume de sfinţi biruitori, dar ei
lui, dar luminat prin venirea Răscumpărătorului. Acest orb sunt biruiţi şi batjocoriţi de patimile cele rele, de păcatele
cele mai grele, căci sunt creştini numai de formă, fără Aşa i s-a întâmplat unui preot care a fost luat în râs de un
viaţă, fără putere, fără Duhul lui Dumnezeu. Toate duhurile grup de necredincioşi care i-au zis: ,,N-ai auzit, taică
cele necurate, păsările cele stricătoare îşi bat joc de părinte, o noutate, că azi noapte a murit dracul?!” Preotul,
creştinii de astăzi, pentru că uitându-se compătimitor la ei, le răspunse: ,,Nu ştiam eu
de ce sunteţi voi aşa de trişti şi supăraţi - sărmanii de voi -
306 PREDICI a murit tatăl vostru şi aţi rămas orfani!” Iată un răspuns pe
măsură la nişte îngâmfaţi, nişte orbi cu sufletul, nişte robi şi
din viaţa lor lipseşte sfinţenia Duhului Sfânt. Trăiesc de- fii ai celui rău, aşa cum zice şi Domnul Hristos, că cei ce
parte de Biserică, nu vin să se hrănească şi să se adape fac poftele satanei sunt fiii lui. Grozavă este orbirea cea
din sfinţeniile care se află aici, în Casa Domnului. Nu se sufletească, fraţi creştini, grozavă, că în multe feluri se
spovedesc şi nu se împărtăşesc cu anii, nu fac rugăciuni, luptă diavolul cu cel orb şi-l poartă unde vrea el.
nu iau aghiazmă şi anafură, nu lucrează nimic pentru su-
flet, ci totul pentru trup. Iar cele ce mai fac, toate le fac de Un alt ticălos întreabă pe un bătrân preot, pe care-l
formă. întâlneşte în cale, zicându-i în râs: ,,Părinte, dumneata te
socoteşti om luminat şi slujitor al lui Dumnezeu; dacă ex-
De aceea, foarte mulţi creştini au ajuns ca acele momâi, istă Dumnezeu poţi să-mi arăţi şi mie unde se află?...”
căci fără viaţa spirituală nu sunt buni de nimic şi trăiesc Preotul
într-o stare vrednică de plâns. Mulţi dintre aceşti creştini de
formă au ajuns victimele duhurilor necurate, care au putere PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 307
asupra lor prin vrăjile şi farmecele ce clocotesc în lume. Pe
mulţi îi auzim tânguindu-se că au găsit în curte şi în casa îl privi cu compătimire, şi-i zise: ,,Tinere, eşti prea orbit la
lor diferite obiecte aruncate, fel de fel de moşmoande, suflet ca să-L vezi pe Dumnezeu! Dumnezeu este pre-
broaşte, şoareci, şopârle şi altele… şi de atunci nu le mai tutindeni şi preaputernic întru toate căile Sale, şi n-ai putea
merge bine, sunt tot mereu supăraţi, certaţi, bolnavi - că să rezişti şi să fii viu, dacă L-ai vedea în toată măreţia Sa,
doctorii nu le mai găsesc leacul. Multe răutăţi pot face fiindcă tu nu poţi să te apropii nici măcar de soare. Dar du-
duhurile necurate: argintul viu care umblă prin corp, urâci- te acasă tinere, că ai să vezi pe diavolul! Eu mă voi ruga
unea şi vrăjmăşia pe care o bagă între cei tineri ca să se lui Dumnezeu să-ţi descopere acest ucigaş!”
despartă, farmecele la unii ca să nu se cunune, precum şi
altele; acestea sunt păsările cele negre ale iadului, care Preotul nostru s-a rugat mult pentru el, ca să nu se piardă
prin vrăji şi prin farmece, se aşează pe trupul şi sufletul sufletul lui în necredinţă. Şi iată că acel tânăr s-a îndrăcit!
creştinilor şi le necăjesc. Duhul rău a intrat în el şi a început să-l chinuiască şi să-l
trântească în aşa fel că făcea spume la gură şi răcnea ca o
Toate aceste rele vin asupra acestor creştini pentru că s- fiară sălbatică. Atunci de frică şi de durere, a alergat
au depărtat încetul cu încetul de Sfânta Biserică, de sfinţe- repede la preot să-i spună, să-L roage pe Dumnezeu să-l
niile ei. Pe de o parte au fugit de Sfânta Liturghie, de post ierte, că a greşit. Acum, simţind şi văzând pe diavolul în el,
şi rugăciune, n-au mai făcut sfeştanie în casele lor, nu s-au a crezut că există Dumnezeu. Preotul a făcut rugăciuni
spovedit şi împărtăşit, iar pe de altă parte s-au împotmolit pentru iertarea lui, dar bietul tânăr n-a fost izbăvit aşa
în mari şi grele păcate. curând, căci a trebuit să umble din biserică în biserică, din
mănăstire în mănăstire, să mărturisească păcatul
Mulţi creştini aleargă la vrăjitoare, la spiritism, la necredinţei cu lacrimi în ochi, la preoţi şi la multă lume. Şi
descântece, au devenit hulitori ai lucrurilor sfinte şi iau în după ce şi-a făcut un lung canon, ca să plătească această
deşert numele lui Dumnezeu. Unii, măcar că văd atâtea, hulă, abia atunci S-a milostivit Dumnezeu şi l-a izbăvit de
neagă existenţa lui Dumnezeu şi nu cred că există diavol, ucigaşul diavol, care-l luase în stăpânire.
batjocoresc pe unii preoţi - slujitorii Domnului şi din cauza
atâtor hule şi păcate se depărtează Duhul Sfânt de la ei, li De acum nu mai îndrăznea nici să pomenească numele lui
se întunecă cu totul ochii sufletului, nemaizărind nici o rază Dumnezeu, fără semnul Sfintei Cruci. Cu lacrimi în ochi şi
de lumină. cu multă credinţă se ruga, vorbea şi mărturisea pentru că i
se deschiseseră ochii sufletului şi a văzut minunea lui
Dumnezeu care s-a făcut cu el. Aşa se întâmplă şi cu lu-
mea noastră creştină, care s-a lepădat de credinţă şi de
darurile dumnezeieşti, căci oamenii nu se lasă de fărădel-
egi şi păcate până nu-i scutură Dumnezeu prin fel de fel de
necazuri şi greutăţi, până nu-l slobozeşte Dumnezeu pe
diavolul în casele lor, să râdă de ei în tot felul, să-şi bată
joc de osteneala şi de viaţa lor. Diavolul este slobozit de
altfel de Dumnezeu, ca să-şi facă şi el lucrarea pe întreg
pământul, fiindcă a venit vremea lui. Sfânta Carte zice că
Dumnezeu l-a dezlegat ca să înşele şi să amăgească pe
toţi locuitorii pământului.
Aşa că cine nu se trezeşte nici acum, nici din aceste
suferinţe şi necazuri, cine nu se dezlipeşte de poftele cele
deşarte, de toate desfătările şi patimile, cei care rămân tot
aşa de ruginiţi şi împătimiţi, nu vor avea parte de fericirea
dumnezeiască, de raiul desfătării. Vor pierde prilejul
chemării dumnezeieşti, şi va fi vai de ei la sfârşit, dacă nu
se trezesc acum.
Iată că diavolul lucrează mereu răutăţile lui pe faţa
pământului! Unii au ajuns într-o stare vrednică de plâns,
fără frică de Dumnezeu, căci se despart şi trăiesc în
păcate mari; nu numai tineri, ci oameni bătrâni, la vârsta
de 65-70 de ani, îşi lasă soţiile lor legitime şi trăiesc în
păcatul desfrânării. Nu mai au milă, nu mai au ruşine, nici
de copii, nici de Biserică, nici de Dumnezeu. Şi sunt o
mulţime de astfel de copaci scorburoşi, uscaţi, gata de
aruncat în focul iadului! Nu mai
308 PREDICI
vorbim de holera tineretului, de boala aceasta a crimelor, a Grozavă este orbirea sufletească! Orbire la suflet au şi
avorturilor, care s-a întins peste tot pământul.
Într-un oraş din America, când s-au cercetat vreo 45 de
vile mari, abia s-au găsit 16 copii. În 45 de vile, de blocuri, bate, răcneşte cât îl ţine gura, ca fiarele sălbatice, chi-
16 copii! Dar prin toate erau câini şi pisici. Într-o singură
vilă s-au găsit 10 ogari mari. Şi toate aceste animale mâ- în gură; dacă îi zice ceva biata femeie, e rău, dacă tace şi
ncau numai bomboane şi prăjituri scumpe, iar bieţii copii
au fost aruncaţi la gunoi.
Iată lume orbită de satana, iată orbire vrednică de plâns!
Astfel de cazuri se află şi în alte locuri pe pământ. În Ger-
mania sunt ţigări pe care scrie: nimic fără de mine! Adică
omule, nimic să nu faci fără să mă ai pe mine în gura ta!
Iată satana, cum a înlocuit cuvintele Mântuitorului din Bib-
lie care zice: ,,Fără de Mine nu puteţi face nimic!” Şi el
îndeamnă pe om să-şi pună luleaua în gură, ţigara, şi să
guste, să tragă mereu, ca şi când n-ar putea să trăiască
fără ea. Pe Domnul nu-L ascultă omul, nu-L crede şi nu
vrea să-L urmeze; ascultă glasul ispitei, al poftei celei
scârboase pe care i-o dă satana, căci îi auzi pe mulţi
fumători zicând: ,,eu sunt mort fără ţigară, mai bine mă
lipsesc de mâncare şi celelalte, dar de ţigară nu! Căci ţiga-
ra îmi ţine de foame, de sete, de urât, şi tutunul îmi este
mai bun ca orice prieten!”
Cât de robită este lumea de această poftă blestemată! Într-
o ţărişoară din Europa, un grup mare de creştini a vrut să
ajute pe nişte oameni nevoiaşi, să le împartă mai multe
ajutoare. Ajutorul era dat în alimente: mâncare şi băutură
- de trebuinţă. Dar pentru că nu le-au dat şi tutun,
cei mai mulţi au refuzat şi n-au mai vrut să primească
nimic. Atât de mult s-a prins rugina aceasta de sufletele lor
că mai repede renunţă la altceva folositor şi bun, decât la
tutun, la ţigară.
Acum s-au luat şi femeile de fumat; o mulţime de femei,
majoritatea tinere, necăsătorite, care se pretind civilizate,
învăţate, nu mai pot trăi fără ţigară. Unele au ajuns să dis-
preţuiască pe bărbaţii care nu fumează, zicând că sunt ca
nişte muieri proaste. Sărmanele de ele, ce orbire grozavă!
Astfel de oameni, sărmanii de ei sunt sortiţi focului, căci
cine fumează tutun, nu se va mai vedea din fum! Această
lume orbită, este lumea focului veşnic; lumea cu focul în
gură prevesteşte, prooroceşte ceva rău, căci cer foc cu
gura lor.
beţivii. Din toate patimile periculoase şi rele beţia e cea
mai grozavă. În omul beţiv, parcă vezi pe satana; vorbeşte
singur, când râde, când plânge. Beţivul aruncă, sparge,
nuieşte soţia şi copiii, roade paharul cu dinţii, sparge sticlă
mai rău. Oamenii beţivi nu se mai pot numi oameni, căci
satana - diavolul
- este încarnat în ei, numai coarne şi coadă le
trebuie. În casa unde este un beţiv, acolo este iadul, acolo
este întuneric şi multă plângere şi jale. Iată orbire grozavă!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 309
Biata soţie… stă ca orbul în drum şi cerşeşte milă. Dar şi
mila pe care o primeşte de la călători este o milă
trecătoare şi fără folosul adevărat, până când această fi-
inţă nu va veni la Iisus Hristos, până când nu-L va întâlni
pe El aici, în Biserica Lui, până nu va striga cu toată put-
erea credinţei: ,,Iisuse Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă!”, ca orbul din Evanghelia de astăzi. El a stri-
gat cu mare glas, cu putere, pentru că era zarvă mare în
lume şi ca să-i audă Domnul strigarea lui, a zis tare. Aşa
trebuie să fie şi strigarea noastră, în rugăciune, cu credinţă
în Dumnezeu.
Dar ce observăm la cea mai mare parte a lumii? În loc să
ceară lumina ochilor sufleteşti, să vadă pe Mântuitorul, să
înţeleagă credinţa, să vadă mulţimea păcatelor şi a greşeli-
lor lor, să vadă cât s-au depărtat de sfânta învăţătură a
Domnului şi că sunt în ghearele patimilor şi ale pierzării
sufleteşti - căci ei nu cer ca orbul din Evanghelia de astăzi:
,,Doamne vreau văd! Doamne vreau să Te văd pe Tine!
Vreau să Te cunosc pe Tine Doamne, vreau să cunosc
calea Ta, să cunosc voia Ta!” - cei mai mulţi rămân tot în
drum şi cu mâna întinsă cerşesc mereu altceva: fericire şi
noroc pământesc, bani şi avere trecătoare, mărire
pământească, servicii mari, onoare de la oameni, şi fel de
fel de lucruri pământeşti, trecătoare, vremelnice, pe care
într-o zi le lasă pe toate şi pleacă în veşnicie cu mâinile
goale.
Aşa aleargă omul după aceste lucruri vremelnice, cum
aleargă bietul câine al unui vânător după iepure; în goana
mare aleargă să-l prindă, şi în momentul când e gata să-l
apuce, intervine vânătorul şi-i zice: ,,stai pe loc că iepurele
este al meu, al tău a fost numai alergatul!”. Abia atunci a
văzut bietul câine că s-a înşelat. Aşa este şi cu omul: ale-
argă toată viaţa să prindă ceva; chiar este o vorbă în lume:
,,am împuşcat doi iepuri deodată!”
Aşa zic unii când au câştigat mai bine şi mai mult. Dar pe
patul morţii intervine vânătorul, adică moartea şi diavolul, şi
strigă: ,,stai pe loc că iepurele este al nostru, al tău a fost
doar alergatul!” Abia pe patul morţii vede bietul om că a
alergat în zadar, dar atunci e prea târziu; iepurele lăcomiei
şi al plăcerilor l-a înşelat şi şi-a pierdut sufletul.
Aşa s-au găsit doi tineri, morţi într-o maşină mică, nouă.
Bărbatul o cumpărase cu banii soţiei - împuşcase un ie-
pure - şi când să prindă şi pe al doilea,
a venit vânătorul - moartea, şi l-a prins cu una în
maşină şi au murit asfixiaţi de gazele din maşină, căci au
adormit acolo, de căldura cea mare, dar au adormit pe
veci. Cu multă durere a venit soţia lui legitimă să-l scoată
de acolo. Dar şi mai îndureraţi au venit părinţii moartei, ca
să-şi ia fata de lângă acel desfrânat, cu soţie şi copii, care
nu se mai sătura schimbând când una când alta, cu
maşina pe care şi-o luase; plângeau soţia şi copiii lui. L-a
ajuns vânătorul - moartea, chiar
310 PREDICI
în maşină cu concubina lângă el.
Câtă ruşine au trebuit să sufere acei părinţi, până când au
îngropat-o! De aceea zice Sfântul Augustin: ,,Voi plângeţi
un trup fără suflet, dar de ce nu plângeţi un suflet fără
Dumnezeu? Voi plângeţi un trup din care a ieşit viaţa, dar
nu vă plângeţi pe voi, când aţi pierdut pe Dumnezeu
săvârşind păcatul!” Grea orbire!
Sfânta Evanghelie de astăzi ne mai spune că unii dintre cei
care mergeau în această gloată de lume îl certau pe bietul
orb şi-i ziceau să tacă, dar el cu mult mai mult striga:
,,Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine!” Din aceste cuvinte
să luăm şi noi pildă de stăruinţă în rugăciune şi cu credinţă
să strigăm către Domnul Hristos, să cerem să ne lumineze
ochii sufletului nostru, să cunoaştem cât mai bine calea Lui
cea dreaptă, calea care duce la ceruri, la lumină, la mâ-
ntuire. Să nu ascultăm la cei care ne ceartă şi ne zic să
tăcem, la lumea necredincioasă, la lumea cea orbită de
duhul cel rău, care caută pe toate căile să ne facă să
tăcem, care ne zice să nu ne mai rugăm, să nu mai
cântăm, să nu mai citim, să nu mai venim la biserică, fi-
indcă această lume e oarbă la suflet şi înţepenită în
păcate. Aceştia nu pot să înţeleagă că spre slava lui
Dumnezeu sună clopotele bisericilor, în numele lui Iisus,
poporul umple bisericile. Aceia care mor credincioşi sunt
îngropaţi la umbra crucii lui Iisus. Lumea necredincioasă
trăieşte ca într-un bâlci cu zarvă multă, dar care se va
sfârşi în curând. Fericiţi vor fi numai aceia cărora li se vor
deschide ochii sufletului şi vor scăpa de întunericul
păcatelor, şi vor înţelege că Iisus îi cheamă pe toţi să vină
la El, să iasă din starea lor păcătoasă, ca să le vindece
ochii sufletului, să-i mântuiască.
Să stăruim mereu în rugăciuni - să strigăm, să îndemnăm
şi pe cei ce sunt în jurul nostru, să vină la Dumnezeu.
Ajunge atâta necredinţă, atâta nepăsare de mântuire a
sufletului! Să le zicem: ,,ajunge atâta plictiseală a
păcatelor, veniţi la picioarele Scumpului Mântuitor, veniţi la
Doctorul Cel Mare, veniţi la această mare şi sfântă taină, lepede de Dumnezeu şi de sfânta Lui învăţătură. Ei nu s-
care este Biserica luptătoare pe pământ, cu toată încrede- au împăcat niciodată cu păcatele, cu patimile. Până şi ma-
rea, cu toată povara cea grea a sufletului şi a trupului!”, homedanii, înainte vreme, erau foarte fanatici în religia lor -
căci El a zis: ,,Luaţi jugul Meu că este bun şi sarcina Mea o religie care e departe de mântuirea sufletului - dar cu
este uşoară!”. Cei care au încercat şi s-au supus, s-au toate acestea, când mergeau în pelerinaj la un oraş al lor
convins de aceste cuvinte ale Domnului că sunt adevărate. numit Mecca, aşa cum mergem noi la Ierusalim, unii din
Vă pot spune, cu tărie, că nu există o altă fericire mai mare vizitatorii credincioşi ai religiei lor, după ce vizitau acele
decât să trăieşti în sfânta învăţătură a lui Dumnezeu, să locuri sfinte pentru ei, îşi scoteau ochii, ca să nu mai vadă
crezi şi să propovăduieşti că Iisus a fost şi este Dumnezeu altceva pământesc şi să-şi mai spurce ochii - ziceau ei -
adevărat. după ce au văzut acel loc sfânt, de unde s-a înălţat Ma-
homed, profetul lor.
Vindecarea orbului ca şi alte multe minuni sunt o dovadă
că Hristos a fost Dumnezeu adevărat, fiindcă cine altul Domnul Hristos nu ne pretinde să ne scoatem ochii, să ne
putea să deschidă ochii unui orb numai cu cuvântul, dân- mutilăm trupul, pentru că vedem lucrurile sfinte şi locurile
du-i vederea pe loc, decât Dumnezeu Cel Atotputernic, sfinte, dar să arătăm şi noi că-L iubim din faptele noastre
Care a zis întâi să se facă lumină şi îndată s-a făcut lu- cele bune şi plăcute Lui. Domnul Hristos vrea să dovedim
mină?! Domnul Hristos a zis orbului: şi noi că Îl iubim prin păzirea poruncilor Lui, prin înfrânarea
ochilor, a urechilor şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 311 a gurii; să nu mai vedem deşertăciunile lumii, să nu
mai auzim vorbele şi glumele proaste, cântecele lumeşti,
,,Vezi!” şi îndată s-au deschis ochii săi şi a văzut lumina. drăceşti, să nu mai grăiască gura vorbe fără de folos, min-
Mare este puterea Ta Doamne Dumnezeule! Sfânta Evan- ciuni, hule, înjurături şi drăcuieli, şi să ne înfrânăm toate
ghelie de astăzi ne-a arătat o mică parte din puterea mădularele noastre de a nu mai face cu ele păcate, ca să-
dumnezeirii Sale. L supărăm pe Dumnezeu.

Orbul văzându-se vindecat, spune Sfânta Evanghelie că a
început să slăvească pe Dumnezeu şi să meargă după
Iisus şi tot poporul care văzuse minunea dădea slavă lui
Dumnezeu. Iată recunoştinţa unui om care s-a făcut
sănătos! El a socotit că nu poate răsplăti cu nimic Doc-
torului Celui Mare, decât să mărturisească minunea lui
Dumnezeu. Parcă-l vedem şi noi spunând la lume anii de
suferinţă, anii lui de întuneric, cu lacrimi în ochi, şi ziua cea
mare a bucuriei lui, când a văzut iarăşi lumina zilei şi pe
Domnul Hristos Fiul lui Dumnezeu, Fiul lui David, Care l-a
vindecat.
Aceasta ne-o cere sfânta şi dreapta credinţă a lui Iisus
Hristos - Ortodoxia! Făcând aşa, cu voinţa noastră şi cu
ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge şi noi la o viaţă curată,
sfântă şi luminată, plăcută Domnului. O lumină cerească
ne va lumina sufletul şi vom tresări de bucurie, ca şi orbul
din Evanghelia de astăzi,
312 PREDICI
care s-a luminat la glasul Fiului lui Dumnezeu, când i-a zis
cu sfântul Său Cuvânt:

Aşa şi noi iubiţi creştini! Să fim recunoscători Preamilos- ,,Vezi!”. Aşa vom vedea şi noi lumina mântuirii şi a fericirii
tivului Dumnezeu pentru atâtea binefaceri pe care ni le-a veşnice.
făcut nouă, şi să venim aici, acasă la El, la biserică, să-I
mulţumim pentru toate. Să n-aşteptăm să vină El acasă la
noi, căci avem o mare datorie de a-I mulţumi şi de a-L slăvi
în tot timpul. Rugăciune

Toate aceste minuni ale Mântuitorului au răsunat de-a lun- Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui David, Fiul lui
gul veacurilor şi au rămas în inimile credincioşilor Dumnezeu, ajută-ne şi ne miluieşte şi pe noi cei ce ne-am
adevăraţi. În toate veacurile, aceştia au preferat mai bine adunat aici, în sfântul Tău locaş, şi fă cu puterea Ta
să sufere chinuri groaznice şi moarte amară decât să se dumnezeiască, ca să vedem toţi lumina slavei Tale!
Deschide ochii celor ce nu Te-au cunoscut până acum,
Doamne! Deschide-le sufletul şi ochii cei sufleteşti! Apără
de orbirea cea sufletească pe cei ce Te-au cunoscut,
Doamne! Dă-ne Harul Tău de a ne mărturisi cu umilinţă
păcatele noastre şi vindecă toate rănile noastre, Doamne!
Doamne, fă ca să vedem! Fă, Doamne, ca să ne învred-
nicim a Te vedea şi a Te avea întotdeauna cu noi, şi aici
pe pământ şi întru Împărăţia Ta cea cerească, în vecii veci- lume, ne mirăm cum a putut să-şi calce mândria în picioare
lor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 313
PREDICĂ LA DUMINICA A XXXII-A DUPĂ RUSALII
Zaheu vameşul
,,…Zahee, coboară-te degrabă, căci
astăzi în casa ta trebuie să rămân!”
(Luca 19, 5)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta Evanghelie de astăzi ne vorbeşte despre un om cu
numele Zaheu, care era mai mare peste vameşi, iar
aceştia erau un fel de perceptori. Acest Zaheu, fiind mai
marele lor, se îmbogăţise şi de bani, şi de păcate. Auzind
el de minunile pe care le făcuse Mântuitorul şi mai ales
de minunea făcută puţin mai înainte, când l-a vindecat pe
orbul din Ierihon, căci toate minunile lui Iisus ajunseseră la
urechile lui, a căutat să-L vadă şi el pe Acela Care vindeca
numai cu cuvântul şi dădea iertare păcatelor; dar fiind mic
de statură nu putea să-L vadă pe Domnul, mai ales că era
împresurat de mulţime de popor. Atunci a alergat înainte
pe drumul pe care trebuia să treacă Domnul Hristos şi s-a
suit într-un dud, de unde putea să-L vadă când urma să
treacă. Când a ajuns Domnul Hristos în dreptul dudului, S-
a uitat în sus şi i-a zis: ,,Zahee, grăbeşte-te şi dă-te jos,
căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!”. Iar el s-a dat jos
degrabă şi L-a primit cu bucurie.
Iată, iubiţi creştini, că Domnul nostru Iisus Hristos a cu-
noscut ca un Dumnezeu ce era numele lui Zaheu; i-a cu-
noscut şi numele şi dorinţa cea aprinsă
a inimii lui şi a văzut smerenia şi voinţa lui de a se
întoarce la Dumnezeu. Dacă stăm să judecăm puţin cât de
mult s-a umilit el care era plin de bani, bogat şi onorat de
şi să se urce în dud ca un copil prostuţ, smerindu-se
înaintea atâtor oameni. Tocmai aceasta l-a adus la
pocăinţă, la mântuire, căci Domnul Hristos l-a chemat pe
nume şi a dorit să intre în casa lui.
Când a ajuns Domnul în casa lui, mulţime de farisei ziceau
în inimile lor că: ,,…Domnul a intrat să găzduiască la un
om păcătos”. Dar Zaheu plin de bucurie şi încredere
desăvârşită în Domnul Hristos a zis: ,,Iată, Doamne,
jumătate din averea mea o dau săracilor, şi dacă am
năpăstuit pe cineva cu ceva întorc
314 PREDICI
împătrit!”.
Vedeţi, fraţi creştini, pocăinţa adevărată! Iată cum a înţeles
el că Dumnezeu îl poate ierta de păcatele şi nedreptăţile
făcute, de călcările de lege pe care le făcuse, fără să aibă
frica lui Dumnezeu! Această Evanghelie este una din cele
7 Evanghelii care se citeşte la Sfântul Maslu. Să nu cre-
dem noi că este pusă aşa la voia întâmplării de sfinţii noştri
părinţi. Ea are un mare rost, pentru că multe boli grele şi
suferinţe grozave se abat şi cad pe capul oamenilor din
cauza păcatului nedreptăţii săvârşit de ei, şi mai ales din
cauza păcatelor strigătoare la cer.
Păcatele acestea strigătoare la cer le fac aceia care
asupresc pe văduve şi pe orfani, care înşeală pe cineva cu
cine ştie ce lucruri, care se judecă ca să răpească avutul
altora - casa lor sau altceva de-al lor, cei care opresc plata
lucrătorilor sau fac alte nedreptăţi şi asupriri. De ase-
menea, cad oamenii în grele suferinţe şi boli nesuportabile
şi nevindecabile pentru călcarea în picioare a legii lui
Dumnezeu, căci mare îndrăzneală au oamenii care nu mai
ştiu de duminici şi sărbători, furând ziua Domnului, care e
Sfânta Duminică. În loc de a veni la Sfânta Biserică ca să-I
aducă mulţumire lui Dumnezeu, slavă şi cinste, îşi fac de
lucru pe acasă, se duc pe la târguieli să vândă sau să
cumpere, neştiind că banii câştigaţi în duminici şi sărbători fletului tău, căci cu cuvântul tău care ţi-a zburat de pe buze
sunt blestemaţi. şi pe care nu-l mai poţi întoarce, ai făcut două mari păcate:
întâi ai smintit pe alţii cu vorbele tale şi ai ponegrit cinstea
În casa unde intră astfel de bani, intră focul mâniei lui aproapelui şi al doilea te-ai făcut judecătorul lui, judecân-
Dumnezeu; acolo nu este nici un spor, fiindcă nu numai du-l mai înainte de a veni ziua cea mare, când ne va jude-
acei bani, ci şi alţii vor trebui plătiţi împătrit, cum a zis ca Domnul Hristos pe toţi.
Zaheu, o parte la doctori, o parte pe medicamente, o parte
ori se fură, ori se pierd în vreun fel sau vor trebui daţi pe la Ia aminte, soră şi frate creştine, că vorbele tale s-au dus,
avocaţi şi judecători. Nu se poate spune prin cuvinte câte s-au scris şi înregistrat de îngerii lui Dumnezeu, iar tu să fii
suferinţe mari se abat pe capul oamenilor, din cauză că nu sigur că te aşteaptă suferinţă grea, ori aici pe pământ, ca
vor să meargă la biserică în duminici şi sărbători şi mai să ispăşeşti, ori o veşnică osândă în iad! Tot în păcatul
ales că muncesc în aceste zile sfinte, fără frică de năpăstuirii cad şi cei pentru a căror gură suferă unii bătăi,
Dumnezeu. Un păcat tot aşa de greu se face şi când cine- închisori şi multe suferinţe grele. Vai celor ce prin minciuni,
va năpăstuieşte pe aproapele său, furându-i cinstea, prin prin martori mincinoşi, pârăsc pe alţii, se judecă cu ei, îi fac
fel de fel de vorbe murdare aduse la adresa lui. Orice lucru să sufere pe nedrept, din care cauză unii mor cu sufletul
ce l-ai luat cu sila sau prin înşelăciune şi prin minciuni de la otrăvit de aceste calomnii şi nedreptăţi! Aceştia nu vor plăti
cineva poţi să-l dai înapoi cât trăieşti, dar dacă năpăstuieşti niciodată nedreptatea lor, decât în fundul iadului, dacă nu
prin cuvinte mincinoase şi te atingi de cinstea unei feţe se întorc cu tot sufletul la Dumnezeu din vreme.
bisericeşti, nu mai poţi să întorci înapoi atâtea vorbe, pe
care le-ai risipit pe la urechile lumii ca să-i necinsteşti Pe unii îi cheamă Dumnezeu să plătească pe patul
bunul nume şi frumoasele intenţii. suferinţei, la ieşirea sufletului, când trag să moară, căci se
chinuiesc câte o săptămână de se îngrozesc cei ce stau la
Să fim atenţi că această ispită - boala limbii - vine foarte căpătâiul lor când îi văd cu limba scoasă afară de un cot şi
uşor şi se ia ca râia, şi mai ales femeile fac acest păcat nu pot să moară, mai ales persoanele care au vorbit de rău
grozav. Parcă auzi pe câte una zicând: ,,ai auzit, dragă, ce feţele bisericeşti, credinţa şi pe Dumnezeu - hulitorii. Noi
a făcut cutare?” şi începe să-ţi înşire la vorbe, care mai de ştim că e o vorbă din bătrâni: ,,să fim atenţi ce vorbim, că
care mai urâte, ca să te îngrozească, să te determine să pe unde iese vorba va ieşi sufletul!” Să ne fie milă de su-
spui mai departe şi aşa să arzi în foc cu ea. Aşa a fost cal- fletul nostru şi să nu-l îngreuiem cu astfel de păcate. Di-
omniat un părinte bisericesc şi când era pe patul de avolul se luptă mereu pe toate căile să-l înşele pe om şi
moarte, a venit năpăstuitorul, vorbitorul de rău, cerându-i să-l ţină mereu legat cu păcatele lui, să nu se poată înto-
iertare. Părintele i-a iertat tot, dar i-a dat drept canon să ia arce niciodată la adevărata cale de lumină, la Dumnezeu.
o pernă cu fulgi, spunându-i să se urce
Se povesteşte într-o carte bisericească numită Pateric, că
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 315 un sfânt părinte l-a legat pe un diavol ce venise la el să-l
ispitească, să nu poată pleca până nu-i va spune unele
într-un pom înalt şi acolo scoţând toţi fulgii din pernă se le amănunte; printre altele sfântul părinte l-a întrebat pe di-
dea drumul, iar după aceea să se ducă să adune fiecare avol şi acest lucru: să-i spună de care suflete sunt mai
fulg, ca să fie iertat şi de Dumnezeu. Făcând aşa multe în iad - femei sau bărbaţi? Diavolul i-a spus că sunt
mai multe femei şi sfântul l-a întrebat din nou: ,,Dar pentru
a început să adune, dar a fost imposibil, pentru că ce sunt mai multe femei în iad, că şi la biserică sunt femei
vântul împrăştiase toţi fulgii cât mai departe şi în locuri mai multe?” Diavolul i-a răspuns: ,,Sunt şi la biserică, dar
greu de găsit. unele se duc degeaba; pentru trei feluri de păcate sunt mai
multe femei în iad.
Aşa se întâmplă şi cu vorbele care ne ies din gură: foarte
uşor se împrăştie. Dar cine mai poate întoarce atâtea 316 PREDICI
vorbe rele şi calomnii la adresa aproapelui nostru? De
aceea când l-ai vorbit pe cineva de rău şi l-ai calomniat, şi În primul rând pentru păcatul mândriei, căci ele sunt cele
l-ai degradat în faţa unora, să ştii că mare rău ai făcut su- mai bune curse ale noastre cu care lucrăm şi le învăţăm
cum să se împodobească şi cum să atragă bărbaţii în lor, au dispreţuit banii şi toate bunurile acestei lumi, dându-
păcatul desfrânării. şi seama că numai aşa vor putea fi vrednici să-L pri-
mească pe Iisus în casele şi în sufletele lor.
În al doilea rând pentru că ele sunt foarte bune de gură şi
prin ele noi facem cele mai bune certuri, pârâciuni, Cine poate spune cu ce dragoste aprinsă şi cu ce sfântă
spargeri de case şi tot prin ele lucrăm cu farmece şi recunoştinţă Îl urma
spurcăm sufletele şi trupurile oamenilor; e adevărat că de
vrăji, de descântat, de ghicit se ocupă cel mai mult femeile PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 317
şi tot ele aleargă pe la aceste ghicitoare, căci noi le
învăţăm toate aceste lucruri. Maria Magdalena, din care scosese 7 draci? Iată-l şi pe
Zaheu, cum recunoaşte şi el că trebuie să-şi curăţească
În al treilea rând după ce au făcut fără frică şi ruşine toate, casa şi sufletul de nedreptăţile făcute şi hotărăşte să înto-
când se duc la spovedanie nu se spovedesc cu sinceritate, arcă împătrit acelora pe care i-a nedreptăţit. El a dat
nu spun păcatele aşa cum le-au făcut, ci ca şi când n-ar fi jumătate din averea lui săracilor, căci a înţeles că aceea
ele de vină; aruncă vina ori pe bărbaţii lor, ori pe vecinii lor, este adevărata milostenie: să dai din ale tale, din munca
ori pe copii, ori pe altcineva, pentru că aşa le învăţăm noi - ta, din agoniseala ta făcută cu dreptate, iar cele luate cu
zice diavolul - şi le dăm ruşine ca să nu se spovedească japca, cu năpăstuiri, cu sila, trebuie date înapoi, fiindcă
cum trebuie, să rămână cu păcatele neiertate şi chiar dub- acelea nu sunt ale tale, ci ale aproapelui.
late. Iar când le iese sufletul, vin în ghearele noastre, căci
nu s-au spovedit cum trebuie. Iată de ce, sunt mai multe Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: ,,chiar prin muncă cin-
femei în iad la noi!” - a zis diavolul. stită, dacă ai mai mult decât îţi trebuie, tot ce e de prisos
sunt ale văduvelor, orfanilor, săracilor, tuturor necăjiţilor”.
Fraţi creştini, să luăm aminte, să nu ne înşelăm singuri, că Să fim atenţi şi să nu ne tăiem craca de sub picioare, gâ-
dacă ne-am pierdut sufletul, am pierdut tot! Am auzit de ndindu-ne că facem cine ştie ce mare lucru când dăm o
multe ori din Sfânta Evanghelie, când s-a citit în cursul an- milostenie, care poate nu e chiar aşa de curată, nu e din
ului, că Domnul nostru Iisus Hristos a chemat la Sine tot osteneala noastră, cum fac unii şi mirarea este că sunt
felul de păcătoşi: vameşi, farisei, desfrânate, tâlhari şi i-a creştini botezaţi. Toţi păcătoşii din toate veacurile au fost
primit şi i-a iertat, i-a învăţat şi i-a miluit pe toţi. De multe primiţi şi au intrat în Împărăţia cerurilor. Dar… aceia au
ori a mers în casa lor, ori a venit la ei sau ei au venit la El. intrat, care au lucrat pocăinţa, care şi-au recunoscut
Odată chiar le-a spus fariseilor şi cărturarilor că vameşii şi păcatele şi prin dreptate şi osteneală s-au spălat de ele;
desfrânatele vor intra în Împărăţia cerurilor, iar ei, care se căci fără pocăinţă nu s-a mântuit nimeni din cei ce au
socoteau fiii luminii, vor fi scoşi afară pentru făţărnicia şi căzut, mai ales în păcate grele.
nedreptatea lor. Dacă stăm să ne gândim cum a iertat-o
Domnul Hristos pe femeia desfrânată, cum l-a iertat pe Nici creştinii de la început nu s-ar fi mântuit, nu erau sfinţi,
vameşul smerit care a venit la biserică, cum l-a iertat pe dacă nu făceau pocăinţă, dacă nu se smereau, dacă nu
tâlharul de pe cruce, cum l-a iertat pe Zaheu din Evan- posteau, dacă nu se rugau, dacă nu veneau la biserică.
ghelia de astăzi, ne minunăm de marea Sa bunătate şi Chiar Sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan Gură de Aur nu
milă, pe care a avut-o şi o are pentru păcătoşi. ajungeau sfinţi, cărora să ne închinăm, dacă nu erau aşa
de drepţi, aşa de curaţi, dacă nu făceau o pocăinţă atât de
Aceşti păcătoşi iertaţi, care au primit mila Lui, toţi au dat mare înaintea lui Dumnezeu, cum citim în vieţile lor. Nu
dovadă de o sinceră pocăinţă înaintea lui Dumnezeu, de o cum cred unii din creştinii noştri, care trăiesc în fel de fel
întoarcere desăvârşită, cu toată fiinţa lor, din calea păca- de păcate mari, necununaţi, în desfrânări şi avorturi, în lux
tului, din drumul pierzării, la lumina cea dumnezeiască a lui şi mândrie, în chefuri şi beţii, fără nici un fel de recu-
Iisus Hristos, Iertătorul şi Binefăcătorul lor şi al nostru. Căci noştinţă faţă de patimile Domnului nostru Iisus Hristos.
ei îndată au lăsat păcatul care-i stăpânea şi au început să
se îndrepte prin lacrimile lor, prin pocăinţă. Cine poate Fără să-L recunoască pe Dumnezeu şi fără pocăinţă tinerii
spune pocăinţa şi părerea lor de rău, sudorile şi ostenelile ajung în fundul iadului, iar bătrânii, chiar dacă au
lor? Căci vameşii au călcat în picioare mândria lor, funcţia îmbătrânit, unii au îmbătrânit mai mult în păcate decât în
numărul anilor; ţărani cu obiceiuri boiereşti şi boieri cu acelea care stau gata înarmate ca nişte ostaşi cu arma în
obiceiuri păgâneşti, fără nici o frică de Dumnezeu. Des- mână, ca o santinelă înţeleaptă şi vioaie ce străjuieşte îm-
frânatele nepocăite, tâlharii neispăşiţi de păcate, care în prejurul casei sufletului său, să nu-i fie furată avuţia. Cu
loc să stea la închisoare sunt liberi şi se ţin mereu de ace- această ocazie, îmi amintesc de o vedenie a unui sfânt
leaşi tâlhării, fac mereu avorturi, ucideri, în zadar aşteaptă părinte pustnic pe care am citit-o într-o carte sfântă, veche.
să se mântuiască, fără pocăinţă. Acestora le este pregătit Acest sfânt părinte a fost dus de îngerul păzitor la uşa unei
focul iadului, muncile de veci îi aşteaptă! Dar Dumnezeu îi mari săli subterane, unde erau adunate toate duhurile ne-
cheamă mereu la pocăinţă pe toţi, pentru că pentru curate, cu mai marele lor Scaraoschi.
păcătoşi a venit, cum a spus în Evanghelia de astăzi:
pentru cei păcătoşi, să-i ridice la pocăinţă, să se mâ- Pustnicul acesta asculta cele ce vorbeau ei înăuntrul acelei
ntuiască. încăperi, fără să fie văzut de ei, fiindcă aşa era voia lui
Dumnezeu. Scaraoschi cel mare, aşa le spunea la toţi di-
Prin pocăinţă, prin preoţi, prin biserică, prin spovedanie la avolii lui: ,,Cum să facem să câştigăm cât mai multe suflete
duhovnici, prin necazuri şi supărări, prin boli şi fel de fel de pentru împărăţia noastră întunecoasă?” Atunci s-a ridicat
suferinţe, prin toate, Dumnezeu voieşte ca oamenii să se unul care a zis aşa: ,,Întunecimea voastră, eu sunt de
apropie de El, să se apropie acum până când nu vor sta la părere că cel mai bun mijloc pentru a umple iadul nostru
căpătâiul lor soţia, copiii, plângând lângă patul suferinţei este să mergem la cât mai mulţ i pe pământ şi să le
lor, iar rudele şi spunem că nu există Dumnezeu, că nu există rai şi iad şi
că pe pământ este totul; dacă ai bani, avere şi de toate eşti
318 PREDICI în rai, iar dacă nu, eşti în iad. Iar celelalte, câte au auzit pe
la biserici, să le spunem că sunt scornituri şi poveşti de-ale
prietenii întristaţi aşteaptă sfârşitul lor. Acum, când doctorii popilor, că ştii întunecimea ta, cât sunt oamenii de proşti şi
mai au încă nădejde de prelungirea vieţii, până când nu se ne vor crede cu uşurinţă!”.
vor închide ochii şi moartea nu le va răpi sufletul.
Scaraoschi le grăi: ,,Lesne de spus acestea, dar să nu
Acum este momentul cel mai potrivit, când am auzit de crezi că toţi oamenii vor fi chiar aşa de proşti, cum crezi tu;
pocăinţa atâtor păcătoşi; acum, când am auzit de schim- vor simţi că-i aceasta treabă diavolească, de-a
barea şi întoarcerea desăvârşită a lui Zaheu vameşul;
astăzi, zice Dumnezeu să ne întoarcem la El. Diavolul ne PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 319
amână şi zice mâine, şi de mâine poimâine, şi de la post la
post şi de la an la an, ca să ne prindă în gheare. Dar astăzi noastră, şi nu vor crede. Vreau altă părere!”. Şi zise unul
este ziuă, iar mâine poate fi prea târziu. Câte exemple nu una, altul alta, dar nici una a fost bună. ,,Să se ridice altul
avem, pe care le-am văzut cu ochii noştri de atâtea ori în să spună!”. Se ridică unul mai şchiop, mai chior, mai
viaţă, cu unele persoane care au tot amânat întoarcerea la îndrăcit ca toţi şi spuse: ,,Se înţelege că e o prostie să spui
Dumnezeu, la pocăinţă, pe care i-a prins moartea fără să lumii că nu există Dumnezeu, nici rai, nici iad. Părerea
facă nici o pregătire! Câţi n-au fost luaţi cu salvarea să fie mea e alta, să mergem cu toţii pe faţa pământului şi să
internaţi de urgenţă la vreun spital, pentru vreo operaţie stăm la pândă, şi cum vedem că se întoarce vreunul la
urgentă! Desigur, cei mai mulţi pleacă nespovediţi şi Dumnezeu şi la dreapta credinţă cu toată seriozitatea prin
neîmpărtăşiţi, fiindcă durerile îngrozitoare nu le mai dau pocăinţă, prin spovedanie şi împărtăşanie, atunci să sărim
timp să cheme vreun preot, să-i spovedească măcar. Şi cu toţii şi să nu-l lăsăm, să-l întoarcem înapoi. Iar pe cei ce
aşa au murit pe patul operaţiei, fără a-şi lua hrana cea vor să se ocupe de aceste lucruri, să-i amânăm.
trebuitoare pe drumul veşniciei - Sfintele Taine. Celor tineri să le spunem că la bătrâneţe să se pocăiască,
atunci să ia calea bisericii, sunt prea tineri acum, până
Să fim atenţi cu sufletul nostru, să căutăm să-l ţinem treaz atunci se pot ruga şi pe acasă, ce tot biserică, biserică?!
pe calea mântuirii şi cu fierbinte dragoste să-L urmăm pe Pot să mai citească şi câte o carte sfântă pe acasă şi să
Domnul, străduindu-ne în fiecare clipă, în fiecare zi, să fim facă şi ei ca toată lumea, să nu iasă din rândul ei, că-i
slujitori cât mai plăcuţi şi împlinitori ai sfintelor Lui porunci. râde! Iar celor bătrâni să le spunem că, dacă n-au făcut
Atunci şi diavolul are frică de sufletele noastre, de sufletele pocăinţă până acum, cât au trăit, cât au fost tineri, acum e
prea târziu şi nu-i mai iartă Dumnezeu, şi aşa că, degeaba Pe toate căile şi în toate locurile un creştin adevărat, un
mai fac ei pocăinţă şi se mai duc la biserică, că nu mai creştin treaz, care a cunoscut drept calea mântuirii, prin
sunt iertaţi; şi să-i dăm înapoi şi pe unii şi pe alţii. Să-i tot Sfânta Biserică, are de luptat în tot locul şi în tot timpul, cu
amânăm pe toţi din zi în zi până când îi va apuca moartea trupul, cu lumea, cu diavolul. Aceşti trei vrăjmaşi, în-
aşa nepregătiţi!”. fierbântaţi de mânie pe bietul suflet, aceştia se luptă zi şi
noapte, acasă şi la serviciu, pe stradă şi în tramvai, în tot
,,Bună părere, cea mai bună - zise diavolul Scaraoschi - locul, chiar şi în Sfânta Biserică.
alergaţi cu toţii şi aşa să faceţi, găsiţi cât mai multe guri şi
vorbiţi prin ele ca să se întoarcă înapoi cei ce au luat dru- Un alt sfânt părinte zice că pe unii îi aduce chiar diavolul la
mul bisericii şi al credinţei adevărate, şi nu-i lăsaţi să vină biserică, ca să-i încurce pe ceilalţi care au venit să se
la biserică!”. roage, ca să-i rănească prin ceva, să-i facă prin cine ştie
ce ispite să dea înapoi, să-i facă să se lipsească şi să fie la
De aceea observăm că diavolul nu se înspăimântă de fel cu toţi moleşiţii veacului care dorm în păcate grele. De
creştinii care nu pornesc pe calea mântuirii cu toată seri- aceea ne cere Domnul să fim treji, să stăm cu candela
ozitatea; ştie că aceştia sunt creştini de formă. Aşa se ob- aprinsă, adică flacăra sufletului, credinţa tare şi aprinsă, să
servă prin Sfintele Biserici că toate cele sufleteşti creştinii fim nişte suflete înflăcărate pentru luptă şi să nu ne temem
noştri le fac numai de formă. De formă se roagă, de formă niciodată de jucăriile diavolului, ba chiar să ne bucurăm că
vin la biserică, de formă se spovedesc, din obicei; şi apro- tocmai prin aceste lupte şi ispite ne încununăm de la
ape toate ale sufletului le fac din obicei şi de formă. Căci Dumnezeu, primim mai multe puteri şi răsplata ne e mai
sunt mulţi… mulţi, care nici nu ştiu de ce vin la biserică şi mare. Cu cât avem de suferit mai mult, cu cât avem de
care este rostul venirii la biserică. De aceea pleacă de la luptat mai mult, cu atât suntem mai băgaţi în seamă de
biserică, dacă nu mai răi faţă de cum au venit, nici mai Dumnezeu şi la vreme potrivită El ne trimite ajutorul Său.
buni. Când vede că noi am făcut tot ceea ce ne stă în putinţă şi
nu mai putem face nimic, atunci intervine El cu puterea Sa
Se întâmplă aşa cum a spus un sfânt părinte: că dacă intră dumnezeiască.
un câine în biserică, nici biserica nu se spurcă, dar nici
câinele nu se sfinţeşte; cei ce vin din curiozitate, cu inimi Aşa s-au luptat înaintaşii noştri, sfinţii părinţi noştri, sfinţii
împietrite, cu gânduri împărţite, şi nu sunt atenţi nici la Vasile cel Mare, Grigore şi Ioan Gură de Aur, pe care-i
slujbă şi nici la predici, se întorc acasă fără de Iisus, Mâ- prăznuim toţi la un loc, sfinţii părinţi şi mucenicii. Citind
ntuitorul şi Ajutorul nostru, nu ca Zaheu cel ce s-a dat jos vieţile lor, vedem cum erau pârâţi că sunt creştini, omorâţi
din dud. Acolo unde se ridică câte un suflet, cu hotărâre de rudeniile lor, cum au fost omorâte soţiile de către soţii
temeinică de a urma calea Domnului, tot iadul se răscoală lor, pentru că sunt creştine, surori de către fraţii lor, rudenii
împotriva lui. Dacă este tânăr sau tânără necăsătoriţi, vine de către rudeniile lor, pentru că sunt creştini adevăraţi. Au
diavolul chiar prin părinţii lor, sau prin rudenii şi parcă nu- fost unii împăraţi care şi-au omorât copiii lor buni - pe câte
mai grija aceasta o au, să se ocupe de ei să-i silească să o fiică sau un fiu, pentru această dreaptă credinţă. Toţi
se căsătorească; chiar le găseşte pe câte cineva ca să-i aceşti creştini adevăraţi au biruit fiind înarmaţi cu armele
poată cât mai curând porni pe drumul tuturor nepăsătorilor duhovniceşti, pe care ni le recomandă nouă Sfântul Apos-
de mântuire. Dacă sunt părinţi, tol Pavel astăzi, în Apostolul care s-a citit, unde ne spune
ca să fim pildă pentru toţi credincioşii, în vorbire, în purtare,
320 PREDICI în dragoste şi credinţă, în curăţie şi răbdare.

întrebuinţează necuratul fel de fel de ispite prin copii, ca
să-i supere, să-i facă să zică vorbe rele, să-i blesteme, şi
să-i scoată din calea mântuirii. În cele mai multe familii
sunt supărări mari, din partea copiilor că e ,,vai de părinţii
aceia care n-ascultă de copii!”
Să ne îndemnăm dar unii pe alţii în citirea sfintelor cărţi, de
unde se poate lua învăţătură pentru mântuire şi prin care,
dacă citim cu înţelegere, ne suim cu mintea sus deasupra
lumii, de unde îl vom putea vedea mai bine ca Zaheu din
dud, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Să citim mai ales
vieţile sfinţilor; acolo vedem luptele lor, răbdarea lor,
suferinţele lor de tot felul, încercările şi focul ispitelor prin
care s-au mântuit fiecare. Este cu neputinţă ca un creştin creştini şi toţi sfinţii, care au avut darul facerii de minuni,
să nu-şi vindecând bolile şi prin rugăciunile lor făceau minuni mari,
înviind chiar morţii, erau atât de drepţi şi sfinţi, că se nu-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 321 meau prietenii lui Dumnezeu; cu toate acestea, Dumnezeu
i-a lăsat şi nu i-a scăpat de vrăjmaşii care căutau să-i
găsească leacul trebuitor pentru suflet în aceste cărţi cu omoare, şi-i chinuiau cu fel de fel de munci grele. Pentru
vieţi de sfinţi. ce a trebuit ca ei să moară în chinurile acestea aşa de
grele? Pentru că, aşa cum aţi auzit mai sus, aici este lupta
Să nu credem şi noi, ca unii oameni, că e de ajuns să te tuturor celor ce vor să se mântuiască! Pe pământ e câmpul
duci la biserică, din când în când şi să aprinzi o lumânare, de luptă al creştinilor.
sau să plăteşti o slujbă şi să-ţi dea Dumnezeu apoi, orice
vei cere, pentru că ai dus, de!… lumânare. Lui Dumnezeu Pe front nimeni nu se duce să-şi îndeplinească poftele lui
nu-i trebuie lumânarea, banii noştri şi darurile noastre, că personale; acolo e luptă, e moartea întotdeauna în faţa
al Lui este pământul şi toate, şi cerul, şi dedesubtul El le-a ochilor. Aşa şi noi aici pe pământ, să vedem
făcut; ne vrea pe noi, sufletul nostru e scump, e de valoare
mare, căci El a trebuit să sufere; El a trebuit să-şi verse 322 PREDICI
Sângele ca să-l răscumpere.
moartea în fiecare ceas în faţa ochilor noştri, ca să nu
Oricât ar fi de mare lumânarea şi darul omului, dacă nu se greşim lui Dumnezeu, să nu facem păcate şi să nu ne lipim
leapădă de păcate, tot la iad se duce! Trebuie mai întâi să inima de pământul acesta, care s-a spurcat şi va fi ars cu
scoatem gunoiul păcatelor din viaţa şi sufletele noastre, foc!
căci s-au împuţit pământul şi văzduhul de tot felul de
păcate şi nu ne mai poate suferi Dumnezeu mult. E gata Fraţi creştini, vrem şi noi să-L vedem pe Domnul Iisus Hris-
judecata, să fim gata şi noi! tos ca Zaheu?! Să ne suim sus, mai sus de lumea aceasta,
Sunt unii cărora nu li se îndeplinesc rugăciunile, pentru că mai sus de lumea care se târăşte pe pământ ca şarpele;
nu ascultă sfaturile bune pe care le dăm şi cad într-o mai de acolo de sus de la înălţimea învăţăturilor dumnezeieşti,
mare necredinţă, căci ajung de nu le mai trebuie nici biser- Îl vom vedea pe Domnul desluşit şi ne va chema şi pe noi
ică, nici preot, nici sfinţenie; se leapădă de toate, zicând că pe nume ca pe Zaheu, şi se va invita cu a Sa dragoste
dacă ar fi Dumnezeu, le-ar ajuta şi lor. Şi tocmai pentru că dumnezeiască să vină în casa sufletului nostru. Vrem şi
le caută numai pe acestea pământeşti şi nu mântuirea su- noi să ne pocăim ca Zaheu, să plătim nedreptăţile? Hai să
fletului, Dumnezeu se îndepărtează de ei. Le spui să se ne grăbim, să facem socoteala şi să recunoaştem câţi bani
spovedească, să se lase de păcatul desfrânării, să se nedrepţi avem în casele noastre, pe câţi am înşelat şi am
întoarcă la Dumnezeu, să ia calea dreptăţii; îţi promit păgubit, câte duminici şi sărbători am lucrat furând zilele
atunci, dar nu se ţin de promisiune. Se întâlnesc pe stradă Domnului Dumnezeu şi să întoarcem împătrit, adică
cu o babă, care le spune să se ducă la 9 biserici, să făcând tot felul de fapte bune, ajutând săracii, lipsiţii, ne-
plătească şi se duc. Sfatul cel bun nu-l primesc, nu fac ce voiaşii, bisericile sărace, căci Dumnezeu cu toată dragos-
le spunem, dar după babă se iau şi se duc la 9 biserici. tea vrea să ne mântuiască şi de aceea a venit pe pământ:
Cum să le asculte Dumnezeu rugăciunea la aceşti oameni, să caute pe cel pierdut, oaia rătăcită, sufletele cele
la aceşti creştini, rugăciunea cu prihană, cu păcate mari bolnave.
nespovedite, cu desfrânări, cu ucideri, cu calomnii, cu
hule? De aceştia se depărtează Dumnezeu, nu le ascultă Dacă vrem să-L urmăm pe Domnul, să nu ne mai dezlipim
rugăciunea. de El niciodată, să-L ascultăm şi să mergem cu El în toate
zilele vieţii noastre. El să fie păstorul nostru, şi noi oile Lui
Unii au suferinţe de tot felul şi totuşi s-au întors la cele aflate şi întoarse la Tatăl. Fericite suflete sunt acelea
Dumnezeu; vin la biserică, fac fapte bune, şi au totuşi cărora Mântuitorul le va intra în casă! Acele suflete sunt
parte, de multe dureri şi necazuri, de aceea rămân ne- înflăcărate în credinţă, au duh de viaţă în ele, cântă şi
dumeriţi unii. Pentru ce sunt pedepsiţi de Dumnezeu, dacă laudă mărirea lui Dumnezeu şi într-un cuvânt sunt chiar de
ei urmează calea cea dreaptă? Aceştia să nu uite că primii aici, de pe pământ, în culmea fericirii, în rai.
 este necredinţa, deznădejdea, sinuciderea, chefurile,
Îngerii de sus cântă de bucurie, sfinţii se bucură de întoar- cântecele lumeşti şi jocurile.
cerea lor şi mare bucurie se face în cer şi multă pace în
casele lor; căci Mântuitorul cu care plecaţi de aici din Sfân- Dumnezeu ne spune că cei ce înfăptuiesc toate aceste
ta Biserică şi Îl duceţi în casele dumneavoastră, vă va zice păcate, dacă nu le vor părăsi, vor fi aruncaţi în ziua
ca lui Zaheu: ,,Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!”. judecăţii Domnului Hristos în iazul cu foc, piatră şi puci-
oasă, iar osânda aceea se numeşte moartea a doua. Dar
mai mare păcat decât toate păcatele este mândria. Să ştiţi
că pe toţi păcătoşii, de orice fel, oricât de mari şi multe
Rugăciune păcate ar avea, Dumnezeu îi iartă, dacă se vor pocăi, se
vor îndrepta! Ba mai mult, Dumnezeu chiar îi urmăreşte pe
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit oamenii păcătoşi, pas cu pas, în toată clipa vieţii lor, ca să-
în lume să mântuieşti pe cel pierdut şi rătăcit, dă-ne şi i întoarcă la calea cea bună, la calea mântuirii, pentru că
nouă pocăinţa lui Zaheu, recunoştinţa lui şi întoarce-ne pe Dumnezeu este iubire: ,,Că aşa de mult a iubit Dumnezeu
calea Ta cea bună ca să fim cu Tine şi aici şi în ceruri în lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine
vecii vecilor! Amin! crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!”. Aşa zice
Dumnezeu: ,,Spune-le, pe viaţa Mea - zice Domnul
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 323 Dumnezeu - că nu voiesc moartea păcătosului, ci să se
întoarcă de la calea lui şi să trăiască, adică să aibă viaţă
veşnică! Întoarceţi-vă de la calea

324 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A XXXIII-A DUPĂ RUSALII
voastră cea rea; pentru ce vreţi să muriţi, casa lui Israel,
Pilda vameşului şi a fariseul adică creştinilor?” De aici vedem că Bunul şi Atotputernicul
Dumnezeu îi cheamă pe păcătoşi
,,…Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la
Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă la pocăinţă, la mântuire, pe care o dă gratis celor ce se
sufletelor voastre!” întorc la El. Însă, o singură categorie de păcătoşi spre care
(Matei 11, 29) Dumnezeu nu numai că nu-şi întinde mila chemării Sale la
pocăinţă, dar le stă şi împotrivă sunt cei mândri. De ce
F r a ţ i c r e ş t i n i, oare?!... Nu din cuvintele noastre vom dovedi acest lucru,
ci din cuvintele lui Dumnezeu. Cei mândri, încrezători în ei
Maica noastră, Sfânta Biserică, ne pregăteşte în duminica înşişi, sunt nesuferiţi chiar celor ce-i înconjoară, măcar că
aceasta a vameşului şi a fariseului pentru sfântul şi marele nu pot să-i vatăme cu nimic. Dar cât de nesuferit trebuie să
post; şi începe cu o pildă foarte minunată, pilda vameşului fie cel mândru înaintea Creatorului care l-a făcut! De aici
şi a poate oricine pricepe de ce le stă Dumnezeu împotrivă
celor mândri.
fariseului, în care este condamnată mândria, păcatul cel
mai mare şi cel dintâi păcat care a fost făcut mai întâi de Să vedem ce este mândria? Mândria este încrederea omu-
îngeri, de Lucifer şi apoi de oameni. Nici un păcat nu este lui în sine însuşi, în puterea sa, în averile sale, în hainele
mai nesuferit înaintea lui Dumnezeu, ca mândria, nici un sale, în frumuseţea sa, în înţelepciunea sa. Omul mândru
păcat nu este mai mare ca mândria. Mari păcate sunt cu nimeni nu se împacă decât cu cei ce-l linguşesc şi-l
înaintea lui Dumnezeu minciuna, păcatul desfrânării, al laudă, încolo pe toţi îi vorbeşte de rău, pe toţi îi dis-
sodomiei, al onaniei, grozav păcat este uciderea, batjo- preţuieşte. Omul mândru de va cere cuiva ajutor la nevoie,
coritoare este beţia. Mânia lui Dumnezeu îi urmăreşte pe nu-i mulţumeşte, dar el, de va da cuiva ajutor, pretinde să
cei ce ghicesc, pe cei ce fac vrăji şi descântă, mare păcat fie lăudat în gura mare. Omul mândru în cugetul inimii sale,
chiar dacă crede, după cum zice el, în Dumnezeu, chiar
când se roagă ia o atitudine de sfidare a lui Dumnezeu, oricine ai fi, îţi va sta Dumnezeu împotrivă. Să ascultăm pe
adică un fel de dispreţ. Omul mândru, când se roagă, po- Dumnezeu care ne spune, prin Sfânta Scriptură, unde du-
runceşte lui Dumnezeu, îşi laudă singur calităţile pe care ce mândria!
nu le are, iar gândul că ar fi păcătos… e departe de el. La proorocul Ieremia, cap.49, v.16, zice Domnul:
Omul mândru nu suferă învăţătura bună; dacă-i faci o mus- ,,Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale, te-a rătăcit! Dar
trare pentru a se îndrepta, el provoacă scandal, iar dacă chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului
cere cuiva vreun sfat spre învăţătură, după ce l-a auzit, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul!” Vedeţi mândria
începe să spună: ,,asta o ştiam şi eu!” inimii, vedeţi din ce cauză a rătăcit lumea de la dreapta
credinţă! Să ştiţi că pricina rătăcirii lumii nu se datorează
Ne spune Bunul Dumnezeu că iubirea de bani este atât de mult păcatelor făcute, cât înfumurării şi îngâmfării
rădăcina tuturor relelor, însă mândria este începutul tuturor inimii lor, fiindcă ,,socotindu-se singuri înţelepţi au ajuns
răutăţilor, căci din cauza mândriei a fost trântit din cer nebuni”, zice Sfântul Apostol Pavel.
satana cu îngerii lui. Să vedem acum de ce este aşa de
mare păcatul mândriei? Lumea, întocmai ca un om nebun, a ajuns pentru păcatul
Sfânta Scriptură ne spune că orice dar bun şi orice dar mândriei să rătăcească în gândurile ei, şi să se întunece în
desăvârşit vine de la Părintele luminilor, adică de la inima sa. A schimbat adevărul cu minciuna şi astfel a
Dumnezeu. Va să zică noi, făptura omenească, oricine am decăzut până la a se închina făpturilor, în locul Făcătorului,
fi, orice bun am avea, orice calitate: fie frumuseţe, fie şi Dumnezeu a pedepsit-o să cadă în pângărirea trupurilor
sănătate, fie bogăţie omenească, fie inteligenţă, fie lor, cu pofte nesăţioase, schimbându-şi firea, şi bărbaţii şi
credinţă mare, fie răbdare multă pentru Hristos şi Evan- femeile, mocirlindu-se în cele mai scârboase plăceri.
ghelia Sa, sau alte fapte bune creştineşti, le avem dăruite Citiţi cu atenţie tot capitolul amintit şi să nu ne mai mirăm
de la Dumnezeu, precum zice: ,,Căci cu privire la Hristos de ce sunt atâţia nebuni, de ce s-au ivit atâţia care spun că
vouă vi s-a dăruit nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi nu există Dumnezeu şi că nu mai este nimic după moarte.
pentru El”. Va să zică orice bun am avea noi nu este al Iată mândria unde i-a dus, făcându-se şi înălţându-se ei pe
nostru, propriu, ci al lui Dumnezeu. Dacă te lauzi, te mâ- ei înşişi ca dumnezei! De aceea ei susţin că omul este tot-
ndreşti cu ce nu-ţi aparţine, aceasta se numeşte mândrie, ul, că omul a descoperit şi a făcut atâtea maşinării şi mari
iar Dumnezeu, pe bună dreptate, le stă împotrivă celor progrese. Ei uită, din cauza mândriei, că toate câte le au la
mândri. îndemână, fie înţelepciune, fie materie primă, le au de la
Dumnezeu. Dacă ar fi smeriţi, ar vedea că nu sunt în stare
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 325 să facă un fir de păr, omului.

Judecaţi şi dumneavoastră, să vedeţi că ce spun, e drept! Tot din mândrie au rătăcit unii de la dreapta credinţă,
Apucă-te dumneata, oricine ai fi, şi spune în gura mare că lepădându-se de Biserică, de preoţie şi de toate Sfintele
eşti cineva, eşti o căpetenie şi nu eşti. Dar o ţii morţiş aşa Taine. Dacă aţi avut vreodată ocazia să
că eşti. Unde ai ajunge, dacă spui mereu aşa?! Dacă nu la
puşcărie, în cel mai uşor caz la balamuc sau la spitalul de 326 PREDICI
nebuni. Dar Dumnezeu ce va face celor ce se laudă cu ce
nu le aparţine?! El îi va pedepsi pe toţi cei mândri după staţi de vorbă cu vreun sectant, cu un rătăcit, căci acesta e
dreptate, căci Dumnezeu este proprietarul tuturor bunurilor numele lor adevărat, imediat poţi să-l cunoşti de câtă mâ-
ce sunt în fiecare om şi în tot universul. Ce lucru ai tu, ndrie, de câtă înfumurare şi îngâmfare este stăpânit. Ei,
omule, pe care să nu-l fi primit; şi dacă l-ai primit de ce te rătăciţii, în loc să-şi vadă bârna din ochiul lor, văd gunoiul
lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit, ci l-ai fi avut tu? altora şi numai îi auzi zicând că ei nu mai fac păcate de
când au plecat din biserică şi că preoţii sunt nişte păcătoşi,
Una din poruncile lui Hristos este a fi smerit. Şi iarăşi ne iar creştinii ortodocşi la fel, că de ce nu-i dăm afară din
porunceşte: ,,Iubiţi-vă unii pe alţii, cu o dragoste frăţească, biserică pe păcătoşi, şi multe de felul acesta.
fiecare să dea altuia întâietate, nu umblaţi după lucrurile
înalte, ci rămâneţi la cele smerite şi nu vă socotiţi singuri Cum au citit câte puţin prin Sfânta Scriptură şi prin alte
înţelepţi!”. Dacă te abaţi de la porunca smereniei, atunci, cărţi rătăcite li se pare că sunt la înălţime ca vulturul, că
nimeni nu mai ştie ce ştiu ei şi de aici dispreţul faţă de se-
menii lor. Ei s-au împărţit în multe partide şi au început să
aiureze zicând că au descoperit tainele lui Dumnezeu, şi
dacă nu vom zice şi noi ca ei, mânia lui Dumnezeu ne
aşteaptă. Iată înfumurarea şi mândria cea drăcească!
Fraţi creştini, vrând Bunul Dumnezeu să ne ferească de
păcatul mândriei şi totodată vrând să ne arate cât de mult
urăşte pe cei mândri, ne-a dat mai multe pilde, şi în Vechi-
ul Testament, şi în Noul Testament.
În Vechiul Testament, ne dă pildă pe un împărat, anume
Iehonia, fiul lui Ioachim, împărat al iudeilor: ,,Pe viaţa Mea
- zice Domnul - că, chiar dacă Iehonia, fiul lui Ioachim,
împăratul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit în mâna Mea
cea dreaptă, l-aş scoate şi de acolo!” Şi drept este că
acest împărat a fost lepădat de Dumnezeu, ca să ia aminte
toţi cei mândri. Nişte inele de pecetluit în mâna dreaptă a
lui Dumnezeu au fost apostolii cei dintâi ai lui Hristos, şi
urmaşii lor până la sfârşitul veacurilor. Însă cei care, dintre
ei, s-au îngâmfat, s-au mândrit în inima lor, au fost lepădaţi
de Dumnezeu, cum a fost Iuda Iscarioteanul şi după el,
până în zilele noastre, o mulţime de preoţi şi predicatori, de
oameni pretinşi morali, care au dispreţuit pe semenii lor;
Dumnezeu le-a stat împotrivă, au rătăcit şi au fost lepădaţi,
ca nişte cârpe murdare.
Sfântul Apostol Pavel ne spune că noi, creştinii, suntem o
pecete a apostoliei în Domnul. Va să zică Pavel era un inel
de pecetluit, iar creştinii sunt pecetluiţi de inelele acestea,
şi dacă pe inele le leapădă Dumnezeu, când se mândresc,
cu cât mai mult pe cei ce sunt pecetluiţi, dacă ei cad în
păcatul mândriei. La proorocul Obadia, cap.III, v.4, zice
Dumnezeu aşa: ,,Dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul,
chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, şi de acolo te voi
arunca jos!”- zice Domnul; iar la proorocul Amos, cap.IX,
v.2, zice: ,,Chiar de s-ar sui în ceruri şi de acolo îl voi
doborî!”.
Auziţi, fraţi creştini, în ceruri de s-ar sui mândrul şi de acolo
îl va arunca Dumnezeu, Cel ce nu minte. Grozav păcat! Cu
adevărat, noi creştinii, prin
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 327
Tainele sfinţitoare ale lui Dumnezeu, oare nu devenim noi
fii şi fiice ale lui Dumnezeu, moştenitori ai împărăţiei ceru-
rilor?! Prin Sfintele Taine ne urcăm în ceruri, însă de vom
cădea în păcatul mândriei, şi din ceruri vom fi doborâţi,
adică de la înălţimea aceasta a sfinţeniei, cum spune
Domnul Hristos cetăţii aceleia: ,,Tu, Capernaume, care
până la cer te-ai înălţat, până la iad te vei pogorî!” În altă
parte zice: ,,A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor
de domnie şi a înălţat pe cei smeriţi!”
Înaintea lui Dumnezeu, orice jertfă ar face omul mândru,
oricât de mare şi de scumpă ar fi, chiar de ar da săracilor
pomeni mari, mese întinse, din cauza mândriei şi a neas-
cultării Evangheliei şi poruncilor lui Hristos, toate acele
fapte bune nu le sunt primite la Dumnezeu; orice bine ar
face e în zadar. Este întocmai ca atunci când pui apă într-
un vas spart şi curge jos: când te duci să bei, e tot gol. Aşa
sunt cei mândri: lipsiţi de mila lui Dumnezeu. De aceea, cei
mândri nu pot suferi mustrarea celor înţelepţi pentru că
sunt plini de duhul diavolesc al mândriei.
De multe ori se întâmplă, că din cei de jos, se ridică unii la
ranguri mari în lumea aceasta, mai ales în zilele noastre.
Băieţi şi fete de ţărani, de la coada sapei, ce au purtat
opinci până ieri - alaltăieri, s-au ridicat ajungând doctori,
profesori, ingineri, din care cauză au căzut în mândrie,
având fumuri în cap, le
e ruşine de rude, de prietenii cu care au copilărit, s-
au jucat şi le e ruşine chiar şi cu părinţii lor. Iată cum se
văd ei, ca vulturii pe sus, la înălţime! Mai ales prin
căsătorie, îşi aşează cuibul cât mai sus printre stele. Dar
pe mulţi îi dărâmă Dumnezeu într-o clipă, căci ajung în
starea cea mai nenorocită şi de plâns, ca să-şi aducă
aminte de unde au plecat şi să privească cu suspine spre
cer, la Marele Creator, Dumnezeu. Iar pe cei care nu se
trezesc nici din astfel de nenorociri îi aşteaptă focul ghee-
nei, cum zice Domnul Hristos: ,,…şerpi, pui de năpârci,
cum veţi scăpa de focul gheenei?!”
Vedeţi dar, fraţi creştini, unde duce duhul mândriei? La
pieire veşnică. Naţiuni mari, împărăţii puternice care au
stăpânit lumea, când s-au mândrit, s-au prăbuşit ca şi când
n-ar fi fost niciodată, pentru că le-a stat Dumnezeu Atot-
puternicul împotrivă. Toate păcatele la un loc să ştiţi, nu
fac cât mândria, înaintea lui Dumnezeu. De ce? Fiindcă se
laudă lumea cu ce nu este al ei. Mândria este un păcat
direct împotriva lui Dumnezeu, Cel ce ne dă toate darurile
bune şi tot ce avem noi. Dacă un om păcătuieşte împotriva
altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuieşte
împotriva Domnului Dumnezeu, cine-l va mai putea scăpa,
cine se va mai ruga pentru el? Nimeni!
Prin păcatul mândriei, majoritatea lumii, a ajuns vrăjmaşă
lui Dumnezeu.
 arhierei şi preoţi împodobiţi cu medalioane şi cruci cu
328 PREDICI lănţişoare de aur la gât. Aşa şi creştinilor li s-a poruncit ca
podoaba lor, pe deasupra îmbrăcămintei cu virtuţile, cu
Şi… după ce că suntem păcătoşi, să mai fim şi vrăjmaşi ai armele creştineşti, să fie smerenia. Fără această podoabă
lui Dumnezeu?! Pe cine-l mai rugăm de iertare, la cine mai creştinul nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu, este
putem striga ca să ne ierte şi să ne primească?! În ochii ca un mormânt văruit, este ca un fariseu făţarnic.
lumii nu pare aşa de mare păcatul mândriei, de aceea nici
nu-l socoteşte, însă, după câte am auzit de la Domnul, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 329
mândria este pricina rătăcirilor din lume şi căderea din
Împărăţia cerurilor, de la mântuire. Dacă vreţi dovadă, am auzit din Sfânta Evanghelie de
astăzi: fariseul avea fapte bune, credea în Dumnezeu, se
De păcatul mândriei se ruga proorocul David să-l scape ducea la biserică, însă era mândru. Mândria, lauda de si-
Dumnezeu, zicând: ,,Iartă-mi Doamne, greşelile pe care nu ne, ca un foc ce arde totul, aşa nimiceşte toate faptele
le cunosc şi păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mâ- bune. Dar vameşul, deşi foarte păcătos, credea şi el în
ndrie, ca să nu mă stăpânească ea peste mine; atunci voi Dumnezeu, iubea biserica şi el ca şi fariseul lăudăros,
fi fără de prihană, nevinovat de păcate mari!” În altă parte pentru că s-a smerit în inima sa şi s-a recunoscut păcătos
zice: ,,Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule!” Aşa înaintea lui Dumnezeu, s-a căit cu părere de rău şi a
se rugau oamenii sfinţi înaintea lui Dumnezeu, fiindcă erau făgăduit că se va îndrepta, Dumnezeu l-a iertat. De aceea
smeriţi. Nu se socoteau buni, drepţi sau fără de păcate, ci a zis Domnul Hristos, că cine se înalţă va fi smerit, iar cine
cei dintâi păcătoşi. se smereşte va fi înălţat.
Dacă mândria este atât de nesuferită înaintea lui
Dumnezeu şi este de osândit cu foc nestins, smerenia e Fraţi creştini, să căutăm a ne cumpăra şi noi această
aşa de mare, aşa de plăcută lui Dumnezeu, încât podoabă ce ne face cinste, ce ne laudă şi ne înalţă
Dumnezeu o numeşte podoabă. De aceea zice: ,,Tot aşa înaintea lui Dumnezeu. Să ne dezbrăcăm de duhul mâ-
şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni şi toţi în legăturile ndriei, care ne face lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Să ne
voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie”. (I Petru, cap.V, agonisim smerenia, care nu costă nici un ban. A avea
v.5). această podoabă trebuie ca în cugetul inimii să te socoteşti
Da! Să ştiţi, fraţi creştini, că nimic nu e mai plăcut lui că eşti cel dintâi păcătos, aşa cum zice Sfântul Apostol
Dumnezeu ca smerenia! Toate virtuţile creştineşti sunt Pavel că el este cel dintâi păcătos. Şi când împlineşti toate
bune, însă fără smerenie n-au nici o valoare. Smerenia poruncile lui Hristos, să zici că: ,,sunt un rob netrebnic, am
este temelia de piatră a tuturor virtuţilor creştineşti. Bune făcut ce sunt dator să fac!”.
sunt milosteniile, rugăciunile, mergerea regulată la Sfânta Dacă eşti smerit, frate şi soră creştină, tu nu mai poţi să
Biserică, postul, spovedania păcatelor, împărtăşirea cu umbli în felul lumii plină de mândrie, care n-a auzit nicio-
Trupul şi Sângele lui Hristos, citirea Bibliei, propovăduirea dată Cuvântul lui Dumnezeu, tu nu mai poţi să umbli cu ei,
învăţăturii Evangheliei, dar fără smerenie n-au nici o să mai faci ca ei. Ca să dovedim smerenia, trebuie s-o
valoare. arătăm prin cugetele inimii, prin vorbe, prin fapte, precum
ne spune: ,,Nu faceţi nimic din duh de ceartă, sau din duh
Poţi să-ţi dai toată averea săracilor, dacă o dai din slavă de slavă deşartă, ci în smerenie, fiecare să privească pe
deşartă, ai pierdut. Credinţa, nădejdea şi dragostea, ca şi altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu
celelalte fapte bune, care ies din ele, se numesc la foloasele lui, ci la foloasele altora.” Să aveţi în voi gândul
îmbrăcăminte că ne spune Sfântul Apostol Pavel: acesta, care era în Hristos Iisus!
,,Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu ca să puteţi
ţine piept împotriva uneltirilor diavolului!” Va să zică toate Aşa este smerenia - ea nu te lasă să te socoteşti mai bun
virtuţile creştineşti se numesc îmbrăcăminte, pe când decât altul, oricât de păcătos ar fi el, ci tu să te socoteşti în
smerenia se numeşte podoabă. inimă şi mai păcătos. Smerenia nu-l lasă pe creştin să se
Aţi văzut vreodată la sărbători naţionale ofiţeri împodobiţi laude cu faptele lui şi, când ar vrea să facă aceasta, îl tri-
cu decoraţii diferite, medalii de aur şi argint, sau diferite mite la Hristos să-L vadă şi să audă că El, când făcea
insigne, ca podoabă pe îmbrăcămintea lor. Sau aţi văzut bine, le poruncea cu dinadinsul să nu spună nimănui.
Când Îl numea bun, răspundea: ,,Ce-Mi zici bun? Bun este
singur Dumnezeu!” Când într-un corp sângele e stricat, răsuflă în piele, în dif-
Astfel, smerenia inimii nu-ţi dă voie să te compari cu cei erite părţi ale trupului. Tot aşa şi mândria nu poate fi afară,
mai răi din lume, ci smerenia te trimite să te compari cu până nu este înăuntru, în inimă şi în minte. Astfel, după
Iisus Hristos, cu Maica Domnului, să vezi cum s-a purtat cum buboaiele sunt expresia sângelui stricat, tot aşa şi
Maica lui Dumnezeu, cum s-a îmbrăcat ea în lumea aceas- mândria din afară este expresia gândurilor dinăuntru.
ta, ce podoabe a pus ea pe mâini, pe cap, în urechi. Să te Dumnezeu ne spune, învăţându-ne smerenia: ,,Nu iubiţi
compari şi să vezi: te asemeni?! Cu apostolii, cu fe- lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea,
ciorelnicii, care toată viaţa şi-au înfrânat poftele trupului, cu dragostea Tatălui nu este în el, căci tot ce este în lume:
mucenicii şi cu toţi cei care au plâns. pofta trupului, pofta ochilor, lăudăroşia vieţii, nu este de la
Tatăl, ci din lume, şi lumea trece şi poftele ei. Dar cine face
Smerenia te trimite să-i vezi în nevoile lor pe cei apăsaţi, voia Tatălui, rămâne în veac!”.
pe cei bolnavi, să le speli bubele, să suferi mirosul cel Va să zică luxul, mândria, nu e de la Dumnezeu, ci de la
greu, să stai la căpătâiul lor, să scoţi lumea necredincioasă, e scornitura diavolilor, a duhurilor
necurate, care au adus în lume răul. Această lume să se
330 PREDICI mândrească cât va voi; să-i lăsăm în pace, căci cu atât se
mângâie, când se împodobesc şi se maschează. Pentru
murdăria de sub ei şi fără de cârtire să-i ajuţi în toate ne- această lume necredincioasă, mândria este ca o hrană,
voile lor, şi tuturor celor lipsiţi, care n-au ce le trebuie, să le mai repede se lipsesc unele femei de mâncare bună, nu-
sari în ajutor. Aşa este smerenia. Da, fraţilor şi surorilor, să mai să le rămână bani pentru a se împodobi, să aibă cu ce
ne dezbrăcăm de lucrurile blestemate, de fardurile de faţă, se
de mâini, de pudră şi roşu, de cercei, brăţări şi inele, de
privirile trufaşe şi de toate podoabele şi modele ce atrag PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 331
bărbaţii în păcate, căci acestea fac parte tot din mândria
satanei. mândri. Aşa se împodobeau în haine scumpe şi în par-
fumuri mulţi bogaţi; şi bogatul nemilostiv şi petrecea zi şi
Să gândim modest, să vorbim modest, să ne îmbrăcăm noapte, în chefuri, şi la urmă a moştenit văpaia cu foc
modest, să fim cât mai simpli în toate: aceasta este nestins.
smerenia plăcută lui Dumnezeu. Femeile să se roage cu
capul acoperit, cu ruşine şi sfială, să vorbească cu respect Aşa ne spune Duhul Sfânt că va fi lumea la sfârşitul ve-
în faţa bărbaţilor lor, nu să le poruncească. Femeia smerită acurilor, trufaşă, plină de mândrie şi neascultătoare de
nu trebuie să pună piciorul în capul bărbatului, dacă vrea Dumnezeu şi de Cuvântul Lui. Pretutindeni, la sate şi la
să se mântuiască. Nu cu faţa mascată şi fel de fel de oraşe, duhul mândriei stăpâneşte şi a fugit din lume Duhul
împletituri de păr! lui Dumnezeu. De aceea s-au încuibat toate duhurile rele,
Ştiu că nu pot înţelege toţi aceasta; li se pare un lucru greu toate răutăţile în lume, căci nu are cine să-i călăuzească;
de împlinit. Dar când se vor trezi în iad, aşa cum s-au trezit nu are cine să-i stăpânească spre bine. Deci, e firesc să
mulţi şi multe, din cutremure şi din atâtea catastrofe pe vedem cu ochii noştri, să auzim cu urechile, ce n-au văzut
care le-a trimis Dumnezeu - că drept în fundul iadului s-au şi n-au auzit strămoşii noştri, e firesc ca să aşteptăm din zi
pomenit în câteva secunde - îşi vor aduce aminte de toate în zi căderea şi sfârşitul acestui veac păcătos, căci din
acestea, şi acolo vor suspina în zadar, şi vor vedea că n- cauza mândriei va fi doborâtă, va fi prăbuşită această lume
au avut dreptate, dar va fi prea târziu! Aceasta se întâmplă în cuptorul cu focul cel nestins.
tot din pricina mândriei, căci nu pot să înţeleagă şi li se Deci să ne pregătim, fraţilor şi surorilor, să întâmpinăm a
pare greu de a îndeplini; întocmai ca un beţiv obişnuit cu doua venire a Domnului Hristos, care va veni ca fulgerul ce
băuturile tari, sau ca fumătorii cărora le-a intrat nicotina în se arată de la răsărit spre apus; să ne pregătim a-L întâm-
sânge, aşa sunt şi femeile cele obişnuite cu astfel de far- pina pe Domnul întru smerenie, ca El să ne înalţe pe toţi în
duri şi podoabe. E greu să le iasă din sânge, din cap, din slava Sa cea cerească!
suflet, din inimă, păcatul acesta al mândriei - a se Să lăsăm lumea cea deşartă, căci nici un folos nu vom
împodobi spre a atrage lumea la păcat. avem de la ea, şi, din duminica aceasta, să începem
pregătirea sufletească, ca, începând şi sfântul şi marele
post, când va veni, să ne împodobim cu toate podoabele
smereniei şi hainele dreptăţii, virtuţilor spre mântuirea su-
fletelor noastre.
Rugăciune
Doamne şi Stăpânul vieţii noastre, Cela ce Te-ai smerit
până la moarte ca să ne înveţi pe noi căile Tale şi să ne
scapi de duhul mândriei, dă-ne, Doamne, inimă smerită,
căci recunoaştem cât suntem de păcătoşi înaintea Ta, că
nu putem noi să îndeplinim datoriile noastre, pentru atâtea
binefaceri pe care ni le dăruieşti nouă, căci ne saturi din
masa Ta bogată, ne hrăneşti sufletul şi trupul, iar noi nimic
nu facem, şi nu-Ţi aducem slava şi cinstea care Ţi se cu-
vine!
Porunceşte Tu, Stăpâne, duhurilor necurate să nu ne mai
ispitească, ca noi niciodată să nu mai cădem în păcatul
mândriei şi să Te vedem pe Tine, înaintea ochilor noştri,
Călăuză blândă şi smerită, aşa cum ai fost pe pământ, cu
ucenicii Tăi, arătându-ne căile Tale mai departe! Amin!
332 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A XXXIV-A DUPĂ RUSALII
Pilda fiului risipitor
,,… Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice:
- Tată, am păcătuit înaintea cerului şi înaintea ta; şi
nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău! Ia-mă ca pe unul
din argaţii tăi!”
(Luca 15, 21)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În Sfintele Scripturi nu este un alt lucru care să se pome-
nească mai des ca mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Am
putea spune că despre aceasta ne arată şi ne dovedeşte
aproape fiecare pagină a Bibliei. Dar nu cred să fie o
Evanghelie mai mângâietoare pentru noi ca aceasta pe
care am auzit-o astăzi. Evanghelia despre fiul rătăcit ne
îndreaptă privirile spre marea îndurare a lui
Dumnezeu, de la Care nădăjduim mântuirea sufletului. Noi
toţi suntem păcătoşi, nu este zi, nu este ceas în care să
nu-L supărăm pe Dumnezeu. Dacă ar fi după faptele noas-
tre am merita să nu mai vedem lumina soarelui, ci îndată
să se deschidă pământul şi să ne înghită de vii, prăbuşin-
du-ne în întunericul veşnic al iadului.
Această minunată pildă a fiului celui rătăcit, risipitor sau
desfrânat cum i se mai zice, este icoana în care fiecare
dintre noi se recunoaşte cu uşurinţă fără să mai fie nevoie
de vreo explicaţie, ci numai ascultând-o putem zice:
,,Acest fiu risipitor sunt eu, în cutare vreme din viaţa mea
din trecut sau în traiul meu de astăzi, aşa am fost sau aşa
sunt. Iar pe acest Părinte bun, acest Tată Ceresc şi eu l-
am părăsit în multe rânduri din viaţa mea; şi eu am părăsit
casa părintească, care este biserica Lui; şi eu L-am lăsat
plângând în pragul uşii uitându-se după mine cum mă
depărtez de El şi de casa Lui şi iată astăzi mă cheamă la
Sine. M-a aşteptat atâta timp şi n-am voit să mă întorc. “
E vrednic de plâns omul acela care, ascultând cuvintele
Evangheliei, nu simte un sentiment bun şi nici o lacrimă
nu-i pică din ochi, când aude astăzi scrisoarea de dragoste
a Tatălui. Un astfel de împietrit la inimă şi la suflet s-ar
putea să rămână pe veci aruncat în haznaua pieirii
veşnice. De aceea să deschidem ochii
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 333
sufletului ca să nu pierdem prilejul cel mai scump pentru
mântuirea noastră, să auzim glasul Evangheliei de astăzi
care este glasul Tatălui Ceresc şi care voieşte să cheme
acasă pe toţi fiii rătăciţi, răzvrătiţi, bolnavi şi zdrenţuiţi din
ţara depărtării, din pământul pierzării, spre mila şi dragos-
tea Lui, spre casa Lui, spre ţara Lui cea plină de bunătăţi.
Un om - zice Sfânta Evanghelie - avea doi feciori. Acest
om este Bunul Dumnezeu, iar cei doi fii sunt drepţii şi
păcătoşii. Fiul cel mai mic n-a vrut să se mai supună
tatălui, ci în loc să-şi iubească tatăl şi să se supună lui, a
început să asculte sfaturile cele vătămătoare ale oamenilor
răi. Într-o bună zi a rupt toate legăturile de respect şi recu- decolteuri strânse pe corp şi fuste transparente cu care vin
noştinţă şi i-a zis: ,,Tată, dă-mi partea ce mi se cade de fără de ruşine chiar în sfânta biserică în timpul verii. În felul
avuţie!” acesta se poartă şi în faţa fraţilor lor şi a tatălui lor.

Ispititorul, diavolul îi suflase la urechi că e timpul să-şi fie Păcatul desfrânării a umplut de necinste şi de mirare o
singur dumnezeu, să fie liber, să facă ce vrea, să nu mai lume întreagă. Unii oameni au ajuns mai rău ca animalele,
asculte de nimeni şi să-şi întemeieze viaţa numai după care nu au raţiune, cazând în desfrânare rudenii apropiate
cum îi dictează mintea lui. Majoritatea tinerilor noştri şi chiar părinţii cu copiii lor. Nu de mult mi-a venit o veste
găsesc că aşa e bine să facă şi ei. plină de mirare, de jale şi vrednică de plâns: trei fete mari,
toate surori, au căzut în păcatul desfrânării cu însuşi tatăl
Tatăl, spune Sfânta Carte, i-a împărţit avuţia sa. Tânărul lor. După ce l-au denunţat şi s-au făcut cu toţii de râsul
nostru, mândru şi îngâmfat, şi-a luat averea din mâna lumii şi al diavolului, au apucat fiecare pe drumul pedepsei
tatălui şi a plecat cu ea într-o ţară îndepărtată, probabil vremelnice, iar dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu va fi
într-un oraş mare, unde putea găsi toate desfătările şi vai de sufletul lor în veci.
plăcerile trupeşti. Nu se duse într-o ţară mai apropiată, ci,
departe, în ţara uitării de tată. Acolo trăieşte risipitorul nos- Iată, vedem că se întâmplă astăzi ca şi în anticele cetăţi
tru în lux şi desfătări, căci are bani de ajuns, înmulţeşte Sodoma şi Gomora de care ne vorbeşte Sfânta Scriptură
sărbătorile, bancheturile, chefurile, precum şi diferite jocuri, că au fost arse cu foc şi cu pucioasă din pricina păcatului
unde pierde zile şi nopţi şi unde risipeşte mereu din bănuţii acestuia scârbos! Aşa s-a întâmplat şi în acest cămin
dăruiţi de bunul lui tată. Cumpără haine de moda cea blestemat şi sunt multe locuri unde desfrânarea a pătruns
nouă, ca să semene cu fiii oamenilor mai de seamă din în diferite feluri ca: sodomia, onania şi alte urgii.
ţara aceea şi intră în anturajul lor. Se face şi el momeala
cea mai ademenitoare a femeilor uşoare şi stricate. Duhul acesta necurat al desfrânării îi face pe tineri neru-
şinaţi, nu mai au ruşine nici de părinţi, nici de fraţi sau de
Şi aşa, încetul cu încetul, tânărul nostru duce o viaţă de rudenii. Păcatul acesta de moarte a înşelat şi pe unele
risipă, de plăceri şi desfrâu. Toate acestea cereau bani şi văduve, chiar bătrâne, care închiriază casa tinerilor des-
timp, căci grozav este păcatul desfrânării. Acest păcat frânaţi. Multe din aceste văduve au căzut chiar ele la
înfricoşat stăpâneşte majoritatea lumii de astăzi, căci mai adânci bătrâneţi în păcatul acesta urât şi le-a apucat moar-
peste tot este prezent duhul cel întunecat al desfrânării. În tea fără pocăinţă. Vai de sufletul lor, căci au mâncat pâ-
secolul nostru desfrânarea loveşte cu o putere inea cea mai murdară, făcându-se părtaşe la păcatele
îngrozitoare, sparge vasele cele mai cinstite, înşeală acestea mari, pe care le-au făcut acei tineri în casele lor,
minţile cele mai lăudate. Aşa îşi bate diavolul joc de adică desfrânarea şi uciderea pruncilor!
trupurile cele mai tinere, pătează obrajii cei mai curaţi,
amăgeşte pe mamele cele mai tinere, iar uneori umple de Sfinţii îngeri sunt îngroziţi de aceste nelegiuiri pe care le
necinste şi pe cele mai în vârstă. văd pe pământ la noi, deoarece o mare parte din lume a
întrecut pe cei din Sodoma şi Gomora alăturându-se dobi-
Duhul acesta diabolic nu are milă de pruncii cei nevinovaţi, toacelor şi asemănându-se lor. Probabil că satana ştie că
căci face pe părinţii lor să se despartă unul de altul; el mai are puţine zile şi se sileşte cu toată puterea să înşele
împietreşte inimile maicilor, făcându-le ucigaşe de copii, lumea cu tot felul de păcate trupeşti. Numai aşa se explică
duhul desfrânării face neruşinaţi pe tineri şi tinerele fete ca de ce este aşa de răspândit acest păcat, că aproape nu
să se poarte necuviincios: băieţii cu pantaloni strâmţi de li este tânăr care să nu păcătuiască mai înainte de căsătoria
se văd toate mădularele prin ei şi fetele mai mult - unele cu cununie religioasă.
purtând blugi tot aşa de strâmţi iar altele diferite
Aproape că nu întâlneşti femeie care să nu-şi fi omorât
334 PREDICI primul copil, primul rod al pântecelui ei, şi aceasta de bună
voie. Aproape că nu întâlneşti soţ care să-şi păstreze patul
neîntinat şi care să nu fie ameninţat cu dezbinarea şi di-
vorţul din cauza acestui păcat. Desfrânarea a devenit o
plagă socială pentru întreaga omenire, un fel de cancer şi
se pare că nu mai are nici un fel de leac, decât focul mâ-
niei dumnezeieşti. Sfinţii părinţi numesc acest păcat tur-
bare. Pravila veche bisericească spune, când e vorba de
acest păcat că: ,,…s-a turbat cineva asupra cuiva”. Tur-
bare la cap!
cele mai grele urmări, căci ajung ca cele trei fete care
trăiau cu tatăl lor de care aţi auzit mai sus şi vor avea o
viaţă foarte dezastruoasă. Vai de sufletul lor şi al acestor
părinţi! Iată fiii pierduţi, iată copiii pe căile rătăcite,
îndepărtaţi de Tatăl ceresc! Aveţi de plâns părinţi care
aveţi astăzi copii!

Aşa se explică faptul că majoritatea lumii s-a îmbolnăvit la Sfinţii părinţi ne sfătuiesc să fugim de acest păcat şi să
cap, această boală fugim şi de lucrurile sau cauzele ce duc la acest păcat. Tot
ceea ce ne întinează cele cinci simţuri ale noastre să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 335 lepădăm de la noi. Fericit este cel ce nu păcătuieşte cu
privirea, căci acest păcat intră mai întâi prin ochi şi urechi,
fiind consecinţa păcatului desfrânării. Duhul desfrânării născându-se aproape nevăzut. Începe a stăpâni apoi gân-
răcneşte ca un leu sălbatic şi umblă peste tot ca să înşele dul şi imaginaţia, mintea şi voinţa.
pe mulţi. Îl întâlneşti pretutindeni, pe toate drumurile se O copilă foarte cuminte şi cu părinţi credincioşi, care
plimbă vesel, zâmbeşte la toate răspântiile, se odihneşte şi au crescut-o în frica lui Dumnezeu, a venit la mine într-un
se răsfaţă cel mai mult la petreceri, înşeală ochii tinerilor şi hohot de plâns, cu şiroaie de lacrimi, ca să mă întrebe ce
stă neizgonit chiar în casele căsătoriţilor. Nu stă departe să facă şi cum să scape de urmărirea unor imagini bleste-
nici de casele văduvelor, râde pe străzi, se răsfaţă în mate pe care le văzuse. Biata copilă a fost prinsă într-un
târguri, făgăduieşte lucruri mari, îl cheamă pe om la beţie, moment de slăbiciune şi, din
la glume urâte, la mâncăruri şi la întâlniri păcătoase.
336 PREDICI
Duhul desfrânării bate la poarta fiecărui muritor, deschide
uşa multor case şi fereastra multor inimi, înmoaie cugetele curiozitate, s-a dus şi ea să vadă cu una din colegele ei o
cele mai tari şi vorbeşte tuturor la ureche, spunându-le că revistă pornografică venită de la aceia care-şi zic oameni
e ceva firesc şi că acesta nu este un păcat sau că este un liberi. Cele ce a văzut ea în acea revistă au trezit simţurile
păcat prea mic; aşa înşeală pe mulţi, şoptindu-le la ureche ei, i-au iritat nervii şi i s-a născut imediat în minte păcatul
sau chiar prin gura unor medici care afirmă că fără acest desfrânării.
păcat nu pot trăi, se îmbolnăvesc, înnebunesc. Minciuni!
Prin vederea acelor imagini a intrat duhul necurat şi a pus
Dar unde nu umblă el să caute suflete omeneşti? În care stăpânire pe mintea ei, căci nu-i mai ieşeau din cap acele
sat nu-l întâlneşti şi în ce oraş nu domneşte el fără nici o imagini stricătoare de suflet. Întotdeauna le vedea în faţa
jenă? Umblă peste tot şi intră nepoftit, dacă omul nu are ochilor. Îi tulburau şi-i spurcau mintea. Iată cât de repede
uşile şi ferestrele zăvorâte şi încuiate cu cheile credinţei şi intră păcatul şi ce uşor poate fi aruncat omul în prăpastia
ale sfinţeniei din Biserică. Când intră păcatul desfrânării în desfrânării! Când vă spunem că revistele acestea strică
mintea tinerilor şi chiar a copiilor, nimeni nu se mai înţele- sufletul şi viaţa copiilor, la mulţi poate
ge cu ei. Aşa mi se plângea într-o zi o mamă care avea un
băieţel de 13 ani, că acesta i-a spus într-o zi maică-si că, vi se par glume. Când vă spunem să nu daţi voie
dacă nu-l lasă să-şi aducă acasă pe fetiţa de 12 ani cu copiilor să privească orice la televizor, că le stricaţi sufletul
care vorbea de multă vreme şi să trăiască împreună, ei şi-i pierdeţi, nu luaţi aminte, dar este un rău aşa de mare,
amândoi se spânzură. Iată duhul necurat, iată isprăvile că nu se poate vorbi îndeajuns de răul pe care îl fac în fa-
petrecerilor! milia creştină, aceste reviste şi filme imorale.

Mulţi copii, în special fete care au fost crescute de mici
numai de mamă, despărţită de bărbat, ajungând la vârsta
de 14-15 ani nu mai ascultă de mamă, o părăsesc şi se
ataşează tatălui, care le dă voie să-şi facă toate plăcerile,
chiar cele mai vinovate; până la urmă totul se sfârşeşte cu
Un mare pictor italian a pictat un tablou cu ieşirea sufletului
unui om păcătos. Printre altele, ce vedem în acest tablou?
Dintre toţi diavolii, unul, un arap urât, îi arată celui care-şi
trage sufletul să moară, un tablou cu o femeie goală, un
nud, pe care l-a avut în casă acel muribund; sunt unii oa-
meni care ţin în casele lor, în rame scumpe, diferite nuduri,
iar Chipul Domnului Hristos şi al Maicii Sale, ori nu-l au
deloc, ori abia se vede, de mic, în câte o iconiţă aruncată
în colţul casei, plină de praf, iar aceştia îşi mai zic şi creşti-
ni.
văzând tot poporul gata de ascultare la poruncile ei, as-
cultaţi ce a făcut! Cea dintâi poruncă a dat-o ca ostaşii să-l
lege de mâini şi de picioare pe bărbatul ei, pe Nin
împăratul, pe făcătorul ei de bine, iar apoi să-i taie capul,
lucru care s-a făcut cu adevărat întocmai.

În multe case am văzut, când am fost cu botezul, camere Iată cum pune păcatul stăpânire pe inima şi mintea omului!
întregi pline cu fel de fel de imagini din reviste pornografice Vedeţi cum şi-a pierdut împărăţia şi viaţa acest împărat,
acoperind câte un colţ întreg. Aceştia şi-au făcut casa un pentru că a ascultat numai o dată de femeia şireată care
templu idolesc, la care se închină. Mare rău în lume este astfel a rămas stăpână şi împărăteasă toată viaţa?! Aşa
acesta. Iată deci, că omul îşi arată pe faţă pe cine iubeşte este şi păcatul: îi dai voie să intre odată, numai o zi şi ai
mai mult. De aceea şi necuratul vine tocmai pe patul de terminat cu libertatea, cu puterea ta de voinţă, ai ajuns rob
moarte şi-i arată icoana desfrânatului, pe care a ţinut-o în păcatului; de acum el vorbeşte, el conduce. Despre acest
casă tot timpul, la care a privit cu plăcere şi cu care îl are păcat vorbeşti mereu cu plăcere; când te culci gândul tău
la mână înaintea Dreptului Judecător. este până adormi tot la el, când te scoli gândul tău se
îndreaptă la acele pofte. Nu te înduioşează lacrimile
Păcatul desfrânării este cu atât mai periculos şi mai greu orfanilor, nu te opresc plângerile femeii tale pe care o laşi
de lăsat de el, cu cât a trecut mai mult timp şi a devenit o şi te duci în casă străină. O singură zi sau o singură noap-
obişnuinţă pentru om, căci i s-a făcut ca o lege a firii lui şi-l te te-ai dus în casa unei femei desfrânate şi acolo ai rămas
sileşte să treacă peste orice, punând stăpânire pe toate rob, nu mai vezi, nu mai auzi, nu mai vrei să mai ştii nimic
simţurile lui. A fost de-ajuns până l-a făcut o dată şi apoi nu de ai tăi.
s-a mai putut dezbăra de această patimă urâtă.
Pe soţia ta cu care ai cununia religioasă n-o mai poţi suferi,
Un părinte bisericesc ne spune o întâmplare adevărată, pe copilaşii tăi al căror tată eşti îi părăseşti şi nu vrei să
dându-ne ca pildă şi arătându-ne printr-o istorioară cum mai ştii de ei, să le aduci lor cele de trebuinţă. Căsuţa care
ajunge păcatul stăpân pe viaţa omului chiar dacă-l altădată era aşa de frumoasă şi atrăgătoare, de acum îţi
primeşte numai o singură dată. Împărăteasa, soţia lui Nin este neagră, plină de întuneric şi nu mai poţi intra în ea.
împăratul asirienilor a fost ispitită de duhul mândriei că ar fi Toată bucuria şi dragostea ta le-ai pierdut, le-ai risipit într-o
o mare fericire pentru ea să poruncească de pe tronul zi, într-o noapte, într-o clipă, ca ticălosul împărat din
împărătesc şi să conducă şi ea numai o zi împărăţia povestire. Din împărat într-o clipă ai devenit şi tu rob al
asirienilor. L-a rugat pe bărbatul ei să o lase să se bucure unei femei desfrânate sau roabă a unui desfrânat. Grozave
şi ea măcar o zi de sunt ravagiile acestui păcat, căci împreună cu sufletul dis-
truge şi trupul, şi-l face pe om să cadă într-o mare dez-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 337 nădejde.

această mărire lumească. La început împăratul n-a apro-
bat dorinţa femeii, spunând că este un lucru necuviincios şi
că bucuros îi dă orice altceva, dar nu poate trece stăpâni-
rea împărăţiei în mâinile unei femei. ,,Bine - răspunse
împărăteasa - dar ce mare lucru este o zi?!... O zi!” şi în-
cepu să plângă şi să-l roage, încât lacrimile şi rugămintea
ei ademenitoare l-au biruit pe împărat şi i-a făcut pofta de a
fi stăpână, să facă tot ce vrea, dar numai pentru o singură
zi.
Acolo unde unul din soţi este căzut în păcatul desfrânării,
sau unul din copii, treburile nu mai merg bine, toate merg
de-a-ndoaselea. În casă intră cearta şi bătaia, în curte intră
paguba, căci le mor vitele, păsările, n-au nici un spor la
bani, se îmbolnăvesc când unul, când altul, îşi fac între ei
viaţa amară şi nu ştiu de ce. Pe cel desfrânat îl roade
mereu viermele deznădejdii. De aceea toţi care sunt căzuţi
în păcatul acesta greu al desfrânării, al risipei şi al rătăcirii
sufleteşti şi

Îndată ce femeia plină de mândrie a primit pe cap diadema 338 PREDICI

împărătească, a apucat în mână sceptrul şi a şezut pe
scaunul împărătesc, a pus mâna pe peceţile împărăţiei şi
trupeşti nu vor avea pace şi linişte sufletească; la ei nu va
înceta bătaia şi supărarea, nu vor înceta necazurile din
casa şi viaţa lor până când nu se vor întoarce ca fiul rătăcit
înapoi la Tatăl, la Bunul Dumnezeu, la Biserică, la credinţă,
la sfinţenie.
strigăt din adâncul inimii îl îndeamnă să scape de această
tristă soartă şi atunci îşi zice: ,,Mă voi scula şi mă voi duce
la tatăl meu şi-i voi zice: Tată scump, greşit-am la cer şi
înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău, dar
primeşte-mă şi pe mine ca pe una din slugile tale!”

De aceea mulţi, şi tineri şi femei, aleargă pe la toate biser- Îndată, plin de încredere, porneşte la tatăl. Omul păcătos şi
icile cu pomelnice ca să se roage preoţii să se îndrepte rătăcit se întoarce
lucrurile în casa lor, dar de păcatul acesta nu vor să se
lase. Iată de ce Dumnezeu nu vrea să-i asculte şi rugăciu- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 339
nile, nu le sunt primite şi tot mai rău le va merge! Să ia
aminte toţi că nu e de glumă cu acest păcat! la Dumnezeu şi la casa Sa, la Sfânta lui Biserică. Apoi plin
de smerenie şi cu lacrimi în ochi, îşi mărturiseşte păcatele
După ce fiul cel pierdut şi-a cheltuit toţi bănişorii pe care-i cu pocăinţă înaintea duhovnicului. Hotărârea temeinică de
dăduse tatăl său, cu lacrimi în ochi, după ce au trecut ani a nu mai sta nici o clipă în păcat, spovedania sinceră,
de zile şi i s-au rupt hăinuţele şi încălţămintea din picioare, canonul după spovedanie, faptele cele bune, mergerea la
iată că în acea ţară mai veni şi o foamete mare. Fiind con- sfânta biserică, mai ales duminicile, şi hrănirea sufletului
strâns din toate părţile, a fost nevoit să intre slugă la un om cu sfintele învăţături, cântări şi rugăciuni din biserică, toate
bogat, iar acela l-a trimis să-i pască porcii în ţarinile lui, în acestea precum şi altele îl fac pe om, pe fiul rătăcit să
satul lui. Aşa se întâmplă cu atâţia fii pierduţi ai vremii no- ajungă la Tatăl.
astre, căci până nu ajung ei în starea aceasta de plâns, cu
sufletul şi cu trupul zdrenţuite de păcate, ca o cârpă cu Păcatele trebuie plânse aici, căci dacă nu le plângem aici
care ştergi pe jos, până nu cugetă serios la viaţa lor şi nu- şi nu ne spălăm acum sufletul cu lacrimile pocăinţei, vom
şi vin în fire să se trezească la adevăr, nu se întorc. plânge în iad fără nici un folos. Trupul acesta este un mare
vrăjmaş şi trădător al sufletului. Toţi creştinii adevăraţi s-au
Dar când se vede încolţit fiul rătăcit din toate părţile, când purtat cu asprime faţă de el, fiindcă poftele lui sunt împotri-
se vede sărac şi bolnav, părăsit de cei dragi şi se mai vede va mântuirii sufletului.
şi plin de păcate, înstrăinat de tot binele, de casă şi de ai
săi, atunci în faţa ochilor îi apar trei tablouri, care sunt: Pilda Sfintei Evanghelii de astăzi se potriveşte tuturor muri-
trecutul, prezentul şi viitorul său. Atunci începe să se torilor de pe pământ; căci cu toţii am rătăcit calea vieţii
întrebe el: ,,Ce eram eu cu câţiva ani înainte?” Îşi aduce celei curate şi neprihănite şi am preferat o viaţă de risipă,
aminte de libertatea lui, de fericirea pe care o simţea lângă neregulată, plină de păcate şi slăbiciuni omeneşti. Bunul
părinţi, de dragostea lor, cum şedea cu ei la masă, cât era Dumnezeu nu ne pedepseşte pentru că am rătăcit calea şi
de preţuit şi onorat de toţi. am făcut păcate, deoarece El ştie cât este de înclinată
spre rău şi supusă păcatului firea omenească, dar ne va
După ce arată ochilor minţii lui tabloul amintirilor trecutului, osândi pentru că nu vrem să ne întoarcem din calea
starea lui aşa de fericită, priveşte imediat şi se uită pe rătăcirii la El, cum s-a întors fiul rătăcit.
lângă el şi se vede în tabloul prezentului cât a ajuns de
nenorocit; vede zdrenţele care-i curg, foamea care-l chi- Omul simte plăcerea să facă păcate, iubeşte patimile cele
nuie, durerile din şolduri şi din oase şi mai ales nenorocita urâte, nu vrea să renunţe niciodată la ele, nu vrea să iasă
stare în care se află să fie şi păzitor de porci, adică plin de din această stare de întuneric, iar dacă trece timp prea
păcate porceşti. mult ajunge să cadă în păcatul deznădejdii, ca Iuda care s-
a spânzurat, căci întristează prea mult pe Duhul Sfânt şi se
Când priveşte mai departe fiul rătăcit, vede celălalt tablou depărtează de la el. O mulţime de oameni îşi iau viaţa prin
al viitorului, vede că dacă continuă aşa se apropie moartea spânzurare. Când auzi că s-au spânzurat oameni mari,
şi parcă simte durerile sfâşietoare ale agoniei, arsurile intelectuali, directori, doctori, profesori, te întrebi: ,,Oare ce
grozave ale foamei, iar din mijlocul acestor gânduri care-l le lipsea oamenilor acestora de s-au spânzurat, căci doar
frământă mereu îi vin grozavele mustrări de conştiinţă. Un nu s-au spânzurat de sărăcie?” Aceştia să ştiţi că s-au
depărtat încetul cu încetul de credinţă, de Biserică şi de la dreapta credinţă. Să nu ne batem cu pumnul în piept şi
Dumnezeu, şi aşa s-a lipit apoi diavolul de trupul şi de su- să zicem că suntem credincioşi şi creştini, dacă se mai află
fletul lor. Le-a dat deznădejdea şi i-a învăţat să-şi pună la noi acele păcate pe care le-am amintit mai sus şi ne
ştreangul de gât. Acolo duc păcatele îngrămădite, ţinem de ele. Să vedem acum mai amănunţit explicaţia
nepăsarea de credinţă şi lipsirea de sfinţeniile Bisericii. De acestei pilde.
aceea se lipesc toate farmecele, toate vrăjile şi duhurile Tatăl care ne aşteaptă este Bunul Dumnezeu Care ne-a
necurate de cei care nu vin la biserică cu anii, de cei care creat, Ziditorul. Fiul cel pierdut suntem noi toţi, căci toţi am
nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc. rătăcit şi ne-am depărtat de El. Averea, bogăţia pe care a
primit-o fiul rătăcit de la tatăl sunt anii şi zilele pe care le
Să se ştie clar că cei care nu vin la biserică, cei care nu se risipim fără folos sau în scopuri rele, dar mai sunt şi
spovedesc, cei care nu se lasă de beţie, de păcatul des- sănătatea, frumuseţea, înţelepciunea, puterea şi toate
frânării şi trăiesc necununaţi, cei care nu se lasă de înjurat, mădularele pe care le întrebuinţează omul în rău sau în
de drăcuit şi de fumat, cei care nu se lasă de vrăji, bine. Pe acestea le distruge dacă le întrebuinţează în rău
descântece şi spiritism, de pârâciuni, duşmănii şi toate făcând păcate peste păcate.
păcatele, care sunt lucrurile diavolului, aceia nu s-au întors
încă la Tatăl. Aceia nu s-au trezit la viaţă, nu au înviat din Roşcovele pe care le mâncau porcii sunt nişte fructe care
moartea păcatelor, ei stau tot în mormânt şi tot departe, ca întâi au un gust dulce şi puţin aromat, iar mai apoi lasă un
fiul rătăcit în ţara gust amar, dispărând toată aroma. Aşa şi păcatul, mai ales
desfrânarea, nu satură, mai mult umple viaţa de amărăciu-
340 PREDICI ni, fie a bărbatului, fie a femeii. Câţi nu sunt la puşcărie
pentru o clipă de plăcere, câţi nu sunt în spitale, câte fete
uitării, păscând porcii pe care diavolul i-a dat în primire - tinere nu şi-au pierdut mintea, nu şi-au pierdut cinstea,
păcatele. fecioria, pentru o clipă de plăcere?! Câte nu şi-au distrus
complet sănătatea cu avorturile?! Şi pentru ce toate aces-
Fericiţi sunt toţi cei ce au parte de întâia înviere, zice la tea?! Pentru câteva secunde de plăcere. Iată că păcatul nu
Apocalipsă, în Biblie. Întâia înviere aceasta este fraţi satură, ci, din contră, lasă un gol mai mare; aşa este păca-
creştini: să înviem din moartea păcatelor la o viaţă nouă, tul acesta al desfrânării.
trăită cu Hristos, în Biserica Lui cea sfântă, într-o continuă
sfinţenie şi dragoste de cele cereşti. Aceasta e învierea! Viţelul cel gras şi înjunghiat este Domnul Hristos, Care S-a
Cine nu înviază aşa nu va învia la ziua judecăţii, când va răstignit, S-a jertfit pentru noi şi Se jertfeşte mereu la Sfân-
suna trâmbiţa, pentru fericire, ci pentru osândire veşnică. ta Liturghie. Haina cea dintâi care
De aceea luaţi aminte ca aceste cuvinte să nu treacă pe la
ureche şi să vă fie de mărturie atunci, ci să vă fie de mâ- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 341
ntuire, de acum.
se dă celui întors la Tatăl este reînnoirea Sfântului Botez,
Ne spune mai departe Domnul Hristos, în pilda pe care am prin taina Sfintei Spovedanii curate. Cine se spovedeşte
ascultat-o astăzi, că, după ce fiul rătăcit s-a întors acasă, bine spunând toate păcatele cu căinţă şi cu lacrimi, cu
tatăl a poruncit slugilor sale să aducă haina cea dintâi, să-i părere de rău, acela îşi reînnoieşte botezul, se face ca un
pună inel în mână, încălţăminte în picioarele lui şi să fie copil mic botezat atunci. Inelul pe care-l primeşte în mâna
jertfit viţelul cel mai gras. Cu toţii să mănânce şi să se ve- lui înseamnă aureola nemuririi şi legătura cu Mirele
selească, a zis tatăl, pentru că acest fiu al meu era mort şi Ceresc, ca şi când s-ar cununa cu Mirele Ceresc.
a înviat, era pierdut şi s-a aflat. Mare bucurie se face în cer Încălţămintea din picioare închipuie umblarea pe Calea
pentru un păcătos care se întoarce la Dumnezeu cu toată Domnului şi dreptul de a propovădui ce a făcut Dumnezeu
inima. Se bucură îngerii şi sfinţii împreună cu Tatăl Ceresc, pentru el.
se bucură pentru că
Feciorul cel mai mare, care era la câmp, închipuie sfinţii
a întors spatele diavolului şi s-a lepădat de păcate. care s-au ostenit şi prin multe chinuri au ajuns la sfinţenie
Se bucură că a ruşinat pe satana, l-a biruit întorcându-se şi la bucuria cerească. Omul bogat la care a fost slugă fiul
cel pierdut este diavolul. Domnul Hristos îl numeşte bogat
pentru că, într-adevăr, el are cele mai multe suflete şi în
iad şi aici pe pământ. Am auzit pe unii, sărmanii de ei, care
zic că mai bine se duc în iad, că acolo sunt mai mulţi şi
acolo în iad sunt şi cei mai deştepţi şi mai învăţaţi, de ce
să se ducă în rai cu proştii?! Sărmanii de ei, ce-i învaţă
diavolul! Dacă ar putea suferi aici pe pământ să le pună
demonii numai mâinile la frigare, atunci să vedem!
astăzi până nu se închid uşile milostivirii lui Dumnezeu şi
până nu suntem duşi de alţii la judecata veşnică; astăzi,
până când suntem în viaţa aceasta, până când nu vine
biciul mâniei lui Dumnezeu, până nu vine focul urgiei Lui,
astăzi, cât mai avem ziuă şi mai străluceşte soarele milos-
tivirii Sale peste cei buni şi peste cei răi, până nu vine
judecata cea din urmă, până nu ni se închid ochii şi nu se
mai poate face nimic.

Turma de porci e turma tuturor păcatelor la care se an- Să strigăm din adâncul sufletului cu căinţă şi cu lacrimi: O,
gajează omul să slujească pe pământ. Ţara îndepărtată Părinte Ceresc, Tată scump şi bun, Dumnezeul nostru pe
unde a fugit fiul rătăcit înseamnă timpul cât a stat omul în care Te-am părăsit, care eşti bogat în milă, în bunătate şi
păcate până la întoarcerea lui la spovedanie, la pocăinţă, răbdare, trimite peste noi Harul Tău Ceresc şi peste toţi fiii
căci unii au stat 20-30 de ani până s-au spovedit, alţii au Tăi care sunt pecetluiţi cu Sfântul Botez şi întoarce-i,
stat 50-70 de ani, iar alţii stau robi până la sfârşit şi slujesc Doamne, din căile pierzării, căci ştii neputinţa firii noastre şi
toată viaţa îngrijind bine porcii stăpânului lor, diavolul. Abia cât este de mare zavistia demonilor împotriva noastră!
pe patul morţii, când li se deschid ochii sufletului şi văd cui
i-au slujit, atunci trimit şi ei repede după preot să-i Trimite, Doamne, peste noi toate câte ştii că ne sunt de
spovedească şi să-i împărtăşească. trebuinţă, ca să ne facă să ne întoarcem la Tine şi să-Ţi
slujim în toate zilele vieţii noastre, făcând numai voia Ta
Sunt şi acum mulţi părinţi şi propovăduitori ai satanei, care cea sfântă şi aici şi în vecii vecilor! Amin!
atunci când văd pe cineva, un copil, o fată tânără, un băiat
care apucă calea aceasta mai curată şi sfântă a Bisericii
se împotrivesc şi le spun: ,,De ce acum, la bătrâneţe, înco- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 343
lo, să te pocăieşti?” Iată cum îi învaţă demonul să zică! Dar
să se ştie clar că, la toţi acei care amână pocăinţa, pe pat-
ul morţii pot să vină şi o sută de preoţi să-i spovedească şi
să-i împărtăşească, nimeni nu le garantează mântuirea,
salvarea sufletului, dacă toată viaţa n-au vrut să ştie de PREDICĂ LA DUMINICA
Dumnezeu. Dacă el e adus atunci în biserică, pe braţe, în
patru scânduri, legat la picioare, parcă-l aud pe Domnul LĂSATULUI SEC DE CARNE
Hristos: ,,De unde l-aţi mai adus şi pe acesta? Eu nu-l cu-
nosc! Nu l-am văzut în casa Mea. Luaţi-l şi daţi-l afară, A Înfricoşatei Judecăţi
aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară!”
,,Şi iarăşi va să vină, cu slavă să judece viii şi morţii, A
Haideţi astăzi, fraţi creştini, să ne sculăm din păcate şi să cărui împărăţie nu va avea sfârşit!”
zicem cu toată inima: ,,De astăzi mă întorc la Tatăl Ceresc
şi vreau să las porcii păcatelor, să nu mai slujesc diavolu- (Simbolul Credinţei, Art. 7)
lui, făcând poftele lui. Vreau de azi înainte să nu mai lip-
sesc de la casa lui Dumnezeu; vreau să merg şi să spun: F r a ţ i c r e ş t i n i,
«Tată scump, greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu mai sunt
vrednic să mă chem fiul Tău, primeşte-mă ca pe una din În tot cursul anului nu există Evanghelie mai zguduitoare
slugile Tale!»” ca aceasta pe care ne-o pune în faţă Sfânta Biserică
astăzi. Această Evanghelie ne zguduie sufletul, căci ne
342 PREDICI vorbeşte despre acea cumplită zi, care va însemna ultimul
act al istoriei omeneşti, ziua arătării Fiului Omului, ziua
Să ne întoarcem cu toată inima astăzi, să nu mai zăbovim împlinirii Împărăţiei lui
nici o clipă, căci mâine poate fi prea târziu; să ne grăbim
Dumnezeu, cum zicem şi în Simbolul Credinţei: ,,...A Cărui vor inunda pământul, făcând să se ciocnească munţii şi
Împărăţie nu va avea sfârşit”. dealurile

Icoana aceasta a judecăţii celei din urmă au avut-o în faţa între ele.
ochilor lor întotdeauna creştinii adevăraţi, din toate ve-
acurile. Ei vedeau în ea sfârşitul tuturor vrăjmaşilor lui O ploaie de foc cu pucioasă va îneca pământul şi tot
Dumnezeu şi ai lor, ei vedeau în ea pe Cel ce va răsplăti ce se găseşte pe suprafaţa lui va deveni într-un minut pra-
fiecăruia după faptele lui, după osteneala lui, după dragos- da flăcărilor şi vor fierbe apele în mări şi în oceane cum
tea lui. De aceea şi noi să ne ştergem mai bine ochii cei fierbe apa în oală la foc. Îngrozite vor ieşi fiarele şi vietăţile
sufleteşti, să putem vedea, şi să desfundăm urechile, ca să răcnind de durere, sfâşiind văzduhul cu ţipetele lor. Astfel,
auzim bine această trâmbiţă înaintemergătoare - această nu va mai rămâne decât o grămadă de cenuşă fumegând,
Evanghelie, fiindcă în acele clipe grozave, nu vom sta ca la iar pământul va fi întocmai ca un mormânt luminat de un
teatru să privim, ci ne vom descoperi pe noi înşine în faţa slab opaiţ. Apoi, în acest întuneric va domni o tăcere
judecăţii din urmă, acolo, în faţa înfricoşatului tribunal adâncă şi posomorâtă.
ceresc, în faţa miilor şi milioanelor de îngeri, în mijlocul
nesfârşitului număr de împricinaţi. Vom sta şi noi de faţă, În această tăcere, deodată se va auzi un zgomot mai
aşteptând undeva sentinţa Dreptului Judecător, ori la înspăimântător decât trăsnetele cele mai puternice. Va fi
dreapta Lui cu drepţii, ori la stânga cu toată pleava, cu sunetul trâmbiţei de care vorbeşte Sfânta Scriptură, va fi
caprele. îngerul judecăţii care va suna în cele patru colţuri ale lumii,
va fi glasul care va ieşi din gura Fiului lui Dumnezeu şi va
Cel dintâi lucru pe care ni-l descoperă Sfânta Evanghelie porunci neamului omenesc zicând: ,,SCULAŢI-VĂ,
despre judecata din urmă este că va veni prin surprindere. MORŢILOR, IEŞIŢI LA ÎNVIERE, IEŞIŢI LA JUDECATĂ!”
Oamenii vor mânca şi vor bea, se vor însura şi se vor mări- La acest glas vor tresări toţi morţii din pământ şi din adân-
ta, până ce deodată, ca un hoţ ce vine noaptea, va veni curile mării, osemintele vechi se vor mişca, membrele ri-
judecata ca să-i cheme pe toţi la răspunderea faptelor lor. sipite se vor apropia, ţărâna cea rece se va însufleţi şi toţi
Despre ziua şi ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din morţii vor scutura de pe fruntea lor ţărâna mormântului, ca
ceruri, nici Fiul, fără numai Tatăl, a spus Domnul Hristos, să se supună glasului Celui Atotputernic.
din smerenie. Nu ne-a spus luna, anul şi ziua, dar totuşi
Domnul Hristos a binevoit să ne descopere semnele care Oamenii care au populat universul în curs de veacuri, se
vor fi înaintea judecăţii. Şi aceste vor însufleţi, pentru ca să se înfăţişeze în suflet şi în trup,
la judecata lui Dumnezeu. Toţi oamenii, drepţii şi păcătoşii,
344 PREDICI vor învia şi tremurând de frică vor fi aduşi de îngeri în
valea lui Iosafat, unde deasupra, pe nori, vor fi scaunele de
semne vor fi înspăimântătoare. Va suna cel din urmă ceas judecată şi Judecătorul Cel Drept şi Înfricoşat va şedea să
al neamului omenesc. Sfintele Scripturi aşa ne spun: judece fără părtinire. Atunci în acea zi, în acele clipe
credinţa se va stinge aproape cu totul; oamenii vor ajunge îngrozitoare, se vor cunoaşte totuşi, cei buni dintre cei răi,
la cel din urmă grad de stricăciune; Anticrist - satana întru- fiindcă cei buni vor fi la dreapta păstorului, pe norii cerului
pat - va înşela pe oameni prin mincinoasele lui minuni şi luminaţi şi slăviţi.
prin persecuţiile asupra creştinilor; popoarele aproape se
vor distruge prin războaie; ciuma şi foametea vor pustii La sunetul trâmbiţei, cei care n-au fost morţi până-n acel
pământul; cutremure de pământ vor înghiţi oraşe şi sate moment, se vor transforma din oameni muritori în nemu-
întregi; echilibrul lumii se va rupe; vânturile se vor ritori; cei buni vor zbura cu îngerii pe nori, deasupra
dezlănţui; soarele nu va mai da decât luciri sinistre şi în- păcătoşilor, şi-i vor pune îngerii la dreapta Domnului. Ei vor
creţite; luna nu va mai străluci; stelele vor cădea; fulgere şi primi
trăsnete vor izbucni; vulcanii se vor înfuria şi vor vărsa
şiroaie de flăcări; munţii de gheaţă se vor topi, oceanele şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 345
mările vor ieşi din hotarele lor şi cu mugete îngrozitoare
din mâna Domnului cununi de laudă şi biruinţă, pentru căinţa şi strigătele de disperare, nu vor mai folosi nimănui
credinţa lor, pentru statornicia lor, pentru răbdarea şi la nimic. Atunci nimeni nu va mai mijloci, nu se va mai ruga
pocăinţa lor şi pentru toate faptele cele bune ce le-au făcut pentru noi, căci rănile deschise şi sângele vărsat pentru
în viaţă. noi - Sângele Fiului lui Dumnezeu - vor cere dreptate, vor
cere să fie răzbunate. Toţi hulitorii - cei care L-au înjurat -
Vor intra mucenicii în ceata mucenicilor, cuvioşii în ceata toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu îşi vor rupe carnea de pe ei şi-
cuvioşilor, ierarhii în ceata ierarhilor, fecioarele în ceata şi vor
fecioarelor, îi vor vedea cu ochii lor pe sfinţii pe care i-au
chemat în rugăciuni, cărora s-au închinat pe pământ, 346 PREDICI
avându-i în icoane prin casă şi-n biserici, pe care i-au cin-
stit cu prinoase în ziua sărbătorilor lor, cărora le-au purtat muşca limbile de durere şi de frică. Atunci va fi ziua
numele cu cinste şi dragoste. Mare bucurie, cinste şi on- răzbunării dumnezeieşti. De aceea, zice Domnul că va
oare vor avea cei credincioşi, din partea sfinţilor, căci vor veni ca un hoţ când nu ştie nimeni, ca să prindă
sări şi vor zburda ca mieluşeii, ca viţeii când ies din grajd,
spune Sfânta Scriptură, se vor bucura când vor vedea pe toţi vrăjmaşii Lui în răutatea şi în nelegiuirea lor, va fi
alături de ei pe cei mai onoraţi sfinţi. întocmai ca un Stăpân al casei, care fiind plecat departe, la
întoarcere găseşte hoţul în casă; Stăpânul fiind cu mai
Cei necredincioşi - zice Sfânta Carte - vor fi ca cenuşa sub mulţi tovarăşi ai Săi înarmaţi, îl prinde, şi vai de el căci îl
talpa picioarelor celor buni, căci atunci vor fi numai două taie bucăţi în faţa poporului. Sau cum au fost multe cazuri,
cete: cei buni şi cei răi. Cei de la dreapta Domnului, cei când bărbaţii au plecat de acasă în interes de serviciu şi,
care vor fi pe nori lângă El, îmbrăcaţi în lumină, şi cei de la venind pe neaşteptate, le-au găsit pe soţiile lor cu alţii în
stânga Lui jos pe pământ. Oile - cei buni, vor învia şi vor fi casă, chefuind şi distrându-se. Nu vă mai spun ce necaz,
sus pe nori, iar caprele - cei răi, care au zis că aici e raiul şi ce durere au pătimit toţi.
iadul, să mâncăm, să bem şi să ne veselim, vor învia şi ei,
dar pentru judecată. Ei nu vor putea să zboare alături de
cei buni şi vor rămâne pe pământul pe care şi l-au ales, Mântuitorul Hristos spune că va despărţi atunci lumea,
aici în grozăvia raiului lor, în întunericul cel mare şi cum desparte un păstor oile de capre. Ce minunată com-
înfricoşat, cu diavolii care i-au înşelat, ce vor umbla printre paraţie, şi adevărată! O mare deosebire vedem între oi şi
ei îngrozindu-i şi ţinându-i în gheare pe pământ. capre. Oile sunt blânde, smerite, acoperite şi liniştite;
caprele dimpotrivă, sunt iuţi la mânie şi zvăpăiate, neru-
Iadul va slobozi şi el toate sufletele care au fost acolo până şinate, căci nu-şi acopăr ruşinea, le place să stea tot co-
la acea zi, şi vor fi aduse la locul de judecată de demonii coţate şi sunt foarte neascultătoare, căci vai de cei ce le
care le-au înşelat. Cu trupul acela cu care au păcătuit, vor păzesc! Caprele mai au şi un miros specific al lor, un miros
fi aşezate cete, cete, după păcatele lor. La un loc hoţii, la urât, care-i insuportabil. Capra este simbolul desfrânării.
un loc curvarii, la un loc beţivii, la un loc nemulţumitorii, Care aţi văzut în cartea ,,Oglinda inimii omului”, împreună
necredincioşii, şi aşa, toţi păcătoşii cu păcatele scrise pe cu porcul, cu şarpele şi cu diavolul se află şi capra acolo în
frunţile lor şi cu demonii fiecărui păcat lângă ei, vor fi aduşi inimă - simbolul desfrânării.
în Valea lui Iosafat la judecată. Atunci vor sta de faţă toţi
împăraţii păgâni, care i-au persecutat pe creştini şi vor ve- Domnul Hristos a ştiut că înaintea venirii Sale o mare
dea pe aceia cărora le-au tăiat capul, îi vor cunoaşte bine, mulţime de oameni vor iubi păcatul acesta atât de împuţit
vor plânge cu amar, gândindu-se la răul pe care l-au făcut. şi de urât al desfrânării. Tineretul va ajunge ca o turmă de
capre, fără ruşine; femeile deşuchiate, tunse şi rujate, co-
Aici la stânga, adică jos pe pământ, vor fi fără deosebire, coţate în pantofi cu toc înalt şi neastâmpărate, jucând,
bogaţii şi săracii, împăraţii şi cerşetorii, conducătorii de sărind în cele mai desfrânate jocuri. Grozav este păcatul
state lângă măturătorii de stradă, savanţii lângă neştiutorii acesta al desfrânării şi mult rău a făcut pe faţa pământului!
de carte. Atunci toate rangurile, toate titlurile vor dispărea Acesta a făcut lumea să cadă în dobitocia desfrânării,
şi toţi la un loc vor fi o singură mare de capete încremenite pentru care va fi ars pământul cu foc şi pucioasă, ca
de spaimă. În acel ceas înfricoşat, lacrimile, rugăciunile, Sodoma şi Gomora, de care ne spune Sfânta Scriptură.

Să fim atenţi, că Mirele vine la miezul nopţii, când e som-
nul mai dulce şi întunericul cel mai greu, adică atunci când
ispitele vor fi cele mai multe şi când lumea va dormi în no-
aptea păcatelor celor mai grele! Cele cinci fecioare nebune
în zadar au mai strigat: ,,Doamne, Doamne, deschide-ne
nouă!”- căci uşa s-a închis pentru totdeauna şi ele au
rămas afară. Erau şi ele fecioare, dar erau pentru diavolul,
au trăit pentru el. Aşa va fi şi în ziua judecăţii lui
Dumnezeu. Fiul Omului, Iisus Hristos va găsi dou ă feluri
de oameni: oameni buni şi nebuni. Până atunci omenirea,
prin fapte, prin trăire, prin vieţuire aici pe pământ, se trece
de bună voie la dreapta sau la stânga.
Vai când ne gândim câtă lume şi-a mai vândut sufletul di-
avolului! Când va veni păstorul, va despărţi oile de capre,
va rosti sentinţa de judecată şi va plăti fiecăruia după
faptele lui. De aceea, cât mai este vreme de pocăinţă, să
ne întoarcem la Dumnezeu, să ne îndreptăm viaţa după
voia Lui şi să ne întrebăm
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 347
fiecare, în clipa aceasta: dacă astăzi sau la noapte ar
apărea pe norii cerului
Domnul Iisus Hristos, să judece pământul, cum ne-ar găsi
pe noi: oi sau capre? Aşa a prins cutremurul pe mulţi: în
petreceri, în beţii, în desfrânări, în tot felul de păcate, cu
copiii nebotezaţi, necununaţi şi în câteva secunde s-au
pomenit în gura iadului, şi-n ghearele demonilor. Aşa va fi
venirea Domnului Hristos, pe neaşteptate, când nimeni nu
se va gândi; să nu ne înşelăm şi noi, ca aceia care au pi-
erit din atâtea catastrofe şi s-au dus în fundul iadului
nepregătiţi.
Să nu plecăm urechea la necredincioşii care ne spun din
necredinţă şi neştiinţă că nu va mai veni Domnul Hristos şi
că nu va fi nici un sfârşit. Citiţi Biblia şi vedeţi semnele! Dar
şi fără să citiţi Biblia, vedeţi şi auziţi de semne. Sfânta
Scriptură, la Apocalipsă, ne spune că un înger a vărsat
potirul lui în mare şi marea s-a făcut sânge şi a murit orice
făptură vie chiar şi tot ce era în mare; alt înger a vărsat
potirul lui în râuri şi-n izvoarele apelor şi apele s-au făcut
sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: ,,Drept eşti Tu
Doamne, Care eşti şi Care erai! Tu eşti Sfânt pentru că ai
judecat în felul acesta, fiindcă aceştia au vărsat sângele
sfinţilor şi al proorocilor; le-ai dat şi Tu să bea sânge că
sunt vrednici să bea sânge.”
Vor urma, după aceea, cutremure mari în tot pământul,
cum n-au mai fost niciodată de la începutul lumii, încât se
vor prăbuşi munţii şi toate înălţimile, stâncile şi pietrele se
vor sfărâma unele de altele şi oamenii şi toate celelalte
vieţuitoare vor muri fără număr. În acele momente vor fi cu
toţii de-a valma, căci toţi se vor afla întru aceeaşi jale şi
spaimă, şi nimeni nu se va arăta mai mare; nimeni nu va
mai căuta bogăţiile lumii, se va lepăda şi aurul şi argintul şi
pietrele scumpe, ca nişte gunoaie vor fi aruncate pe dru-
muri şi nimeni nu le va lua, nici se va mai uita la ele, pentru
că orice poftă va pieri.
În acea vreme nici frumuseţea, nici averea, nu vor mai fi
căutate, căci amar va fi în toată lumea. De frică şi de
îngrozire, se vor îmbrăca oamenii cu saci, se vor acoperi
cu cenuşă şi pocăindu-se, se vor văita cu amar, nemai-
putând suporta durerile. Atunci, după cum spune cuvântul
Evangheliei, soarele se va întuneca, luna nu-şi va da lumi-
na, stelele vor cădea din cer şi puterile cerului vor fi
clătinate. Cu toţii aceia care s-au închinat lui Antihrist, vor
cunoaşte că au fost înşelaţi de viclean şi se vor tângui
văzându-ş i pierzarea lor. Va plânge cerul şi pământul de
jalea oamenilor care s-au înşelat de Antihrist. Stelele vor
cădea din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din
pom, când este scuturat de un vânt puternic; cerul se va
strânge ca o carte de piele, pe care o faci sul şi toţi munţii
şi toate ostroavele se vor muta din locurile lor.
Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştirilor, cei bo-
gaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi, se vor
ascunde în peşteri şi în stâncile
348 PREDICI
munţilor şi vor zice lor: ,,Cădeţi voi peste noi şi ascundeţi-
ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie, de mânia
Fiului lui Dumnezeu! Căci a venit ziua cea mare a mâniei
Lui şi cine poate sta în picioare?!” Se vor deschide toate
mormintele, de la apusul soarelui şi până la răsărit şi vor
ieşi oasele morţilor, şi vor sta deasupra pe tot pământul,
pentru înviere. Se vor aduna toate neamurile din porunca
lui Dumnezeu, în Valea lui Iosafat şi va fi judecat pământul.
Să nu închidem ochii ca necredincioşii şi să zicem ca ei:
,,că a mai fost aşa ceva” sau să găsim explicaţii cu ajutorul
ştiinţei la toate semnele ce ni le arată Dumnezeu. Aceste se târască pe pământ, îi alungă din casele lor, îi înne-
semne sunt predicatorii cei mai înflăcăraţi ai vremii de bunesc, îi desfigurează şi-i distrug în diferite chipuri, cu
apoi, din Cartea lui Dumnezeu. duhurile necurate. Aşa au ajuns unele femei, de s-au
vândut demonilor, cu sufletul şi cu trupul - acestea sunt
Dumnezeu a ştiut că în acele vremuri se va împuţina vrăjitoarele şi cele ce au cumpărat demoni, ca să le slu-
credinţa şi la mulţi păstori, şi nu vor mai putea vorbi Cu- jească pe aici, în schimbul sufletului vândut lor, pentru iad.
vântul Adevărului şi ne-a lăsat semnele, iar dacă nici aces- Vai de aceste nelegiuite, că mai au puţin şi se va termina
te semne şi urgii dumnezeieşti nu ne întorc la Dumnezeu, şi cu ele, şi cu libertatea, şi cu poftele şi plăcerile lor!
să fim siguri că nimic nu ne mai trezeşte şi atunci suntem
pierduţi. Să nu fim uituci, ca mulţi care vin ani de zile şi Să ştim că tot omul care n-a avut milă de cel căzut în
ascultă glasul Cuvântului lui Dumnezeu, dar după ce nenorocire, nu va afla milă atunci în ziua aceea mare şi
pleacă de aici, nu mai ştiu nimic, uită cu totul şi se ţin iarăşi înfricoşată, mai ales cel care a avut diferite posibilităţi de
de păcate şi fărădelegi. ajutorare şi n-a făcut. Osândiţi vor fi şi părinţii care n-au
avut milă de copii, şi nu i-au învăţat dreapta credinţă, iar
Să ne fie milă de sufletul nostru şi să facem tot felul de din cauza aceasta au apucat căi greşite, s-au rătăcit, au
fapte bune, mai ales să avem milă unii faţă de alţii, de ajuns desfrânaţi, au ajuns ucigaşi şi mari făcători de
aproapele nostru, care este căzut în necredinţă, în ne- păcate grele şi mari.
cazuri, în lipsuri de tot felul, fiindcă această faptă o reco-
mandă Sfânta Evanghelie de astăzi. Să avem milă, să De aceea, să ne apucăm şi să lucrăm şi noi cu Domnul
sărim în ajutorul celui lipsit, bolnav, străin sau nedreptăţit şi Hristos, cu sfinţii lui, pe temelia aceasta a Mântuitorului
mai ales să ne străduim să luminăm pe cei ce nu cunosc Iisus Hristos, să lucrăm şi să facem fapte bune, căci
sfânta credinţă, arătându-le drumul cel bun şi lor. faptele bune ne duc în ceruri; iar Mântuitorul nostru Iisus
Hristos, El care este Fiul dulgherului din Nazaret, El face
Domnul Hristos a ştiut că în apropierea venirii Lui nu va fiecăruia dintre noi în ceruri câte
mai fi milă pe pământ şi că oamenii se vor înrăi, se vor
face răi ca diavolii, trăind după poftele lor, de aceea ne o casă, dar cu materialul nostru, pe care-l dăm de
aminteşte de fapta cea mai mare, de milă. Mila în general, pe pământ, cu faptele noastre pe care le facem.
de a-l ajuta pe om în toate nevoile lui, adică să-l ajuţi pe
om atunci când are el nevoie, căci atunci te cercetează Aşa se povesteşte într-o carte sfântă, că un mare bogătaş
Dumnezeu, prin el. Nu trebuie să aştepţi să vină vreo a fost luat de Sfântul Petru într-o vedenie să-i arate
sărbătoare, vreo sâmbăta morţilor; binele, milostenia, mi- locaşurile cereşti. A văzut acolo clădindu-se un palat
lostivirea şi mila se pot face oricând. strălucitor. Tot materialul ce se folosea la zidire era de aur
şi argint.
Atunci, la ziua judecăţii, va osândi Domnul Hristos pe copiii - Pentru cine se clădeşte acest palat? - întrebă
care n-au avut milă de părinţii lor, care nu -i îngrijesc la bogătaşul.
bătrâneţe, îi părăsesc; va osândi pe mamele care-şi
omoară copiii în pântece; va osândi pe soţii care n-au avut - Pentru Nicolae, servitorul tău! - răspunse Sfântul
milă de soţiile lor, care le chinuiesc, lăsându-le pe drumuri; Petru.
vor fi osândiţi cei ce-şi asupresc semenii în diferite chipuri,
ca să le ia locul de muncă, sau banii, averea ori altceva. - Cum?! Servitorul meu să vină aici, în aşa palat
Vor fi osândite şi judecate cu demonii la un loc, mare şi frumos, el care locuieşte într-un bordei?! Apostolul
vrăjitoarele, care fără milă chinuiesc mulţime de lume, căci Petru nu răspunse nimic. Mergând mai departe văzu cum
trimit duhurile necurate să despartă pe soţi de soţii, să le se clădeşte un bordei de paie şi fân, care abia se ţinea de
pună cuţitele, căci pe unii îi leagă în diferite chipuri, pe alţii şubred.
îi fac să
- Dar acest bordei pentru cine se clădeşte?
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 349
- Pentru tine!”- răspunse Petru.

- Cum pentru mine!? - întrebă bogatul mirat - Acest
lucru nu se poate! N-aş putea trăi un singur minut în el!
- Şi totuşi acesta este al tău. Să ştii omule, căci aici
în rai, meşterul nostru Dumnezeu, clădeşte pentru fiecare
om o casă, dar materialul îl dă omul. După ce e gata casa,
focul decide dacă va rămâne acea casă în picioare sau nu.
Servitorul tău Nicolae trăieşte în sărăcie şi-I mulţumeşte lui
Dumnezeu. Are o viaţă cinstită, curată, merge la biserică,
face fapte bune după puterea lui şi mai ales, el i-a îndem-
nat şi i-a luat pe mulţi la biserică, să-i întoarcă la
Dumnezeu. Acesta este, deci, materialul lui: aurul şi argin-
tul ce vine de la el de pe pământ. Dar tu, trăieşti o viaţă de
plăceri lumeşti şi nu vrei să auzi de biserică, de rugăciune,
de
şi Domnul judecă mereu. Ca mâine poate ne vine rândul şi
nouă…
Să ne trezim fraţilor, să fim gata, să nu ne mai amăgim şi
să ne înşelăm! E timpul pocăinţei, e timpul lacrimilor, al
plângerii - să plângem pentru ce-am făcut, nu să mai
facem şi astfel să întărâtăm pe Dumnezeu iarăşi; să ne
scuturăm de tot ce am făcut, de răutăţile şi păcatele pe
care le-am făcut până acum. Să ne ridicăm, căci avem
prilejul cel mai bun, şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne
învrednicească să începem sfântul post cu lacrimi de
pocăinţă şi fapte bune, ca să fim pregătiţi atunci când va
veni ziua aceea mare şi înfricoşată, ziua aceea când nu va
mai fi nimeni mare şi tare, ci mare va fi El şi cei ce-au as-
cultat de El.

350 PREDICI
Rugăciune
milostenie, tu dai materialul ce nu poate rezista focului; tu
dai paie, trestie, fân, care vor fi arse cu foc la ziua Doamne al milei, Judecătorul viilor şi al morţilor, trezeşte-
judecăţii. ne Tu acum, mai înainte de a veni ceasul acela înfricoşat,
ca să facem numai bine şi numai voia Ta, şi atunci curaţi,
În timp ce vorbeau ei, un trăsnet se auzi - luase foc bor- ca nişte oi curate, blânde, liniştite şi sfinţite întru Sângele
deiul, iar el se trezi de frică cu inima străpunsă de această Tău Cel Sfânt, să ne zici şi nouă: ,,Veniţi binecuvântaţii
vedenie înfricoşată. Din acel ceas s-a întors cu toată inima Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea gătită vouă de
la Dumnezeu şi a început să facă pocăinţă şi fapte bune la întemeierea lumii!”. Amin!
pentru casa cea din rai.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 351
Parcă aud şi eu trosnind flăcările focului în lumea aceasta
care a ajuns ca o pădure uscată, gata pentru foc, plină de
uscături, de păcate, de răutăţi. Semnele cereşti şi
dumnezeieşti ne spun, trosnesc şi ne amintesc să ne
pregătim, ne sfătuiesc să fim gata, să ne facem cât mai PREDICĂ LA DUMINICA
curând gata de plecare. La Apocalipsă se spune că un
înger al lui Dumnezeu striga prin mijlocul cerului, cu o LĂSATULUI SEC DE CARNE
Evanghelie veşnică în mână, zicând popoarelor: ,,Temeţi-
vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă şi închinaţi-vă Celui ce a (a doua)
făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor, căci a
venit ceasul judecăţii Lui!” A Înfricoşatei Judecăţi

Parcă întocmai cum se face plecarea unui om bătrân aşa ,, … Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi
vine şi sfârşitul, nu la toţi odată, căci Mântuitorul nostru de lepăda!…”
ani de zile judecă mereu gloate, noroade de pe pământ;
mii, zeci de mii, sute de mii, milioane mor pe faţa (Osia 4, 6)
pământului de cutremure, de războaie, de foamete, de boli,
de inundaţii, mereu se urcă în sus la judecată sufletele lor F r a ţ i c r e ş t i n i,
Despre această mare şi înfricoşată zi a judecăţii mărturisim puii sub aripi, şi n-ai vrut. De aceea, iată, vi se lasă casa
în fiecare duminică, la Sfânta Liturghie, în CREZUL, când pustie!”.
zicem că: ,,…iarăşi va să vină să judece viii şi morţii, a
Cărui Împărăţie nu va Şi aşa s-a întâmplat, căci împăraţii Vespasian şi Tit de la
Roma au poruncit oştirilor lor, să distrugă Ierusalimul, bi-
avea sfârşit”. Mulţi însă nu cred despre această zi că va fi serica evreilor şi pe cei ce vor fi în Ierusalim să-i omoare.
odată, că va veni această zi, că va veni acest Dumnezeu, Şi i-au omorât cu măcel mare. Numai creştinii au scăpat,
Iisus Hristos, Care a fost batjocorit şi răstignit pe Cruce, şi căci au fost înştiinţaţi de Domnul Hristos mai dinainte, prin
în zilele noastre iarăşi răstignit şi batjocorit de creştini. Să vedenii dumnezeieşti, şi au crezut cuvintelor Lui, şi au
ştiţi că va fi! Cu adevărat, aşa cum au fost toate cele ce s- plecat din Ierusalim înainte de a veni armatele romane. Iar
au spus despre Domnul, va fi şi această zi mare şi evreii au fost măcelăriţi toţi în cele mai grozave chinuri.
înfricoşată.
Cu trei ani înainte de căderea Ierusalimului, un prooroc al
La cap. 18, versetul 8, de la Luca, spune aşa: ,,Dar când lui Dumnezeu zi de zi umbla pe străzile oraşului, strigând
va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ?” tare: ,,Vai de tine Ierusalime, vai de tine Ierusalime!” Toţi îl
Această întrebare pe care ne-o pune Însuşi Mântuitorul, ne socoteau nebun, însă lui îi poruncise Dumnezeu să le
face şi pe noi, ca şi pe mulţi alţii să ne întrebăm: ,,Oare spună şi omul le spunea mereu, până când un evreu a luat
când va veni Domnul să judece viii şi morţii, aşa cum zi- o piatră şi i-a azvârlit-o în cap, omorându-l. Dar n-a trecut
cem în Crezul, va mai găsi credinţă pe pământ sau nu?” mult şi au năvălit oştirile romane şi s-au împlinit cuvintele
Adevărul după Sfânta Scriptură îl vom afla numaidecât cu Domnului, căci a fost vai şi vai de ei, fiindcă Dumnezeu s-a
texte biblice, care ne vor descoperi ce fel de credinţă va răzbunat pe ei şi i-a risipit pe faţa pământului, pentru că n-
mai găsi pe pământ, Fiul lui Dumnezeu, când va veni a au recunoscut pe Fiul Său, Iisus Hristos, ci L-au omorât pe
doua oară. cruce.

Până la Domnul Hristos, unul din prooroci, Osia, în cap.4,
v.6, spunea poporului cuvintele lui Dumnezeu, Care zicea
aşa: ,,Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai
lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda!”. Din lipsa de cu-
noştinţă de Dumnezeu, evreii, cu legea lor cu tot, au fost
lepădaţi de Dumnezeu. Cunoştinţă de Dumnezeu au avut,
însă au lepădat-o şi Dumnezeu le-a spus: ,,Fiindcă ai
lepădat cunoştinţa, te voi lepăda şi Eu pe tine!”
Evreilor le-a propovăduit Domnul Hristos Evanghelia trei
ani şi jumătate, străbătând cetăţile şi satele lor şi învăţân-
du-i pentru Împărăţia Cerurilor. Le-a
352 PREDICI
dat multe semne şi minuni, i-a tămăduit de bolile şi neput-
inţele lor. Poporul se ţinea după Domnul Hristos cu zecile
de mii şi toţi slăveau pe Dumnezeu, că i-a cercetat pe ei
Răsăritul cel de sus. Însă ce folos, că Domnul Hristos, Cel
ce este Dumnezeu, le ştia răutatea şi a fost nevoit cu
lacrimi să le spună o dată: ,,Ierusalime, Ierusalime, care
omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de
câte ori am vrut să-i strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina
Evreii nu pot spune că n-au avut cunoştinţă, dar n-au vrut
să-L cunoască pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Care
venise să salveze întreg neamul omenesc. Chiar ş i dup ă
atâtea suferinţe, pe care le-a îndurat neamul acesta evrei-
esc, tot nu vrea să vină la adevăr şi să-L cunoască pe Fiul
lui Dumnezeu, Iisus Hristos. De aceea ei şi astăzi Îl
urmăresc pretutindeni, prin toate ţările şi vor cu orice chip
să dispară învăţătura Lui, Evanghelia Lui, Biserica Lui şi
ucenicii Lui. Iar creştinii noştri, care de asemenea sunt în
ghearele pierzării pentru neştiinţă, pentru necredinţă, nere-
cunoştinţă adevărată a dreptei credinţe, să ia seama şi să
se trezească din vreme, pentru că este în interesul lor, al
fiecăruia, să cunoască legea noastră creştinească, care a
fost dată o dată pentru totdeauna, de Fiul lui Dumnezeu,
Mântuitorul lumii.
Creştinii din veacul acesta şi-au format câte o părere pro-
prie despre credinţă, unii chiar şi-au format idei fixe pe
care nimeni nu le poate scoate din capul lor. De ce aces-
tea toate? Pentru că nu cunosc adevărul din izvorul Sfintei
Biserici, pe care au părăsit-o demult şi pentru că nu au
chemat apostolii Domnului - preoţii - în casele lor, pentru a-
i sfătui şi a le arăta calea cea dreaptă şi mai ales pentru că
pun mai presus de orice interesele cele pământeşti, inter- Deci, va mai găsi credinţă pe pământ?! Va găsi, dar ca
esele trupului. aceea a evreilor care L-au răstignit, va găsi ca acelora din
Sodoma şi Gomora pe care i-a ars cu foc, ca la cei din
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 353 timpul potopului pe care i-a înecat Dumnezeu cu apă, o
astfel de credinţă va găsi. Oh!… Aşa credinţă, nici nu se
Ani de zile studiază mulţi şi fac cheltuieli mari, ca să poată mai poate numi credinţă; şi foarte adevărat, o astfel de
avea un serviciu mai bun şi mai uşor, căci toată strădania stare a creştinilor este arătată la Apocalipsă, prin femeia
şi osteneala le îndreaptă omul numai pentru cele desfrânată, adică întocmai ca o femeie desfrânată, creştinii
trecătoare, pentru viaţa aceasta. Dumnezeu nu este împo- şi-au părăsit astăzi pe Mirele Ceresc, s-au lepădat de El şi
trivă la a ne strădui, a învăţa pentru a ne putea descurca de lucrurile Lui, de Biserica Lui, de Sfinţeniile Lui şi s-au
mai uşor, dar să nu uităm de lucrul cel nemuritor, de suflet, împreunat cu satana făcându-i toate poftele, ba încă, în
fiindcă ştim cu toţii că toate câte le agonisim pe aici, la unele lucruri, l-au întrecut şi pe diavolul în diplomaţie şi
moarte le lăsăm; mergem cu sufletul şi cu faptele pe care răutate. Puţini, foarte puţini, vor mai fi adevăraţii credincioşi
le-am făcut aici, pe pământ, să ne înfăţişăm cu ele înaintea ai Sfintei Biserici, drept măritoare pe care-i va găsi
Dreptului Judecător.
354 PREDICI
Cei mai mulţi creştini, ştiu câte ceva despre credinţă şi
despre Dumnezeu, dar ştiu aşa, după cum şi-au format ei Mirele cu candela aprinsă, cu credinţă înflăcărată, în luptă
părerea, fără să citească sfintele cărţi creştine ortodoxe cu păcatul şi cu întunericul din lume; despre aceştia, spune
sau să asculte Sfânta Evanghelie şi explicaţia învăţăturilor Sfânta Carte, că vor fi prigoniţi de curva cea blestemată,
Bisericii. Unii cred că există Dumnezeu, dar prin faptele lor adică de creştinii cei lepădaţi, de ucenicii lui anticrist. Du-
Îl tăgăduiesc, deşi cu gura Îl mărturisesc, ba mai fac şi rerea n-ar fi mai mare dacă te-ar prigoni un păgân, dar
semnul Sfintei Cruci câteodată, mai ales atunci când sunt prigonitorii creştinilor adevăraţi sunt tocmai fraţii lor, care s-
în primejdii, dar, ce folos, dacă sunt despărţiţi de Casa au lepădat de dreapta credinţă.
Domnului?! Nu le trebuie Sfintele Taine, spovedanie, stau
necununaţi, făcând şi multe alte fapte rele. Alţii mai În orice caz să ştiţi cu toţii, că cel ce va vrea să-şi mâ-
îndrăzneţi, obraznici şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, deschid ntuiască sufletul, aşa cum
gura şi-L înjură fără frică. Deci cred că există Dumnezeu,
dar cu poftă, ca nişte vrăjmaşi îl înjură. a spus Domnul, va fi prigonit şi va trebui să sufere şi
el, cum a suferit şi Stăpânul. Fără suferinţă, fără cruce şi
Afară de aceştia sunt o mulţime de descântători, ghicitori, necazuri, nu putem să ne mântuim, nu putem să ne
spiritişti care vorbesc cu morţii şi lucrează cu duhurile ne- curăţim nici de păcatele noastre, şi de aceea trebuie să ne
curate, practicând, pe de altă parte, şi păcatele cele mai înarmăm cu armătura Duhului Sfânt şi să ne sfinţim tot mai
grele, căci unii fac astfel de păcate, şi alţii se duc la ei ca mult. Să ne apropiem de Dumnezeu, cu pocăinţă şi cu
să le facă; păcate grele precum: beţia şi desfrânarea, mâ- lacrimi, căci se apropie ziua cea mare şi înfricoşată a drep-
ndria şi minciuna, avorturile, sinuciderile şi o mulţime de tei judecăţi, când îi va plăti fiecăruia după faptele sale.
alte desfătări, pe care le înfăptuiesc actualii creştini. Cu cât
se apropie mai mult Judecata cea din urmă, pieirea lumii, Fraţi creştini, Proorocul Daniil şi Sfântul Ioan Evanghelistul
aşa cu mai mare grăbire aleargă omenirea disperată după spun că în ziua judecăţii cărţile se vor deschide; cărţile
bani şi comori trecătoare. Nu mai ţin cont de sărbători, de despre care vorbesc ei sunt cărţile acelea în care se
venirea la Sfânta Biserică, să-I mulţumească Domnului, nu găsesc scrise toate faptele ce le-am făcut în viaţa noastră.
mai ştiu de cinste, de omenie, de nimic bun şi frumos, Într-una sunt scrise toate faptele cele rele pe care le-am
orice sunt în stare să facă, numai bani să iasă. Într-o stare săvârşit, în cealaltă sunt cele bune. Întâi se va deschide
ca aceasta, vrednică de plâns, va găsi Înfricoşatul cartea în care sunt scrise păcatele noastre; pe faţa filei stă
Judecător, Iisus Hristos, omenirea creştină la vremea de scris păcatul săvârşit, cu toată explicaţia împrejurărilor în
apoi. care s-a făcut, locul, timpul şi alte amănunte. Dacă, pe
cealaltă faţă a foii, se va găsi scris că păcatul a fost
spovedit, mărturisit, că ne-am căit, şi ne-am făcut datoria
ce se cade a ne-o face, cu post şi rugăciune, cu milostenii Aşa vor fi toţi păcătoşii pământului şi mai ales vrăjmaşii lui
ce ni s-au dat de către duhovnic, Dumnezeu, în dreptatea Iisus, în momentul când va apărea pe norii cerului ca
Lui, nu ne va mai cere socoteală pentru acest păcat, judecător. Ce vor mai putea face atunci, unde se vor as-
pentru că deşi este scrisă acolo datoria, se găseşte pe cunde?... căci pocăinţă nu mai au vreme să facă. Atunci
partea cealaltă notată şi plata ei. Aşa vom scăpa de pe- Dumnezeu va veni să răsplătească fiecăruia după faptele
deapsă, dacă ne-am pedepsit pe noi aici, cât am trăit, sale.
pentru păcatele făcute.
Ca să puteţi mai uşor să vă daţi seama ce fel de răsplată
În faţa judecăţii lui Dumnezeu, toate faptele noastre se vor va face, ascultaţi cu atenţie o istorioară care s-a întâmplat
vedea aşa cum au fost făcute, fiecare în parte, aşa cum s- în vremurile de demult, şi se află scrisă în Vechiul Testa-
a zis şi cum s-a făcut. Atunci îl vom vedea pe Iisus Hristos ment:
cu adevărat şi îi vom vedea şi pe cei pe care i-am nedrep- Trei împăraţi: Ioram al Samariei, Iosaf al Iudeii şi Edom s-
tăţit sau nu i-am ajutat la nevoie. Atunci noi toţi, cu toată au unit cu oaste multă şi au venit asupra împăratului Moab.
limpezimea ochilor, vom vedea, nu în vis, ci în adevăr, pe Au intrat fără de veste în hotarele lui şi peste tot au
acela pe care l-am omorât, fie cu mâinile noastre, fie cu semănat moarte, stricăciune, pustiire şi frică. Au astupat
sfaturile noastre. Va ţine în mână paharul cu sânge şi va toate izvoarele, au tăiat copacii, au călcat recoltele, au ars
zice: ,,Iată, fiară mâncătoare de sânge, tu m-ai omorât, tu satele şi au omorât locuitorii. Venind biruitori, au înconjurat
cu banii tăi ai îmblânzit judecătorii şi cu minciunile tale ai şi cetatea şi pe împărat în ea. Cu toată lupta contra
amăgit dreptatea şi moartea mea a rămas fără răsplată, vrăjmaşilor, Moab era în primejdie din ceas în ceas de a-şi
săracii mei copii au rămas fără îngrijire, femeia mea pierde împărăţia, libertatea şi viaţa. Ce să facă?…
văduvă, rudele mele pline de întristare şi până acum m-au
plâns în zadar!”. Văzând că nu mai are nici o nădejde din partea oamenilor,
a alergat la puterea soarelui căruia i se închina, în loc de a
Atunci vor vedea mamele cele ucigătoare pe prunci pe I se închina adevăratului Dumnezeu. Ca să-şi mântuiască
aceşti copii nevinovaţi, arătându-se şi zicându-le: ,,O, poporul, a hotărât să aducă jertfă pe fiul său cel întâi
mamelor ce ne-aţi omorât şi aţi ascuns păcatele voastre şi născut, pe care îl rânduise moştenitor. Trăgându-l de mâ-
ne-aţi lipsit de amândouă vieţile şi de cea vremelnică şi de nă ca pe un miel spre junghiere, s-a suit pe zidul cetăţii şi
cea veşnică, blestemată să fie mâna aceea care v-a dat în faţa ostaşilor lui, care-l întovărăşeau plângând şi
buruiana sau doctoria, blestemată să fie înaintea vrăjmaşilor care din afara zidului se uitau cu
spaimă. A apucat cu o mână sabia, cu alta copilul şi a zis
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 355 uitându-se în sus: ,,O, soare, nu te întuneca în ceasul
acesta, că ai să vezi ce n-ai văzut pe pământ şi luminează
aceea care v-a dat sfatul să ne omorâţi! Iată sângele nos- mai mult pentru ca să vadă şi vrăjmaşii mei! Eu nu am altă
tru cu care aţi spurcat pământul, luaţi-l şi-l beţi şi vă jertfă mai de preţ decât fiul meu cel întâi născut, moşten-
săturaţi de pofta voastră!”. Atunci se vor descoperi toate itorul împărăţiei mele. Fiindcă dragostea ce o am pentru
gândurile noastre, toate vicleşugurile noastre, toate poporul meu nu mă lasă, iar ura vrăjmaşilor s-a năpustit
nedreptăţile, toate vorbele cele spurcate, toate făţărniciile asupra mea, primeşte sângele acesta nevinovat şi
şi răutăţile noastre. împărătesc din mâinile mele, ca să-mi trimiţi puterea ta, să
mă răzbun pe vrăjmaşii mei şi să apăr poporul meu!”.
În această zi mare, a judecăţii lui Dumnezeu, frică mare şi
cutremur va cuprinde toată făptura cea văzută şi nevăzută. Apoi zice fiului: ,,Fiul meu, rabdă moartea aceasta, pe care
Închipuiţi-vă şi judecaţi cu mintea câtă frică poate să aibă ţi-o dă însuşi tatăl tău, şi crede că astăzi noi amândoi ne
un osândit la moarte, când ştie sigur că a fost condamnat aducem o singură jertfă - tu înjunghiat de
şi că acum este scos să fie dus spre locul de osândă! Cine
poate spune ce tristeţe, ce frică mare cuprinde sufletul lui 356 PREDICI
în momentul acela de groază.
mâna mea, iar eu înjunghiat de durerea mea. Pe tine te
cheamă la moarte fără de vreme, iar pe mine la cumplită
ucidere de fiu. Moartea ta este viaţa şi libertatea poporului
meu, apărarea şi cinstea împărăţiei mele!. Iar voi
împăraţilor” - zise uitându-se spre ei de sus - ,,voi care v-
aţi unit asupra mea, venind cu război fără dreptate, vedeţi
voi pe cine aveţi vrăjmaş, vedeţi de am inimă să înjunghii
pe fiul meu, voi avea şi alta, mai mare, să mă răzbun
pentru fiul meu, iar sabia aceasta pe care o pot spăla cu
sângele fiului meu o voi spăla şi cu sângele vrăjmaşilor
mei!”. Şi zicând acestea, a întins mâna, a înfipt sabia în
grumajii fiului, jertfindu-l pentru izbăvirea poporului.
Vrăjmaşii din afara zidurilor, văzând primejdia cea
înfricoşată, s-au căit de cele ce au făcut şi au fugit
degrabă. Dar pentru ce au fugit cei trei împăraţi?! Ce se
cădea să facă ei atunci? Judecaţi cu luare aminte: cine l-a
adus în starea aceasta pe acest părinte încât să-l jert-
fească pe fiul său? Cât de mare a fost dragostea lui de
împărat pentru poporul lui, pentru a-l mântui! Dar cât a fost
de mare durerea lui, când a dat morţii pe fiul său!? Atât a
fost de mare şi mânia lui, ca să se răzbune pe vrăjmaşii lui,
dar bine că au fugit din faţa lui.
De la pilda împăratului Moab, să venim acum la explicaţia
cauzei noastre. Dumnezeu Tatăl, Cel mai dinainte de veci,
L-a jertfit pe Fiul Său, Cel Unul Născut, sus pe Golgota,
încununat cu cunună de spini, pironit pe cruce, rănit peste
tot şi plin de sânge, osândit între doi tâlhari. Ce jalnică şi
înfricoşată privelişte, pe care văzând-o soarele s-a întune-
cat, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mor-
mintele s-au deschis şi perdeaua bisericii s-a rupt! Cine L-
a silit pe Dumnezeu să-L dea pe singurul Său Fiu, ca jertfă
pentru noi, să moară străpuns în coastă şi sfâşiat pe dealul
Golgotei? Vrăjmăşia păcatelor noastre, pentru că, până la
venirea Lui, eram vânduţi veşnicelor munci ale iadului, dar
şi mila Lui de Tată şi dragostea Lui dumnezeiască, ca să
ne mântuiască şi să ne facă un popor iubit al Lui. Atât de
mult a iubit Dumnezeu lumea, zice Sfântul Pavel, că: ,,a
dat pe singurul Său Fiu, ca să moară pe cruce pentru mâ-
ntuirea noastră”.
Veniţi acum, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, veniţi şi arătaţi-vă în Sfânta Scriptură la Matei, cap.27, v.19; cine poate spu-
voi înaintea Lui! Iată că se arată pe norii cerului, iată că ne ne cu câtă mânie şi asprime va vorbi Domnul atunci
pune înainte semnul Fiului Său - Sfânta Cruce! Soarele şi- vrăjmaşilor Lui! Va striga pe Anna şi Caiafa, pe Irod şi Pi-
a stins lumina, luna s-a schimbat, stelele au căzut, în-
tuneric mare s-a făcut peste tot pământul, numai semnul
Fiului Omului - Sfânta Cruce, pe care ne-o arată Domnul, L, răstigneşte-L!”.
luminează, precum şi semnul cuielor şi coasta cea
împunsă. Zice Sfânta Carte: ,,Şi vor vedea toţi păcătoşii
pământului pe Acela pe care L-au împuns!” Veniţi, iată Fiul
lui Dumnezeu se arată şi strigă cu glas mare tuturor viilor
şi morţilor: ,,Apropiaţi-vă cu toţii, sosit-a ziua cea mare ca
să răsplătesc tuturor!”.
Şi va sta Fiul lui Dumnezeu lângă Tatăl, cu rănile încă
deschise, acolo, în faţa
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 357
lemnului Crucii, pe care s-a răstignit. Şi când va vedea
Tatăl pe Fiul Cel iubit pe care L-a junghiat, iar pe de altă
parte păcatele vrăjmaşilor Lui şi ale păcătoşilor care nu s-
au îndreptat, oare cum îşi va arăta faţa? Va fi vreo milă
atunci?
Fără nici o milă va zice Tatăl: ,,Nemulţumitorilor! Viaţa Fiu-
lui Meu era mai de preţ decât toate vieţile oamenilor şi ale
îngerilor, şi totuşi am dat-o spre moarte. Sângele Fiului
Meu a fost cel mai scump mărgăritar al raiului şi L-am văr-
sat tot, pe pământ, pentru voi. Dragostea Fiului Meu era cu
mult mai fierbinte decât toate văpăile care sunt aprinse în
inimile serafimilor şi totuşi am părăsit-o. Eu nu am avut
nimic mai de preţ şi mai scump, nici un lucru deosebit,
decât pe Fiul Meu, şi totuşi L-am adus jertfă şi n-a fost de
ajuns ca să înţelegeţi cât de mult v-am iubit, câtă ură am
Eu faţă de păcat şi câtă posibilitate v-am făcut ca să veniţi
înaintea Mea, fără pata păcatului, şi iată, acum voi vă
arătaţi plini de păcate şi de vrăjmăşie! Voi M-aţi silit ca să
jertfesc pe Fiul Meu, pentru păcatele voastre şi acum Fiul
Meu mă îndeamnă să vă judec fără părtinire, căci Sângele
Lui, rănile Lui, toată suferinţa Lui a fost pentru voi, de
aceea ca un Tată vă judec, pentru moartea Fiului Meu!”.
Atunci Fiul lui Dumnezeu, se va ridica şi va striga cu glas
puternic păcătoşilor şi vrăjmaşilor Lui: ,,Daţi-Mi înapoi
Sângele Meu pe care L-am vărsat pentru voi, daţi-Mi
înapoi viaţa Mea!”. Aceste cuvinte au fost auzite chiar de la
început, de la răstignire, de soţia lui Pilat, căreia i S-a
arătat Domnul în vis, descoperindu-i şi alte lucruri. Căutaţi
lat, va căuta să vadă pe toţi cei care au fost vindecaţi şi
miluiţi de El şi ca drept mulţumire au strigat: ,,Răstigneşte-
În cele din urmă Fiul lui Dumnezeu, se va uita spre sfinţii
Lui şi va da judecata sfinţilor. Se vor ridica toţi sfinţii de la
toate popoarele şi vor începe să judece lumea. Din neamul
evreiesc împăratul David şi Solomon, şi toţi ceilalţi
împăraţi, voievozi şi generali, toate împărătesele cu fiii şi
fiicele lor, creştini, care au murit pentru dreapta credinţă şi
au crezut în Domnul Hristos, şi vor judeca pe toţi evreii
care L-au răstignit pe Domnul şi nu L-au crezut şi mai ales
pe cei ce s-au luptat să distrugă sfânta Lui învăţătură.
Vor lua cuvântul sfinţii noştri români din ţara noastră, pre-
cum şi domnitorii creştini: Constantin Brâncoveanu cu fiii
lui, care au fost jupuiţi de vii de turci ca să-şi lase credinţa
şi n-au lepădat-o; se va arăta Ştefan cel Mare, care a
umplut Moldova cu biserici şi mănăstiri, Mircea cel Bătrân,
Neagoe Basarab şi toţi domnitorii creştini. Domniţele şi
prinţesele creştine românce, care şi ele s-au ostenit şi cu
mâinile lor au ţesut, brodat şi pictat epitafe, steaguri şi
sfinte icoane, pentru sfintele biserici şi mănăstiri. Cei care
aţi fost de aţi vizitat multele noastre
Dreptul Judecător nu va sta de vorbă cu fiecare în parte,
căci judecata este făcută, ci doar se dă sentinţa de osândă
a celor păcătoşi, şi a celor vrăjmaşi, şi-i va lua cu Sine pe
cei drepţi, să se bucure în veci cu El.
Grozavă va fi ziua aceasta a judecăţii, fraţi creştini, pentru
cei care sunt lăsaţi pe pământ; toţi păcătoşii vor face feţe,
feţe, strigând disperaţi, blestemându-se, rugându-se, iar
Dumnezeu cu glas de tunet va face tăcere şi va da rând
sfinţilor să vorbească. Iar sfinţii, ca nişte judecători puşi de
Dumnezeu, vor zice printre altele şi acestea către păcătoşi:
,,De ce n-aţi crezut în propovăduirea noastră? De ce n-aţi
ascultat de Sfânta Biserică? De ce n-aţi voit să vă duceţi şi
voi să vă rugaţi şi să vă întoarceţi la Dumnezeu cât aţi fost
în viaţă? Când vi se spunea râdeaţi, luaţi în batjocură pe
cei ce vă vorbeau. Acum s-a închis uşa milostivirii!
Dumnezeu v-a aşteptat destul! L-aţi batjocorit destul! V-a
făcut semne şi minuni, v-a trimis prooroci să vă strige, să
vă cheme, iar voi i-aţi batjocorit şi i-aţi nesocotit. Toate
vorbele lui Dumnezeu, le-aţi pus la o parte.”

358 PREDICI De aceea, fraţi creştini, spune un prooroc sfânt că, dacă
ne-am judeca noi singuri, nu vom mai fi judecaţi. Adică
mănăstiri din ţară, mai ales pe cele din Moldova, aţi putut acum, în viaţa aceasta, până va sosi ziua aceea mare şi
vedea epitafe, steaguri şi icoane, lucrate de domniţele, înfricoşată, să ne judecăm pe noi, să ne osândim păcatele
creştinele noastre, pe care le-a avut ţara noastră. Iar altele noastre, să ne îndreptăm, să ne mărturisim şi să ne căim
au scris şi au tradus cărţi creştineşti şi au ajutat în tot de toate, făcând fapte bune. Dar creştinii noştri s-au
chipul pentru progresul dreptei credinţe. apucat de răutăţi de tot felul. Dacă vrei să-ţi faci milă cu
cineva, arată-i calea cea dreaptă, căci aceasta este cea
Vor lua cuvântul pictorii, scriitorii, poeţii creştini şi toţi oa- mai mare milă pe care trebuie s-o faci creştine, chiar dacă
menii de ştiinţă care au mărturisit credinţa, au întărit-o şi nu te ascultă, nu te crede şi chiar te râde,
au luptat pentru Împărăţia Fiului lui Dumnezeu, în ţara no-
astră. Toţi sfinţii români se vor ridica şi vor judeca, vor PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 359
condamna şi vor blestema pe cei ce s-au lepădat de
dreapta credinţă, pe cei ce au stricat bisericile, pe cei ce parcă ai spune ceva de râs.
au persecutat pe credincioşii ei. Vor fi judecaţi de toate
intenţiile lor rele, vor da seama de toţi copiii, pe care i-au Atât este lumea de întunecată că toate ale lui Dumnezeu,
pierdut, pe care i-au sugrumat prin depărtarea de Sfântul câte se spun în sfintele cărţi şi în Sfânta Biserică, pentru ei
Botez, de biserică şi de sfânta învăţătură a Domnului Hris- au ajuns ceva de râs, ceva de dispreţuit, ceva care trebuie
tos. aruncat, de care nu mai trebuie să se vorbească niciodată.
Dar toate flecăriile diavolului, toate prostiile şi nimicurile,
Nu vor şti unde să-şi bage capul toţi ateii şi toţi depărtaţii toate jucăriile drăceşti sunt preţuite, iubite, mai ales de
de adevăr. Mai bine era de mii de ori să nu se fi născut. Şi vorbele, de glumele, câte le au ei în cap şi în inimă. Cu
aşa toţi creştinii sfinţi din fiecare popor vor judeca poporul multă pasiune tineretul e fascinat de acestea, de le-ai spu-
lor. Până atunci omenirea se alege mereu, care la dreapta, ne zi şi noapte poveşti, glume şi prostii, te ascultă, te
care la stânga. De acum, din această lume, se trece de preţuiesc. Iată că de acum se alege lumea: unii la dreapta
bună voie, la dreapta Domnului Hristos sau la stânga Lui, şi alţii la stânga!
prin faptele ce le facem sau viaţa pe care o trăim. Atunci
Dacă observăm cu atenţie, vedem cum duhul necurat lu- din plin. Căci, cunoscând din legea Domnului din sfintele
crează prin fiii lui pe faţa pământului; am spus fiii lui pentru cărţi, vom cunoaşte pe Dumnezeu şi voia Lui; de aceea
că el îi învaţă, diavolul, fiindcă el este tatăl tuturor zice la proorocul Osia, cap.6, v.6 că: ,,…bunătate voiesc,
răutăţilor. Îi auzi pe unii înjurând pe Dumnezeu, pe Domnul milă voiesc, nu jertfă… şi cunoştinţă de Dumnezeu mai
Hristos, pe Maica Domnului. De ce înjură ei pe Hristos şi mult decât arderile de tot!”.
nu înjură pe satana? De ce îi dau diavolului toate câte au
şi nu i le dau lui Dumnezeu? De ce înjură de Biserică şi nu
înjură de cârciumă? De ce înjură de rai şi nu înjură de iad? Rugăciune,
De ce înjură de grijanie şi nu înjură de ţuică? De ce înjură
de lumină şi nu înjură de întuneric? De ce înjură de tămâie Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul viilor şi al morţilor,
şi nu înjură de tutun? De ce le plac cărţile de poveşti şi nu Cela ce vei veni să răsplăteşti pe fiecare după faptele lui,
le plac cărţile sfinte, în care pot afla calea care duce la trezeşte-ne Tu acum din moartea păcatelor şi fă-ne să cu-
viaţă - să se poată mântui? De ce le plac cântecele lu- noaştem calea Ta şi să facem voia Ta cea sfântă, până nu
meşti, cu tot felul de cuvinte murdare şi melodii şi nu le vine ceasul cel înfricoşat al dreptei Tale judecăţi!
plac cântecele sfinte, ale bisericii şi slujba din biserică? De
ce le plac tot felul de chipuri şi imagini imorale de prin dif- Iar atunci când vei veni Tu, să ne aflăm cu toţii curaţi şi
erite reviste şi nu le plac sfintele icoane cu chipul Dom- pregătiţi ca să ne treci şi pe noi la dreapta Ta şi să ne zici:
nului, al Maicii Domnului şi al sfinţilor? ,,Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi
Împărăţia cerului în vecii vecilor!” Amin!
Ni s-a întâmplat, de multe ori în casele creştinilor, mai ales
acolo unde se află câte un tânăr sau tânără, să nu găsim
nici o icoană, cât de mică; în schimb, pereţii casei sunt plin PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 361
cu tot felul de poze, adunate de prin reviste, aşezate cu
grijă una lângă alta şi la loc de cinste, unde ar trebui să fie
sfintele icoane. Vedeţi idolii cei moderni, ai vremii de
acum?! Iată deci, cui slujesc, cui se închină şi ce fel de
credinţă au creştinii veacului de pe urmă, acum, când PREDICĂ LA DUMINICA
trebuie să vină Stăpânul Iisus Hristos ca Judecător!...
LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ
De aceea, fraţi creştini, înainte de această zi mare şi
înfricoşată, să ne întoarcem la Dumnezeu, ca fiul cel A izgonirii lui Adam din Rai
pierdut la tatăl său, şi să nu mai pierdem timpul care este
atât de preţios, pentru mântuirea noastră. Grija cea mai de ,,Când postiţi nu fiţi ca făţarnicii, că ei îşi întunecă feţele ca
căpetenie să ne fie mântuirea sufletului, interesul principal, să se arate oamenilor că postesc. Adevăr grăiesc vouă că
cel dintâi, să fie cum să facem şi ce să facem ca să ne şi-au luat plata cuvenită lor!”
împăcă m cu Dumnezeu. Să nu ne lăsăm înşelaţi de dul- (Matei 6, 16)
ceţurile vieţii acesteia, care sunt trecătoare ca şi visurile, şi
mereu să ne reînnoim hotărârile de a sluji lui Dumnezeu, F r a ţ i c r e ş t i n i,
cu pocăinţă, pentru îndreptare. Să nu zică cineva că nu are
pentru ce să se pocăiască, pentru că n-a făcut cine ştie ce Iată-ne ajunşi în pragul marelui post: astăzi este ultima
păcate! Aşa cum v-am îndemnat la început, căutaţi să cu- duminică care ne pregăteşte pentru nevoinţa postului, nu-
noaşteţi credinţa, citiţi mită a izgonirii lui Adam şi Evei din rai. Dar pentru ce ni se
aminteşte tocmai astăzi de izgonirea lui
360 PREDICI
Adam din rai? Pentru ca să ne arate nouă cât de rea este
sfintele cărţi, veniţi la biserică, cereţi sfintele cărţi, şi acolo neînfrânarea de la mâncare şi ce urmări grozave are păca-
veţi găsi şi veţi vedea cât de departe sunt unii de adevăr şi tul lăcomiei. Dar izgonirea lui Adam din rai mai are şi alt
câte păcate sunt pe care nici nu le cunosc, şi totuşi se fac înţeles.
 tristaţi erau, încât nimeni nu-i putea mângâia şi opri din
Sfinţii noştri părinţi ne spun că, după ce au fost scoşi afară suspinul lor. Uneori se apropiau de ei boierii Babilonului,
din rai, Adam şi Eva au plâns 40 de zile la poarta raiului cu acolo unde plângeau, şi-i rugau să le cânte măcar o dată
multă căinţă, bătându-şi pieptul, făcând cu multă jale din cântările Sionului - bisericii, aşa cum cântau ei de mul-
rugăciuni, ca să li se ierte păcatul şi să fie iarăşi primiţi te ori în ţara lor, în biserica lor. Dar ei, cuprinşi de multă
înăuntru. Am auzit şi din cântările de la strană cum Adam întristare, răspundeau cu toţii într-un glas: ,,Cum vom cân-
se jeluia la poarta raiului şi cu lacrimi amare zicea: ,,Vai ta cântarea Domnului în pământ străin?”.
mie, că femeia şi şarpele m-au amăgit, făcându-mă să
pierd fericirea raiului; vai mie ce voi face, şi cu ce lacrimi Şaptezeci de ani şi-au amestecat lacrimile cu apele Ba-
voi plânge înaintea Ta, Ziditorule, ca să-mi dăruieşti mie bilonului, nevoiţi să trăiască şi să-şi îngroape morţii în
fericirea cea dintâi?!” pământ străin, pentru că mult supăraseră pe Dumnezeu.
Aceasta s-a întâmplat înainte de venirea Domnului Iisus
Aşa şi noi, cu începerea zilei de mâine intrăm în postul cel Hristos, Care S-a născut din Fecioara Maria, din neamul
mare al sfintelor patimi. Departe, departe începe să se lor, ca să-i izbăvească, să-i mântuiască pe ei şi întreg ne-
zărească Crucea răstignirii. Fiul lui Dumnezeu, Mieluşelul amul omenesc, fiindcă El era Mesia cel aşteptat de
cel nevinovat voieşte să se răstignească, din dragoste proorocii lor. Dar ei n-au vrut să-L recunoască. De aceea,
mare pentru salvarea noastră. De aceea Biserica, mireasa mai târziu, după ce L-au răstignit şi pe Fiul lui Dumnezeu,
lui Hristos, îşi dezbracă astăzi podoabele şi veşmintele omorând mai întâi o mulţime de prooroci, au păţit-o şi mai
strălucitoare, îndemnând pe toţi fiii săi şi aducându-le rău, căci armata romană i-a trecut prin foc şi sabie şi i-a
aminte că au sosit zilele înfrânării, ale înnoirii sufleteşti ale împrăştiat pe tot pământul, făcându-i sclavii popoarelor.
pocăinţei, aşa cum strigă proorocul Ioil: ,,Întoarceţi-vă la
Mine cu toată inima, cu post, lacrimi şi cu tânguiri!” După aproape 2000 de ani, unii dintre ei au rămas tot în
rătăcirea lor, căci şi astăzi îl aşteaptă pe Mesia ca să-i iz-
Pe la sfintele mănăstiri, în aceste zile se cântă o duioasă şi băvească şi să-i adune pe toţi la un loc. La Ierusalim ei au
mişcătoare cântare, numită ,,La râul Babilonului”. Este un zid care a mai rămas din vechile ruine, unde se adună
vorba de psalmul 136 - 137, care aminteşte şi astăzi când şi când şi plâng ca la râul Babilonului; acolo
suspină, plâng şi se tânguiesc, cerând de la Dumnezeu pe
362 PREDICI Mesia şi izbăvirea lor. După atâta timp şi după ce atâţia
fraţi ai lor, care au cunoscut pe Domnul Hristos, s-au trezit,
poporului evreu de soarta zbuciumată a trecutului său pâ- ei Îl refuză mereu pe Fiul lui Dumnezeu. Bine le-a spus
nă în zilele noastre. Acesta, din cauza neascultării lui de Domnul Hristos în faţă: ,,Mă veţi căuta voi şi nu Mă veţi
poruncile Domnului, a fost luat şi dus în grea robie între mai găsi, căci unde mă duc Eu voi nu puteţi veni!”
neamuri păgâne. Două au fost robiile principale: robia din
Egipt, care a durat 430 de ani, şi robia din Babilon, care a Dar să-i lăsăm pe ei cu pribegia şi necredinţa lor şi să ne
ţinut 70 ani. Acolo au suferit mult, căci împăratul Nabu- întoarcem la neamul nostru creştinesc, căci acesta este
codonosor îi silea să se închine idolilor, îi punea la munci poporul cel ales de Dumnezeu prin Fiul Său
grele, iar cei care nu se supuneau erau aruncaţi în cup-
toare aprinse cu foc, aşa cum s-a întâmplat cu cei trei tin- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 363
eri: Anania, Azarie şi Misail, sau cu marele prooroc Daniil,
care a fost aruncat într-o groapă cu lei. Iisus Hristos, în al Cărui Nume ne-am botezat, ne-am pe-
În acest timp de grea prigoană, bieţii oameni îmbătrâneau cetluit cu botezul Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
aşteptând să-i scoată cineva, dar nimeni nu i-a scos din Cei botezaţi, toţi creştinii de pe întregul pământ sunt
mâna cea tare a tiranului împărat. Chinuit de dorul patriei poporul cel ales al lui Dumnezeu. Acesta este noul Israel.
lor, de cetatea Ierusalimului, de frumuseţile Sionului unde Noi aici însă, suntem cu toţii în ţară străină pe pământul
era zidită biserica Domnului Savaot, poporul evreu se adu- acesta. Aici am căzut robi în fel de fel de păcate şi ne
na pe malul unui râu care era hotarul imperiului păgân şi frământă o mulţime de griji şi gânduri rele.
acolo plângea cu lacrimi nemângâiate, după ţara în care s-
a născut şi după slava Ierusalimului pierdut. Atât de în-
Vrăjmaşul sufletelor noastre - diavolul - ne-a înstrăinat de
Dumnezeu, ne-a îndepărtat de biserică şi rugăciune, de 364 PREDICI
post şi spovedanie. De aceea suntem chinuiţi cu tot felul
de boli sufleteşti şi trupeşti, căci o mulţime de creştini au omorât pe nimeni, că la biserică merg numai păcătoşii,
ajuns să-şi lepede credinţa pentru cine ştie ce nimicuri, unii numai desfrânaţii, acolo vrei să te duci şi tu? Da ce, vrei să
au trecut la sectanţi, iar alţii insultă cu ură şi duşmănie pe te faci călugăr? Şi câte alte asemenea vorbe le spune di-
Dumnezeu, pe Fiul Său Iisus Hristos, pe Maica Lui, Biseri- avolul prin gura lumii!
ca, Crucea şi icoanele, înjurând cu ură infernală. Unii se
dau necuratului în orice moment pentru lucruri de nimic. În ziua de astăzi, cine nu ştie să desfrâneze, să se îmbete,
Alţii trăiesc numai în judecăţi cu o ură înverşunată, iar alţii să joace şi să cânte diavolului, să stea numai prin restau-
se pândesc şi se urmăresc ca fiarele prin junglă. Şi aşa, rante şi localuri de petrecere, acela este socotit prost, un
creştinii noştri înoată în mocirla tuturor păcatelor, căci om care trăieşte degeaba sau, mai bine zis, un om pierdut,
foarte bine ne asemănăm şi noi cu poporul evreu care a care nu ştie să petreacă. Lumea zice chiar că acel om nu
fost luat în robia Babilonului din cauza mulţimii păcatelor şi este nici creştin ortodox, ci e un sectant. Cum te-ai lăsat de
a îndepărtării de Dumnezeu. păcate, nu mai eşti creştin ortodox, eşti sectant, aşa o
învaţă diavolul pe lume. De aceea calea aceasta a lui
De aceea, fraţi creştini, să ne aducem aminte că aici pe Dumnezeu este vorbită de rău. Pe omul care apucă să
pământ nu suntem decât călători, că avem un scurt popas meargă drept pe ea, cu credinţă, cu nădejde şi dragoste,
de făcut, în timpul celor câţiva ani de zile pe care îi trăim pe acela, în lumea acesta, îl aşteaptă crucea şi suferinţa,
aici. Noi însă trebuie să căutăm mereu împărăţia cerurilor, Golgota, ca pe Mântuitorul care ne-a învăţat s-o urmăm.
dreptatea lui Dumnezeu, veşnica fericire a sufletului, De aceea Sfânta Biserică ne cheamă astăzi să ne lămure-
grădina raiului cea pierdută de strămoşii noştri. Biserica ne ască cu privire la rostul şi foloasele postului.
cheamă astăzi să ne arate ce să facem ca să ajungem în
acea ţară minunată. Noi, conducătorii sufleteşti ai poporului, trebuie să facem,
în această zi, lucrul comandanţilor de oştire înaintea lupt-
În primul rând, să nu mai ascultăm de satana care ne elor, să vorbim şi să arătăm însemnătatea luptei ce se va
ispiteşte şi ne atrage în cursele pierzării. Să păşim apoi da. Să lămurim cugetele, să întărim inimile şi să arătăm şi
peste râul Babilonului, adică peste obiceiul cel vechi al roadele biruinţei. Multă lume nu ştie ce însemnătate are
păcatului şi peste toate fărădelegile care curg ca un râu postul. Unii spun că ar fi poruncă pusă de preoţi şi nu face
înspumat pe pământ, care să înece toată lumea. Acest râu parte din poruncile lui Dumnezeu, că de aceea a spus
al fărădelegilor îl formează toate plăcerile amăgitoare ale Domnul Hristos: ,,că nu spurcă ce intră în gură, ci ce iese
lumii, care au puterea şi vraja satanică de a ne robi lui din gură” - pe aceasta
Faraon - diavolul. Dacă reuşim să trecem peste acest râu
blestemat al plăcerilor lumeşti, să fugim cât mai departe de o ştiu toţi. Observăm chiar din Sfânta Evanghelie de
ţara păcatelor şi de hotarul ei, ca să ne simţim cât mai în astăzi că Mântuitorul n-a desfiinţat postul, n-a spus să nu
siguranţă. mai postească nimeni, ci a arătat cum trebuie ţinut postul
şi care este adevăratul post plăcut lui Dumnezeu. Vedem
Drumul spre această ţară ni l-a arătat Însuşi Domnul Hris- că însuşi Mântuitorul a postit 40 de zile în pustia Caranta-
tos căci El a zis: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!”. Prin niei, unde a fost ispitit de diavolul, de satana.
sfânta Biserică păşim cu încredere şi curaj după Domnul
vieţii noastre. Într-adevăr, în drumul nostru întâmpinăm Altădată, Domnul Hristos laudă postul şi arată şi puterea
desigur multe obstacole; diavolul, care este tatăl minciunii, lui, când spune ucenicilor că unele soiuri de draci nu se pot
ne iese înainte şi începe să ne înfăţişeze viaţa într-o altă scoate decât cu post şi rugăciune. De aceea sfinţii părinţi
formă. El vorbeşte prin gura lumii, care şi-a făcut o mulţime zic că postul este poarta, iar epitrahilul este uşa mântuirii;
de crezuri în viaţă. Cum ai început să mergi mai des la adică prin poarta aceasta strâmtă de care vorbeşte Mântu-
biserică, îi şi ridică diavolul pe unii împotriva ta şi îi auzi itorul vor intra toate virtuţile sfinte în sufletul şi trupul omu-
zicând, chiar pe unii din casă cu tine, că doar ce păcate lui îmblânzind şi sfinţind trupul şi sufletul. Aşa cum, de alt-
mari ai făcut de te duci mereu la biserică, doar n-ai fel, atâţia sfinţi prooroci şi mărturisitori prin post şi rugăci-
une au dobândit mari binefaceri de la Dumnezeu. Sfântul gura şi îşi posmogeau feţele de slăbiciune, dar în schimb
Vasile cel Mare spune că atât de bătrână este porunca erau plini de mândrie, de îngâmfare, slavă deşartă şi de tot
postului încât ea este de o vârstă cu neamul omenesc. felul de păcate.
Înainte de orice altă poruncă, Dumnezeu i-a poruncit lui
Adam, în rai, să postească, adică să nu mănânce din Adevăratul post este ca să ne abţinem de la tot felul de
pomul oprit, acela al cunoştinţei binelui şi răului. Adam şi patimi, de la vicii rele. Căci la ce ne serveşte să nu mâ-
Eva au stat în rai cât au păzit porunca, dar când au mân- ncăm carne, dacă osândim pe fratele nostru, vorbindu-l de
cat, au pierdut raiul şi veselia de acolo. Prin călcarea aces- rău, duşmănindu-l şi pârându-l? La ce ne foloseşte să nu
tei porunci s-a prefăcut veselia în lacrimi, mintea s-a bem vin, dacă vărs ăm sângele fraţilor noştri? Ce ne folo-
îngroşat, trupul a murit şi toată natura s-a răsculat împotri- seşte dacă vom mânca numai seara, iar toată ziua am
va omului, căci a intrat moartea în lume. petrecut-o pe la spectacole, la filme, în procese, pe la tri-
bunale şi în tot felul de păcate rele?
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 365
Trebuie să ştim că şi sufletul şi trupul au o hrană şi un post
Dumnezeu a creat trei feluri de fiinţe desăvârşite care au propriu. Trupul are postul lui prin oprire de la unele bucate,
diferite vieţi, potrivit diferitelor însuşiri ale naturii lor; adică: iar sufletul raţional - substanţa duhovnicească, are hrana
îngerul, omul şi animalul. Îngerul este o fiinţă cu totul potrivită cu natura sa. Această hrană este cuvântul lui
duhovnicească. Animalul este o fiinţă cu totul materială, nu Dumnezeu: rugăciunile, citirea psaltirii, cântarea sfântă
are suflet, viaţa lui e cu totul trupească. Dar omul este o religioasă. Omul nu trăieşte numai ca animalul, mâncând şi
fiinţă compusă dintr-o substanţă duhovnicească şi alta bând; el cugetă, iubeşte, se roagă, gândeşte. Ceea ce
trupească, din trup şi suflet. Când omul trăieşte după trup, hrăneşte cugetul lui, iubirea lui, este Cuvântul lui
degenerează din nobleţea sa şi cade în condiţia animalu- Dumnezeu.
lui, aşa cum observăm în lume la mulţi oameni, care în
zadar se numesc oameni, deoarece se tăvălesc în noroi ca 366 PREDICI
porcii, din cauza beţiei, sau urlă precum câinii, trăind în
desfrânări. Iată, oameni căzuţi în rândul animalelor sau, De aceea şi Mântuitorul când a fost ispitit de satana în
mai rău, că nu vezi un câine beat sau un porc. pustie şi i-a zis să facă pietrele pâini, Domnul Hristos i-a
răspuns: ,,Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cu-
Când omul trăieşte după duh, după suflet, el îşi menţine vântul care iese din gura lui Dumnezeu!”
demnitatea şi se înalţă la starea unui înger. Când omul
urmează mişcările trupului, ascultând de poftele lui şi Iată deci care este secretul mântuitor al sufletului şi al tru-
îndeplinindu-i toate plăcerile, se zice că trăieşte ca un ani- pului! Pentru aceasta cei mai mulţi dintre creştinii noştri, la
mal, iar când urmează mişcările sufletului, duhului, când se fel ca şi fariseii de care a pomenit Domnul Hristos în Evan-
înduhovniceşte, trăind în sfinţenie se zice că trăieşte ca un ghelia de astăzi, se abţin de la mâncăruri, ba unii nu
înger. Adevărul este că viaţa curată şi nevinovată, pe care mănâncă zile întregi, în schimb în loc să se hrănească cu
Dumnezeu o cere de la creştini în timpul postului, constă în Cuvântul lui Dumnezeu ca să se întărească, să prindă aripi
abţinerea de la păcate, precum şi în abţinerea de la carne şi să se ridice mai sus de cele pământeşti, ei se hrănesc
şi celelalte bucate de dulce. Acesta este postul cel cu flecăriile diavolului, cu minciuni, cu vorbiri deşarte, cu
adevărat, să postească şi trupul, şi sufletul. povestiri, spun fel de fel de glume, stau numai cu ochii în
televizor ascultând tot felul de cântări lumeşti şi programe
Abţinerea de la păcat este postul sufletului, iar abţinerea imorale, cu bârfirea pe limbă crezând că-i poate mântui
de la bucate este postul trupului. Postul trupesc nu trebuie numai abţinerea de la bucate. Mare greşeală este aceasta!
despărţit de cel duhovnicesc, adică, dacă omul posteşte la
mâncare, dar în schimb înjură, minte, dă răului şi face tot Sfinţii noştri părinţi aseamănă postul mare cu o scară cu
felul de păcate - un astfel de post e ca un trup fără suflet. 40 de trepte. O scară ce urcă pe om prin înfrânare, de la
Abţinerea de la păcate este, deci, sufletul postului care-i dă pământ la cer. La capătul cel de jos al scării stă săracul
tot meritul şi desăvârşirea. De aceea Domnul Hristos i-a Adam, omul - noi - iar de la cel de sus priveşte Domnul
mustrat pe fariseii cei ipocriţi care posteau până li se usca Iisus Hristos spre noi. Jos plângem noi cu strămoşul Adam
şi cu Eva, noi toţi păcătoşii, iar sus aşteaptă Milostivul multe chipuri să nu reuşim să facem fapta bună. Dacă
Dumnezeu şi priveşte să vadă lupta noastră, lucrarea no- totuşi începem să o facem, el ne întinde curse, ca să
astră, dragostea noastră, cum urcăm noi pe aceste scări, facem greşit acea faptă bună, sau amestecată cu răul şi
pe aceste trepte ale postului. Fiecare dintre aceste trepte dacă totuşi am împlinit făcând fapta bună aşa cum o cere
ale scării reprezintă o zi. Dumnezeu, diavolul caută să ne arunce în păcatul mâ-
ndriei şi aşa să pierdem tot ce am lucrat, cum am auzit în
În aceste 40 de zile ale sfântului post să nu fie una pe care Sfânta Evanghelie de astăzi că acei farisei făţarnici, care
să o petrecem fără de folos. Într-o zi fă milostenie, într-o zi posteau de ochii lumii, şi-au luat plata cuvenită lor.
fă pace între cei ce se duşmănesc, într-o zi deschide ochii
sufletului unui necredincios, în altă zi însoţeşte un mort la Mai găsim unele persoane şi între creştini care ajunează
groapă; în altă zi scrie ceva de mână, o rugăciune, o cân- câte o vineri până seara, apoi vin la biserică cerând ana-
tare sfântă, o învăţătură sfântă, şi împarte cu cel neştiutor fură în gura mare, că ei au ajunat până atunci, să ştie toată
tot felul de fapte bune, împreună cu postul, cu rugăciunea lumea. Unele femei chiar nu mai ţin seama nici de rân-
şi cu smerenia. Şi aşa să urcăm zi de zi pe scara aceasta duiala Bisericii, că poate în vinerea aceea a fost dezlegare
până acolo sus la Stăpânul nostru, unde ne vom bucura de în calendar, fiind harţi şi nu trebuia să ajuneze. Ele se
milostivirea lui Dumnezeu. Dar să ştiţi că postul are cei mai apucă să postească şi când nu trebuie, să ajuneze
mulţi duşmani, mai mulţi decât celelalte fapte bune. De sâmbăta şi duminica, şi Cartea Sfântă, sfinţii părinţi spun
aceea el e socotit de lume şi chiar de unii creştini ca ceva că acei care ajunează sâmbăta şi duminica să se afurisea-
învechit şi fără de folos. Cel puţin sectanţii care s-au scă, căzând sub blestem şi nu sunt primiţi de Dumnezeu.
despărţit de Biserică nu respectă postul deloc. Nici o sectă Să ştiţi că sunt unii creştini care se iau după babe fără
nu posteşte. Ţin şi ei, aşa, o zi când le vine lor în cap. credinţă şi zic ele că postesc postul Maicii Domnului, iar
aceasta constă în a posti cu ajun câte o zi din săptămână,
Trei sunt duşmani principali ai postului: diavolul, lumea şi inclusiv sâmbăta şi duminica, când nu este voie să se
trupul. Diavolul ne şopteşte ca şi lui Adam: ,,Omule, postul ajuneze; nu cunoaştem decât o singură zi de ajunare a
nu este o poruncă, te poţi mântui şi fără post, căci nu sâmbetei - Sâmbăta cea mare, în postul Paştelui, când
spurcă ce intră în gură, n-a zis oare Hristos aşa?!”. Al doi- Domnul Hristos este îngropat, aşa cum ţinem rânduiala noi
lea duşman este lumea care ne amăgeşte zicând: ,,Nu mai creştinii.
posti, femeie, că te faci de râs, cine mai posteşte azi, fii
serioasă, nu te mai lua după babe!”. Trupul e al treilea Mulţi creştini fac ajunări, citesc psaltirea şi multe fapte
duşman. Auzind că este vorba de post începe dinainte să bune, iar diavolul vine şi el cu mândria să le-o aşeze în
se întristeze, să se mânie asupra noastră zicând: ,,O, cât o cap. Se apucă astfel ca fariseul să se laude, cum zicea el
să mă chinuieşti cu bucate de acestea sărăcăcioase, nu că ,,dau zeciuială, Doamne, postesc de două ori pe
vezi că sunt bolnav, faţa mi se îngălbeneşte şi nu mai pot! săptămână”, şi-l ştia toată lumea. Aşa mi s-a întâmplat să
Doar aud astfel de creştini şi chiar oameni bătrâni, lăudându-se
la alţii. Aceştia îşi iau plata pentru laudele lor aici pe
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 367 pământ fiindcă s-au mândrit cu ele.

sunt tânăr acum, am eu vreme să postesc mai la Trebuie să ţinem seama că după sfânta pravilă, după
bătrâneţe!”. canoane şi după învăţăturile sfinţilor părinţi, postul nu este
pentru toţi la fel: vorbim desigur despre postul de bucate,
Iată, aşa se lasă creştinii biruiţi de aceste ispite de la cei căci în ceea ce priveşte postul duhovnicesc - oprirea de la
trei duşmani: trupul, lumea şi diavolul! Mai ales dacă stăm păcate şi fapte rele - acesta este pentru toţi la fel. Vedem
şi ne gândim, câţi nu au de întâmpinat greutăţi şi batjocuri că nici sfinţii părinţi n-au ţinut postul la fel - postul de bu-
din cauza postului de la mulţi, în multe locuri. cate - unii puteau mai mult, alţii mai puţin. Pentru aceea
postul de bucate poate fi îndulcit celor care sunt bolnavi de
Sfinţii cei mai iscusiţi ne spun că în trei rânduri ispiteşte anumite boli mai grave, nu de orice boală, cum au luat-o
diavolul pe om: înainte de a face binele, în timpul săvârşirii unii, că dacă te doare puţin capul când ajunezi, când
lui şi după ce a făcut binele. Întâi diavolul se trudeşte în
posteşti, te descurajezi imediat şi te apuci să mănânci că şi imediat îşi va reveni. Dar femeia, prea fixă în ideile ei
nu poţi. Numai acei care despre sfântul post, n-a vrut să-i dea lapte copilului pentru
că era într-o vineri, şi copilaşul a murit chinuindu-se în
368 PREDICI braţele ei. Iată neînţelepciune!

suferă de plămâni, de ficat, de stomac, de anemie mare,
cu operaţii, diabet şi unde se cere regim special, numai
pentru aceştia mâncarea este o doctorie, dar şi aceasta cu
dezlegarea preotului duhovnic. Atunci pot să mănânce
mâncărurile pe care înainte puteau să le mănânce şi nu le
făceau rău, dar după ce fac dezlegare la preot, după ce se
spovedesc, după ce se împărtăşesc şi în timpul acesta să
pună dragoste mare şi fierbinte pentru Domnul. Aceştia să
ţină şi ei cât pot şi în schimb să se păzească de faptele
cele rele şi să înmulţească faptele cele bune. Ceilalţi care
au stomacul sănătos şi n-au suferinţele pe care le-aţi auzit,
n-au nici o îndreptăţire ca să nu postească.
Să fim înţelepţi cum ne învaţă Sfânta Biserică, să avem
înţelepciune, că de aceea au lăsat sfinţii părinţi în Biserică,
cuvântul acesta care se zice prin gura preotului: ,,Să luăm
aminte, cu înţelepciune!”. Să nu o luăm după capul nostru
şi după învăţături străine. Ştim cu toţii că sunt patru posturi
pe an, apoi miercurile şi vinerile aşa cum scrie în calendar
şi trei ajunări: ajunul Crăciunului, ajunul Bobotezei şi ajunul
din Vinerea Patimilor, precum şi a doua zi, sâmbătă dacă
doreşte cineva, dar atunci, în vinerea patimilor trebuie să
se ajuneze. Mai avem
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 369

Trebuie să ţinem seama că dacă e vorba de post, postul apoi zile de întristare, dar nu cu ajun, mâncându-se de
este un canon şi dacă vrem să facem pocăinţă cu post în orice zi ar cădea: ,,Tăierea Capului Sfântului Ioan
adevărat, să arătăm şi noi Domnului Hristos că-L iubim şi Botezătorul” în 29 august, şi ,,Înălţarea Sfintei Cruci” în 14
ne chinuim cu ceva, ne pocăim cu ceva, trebuie să ne septembrie.
doară ceva, trebuie să suferim, să simţim ceva. Altfel nu
este pocăinţă aşa cum ar trebui. Cât L-au durut pe Domnul Mai departe ne aminteşte Sfânta Evanghelie de astăzi,
cuiele şi suliţa şi toate suferinţele pe care le-a răbdat. zicându-ne: ,,Să nu ne adunăm comori pe pământ, unde le
strică şi le fură hoţii, ci să ne adunăm comori în ceruri, un-
Cei care vor mânca legume vor trage cele mai mari foloase de nu se strică şi nu le poate fura nimeni; căci unde este
sufleteşti şi trupeşti, căci postul nu omoară pe nimeni. Din comoara noastră, acolo va fi şi inima noastră”. Ne face
contră, să ştiţi că toate bolile au ieşit în lume din cauza atenţi că în acest timp al postului, avem fericita ocazie să
nepostirii şi a îmbuibării. Mâncarea uşoară prelungeşte ne îmbogăţim cât mai mult, să ne facem comori în
viaţa omului. Omul cumpătat trăieşte mult. Citim în vieţile împărăţia cerului. Comoara din cer pe care o putem face
sfinţilor că sfinţii părinţi pustnicii, care trăiau cu verdeţuri şi de aici de pe pământ în timpul postului, constă din tot felul
cu mâncare foarte săracă, au avut o viaţă lungă. Aşa de de fapte bune: osteneli, metanii, închinăciuni, citirea psal-
pildă sfântul Pavel Ieremitul a trăit 113 ani, sfântul Antonie tirii, ajunări şi post, milostenii, cercetarea bolnavilor, îngro-
cel Mare a trăit 105 ani, sfântul Arsenie cel Mare, 120 de parea morţilor care nu au pe nimeni, împărţirea la oamenii
ani, sfântul Teodor, 105 ani, sfântul Ioan Tăcutul, 104 ani, săraci duhovniceşte cele ce sunt de trebuinţă: o icoană, o
sfântul Macarie a trăit 100 de ani şi alţii. candelă, o cărticică de rugăciuni, care să fie date de po-
mană; iar pe cei lipsiţi de cele trebuincioase trupului, să-i
Iată o dovadă vie că a posti şi a ne înfrâna şi a trăi în ajutăm cu cele necesare: lemne de foc, hrană,
cumpătare nu ne păgubeşte nici trupeşte, nici sufleteşte. îmbrăcăminte, încălţăminte şi de toate.
Când e vorba să se facă dezlegare la cei bolnavi, să nu se
înţeleagă că desfiinţăm postul, ci să ne aducem aminte că Să luăm aminte, trebuie bine căutaţi cei care merită ajutor!
boala lor, suferinţa pe care o poartă, poate de ani de zile Nu mai daţi nici un ban la cei care vă ies în cale pe la poar-
unii, este tot un fel de post. Mulţi o duc cu această ta bisericii şi se strecoară şi prin biserică; căci aceştia care
suferinţă până la moarte. Să nu înţelegem postul greşit, o fac pe nenorociţii au poate mai mult decât dumneav-
păzirea postului, şi să facem cum a făcut o creştină fără oastră care munciţi din greu să vă câştigaţi existenţa. Tot
înţelepciune. Aceasta din cauza unor medicamente îşi ot- ceea ce faceţi bun cu sfântă osteneală, să faceţi cu sufletul
răvise o fetiţă de 6 anişori. Doctorul i-a spus să-i dea lapte zâmbind de bucurie şi cu multă flacără de credinţă şi
dragoste în numele Scumpului nostru Mântuitor Iisus Hris- pierzării veşnice. Vor rămâne cu ucigaşii, cu vrăjitorii, cu
tos, care s-a jertfit pentru noi. mincinoşii, cu fiarele apocaliptice şi închinătorii la idoli.
Atunci vor striga disperaţi şi ei, vor bate în zadar la porţile
Să ne grăbim, să facem cât mai mult, căci viaţa noastră bisericilor, dar va fi prea târziu, prea târziu…
trece ca norii pe cer! Zilele alunecă grăbite ca frunzele pe
apă, iar noi ne apropiem de mormânt, de amurgul serii, de Domnul Hristos, în Evanghelia de astăzi, chiar de la în-
unde nu ne vom mai întoarce niciodată. Să nu uităm că ceputul ei ne pune o condiţie foarte importantă: ,,Dacă veţi
poate mâine va suna trâmbiţa să ne adune pentru jude- ierta oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru vă va ierta
cată. Să nu uităm că Domnul Hristos ne-a răscumpărat cu greşelile voastre! Dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor,
Scump Sângele Său! Să ne întoarcem înapoi, acasă, să nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre!”
ne întoarcem la biserica lui Hristos ca fiul rătăcit, prin
pocăinţă şi rugăciuni, căci aici pe pământ suntem doar în Să nu ne înşelăm că orice faptă bună, ori post, orice am
treacăt! face, nu primim iertare dacă nu iertăm pe cei ce ne-au
greşit. Suntem datori să cerem iertare la cei cărora le-am
Sculaţi-vă să mergem la Hristos! Preoţii aşteaptă în pragul greşit, sau ne-au greşit. Şi noi, dacă am făcut gestul aces-
bisericilor, clopotele sună să ne scoale din somn ca să ta frumos, smerit şi plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a
venim în casa lui Dumnezeu. Necazurile, durerile ne aproapelui, chiar dacă el nu vrea să ne ierte, să-l iertăm
vorbesc despre Dumnezeu, semnele şi toate urgiile ne noi din inimă şi atunci vom primi iertare de la Dumnezeu.
spun să ne întoarcem înapoi la calea mântuirii şi a Să facem lucrul acesta, să-l facem cu toată inima. Acesta
adevărului veşnic; căci vine noaptea, vine moartea şi nu se este lucrul important din Evanghelia de astăzi care va da
mai poate face nimic. valoare la toate celelalte fapte pe care le vom face.
În Abisinia este un oraş numit Harar, foarte vechi înte-
meiat. Viaţa acestui oraş e paşnică şi simplă. În zorii zilei Rugăciune
şiruri lungi de locuitori ies pe cele cinci porţi mânând cirezi
de vite spre păşunile de pe dealuri şi se înapoiază seara Tatăl nostru cel din ceruri, iartă-ne nouă greşelile noastre,
încărcaţi fiecare cu câte ceva; unii cu cereale, alţii cu căci şi noi iertăm din toată inima pe greşiţii noştri! Întoarce-
lemne sau nutreţ. Dar la asfinţitul ne la Tine pe căile Tale cele sfinte! Ajută-ne cu Harul Tău,
să punem început bun din clipa aceasta a vieţuirii noastre,
370 PREDICI să ne putem lăsa de toate obiceiurile cele rele, de vorbele
cele proaste, ca să-Ţi urmăm Ţie în toate zilele vieţii noas-
soarelui când se apropie închiderea porţilor, păzitorul tre, Doamne! Iar atunci când vei veni pe norii cerului, să ne
porţilor strigă cu glas tare de răsună văile: ,,Şaile! - Grăbiţi- duci şi pe noi din Babilonul fărădelegilor, în Ţara Ta cea
vă ! Se închide poarta!” - La puţin timp după această Sfântă, Noul Ierusalim, raiul pe care l-au pierdut Adam şi
strigare poarta se închide. Cei rămaşi afară trebuie să Eva, fericirea cea veşnică, unde eşti Tu Împărat şi să fim
aştepte până dimineaţa, dacă vor mai ajunge această cu Tine acolo în vecii vecilor! Amin!
dimineaţă, deoarece noaptea umblă tâlharii şi fiarele
sălbatice şi cei mai mulţi rămaşi afară sunt aflaţi dimineaţa PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 371
morţi, sfâşiaţi de fiare sau tâlhăriţi.

Aşa e şi cu mântuirea noastră. Mântuitorul Hristos zice:

,,Intraţi pe poarta cea strâmtă care duce la viaţă - postul şi
toate virtuţile!” Intrarea aceasta trebuie să o facem până nu PREDICĂ LA DUMINICA ÎNTÂI DIN POST
vine noaptea. Ziua este pe sfârşite, nori negri încep să
apară pe cerul mântuirii, fiare sălbatice îngrozitoare se vor A Ortodoxiei
năpusti asupra celor ce n-au vrut să vină să intre în ce-
tatea salvatoare. Întunericul se lasă din ce în ce mai greu ,,... RABI - Învăţătorule - Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
şi va veni vremea, nu e departe, când toţi cei ce n-au vrut Împăratul lui Israel!”
să audă strigătul de salvare vor rămâne afară în primejdia
(Ioan I, 49) atât de măreţ şi uriaş! Aceşti 12 pescari galileeni, cu
îndrăzneala şi graiurile lor, au făcut să răsune până la
F r a ţ i c r e ş t i n i, marginile pământului Cuvântul lui Dumnezeu. În curând,
Crucea Mântuitorului a pătruns biruitoare până în palatul
Astăzi prăznuim duminica Ortodoxiei, adică ziua în care ne împăratului roman. Vedem în Atena templele idoleşti
aducem aminte de toate luptele şi de toate biruinţele Biser- dărâmându-se şi în locul lor ridicându-se altarele
icii din trecut. La acest popas duhovnicesc ne vom întoarce Dumnezeului Celui viu - Biserica. Vedem Evanghelia
privirile în trecut şi, de îmbrăţişată peste tot şi neamurile păgâne botezându-se în
noua credinţă. Este începutul Bisericii lui Hristos, este
sus, de pe culmea celor aproape 2000 de ani de istorie arătarea puterii dumnezeieşti la sădirea micului grăunte de
glorioasă, vom trece pe dinaintea ochilor noştri sufleteşti muştar.
începuturile Bisericii, întărirea ei şi faptele de glorie duse
împotriva duşmanilor săi de totdeauna şi de pretutindeni. Într-un loc din Evanghelia de la Matei, Mântuitorul ne
vorbeşte despre o casă zidită de un om înţelept, peste
Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a care au venit ploile, s-au revărsat râurile, au suflat
coborât în lume din înălţimea cerului, de la Dumnezeu vânturile, dar casa a rămas tare şi neclintită, fiind zidită pe
Tatăl. El a propovăduit o învăţătură cum nu s-a mai auzit, a temelie de piatră. Casa aceasta este Sfânta Biserică, cea
arătat un chip de viaţă cum nu s-a mai văzut, a adus jertfa zidită pe piatra din capul unghiului, Hristos Dumnezeu, iar
de care şi îngerii s-au cutremurat - jertfa Sângelui Său. puterile potrivnice amintite în pilda Mântuitorului - ploile,
După ce a făcut toată lucrarea de mântuire a lumii, S-a revărsarea râurilor, vânturile puternice - sunt cele trei feluri
înălţat de pe pământ întorcându-se la dreapta Tatălui din de duşmani care s-au ridicat împotriva Bisericii în cursul
ceruri; dar lucrarea Sa mântuitoare trebuia continuată şi S- vremurilor.
a gândit să încredinţeze grija lucrului Său oamenilor.
Ploaia însemna ura şi răutatea poporului evreu care se
Dar pe cine a ales Mântuitorul să-I vestească numele pe dezlănţuia ca un potop de furie asupra ucenicilor Dom-
pământ, s ă ducă mai departe sfânta Sa învăţătură şi să nului. Cine ar putea spune câte ponegriri şi lovituri a avut
adune pe oameni sub steagul Crucii împărăţiei Sale, al noii de suferit Biserica din partea evreilor, la început?! Tot felul
credinţe? Oare a ales vreun împărat ca să cucerească lu- de calomnii şi pârâciuni la mai-marii împăraţi şi dregători ai
mea cu puterea armelor sale? Sau vreun mare şi vestit acelei vremi. Dar precum potopul cel de 40 de zile n-a
filozof, care s-o atragă prin vorbele lui meşteşugite? Ori a făcut nici o stricăciune corabiei lui Noe, aşa prigoana
pus nişte oameni bogaţi, ca s-o câştige cu puterea banilor evreilor care L-au răstignit pe Domnul Hristos, n-a avut nici
lor? Nu - dimpotrivă - Dumnezeu Iisus Hristos a ales lucru- o putere faţă de această corabie sfântă - Biserica - s-o
rile cele simple, nebune, ca să le ruşineze pe cele nimicească.
înţelepte, a ales pe cele slabe ca să le ruşineze pe cele
tari, a ales lucrurile dispreţuite ca să le nimicească pe cele După ploaie s-au revărsat râurile şi au ameninţat casa lui
ce sunt lăudate. Hristos - râuri de sânge nu de apă. Acestea sunt
prigoanele venite din partea împăraţilor păgâni. Ce nu s-a
Să privim cu toţii la foişorul din Ierusalim! De acolo s-au folosit împotriva închinătorilor Crucii? Tot felul de cruzimi şi
coborât 12 bărbaţi şi din vorbele lor, din mişcările lor, se de chinuri pe care le poate născoci mintea omenească.
vede că aceşti oameni sunt săraci şi n-au un ban asupra Sabia şi rugul, smoala topită, dinţii fiarelor, uciderea cu
lor, nici sabie, nici traistă, nici două rânduri de haine. Unul pietre, răşina topită, arderea cu făclii, tăierea cu fierăstrăul,
singur dintre ei e un vameş, ceilalţi nişte pescari, oameni închisorile cele împuţite şi pline de târâtoare veninoase,
simpli din popor; vorbirea lor aruncarea în ape îngheţate, în mări şi în oceane, punerea
pe roată, chinuirea prin foame şi prin sete, tăierea câte
372 PREDICI puţin din mădularele lor, tăierea capului şi fel de fel de chi-
nuri, care de care mai îngrozitoare.
e cu totul neiscusită. Iată că această ceată umilă şi
săracă iese în cele patru laturi ale lumii să facă un lucru
Mii şi milioane de creştini au căzut pradă acestor cruzimi şi
cu sângele lor s-ar fi făcut o altă Mare Roşie, dar şi râurile
s-au potolit, tiranii au pierit, tronurile lor s-au dărâmat şi, la
sfârşitul celor trei veacuri de prigoană, Biserica se înalţă
mai frumoasă, mai puternică, mai strălucitoare. Dar, deo-
dată, au început să sufle vânturile, adică s-au pornit împo-
triva ei vânturile turbate ale ereziilor. Aceste vânturi au fost
loviturile cele mai crude pe care le-a primit Biserica, fiindcă
ele
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 373
veneau din partea creştinilor rătăciţi. Ereticii, câtă frunză şi cei ce cu credinţă se închină sfintelor icoane; şi tot astăzi
iarbă au început să otrăvească cu veninul limbii lor
învăţătura sănătoasă despre Dumnezeu, despre întrupar- căci aceştia se aseamănă evreilor care L-au răstignit pe
ea Fiului, despre Născătoarea de Dumnezeu, despre
Sfintele Taine, despre sfinţi, despre Sfintele Icoane. Dar
nici de aceşti vrăjmaşi Biserica n-a fost învinsă.
Împotriva ereticilor Biserica a chemat soboare, a ridicat
bărbaţi puternici în cuvânt şi în faptă, care au vorbit şi au
apărat sfântul tezaur de învăţătură al Mântuitorului. Din
coroana cea de pietre scumpe a bisericii nu s-a pierdut
nimic.
Dintre toate prigoanele pornite împotriva Sfintei Biserici,
cea mai groaznică a fost împotriva Sfintelor icoane, care a
ţinut mai mult de o sută de ani. Diavolul răcnea ca un leu şi
prin uneltele lui chinuia pe sfinţi, târându-i pe uliţe, tăindu-
le limbile şi mâinile, băgându-i apoi în temniţe întunecoase.
După moartea împăratului Teofil, căci el era prigonitorul,
împărăteasa Teodora, soţia lui, a întărit dreapta credinţă la
sfatul Sfântului patriarh Metodie şi al celorlalţi mărturisitori
şi pustnici care au rugat-o să înalţe sfintele icoane. Astfel
sfânta împărăteasă primind cu toată dragostea sfatul
sfinţilor părinţi, a adunat sobor şi mai întâi dânsa a luat o
icoană mare cu chipul Prea Sfintei Născătoare de
Dumnezeu, s-a închinat şi a sărutat-o; apoi a strigat
înaintea tuturor aceste sfinte cuvinte: ,,Cine nu se închină
şi nu sărută sfintele icoane cinstindu-le, nu ca pe
dumnezei, ci ca pe nişte chipuri ale persoanelor sfinte care
sunt pe ele pictate, toţi aceia să fie anatema, blestemaţi!”.
După aceea, împreună cu toată ceata preoţilor, a sfinţilor
mărturisitori şi cu tot poporul au postit şi au privegheat
toată săptămâna cea dintâi a sfântului post, şi a cerut
împărăteasa ca toţi creştinii să se roage pentru iertarea
bărbatului ei, Teofil împăratul. Dumnezeu i-a descoperit că
pentru lacrimile, credinţa ei şi fapta ei cea mare, şi pentru
rugăciunile făcute de sfinţii părinţi, a primit iertare de la
Dumnezeu şi el, împăratul. Apoi cu toţii, ţinând în mâini
Sfânta Cruce, sfintele icoane şi sfintele Evanghelii, au stri-
gat: ,,Doamne, miluieşte-ne!”. După sfânta Liturghie, au
împodobit bisericile lui Hristos cu sfinte icoane şi de atunci,
în fiecare an, în prima duminică a postului mare se face
pomenirea pentru acest praznic sfânt, ca să nu mai
amăgească satana pe cineva şi să-l răzvrătească împotri-
va sfintelor icoane; deci această slăvită pomenire, şi de
bucurie şi de mântuire, prăznuim noi astăzi, iubiţi creştini.
Astăzi, Biserica Ortodoxă ferice şte şi binecuvântează pe
Biserica afuriseşte şi-i leapădă pe cei ce nu le cinstesc,
Domnul Hristos. Cum să nu cinstim noi sfintele icoane ce
reprezintă chipul Mântuitorului, al Maicii Sale şi al sfinţilor
care sunt prietenii lui Dumnezeu, căci Însuşi
374 PREDICI
Mântuitorul ne-a lăsat chipul Său imprimat cu minune
dumnezeiască în trei rânduri?
Despre aceasta aminteşte Sfânta noastră Biserică
Ortodoxă. Prima dată, când Însuşi Domnul Hristos I-a dat
chipul Său, domnitorului Avgar din Edesa. Acesta fiind
bolnav, Îl chema printr-o scrisoare pe Mântuitorul, să vină
să-l tămăduiască şi apoi să împărăţească cu el în ţara lui;
dar Mântuitorul S-a spălat pe faţă, a cerut o pânză ca o
mahramă, S-a şters pe faţă cu acea pânză, lăsându-şi
Chipul imprimat pe acea mahramă. Dând-o apoi celui tri-
mis de împărat, i-a spus că se va tămădui, dar nu complet;
mai târziu, când va primi pe un ucenic al Lui, să asculte
învăţătura aceluia şi să facă ce-i va spune, şi atunci se va
tămădui de tot. Acest Chip de pe mahramă înfăţişează
numai capul cu ochii deschişi şi se află pictat în multe bi-
serici pe catapeteasmă, deasupra sfintelor uşi. Cine vrea
să se convingă despre această convorbire a Mântuitorului
cu domnitorul Avgar, pe care
a avut-o prin intermediul scrisorii, să citească pe larg
în Mineiul Bisericii din luna august, ziua 16.
A doua oară Hristos I-a dat chipul Său unei tinere numită
Veronica tot pe mahramă. Această tânără a fost vindecată
de Domnul Hristos, de scurgerea sângelui pe care o avea
de mulţi ani şi drept recunoştinţă, când L-a văzut urcând cu
Crucea în spate pe dealul Golgotei, s-a înrolat şi ea în
convoiul sfintelor femei mironosiţe; văzând că Domnul a acea icoană, după care s-au pictat şi altele. Minunea
căzut sub greutatea Crucii şi este transpirat şi plin de terminării acestei icoane se află, de asemenea, scrisă în
sânge de la coroana de spini pe care o avea pe cap, s-a mineiul Bisericii.
dus repede cu o mahramă pe care o avea şi I-a dat-o Mâ-
ntuitorului să se şteargă pe faţă de sudori şi de sânge. Există icoana Maicii Domnului numită ,,Axioniţa”, care şi-a
Ştergându-Se, Mântuitorul Şi-a imprimat Chipul pe ea şi i-a luat numele de la minunea când Sfântul Arhanghel Gavriil
dat-o înapoi, iar Veronica a păstrat-o şi se află până în l-a învăţat pe un ucenic simplu, de mănăstire, cântarea
zilele noastre într-una din bisericile creştine din Franţa. numită axionul; tot în sfântul munte se află icoana Maicii
Această povestire se află mai pe larg în Tradiţie; de aceea Domnului, numită ,,Portăriţa”. Aceasta a fost găsită venind
sectanţii nu o aprobă, pentru că ei nu cred în Sfânta pe mare, de călugării de la mănăstirea Ivirului; într-o noap-
Tradiţie. te, aceşti călugări au văzut un stâlp de lumină venind pe
mare şi când s-au dus să vadă ce este au găsit icoana
A treia oară, Şi-a lăsat Domnul Hristos chipul Său pe aceasta şi au adus-o cu cinste în biserica mănăstirii.
giulgiul care Îi acoperea faţa şi trupul când a fost îngropat
cu miresme, iar ucenicii l-au găsit în mormântul gol. Pe De aici a dispărut şi a fost găsită pe zidul porţii, la intrarea
acest giulgiu era imprimat capul Mântuitorului şi picăturile în mănăstire; când au văzut-o călugării acolo, se minunau
de sânge care curgeau pe faţa Lui. Despre acest lucru se şi nu ştiau ce minune poate să fie aceasta. Pe când se
vorbeşte în Sfânta Evanghelie la Ioan, cap. XX, v.7, unde gândeau ei ca s-o aducă înapoi în biserică, de frică să nu o
se spune aşa: ,,... iar mahrama care fusese pe capul lui fure cineva, au auzit un glas deasupra lor zicându-le: ,,Nu
Iisus nu era cu fâşiile de pânză la un loc, ci făcută sul şi voi mă păziţi pe mine, ci eu vă păzesc pe voi, de aceea am
pusă într-un loc singură”. Nu se observă aşa bine, şi mulţi venit aici ca să vă păzesc pe voi! Credeţi, faceţi rugăciuni,
nu o pot vedea chiar de la început; e numai capul Mântu- şi aveţi încredere în ajutorul Fiului meu şi în mine căci mie
itorului şi se văd picăturile de sânge prelingându-se pe mi s-a dat acest loc de linişte, pentru slujitorii Fiului meu!”.
faţă. Această mahramă - giulgiul - se păstrează până în De atunci călugării au zis acestei sfinte icoane ,,Portăriţa”,
zilele noastre la Torino. fiindcă s-a aşezat la poarta mănăstirii, ca păzitoarea cea
tare şi mare a acelei mănăstiri; ea se află şi astăzi la poar-
Tot în acele timpuri, Sfântul Luca, evanghelistul, care era ta mănăstirii Ivirului, una din cele mai bogate mănăstiri din
doctor şi pictor, a pictat chipul Maicii Domnului pe lemn. sfântul munte Athos.
Tot din tradiţie se ştie că avem şi în ţara noastră una din
icoanele pictate de el; se bănuieşte că la Mănăstirea dintr- Altă icoană este numită ,,Miluitoarea”, alta ,,Grabnică
un Ajutătoare”, alta ,,Dulcea Sărutare”, alta ,,Sfânta
Hrănitoare”, toate fiind icoane făcătoare de minuni folosi-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 375 toare tuturor scârbiţilor; şi aşa, sunt foarte multe icoane
făcătoare de minuni împrăştiate pe tot pământul de pictori
lemn ar fi acea icoană sau alta care s-a pictat după mod- sfinţi, cu viaţă curată. Trebuie să ştim că toate icoanele
elul aceleia. De asemenea ştim şi din istoria creştinismului sunt făcătoare de minuni şi ne pot ajuta, dar depinde de
că în catacombele de la Roma s-au găsit icoane pictate credinţa noastră în ajutorul lui Dumnezeu, cât este de
chiar pe pereţii din catacombe, în primele veacuri creştine. fierbinte. Să ne aducem aminte că Însuşi Mântuitorul, Care
era Dumnezeu, când făcea câte o minune, spunea:
La Sfântul Munte Athos se află, de asemenea, o mulţime ,,Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace!”
de icoane făcătoare de minuni, cu chipul Maicii Domnului;
chiar la mănăstirea românească Prodromul este o icoană Cine poate spune câte minuni s-au făcut prin sfintele
cu Maica Domnului numită ,,Prodromiţa”. Această icoană a icoane până în zilele
fost pictată în ţara noastră la Iaşi, printr-o minune
dumnezeiască, în casa unui pictor creştin. Acesta nu putea 376 PREDICI
să picteze chipul Domnului şi al Maicii Domnului. Rugân-
du-se cu credinţă într-o noapte, când s-a trezit dimineaţa noastre?! Dacă citiţi cartea cu Minunile Maicii Domnului,
din somn, le-a găsit terminate, aşa cum se află acum pe veţi găsi acolo multe minuni făcute de Maica Domnului,
chiar din icoana cu chipul său. Aşa se povesteşte despre Când Îl priveşti pe Iisus răstignit pe Cruce, imediat te gâ-
un pictor foarte evlavios, care era iscusit în lucrul lui şi se ndeşti la suferinţele Lui, la jertfa Lui, pentru mântuirea no-
silea cu multă dragoste şi credinţă să picteze icoana astră. Când priveşti Naşterea Lui, Betleemul, vezi şi-ţi
Născătoarei de Dumnezeu cât mai frumos, mai frumoasă imaginezi umilinţa, smerenia Lui, vezi pe Fecioara cu
chiar ca icoanele celorlalţi sfinţi, iar pe diavolul îl picta aşa mintea curată, cu dragostea ei de mamă. În altă parte
de urât, încât nu putea cineva să vadă chipul lui şi să nu se vedem Învierea din mormânt, în
înfricoşeze. Deci, acest pictor evlavios lucrând aşa mereu,
diavolul îl ura de moarte şi căuta vreme nimerită ca să-l PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 377
omoare.
Iată că într-o zi când se afla sus pe scară şi picta, la o bi- altă parte Cina cea de Taină, Botezul lui Iisus, vindecările
serică înaltă icoana Maicii Domnului, deodată apare diavo- şi minunile cele mai presus de fire, care sunt imagini colo-
lul lângă el şi-i zice: ,,De acum nu mai poţi scăpa tu de rate după Sfânta Scriptură, ce au fost folositoare
mine; de ce pe mine mă faci urât şi pe Maria o faci frumo- întotdeauna creştinilor până în zilele noastre şi mai ales au
asă? Acum te arunc jos de aici!”. Şi luând necuratul lem- fost Biblia neştiutorilor de carte.
nele pe care sta sprijinită scara, pictorul era gata să cadă,
dar şi-a întins mâna să se sprijine de perete, iar Maica Nimeni să nu se lipsească de acest dar mare, şi fiecare
Domnului din icoană i-a întins mâna dreaptă şi nu l-a lăsat creştin să aibă în casă sfinte icoane şi să le cinstească
să cadă. Sta pictorul acolo în văzduh ţinut de mâna Maicii cum se cuvine, să se roage cu frică şi cu credinţă, să
Domnului din icoană până când i-au adus oamenii scara şi aprindă candela în faţa lor, să le tămâie cu tămâie curată,
aşa a fost salvat, mulţumind apoi cu lacrimi Prea Sfintei căci chipurile care sunt pictate, sunt vii prin lucrarea
Fecioare, dimpreună cu toţi cei ce au văzut minunea şi au Sfântului Duh, sunt sfinţite. Creştinii care nu au icoane, să
propovăduit-o pretutindeni. nu aştepte să le dea alţii de pomană, că poate nu primesc
niciodată. A mai scos diavolul o vorbă prin lume, că nu e
Să vedem acum ce folos au creştinii dacă cinstesc sfintele bine să cumperi icoană ci e mai bine să o primeşti în dar.
icoane. Sfântul Vasile cel Mare zice că cei care se închină Astfel unii aşteaptă să primească de la cineva de pomană
sfintelor icoane, închinăciunea lor este primită de şi stau fără icoană în casă - păcat mare. Aceasta e o min-
Dumnezeu ca şi când ar fi faţă către faţă; căci cinstea pe ciună diavolească, să nu
care o dăm icoanei se mută la chipul pe care-l reprezintă.
Sfintele icoane au puterea de a-l înălţa pe om cu mintea şi o credeţi! Nu e nici un păcat să-ţi cumperi icoană!
cu sufletul mai presus de cele pământeşti şi a-l transforma Dimpotrivă, e bine să aveţi ambiţie să vă cumpăraţi fiecare
într-un închinător adevărat al dumnezeirii, pentru că icoana cea mai frumoasă şi mai scumpă şi s-o aşezaţi la
sfintele icoane, îi inspiră omului curăţie, sfinţenie, pace, loc de cinste în partea de răsărit a camerei, în locul cel mai
milă, dreptate şi îl sustrag pe om de la deşertăciunile lumii, curat.
îi sfinţesc mintea.
Să faceţi metanii înaintea lor, să le sărutaţi cu drag, căci cu
Cei ce nu cinstesc sfintele icoane nu se numesc creştini ce cinste va cinsti omul sfintele icoane, Sfânta Biserică,
adevăraţi, căci creştinii ortodocşi trebuie să aibă în casă Sfânta Cruce şi persoanele bisericeşti, cu aceeaşi cinste
sfinte icoane, precum şi sfânta cruce şi să facă semnul va fi primit la ieşirea sufletului de Dreptul Judecător. Tot
crucii drept pe feţele lor, ca o pecetluire cu semnul lui Hris- aşa, cu cinste, să purtaţi medalioane la gât, cruciuliţe; să
tos. Prin cinstirea sfintelor icoane şi semnul sfintei Cruci, nu le duceţi în locuri spurcate, unde este batjocorit numele
ne deosebim de toţi necredincioşii, de toţi cei rău credin- lui Dumnezeu.
cioşi. Cine ar putea să spună că sfintele icoane ar cauza Ca să vedeţi câtă ură are diavolul pe sfintele icoane, să vă
vreun rău cuiva sau l-ar împinge la vreo nelegiuire? Cum spun din Pateric ce i s-a întâmplat unui sfânt părinte: acest
ar putea să se supere Dumnezeu pe noi că le cinstim, că cuvios părinte era bântuit zi şi noapte de duhul cel necurat
le admirăm, că le venerăm, când ele, ca o carte scrisă, ne al desfrânării. Deşi era în pustie, nu înceta necuratul a-i
arată Evanghelia în culori?! aduce gânduri urâte şi a-l ispiti în diferite feluri. După o
vreme îndelungată se prezintă diavolul la el şi-i spune:
,,Vrei să nu mai fii ispitit, să nu mai ai gânduri urâte, să te
las în pace? Vreau un lucru de la tine să faci: ia icoana facă nişte păcate urâte şi mari şi au căzut în boli mintale.
aceea de pe perete şi arunc-o afară!”. De aceea sunt nervoşi, s-au înrăit şi îndobitocit cu totul
mulţi. Iată idolii de care vorbeşte Sfânta Carte! Nu sfintele
Pustnicul a fost pus într-o mare încurcătură, căci avea ico- icoane, cum zic sectanţii că acestea sunt idoli. Nu chipul
ana Maicii Domnului pe perete, la care se ruga şi o cinstea Domnului, al Maicii Sale şi al sfinţilor. Am văzut deci care
după cuviinţă. El n-a vrut să dea icoana, dar s-a dus la un sunt icoanele cele rele, icoanele desfrânaţilor, căci tot un
părinte duhovnic şi i-a spus cele ce i-a zis diavolul. Duhov- fel de ,,icoane” sunt şi acestea.
nicul l-a povăţuit zicându-i să nu dea icoana afară din chilie
chiar dacă ar cădea în păcatul desfrânării, că mai mare Acum să vedem care sunt icoanele beţivilor şi ale tutunar-
păcat este să se lepede de sfintele icoane, ca păcatul des- ilor. Nu ştiu dacă aţi văzut, dar mie mi s-a întâmplat să văd
frânării… şi aşa este. El a înţeles şi n-a dat icoana afară, în unele case câte o vitrină plină cu sticle de tot felul, unele
din contră, s-a rugat cu mai multă credinţă, iar Maica pline, altele goale, puse numai de frumuseţe, cu etichete
Domnului l-a izbăvit de păcat. pe ele

Iată deci că aceia care s-au lepădat de icoane au ascultat - băuturi alcoolice, diferite vinuri, şampanie, băuturi
de diavolul. Aceia care s-au lepădat de Sfânta Cruce şi de străine. Iată icoana beţivilor!
sfintele icoane s-au lepădat de credinţă şi sunt mai ticăloşi
decât desfrânaţii. Dar şi creştinii care au în casă icoane şi În alte case am văzut câte un perete întreg cu fel de fel de
nu le cinstesc cum trebuie fac, şi ei, un păcat şi mai mare. cartoane şi etichete de la diferite ţigări scumpe. Tabache-
Vai de creştinii care îşi aşează ra, luleaua, foiţele, brichetele, scrumierele, acestea toate
sunt icoanele tutunarilor. Iată idolii pe care trebuie să-i
378 PREDICI sfărâme şi să-i arunce creştinul din casa lui, din viaţa lui ca
să devină un ucenic al lui Iisus şi un fiu al împărăţiei ce-
televizorul în faţa sfintelor icoane, în partea de răsărit; căci rului, căci nimic spurcat, nimic necurat nu va intra în
acolo, în televizor, apar fel de fel de scene cu conţinut Împărăţia lui Dumnezeu. Pe acestea toate să ştiţi, creştini
imoral, care strică sufletul şi mintea până şi celor mai mici ortodocşi, că le condamnă Sfânta Biserică, Sfinţii Apostoli
copii. Să fiţi atenţi, că mare păcat este şi distrugeţi sufletul şi toţi sfinţii părinţii noştri. Le condamnă şi le canonisesc,
copiilor! pentru că sunt idoli ai veacului de pe urmă şi prin aceşti
idoli se pierd şi se smintesc o mulţime de suflete.
Tot aşa de mare păcat fac şi aceia care ţin în casă tablouri
ce reprezintă nuduri, femei goale în diferite poziţii ruşi- Cine a văzut vreodată pictat un sfânt cu ţigara în gură sau
noase, precum şi reviste pornografice; acestea sunt idoli cu vreo sticlă de alcool în mână? Dar toate aceste rătăciri
moderni ai veacului de pe urmă. Să se ştie clar, că în casa au fost inventate de diavolul,
unde se află astfel de tablouri şi reviste pornografice, acolo
locuieşte diavolul; căci acestea sunt icoanele desfrânaţilor. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 379

În multe case sunt pereţii plini cu fel de fel de chipuri de
prin reviste, care întunecă şi aţâţă mintea tinerilor la des-
frâu. Din astfel de case a fugit Darul lui Dumnezeu; acolo
locuieşte satana. Să nu vă mai miraţi de ce duhurile ne-
curate vă fac fel de fel de neplăceri, de ce sunt atâtea boli
şi suferinţe în copii, în oamenii mari, de ce sunt certuri, de
ce se lipesc vrăjile, de ce e atâta răutate, ceartă şi neas-
cultare de părinţi din partea copiilor. Mamele să ia seama
la copiii lor, să le controleze bine dulapurile şi toate locur-
ile, şi unde găsesc astfel de reviste, pe foc cu ele; dis-
trugeţi idolii, luaţi otrava copiilor de la gură, de la ochii lor,
căci mare rău le fac aceste lucruri. Din ele au învăţat să
propovăduite şi înmulţite de oamenii vicleni şi rătăciţi, care
fără frică hulesc şi amestecă şi sfintele icoane aici, zicând
că sunt chipuri cioplite.
Ba mai mult, puzderia sectelor a ajuns să înşele lumea şi
cu Biblia, căci au tipărit Biblii după placul lor, sucind
înţelesul unor versete ca să sune în urechile neştiutorilor
greşit şi să-i poată amăgi şi astfel. Versetul 7 din psalmul
96, în Biblia ortodoxă, unde scrie: ,,Sunt ruşinaţi toţi cei ce
slujesc chipurilor cioplite şi care se fălesc cu idolii lor”, a
fost modificat de sectanţi, în Bibliile lor, la psalmul 97,
versetul 7, aşa: ,,Să se ruşineze toţi cei ce se închină
icoanelor”. Între icoane şi idoli este o mare deosebire, ca 380 PREDICI
de la cer la pământ, pentru că idolii şi cele cioplite erau tot
una, fiind zeii păgânilor ciopliţi în piatră, în lemn, pe care Domnul Hristos, vor înşela şi pe cei aleşi, adică vor cădea
Biserica creştină ortodoxă i-a dărâmat şi i-a lepădat. mulţi şi dintre cei mai credincioşi ca să se împlinească
Sfânta Scriptură.
Aşa se lăuda o familie rătăcită că în satul lor, nu după mult
timp, se va strica biserica şi nu va mai avea nimeni icoane Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită, căci ispititorul este pe
prin case, că îi vor convinge ei pe toţi să arunce icoanele şi pământ şi umblă printre noi în diferite chipuri! Să nu trăim
să le pună pe foc. Nu după mult, după aceste vorbe de în nepăsare, căci vremea este aproape; să nu dispreţuim
hulă la adresa icoanelor, au murit amândoi soţii, unul câte ceea ce ne-a rămas în Biserica noastră ortodoxă de la
unul, în chinuri grele, iar casa lor a fost vândută de singurul sfinţii apostoli, de la sfinţii părinţi şi de la moşii şi strămoşii
lor copil unei persoane care a închiriat-o unui pictor de noştri, care s-au născut creştini; căci dacă am pierdut
icoane. Astfel casa hulitorilor acestora de icoane a ajuns credinţa cea adevărată, ne-am pierdut sufletul, şi nu mai
aşa de bogată în icoane că toţi pereţii erau plini numai cu rămâne decât o aşteptare înfricoşată a veşnicelor chinuri
icoane, şi s-a umplut şi satul acela cu aceste binecuvân- din iad.
tate icoane. Eu am văzut acea casă şi nu vă spun decât
adevărul. Să nu fim, ca unii, puţin credincioşi, având îndoială în
credinţă şi nici ca alţii, rău credincioşi, care cred greşit sau
De aceea să nu vă înşelaţi, că Dumnezeu nu se lasă bat- nu cred nimic, ci să fim aşa cum zice Domnul Hristos: buni,
jocorit. El îi lasă pe nebuni să se urce cu îndrăzneala lor drept-credincioşi; căci pentru aceia se roagă şi Biserica şi
cât mai sus şi când îi trânteşte nu se mai alege nimic de ei. zice: ,,Doamne mântuieşte pe cei bine-credincioşi!”, şi aşa,
Să mai ştiţi şi lucrul acesta, că sectanţii, care au lepădat precum Natanail cel fără de vicleşug din Sfânta Evanghelie
Biserica, Sfintele Taine şi sfintele icoane, au o moarte de astăzi, să zicem şi noi împreună cu el:
foarte grea. Nu le iese sufletul uşor, căci în acele momente
apar demonii la căpătâiul lor, iar ei îngrozindu-se, ţipă,
vorbesc, arătându-le celor din jur că văd pe demoni. Însă
predicatorii şi fraţii lor de credinţă, dimpreună cu rudele, le Rugăciune
pun o pernă pe gură ca să moară mai repede, să nu mai
vorbească şi să se sperie ceilalţi şi astfel să se lepede de Rabi - Învăţătorule - Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
credinţa lor. Acestea mi le-a spus un creştin care a fost Împăratul lui Israel! Învăţătorule al poporului Tău celui
mai întâi sectant, iar pe urmă s-a întors la credinţa credincios, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, trimite
ortodoxă. îngerii Tăi să ne călăuzească, să ne îndemne la fapte
bune, să ne păzească de toate rătăcirile şi de duhul cel
Deci, fraţi creştini, fugiţi de înşelăciune, fugiţi de oamenii viclean al veacului de pe urmă, ca şi noi, smeriţi şi cu
vicleni care se strecoară cu vorbe măgulitoare ca să vă dreaptă credinţă, să ne închinăm Ţie în toate zilele vieţii
ducă în rătăcire! Feriţi-vă de toţi sectanţii, care fug - ca noastre şi în vecii vecilor! Amin!
diavolii de tămâie - de icoane, de Biserică, de preot, căci
lor nu le trebuie tămâie, nu le trebuie biserică, preot, cruce,
icoane şi nici o sfinţenie pe care Harul lui Dumnezeu o re- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 381
varsă asupra noastră, în sfânta biserică!

Sfintele canoane ne opresc cu desăvârşire să stăm de

vorbă cu sectanţii. Aţi auzit atâtea adevăruri de credinţă,
pe care scrieţi-le pe tăbliţa inimii şi nu le uitaţi niciodată, PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DIN POST
căci e timpul de pe urmă, cum spunea Sfântul Apostol
Pavel, şi a venit timpul lepădării de credinţă. În această A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA
cursă vor cădea mulţi şi, după cum spune
Despre Spovedanie
 legături ne-a legat, ca să putem primi iertarea păcatelor, fie
,,Fiule, iartă-se ţie păcatele tale!” prin taina Sfintei Spovedanii, fie prin rugăciunile şi faptele
bune pe care le facem.
(Marcu 2, 5)
Toată strădania demonilor parcă este îndreptată împotriva
F r a ţ i c r e ş t i n i, noastră, ca să nu fim nici unul scutiţi de a cădea în acest
păcat de învrăjbire, de mânie şi ceartă cu cineva, şi astăzi,
Dacă pe faţa pământului există fel de fel de suferinţe, boli parcă mai mult ca oricând, răul acesta s-a înmulţit:
şi necazuri, cauza este păcatul, după cum observăm din duşmănia dintre părinţi şi copii, dintre fraţi şi rudenii, dintre
Sfânta Evanghelie de astăzi. Omenirea este slăbănogită soţi şi, nu mai vorbim, dintre vecini şi dintre străini. De
de o mulţime de păcate întocmai aceea, oricare ar fi paguba materială de la cei care ne
duşmănesc, trebuie să ţinem seama că nu există iertare,
ca bietul slăbănog din Evanghelia de astăzi. Cei mai mulţi nici chiar la spovedanie, dacă nu îi iertăm din toată inima
oameni nu s-au spovedit din copilărie, iar alţii nu s-au pe cei care ne-au greşit.
spovedit niciodată cum trebuie, şi astfel, n-au primit iertare.
Pentru aceea, frate şi soră, dacă ai vrajbă cu cineva, întâi
Slăbănogul de care ne-a vorbit Sfânta Evanghelie, îndată să te împaci imediat, că altfel nici o rugăciune sau faptă
ce a primit iertare de la Domnul Hristos, a luat şi putere bună, sau vreun prinos adus la altar nu e primit înaintea lui
prin tămăduire, căci s-a întărit, şi luându-şi patul în spate a Dumnezeu; nu te poţi împărtăşi cu Sfintele Taine şi nici
mers vesel la casa sa. Creştinii noştri nu cunosc greutatea rugăciunea Tatăl nostru n-ai s-o poţi spune, căci atunci
păcatului; nu ştiu cum să se spovedească şi nici nu ştiu cât când zici ,,şi ne iartă nouă precum şi noi iertăm greşiţilor
de importantă şi necesară este taina mărturisirii sau noştri!”, ne cerem singuri osândă de la Dumnezeu, fiindcă-I
spovedaniei, cum îi mai zicem. De aceea oamenii cerem să ne ierte nouă precum şi noi iertăm, iar dacă noi
împlinesc formal taina spovedaniei, dar nu fac pocăinţă nu iertăm şi ţinem duşmănie şi ură, nici Dumnezeu nu ne
adevărată pentru iertarea păcatelor. va ierta.

Sunt unii oameni cărora le place cearta şi gâlceava, care
trăiesc în vrajbă cu vecinii, cu fraţii, cunoscuţii, cumnaţii şi
când se apropie timpul de a se spovedi şi împărtăşi, caută
să se împace; după ce a trecut puţin timp de la
Împărtăşanie, iarăşi caută râcă şi duşmănie, şi aşa o ţin
multă vreme. Toţi aceştia să nu creadă că-L înşeală pe
Dumnezeu. O mare pedeapsă îi aşteaptă şi pe aici, căci
primesc foc în gura lor când se împărtăşesc şi nu vor
scăpa nici de dreapta judecată a lui Dumnezeu.
Dacă omul nu caută pacea şi sfinţenia, nu se mântuieşte.
De aceea zice Mântuitorul: ,,De veţi ierta oamenilor
greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc, iar de
nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va
ierta greşelile voastre!”. Iată condiţiile iertării păcatelor! Nu
putem trece peste aceste cuvinte ale Mântuitorului, nu
putem închide ochii şi să nu vedem cu ce fel de
382 PREDICI
Domnul zice să iertăm de 70 de ori câte 7 într-o zi celor ce
ne greşesc, adică să iertăm la infinit, aşa cum Dumnezeu
ne iartă nouă când ne întoarcem cu adevărată căinţă şi
hotărâre de a nu mai greşi. Suntem datori şi noi să iertăm
la infinit tuturor acelora care ne greşesc şi mai ales atunci
când ei vin sinceri şi cu durere în suflet şi ne cer iertare.
Chiar dacă ei nu înţeleg ca atunci când ne greşesc să vină
şi cu părere de rău să ne ceară iertare, noi, care suntem
creştini şi cunoaştem credinţa mai mult, trebuie totuşi să-i
iertăm din toată inima, căci ei nu ştiu ce fac; nu numai să-i
iertăm, dar noi să le cerem lor iertare, că în felul acesta ei
se umilesc şi se îmblânzesc.
Dacă ei nu înţeleg lucrul acesta şi ne iau în râs sau, şi mai
rău, se tulbură, deşi ei sunt vinovaţi, datoria noastră de
buni creştini cere ca noi să le facem bine şi să ne rugăm lui
Dumnezeu pentru iertarea şi îndreptarea lor, că iarăşi zice
Domnul: ,,Să iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi să faceţi bine celor
ce vă urăsc pe voi!”, şi mai mult: ,,Toată iertarea să fie din
inimă, căci numai aşa veţi fi cu adevărat ucenicii Mei, de
veţi avea dragoste între voi!”. Însuşi Mântuitorul S-a rugat
pentru cei ce L-au pironit pe Cruce, zicând: ,,Părintele
Meu, iartă-le lor că nu ştiu ce fac!”. Dacă vom ţine seama leproşi, i-a trimis să se arate preoţilor, adică un fel de
mai întâi de toate de aceste sfinte cuvinte ale Mântu- spovedanie. Sfântul Ioan Botezătorul, înainte de a-i boteza
itorului, vom primi iertare de la Dumnezeu. Iertarea aceas- în apa Iordanului pe cei veniţi la el, îi primea să-şi mărtur-
ta nu ne-o dă Dumnezeu direct, ci prin Taina Sfintei isească păcatele, deci îi spovedea.
Spovedanii, pe care trebuie s-o facem sub epitrahil,
înaintea unui preot duhovnic. Această Sfântă Taină a fost Mai înainte, în Legea Veche, până la marii prooroci in-
proorocită mai înainte de Duhul Sfânt, prin unii prooroci ai spiraţi de Dumnezeu, ca să vorbească despre pocăinţă şi
Vechiului Testament. iertarea păcatelor, în Legea lui Moise nu exista pocăinţă, ci
răzbunare împotriva păcătosului. Căci aşa scrie în Legea
Iată ce spune Dumnezeu prin proorocul Iezechiel: ,,Spune- lui Moise: ,,…moarte pentru moarte, şi chiar de la altar să
le: pe viaţa mea, fie scos ucigaşul şi să fie omorât. Viaţă pentru viaţă, ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 383 pentru picior, arsură pentru arsură, vânătaie pentru
vânătaie.” Cine purta vreo povară în spate sâmbăta, adică
zice Domnul Dumnezeu, că nu voiesc moartea păcăto- muncea în ziua sărbătorii acesteia, dacă era prins în fapt,
sului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Înto- chiar dacă s-ar fi căit şi promitea că nu mai face nu era
arceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea; pentru iertat, trebuia omorât. Nici foc nu avea voie să aprindă
ce vreţi să muriţi în păcat, voi, casa lui Israel?!” - voi, sâmbăta în casă, căci trebuia omorât; putea să susţină că
creştinilor!... Iar prin proorocul Osia, zice: ,,Întoarce-te Is- a avut o mare nevoie, îl aştepta moartea. Dacă desfrâna
raele la Domnul Dumnezeul tău, căci ai căzut prin nelegiui- cineva, fără discuţie trebuia omorât. La fel şi în alte cazuri:
rea ta! Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la vrăjitoarele, ghicitoarele şi descântătoarele trebuiau
Domnul! Spuneţi-i: iartă-ne toate nelegiuirile, primeşte-ne omorâte cu pietre. Aşa era de aspră Legea
cu bunăvoinţă şi-ţi vom aduce în loc de viţei, lauda buzelor
noastre, Doamne!”. De vom citi apoi psalmii lui David, aco- 384 PREDICI
lo se vorbeşte mult de iertare prin pocăinţă şi pocăinţa
constă în întoarcerea la Domnul Hristos şi la învăţătura cea veche a lui Moise.
Evangheliei Sale, întoarcerea de la calea cea rea la cea
bună, adică pe calea Bisericii. În legea cea nouă a lui Hristos, a Evangheliei, aceste regu-
li s-au schimbat! Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Ioan Bo-
Pocăinţa constă în a fugi de calea cea largă a desfătărilor tezătorul mai înainte, să strige: ,,Pocăiţi-vă, că s-a apropiat
şi a umbla pe calea cea strâmtă şi necăjită. Pocăinţa con- împărăţia cerurilor, faceţi roade vrednice de pocăinţă!” Cu
stă în părere de rău şi căinţă pentru păcatele făcute, cu toate că idealul credinţei noastre creştine este ca nimeni
hotărârea de a nu le mai face. Pocăinţa constă în măr- să nu păcătuiască, omul este neputincios şi foarte lesne se
turisirea păcatelor la preot, aşa cum vedem în Sfânta lasă amăgit de vrăjmaşii mântuirii sufletului, care sunt: tru-
Scriptură că Domnul Hristos, după ce a înviat din mormânt, pul, lumea şi diavolul.
a venit în mijlocul ucenicilor şi le-a zis: ,,Pace vouă! Pre-
cum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi! Şi zi- De aceea a lăsat Domnul Hristos această taină, după cum
când acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh aţi auzit mai sus: spovedania - mărturisirea păcatelor.
Sfânt, cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le Spovedania se face la reprezentanţii lui Hristos, la ucenicii
veţi ţine, vor fi ţinute!”. Pilde de iertare a păcatelor prin Lui, care sunt preoţii, episcopii, arhiereii. Dreptcredincioşii
spovedanie avem destule în Sfânta Scriptură; spre exem- creştini ortodocşi trebuie să se spovedească la arhiereii şi
plu: întoarcerea fiului risipitor, neosândirea femeii care a la preoţii duhovnici, care au acest dar. Ereticii şi mulţi
fost prinsă în preacurvie. necredincioşi plini de mândrie, se ridică împotriva acestei
sfinte taine a spovedaniei şi zic: ,,La ce să mergi la preot
Apoi, mai pe scurt, Domnul Hristos spune că a venit să să te spovedeşti?! Căci ne mărturisim direct lui Dumnezeu,
caute oaia rătăcită, a venit să-i mântuiască pe cei păcătoşi prin Iisus Hristos. Cum să mă spovedesc la preot, care
care se pocăiesc, căci nu cei sănătoşi au trebuinţă de doc- este mai păcătos ca mine?” Alţii spun: ,,Cum să-i spun eu
tor, ci cei bolnavi. După ce Domnul i-a tămăduit pe cei 10 preotului păcatele mele, că mi-e ruşine?!” Iar alţii nu cred
că au aşa păcate multe şi grele de spus şi zic: ,,Dar ce Ca dovadă că sunt adevărate aceste cuvinte, ascultaţi ce a
păcate am făcut, ca să mă spovedesc la preot?!” văzut ucenicul unui duhovnic de la o mănăstire, când a
venit o femeie să se spovedească. Această femeie se mai
Oamenii pătimaşi întotdeauna au iubit întunericul nopţii, ca spovedise şi la alţi duhovnici, dar la nici unul nu îndrăznea,
la adăpostul întunericului să poată săvârşi fărădelegea fără de ruşine, să spună un păcat mare pe care-l avea. Venind
grija că-i poate vedea cineva. Aceştia sunt la fel ca fiarele şi la duhovnicul acestei mănăstiri, în momentul
răpitoare, sălbatice, care cum se înnoptează, pleacă să spovedaniei, ucenicul acestuia, care era cu treburi prin
prădeze, iar când se luminează de ziuă se retrag în cul- altar, s-a uitat fără să vrea spre locul unde spovedea
cuşurile lor. Aşa şi cu oamenii pătimaşi: nu suferă lumina duhovnicul, având să-l întrebe ceva, şi a observat că
Evangheliei, lumina credinţei, învăţătura sănătoasă, ci stau femeia care se spovedea sta cu gura deschisă, iar din gura
în întunericul păcatelor. Noi oamenii, oricine am fi, trăind în ei voia să iasă un şarpe mare. Ieşea puţin, şi se trăgea
această viaţă nu se poate să nu greşim cu ceva; dacă nu înapoi, iar jos, în faţa ei, era o grămadă de şerpi mai mici.
înaintea oamenilor, înaintea lui Dumnezeu toţi suntem Pe când preotul îi dădea dezlegare, a văzut ucenicul cum
greşiţi şi plini de păcate. Cine zice că nu are păcate, face şarpele cel mare, care voia să iasă, s-a tras înapoi şi n-a
un îndoit păcat, căci Îl face pe Dumnezeu mincinos, fiindcă mai ieşit; atunci şi ceilalţi şerpi de jos au intrat unul câte
numai El este fără păcat. De aceea spune Scriptura că: unul înapoi în gura femeii. După ce a plecat femeia, uce-
,,De zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos pe nicul a spus duhovnicului cele ce a văzut, iar acesta l-a
Dumnezeu şi Cuvântul lui nu este în noi.” trimis după ea, ca s-o aducă înapoi. Plecând ucenicul după
ea, a găsit-o pe drum moartă. Iată deci, că prin acest păcat
A ne mărturisi, a spovedi păcatele este o virtute, o biruinţă al minciunii faţă de Dumnezeu şi-a primit biata femeie pe-
a omului împotriva eului său, împotriva mândriei care este deapsa pierzându-se şi vremelnic şi veşnic.
de la diavolul. Mărturisirea păcatelor este o biruinţă faţă de
însuşi diavolul, este una din marile virtuţi ale faptelor bune, Vrăjmaşul diavol îi învaţă pe oameni să nu-şi mărturisea-
fraţilor!... Căci în clipa când am primit iertare sub epitrahil scă păcatele înaintea preotului şi înaintea lui Dumnezeu.
de la preot, păcatele spuse cu căinţă, cu lacrimi, se şterg Aşa i-a învăţat şi pe primii oameni, Adam şi Eva, să
din catastifele demonilor şi ale îngerilor păzitori. păcătuiască, să mănânce din pomul oprit, iar după aceea
căutau a se ascunde de Dumnezeu. Dar fiind constrânşi,
Dacă nu spui unul din păcate, fiindcă nu vrei să îl spui de căutau să-L mintă pe Dumnezeu ascunzându-se, căci erau
ruşine, ţi se dublează şi celelalte păcate şi te faci mai rău goi.
ca la început; ori le spui pe toate, fără să ascunzi vreunul
de ruşine, ori mai bine nu mai spune, nu te spovedi de Iată ce zice Sfânta Scriptură în legătură cu căderea primi-
lor oameni în păcat: «Iar când au auzit glasul Domnului
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 385 Dumnezeu, Care umbla prin rai în răcoarea serii, s-au as-
cuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu
formă. De aceea preotul duhovnic este dator să printre pomii raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Ad-
amintească omului, care a venit la spovedanie cuvintele am şi i-a zis: ,,Adame, unde eşti?” Răspuns-a acesta: ,,Am
sfinţilor părinţi din molitfelnic, după rugăciunile de auzit glasul Tău în rai şi m-am temut că sunt gol, şi m-am
spovedanie, unde zice: ,,Iată, fiule, Hristos este de faţă, ascuns!” Şi i-a zis Dumnezeu: ,,Cine ţi-a spus că eşti gol?
nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă! Deci nu te Nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să
ruşina ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială nu mănânci?” Zis-a Adam: ,,Femeia pe care mi-ai dat-o să
spune toate câte ai făcut, ca să primeşti iertare de la Dom- fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat.” Şi a zis
nul! Iată, şi sfânta lui icoană este înaintea noastră, iar eu Dumnezeu către femeie: ,,Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar
sunt martor ca să spun înaintea Lui toate câte mi-ai măr- femeia a zis: ,,Şarpele m-a amăgit şi eu am
turisit, iar de vei ascunde de mine ceva, să ştii că toate
păcatele îndoite le vei avea! Ia seama, aşadar, să nu te 386 PREDICI
întorci de la doctor nevindecat!”.
mâncat.” Zis-a Dumnezeu către şarpe: ,,Pentru că ai făcut
aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate
fiarele câmpului! Pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să aseamănă cu unii care atâta timp cât ar sta pe fundul unei
mănânci în toate zilele vieţii tale.” Iar femeii i-a zis: ,,Voi mări şi ar înota prin apă, nu simt greutatea unui aşa noian
înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea naşterii de apă ce stă deasupra lor, dar dacă sunt scoşi pe uscat,
tale; în dureri vei naşte copii, atrasă vei fi către bărbatul tău 50-60 kg de apă dacă le-ar pune cineva în spate, nu ar
şi el te va stăpâni!” Iar lui Adam i-a zis: ,,Pentru că ai as- putea suferi povara greutăţii acesteia.
cultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-
am poruncit să nu mănânci, blestemat va fi pământul PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 387
pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el, în toate
zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni
Aşa sunt unii oameni cufundaţi în adâncul fărădelegilor. Ei
cu iarba câmpului. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâ- nu simt greutatea păcatelor, dar când se întorc la Domnul
inea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat, Hristos cu inimă smerită, e destul un păcat, o mică
căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!”». greşeală dacă o fac, îi mustră conştiinţa şi nu pot suferi
până când nu se spovedesc la preot. Pe mulţi, din cauza
Iată, fraţi creştini, primul blestem aruncat de Dumnezeu ruşinii de a mărturisi păcatele la preot, i-a apucat moartea
asupra lumii! Observăm că Dumnezeu a pornit cu în păcate grele şi acum se află în temniţele iadului, în focul
blestemul de la cel care a fost pricina păcatului, de la veşnic, în chinuri. Abia acum au văzut ei paguba nemăr-
şarpe. Pe şarpe l-a blestemat întâi, apoi a trecut la femeie, turisirii păcatelor şi se mărturisesc acolo, cu ţipete mari, ca
iar mai pe urmă la Adam, ca să ne înveţe că mai mare bogatul din Evanghelie, în focul cel veşnic, însă e prea
păcat are cel care face pe altul să păcătuiască. Diavolul, târziu.
după ce-i învaţă pe oameni să păcătuiască, nu-i lasă să se Noi, cei care vrem să ne mântuim din văpaia focului
spovedească cum trebuie, căci la spovedanie fiecare pâ- veşnic, să lăsăm ruşinea la o parte, fraţi creştini, şi să
răşte pe altul: soţia pe bărbat, bărbatul spune că femeia l-a alergăm după iertarea păcatelor, până nu ne mutăm din
făcut să zică, părinţii pe copii şi aşa mai departe. viaţa aceasta trecătoare, căci nu ştim ziua şi ceasul când
ne va chema Domnul. Nu se poate pocăinţă fără măr-
Cu acestea nu facem nimic, iar blestemul nu-l curmăm de turisire şi fapte bune, şi nici spovedanie fără pocăinţă şi
la noi, decât printr-o spovedanie sinceră, cu căinţă şi fără fapte bune; căci toate acestea trei sunt legate între ele.
ocol. De aceea creştinul este dator să facă trei feluri de
mărturisiri ale păcatelor în viaţa lui. Mai întâi trebuie a ne Sectanţii şi mulţi creştini necunoscători mai fac puţină
mărturisi vina păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu, pocăinţă, ţinând post, fac rugăciuni, fac milostenii, fapte
direct prin rugăciunile ce trebuie să le facem zilnic: psalmul bune, dar nu vor să se spovedească la preot. De aceea
50 - psalmul pocăinţei, unde se aminteşte de păcat, psalm- pierd şi osteneala postului şi a faptelor bune pe care le-au
ii 3 şi 87, şi alte rugăciuni întocmite de sfinţii părinţi. A doua făcut. Poate omul să-şi dea toată averea de pomană, să
mărturisire trebuie făcută către oamenii ce ne înconjoară, facă toate faptele bune posibile, dacă nu vrea să se
adică să nu le spui niciodată că eşti bun sau drept, ci un spovedească la preotul duhovnic, tot în iad se duce, cu
mare ticălos în faţa lui Dumnezeu, căci de aceea zice toate faptele lui bune. Căci aşa înţeleg sectanţii, rătăciţii,
apostolul Iacov: ,,Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, cei care s-au despărţit de biserică şi de preot, că ei să facă
plângeţi-vă de păcatele voastre unii altora!” A treia măr- fapte bune, să aibă credinţă dar nu le trebuie preot şi
turisire a păcatelor trebuie făcută către episcopi sau preoţii spovedanie.
duhovnici, păstrătorii cheilor împărăţiei cerurilor, re-
prezentanţii autorizaţi ai lui Hristos pe pământ. Alţi creştini se spovedesc, unii mai rar, alţii mai des, dar
preoţii nu le dau canon pentru păcatele lor şi nici ei nu fac
Aceste porunci, ca şi toate celelalte, nu sunt greu de nici un fel de pocăinţă. Nu postesc, nu se roagă, nu fac
împlinit. Dar, cum am spus, diavolul stă de capul omului, metanii, nu fac milostenii; aceştia sunt tot în pericol su-
îndemnându-l să nu-şi mărturisească păcatele niciodată, fletesc. De aceea vin peste ei canoane de ispăşire a
sau dacă ajunge la spovedit, să nu facă mărturisirea cum păcatelor în diferite chipuri, îngăduite de Dumnezeu, prin
trebuie. Îl îndeamnă pe om să facă păcate cu nesaţ şi cu mari supărări: boli, închisori, pagubă, moarte în familie, fel
neruşinare, iar când merge să le mărturisească îi dă ruşine de fel de suferinţe. Nimeni să nu se înşele crezând că
să nu le poată spune. De aceea, aceşti oameni se
dacă a făcut unele păcate şi nu le-a spovedit, acestea se de toate împodobirile trupeşti, să nu se mai înfrumuseţeze
pot ierta făcând fapte bune sau plătind slujbe pentru ele. pe placul oamenilor şi să nu se mai ducă la distracţii, căci
aici în iad sunt multe femei şi mulţi oameni care se chinui-
Ascultaţi un astfel de caz, care se află scris într-o carte esc cu mine pentru multe păcate de acestea!”.
veche a Bisericii:
Fata a întrebat-o mai departe şi altele, dar ea nu i-a mai
O femeie făcuse un păcat de moarte şi nu îndrăznea spus nimic, zicându-i că nu are voie să-i spună mai multe.
niciodată să-l mărturisească de ruşine. Însă făcea fapte Apoi s-a stins ca fumul şi a rămas atâta putoare că nimeni
bune mereu: milostenii, postea, se ruga, priveghea, se nu mai putea intra în acea cameră. A trebuit să-şi facă
spovedea de celelalte păcate şi se împărtăşea cu Sfintele patul în altă parte, unde a zăcut bolnavă multe zile de frica
Taine, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi, ca să-i ierte acestei vedenii. A chemat duhovnicul şi i-a povestit toate şi
păcatul cel mare pe care-l făcuse şi-l ţinea ascuns. Căzând a rămas scris într-o carte, ca să citească toţi şi nimeni să
într-o boală grea, nici atunci nu şi-a mărturisit păcatul cel nu se mai înşele, să nu se spovedească din cauza ruşinii.
mare, ci plângând s-a împărtăşit cu Dumnezeieştile Taine
şi aşa a murit. Din Sfânta Scriptură vom aduce câteva mărturii, care ne
arată cum trebuie să fie pocăinţa, spovedania noastră. Doi
După multe zile, o fată a ei se ruga cu credinţă în cameră apostoli dintre cei 12: Iuda care l-a vândut pe Domnul pe
şi deodată a simţit un miros nespus de greu şi nu ştia de 30 de arginţi şi Petru care s-a lepădat de El, de trei ori.
unde vine. Când priveşte într-o parte a camerei, vede Petru a primit iertare şi s-a făcut iarăşi prieten al lui Hristos,
stând deasupra patului o umbră urâtă şi înfricoşată. Ea iar Iuda a rămas neiertat şi s-a spânzurat, lăsându-şi
căzu jos de frică şi striga pe Dumnezeu şi Maica Domnului ticălosul trup atârnat de o cracă, iar sufletul în chinuri
în ajutor. Atunci i-a venit glas de veşnice pentru păcatul deznădejdii. Pentru ce a rămas Iu-
da neiertat?! Ce trebuia să facă? Trebuia oare să-şi
388 PREDICI spovedească greşeala, să-şi mărturisească greşeala lui?
Da, dar a mărturisit-o pe faţă chiar, zicând: ,,Am greşit,
la acea umbră, zicându-i: ,,Nu te teme, fiica mea, eu sunt, căci am vândut sânge nevinovat!” Afară de aceasta, a
nenorocita ta mamă!”. Fata îi spune: ,,Cum este cu putinţă întors înapoi şi cei 30 de arginţi, banii pe care îi luase, pe
să fii atât de urâtă cu acest miros împuţit, maica mea, tu care i-a aruncat în templu, în faţa arhiereilor şi s-a dus.
care erai atât de bună şi de îmbunătăţită în fapte bune?!”. Atunci ce n-a făcut Iuda, ca să fie iertat de Domnul? El n-a
Iar ea a răspuns: ,,Adu-ţi aminte, fiica mea, că ţi-am spus făcut pocăinţă, fraţi creştini, pocăinţă adevărată, nu s-a căit
eu odată că am făcut un păcat mare, de moarte, şi nu l-am înaintea Domnului, n-a plâns cu lacrimi păcatul şi greşeala,
spovedit la duhovnic, fiindu-mi ruşine; pentru acest păcat ci a căzut în deznădejde. El n-a făcut cum zice Sfânta
mă chinuiesc nespus de mult!” Scriptură: ,,…să facem fapte

,,Dar celelalte fapte bune - zise fata - nu ţi-au folosit,
mamă?” ,,Nu mi-au folosit cu nimic pentru că eu am as-
cuns păcatul”. ,,Dar acum pot să te ajut eu cu slujbe, cu
sărindare, liturghii şi milostenii la săraci, ca să capeţi
iertare mamă?” Iar ea a zis: ,,Nu mai este pocăinţă în iad,
fiica mea; cât am avut vreme nu m-am îndreptat şi acum
nu-mi mai foloseşte la nimic. Îndată ce m-am despărţit de
trup, m-au răpit viclenii draci şi m-au dus la judecata lui
Hristos, Care mi-a zis cu glas înfricoşat, de tunet: ,,Du-te
de la Mine, blestemato, în gheena cea nesfârşită!”, şi deo-
dată m-am pomenit în fundul iadului. Aşadar, nu mai este
pentru mine milă, ci doar m-a slobozit ca să-ţi spun ţie să
propovăduieşti la toţi, să nu mai pătimească şi alţii ca
mine. Spune-i şi fratelui tău să-şi îndrepte viaţa, să se lase
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 389
vrednice de pocăinţă!”. El a dat vorbe şi bani, aşa cum ma-
joritatea creştinilor noştri se spovedesc numai cu gura,
spunând fel de fel de vorbe, dar numai adevăratele lor
păcate nu le spun înaintea duhovnicului. Pălăvrăgesc fel
de fel, vorbesc despre alţii, despre altele, că până la urmă,
ies aşa de nevinovaţi, mai ales femeile, şi socotesc că
dacă plătesc cu bani la spovedanie sau la alte slujbe, vor fi
iertate de Dumnezeu.
Nimeni să nu se înşele, căci fără spovedanie curată şi
dreaptă înaintea duhovnicului, nu este mântuire! Zadarnică
a fost spovedania lui Iuda, străină şi mincinoasă şi fără de
nici un folos; adevărata mărturisire a fost a lui Petru, care
cunoscându-şi greşeala, a ieşit afară din casa blestemată 390 PREDICI
a arhiereului Caiafa, unde se lepădase de Hristos de trei
ori şi a plâns cu lacrimi amare. David, împăratul, care a făcut desfrânare şi ucidere, şi cu
toate acestea nu s-a ruşinat şi n-a întârziat a-şi mărturisi
Deci, frate creştine, când vrei să te mărturiseşti, părăseşte Domnului păcatele sale, cum zice în Psalmul 31: ,,Am
şi tu casa cea blestemată unde pentru dragostea unei arătat fărădelegea mea Domnului şi păcatul meu nu l-am
femei desfrânate te-ai lepădat de Dumnezeu; pleacă de- ascuns!”
finitiv din casa ei, nu numai cu trupul, ci şi cu inima şi cu
mintea. Petru ieşind afară, s-a despărţit de ostaşii păgâni E dator omul care se spovedeşte, dacă-şi aduce aminte,
şi de slugile răutăcioase care prinseseră pe Domnul Hris- să spună şi de câte ori a păcătuit, mai ales păcatele cele
tos. Fugi şi tu afară, desparte-te de obiceiurile cele rele, de grele. ,,Câţi copii are fără cununie religioasă, câte avorturi
prietenii cei răi, de calea pierzării în care ai petrecut şi te-ai are; e bine să spună când a păcătuit: în posturi sau în
dezmierdat; căci Petru i-a părăsit pe toţi, a rămas singur, s- sărbători; e bine să spună cu cine şi ce păcat a săvârşit,
a cutremurat şi a plâns, Petru n-a vărsat numai două fiindcă unele păcate sunt mai grele şi altele mai uşoare.
lacrimi, ci şi-a frânt inima şi cu căinţă mare s-a rugat la Cel care păcătuieşte cu femeia nemăritată face des-
Domnul de iertare. Retrage-te şi tu, frate creştine, un ceas frânare, iar cel ce păcătuieşte cu femeie măritată, având
la o parte, înlătură toate grijile lumeşti, adună-ţi gândurile, bărbat şi copiii, face păcatul preacurviei; să spună dacă a
roagă-te lui Dumnezeu să te lumineze şi, adu-ţi aminte de păcătuit cu rudenie sau dacă a silit pe cineva. Şi în ce loc e
toate păcatele făcute şi scrie-le pe hârtie, după cum ne bine să spună, dacă a păcătuit în ascuns sau la arătare,
învaţă Sfântul Ioan Scărarul. Că ucenicii lui ţineau pentru că toate acestea, îngreunează sau micşorează
totdeauna la ei câte o mică cărticică, unde însemnau toate păcatul. Spre exemplu, dacă spui numai atât, păcatul
gândurile, nu numai păcatele pe care le spovedeau la acesta: ,,am furat, părinte!”. Dar… una este a fura un ou şi
duhovnic. alta e a fura un bou - vorba bătrânească. Una este a fura
Gândeşte-te cu de-amănuntul ce păcate ai făcut cu de la cel bogat şi din cauza lipsei tale şi alta este a fura de
mintea, cu cuvântul, cu fapta, faţă de Dumnezeu, faţă de la văduvă, de la orfani, lăsându-i cu lacrimile pe obraz. De
aproapele, faţă de tine însuţi. De ai vreun vrăjmaş, iartă-l aceea trebuie spus şi cam ce ai furat, şi dacă ai furat să ştii
din tot sufletul, de ai în casă vreun lucru străin, întoarce-l că nu ai iertare, chiar de te-ai spovedi la toţi arhiereii, până
înapoi, de te-ai atins de cinstea cuiva, cere iertare, în- nu dai înapoi ce ai furat, în vreun chip oarecare, chiar dacă
duioşează-te, umileşte-te, suspină şi plângi cu amar, iar nu mai trăiesc persoanele acelea, să le dai la săraci, la
pentru toate păcatele ceartă-te pe tine însuţi şi hotărăşte-te văduve, la copii orfani, la necăjiţi.
cu multă statornicie să nu le mai faci niciodată. Cu inimă
zdrobită şi cu umilinţă mergi la duhovnic şi mărturiseşte-te, Alt exemplu, când spui: ,,Părinte, am minţit!” Una este să
dar să nu duci ca Iuda, vorbe şi bani, ci ca Petru, fapte şi spui o minciună care să nu cauzeze rău nimănui - de pildă
lacrimi. când un beţiv îţi cere bani pentru nişte treburi, minţindu-te,
însă ştii că el îi dă pe rachiu, pe băutură, ca să se îmbete;
Când stai înaintea duhovnicului, întâi să ştii că spovedania dacă-i cunoşti intenţiile şi nu-i dai nu faci un păcat, căci
să fie fără ruşine, al doilea, să fie fără scuze şi acuzări; mai bine este să spui că nu ai - dar în nici un caz să nu te
fără să ne ruşinăm ca strămoşii noştri Adam şi Eva în rai, faci martor mincinos, să bagi pe cineva la închisoare, să
când fugeau de la faţa Domnului, şi fără să acuzăm ca ei pârăşti pe cineva, să spui minciuni despre o familie, să
aruncând vina pe alţii, cum au făcut ei în grădina raiului: pătezi cinstea cuiva, să-l faci de râs, să-l vorbeşti de rău,
Adam a zis că Eva l-a îndemnat, Eva a aruncat vina pe căci acestea sunt păcate care apasă sufletul şi nu vei
şarpe şi astfel sau osândit cu toţii. Cine ascunde păcatele scăpa de osânda lui Dumnezeu, dacă nu te spovedeşti
sale, zice Duhul Sfânt prin gura lui Solomon, nu va câştiga cum trebuie. La ieşirea sufletului vai de acela cu aşa
nici un bine, ci va fi ca un netrebnic înaintea lui Dumnezeu, păcate, că de aceea trag unii câte o săptămână ca boii la
căci păcatul ascuns este ca o rană ce putrezeşte şi jug şi nu le iese sufletul din cauza acestor păcate grele,
rămâne fără leac dacă nu o cunoaşte doctorul. Să zicem şi minciuni, pârâciuni şi răutăţi.
noi ca
Din toate păcatele să iasă la iveală adevărul, acesta
trebuie să-l ştie duhovnicul, nu vorbe goale şi poveşti, cu
care să-l îngreuiaţi, să-l obosiţi în zadar. Persoana care
vrea să se spovedească, să se prezinte smerită, să-şi cu-
noască păcatele şi cu cuvinte smerite şi fără de minciună,
fără de părtinire, să se aşeze în genunchi înaintea duhov-
nicului pe care l-a ales şi, cu capul plecat să se mărtur-
isească cu umilinţă. Este bine să căutaţi duhovnici iscusiţi,
că şi duhovnicii sunt ca şi doctorii, unii mai cunoscători,
alţii mai puţin cunoscători, iar alţii fac pe cunoscătorii, dar
dau un tratament greşit.
În al treilea rând caută duhovnic iscusit, care să ştie să
vindece rănile păcatelor, căci duhovnicul caută să vindece
pe cel bolnav, nu să-l omoare; el ştie să aleagă persoanele
după funcţia pe care o îndeplinesc, după starea materială,
după păcate, rânduindu-le canon; celui bogat îi dă mi-
lostenie, celui sărac îi dă metanii, celui sănătos şi voinic îi
dă post, celui slab şi neputincios îi dă rugăciuni.
În al patrulea rând mărturiseşte după hârtiuţă, cu smeren-
ie, păcatele sub epitrahil, fără să spui vorbe fără rost.

Mulţi creştini mă întreabă dacă e bine sau nu să schimbe În al cincilea rând mai înainte de a începe să citeşti
duhovnicul. Ascultaţi cu luare aminte, ca să nu vă mai în- păcatele, zi aceste cuvinte cu lacrimi: ,,Mărturisesc
curcaţi şi în aceste probleme! înaintea lui Dumnezeu, a Maicii Domnului şi a tuturor
sfinţilor, înaintea sfinţiei voastre, cinstite părinte, că am
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 391 păcătuit cu mintea, cu gândul, cu ochii, cu urechile, cu pi-
cioarele, cu mâinile şi cu toate simţirile mele trupeşti şi su-
Într-adevăr, nu este bine să se schimbe duhovnicul, ci e fleteşti, noaptea şi ziua de faţă şi în ascuns, împotriva ce-
bine să ştie un preot duhovnic toate păcatele tale. Dacă rului şi a pământului, împotriva aproapelui, împotriva tru-
schimbi duhovnicul că nu ţi-a împlinit voile tale, adică te-a pului şi sufletului meu, şi am făcut cu voie şi fără de
oprit de la împărtăşit, sau spui unele păcate la unul şi al- voie…” cutare şi cutare păcate - citindu-le de pe hârtie.
tele la altul, cu gând să te dezlege la împărtăşit, e o mare
greşeală. După ce v-aţi spovedit, aveţi grijă să împliniţi canonul! Să
nu primim canonul cu neplăcere, cu grijă şi cu multă silă, ci
Se admite schimbarea duhovnicului atunci când nu ai fost să-l primim cu dragoste, ca să fie primit înaintea lui
mulţumit, că nu ţi-a dat nici un canon, şi nu te-a ascultat cu Dumnezeu. Nimeni să nu se întristeze dacă este oprit de la
răbdare ca să-i spui toate păcatele tale. Tot aşa să fugi de Sfânta Taină pentru o vreme, să creadă că nu se mâ-
preotul care a fost caterisit sau, şi mai grav, să fugi de pre- ntuieşte. Dacă se află sub canon şi-l apucă moartea, şi n-a
otul care are diferite obiceiuri rele, îndrăznind fără de mai săvârşit păcate de moarte, mila lui Dumnezeu îl
ruşine să vorbească glume, dovedind că este un om nese- primeşte şi se poate mântui. Căci păcatul, odată mărturisit,
rios şi fără frică de Dumnezeu. E bine să te depărtezi de a şi fost iertat de
un astfel de om şi fără prea multă vâlvă să atenţionezi şi
pe alţii spre a nu cădea în astfel de ispite. 392 PREDICI

Fiecare să-şi cerceteze conştiinţa şi să se apropie cu curaj,
cu credinţă tare de scaunul spovedaniei, cu hârtiuţa cu
păcatele scrise, începând cu cele mai grele; să le mărtur-
isească cu smerenie, cu lacrimi dacă se poate, ca să pri-
mească iertare.
Iată, care este spovedania cea adevărată:
În primul rând, caută să te împaci cu toţi pe care i-ai
supărat sau te-au supărat ei.
În al doilea rând cercetează-ţi păcatele prin rugăciune şi
scrie-le pe hârtie pentru a nu uita ceva;
Dumnezeu prin gura preotului care zice:
,,Să te ierte pe tine, fiule sau fiică duhovnicească
Dumnezeu, de toate păcatele şi fărădelegile tale!”. Să
ţinem seama că această taină este atât de importantă,
pentru că ţine loc de al doilea după botez. Cel care se
spovedeşte cum trebuie, este ca şi când s-ar boteza din
nou. Dar dacă nu te păzeşti de a mai cădea iarăşi în
păcate de moarte, sau strigătoare la cer, sau împotriva
Duhului Sfânt, te asemeni cu un om care-şi dezbracă hai-
na cea frumoasă, curată, scumpă şi o aruncă în W.C. sau
în alte murdării.
 PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DIN POST
Cei care fac cu ştiinţă aceste păcate mari, ca: preacurvia,
desfrânarea, avorturile, mergerea la vrăjitoare şi (a doua)
descântătoare, şi la toţi ghicitorii şi spiritiştii, cei ce se
leapădă de ortodoxie şi se fac sectanţi, sau se leapădă de A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA
Dumnezeu în vreun chip oarecare, şi altele asemănătoare,
să se aştepte cât de târziu la pedeapsa dumnezeiască şi Despre dumnezeirea lui Iisus
aici în lumea aceasta: adică boli grele, suferinţe, moarte,
pagube, închisoare; şi dacă vin acestea, să-I mulţumească ,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!” (Marcu 2, 2)
lui Dumnezeu că nu i-a lepădat, ci vrea să-i cureţe, prin
suferinţă, ca să fie buni pentru grădinile raiului celui curat. F r a ţ i c r e ş t i n i,
Căci pe cei care nu-i ceartă Domnul pe aici, îi păstrează ca
pe nişte uscături pentru focul veşnic al iadului. Sfânta Evanghelie de astăzi ne aminteşte despre un
bolnav, un slăbănog, pe care L-a vindecat Mântuitorul nos-
De aceea e bine să frecăm mereu rugina păcatelor, de pe tru Isus Hristos, tămăduindu-l şi iertându-i păcatele, într-o
cazanul sufletului şi al trupului nostru prin pocăinţă, fraţilor. casă. Aceste cuvinte au fost spuse de Mântuitorul
Aşa după cât se cere. Adică să frecăm până se ia rugina, slăbănogului din Evanghelia de astăzi. Cuvintele pe care le
căci omul, când păcătuieşte, rugineşte, cocleşte sufletul şi
trupul şi într-un astfel de vas nu se poate pune ceva curat. auziţi, aş dori să ridice din slăbănogirea sufletească pe toţi
Nici un om fără pocăinţă adevărată, adică: post, rugăciuni, cei care nu cred în existenţa Dumnezeului cerului şi al
metanii, osteneli diferite de fapte bune, chiar ajunări la unii pământului, şi în nemurirea sufletului.
care pot, nu se poate împărtăşi cu Preacuratele Taine, cu
Trupul şi Sângele Scumpului Domnului nostru Iisus Hris- Păgânismul şi indiferentismul au îndepărtat privirea mul-
tos. tora, a milioane de oameni de la Dumnezeul părinţilor lor.
Modernismul, materialismul, banii şi plăcerile i-au amăgit
Să fugim ca de foc de toate păcatele mari, de care aţi pe mulţi, îndepărtându-i de sfinţenie, de adevăr. Oamenii
auzit, cu riscul de a primi mai bine moarte ca sfinţii se închină la altarul lui Mamona şi-şi pierd orele lor libere
mucenici, decât să mai păcătuim. Căci numai aşa vom în satisfacerea plăcerilor, prin fel de fel de jocuri
dovedi şi noi că-L iubim pe Dumnezeu, păzindu-ne cât mai păcătoase, jocuri de noroc şi tot felul de distracţii care dis-
curaţi şi împlinind sfintele Lui porunci. trug şi sufletul şi trupul. De aceea ei nu pot crede în
Dumnezeul adevărului, pentru că nu au duhul lui
Rugăciune, Dumnezeu în ei şi nici nu mă străduiesc pentru unii, ca să-i
întorc, pentru că nu se vor întoarce, din cauza mândriei şi
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, a păcatelor celor multe pe care le-au făcut şi pentru că au
primeşte-ne şi nouă mărturisirea noastră şi ne dă iertare; rătăcit din pântecele maicii lor, aşa spune Sfânta Evan-
deschide mintea şi inima tuturor celor ce au ascultat şi vor ghelie.
asculta aceste cuvinte, ca nici unul să nu fie înşelat de di-
avolul! Când a creat Dumnezeu cerul şi pământul şi toate cele
Dă-ne tărie şi putere şi fă-ne ca să ne mărturisim drept şi văzute şi nevăzute era cu Fiul şi cu Duhul Sfânt; când l-a
cu căinţă înaintea feţei Tale, ca să fim şi noi părtaşi făcut pe om, au vorbit împreună zicând: ,,Să facem om
Împărăţiei cerurilor şi să ne mântuim împreună cu toţi după chipul şi asemănarea noastră!” De aceea Hristos -
creştinii şi sfinţii în vecii vecilor! Amin! Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, a
putut zice: ,,Eu şi Tatăl una suntem”. Cuvântul Acesta S-a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 393 făcut trup, S-a făcut Om şi a locuit printre noi plin de har şi
adevăr şi noi am văzut slava Lui ca a Unuia Născut din
Tatăl.
Şi când a locuit pe pământ între ucenicii Săi, cărora le vor- vindecarea celor surzi şi a celor orbi, chiar orbi din naştere,
bea foarte des de vindecarea muţilor, a celor cu mâinile uscate, a ologilor
şi şchiopilor, ale căror membre erau distruse, erau ca şi
394 PREDICI moarte, pentru că în asemenea cazuri nu mai poate fi
vorba nici de credinţa celor vindecaţi şi neputincioşi; neput-
despre Tatăl Său, aşa de frumos, încât se aprindeau inimi- inciosul lor corp nu putea să-L ştie pe Iisus, dar să mai şi
le lor de iubire ca să-L vadă pe Tatăl, şi Filip apostolul, creadă în puterea vindecătoare, cazuri cum au fost orbul
odată nu a mai putut să se înfrâneze şi i-a zis Domnului: din Betsaida, surdomutul şi slăbănogul din Vitezda.
,,Arată-ne pe Tatăl şi ne va ajunge!”, Iisus i-a zis: ,,De-
atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut Filipe? Cine Ce pot zice necredincioşii de vindecarea îndrăciţilor? Ei, de
M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl, cum zici tu dar, arată- bună seamă, îi
ne pe Tatăl?! Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine?
Cuvintele pe care vi le spun Eu nu vi le spun de la Mine, ci PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 395
de la Tatăl Care locuieşte în Mine. El face aceste lucrări,
ale Lui sunt. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!” numesc pe îndrăciţi nebuni. Dar chiar dacă au fost nebuni,
Iată deci, iubiţi creştini, cuvintele Domnului nostru Iisus cu ce putere a dat Iisus iarăşi minte celor nebuni? Cum pot
Hristos, pe care le găsim în Sfânta Evanghelie. Pentru explica necredincioşii învierea morţilor de către Iisus, învi-
aceasta Mântuitorul a putut spune slăbănogului din Evan- erea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi învierea lui
ghelia de astăzi: ,,Fiule, iartă-ţi-se păcatele tale!”, că era Lazăr, al cărui trup începuse să putrezească, astfel încât
Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, lumină din Marta, sora lui, socotea zadarnică deschiderea
lumină şi avea puterea de a ierta păcatele şi puterea cre- mormântului?! Iisus a strigat tare, cu glas poruncitor:
atoare prin care slăbănogul nu numai că s-a vindecat, dar ,,Lazăre, vino afară!”, şi mortul a înviat; a ascultat glasul
îndată a primit putere ca să plece pe picioarele lui, cu patul Creatorului, al Ziditorului său.
în spate, prin mulţimea aceea care era adunată. A plecat
deplin sănătos, împuternicit pe loc, vesel şi liniştit. Dumnezeirea lui Iisus a făcut minuni şi cu lucrurile neînsu-
fleţite, care nu sunt înzestrate cu minte ca omul. Spre ex-
Aici este minunea dumnezeirii lui Iisus, dovada grăitoare emplu: prefacerea apei în vin la nunta din Cana Galileii,
că El a fost Dumnezeu adevărat, aşa ca şi în alte Evan- unde ne vorbeşte Ioan, ca un martor, care a văzut cu ochii
ghelii, pe care le-au scris cei patru evanghelişti. Cei patru lui, care e unul dintre ucenicii cei dintâi ai lui Iisus; cele
oameni care îl duceau pe slăbănog la Iisus, ca să fie două pescuiri neobişnuite, când peştii au ascultat glasul
vindecat de slăbănogirea trupească, îi închipuiau pe cei Stăpânului şi au venit în mrejele apostolilor, precum şi altă
patru evanghelişti, care ne vor purta pe braţele lor, de- dată, când Domnul Hristos îl trimite pe Petru să arunce
sluşindu-ne drumul din Sfintele Evanghelii şi minunile cele mreaja spunându-i să caute în primul peşte pe care-l va
dumnezeieşti, pe care Le-a făcut Fiul lui Dumnezeu pe prinde, căci va găsi o monedă de aur, pe care s-o
pământ, ca să ne scape de slăbănogirea sufletească, care plătească dajdie pentru Domnul şi pentru el.
este cea mai rea, fiind pierzătoare de suflet. Amintindu-ne
istorisirile celor patru evanghelişti despre minunile lui Iisus, Mari sunt minunile Tale, Doamne! Ce vom zice de sătu-
vedem că El a vindecat nu numai bolnavi de boli obişnuite, rarea celor cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti,
ci şi de lepră, care nu se putea vindeca prin mijloace unde s-au mai strâns şi 12 coşuri cu firmituri! Atunci
omeneşti şi observăm că bolnavii îndată ce primeau mulţimea, văzând această minune, a vrut să-L ia pe Iisus,
vindecarea, luau şi puterile pierdute în timpul bolii. să-L proclame rege în Israel, peste ei. Acestea ni le istor-
isesc apostolii: Matei, Petru, Ioan, Iacov şi Marcu.
Oricât se vor sili necredincioşii să explice aceste minuni, Ce vom zice despre potolirea furtunii, când Iisus cu glas
străduinţele lor sunt zadarnice, mai ales faţă de vindecările blând vorbea cu vântul şi cu marea, zicându-le: ,,Taci,
săvârşite de Iisus în lipsa celor vindecaţi, cum a fost linişteşte-te!” - acelei furtuni care ameninţa cu pieirea pe
vindecarea slugii sutaşului şi a fiicei femeii canaanence apostoli. Altădată Iisus umbla pe apă; aceasta au văzut-o
care nu erau de faţă, ci Iisus de la distanţă i-a tămăduit cu ochii lor ucenicii, deşi la început ei au crezut că este o
numai cu cuvântul. Dar ce pot zice necredincioşii de nălucă, dar când au văzut că S-a suit la ei în corabie, s-au
încredinţat, cu adevărat, că este Învăţătorul lor, Stăpânul şi slăbiciunile acestui crud împărat, pe care le-a întrebuinţat
Creatorul mărilor şi oceanelor, al cerului şi al pământului. împotriva creştinilor.
Amintim minunea cu smochinul, în care Iisus a căutat
fructe, dar n-a găsit decât frunze verzi şi l-a blestemat să Trecutul istoric al omenirii ne vorbeşte destul de clar că
nu mai facă roadă în veac, iar smochinul pe loc s-a uscat, timp de 300 de ani cei mai cruzi împăraţi păgâni i-au per-
că s-au mirat ucenicii de această minune. secutat pe ucenicii lui Iisus, voind să înăbuşe credinţa în
El, dar tot mai mult se aprindea flacăra credinţei şi acest
Mai sunt şi alte multe minuni pe care le-a făcut Iisus, dar lucru a fost imposibil. Avem atâtea documente care ne is-
dintre toate, cea mai mare minune, minunea minunilor, a torisesc cruzimea şi răutatea îndreptate de aceşti canibali
fost învierea Lui din morţi, Care murise cu adevărat, împotriva creştinilor.
răstignit pe Cruce de oamenii păcătoşi şi timp de 40 de zile
L-au văzut ucenicii şi o mulţime de popor din Ierusalim şi Examinând fiecare minune săvârşită de Iisus, vedem că
din alte localităţi. Apoi L-au văzut înălţându-Se la cer; ele au fost săvârşite de El, în Numele Său şi cu puterea Sa
înaintea lor s-a înălţat de pe muntele Eleonului. dumnezeiască, nu cum au făcut sfinţii prooroci, când se
rugau Tatălui ceresc şi nici cum au făcut apostolii, care
Despre toate aceste minuni necredincioşii zic că n-a fost făceau minunile în numele lui Iisus Hristos, nu în numele
nimic adevărat şi că toate acestea sunt născociri omeneşti. lor. El, Iisus, când a înviat-o pe fiica lui Iair i-a zis: ,,Copilă,
Dar nu ştiu cum pot ei să explice şi faptul că dacă aceste ţie îţi vorbesc, scoală-te!” - şi fetiţa s-a sculat imediat,
minuni ar fi fost numai născociri şi nu ar fi fost adevărate,
cum ar fi putut nişte pescari simpli, care nu ştiau nici o altă a înviat din morţi. Când l-a înviat pe fiul văduvei, pe
limbă în afară de cea care îl duceau la groapă, în drum spre mormânt, aceleaşi
cuvinte a zis: ,,Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!” - şi băiatul s-a
396 PREDICI sculat, a înviat. Leprosului i-a zis: ,,Voiesc să te curăţeşti,
curăţeşte-te!”
aramaică, să străbată toată lumea cunoscută pe atunci şi
să propovăduiască pretutindeni pe Iisus cel înviat, pe Ace- Numai la învierea lui Lazăr s-a adresat Tatălui din ceruri,
la Care murise răstignit pe Cruce?! Ei au întors mulţime de Tatălui Său, spunând lămurit celor de faţă că a făcut
oameni la Hristos. Dacă Iisus n-ar fi înviat, la ce şi pentru aceasta pentru poporul ce stătea acolo, ca să creadă că El
ce L-ar mai fi propovăduit ei?! La ce i-ar fi amăgit pe toţi?! lucrează cu puterea lui Dumnezeu, nu cu diavolul cum zi-
Ce i-a putut face pe ei să se lepede de toate ale lumii ceau fariseii, cărturarii, mai marii poporului, ca să ducă
acesteia şi să-şi pună viaţa în primejdie - o minciună, o lumea în rătăcire şi să o facă să nu creadă în Iisus şi în
amăgire?! O, nu, necredincioşilor! Nimeni n-ar fi putut face minunile Lui. De aceea Domnul a strigat la Tatăl, şi fiind
una ca aceasta, ca să-şi pună viaţa în pericol fără să ultima minune înainte de răstignirea Sa, a vrut să-i con-
urmărească ceva de preţ. Ştim că înşelătorii mai întâi vingă pentru ultima dată,
urmăresc avantajele lor personale. Apostolii însă n-au
urmărit nici un fel de interes al lor şi nu ar fi avut puterea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 397
să sufere tot felul de torturi şi să meargă la moarte fără nici
o teamă, dacă nu erau încredinţaţi pe deplin că Iisus este de unirea Sa cu Tatăl Ceresc, că este Fiul Lui, al Aceluia
Fiul lui Dumnezeu şi că a înviat din morţi cu adevărat. Care a creat totul. Puterea învăţăturii lui Iisus, cuvintele pe
care le-a vorbit şi tainele descoperite
De aceea noi îi credem pe apostoli că sunt nişte martori
adevăraţi din cei mai vrednici de credinţă, mai ales că de El ne dovedesc că nu erau omeneşti, căci numai
avem până în zilele noastre o mulţime de documente care Dumnezeu le putea şti pe toate. Aşadar, faptele săvârşite
dovedesc existenţa minunilor Fiului lui Dumnezeu şi ale de Hristos, învăţătura Lui, viaţa şi minunile Lui mărturisesc
Apostolilor. Dar dacă sucim aşa de liber datele istorice, despre El şi dovedesc că a fost cu adevărat Dumnezeu;
atunci de ce n-am fi necredincioşi în existenţa împăratului lumea L-a văzut pe Dumnezeu în trup şi a umblat cu El pe
Nero şi în toate torturile cele cumplite îndreptate de el pământ, nu cum spun necredincioşii că a fost un om genial
împotriva creştinilor?! Chiar istoricii lui Nero explică toate şi de înaltă moralitate.
Hristos a fost nevoit să vorbească de persoana Sa ca
Dumnezeu, văzând atâta necredinţă în ei. El S-a rugat
Tatălui să-L preamărească cu slava pe care a avut-o
înainte de facerea lumii. De asemenea le-a mai spus
fariseilor: ,,Eu am fost înainte de a fi Avraam”, iar când a
fost judecat de Pilat, care L-a întrebat dacă El este
împărat, Iisus a spus: ,,Da, sunt!... dar Împărăţia Mea nu
este din lumea aceasta!”
398 PREDICI
mâinilor Lui, ochilor Lui care văd toate, urechile Lui care
aud toate. Câte nu se întâmplă pe faţa pământului, că
Dumnezeu priveşte de sus, caută, ne urmăreşte pe toţi şi
ne arată, ne descoperă existenţa Lui în multe feluri, în mul-
te chipuri, chiar prin unele întâmplări care par prea mici
pentru unii.

Evreii, care nu ştiau acestea, aşteptau un Mesia, un salva- Iată, într-un loc prin părţile Ardealului, un cioban trăia de
tor de sub jugul romanilor; ei L-au răstignit ca să se împlin- multă vreme cu soţia unuia dintr-un sat îndepărtat şi ei
ească scripturile, că Dumnezeu ştia împietrirea inimii lor, credeau că aşa o să fie mereu, să trăiască în păcatul aces-
ştia necredinţa, răutatea şi mândria pe care o purtau ta al desfrânării şi să nu-i ştie nimeni. Dar într-o după
întotdeauna. De aceea şi astăzi se silesc pe toate căile să masă, pe când ei erau în păcatul acesta ticălos, deodată
înăbuşe credinţa în Fiul lui Dumnezeu. O bună parte dintre un trăsnet a venit de sus şi i-a trăsnit în fapt, căci cu mare
ei nu-L recunosc şi nu cred, şi chiar se luptă împotriva Lui ruşine au venit copiii şi ai unuia şi ai alteia să-i ridice de
cum s-au luptat în toate veacurile, împotriva Acestui Fiu al acolo carbonizaţi, găsiţi în păcatul desfrânării. N-a mai
lui Dumnezeu, Iisus Hristos şi Mesia cel adevărat, Care S- putut Dumnezeu răbda această nelegiuire şi le-a arătat
a întrupat din Fecioara Maria, pentru mântuirea noastră. celorlalţi, ca să vadă cu ochii lor, că Dumnezeu există şi
Minunile Lui ne dovedesc, ne arată, căci cu adevărat a fost ochiul lui Dumnezeu vede toate.
Dumnezeu şi Fiu al lui Dumnezeu.
În altă parte un boier necredincios, care nu voia să ştie de
Într-o pustietate mare nişte vânători au pătruns până în Dumnezeu, a adunat icoanele şi le-a ars toate într-o zi.
adâncul ei, şi iată că tocmai acolo, într-un loc, pe nisipul Dar, pe loc a rămas orb şi aşa a murit, orb, şi mare minune
umed al unui lăcuşor, au văzut urmele unei fiinţe omeneşti; a fost pentru tot satul acela. În altă parte vreo patru per-
tălpile picioarelor imprimate pe nisip. Când au văzut s-au soane s-au adăpostit de ploaie într-o troiţă împrejmuită şi
bucurat mult şi au început să caute, zicând că nu se poate acolo au început ei să vorbească fel de fel de glume
să nu locuiască acolo o fiinţă omenească. Împrăştiindu-se proaste, unele şi la adresa lui Dumnezeu, altele la sfinţi, la
cu toţii, prin pustiu, iată că unul a găsit o pustnică, care biserică, la preoţi şi cum vorbeau ei, în toiul acesta de
scăpase din ghearele unor ostaşi păgâni, ce o urmăriseră râsete şi de glume, de sus s-a slobozit un trăsnet şi i-a
şi-o făcuseră sclavă lor. Mare i-a fost bucuria acestuia şi făcut praf. Unul dintre ei a scăpat mai puţin atins şi l-a lăsat
mare a fost bucuria şi a sfintei aceleia, ce se numea Te- Dumnezeu ca să spună şi celorlalţi ce au vorbit ei acolo,
octista Lesvianca şi care era de acum în apropierea morţii necredinţa şi răutatea lor şi să le arate că există
ei, de prea multa postire şi ajunare. Ea s-a rugat de ei să-i Dumnezeu. El ne urmăreşte pe toţi, ochiul Lui vede toate.
aducă Sfintele Taine ca să se împărtăşească. Ei aşa au
făcut şi într-adevăr, când au venit altă dată, n-au mai găsit- Cu toţii, când auzim de câte o faptă din asta rea, iar pe
o; a fost răpită de Dumnezeu cu trup cu tot, pentru credinţa urmă vine bătaia lui Dumnezeu, zicem: ,,Dumnezeu nu
şi râvna ei. bate cu băţul!”, şi adevărat este. Iată existenţa lui
Dumnezeu şi în alte feluri! Vedeţi, Dumnezeu se de-
Tot aşa şi noi suntem în lumea aceasta ca într-o pustie. scoperă şi în felul acesta pentru cei ce vor să cunoască
Dar să deschidem ochii sufletului şi să vedem urmele aşa, uitând celelalte! Aţi auzit în noaptea Învierii pe preoţi
Dumnezeului nostru, că pe Dumnezeu nu-L putem vedea strigând: ,,Veniţi de luaţi lumină!” Această lumină este sim-
în toată măreţia Sa, căci luăm foc. Avem trup muritor, bolul luminii lui Hristos, care luminează în întunericul aces-
păcătos şi stricăcios, şi nu putem îndeajuns să-L închipuim tei lumi. Păziţi cu sfinţenie această lumină pe care aţi luat-
cu mintea noastră, pentru că avem minte limitată, dar o până acum şi vegheaţi cu tărie ca nimeni să nu v-o poată
vedem semnele Dumnezeului nostru, urmele picioarelor stinge, nici un vrăjmaş de zi şi de noapte, nici vântul cel
Lui, urmele
turbat şi nici vijeliile şi toate uraganele de s-ar înfuria împo- căci Însuşi Dumnezeu le stă împotrivă mândrilor acestora.
triva voastră! Ei sunt în cea mai mare primejdie şi până când nu se vor
smeri să-şi vadă neputinţa, neştiinţa şi mulţimea păcatelor,
Sunt mulţi necredincioşi care nu pot să admită părerile teo- căci s-au coborât în păcate grozave şi toate răutăţile au
logilor, filozofilor, preoţilor, scriitorilor creştini, care au scris ajuns în inima lor, nu vor vedea lumina cereştii mântuiri a
în trecut şi au vorbit foarte mult despre existenţa lui lui Iisus.
Dumnezeu. Dar au fost mulţi oameni de ştiinţă, care le-au
dovedit în majoritate celor necredincioşi că pe Dumnezeu îl Care sunt deci foloasele necredinţei?... Poate fi mai de
putem vedea din natură. Fizicienii, anatomiştii, geologii, folos necredinţa decât credinţa în Dumnezeu?! Ce va
astronomii, toţi cu multă căldură, au vorbit despre existenţa câştiga omenirea dacă va fi lipsită de credinţa în
lui Dumnezeu. Dumnezeu? Cine este mai bun, omul care crede în
Dumnezeu sau cel care nu crede? Puteţi să observaţi cu
Camille Flammarion, a scris o celebră carte cu titlul toţii în lume, care sunt roadele necredinţei, că au început
,,Dumnezeu în natură”, cam de mult să se arate, şi pe zi ce trece se înmulţesc
aceste roade ale necredinţei în Dumnezeu. Că sunt unii
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 399 care nu cred că există Dumnezeu, dar cu gura Îl înjură
mereu. Deci dacă nu cred, de ce Îl înjură, de ce atâta luptă
carte care are peste 400 de pagini. Ascultaţi câteva cuvinte împotriva a ceea ce nu există? Nu vedeţi gheara diavolului,
din acea carte: ,,Dumnezeu este în natură forţa vie şi per- cum lucrează el din umbră?
sonală, cauza mişcărilor atomice, legea fenomenelor, rân-
duitorul armoniei, tăria şi susţinătorul lumii. Natura lui Aceştia nu-şi recunosc nici părinţii din care s-au născut,
Dumnezeu este necunoscută; lumina, căldura, electrici- căci în loc de a-i cinsti, de a-i îngriji, de a-i milui, îi bat, îi
tatea, magnetismul, atracţiunea, afinitatea, viaţa vegetală, chinuiesc şi chiar îi omoară, de neascultare nu mai vorbim
instinctul, inteligenţa, toate îşi au obârşia în Dumnezeu”. - ei sunt totul. Unii nu au ajuns până acolo, dar le e
Mai departe zice:
400 PREDICI
,,Umbre ale serii ce plutiţi pe coastele munţilor, parfumuri
ce coborâţi din păduri, flori plăpânde ce închideţi cu atâta ruşine cu părinţii lor şi nu le mai zic tată şi mamă, îi dis-
gingăşie buzele voastre, zgomote tainice ale oceanului, a preţuiesc, socotindu-i ca pe nişte animale care fac umbră
cărui voce nu se stinge, linişte adâncă a nopţilor înstelate, pământului degeaba. De aceea sunt căzuţi cei mai mulţi
voi mi-aţi vorbit de Dumnezeu cu o elocvenţă mai con- sub blestemul dumnezeiesc şi cel părintesc, pentru care
vingătoare şi mai de neînvins decât cărţile oamenilor!”. cauză se abat şi se zbat în greutăţi şi necazuri de tot felul,
ca peştele pe uscat, şi nu-şi găsesc nici o linişte.
Dumnezeu este puterea şi viaţa naturii. De aceea să ştiţi
că nu învăţaţii adevăraţi nu cred în Dumnezeu, ci ucenicii Ce înseamnă apoi atâtea divorţuri, atâtea crime, atâtea
nepricepuţi şi nestatornici în adevărata cunoştinţă nu admit furturi, atâţia trădători, atâta răutate în lume şi multe altele,
existenţa lui Dumnezeu, căci sunt trei categorii de oameni decât roadele necredinţei în Dumnezeu?! Aşa cum a spus
pe pământ: învăţaţii care au studiat sau studiază totul, nu Domnul Hristos, că la vremea de apoi, se va răci credinţa
numai o parte ce le-ar conveni unor oameni, şi când zic şi oamenii se vor vinde unii pe alţii, se vor urî unii pe alţii,
totul, se înţelege că toate ştiinţele filozofice şi teologice. se va omorî frate pe frate, şi nu se vor mai şti neamuri de
Apoi sunt o parte de oameni simpli, neştiutori, pe care i-a neamuri, din cauza dezbinărilor şi a răutăţilor.
iubit mult Iisus pentru curăţia inimii lor şi S-a arătat lor şi
cărora Le-a şi recomandat credinţa, ca cel mai puternic dar Urmele Dumnezeului nostru Iisus Hristos le avem şi astăzi,
de mântuire; cei mai mulţi care se mântuiesc sunt dintre şi le vedem pe tot pământul. La Ierusalim, unde El a venit
aceştia. Iar cei de la mijloc nu sunt nici învăţaţi, nici şi S-a răstignit, a fost îngropat şi a înviat, la mormântul Lui,
neînvăţaţi sau mai bine zis sunt nişte îngâmfaţi plini de în fiecare an, de Paşti, e prezentă lumina lui Hristos.
mândrie, din care cauză, nu-L pot găsi pe Dumnezeu. Pe Creştinii care merg acolo de Paşti, primesc sfânta lumină
Dumnezeu nu-L pot găsi cei mândri, ci numai cei smeriţi, de la mormântul Domnului, lumină care vine pogorându-se
de sus, de la Dumnezeu, nu de la chibrit. Cei care au fost chiar dacă ar învia în fiecare casă câte un mort, să le
acolo au văzut cu ochii lor şi mulţi dintre păgâni, căci vin şi spună ce a văzut el pe acolo, prin veşnicie, tot nu vor
păgânii să vadă această minune, se întorc şi ei, şi se bo- crede. Căci oamenii, cum li se încurcă puţin afacerile, cum
tează făcându-se creştini ortodocşi. cade peste ei o nenorocire, o boală sau orice altă durere
sau supărare, nu mai cred în Dumnezeu. Fata care se
De Bobotează la râul Iordanului, când preoţii fac slujba roagă la Dumnezeu să-i ajute să ia băiatul care-i place şi
Bobotezei, de sfinţire a apei, apa Iordanului se întoarce nu-l ia, o nereuşită la examen, precum şi alte tulburări ale
înapoi, aşa cum a fost când s-a botezat Domnul Hristos, acestei vieţi, le suceşte imediat mintea şi inima şi nu mai
cum zice în Sfânta Scriptură, în Psaltire: ,,Ce-ţi este ţie, cred în Dumnezeu, în ajutorul Lui. Aceasta pentru lipsa de
mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?” De cunoştinţă adevărată, fiindcă nu cunosc şi au rămas în
asemenea, pe muntele Eleonului, acolo unde s-a înălţat urmă cu ştiinţa despre Dumnezeu, despre credinţă, despre
Domnul Hristos, se află urma piciorului Său, pe care o suflet, despre existenţa lucrurilor nevăzute. Nu vor să cu-
sărută cu evlavie creştinii care merg acolo. Aşa cum a noască şi nu vor să ştie.
spus Domnul, toate pietrele şi toţi copacii de acolo mărtur-
isesc de existenţa Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Care Au fost mulţi în toate veacurile şi vor mai fi, căci zice şi
ne-a făcut cunoscut pe Tatăl Cel ceresc. Sfânta Carte, la Proverbele lui Solomon: ,,Pe nebun de l-ai
pisa cu pisălogul în piuă şi nu scoţi nimic din el”; nu-l poate
Tot urmele existenţei lui Dumnezeu sunt şi sfintele moaşte, convinge nimic. La toate minunile, la toate semnele, la
trupurile neputrezite ale atâtor sfinţi şi sfinte, pe care le orice el rămîne rece, el este pustiu.
avem şi în ţara noastră; aceste sfinte moaşte revarsă
mireasmă duhovnicească din ele şi fac o mulţime de min- Aşa a fost un împărat nebun odată, care i-a chemat la el
uni, tămăduind bolnavii de tot felul de boli, până în zilele pe toţi învăţaţii din împărăţia lui şi le-a dat următoarea po-
noastre. Cine n-a auzit câte minuni s-au făcut la Sfântul runcă: să îi arate şi lui pe Dumnezeu, să-i spună cine a
Calinic de la Cernica, la Sfânta Paraschiva de la Iaşi, la fost înaintea lui Dumnezeu şi ce face Dumnezeu acum. Le-
Sfântul Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, la Sfânta a dat timp de gândire o săptămână, şi după o săptămână
Filofteia de la Curtea de Argeş?! Câte minuni nu s-au făcut să vină şi dacă nu vor răspunde la aceste trei întrebări, la
şi se fac prin sfintele biserici, prin preoţii credincioşi, prin toţi li se vor tăia capetele. Mare tulburare a fost pe ei, nu
sfintele masluri, prin sfintele icoane, căci prin toate lu- ştiau ce să facă, cum să răspundă împăratului.
crează Dumnezeu cu Harul Său cel ceresc.
Trei filozofi mai cunoscuţi împăratului au plecat trişti şi
Cine nu ştie că Sfânta Agheasmă nu se strică niciodată? îngânduraţi înspre dealurile şi pădurile din apropierea
Minunile s-au mai bine zis semnele, despre care spune oraşului lor. Mergând ei, au întâlnit pe o câmpie un ci-
Mântuitorul că vor fi pe cer şi pe pământ, şi le-am văzut cu obănaş cu sufletul curat, păscând oiţele lui pe câmpul ace-
ochii noştri mulţi, toate acestea ne dovedesc mărirea lui la. Acesta când îi vede aşa de trişti, îi întreabă: ,,Pentru ce
sunteţi aşa de supăraţi?” Ei îi spun supărarea lor, dar ci-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 401 obănaşul îi domoleşte cu cuvinte blânde, spunându-le că
în ziua când vor trebui să se prezinte la împărat, să-l ia şi
Dumnezeu, existenţa Lui şi nemernicia noastră, care, după pe el, să-l ducă în faţa împăratului şi el îi va răspunde la
ce că suntem încărcaţi de păcate, mai îndrăznim a cuteza cele trei întrebări ale lui.
a-L şi insulta prin necredinţă. Toate aceste minuni, ca şi
multe altele, care s-au făcut pe pământ de Dumnezeu, de Aşa au făcut. În ziua când s-au prezentat toţi, l-au luat şi
Fiul Său Iisus Hristos, de sfinţii apostoli şi de toţi sfinţii Lui, pe ciobănaş. Când i-a întrebat împăratul pe filozofi dacă au
prin puterea lui Dumnezeu, sunt urme care ne arată destul găsit răspunsul la întrebările lui, i-au spus că au găsit pe
de clar existenţa Dumnezeului nostru. acel ciobănaş care va răspunde în locul lor. Când l-a văzut
împăratul pe ciobănaş l-a întrebat: ,,Eşti tu capabil să
Dumnezeu lucrează şi astăzi şi face minunile Sale, dar nu răspunzi la aceste întrebări?”. ,,Da, împărate, voi răspunde
prea mai are cui să le facă, pentru că omenirea a căzut cu ajutorul lui Dumnezeu!”. ,,Vezi - i-a
într-o mare înşelăciune de necredinţă şi nu le mai crede;
402 PREDICI împăratul s-a smerit înaintea ciobănaşului şi l-a oprit cu el
ca să-l înveţe mai departe căile de urmat, ale Acestui mare
zis împăratul - că dacă nu-mi dovedeşti, unde-ţi stau pi- Dumnezeu, Care nu se poate pipăi cu mâna omului
cioarele îţi va sta capul!”. Atunci în faţa tuturor învăţaţilor pământean. După cum ne încredinţează Sfânta Scriptură,
care se adunaseră acolo, împăratul îi pune prima Dumnezeu este Duh şi foc mistuitor, aşa cum S-a lăsat
întrebare: să-i arate pe Dumnezeu. Ciobănaşul îi răspun- descoperit prima dată lui Moise, în pustie, şi cum zic
de: ,,Împărate, nu se poate aici în palat, că Dumnezeu este sfintele cărţi, că: ,,…pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu
mare; să ieşim afară ca să ţi-L arăt!”. putinţă oamenilor, spre Care nu pot privi oştile îngereşti,
dar prin Născătoarea de Dumnezeu ni s-a arătat
Ieşind afară, în curtea palatului, îi spune împăratului: ,,Ia Dumnezeu întrupat”, ca să ne arate ca la nişte copilaşi mici
priveşte în sus împărate, priveşte bine în soare, uită-te existenţa Lui şi să ne încredinţeze de puterea Lui.
bine acolo!”. Împăratul se uită şi nu putu să ţină ochii în
soare, ci îi plecă repede în jos. Ciobănaşul îi spuse cu glas PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 403
tare: ,,Priveşte bine, împărate, în soare, că acolo Îl vei ve-
dea!”. Împăratul îi spuse că nu se poate uita. Iar el îi Să ne ajute şi nouă Bunul şi Milostivul Dumnezeu ca să-L
răspunde: ,,Păi vezi, împărate, nu poţi să priveşti la lucrul cunoaştem, să-L credem, să-L urmăm şi să facem voia
mâinilor Lui, la o jucărie a lui Dumnezeu, atunci cum ai să Lui, căci numai cei ce-L ascultă şi fac voia Lui îşi vor mâ-
poţi privi cu ochii aceştia muritori, pe Acela care a făcut ntui sufletul, şi se vor duce acolo unde locuieşte El, unde e
toate; nu te temi că ai să fii ars desăvârşit?” fericirea cea veşnică, în raiul cel binecuvântat.

Împăratul s-a lămurit pe loc cu prima întrebare şi a trecut la

cea de-a doua: ,,Bine, bine, dar atunci să-mi spui cine a Rugăciune
fost înaintea lui Dumnezeu?” Întrebarea aceasta o pun
mulţi nebuni şi în vremea noastră, să ştiţi. Ciobănaşul îi Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu,
răspunde împăratului: ,,Te rog, împărate, numără până la Care ai putere pe pământ ca să ierţi păcatele, Care ai
zece!”. Împăratul începu să numere zicând: ,,Unu, ....”. ,,A, întărit trupul şi sufletul slăbănogului din Evanghelia de
nu aşa, împărate, zi înainte de unu ce este?” astăzi şi l-ai făcut pe loc să meargă cu patul în spate
înaintea oamenilor, întăreşte-ne şi pe noi în credinţă tare;
Atunci împăratul îi spuse că înainte de unu nu este nimic. dă-ne iertare păcatelor şi fă-ne pe toţi care ne-am adunat
,,Aşa şi cu Dumnezeu împărate - zise ciobănaşul - înaintea aici în Sfânt Locaşul Tău, să umblăm numai pe calea Ta
Lui n-a fost nimic!”. cea sfântă şi să nu mai risipim nici un ceas din viaţa no-
astră, pe drumul celui rău, ci să slujim Ţie şi aici şi în
Atunci împăratul îi puse şi a treia întrebare: ,,Ia spune tu, veşnicie! Amin!
ce face Dumnezeu acum?”. Ciobănaşul îi răspunde:
,,Dumnezeu lucrează mereu, împărate, şi creează mereu.
El a creat cerul şi pământul, soarele şi luna, stelele şi 404 PREDICI
mările, oceanele şi tot ceea ce vedem şi nu vedem. El
dezlănţuie fulgerele şi trăsnetele, vânturile, ploile şi apele îl
ascultă şi se cutremură pământul şi temeliile lui când
priveşte spre ele. El lucrează prin îngerii săi şi prin oamenii
curaţi la suflet şi aleşi de El. El, împărate, vorbeşte prin PREDICĂ LA DUMINICA A III-A DIN POST
gura mulţimii şi într-o zi când El nu va mai vrea să fii
împărat, vei fi alungat din scaunul tău, fără voia ta, şi pier- A Sfintei Cruci
zarea te aşteaptă!”.
,,...Ce va folosi omului de va dobândi lumea întreagă şi-şi
La toate acestea împăratul a rămas mut şi s-a mirat de va pierde sufletul său?!”
înţelepciunea unui simplu ciobănaş, care i-a scăpat pe toţi
filozofii şi învăţaţii din împărăţia lui de la moarte. Iar (Marcu 8, 36)
 umilinţelor, să răbdăm toate necazurile care vin asupra
F r a ţ i c r e ş t i n i, noastr ă, trebuie să renunţăm la dorinţele nefolositoare, la
plăcerile cele vinovate, la onorurile lumeşti. Să călcăm
Aceste cuvinte, pe care le-a spus Mântuitorul, ar trebui să mândria şi dorinţele trupului, să stăpânim mânia şi să fim
fie scrise cu litere mari pretutindeni pe unde aleargă şi se gata să ne lepădăm de noi, de eul nostru oricând va fi ne-
ostenesc oamenii purtaţi de vârtejul acestei lumi; pe la voie; mai ales când ni se va cere socoteală c ă de ce şi
răspântiile drumurilor, prin pentru ce credem în Dumnezeu, pentru ce-L mărturisim pe
Dumnezeu? Cei mai mulţi nu pot să înţeleagă de ce ne
pieţe şi târguri, pe pereţii caselor, dar mai ales pe tăbliţa cere Dumnezeu nouă aceste lucruri, zicând că Dumnezeu
inimii noastre ca să nu uităm niciodată şi să stăm mereu cu ne-a creat şi tot El ne-a dat gusturile, instinctele şi în-
privirea aţintită la această importantă chemare, de a ne clinările noastre, căutând aici o nedreptate şi o contrazi-
mântui sufletul. Nu ştiu cum se face că multe lucruri lipsite cere.
de importanţă nu se uită, dar de mântuirea sufletului uităm
foarte repede, căci zice Domnul: ,,Dacă omul va ajunge să Dar iată de ce îi cere Dumnezeu omului, lepădarea de si-
cucerească chiar toată lumea, toate bogăţiile, toată slava ne! Pentru că omul, este mai presus de animale, mai înalt
şi înţelepciunea lumii, nu-i va folosi nimic dacă îşi va pierde decât toate vieţuitoarele, este înzestrat cu suflet nemuritor
sufletul!”. care a fost dat de Dumnezeu, pentru că este făptură inteli-
gentă şi raţională. Animalul nu are decât viaţa simţurilor;
Mântuirea sufletului este mai de preţ ca orice lucru de pentru el o viaţă superioară nu există. Numai omul posedă
căpetenie şi suntem datori să ne îngrijim de suflet mai o îndoită viaţă, având duh, suflet, şi trup; el are viaţă
înainte de toate. Dacă aruncăm o privire asupra celor ce trupească şi sufletească şi în această lume trebuie să se
ne înconjoară, vedem o mare nepăsare şi neîngrijire vred- desăvârşească şi să-şi dezvolte în bună înţelegere şi ar-
nică de plâns pentru mântuirea noastră. Omul este cufun- monie toate facultăţile de ajutorare a vieţii sufleteşti şi
dat cu totul în lucrurile lumii acesteia trecătoare. De la mic trupeşti.
până la mare şi-a făurit fiecare câte un Dumnezeu aparte.
Religia, icoana şi Dumnezeul celor mai mulţi este banul şi Renunţarea la cerinţele care sunt contra legii lui
plăcerile cele lumeşti, iar la mântuirea sufletului nu se gân- Dumnezeu este obligatorie, pentru că altfel omul nu se
desc şi nici nu vor să se gândească; prea mult s-a prins poate desăvârşi, nu se poate dezvolta sufletul lui ca să se
rugina aceasta rea de suflet şi de trup, şi-l roade pe suflet, mântuiască. Iată de ce ne cere Domnul lepădarea de sine!
până la distrugerea totală. Dar, oare cum vom putea noi Însuşi Domnul a trebuit să fac ă drumul acesta pe pământ
câştiga mântuirea sufletului? în trup, luând crucea de când a venit în lume. Priviţi pe
acest Dumnezeu - Om, model al nostru, priviţi-L în ieslea
Am auzit astăzi, în câteva cuvinte tari şi limpezi, ce ne din Betleem, căci din iubire pentru noi a ales ca palat o
recomandă Mântuitorul: lepădarea de sine, luarea sfintei peşteră, ca leagăn o iesle, iar ca cetăţeni ai palatului nişte
cruci şi plini de credinţă să-L urmăm cu orice preţ pe Dom- animale fără raţiune!
nul slavei, chiar dacă ne-am pierde trupul şi sufletul pentru
Sfânta Sa Evanghelie, să-L urmăm şi să-L mărturisim, căci Priviţi-L cum străbate oraşele şi satele din Iudeea, desculţ
aşa zice Domnul Hristos în Evanghelia de astăzi: ,,Cine se şi cu capul descoperit, răspândind pretutindeni binefaceri
va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam des- şi primind în schimb hulele oamenilor nerecunoscători şi
frânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va cele mai grele insulte! Îl vedem silit să sufere calomnia,
veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinţii îngeri!”. prigoanele şi chiar să fugă din faţa numeroşilor vrăjmaşi
care căutau să-L prindă şi să-L omoare.
Iată deci, aici în lumea aceasta trebuie să purtăm crucea
suferinţelor, Dar priviţi-L mai cu seamă în tristul Său sfârşit, reamintiţi-
vă chinul Patimilor Sale! Să facem o călătorie şi să le de-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 405 scoperim inimilor noastre drumul cel dureros din Grădina
Ghetsimani - unde S-a rugat cu lacrimi de sânge - şi până
la Golgota, cu Crucea în spate. Să ne amintim cum s-a
lepădat de El unul din ucenicii Săi, iar altul L-a vândut! Sfânta Biserică. Dar pe toate le-a respins, le-a dispreţuit,
Cum a fost batjocorit şi supus la cele mai barbare chinuri, le-a călcat în picioare; a râs ca un nebun fără de minte şi
cum şi-a vărsat şi cea din urmă picătură de sânge pentru iată-l acum în fundul iadului, în întunericul cel din afară, în
mântuirea noastră! El, Regele regilor şi Împăratul plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Pierdere mare pentru
împăraţilor, Creatorul cerului şi al pământului a purtat o totdeauna! Dacă şi-a pierdut sufletul, a pierdut tot, nu mai
coroană de mărăcini pe cap de dragul nostru, ca să ne are ce pierde.
răscumpere, atât de mult ne-a iubit.
Când cei dintâi europeni care au ajuns în pământurile Afri-
Toţi împăraţii pământului s-au fălit purtând coroane care cii şi al Americii au făcut mari afaceri cu locuitorii ţinuturilor
mai de care mai acelor continente. Cu lucruri de nimic, au pus mâna pe
comori imense. Cu oglinzi mici şi mari, cu mărgele ieftine,
frumoase şi mai împodobite, locuind în cele mai măreţe cu cercei de sticlă au cumpărat europenii aur, argint, pietre
palate pe pământ, dar El, iată ce-a ales! Şi mai presus de scumpe, fildeş şi altele. Cum de au cumpărat aşa de ieftin?
toate a ales şi Crucea, crucea care era atunci un obiect de
blestem şi de ocară, pe care erau spânzuraţi tâlharii şi toţi Iată cum: sălbaticii aceia nu ştiau preţul cel mare al como-
făcătorii de rele. Pe aceasta a luat-o pe umerii Săi rilor lor, aşa cum nu ştiu creştinii noştri preţul cel mare al
Împăratul nostru Iisus şi a pornit la drum sufletului lor; nu ştiu cât de mare şi cât de scump este su-
fletul înaintea lui Dumnezeu! Parcă ne vine să zâmbim şi
406 PREDICI să-i compătimim pe acei băştinaşi pentru naivitatea lor şi
pentru uşurinţa cu care au fost înşelaţi. Însă mult mai
spre Golgota, ca prin suferinţa Sa să plătească păcatele vrednici de compătimit suntem noi, creştinii, care nu ştim
omenirii. preţul cel mare, adică valoarea unui suflet înaintea lui
Dumnezeu!
Iată deci, pe aceasta ne-o recomandă şi nouă: prin
suferinţă la fericire, la Împărăţia cerurilor! Toţi ucenicii lui Iată că Mântuitorul ne-a făcut cunoscut astăzi ce comoară
Iisus, toţi martirii, cuvioşii, pustnicii, toţi sfinţii au luat cru- mare şi scumpă este înaintea Lui sufletul omului! Căci doar
cea, s-au împotrivit tuturor plăcerilor criminale şi prin chi- pentru acest suflet Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât la noi, S-
nurile cele groaznice de tot felul, au sfârşit drumul vieţii a smerit, a pătimit, a primit să moară, numai să-l mâ-
acesteia trecătoare. Toţi sfinţii, chiar proveniţi din rândul ntuiască, să-l scoată de la osânda cea de veci, să-l
cel mai de jos al societăţii, cum erau sclavii, au avut răscumpere. Dar noi, ce facem cu acest tezaur preţios?! Îl
această înaltă înţelepciune, prin faptul că au avut grija cea vindem şi-l schimbăm pentru nimicurile şi
de căpetenie, grija de a-şi mântui sufletul. Ei au pus la in-
imă aceste cuvinte ale Domnului Hristos: ,,Ce va folosi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 407
omului de va câştiga lumea întreagă şi-şi va pierde su-
fletul?!”… amăgirile lumii acesteia, îl vindem pentru o plăcere de o
clipă, îl schimbăm pentru strălucirea averii, îl dăm pentru
Într-adevăr fraţi creştini, să presupunem că un om a avut gloria deşartă a unei măriri trecătoare. Îl dăm pe mărgele
toate bunătăţile pământeşti în timpul vieţii sale: bogăţii, de sticlă, pe stambe înflorate, pe celofibră şi pe toate
onoruri, plăceri, împlinirea poftelor şi altele, vreme de 50, plăcerile de o clipă care înşeală ochiul, mintea, auzul şi
60 sau 100 de ani, fără să fie tulburat de ceva, dar când a inima. Să ne întrebăm: oare nu suntem noi mai vrednici de
venit moartea, i-a apucat trupul, l-a aruncat în mormânt, iar plâns decât sălbaticii aceia din Africa?
sufletul în ghearele satanei. Să ne întrebăm atunci: cum îşi
va răscumpăra acest om sufletul; ce va putea da el în O, câţi oameni deştepţi n-au pierit în câteva secunde?!
schimb pentru sufletul său lui Dumnezeu? Ce are omul pe Câţi oameni bogaţi, plini de bani, de haine scumpe, bijuterii
pământ să-I dea lui Dumnezeu? Cum va putea răpi sufletul şi multe alte bogăţii pământeşti, n-au fost înghiţiţi într-o
său din mâinile vrăjmaşului? Avea o singură comoară, cu clipă de ape, prin inundaţii?! Pe alţii într-o secundă i-a
care se putea răscumpăra: Sângele Domnului Hristos, acoperit molozul şi s-au surpat peste ei pereţii blocurilor la
Jertfa Sfintei Liturghii, libertatea lui şi toate sfinţeniile din cutremure. Şi toţi aceşti învăţaţi, toţi aceşti bogaţi, care
zeci de ani s-au dezmierdat şi au trăit făcându-şi toate
plăcerile şi poftele pământeşti, într-o clipă le-au pierdut pe sărutat mâinile. Când priveşte mai bine la mâinile mamei,
toate şi chiar sufletul, într-o clipă au sosit în fundul iadului. le vede jupuite, cu bătături şi zgârieturi, căci amândouă
Trupurile strivite sub dărâmături, iar sufletele în ghearele mâinile erau pline de răni sângerânde.
spurcaţilor demoni. Oare pe câţi dintre ei i-o fi aflat moar-
tea spovediţi şi împărtăşiţi? Nu cred că a existat mai mult Băiatul se îngrozi şi cu lacrimi în ochi o întrebă: ,,Ce e cu
de unul-doi la mie cu aceste pregătiri, ci mai degrabă i-a mâinile tale, scumpa mea mamă, de sunt aşa de rănite?”
găsit în petreceri, dănţuind, în desfrânări şi în fel de fel de Iar mama răspunse: ,,Mâinile acestea, băiatul mamei, au
păcate mari şi grele, ca în Sodoma şi Gomora. Când au muncit din zi până-n noapte, să strângă bănişorii pe care i-
ridicat molozul de peste ei, aşa i-au găsit, sărmanii!... am plătit ca să fii salvat tu de la închisoare!” Atunci băiatul,
cu multă căinţă, a căzut în genunchi şi cu lacrimi şiroind pe
O, ce meşter viclean este diavolul, fraţi creştini! Cât este el obraz plângea, iar cu mâinile lui mângâia mâinile mamei,
de iscusit şi învăţat, că pe toţi învăţaţii, cât învaţă ei de rănite pentru nebunia şi păcatul lui şi zicea: ,,O, scumpa
mult, îi înşeală, îi minte, îi amână ca să-i prindă moartea în mea mamă, de acum nu voi mai greşi şi voi fi un copil as-
ghearele lui! La ce le-au folosit învăţătura, facultăţile, banii, cultător, şi recunoscător până la moarte!”.
bijuteriile şi tot ce au strâns, dacă şi-au pierdut sufletul?!
Cu adevărat, sunt pierduţi toţi aceştia pe care i-a aflat Asemenea acestor mâini sunt mâinile sângerânde, rănite
moartea în aceste urgii, în aceste păcate, fără spovedanie, de piroane ale Scumpului nostru Mântuitor, Iisus Hristos,
fără post, rugăciune şi împărtăşanie! Majoritatea oamenilor care au fost străpunse pentru păcatele noastre, pentru
trăiesc fără pregătire sufletească şi trupească. Şi când ne nebunia noastră, pentru ca să ne salveze de la închisoare,
gândim, cât de scump a trebuit să plătească Dumnezeu, căci eram condamnaţi pe veci în temniţele iadului. Să
pentru răscumpărarea noastră din ghearele diavolului!... facem şi noi cum a făcut copilul acestei mame. Să în-
genunchem în faţa Crucii lui Iisus şi cu lacrimi să-L rugăm
Căci L-a dat pe singurul Său fiu, a dat tot ce a avut mai să ne ierte păcatele noastre. Căci El, Iisus cel răstignit, şi
scump în cer şi pe pământ astăzi stă pe lemnul Crucii şi ne cheamă la El cu braţele
deschise. El ne zice: ,,Iată Eu ce am făcut pentru voi! Voi
- Unicul Său Fiu. Nu a dat arhanghel sau înger, ce faceţi pentru Mine?”, căci dacă Domnul Hristos a făcut
heruvim sau serafim! Iată cât de mult ne-a iubit Dumnezeu! totul pentru mântuirea noastră, nu înseamnă că noi nu mai
De aceea Fiul Lui se numeşte Mântuitorul şi Izbăvitorul avem nimic de făcut. Ceea ce avem noi de făcut este să-L
nostru. Îmi amintesc de o istorioară care, într-o mică urmăm, să mergem şi noi pe urmele Lui, să-I ascultăm
măsură, ar putea să ne facă să înţelegem Jertfa cea mare chemarea, căci nu ne obligă, ci ne spune foarte frumos
a Fiului lui Dumnezeu. zicând: ,,Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze!”
Într-un sat sărman trăia o mamă văduvă şi avea un singur
fiu. Acesta a căzut în păcatul furtului. Într-o zi a furat nişte Lepădarea de sine şi luarea Crucii sunt armele cele mai
păsări şi în vremea aceea furtul era aspru condamnat, cu puternice, pe care trebuie să le aibă orice creştin adevărat.
mulţi ani de închisoare. Fiind prins şi condamnat la În lumea aceasta avem de luptat în fiecare zi şi în fiecare
închisoare, mama avea dreptul să plătească o sumă de clipă cu duhurile întunericului, care se războiesc cu noi pe
bani ca să fie eliberat. Biata bătrână, neavând cu ce plăti, toate căile, să ne facă robi ai păcatului şi ai iadului; şi fără
muncea din zi şi până-n noapte diferite munci grele, ca să- cruce, fără lepădare de sine nu putem lupta, nu putem să
şi câştige bani să-şi poată elibera feciorul de la închisoare. ne mântuim. Acestea sunt secretele mântuirii noastre,
Ce nu face o mamă pentru copilul ei!? Plângea, şi cu acesta este drumul care duce la ceruri, la rai, la fericire -
lacrimi şiroaie pe obraz muncea pe la toţi străinii, ca să drumul crucii, al suferinţelor.
câştige bani. După ce a plătit datoria, băiatul a scăpat de la
închisoare. Când a venit acasă şi a văzut-o pe mama lui cu De aceea şi Dumnezeu, pentru că noi nu vrem să venim la
lacrimi în ochi, i-a El pe calea aceasta, ne trimite El cruci, câte o cruce la
fiecare, cruce de suferinţă, căci nu se pot ispăşi păcatele,
408 PREDICI fără pocăinţă, fără suferinţă; ceea ce a făcut omul cu
plăcere, trebuie să ispăşească prin durere. De aceea
Dumnezeu trimite unor oameni boli grele, nevindecabile:
ciroză, boală de nervi, cancer, peste unii pune Dumnezeu
crucea pagubelor: le mor vitele, le ard casele, pierd banii,
le sparg hoţii casele, le fură lucrurile şi banii, iar peste alţii
pune Dumnezeu crucea suferinţei, căci le mor copiii şi
tocmai acelora care au câte unul, doi. Oamenii nu cunosc
judecăţile lui Dumnezeu, se supără şi insultă pe
Dumnezeu când le trimite câte o astfel de cruce grea. Dar
de multe ori, Dumnezeu face ca printr-o suferinţă mai
mică, să fie scăpaţi chiar în lumea aceasta de suferinţe
mai mari şi mai grele, iar dincolo de chinurile iadului.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 409
Crucea este de două feluri, aşa cum a fost şi a Mântu-
itorului, spirituală şi materială, şi aşa după cum şi fiinţa
omului este alcătuită din trup şi din suflet. Crucea este
văzută şi nevăzută. Văzută este mai mult simbolică,
aminteşte şi vorbeşte minţii ca să fie trează în tot momen-
tul, la orice suferinţă care va veni din partea vrăjmaşilor
văzuţi şi nevăzuţi. De aceea crucea trebuie s-o purtăm cu
credinţă şi sfinţenie şi s-o facem dreaptă pe feţele noastre.
Căci cu acest semn care ni s-a dat nouă de Împăratul nos-
tru Hristos, pecetluim orice rugăciune, orice cuvântare şi
orice lucru bun. Prin semnul acesta noi ne deosebim că
suntem ai lui Hristos şi mai ales tot prin semnul Crucii Îl
mărturisim pe Dumnezeul nostru închinat în Sfânta Treime:
Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
şi pe mâna dreaptă, să nu se mai poată închina, să nu mai
poată face semnul sfintei Cruci, ca să mai creadă în Iisus
Hristos, în Sfânta Treime, şi să primească lepădarea.
Fugiţi de rătăcire, fraţi creştini, că noi nu ne apucăm acum
să facem o lege nouă! Aceşti rătăciţi au apărut acum, de
câţiva ani. Noi avem lege creştinească, Biserica ce de
două mii de ani dăinuieşte, de la moşii şi strămoşii noştri
care s-au închinat cu semnul crucii şi l-au iubit. Ţara no-
astră este plină de cruci pictate, cu Domnul răstignit pe la
răspântiile drumurilor şi lângă fântânile cu apă răcoritoare,
ca atunci când creştinul bea apă din fântână să înalţe
rugăciune şi să-I mulţumească Stăpânului Celui răstignit
pe cruce. Nu mai vorbim de cimitirele creştine ortodoxe,
care sunt pline de cruci pe la morminte, iar pe ele sunt
scrise cuvinte folositoare, cu mult tâlc.
Sectanţii sunt atât de orbi, că ei spun că Domnul Hristos a
avut numai crucea suferinţei. Dar oare, n-a avut-o şi pe
cea materială, n-a dus-o El în spate pe vârful Golgotei? El
a văzut crucea mai înainte de Patima Sa, căci aceste cu-
vinte din Evanghelia de astăzi Le-a vorbit cu puţin înainte
de Patima Sa. El îndemna ucenicii şi pe toţi cei ce vor să
se mântuiască să-şi ia crucea şi să-I urmeze Lui.
Să-L iubim şi noi pe Mântuitorul, căci nimeni nu s-a jertfit
pentru noi în afară
410 PREDICI

Semnul Sfintei Cruci se află însemnat în Sfânta Scriptură de El. S-au mai numit şi alţii fiii lui Dumnezeu şi ai zeilor,
de la începutul ei şi până la sfârşit în multe locuri. Nimeni cum au fost Buda, Mahomed, dar nici unul nu s-a răstignit
să nu se înşele, să se lepede de sfânta Cruce, căci se pentru omenire ca să o salveze; numai Hristos a fost Fiul
leapădă de Însuşi de Dumnezeu. Sectanţii au câteva con- lui Dumnezeu. Aceştia au trăit în palate şi chiar în păcate,
traziceri, care nu sunt întemeiate, ci scoase din capul lor, în diferite pofte şi ambiţii omeneşti, şi îi sileau cu forţa pe
ca să-i încurce pe cei neştiutori, pe cei îngâmfaţi şi căzuţi oameni, să creadă în religia lor. Aţi auzit ce frumos a zis
în neascultare de Biserică şi de preoţi; numai pe aceştia îi Domnul Hristos: ,,Dacă vrea cineva să vină după Mine, să
înşeală, pe cei care s-au lepădat de biserică de mult şi nu se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze!”
cunosc tainele adevărului.
Vedem că nu este alt drum de urmat, decât ,,Calea Crucii”,
Toţi împăraţii pământului au avut şi au steagul lor ca semn prin lepădarea de orice lucru care ne duce la păcat şi, de
al împărăţiei lor. Aşa şi Împăratul creştinilor, Iisus Hristos, se va cere vreodată, chiar şi trupul acesta să-l lepădăm, şi
le-a dat ostaşilor Lui ca semn că sunt ai Lui: semnul Sfintei să îl dăm mai bine la moarte decât să trădăm credinţa sau
Cruci, steagul acesta. De aceea spune la Apocalipsă, la să ne lepădăm de Dumnezeu; mai bine să ne lepădăm de
sfârşitul Bibliei, că la sfârşit, când va veni anticrist, va pe- trupul acesta prin care vin cele mai multe ispite, căci tot ne
cetlui şi acesta pe ai lui cu un semn - numărul 666, ceea vom lepăda odată de el, când va veni moartea, şi le vom
ce înseamnă lepădarea de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Şi lăsa pe toate, şi ne vom duce să luăm plata pentru cele ce
spurcatul acesta pune numărul pe fruntea omului lepădat am făcut cu el pe pământ.

Mulţi creştini se bat cu pumnul în piept zicând că ei sunt
foarte credincioşi, dar nu înţeleg că fără fapte credinţa este
moartă, ca trupul fără suflet. Ei se văd aşa de credincioşi,
părându-li-se lor că fac foarte mult dacă se duc de două-
trei ori pe an la biserică, sau dau o mică milostenie la un
sărac, sau îşi fac o cruce în fugă, mai mult în bătaie de joc,
căci n-o fac dreaptă pe feţele lor. Mulţi bărbaţi îşi prigonesc
soţiile zicând că fac prea mult pentru biserică, sau că se
roagă prea mult, prea postesc şi alte multe. Dacă
Dumnezeu a făcut atât de mult pentru noi, atât de mult ne-
a iubit, că a dat pe singurul Său Fiu, oare nu se cade ca şi
noi să-L iubim, fraţi creştini, mai mult ca pe orice din lumea
aceasta? Unii înţeleg să-L iubească pe Dumnezeu, dar
până la un anumit punct.
întoarcă acolo de unde a fost dat, fiindcă singur sufletul a
fost dat ca scânteie din El, omului. Sufletul este o
comoară, e mai scump şi mai de preţ ca orice de pe faţa
pământului. Tot aurul, toate bogăţiile, tot ce există în cer şi
pe pământ, nu valorează cât sufletul omului! Şi o, fraţi
creştini, tocmai de acesta uităm, tocmai de suflet! De ce nu
uită omul să pună ţigara în gură, să mai fumeze?! De ce
nu uită când îi face cineva vreun necaz, vreo supărare?!…
,,Niciodată - zice - nici la moarte să nu-mi vină în casă!” De
ce nu uită omul atâtea păcate şi atâtea răutăţi şi uită de
suflet, să-l îngrijească, să-l curăţească, să-l aducă aici în
baia aceasta
curăţitoare care este Sfânta Biserică, să se spovedească,
să se împărtăşească?!

Ce-am putea noi să avem şi să-I dăm lui Dumnezeu, sau Să ne trezim, că e timpul să ne trezim! Dacă ne-om trezi în
mai bine zis ce nu are Dumnezeu şi ar cere de la noi!? S- iad, zadarnic vom
ar ruga de noi să-I dăm, că nu are El, ca să arătăm cât de
mult îl iubim?! Nu sunt oare ale lui Dumnezeu toate de pe striga, zadarnic vom mai plânge acolo şi vom mai cere
pământ? N-a făcut El cerul şi pământul, marea şi izvoarele iertare, că nimeni nu ne va mai auzi. Dumnezeu nu vrea
şi pe noi, pe toţi? Un singur lucru ar dori Dumnezeu să lucrul acesta, dar nici cu forţa nu vrea să ne bage în rai;
vadă de la noi: că-L iubim mai presus de orice, prin as- trebuie să vrem şi noi. Dacă noi nu vrem să-L iubim, nu
cultarea de poruncile Sale şi că noi oamenii, ne iubim unii înţelegem cât a făcut El pentru noi şi suntem nesimţitori la
pe alţii, nu ne urâm. Un singur lucru cere de la noi: sufletul dragostea Lui, înseamnă că nu merităm fericirea raiului, nu
curat, spălat, sfinţit şi luminat ca să poată locui în grădina merităm să ne dea Dumnezeu această mare fericire. Aces-
fericirii, a raiului. El nu are nevoie de noi şi de laudele no-tora le va spune Dumnezeu: ,,Duceţi-vă cu diavolul că pe
astre, El are cerul plin cu sfinţi şi îngeri care neîncetat Îl el l-aţi iubit! Aţi avut crucea la gât şi diavolul pe limbă. Pe
laudă şi-L slăvesc. Mine M-aţi înjurat şi pe diavolul l-aţi bucurat, lui i-aţi dat
toate lucrurile Mele şi sufletul vostru; aţi înjurat Cerul Meu,
Noi avem nevoie de Dumnezeu, noi trebuie să facem lucrul sfinţeniile Mele, Grijania, Paştele, Crucea, icoanele!”. Iată,
acesta: să arătăm şi noi dragostea şi nu este mult chiar pe bună dreptate va putea să zică Dumnezeu atunci:
dacă ne-am da viaţa pentru El, pentru că mai întâi, El, ,,Duceţi-vă blestemaţilor, voi toţi, care n-aţi voit să M-
Împăratul Slavei, Şi-a dat-o pentru noi, pentru robi, pentru ascultaţi, să Mă iubiţi şi să veniţi la Mine pentru binele vos-
sclavii păcatului! Şi ce sclavi şi ce păcate grozave, ce tru! Duceţi-vă spurcaţilor cu gura, cu sufletul şi cu trupul în
nelegiuiri de păcate!... dar El totuşi a voit să-Şi dea viaţa muncile iadului, care au fost gătite pentru diavolul nu
ca să ne răscumpere, din milă pentru noi. O, ce uituci sun- pentru voi, dar pentru că voi l-aţi ascultat pe el, duceţi-vă
tem! Cum mai uităm şi cum nu vedem dragostea Lui, de cu el!”.
Tată Ceresc! SUFLETUL - această comoară
dumnezeiască care se află pusă în lutul acesta, în trupul Fereşte-ne Doamne, Stăpânul nostru, şi ajută-ne ca să Te
acesta înţelegem şi să Te ascultăm! Pune Tu aici asupra noastră
câte cruci vei vrea, să suferim aici, să răbdăm orice ne vei
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 411 da Tu: foame şi sete, prigoană şi închisoare, bătăi şi boli,
orice suferinţă, şi dă-ne şi răbdare să le putem duce, ca să
trecător, care într-o zi va fi băgat în pământ şi mâncat de fim ai Tăi, să ne trezim şi să urmăm căile Tale!
viermi - îl cere de la noi. De aceea nu trebuie să pierdem
timpul, să uităm de el, ci să-l îngrijim mai presus de orice, Rugăciune
ca să fim pregătiţi pentru ziua când ni-l va cere Tatăl, să se
Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă; căci nu este de ajuns numai a ne minuna de puterea Mâ-
că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a privi spre ntuitorului şi de a recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, ci
puterea ei, că morţii i-a sculat şi moartea o a zdrobit. trebuie a ne instrui viaţa noastră şi a ne întări în evlavie, ca
Pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii! să fim ascultători şi împlinitori ai sfintelor Sale învăţături.
Amin! Numai aşa ne vom face folositori de darurile Sfintei Biserici
şi vom dovedi şi noi că suntem adevăraţi creştini.
412 PREDICI
Să ascultăm cu luare aminte în ce chip şi în ce împrejurare
s-a săvârşit această minune! Era în cel din urmă an al vieţii
pământeşti a Domnului Hristos şi cu aproape opt luni
înainte de patima şi de suferinţele cele de bună voie.
PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A DIN POST
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 413
A SFÂNTULUI IOAN SCĂRARUL
Mântuitorul nostru, vrând să arate ucenicilor puterea Sa
Vindecarea surdomutului dumnezeiască, a luat pe trei dintre ei şi S-a suit pe
muntele Tabor, unde S-a schimbat la faţă înaintea lor. Aco-
,,… O, neam necredincios, până când voi fi cu voi, până lo le-a arătat Domnul o mică parte din slava Sa, căci au
când vă voi suferi pe voi?!” (Marcu 9, 19) strălucit faţa Lui şi hainele Lui mai mult ca soarele, ca lu-
mina şi zăpada, încât ucenicii au căzut cu faţa la pământ,
F r a ţ i c r e ş t i n i, nemaiputând privi cu ochii pământeşti. Acolo au auzit ei
glasul Tatălui ceresc, Care a mărturisit zicând: ,,Acesta
În vremea când Mântuitorul nostru Iisus Hristos umbla pe este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit, pe Acesta
pământ cu ucenicii Săi, prin părţile Palestinei, lumea era să-L ascultaţi!”.
plină de duhuri necurate, de multe feluri. Demonii iadului
erau încuibaţi în sufletul şi trupul multor oameni, chinuindu- După această mare minune, coborându-Se Mântuitorul cu
i îngrozitor. Aşa ne istoriseşte Sfânta Evanghelie de astăzi, cei trei ucenici Petru, Iacob şi Ioan, din vârful acestui
despre suferinţele unui copil surd şi mut, pe care duhul munte înalt al Taborului au ajuns în vale la poalele munte-
necurat îl arunca în foc şi-n apă, îl făcea să scrâşnească lui şi au văzut o mulţime mare de oameni, zgomotoasă,
din dinţi, să spumege, îl trântea de pământ unde întărâtată, împrejurul celorlalţi nouă ucenici care
rămăseseră acolo de cu seară. Printre aceşti oameni erau
rămânea ca un mort sub povara groaznicelor chinuri. mulţi cărturari şi farisei. Apostolii şi cărturarii se certau între
ei cu aprindere. Apostolii erau cam încurcaţi şi ruşinaţi, şi
Toate acestea ne adeveresc existenţa chinurilor din iad, păreau biruiţi, pe când duşmanii lor se făleau cu neruşina-
unde vrăjmaşii sufletelor noastre - demonii - îi vor chinui re şi îngâmfare, iar mulţimea făcea mare haz de aceasta
necontenit pe cei ce nu se vor trezi din păcate, în viaţa şi-i aproba pe fariseii şi cărturarii care înfundaseră, prin
aceasta, şi nu se vor lepăda de ele. Azi, ca şi atunci, există cuvinte, pe ucenici şi-i reduseseră la tăcere.
în lume această boală sufletească şi trupească, de la
aceste duhuri necurate care îi chinuiesc îngrozitor pe mulţi, ,,Iată învăţătorul!” - strigă un glas, şi toate privirile s-au
din cauza depărtării de Dumnezeu, din cauza nevenirii la întors spre Iisus. Mulţimea alergă înaintea Lui şi I se
Sfânta Biserică, a nepregătirii cu spovedanie şi închină cu respect, că în sfârşit sosise Omul, Căruia I Se
împărtăşanie. supune toată natura şi acum îi va răzbuna pe ucenici şi-i
va pedepsi pe duşmanii lor. Iisus trece prin mijlocul lor şi
Tânărul din Evanghelia de astăzi, pe care l-a vindecat merge drept la cărturari şi farisei şi, arătând pe apostoli, le
Domnul Hristos, reprezintă omenirea până la sfârşit, lumea zice: ,,Ce vă întrebaţi cu dânşii, adică: ce le căutaţi
stăpânită de duhul surzeniei şi al muţeniei, lumea care nu ceartă?”. Nimeni nu răspunde. Răutatea lor nu poate decât
vrea să audă Cuvântul lui Dumnezeu şi nu găseşte plăcere să tacă. Fariseii şi cărturarii rămaseră încremeniţi. Mântu-
să-şi deschidă gura ca să laude minunile lui Dumnezeu,
itorul îi ruşinase de atâtea ori, deşi întrebările lor erau şi umiliţi, iar mulţimea slăvea pe Dumnezeu şi pe marele
pregătite cu mult mai înainte. Făcător de minuni, Iisus - Fiul lui Dumnezeu.

Iată că din mulţime iese un om, se apropie de Iisus, cade Această vindecare a tânărului stăpânit de duhul cel mut şi
la picioarele Lui şi cu o voce rugătoare Îi zice: ,,Doamne, surd este una din minunile cele mai însemnate ale Mântu-
rogu-Te, caută spre fiul meu, miluieşte copilul meu, e sin- itorului, căci aceste nenorociri îi chinuiesc şi astăzi pe oa-
gurul meu fiu; l-am adus la Tine pentru că suferă rău, fiind meni şi sufleteşte şi trupeşte. Această minune simboliz-
lunatic şi stăpânit de un duh mut şi surd şi oriunde îl apucă ează lucrarea Domnului Hristos pentru fiecare dintre noi,
pe el, îl zdrobeşte, face spume şi scrâşneşte cu dinţii săi şi ca să ne aducă la mântuire; căci Domnul a tămăduit pe
se usucă! I-am rugat pe ucenicii Tăi ca să-l scoată şi n-au copil ca să cunoaştem noi minunea.
putut.”.
Omul stăpânit de surzenie şi de duhul cel mut nu găseşte
Cei nouă ucenici încercaseră să scoată duhul necurat din cuvinte ca să vorbească de Dumnezeu, el nu aude glasul
tânăr şi nu au putut. Fariseii şi cărturarii, care întotdeauna Evangheliei. Omul stăpânit de duhul cel surd, duhul cel
pândeau astfel de ocazii, au început să râdă de ei ca să necurat, cel surd şi mut, este ca un epileptic muncit şi chi-
surpe încrederea poporului în Învăţătorul lor, în Mântuitorul nuit, aruncat la pământ în praful deşertăciunilor lumeşti, în
nostru Iisus Hristos. Ei spuneau poporului că Iisus nu este noroiul crimelor, al viciilor şi al desfrânărilor. Nenorocirea şi
Mesia cel adevărat, este un înşelător, care scoate pe draci mai mare este că aceşti mutilaţi sufleteşte suportă cu
cu puterea domnului dracilor. În încurcătura aceasta se plăcere urgiile ce-i stăpânesc şi, fără să se poată împotrivi
aflau ucenicii acum şi nu ştiau ce să răspundă. Iisus le duhului celui rău, păcătuiesc mereu, până când se usucă
dăduse puterea de a izgoni duhurile necurate şi reuşiseră sufletul în ei şi îşi pierd toate puterile spirituale. Ce pot să
de multe ori, dar acum nu ştiau nici ei care era pricina. Mai fie altceva sucelile, răcnetele de la jocurile lumeşti, decât o
înainte de a răspunde nenorocitului tată, îndrăcire, o epilepsie sufletească a acelora care se simt
bine în astfel de împrejurări?!
414 PREDICI
În timpul acestor petreceri diavoleşti, diavolul pune
Iisus zise cu amărăciune şi întristare aceste cuvinte: ,,O, stăpânire pe multe suflete. Nici nun ţile nu se mai fac spre
neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi, bucuria oamenilor şi folosul cel sufletesc şi trupesc al lor, ci
până când vă voi suferi pe voi?!” mai mult diavolul şi iadul să culeagă o mulţime de roade
bogate de pe urma acestor nunţi blestemate, pline de des-
Vorbea Domnul acestui popor îndărătnic şi acestor făţarni- frânare şi de vorbe porcoase; numai acolo nu stă Iisus,
ci farisei, care căutau numai pricini contra lui Dumnezeu, a Domnul nostru, care S-a dus la nunta din Cana Galileii. Au
Fiului Său şi a ucenicilor Lui. Cum să nu se întristeze Iisus, început însă, să se arate roadele cele rele ale necredinţei
când făcuse atâtea şi de data aceasta, la rugăciunea şi şi ale îndrăcirii
credinţa acestui tată îndurerat, Domnul nostru Iisus Hris-
tos, cu un ton ameninţător, cu un glas pe care toată lumea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 415
l-a auzit, adresându-se diavolului, i-a zis: ,,Duh mut şi surd,
Eu îţi poruncesc! Ieşi afară dintr-însul şi de acum să nu sufleteşti şi trupeşti ale multora; căci foarte mulţi copii care
mai intri în el!” s-au zămislit în timpul acestor blestemate urgii s-au născut
bolnavi cu sufletul şi cu trupul. Duhul cel necurat şi-a făcut
Îndată diavolul, scoţând un strigăt mare, îl aruncă pe copil apariţia iarăşi în lume, punând stăpânire pe sufletul şi tru-
la pământ, îl scutură cu putere şi ieşi afară, lăsându-l pul multora. Aceste blestemăţii le-au intrat ca alcoolul şi
nemişcat ca un mort. ,,E mort, e mort!”-strigă lumea. Dar nicotina în sânge multora şi nu pot crede că ar mai putea
Iisus, apucându-l de mână, îl ridică şi bolnavul îndată se trăi fără otrava aceasta a plăcerilor lumeşti. Spitalele,
sculă vindecat. Iisus îl dete tatălui său, plin de viaţă şi de puşcăriile şi o mulţime de locuri sunt pline din cauza aces-
sănătate. Cărturarii erau învinşi, batjocurile şi cuvintele tor păcate, căci o mulţime de boli mintale provin de la
pline de răutate pe care le-au spus împotriva apostolilor şi aceste plăceri vinovate.
a Domnului Hristos, căzură asupra lor. Ei plecară ruşinaţi
Cu câţiva ani în urmă am văzut o întâmplare foarte tristă.
O doamnă îmbrăcată în doliu, slăbită şi suferindă,
povestea unui prieten al meu durerea ei de mamă.
Avusese o singură fată care-i murise răcită de la un bal.
După ce a îngropat-o, timp de două săptămâni, ea, mama
ei, era îngrozită de un vis foarte înspăimântător, căci se
scula totdeauna tremurând din somn şi nu mai putea dormi
cu nici un chip. După ce s-a dus la doctor acesta i-a dat
nişte pastile de dormit, însă mai rău era, căci visul acela
îngrozitor, pe care îl avea în fiecare noapte, o chinuia mai
rău, fiindcă nu se mai putea nici trezi din somn, din cauza
pastilelor. Ea venise la prietenul meu, care era preot, să-i
citească rugăciuni, să nu mai viseze aşa, că nu mai putea
de frică. Şi începu să-i povestească visul, preotului:
- O visez, părinte, aşa cum era în viaţă, dar mai ales
jucând; cântă muzica şi lume multă dansează. Nu după
mult timp vin nişte tineri negri înalţi drept la fiica mea, o iau
şi începe fiecare să danseze cu ea. După un timp o pun să
joace singură, un joc ţigănesc şi căzăceasca rusească, şi
nu o lasă deloc să se odihnească. Când oboseşte o lovesc
cu bicele, până când îi rup hainele de pe ea; cade jos, o
ridică în bătaie şi din nou o pun să danseze toate dansurile
moderne în strigătele lor de bucurie. Aşa o chinuiesc
mereu, iar eu când o văd aşa chinuită şi bătută, mi se rupe
inima, părinte. Ţip şi strig, sar, tremur din somn şi nu mai
pot dormi nicidecum, nu mai sunt bună de nimic.
Atunci preotul o întrebă:
- În viaţă a dansat fiica dumitale?
- N-a venit nici unul, deşi am luat muzica şi a cântat
până la mormânt, cântecele care-i plăceau ei.
- De ce n-aţi luat un cor de la biserică, să cânte
rugăciuni şi cântece sfinte de iertare a păcatelor?
- A fost şi ideea aceasta părinte, dar n-au vrut
rudele; au zis că: «De! Corul n-are şi tobă ca s-o audă lu-
mea!». Omul la întristare nu ştie ce face. Nu ştiu dacă m-o
ierta Dumnezeu, că mai mult eu sunt de vină, părinte!.
Iată chinurile iadului ale acestei tinere căzută în cursa
păcatelor de pe faţa pământului! Demonii o chinuiesc
pentru păcatele ei şi se chinuieşte şi mama cea ticăloasă,
care n-a învăţat-o calea cea dreaptă de urmat. Aşa foc şi
durere îngrozitoare era pe această tânără acolo în iad, ca
şi pe tânărul surd şi mut din Evanghelia de astăzi, pe care-l
aruncau demonii în foc şi-n apă, făcându-l să spumege şi
să se usuce. Grozave sunt chinurile demonilor şi aici pe
lumea aceasta, şi mai ales acolo la ei, în iad, în temniţele
cele împuţite şi cătrănite, de unde nu se mai poate ieşi
niciodată. Vai sufletelor acelora care ajung acolo!
O, lume neascultătoare, ţi se spune ce să faci, dar nu vrei
să asculţi, ţi se arată ce trebuie să faci şi nu vrei să te
supui poruncii dumnezeieşti! Şi atunci când guşti rodul
neascultării, te vaiţi că e amar. Iertător mai eşti Doamne,
Dumnezeule că nu îngădui să vină urâţii aceia negri, să
danseze cu ei aici de vii, pentru neascultările lor, să-i
danseze tot aşa de îngrozitor până când vor auzi şi vor
înţelege să asculte de poruncile Tale!

- Da, îi plăcea mult să se ducă la baluri, serate şi la Mi-aduc aminte, de la mănăstire, de un călugăr tânăr şi
toate jocurile. De multe ori mergeam şi eu cu ea, numai de frumos, de neam mare, care a părăsit lumea şi s-a făcut
dragul ei; era frumoasă, învăţase carte multă şi dansa aşa călugăr, numai pentru faptul că fiind odată la horă, cum era
de elegant, că toţi o curtau. Îi făcea mare plăcere să joace, hora pe la sate, jucând acolo, între el şi altcineva care juca
că îi plăcea viaţa, părinte. lângă el, s-a prins diavolul şi juca cu ei, şi râdea de ei. Toţi
ceilalţi nu l-au văzut, numai acesta l-a văzut; s-a smucit din
- Dar din ce cauză a murit? joc şi nu după mult timp, la mănăstire s-a oprit. L-a văzut
pe diavol cum juca cu ei şi s-a hotărât să trăiască pentru
- A răcit la un bal. Eu n-am fost atunci, a dansat Dumnezeu.
mult, a transpirat şi a răcit; era prea pasionată, dansa toată Iată, fraţi creştini, cum îşi bate joc satana de zidirea lui
noaptea, era tânără, părinte, când a murit împlinea 21 de Dumnezeu, aşa ca şi în vremea Mântuitorului! Această
ani! scenă se repetă de multe ori în zilele noastre. Căci ce
vedem?! Lume răzvrătită, lume îndrăcită, strigăte de jale,
- La înmormântare au venit şi prietenii ei de dans? plângere şi tânguire; diavolul râde şi se răsfaţă, iar biata
lume înşelată şi încătuşată de poftele lui şi deznădăjduită
416 PREDICI fără nici o putere, suferă, dar… nu ştie ce are.
 despărţiri dintre soţi, din cauza jocurilor acestora bleste-
Sfânta Biserică - muntele Taborului - este plină de lumină, mate, jucării ale demonilor, care au adus pe pământ multă
de nădejde, de viaţă, de bucurie şi sănătate. În ea locui- nelinişte, despărţire de Dumnezeu.
eşte Mântuitorul Iisus Hristos, Dătătorul a tot binele. Tatăl
ceresc strigă mereu să ascultăm de El, de învăţătura Fiului Iată cum chinuieşte satana biata lume! Iată îndrăcire su-
Său, de poruncile Lui, ca să ne izbăvim şi să ne mântuim fletească, vrednică de plâns, care usucă sufletul tineretului
sufletul de rele. Omenirea însă rămâne mută şi surdă la nostru creştin! Mai sunt şi altele multe, care sunt aduse de
glasul Tatălui Ceresc. Aleargă în toate părţile, se zbate în străinii păgâni sau de creştinii plimbaţi prin străinătate ca
supărări şi necazuri de tot felul, n-aude, nu vede. fiul cel pierdut: balurile, seratele, ceaiurile, discotecile şi
multe alte petreceri, sunt aduse de la popoarele străine în
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 417 ţara noastră, precum şi luxul, sulemenirea sau fardul cum i
se zice acum în termeni mai noi.
Clopotele bisericilor, care sunt glasul lui Dumnezeu, în za-
dar îi cheamă, căci nu vor să asculte. Tocmai în timpul Sulemenirea este o fantomă care nu luminează persoana
Sfintei Liturghii, din duminici şi sărbători, când preoţii în ce o primeşte, ci din contră o umbreşte, căci femeilor care-
biserică se roagă pentru ţara aceasta, pentru toate oraşele şi ung buzele şi faţa cu astfel de unsori zece ani la rând,
şi satele, pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, după acest timp, faţa începe să se zbârcească, să
tocmai în aceste zile binecuvântate de Dumnezeu, când îmbătrânească, făcându-se ca o pungă. S-a constatat de
toată suflarea trebuie să stea cu frică şi cu cutremur şi să unii savanţi că roşul de buze este cel mai bun teren şi cel
vină la biserică, unde pe Sfintele Altare Se jertfeşte Fiul lui mai favorabil pentru dezvoltarea microbilor; aşa de repede
Dumnezeu pentru mântuirea noastră, tineretul nostru ur- se înmulţesc, că din două în două zile se fac câte cinci
mează chemării satanei, duhurilor necurate, care sunt slo- sute de colonii de microbi. Atât
bozite pe faţa pământului, să înveţe lumea cum să-L
necinstească pe Dumnezeu, cum să-L insulte şi să nu as- 418 PREDICI
culte de voia Sa.
de mult s-a înmulţit păcatul acesta care mai înainte nu ex-
Tocmai în acest timp ei se duc cu miile şi zecile de mii în ista decât la personalul de la circuri şi teatre, apoi a trecut
locuri periculoase pentru suflet: prin cârciumi, pe la teatre, în rândul doamnelor de la oraş, iar acum, în cele din urmă,
cinematografe şi în alte locuri de păcate, că ţi se rupe in- a pătruns această plagă şi în satele cele mai îndepărtate.
ima când vezi atâta tineret înghesuindu-se peste tot şi mai Duhul cel necurat al sulemenirii le-a învăţat să-şi vopsea-
ales să stea ceasuri întregi, transpiraţi de fericire şi pal- scă nu numai buzele, obrajii, ci şi unghiile de la mâini şi de
pitând de emoţie, în faţa câtorva oameni îmbrăcaţi în tri- la picioare. Aceste păcate au devenit atât de frecvente,
couri care aleargă, asudă, se lovesc, se rostogolesc şi îşi căci cele mai multe femei nu cred că ar putea să trăiască
rup picioarele pentru a lovi o minge. Toţi aceşti spectatori fără aceste unsori microbiene sau cum ziceau creştinii din
nu văd o faptă măreaţă, un alt act de admirat, ci pasiunea vechime - murdării ale satanei.
lor e a vedea cum bagă câţiva inşi o minge într-un drep-
tunghi de lemn. Sora unei creştine, care a murit dintr-o boală foarte grea,
s-a arătat acesteia în vis şi i-a spus: ,,Vai, sora mea, spune
De aceea s-au schimbat mulţi şi în felul de a vorbi, de a se şi tu să nu mai facă nimeni ca mine! Ce chinuri grozave am
purta, şi de a gândi. Când îi auzi pe unii ţipând, pe alţii tras de la demoni, nu pentru alte păcate, cât pentru că m-
înjurând, gesticulând în diferite feluri, eu mă gândesc la aţi îngropat cu unghiile roşii la mâini şi picioare! Vai, cum
îndrăciţii din Evanghelie; parcă îi apucă furiile îndrăcirii. se agăţau şi trăgeau de ele şi ce ace îmi băgau pe sub ele
Unul a ros carâmbii de la bocanci când au băgat un gol cei şi ce chinuri am suferit!”
aleşi de el; altul i-a smuls urechile unui prieten cu dinţii, de
bucurie că a băgat gol unul care era prietenul lui; altul Multe dintre creştine nu pot să se abţină nici măcar când
vin la biserică; aşa de mult a intrat în sânge acest obicei
a spart, trântind, vase de preţ pentru că nu au reuşit rău, această învăţătură drăcească, că şi la moarte au pre-
şi nu au învins cei cu care ţinea el; şi câte certuri, bătăi, tenţia unele, să fie vopsite şi pudrate, chiar şi unii bărbaţi,
neştiind cu câtă mâhnire şi silă privesc sfinţii îngeri când înseamnă o sectă, un sectant, pentru că nu cunosc
văd aceşti morţi mascaţi astfel, cu ţigara în mână, în gură, credinţa adevărată, credinţa noastră ortodoxă, credinţa pe
cu pachetul de ţigări pe piept în coşciug. care a lăsat-o Domnul Iisus Hristos. Ei vorbesc aşa, pentru
că diavolul le spune aşa, ca şi fariseilor şi cărturarilor din
Ce întuneric mare este în lume! Unde e credinţa creştinilor vremea Mântuitorului ca să aducă hule împotriva lui
noştri? Cum cred ei că se pot mântui şi înfăţişa înaintea lui Dumnezeu. Aceşti copiii sunt surzi duhovniceşte, diavolul a
Dumnezeu în halul acesta?! O, ce multă neştiinţă, băgat ghearele în urechile lor, să nu mai audă. Sunt muţi
necredinţă şi depărtare de Dumnezeu! Aşa râde diavolul pentru a vorbi de bine, adică cuvinte frumoase, rugăciuni şi
de lume, aşa îşi bate joc de creştini; altădată, unde era un cântări de slavă lui Dumnezeu. Când e vorba de rugăciune
creştin fugeau demonii, se înspăimântau şi tremurau de sau de a cânta lui Dumnezeu, au gura încleştată, înţepeni-
frică, nu puteau suferi să stea acolo unde era un creştin, tă ca la copilul îndrăcit din Evanghelia de astăzi, şi nu pot
iar acum, râd demonii de atâţia creştini şi îşi bat joc de ei şi să zică nici un cuvânt plăcut lui Dumnezeu, nici ,,Doamne
când sunt vii şi când sunt morţi, şi de trupurile şi de su- miluieşte!”.
fletele lor. Vai de sufletul celor, care merg la judecată în
felul acesta! Sunt mulţi care vin şi în biserica noastră şi nu pot să zică
nici ,,Doamne miluieşte!”, dar pentru diavolul ştiu să cânte
Cine are urechi de auzit să audă, căci va veni o vreme toate cântecele lumeşti, toate hulele, toate înjurăturile şi
când demonii le vor scoate şi ochii, căci sprâncenele şi le- insultele. Limba lor e un focar de cuvinte porcoase, cheie
au scos ele, mai dinainte, fiindcă toate chemările rele le pentru a descuia iadul; urechile lor sunt astupate de diavo-
aud, le înţeleg, le urmează cu multă pasiune, dar numai lul, care locuieşte în inimă şi stăpâneşte tot trupul. Sunt
glasul Evangheliei şi al poruncilor lui Dumnezeu nu vor să-l unii care dau şi pe la biserică şi aud cu urechile trupeşti
audă. Vai de părinţii aceia care au copii cu astfel de fumuri Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu toţi aud cu urechile suflet-
în cap, care sunt surzi şi muţi la auzirea Cuvântului lui eşti. De aceea rămân înţeleniţi şi auzirea lor a fost numai
Dumnezeu! Aceşti părinţi, acum îşi iau plata, izbucnind în pe moment; când au plecat din biserică, au uitat tot şi fac
ţipete şi plângeri nemângâiate, ca să plătească chiuiturile tot ce-i învaţă duhul cel necurat, tot la acele rele se opresc.
de la nunţi, din ajunul posturilor şi sărbătorilor, căci în Vor auzi o dată şi ei glasul trâmbiţei judecăţii celei de pe
aceşti copii zămisliţi în posturi şi sărbători s-a încuibat urmă, când vor fi adunaţi în faţa Dreptului Judecător, să
duhul cel mut şi surd, duhurile cele rele, care îi chinuie pe dea seama fiecare de faptele ce le-a făcut. Însă va fi prea
copii cu necredinţa, şi pe părinţi ca să-şi vadă păcatele în târziu atunci şi nu vor mai putea face nimic pentru suflet.
faţă. Aceşti copii rătăcesc din pântecele maicii lor, cum De aceea şi astăzi, fraţi creştini, Domnul nostru Iisus Hris-
zice Sfânta Scriptură, căci de la zămislire au fost în tos ne zice şi nouă, creştinilor din veacul acesta răzvrătit şi
rătăcire. lepădat:

Mă doare sufletul când aud aproape în fiecare zi, mame ,,O, neam necredincios, până când voi fi cu voi, până când
spunându-mi de vă voi suferi pe voi?! O, lume necredincioasă şi îndărăt-
nică, până când vă voi mai lăsa Biserica Mea, până când
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 419 vă voi mai lăsa preoţii Mei, Sfintele Mele Taine, Darurile
Mele şi tot Harul Meu? Ce semne să vă mai trimit, ce urgii
copiii lor că nu mai ştiu cum să facă, să-i aducă la credinţă. să vă mai dau, ca să vă întoarceţi la Mine, să nu pieriţi în
,,Nu le place părinte, nu vor să audă de rugăciune, de bi- vecii vecilor?! Căci v-am trimis foamete şi boli, războaie şi
serică!”. ,,Fiica mea, singura mea copilă, m-a înjurat de inundaţii, v-am dat cu capul de toţi pereţii când v-am cu-
Paşti în faţă, pe mine, mama ei care am născut-o şi o tremurat pământul, v-am făcut semne pe cer şi minuni pe
hrănesc; când i-am zis să vină la biserică m-a repezit: pământ şi tot nu voiţi să mă ascultaţi şi să vă întoarceţi la
,,Lasă-mă în pace cu rătăcirea ta! Te-ai trecut la sectanţi, Mine, să păziţi legea Mea! Voi, creştini, sunteţi mai de
te-ai făcut o sectantă!”. Vorba aceasta este foarte plâns ca celelalte religii; căci evreii îşi ţin legea lor, turcii îşi
răspândită în capul lumii de astăzi; cum vede un creştin ţin legea lor şi toate
mai apropiat de Dumnezeu, de biserică îi şi scoate vorba
aceasta că-i sectant, e pocăit. Aceştia nici nu ştiu ce 420 PREDICI
 Ta, Doamne, ca să Te slăvească şi acum şi pururea şi în
popoarele păgâne îşi ţin sărbătorile şi rânduielile lor, numai vecii vecilor! Amin!
voi nu vreţi să păstraţi legea Mea. Numai voi îmi batjocoriţi
sfânta mea duminică şi sărbătorile Mele cu tot felul de urgii PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 421
pe care le faceţi cu bucurie, spre bucuria satanei!”.

Într-adevăr, fraţi creştini, să nu uităm că în Sfânta Scriptură

stă scris că, înainte de a veni sfârşitul, vine lepădarea de
credinţă. Creştinii se vor lepăda de Dumnezeu şi de PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DIN POST
credinţa cea adevărată; cei mai mulţi care citesc Sfânta
Scriptură sau iau cunoştinţă de Dumnezeu, o fac pentru a A SFINTEI MARIA EGIPTEANCA
fi de mărturie, ca să nu poată zice la judecată că: ,,N-am
ştiut Doamne! Nu ne-a spus nimeni!”. Poate puţină vreme Despre Rugăciune
mai este, şi Dumnezeu nu ne va mai suferi şi va trimite
peste noi urgiile apocaliptice şi fiarele cele cu cap de om, ,,… Nu ştiţi ce cereţi !”
ca să ne pedepsească în chipul cel mai îngrozitor şi apoi
să ne arunce în focul şi chinurile iadului, căci aşa merităm. (Luca 10, 38)

Să ne trezim din păcate, fraţi creştini! Acesta este glasul lui F r a ţ i c r e ş t i n i,

Dumnezeu, voia Lui, să lăsăm păcatele, acum este mo-
mentul. Sculaţi-vă din somnul cel greu! Este momentul să Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a
ne pregătim cu toţii de drum. Lăsaţi-vă de toate venit în lume să ne mântuiască, nu Şi-a ales ucenicii la
blestemăţiile, de toate poftele diavoleşti, lepădaţi-vă de voia întâmplării; vedem că şi ei la început erau lipsiţi de
satana şi de toate lucrurile lui, ca nu cumva să ne apuce multe virtuţi pe care le propovăduia
cu ceva de-ale lui vremea plecării!
Mântuitorul Hristos, căci mai înainte de a fi curăţiţi prin
Veniţi la sfânta biserică cu inima înfrântă şi smerită, cu Duhul Sfânt erau mândri, ambiţioşi, râvnitori după onoruri
candela credinţei aprinsă, cu rugăciune şi cu post, şi vrednicii lumeşti. Tocmai de aceea i-a ales Mântuitorul,
înflăcăraţi, cu multă putere şi bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă, cei ca arătându-le pe faţă ambiţia şi învăţându-i, să înţelegem
ce aţi aflat calea cea luminată! Mulţumiţi-I lui Dumnezeu şi şi noi umilinţa şi morala cea nouă, pe care s-o punem în
Stăpânului Hristos că v-a adus la El, v-a luminat şi v-a practică şi să ne fie de temei pentru mântuirea noastră.
deschis ochii şi nu vă luaţi după întunecaţii întunericului din Cuprinsul Evangheliei de astăzi acesta este: ,,...doi ucenici
lume, ci rugaţi-vă la Dumnezeu şi mulţumiţi-I că n-a se apropie de Mântuitorul lumii şi-L roagă să le dea locurile
îngăduit până acum să fim pierduţi cu fărădelegile şi cu cele dintâi în Împărăţia Sa”, dar ei nu cunoşteau această
păcatele noastre şi ne-a aşteptat să ne întoarcem la El! împărăţie duhovnicească, căci credeau că va fi o împărăţie
pământească, lumească. De aceea ambiţia şi pofta de a
se înălţa mai presus de ceilalţi, i-a împins să facă această
cerere. Pentru a cunoaşte cât de nepotrivită a fost cererea
Rugăciune celor doi ucenici este nevoie să ştim timpul şi împrejurările
în care a fost făcută cererea.
O, prea Milostive şi Îndelung răbdătorule Iisuse, Îţi
mulţumim că ne-ai îngăduit până acum şi nu ne-ai lăsat să Luna nouă a lui Nisan se arătase pe cer. Focuri pe munţi,
pierim în păcatele noastre; Îţi mulţumim că ne-ai trezit inim- oameni trimişi prin ţara întreagă vesteau în mod special că
ile ca să cunoaştem Calea Ta! peste 14 zile Israel îşi va serba Paştile. Fiecare saluta cu
Alungă Tu duhurile cele necurate, duhul cel mut şi surd de bucurie această veste şi se pregătea să prăznuiască
la toţi creştinii care s-au adunat aici, de la toţi cei ce sunt amintirea minunilor ce s-au săvârşit la ieşirea poporului din
pecetluiţi cu Botezul Tău, să audă glasul Evangheliei Tale Egipt. Se formau caravane, se grupau pe familii, ca să
şi să urmeze poruncile Tale; deschide gurile lor spre lauda ajungă cât mai curând la Ierusalim, iar ca să se poată
curăţi mai înainte de sărbătoare plecau mai din vreme, lor. Pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu a zis foarte bine în
adică spre sfârşitul lunii martie. În această perioadă timpul Evanghelia de astăzi, că aceste locuri se cuvin celor
era frumos, ploile din urmă încetaseră şi un soare curat şi pentru care s-au gătit de către Tatăl Său, adică celor ce au
strălucitor înveselea cu razele sale cele dintâi flori de chemarea de la Dumnezeu şi merită ca să le ocupe. De
primăvară. Toate acestea contribuiau la călătoria pioasă a aceea le-a zis întâi: ,,Nu ştiţi ce cereţi! Eu voiesc să vă fac
pelerinilor către cetatea cea sfântă. vânători de oameni, iar voi doriţi să fiţi slugi împărăteşti?
Eu voiesc să vă trimit în lume fără traistă şi toiag ca să
422 PREDICI predicaţi Evanghelia, iar voi căutaţi cinste trecătoare? Eu
vreau să vă fac fii ai cerului, apostoli şi părtaşi la înnoirea
Pe când poporul lui Israel era cuprins de veselie, Iisus, lumii, iar voi cugetaţi cele pământeşti? Cu adevărat nu ştiţi
Care predica Evanghelia, simţea că I se rupe inima. Pentru ce cereţi!”
toţi Paştile era viaţă, dar pentru Iisus, acest Paşte trebuia
să fie moarte. Întrerupând îndată predica, Iisus se hotărî să Cuvintele acestea spuse atunci de Domnul Hristos uceni-
se suie în Ierusalim pentru cea din urmă oară şi luă drumul cilor ni se potrivesc de minune şi nouă, creştinilor celor de
care-L ducea la moarte. El mergea singur în capul cetei astăzi. Ucenicii Domnului nu ştiau că toate sunt rânduite
apostolice, iar apostolii Îl urmau tăcuţi. Mulţimea nu ştia ce de sus, de la Tatăl ceresc. Ei îşi coborau mintea tot pe
să creadă şi simţea că e cuprinsă de spaimă. Ucenicii nu pământ, tot la lucrurile trecătoare ale acestei vieţi, nu la
observaseră tristeţea de pe faţa Mântuitorului; ei erau cu- împărăţia duhovnicească a lui Hristos, măcar că văzuseră
prinşi de multă bucurie şi povesteau între ei evenimentele atâtea minuni. Simţiseră că Domnul Hristos era Fiul
fericite, care se vor împlini peste puţină vreme. Ei visau
onoruri, demnităţi şi funcţii înalte, iar Iisus se gândea la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 423
chinurile ce-L aşteptau la Ierusalim. Ucenicii se întrebau
care va fi scaunul lor în împărăţia mesianică, iar Iisus salu- lui Dumnezeu, dar aşa a fost de îndărătnică şi de uitucă
ta mai dinainte Crucea pe care avea să fie răstignit. firea lor, ca şi firea noastră, a celor de astăzi.

Luându-i la o parte, le spune ce are să I se întâmple: ,,Iată, Câţi părinţi nu sunt şi astăzi, care cer în rugăciunile pentru
zice, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului Se va da copiii lor, ca şi mama din Evanghelia de astăzi, ca fiii lor să
arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor judeca spre moarte, Îl vor aibă norocul să ocupe posturi înalte, fără să se gândească
batjocori, Îl vor scuipa, şi-L vor bate, şi-L vor omorî pe El, dacă merită şi dacă au chemarea de sus pentru acele
dar a treia zi va învia!”. Ascultând ucenicii aceste cuvinte, funcţii! Câţi nu sunt care în ambiţia lor lucrează numai cu
au fost cuprinşi de groază şi s-au tulburat în inimile lor. Li răutate, nedreptate şi necredinţă, exagerând răul,
se părea cu neputinţă acest lucru; cuvintele Mântuitorului micşorând binele?!... şi peste toate acestea recurg la min-
le dărâmau toate ideile lor despre o împărăţie ciună şi calomnie, numai ca să zdrobească şi să-i împiedi-
pământească, pe care o visau şi în care se vedeau ca ce pe cei care ar merita cu adevărat. Câtă aroganţă şi câtă
nişte conducători pe scaune înalte. mândrie nu întrebuinţează cei ambiţioşi, căci ei nu cruţă pe
nimeni ci privesc cu dispreţ pe oricine e mai prejos de ei!
Atunci s-a apropiat Salomeea, femeia lui Zevedei şi mama Ei vor ca toţi să se plece sub puterea lor, să fie respectaţi,
celor doi ucenici Iacob şi Ioan. Alegând momentul când să fie adoraţi de toţi. Câtă asprime nu întrebuinţează cel
Iisus era singur, se apropie de El închinându-I-se şi ceru mândru şi ambiţios ca să-i apese pe cei mai mici, să-i
ca cei doi fii ai ei să stea unul la dreapta şi altul la stânga umilească pe cei mari şi să-i necinstească! Câtă nere-
întru împărăţia Sa. Salomeea a servit numai ca mijlocitoare cunoştinţă au cei ambiţioşi faţă de cei care le datorează
pentru ambiţia fiilor ei şi, neprevăzând nici ei şi nici mama ceva!
lor unde-i duce această pretenţie oarbă, au meritat
răspunsul cel aspru din partea Mântuitorului: ,,Nu ştiţi ce După cum vedeţi, apucăturile omului stăpânit de păcatul
cereţi!” ambiţiei sunt cu totul păgâneşti, căci în păgânism cei mari
îi tratau pe cei mici cu multă stăpânire, pe când în creştin-
Scopul lor era ca, obţinând aceste două locuri, să se de- ism cei mici trebuie să fie trataţi cu iubire şi chiar cu re-
osebească de ceilalţi ucenici şi să aibă autoritate asupra spect, de către cei mari. De aceea a zis Mântuitorul că:
,,Domnii păgânilor îi domnesc pe ei şi cei mari îi stăpânesc Iată, aşa s-a născut rugăciunea în om, aşa a ajuns ea pe
pe dânşii, dar între voi să nu fie aşa! Pentru că Fiul Omului pământ împreună cu dânsul; ca un dar dumnezeiesc s-a
n-a venit ca să-I slujească Lui cineva, ci El să le slujească revărsat peste spinii pământului, ca o necesitate. Ce este
lor şi să-Şi dea sufletul Său răscumpărare pentru mulţi.”. În deci sfânta rugăciune? Mai întâi este o datorie. Când toate
ambiţia, mândria, intrigile şi toate dorinţele cele deşarte, zidirile slăvesc pe Dumnezeu cum ar putea omul să tacă,
lumeşti şi pământeşti de care am amintit, sunt căzuţi toţi cum ar putea să asculte cântecul păsărilor, murmurul ape-
oamenii care au părăsit complet rugăciunea, rugăciunea lor, adierea vânturilor şi freamătul mărilor, iar el să stea
adevărată şi legătura strânsă cu Împărăţia cerească, pe nepăsător?!
care nici fii lui Zevedei nu o putuseră înţelege.
Dacă tot universul ceresc formează o cântare veşnică
Din sfintele cărţi bisericeşti aflăm că Dumnezeu a făcut închinată dumnezeirii, dator este şi omul să se înroleze în
îngeri şi oameni cu scopul de a-L slăvi neîncetat şi a-I acest univers, la măreţul cor al zidirilor şi al naturii, căci
mulţumi. Ce altceva fac îngerii în ceruri decât că-L slăvesc afară de om, toate celelalte zidiri, de la aştrii cei de sus
neîncetat pe Dumnezeu?! Oare noi oamenii, pe pământ, până la firele de iarbă, nu au altă grijă decât să-L slăve-
nu se cade să-i imităm pe îngeri, să fim recunoscători şi ască pe Dumnezeu. Fericitul Augustin pătruns de adâncă
noi către Ziditorul şi să-I aducem slavă şi cinste?! Căci şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, după o vreme de zbucium
omul este un fel de înger amestecat, aşa spune Sfântul şi nelinişte, sufletul lui se închină, iar inima liniştindu-se,
Ioan Damaschin: că în om sunt puteri îngereşti spirituale şi zise: ,,Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, numai tu poţi da
puteri omeneşti materiale. Omul are misiunea divină să se linişte sufletului meu, numai la Tine este liniştea şi fericirea
înalţe neîncetat peste hotarele firii sale, peste nevoile cele cea veşnică!”
pământeşti, ca să se facă un înger întrupat. Acest lucru nu
este uşor dacă nu va întrebuinţa rugăciunile curate, virtuţile Iată dar, că rugăciunea este dăruită omului ca o călăuză
şi toate faptele bune. Rugăciunea s-a născut în mintea şi pe pământ de Bunul Dumnezeu. Viaţa omului, de la leagăn
în inima lui Adam, chiar din momentul când a fost izgonit până la mormânt, este o cale foarte scurtă, plină de
afară din rai. mulţime de dureri, necazuri, primejdii, suferinţe şi lacrimi.
Cum va putea străbate acest călător străin - omul - calea
Rugăciunea i-a devenit atât de necesară, căci toată fiinţa aceasta primejdioasă, de nu va avea călăuză un toiag de
lui simţea nevoia de rugăciune atunci când a fost sprijin pe acest drum spinos?!... şi acest toiag este sfânta
înstrăinat, izgonit de la faţa Ziditorului său, căci a început a rugăciune.
suspina şi a se ruga cu şiroaie de lacrimi, plângând după
raiul cel Creştinii adevăraţi s-au trezit cu rugăciunea în braţele mai-
cii lor; cu rugăciunea au crescut în viaţă, cu rugăciunea în
424 PREDICI inimă au pornit la luptă pentru a-şi câştiga pâinea cea de
toate zilele. Cu rugăciunea se culcau creştinii, cu ea pe
pierdut. buze se sculau, cu ea mergeau pe drum, cu rugăciunea
îmbătrâneau şi tot cu ea se duceau în mormânt. Cu
Vedem că toate vietăţile de pe faţa pământului sunt rugăciunea omul se înalţă spre cer, prin ea se întâlneşte
mulţumite cu mediul lor, numai omul nu află mângâiere şi cu Dumnezeul său şi se amestecă cu îngerii.
odihnă pe pământ. Păsările cântă vesele în codri, fluturii
zboară liberi în aer, peştii saltă în ape limpezi, oile se Rugăciunea este sufletul creştinătăţii. Sfinţii Părinţi spun că
îndestulează cu iarba câmpului, numai omul, acest călător rugăciunea este maica tuturor virtuţilor şi din sânul ei toate
fără patrie, nu-şi află odihna sufletul său. El ştie că nu pe celelalte se nasc. Ea ridică mintea către Dumnezeu şi re-
pământ este ţara lui, el simte că în altă parte este casa lui. prezintă vorbirea cea mai intimă a omului cu Mântuitorul
Pentru aceasta nimic nu-l mulţumeşte în această viaţă, că lui. Rugăciunea este viaţa lumii, inima credinţei, cununa
aducându-şi aminte de raiul pierdut, de fericirea cea nemu- nădejdii şi sufletul
ritoare, începe a suspina şi a se ruga.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 425
Bisericii. Rugăciunea este pacea familiilor, bucuria soţilor, cei doi ucenici din Evanghelia de astăzi: mărire
apărarea copiilor, alinarea bolnavilor, mângâierea pământească, bani mulţi, spor în cele pământeşti, servicii
văduvelor şi întărirea bătrânilor. Fără de rugăciune nici un bune, viaţă lungă, viitor fericit, cinste de la oameni, apreci-
suflet nu poate primi lumină, nu se poate mântui. ere la serviciu şi altele.

Darul şi puterea rugăciunii fiind aşa de mare, ea are şi cei Unii, împinşi de dorinţa de a li se împlini rugăciunile cât
mai mulţi duşmani: satana, lumea, trupul, plăcerile şi grijile mai curând, nu mai ţin seama de nimic şi se duc orbiţi şi la
vieţii acesteia. Satana este cel mai mare duşman al alte religii, apelează la rugăciunile sectanţilor,
rugăciunii, el face orice, numai ca omul să nu se roage, să protestanţilor, catolicilor, pe la vrăjitoare, pe la sinagogile
nu ajungă să vorbească cu Dumnezeu. Când omul vrea să evreilor chiar, şi astfel amestecă păcate peste păcate, iar
înceapă o rugăciune, el caută să-i dea alte ocupaţii; îl rugăciunile lor se fac spre osândă.
îndeamnă să vorbească, ba cu unul ba cu altul, să
citească diferite cărţi nefolositoare, să mănânce, să 426 PREDICI
doarmă mult şi multe pofte îi provoacă, numai să nu
ajungă să se roage. Dacă creştinul biruieşte şi începe a se Alţii dau slujbe la biserici, dar cer pierderea duşmanilor; îi
ruga, diavolul se străduieşte să facă tulburare şi ceartă în pun în pomelnicul de morţi pe vrăjmaşii lor, care sunt vii,
casă. Seara îi dă omului somn devreme, dimineaţa ca să-i omoare, să-i distrugă Dumnezeu.
lenevire, peste zi nenumărate griji, iar în sărbători îi dă du-
reri de cap sau îi trimite pe cineva în familie: prieteni sau Rugăciunile nu le sunt primite celor care nu vor să se
rude de departe, ca să-l oprească şi să nu meargă la biser- spovedească cu anii, celor care vin în biserică îmbrăcaţi
ică să se roage. necuviincios, mai ales femeilor care fac sminteală cu
îmbrăcămintea, tulburând mintea şi liniştea bărbaţilor.
Vai, câţi creştini sunt înşelaţi astăzi de diavolul, câţi renun- Rugăciunile nu le sunt primite femeilor care vin cu capul
ţă la rugăciune de ruşinea oamenilor, câţi nu se duc la bi- descoperit, în biserică; nici acasă nu le sunt primite rugăci-
serică fiindcă râde lumea, câţi nu mai găsesc timp de unile femeilor care se roagă cu capul descoperit. Pentru ca
rugăciune toată viaţa, pentru că sunt robi ai acestei lumi să le fie rugăciunea primită trebuie ajutată de celelalte
trecătoare, iar satana îi ţine în braţe cu plăcerile lui! Mulţi fapte bune: de dragoste către săraci, către toţi oamenii
creştini se roagă numai când au necazuri. Alţii cer mereu necăjiţi, de milostenii, de post; trebuie să-i iubeşti chiar pe
de la Dumnezeu să le dea şi iar să le dea, iar după ce vrăjmaşii tăi, să fii împăcat cu toată lumea, să nu ţii
Dumnezeu le împlineşte dorinţele, îi întorc spatele ca duşmănie pe nimeni, să ierţi din inimă pe cel ce te-a
evreicele care atunci când nasc cu greu cer ajutor Maicii supărat.
Domnului chemând-o pe nume, zicând rugăciuni: ,,Ajută-
mă Marie, uşurează-mă Marie, nu mă lăsa Marie!”, iar Să avem smerenie adâncă şi să cerem mai întâi cele de
după ce nasc iau trebuinţă sufletului şi apoi cele pământeşti. Una din grijile
principale ale creştinului adevărat trebuie să fie grija de cei
o mătură şi mătură casa, zicând alte vorbe: ,,Acum ce s-au mutat din viaţa aceasta, de cei răposaţi: părinţi,
ieşi afară Marie, pleacă Marie!” fraţi, surori, rudenii, cei care i-au făcut vreun bine în viaţă,
să le poarte de grijă atât în rugăciune, dar şi cu slujbele
Aşa sunt mulţi creştini de-ai noştri care se roagă, dar nu li rânduite de Biserică, făcându-le parastase, plătindu-le
se împlinesc rugăciunile şi-i auzi de multe ori zicând: ,,Am sărindare pe la mânăstiri. Mulţi din cei plecaţi stau în tem-
plătit slujbe pe la mănăstiri, pe la biserici şi nu ştiu ce se niţele iadului şi aşteaptă să fie salvaţi de careva din rude-
întâmplă că nu m-am folosit cu nimic!”. Aceşti creştini sigur nii, iar acestea nici nu se gândesc; din contră, sunt mulţi
au poveri de păcate grele, nespovedite, şi Dumnezeu nu care se ţin numai de petreceri, de distracţii şi păcate. De
vrea să asculte rugăciunile lor, mai ales că nici nu ştiu ce aceea vin peste ei boli grele, pagube, neajunsuri,
cer. Ei nu cer mai întâi cele de folos pentru mântuirea su- despărţiri, ca să-şi aducă aminte de cei răposaţi, să le facă
fletului, pentru iertarea păcatelor, nu cer vreme de şi lor pomenire şi uşurare de greşeli.
pocăinţă, nu cer tărie în credinţă, nu cer dragoste
înflăcărată, nu cer răbdare în ispite. Cei mai mulţi cer ca
La foarte mulţi creştini nu li se îndeplinesc rugăciunile din
cauză că nu vin duminicile la biserică, la masa Împăratului Toţi mesenii, indignaţi de comportarea acestui om fără re-
ceresc, aici acasă la El, la Dumnezeu spect faţă de împărat, îi ziseră împăratului: ,,Cum ai putut
să suferi un asemenea om, împărate, fără să zici nimic
- căci biserica e casa lui Dumnezeu - nu vin ca să-I când el a mâncat şi a băut în faţa măriei-tale fără nici un
mulţumească pentru toate bunătăţile primite până acum. respect, cu pălăria pe cap, şi nici măcar nu ţi-a mulţumit la
Aceştia parcă ar aştepta să vină Dumnezeu la ei acasă, să plecare?!” Împăratul i-a lăsat să se frământe bine, apoi a
le dea după placul lor şi după poftele lor. Toţi cei ce se luat cuvântul, zicându-le: ,,Aşa faceţi şi voi în faţa
aşează la masă şi nu I se închină lui Dumnezeu, iar când Împăratului ceresc, Dumnezeu, căci tot aşa şi voi mâncaţi
se scoală, după ce au mâncat, nu-I mulţumesc lui din masa lui cea bogată, pe care ne-o întinde cu atâta dăr-
Dumnezeu, insultă bunătatea dumnezeiască şi se arată nicie, cu atâtea bunătăţi şi frumuseţi de tot felul, iar voi
nemulţumiţi; la fel cei ce cârtesc ba de una, ba de alta; drept mulţumire staţi înţepeniţi în mândria voastră, ca şi
acestora nu le sunt rugăciunile primite, căci Dumnezeu nu când aţi mânca şi aţi bea din cele ce faceţi voi. Voi nu voiţi
ascultă rugăciunile unor astfel de creştini. Sunt unii părinţi, să vă supuneţi Creatorului şi să-I daţi slavă şi cinste pentru
care se dau pildă rea copiilor, prin faptul că se aşează la câte ni le dă aici pe pământ!”.
masă fără să se închine, mâncând uneori din bunătăţile lui
Dumnezeu fără nici un respect, chiar cu pălăria sau şapca Auzind ei acestea au plecat smeriţi capetele, au înţeles
pe cap. lecţia şi s-au hotărât cu toţii să-şi schimbe viaţa, recu-
noscând puterea, mila şi dragostea lui Dumnezeu şi înde-
Aşa se povesteşte într-o carte veche că un împărat foarte lunga Lui răbdare ce o are pentru toţi păcătoşii.
credincios şi temător de Dumnezeu avea pe lângă el o
mulţime de miniştrii plini de mândrie, îngâmfaţi şi fără frică Oare nu facem şi noi aşa ca cerşetorul din istorioară, faţă
de Dumnezeu. Nu ştia împăratul cum să mai facă, să de bunul Dumnezeu?! Când nu recunoaştem de unde ne
înţeleagă şi ei că modul lor de comportare faţă de vin toate bunătăţile pe care le avem, când nu facem
Dumnezeu este o grosolănie nebunească şi o mare rugăciune la masă şi nu-I mulţumim, când nu recunoaştem
netrebnicie omenească. Până la urmă ce credeţi că a făcut că toate bunurile şi sănătatea sunt primite de la El, căci El
împăratul? A ni le-a dat. Consumăm aerul, apa, lumina Lui şi toate
bunătăţile pe care ni le întinde pe masa aceasta, pe faţa
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 427 pământului, căci toate sunt ale Lui; dacă le luăm şi nu I ne
închinăm Lui, nu ne rugăm Lui, nu-I mulţumim Lui, nu ven-
vorbit cu un cerşetor pe care l-a chemat şi l-a învăţat să im la biserică să-I aducem mulţumiri, suntem nişte nătângi
vină în ziua următoare la ora mesei şi când el va fi la masă şi ticăloşi, nerecunoscători în faţa Împăratului ceresc, ca
împreună cu toţi miniştrii lui, acesta să intre cu pălăria pe cel ce s-a ospătat din masa împăratului şi n-a mulţumit cu
cap, să vină direct şi să se aşeze la masă; apoi, fără să nimic.
zică nimănui nimic să înceapă să mănânce, să bea bine,
după care să se scoale şi să plece, fără să dea nici măcar Unul din motivele pentru care Dumnezeu nu vrea să ne
bună ziua. împlinească rugăciunile este şi acesta: Dumnezeu ştie că
după ce am primit darurile Lui, nu le folosim pentru mântui-
Aşa a făcut cerşetorul, căci a doua zi pe când împăratul rea noastră şi cerem cu gând rău, ca să le risipim în
era la masă cu toţi miniştrii lui îngâmfaţi, iată-l că apare! plăcerile noastre; aşa spune şi apostolul Iacov, la cap.IV,
Nu zice nici măcar ,,bună ziua”, se aşază la masă şi v.3. şi aşa este. Spre
mănâncă cu lăcomie, îşi pune vin în pahar, bea şi
mănâncă cât îi place, având şi pălăria pe cap. Toţi miniştrii 428 PREDICI
îşi dădeau coate, uitându-se îngroziţi să vadă ce zice
împăratul. Mare le-a fost mirarea şi nu ştiau ce să creadă, exemplu: un om bogat Îl roagă pe Dumnezeu să-i
căci împăratul nu zicea nimic. Cerşetorul se sculă de la înmulţească averea, ca să se poată desfăta într-o viaţă
masă şi fără să-i pese de cineva, mâncat şi băut bine, ieşi trândavă, să poată mai bine să bea, să mănânce şi să
pe uşă afară şi se pierdu prin mulţime. petreacă zdravăn; altul se roagă să capete sănătatea
pierdută, să scape de boala ce-l necăjeşte, ca să-şi poată
relua viaţa păcătoasă de mai înainte şi să trăiască în des-
frânare; altul se roagă să câştige un proces, ca să poată
răpi moştenirea unor orfani sau văduve, alţii să reuşească
în afaceri necinstite, alţii se roagă să câştige la jocuri de
cărţi, la loterie şi altele.
Dumnezeu, şi mă voi ruga şi eu, că Dumnezeu poate să
facă din uscat verde şi să-l schimbe dintr-odată, încât ai să
te miri de el dacă vei avea credinţă tare!”. Femeia s-a dus
acasă şi cu lacrimi fierbinţi a început să facă rugăciuni,
metanii, milostenii, rugându-se lui Dumnezeu ca să-i as-
culte rugăciunile şi să-l îndrepte şi

Poate Dumnezeu să asculte astfel de rugăciuni?! Desigur PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 429
că nu! De aceea zice Domnul Dumnezeu: ,,Când vă rugaţi
şi întindeţi mâinile voastre, Eu îmi întorc ochii de la voi şi pe soţul ei care era rătăcit.
oricât v-aţi ruga nu vă ascult, căci astfel de rugăciuni, sunt
ca nişte mirosuri greţoase, ce vin din grămezile de Nu a trecut mult şi într-o noapte, după rugăciunile acestea
gunoaie!”. fierbinţi, pe la miezul nopţii se trezeşte biata femeie
speriată de răcnetele lui, căci ţipa ca o fiară sălbatică. Se
Sfinţii Părinţii noştri ne spun că atunci când citim o carte vedea că are o vedenie înfricoşată. Deodată ţipă, se rosto-
sfântă, mai ales Biblia, să fim atenţi, că în acel moment ne goli căzând din pat şi rămase nemişcat jos, în mijlocul ca-
vorbeşte Dumnezeu nouă de acolo şi ne îndeamnă să sei. Soţia lui când l-a văzut a crezut că a murit; a aprins
facem cele ce ne spune El în carte, adică voia Lui, iar când repede lumânarea şi a vrut să iasă afară să strige la vecini,
ne rugăm noi, vorbim noi cu Dumnezeu, îi spunem noi Lui. să vină s-o ajute, dar, când se uită la el, a văzut că a
Deci dacă noi ascultăm şi facem ce ne spune Dumnezeu deschis ochii. Atunci îl întrebă:
din carte, şi El ne ascultă pe noi şi va face ce- i cerem noi,
când ştim ce cerem şi când cererea este bună, şi o cerem - Dar ce este cu tine, ce ai visat? Ce ai făcut?, însă
cu nădejde, cu credinţă şi cu fapte bune. Rugăciunea el nu răspundea nimic. După ce s-a ridicat de jos, s-a
trebuie făcută cu stăruinţă şi cu răbdare, aşa cum ne aşezat uşor pe marginea patului, şi cu o voce stinsă o
învaţă Domnul Hristos, căci pe mulţi păcătoşi i-a întors întrebă pe soţie:
Dumnezeu de pe căile pierzării, prin răbdarea cuiva, uneori
chiar prin câte un vis înspăimântător. - Femeie, unde te închini tu?… aşa de sălbatec era,
că nu ştia nici în ce parte trebuie să se închine omul. Ea a
Aşa s-a întâmplat cu un mare necredincios, dintr-o comună răspuns:
din apropierea oraşului Târgovişte, un fapt petrecut de
curând. Acest necredincios nu credea că există rai şi iad, - Uite acolo, în partea de răsărit unde sunt icoanele,
prigonea pe cei credincioşi abuzând de funcţia pe care o acolo mă închin.
avea în satul acela, şi spunea tuturor: ,,Ce Dumnezeu, eu
sunt dumnezeu! Eu tai şi spânzur aici, eu fac ce vreau cu - Ce rugăciuni zici tu, femeie?
voi!”. Mai ales o prigonea pe soţia lui şi o chinuia mult cu
necredinţa şi răutatea lui, oprind-o ca nu cumva să se ducă - Zic Tatăl nostru şi alte rugăciuni.
la biserică; o înjura, o dădea necuratului şi o îngrozea cu
fel de fel de vorbe urâte şi cu purtarea lui. Femeia nu mai - Învaţă-mă şi pe mine!
ştia ce să facă. Făcuse şi ea rugăciuni, plătise pe la biseri-
ci, dar nu se schimba nimic. Dacă-i vorbea frumos nu era - Te învăţ eu pe urmă, dar acum citeşte aici!
bine, dacă-i zicea ceva, mai rău era şi biata femeie îşi
pierduse nădejdea de a-l vedea şi pe el un om liniştit vreo- I-a dat cartea şi a citit şi el, în carte, Tatăl nostru, că nu-l
dată. ştia; şi-a făcut semnul Sfintei Cruci cum l-a învăţat soţia,
apoi a început să povestească ce a visat. Şi-i zise:
Într-o zi, nemaiputând de tulburare, plină de supărare, s-a
dus la preotul satului şi i-a spus necazul ei: ,,Părinte, nu «M-am pomenit că au venit la mine doi diavoli înalţi de câ-
mai pot! Ce să mai fac?”. Preotul o îndemnă la rugăciune te doi metri, cu coarne şi coadă, cu păr pe ei şi negri cum e
spunându-i: ,,Nu te deznădăjdui, mergi şi ai încredere în smoala; le ieşeau văpăi de foc din gură şi din ochi, şi
aveau priviri îngrozitoare. M-au luat cu sila între ei şi m-au Acum el este primul la biserică, plânge şi spune la toată
dus înaintea Domnului Hristos, Care era într-o lumină lumea. Tâlharul de pe cruce a câştigat raiul. Acest om s-a
cerească, pe un scaun strălucitor şi înconjurat de mulţime întors la Dumnezeu, iată, dintr-un vis. Câţi vor pierde raiul,
de îngeri ce cântau cântări de slavă şi au zis: ,,Dreptule care poate o viaţă întreagă s-au mulţumit numai cu nimicu-
Judecător, dă-ni-l nouă pe acest păcătos că Tu îl hrăneşti, ri, crezând că sunt oameni cinstiţi şi că nu fac cine ştie ce
îl miluieşti din toate bunătăţile Tale, şi el, toată viaţa lui rele!
numai nouă ne-a slujit, dă-ni-l nouă!” Atunci Domnul Hris-
tos a zis: ,,Da, ticălosul, Eu i-am dat minte să înţeleagă ce
e bine şi ce e rău, dar el şi-a ales partea cea rea. Eu i-am Rugăciune
dat mădulare ca să le întrebuinţeze spre fapte bune, iar el
şi-a cheltuit timpul numai în răutăţi, spre bucuria voastră. Stăpâne, Împărate al cerului şi al pământului, Care ai venit
De aceea luaţi-l de aici! Luaţi-l şi aruncaţi-l în marea cea în lume să ne mântuieşti şi să ne faci părtaşi ai bunătăţilor
clocotită cu smoală!”. celor cereşti şi negrăite, noi n-am ştiut până acum ce
cerem, noi n-am ştiut Doamne până acum ce vrem, dar am
Demonii cei înfricoşaţi m-au luat cu ei şi în câteva clipe am înţeles că Tu vrei să ne dai, ca un Părinte bun, numai ce
ajuns într-un loc trist, părăsit, fără aer şi fără verdeaţă, un- este de folos, pentru sufletele noastre!
de am văzut o apă, o mare fără sfârşit, ce clocotea cu
lume în ea, cum clocoteşte cafeaua cea neagră la foc, iar Ajută-ne ca să ne dezlipim mai uşor de pământul acesta
lumea ţipa cât putea în acea smoală clocotită. Atunci au trecător, şi să nu mai dorim nimic altceva decât numai pe
vrut acei demoni să mă arunce şi pe mine şi eu ţipam cât Tine şi Împărăţia Ta cea cerească, ca în ziua Ta cea mare,
puteam. M-au luat demonii, unul de mâini şi altul de când vei veni să ne judeci, cu slava Ta, pe norii cerului, să
ne aşezi la dreapta Ta, ca să fim cu Tine în vecii vecilor!
430 PREDICI Amin!

picioare, şi m-au aruncat în acea mare de smoală clocotită. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 431
În acel momentul, eu am sărit în mijlocul casei unde m-am
trezit.»

Dimineaţa, abia a aşteptat să se facă ziuă, s-a dus la pre- PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DIN POST
otul satului şi s-a spovedit şi i-a spus visul pe care l-a avut,
iar preotul l-a rugat să-l spună, dacă vrea, în biserică în (a doua)
duminica ce urma, să audă toată lumea. Toţi l-au ascultat
cu lacrimi în ochi şi s-au mirat de el, că nu-l văzuseră ni-
ciodată în biserică, ci, din contră, îl ştiau cât era de pornit A SFINTEI MARIA EGIPTEANCA
împotriva lui Dumnezeu, cât înjura şi câte rele făcea.
DESPRE RAI
Iată ce face Dumnezeu prin puterea rugăciunii! Acest om
trăieşte şi spune cu gură de foc la toţi. El era prieten cu toţi ,,Nu ştiţi ce cereţi! Pentru a şedea la dreapta şi la stânga
beţivii, cu toţi miliţienii, cu toţi oamenii mai mari ai satului şi Mea, nu-Mi este îngăduit Mie a da, decât acelora pentru
trăia numai în beţie. Acum, când se întâlneşte cu ei, care s-a gătit.”
aceştia îi zic: (Marcu 10, 38)

- Ce mă, te-ai pocăit? F r a ţ i c r e ş t i n i,

- Dacă aţi vedea şi voi ce am văzut eu, n-aţi mai Domnul nostru Iisus Hristos merge la Ierusalim să se
zice nimic, aţi plânge şi v-aţi pocăi şi voi, dar vai de voi, că răstignească. Lui Iacov şi lui Ioan, fiii lui Zevedei, li se pare
nu ştiţi! că merge în Cetatea Ierusalimului, nu ca să se
răstignească, ci ca să fie împărat. Dornici de mărire şi de
cinste, o trimit pe mama lor la Iisus, să mijlocească pentru raiul este viaţă fără de moarte, viaţa cea veşnică, bucuria
a fi ei cea fără de sfârşit.

mai mari sfetnici, unul la dreapta şi altul la stânga. Apoi pe Veşnic să fii fericit, să nu te temi niciodată că ai să ajungi
drum chiar ei îndrăznesc să-L roage: ,,Doamne, am vrea sărac, să nu-ţi fie frică niciodată că ai să te îmbolnăveşti,
ca atunci când vei fi Împăratul lui Israel, să stăm unul la să nu te zavistuiască nimeni, să nu te ispitească nimic, să
dreapta şi unul la stânga Ta!”. ,,Nu ştiţi ce cereţi!” le-a nu ţi se ofilească trupul şi frumuseţea, să nu mai mori ni-
răspuns Iisus. ,,Eu sunt Judecător drept şi nu dau cinste ciodată, pururea să fii fericit, totdeauna să ai de toate şi
după cum vreau, nu cinstesc nici pe prieteni, nici pe rude. fără de sfârşit să te îndulceşti de frumuseţile fericirii
Eu dau cinste numai celor vrednici, numai celor ce merită. veşnice - acesta este raiul.
În Împărăţia mea, numai cel ce se osteneşte va fi răsplătit,
numai cel ce va lupta, acela va căpăta cununa!”. Dumnezeu a îngăduit în viaţa aceasta, fraţi creştini, să
întâmpinăm şi bune şi rele, adică să avem şi zile fericite,
Împărăţia lui Hristos nu este împărăţia lumii acesteia, ci dar şi zile negre, urâte, pline de tristeţe şi amar, de lacrimi,
este Împărăţia cerurilor, fericirea lui Dumnezeu, mărirea suspine şi regrete, ca din aceste amărăciuni, să ne
cea nesfârşită, viaţa cea nemuritoare, este în scurte cu- aducem aminte de suferinţele iadului, de chinurile cele
vinte raiul, al cărui nume numai pronunţându-l ni se bucură veşnice, care aşteaptă sufletul cel păcătos, iar din fru-
sufletul, numai gândindu-ne la el se veseleşte duhul nos- museţile şi dulceţile vieţii acesteia, să ne aducem aminte
tru. de frumuseţile şi fericirea raiului, pe care le vor moşteni cei
curaţi cu sufletul şi luptători ai Împărăţiei Cerurilor, pentru
Despre rai vom vorbi astăzi, fraţi creştini. Să ascultăm Împăratul Hristos Dumnezeu.
deci, cu mult interes sufletesc, deşi este cel mai greu de
vorbit despre rai, fiindcă nici o limbă sau minte omenească La ieşirea sufletului omului celui bun, îi trimite Dumnezeu
nu poate tâlcui îndeajuns frumuseţile raiului, nu poate să îngeri luminaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare, pe care
descrie amănuntele fericirii din el. Din Sfânta Scriptură de- scrie ,,Iisus Hristos Împăratul Cerului” şi aceşti îngeri au
scoperim existenţa raiului şi frumuseţea lui, ce nu se poate cununi pe capetele lor împodobite cu aur şi pietre scumpe,
lămuri prin cuvinte, de la doi apostoli care au văzut măreţia iar lumina şi frumuseţea feţelor lor nu se pot descrie de
acestui loc minunat. mintea omenească. Când vede sufletul frumuseţea îngeri-
lor, nu se mai poate sătura şi îndată uită lumea aceasta, şi
432 PREDICI nici nu ştie când iese sufletul din trup, aşa de repede sare
sufletul în braţele îngerilor acelora frumoşi, precum la
Unul dintre aceştia este evanghelistul Ioan, cel care dorea naşterea unui prunc îl aşteaptă toţi cu bucurie să se nască,
să fie ministru apropiat al Împărăţiei lui Iisus pe pământ şi şi-l primesc în braţele lor ca să-l încălzească şi să-l aşeze
nu ştia ce vrea, dar mai târziu, când a ajuns vulturul teolo- într-un loc bine împodobit.
giei şi a fost purtat de un înger pe un munte înalt, a văzut
acolo Cetatea Sfântă a Ierusalimului ceresc - raiul, această Sufletul din braţele îngerilor vede copiii, prietenii, rudeniile
cetate mare şi înaltă, cu 12 porţi şi 12 temelii. Acolo mări- care plâng după dânsul şi le este milă de el, dar lui nici nu-i
rea dumnezeirii luminează ziua şi noaptea şi nu asfinţeşte pasă de lacrimile lor, fiindcă el vede alte frumuseţi, alte
niciodată lumina. locuri, fel de fel de copaci cu frunze şi flori mirositoare.
Apoi merge cu îngerul mai departe, spre locurile bine-
Apostolul Pavel spune şi el că a fost răpit şi dus până la al cuvântate ale raiului, unde vede
treilea cer şi acolo, în rai, a auzit şi a văzut lucruri pe care
ochii şi urechile noastre nu le-au văzut şi nu le-au auzit şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 433
nici inima noastră nu le-a poftit vreodată. Acestea sunt cele
ce a gătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Însă aceşti doi izvoare de ape dulci ca zahărul, cu mirosuri plăcute, acolo
oameni, care au văzut raiul, spun totuşi prea puţin despre vede alţi oameni, alte păsări şi sufletul nu poate pricepe
el şi în chip tainic, nelămurit, dar din spusele lor şi mai ales cum a ajuns în acele privelişti prea frumoase, şi de atâta
din spusele Domnului nostru Iisus Hristos înţelegem că veselie uită de toată lumea aceasta, uită pe tată şi mamă,
părinţii uită pe copii, uită fraţii, surorile şi toate neamurile; raiul fericirii veşnice cu toţi sfinţii îngeri şi cu toţi aceia care,
soţul uită pe soţie, copiii uită pe părinţi, şi nu-şi mai aduc pe pământ cât au trăit, au făcut fapte bune şi I-au slujit lui
aminte de nimic de pe pământ. Dumnezeu.

Sufletul cel bun zburând cu sfinţii îngeri prin locurile min- 434 PREDICI
unate îi vede pe sfinţii şi sfintele pe care i-a cinstit în viaţă
şi al căror nume l-a purtat, zburând împreună prin acele După ce îl scot pe suflet din iadul cel de jale, îl duc iarăşi
grădini frumoase ale raiului, printre mii şi milioane de îngeri pe pământ şi îl poartă peste tot locul pe unde a umblat în
şi sfinţi, printre cete mari de sfinţi care strigă cu bucurie: viaţa lui; îi arată şi sfinţii îngeri, dar mai cu seamă vede el
,,Păşeşte în pace, suflete, că te duci la Împăratul Hristos, toate locurile unde a făcut bine sau rău. Ca un film trec prin
şi vezi ce n-ai mai văzut, şi la locurile pe unde n-ai mai faţa lui toate locurile şi persoanele cărora le-a făcut bine
umblat niciodată!”. Iar sfinţii se întreabă între ei: ,,Oare ce sau rău. Mult se bucură sufletul când vede persoanele pe
suflet trece prin grădina raiului, ia să mergem şi noi cu toţii care le-a miluit, pe care le-a ajutat în viaţă, făcându-le bine
împreună, să vedem cum va vorbi Împăratul nostru Hristos sufleteşte şi trupeşte. Dar, o, ce rău se întristează când
cu dânsul, cum îl va primi?” vede unele locuri unde a săvârşit păcate sau unele per-
soane pe care le-a nedreptăţit sau le-a întristat, jignindu-le
Îngerii împreună cu sfinţii îl conduc înaintea Stăpânului cu câte ceva cât a trăit, şi dacă nu s-ar fi spovedit, nu s-ar
Hristos. Domnul, văzându-l, îl binecuvântează zicându-i: fi îndreptat, întorcându-se la Dumnezeu, amarnică i-ar fi
,,Binecuvântat eşti suflete, că ai ascultat glasul Evangheliei fost moartea şi pierzarea veşnică; atunci vede el din ce
Mele şi nu ţi s-au părut grele poruncile Mele! Pentru aceas- amărăciune a scăpat. Timp de 40 de zile este plimbat su-
ta şi Eu te voi trimite să te veseleşti în veci!”. Şi zice Dom- fletul şi stă printre cunoscuţi, la biserică, în casa unde a
nul sfinţilor îngeri: ,,Duceţi-l şi pe el însă, să vadă de unde locuit, prin locurile unde a trăit, pe unde a muncit şi printre
a fost scăpat, să vadă şi iadul, de unde L-am scăpat!”. ai săi de pe pământ.

Când merg sfinţii îngeri cu sufletul prin temniţele iadului, De aceea este mai bine să se facă cele orânduite de Sfân-
văzând acele chinuri, acele suferinţe şi ţipete ale ta Biserică înainte de împlinirea celor 40 de zile, decât pe
păcătoşilor se întristează, începe să plângă şi cu mâinile urmă, fiindcă sufletul se prezintă cu toate pomenile, sărin-
se apucă de sfinţii îngeri, rugându-se să nu-l lase acolo. În darele ce i se mai fac de către cei rămaşi şi cu îngerul
iad el vede în chinuri pe mulţi dintre cunoscuţii lui, din păzitor înaintea Dreptului Judecător. Înainte de a părăsi
rudeniile lui de pe pământ, dar nu-i poate ajuta cu nimic. definitiv pământul şi pe cei rămaşi din neam, îngerul îl du-
Acolo, în freamătul cel mare, în ţipetele cele îngrozitoare ce la cimitir, la trupul în care a locuit şi-i zice: ,,Ia seama
vede sufletul şi pe mulţi cărora le spunea să vină la biser- bine la oasele tale, că la judecată iar te vei întrupa şi vei fi
ică şi ei, să facă rugăciuni, să se spovedească şi să se om ca şi mai înainte, şi vei merge înaintea Judecătorului,
împărtăşească. Le spunea să facă bine, să se lase de rele, unde vei fi judecat de toate lucrurile tale şi îţi vei lua plata!”.
de înjurături şi de drăcuit, iar ei îl luau în râs, batjocorindu-l
cu fel de fel de vorbe jignitoare. Şi iarăşi îi zice îngerul: ,,Suflete, sărută-ţi oasele tale şi-ţi
cere iertare de la dânsele!” Cu mare scârbă sufletul îşi
Îi mai vede sufletul şi pe unii cu care se întâlnea la Biser- sărută trupul, însă acesta este cel în care a locuit. Iar după
ică, pentru că aceştia veneau numai aşa de formă, şi în loc ce este iarăşi dus la 40 de zile înaintea Dreptului
s ă păzească rânduielile bisericii se apucau cu mare Judecător, din porunca Domnului este dus în grădina
îndrăzneală, în sfânta biserică, să facă sminteli, tulburând raiului, să locuiască acolo până la ziua judecăţii celei de pe
pacea şi liniştea celorlalţi. Se miră mult sufletul, chiar de urmă a tuturor sufletelor - judecata generală. Sufletul
unele persoane care în viaţă îi păreau lui că sunt oameni rămâne în acele locuri preafrumoase, cu pomi înfloriţi
cinstiţi şi cu frică de Dumnezeu şi acum îi vede în acele având miresme de tot felul în ramurile lor, cu florile cele
chinuri îngrozitoare şi începe a plânge, că nu poate să le mai frumoase în mii de culori, pentru că acolo şi copacii
ajute cu nimic şi nici să le vorbească vreun cuvânt. Dar ştiu şi simt, ca şi când ar fi însufleţiţi, având o mare bucurie
sfinţii îngeri îl mângâie cu cuvinte frumoase, spunându-i să când văd că
nu mai plângă, că el nu va fi lăsat acolo, şi se va bucura în
a venit un suflet între ei şi se închină şi ei înaintea bucurie şi fericire căzu jos şi-şi dete sufletul. Acum, acolo
sufletelor celor bune. Prin pomii cei frumoşi zboară tot felul unde mama îşi plângea feciorul, o plânge feciorul, pe
de păsări foarte bucuroase, cântând cântări minunate, în mamă.
mii de glasuri frumoase, veselind pe cei drepţi şi zicând cu
glas omenesc: ,,Fericiţi cei cărora li s-au iertat fărădelegile Putem să ne închipuim cât de mare a fost bucuria acelei
şi cărora li s-au acoperit păcatele!”. Alte stoluri de păsări mame? Dacă această bucurie ar fi ţinut o zi, un an, sau
cântă, lăudându-i pe cei drepţi şi zicând: ,,Fericiţi cei fără toată viaţa pentru această mamă, oare ce fel de bucurie ar
prihană, care umblă în legea Domnului!”. Altele strigă fără fi fost? Câtă bucurie a simţit acea biată mamă, când şi-a
de încetare: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este văzut băiatul viu! Bucuria raiului este însă mult mai mare
cerul şi pământul de slava Lui!” decât aceea, este fără de asemănare. Ea ţine nu o zi, nu
un an, ci de-a pururi; este o bucurie totală, desăvârşită.
Corurile de îngeri cântă, când vine un suflet nou acolo,
zicând: ,,Acesta a fost oaia cea pierdută şi s-a aflat!”. În Am auzit şi alte cazuri, de asemenea bucurii pământeşti.
această veselie preafrumoasă păsărelele nu sunt toate la Îmi povestea cineva că într-un sat, un om a câştigat la lote-
fel şi nici nu au aceeaşi culoare: unele sunt roşii, altele rie o sumă foarte mare de bani, şi în clipa când s-a dus să-
sunt albe, unele i ridice, când s-a văzut cu atâţia bani, a căzut jos, şi a murit
de bucurie. Mai sunt şi alte cazuri asemănătoare, pe care
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 435 le-aţi auzit şi dumneavoastră. Chiar acum câteva luni, îmi
povestea cineva, că într-un oraş la noi în ţară, la Braşov, a
galbene, altele albastre, unele pestriţe cu tot felul de culori câştigat unul o maşină la loterie. El era singur, văduv, în
şi nu poate spune graiul omenesc cât sunt de împodobite puterea vârstei, şi s-a dus să ridice maşina, dar, pe loc, a
de Bunul Dumnezeu Care a voit să fie aşa. paralizat. A trebuit să-l aducă cu altă maşină acasă, unde
zace şi astăzi, iar maşina au luat-o alţii, căci a trebuit s-o
Acolo saltă de veselie sufletul împreună cu îngerii, acolo vândă că nu mai avea ce să facă cu ea.
se bucură neîncetat, în acele veselii veşnice. În aşa fel
este veselia aceea din rai, că dacă oamenii ar vedea şi ar Iată deci, ce înseamnă şi bucuria! Pe cât este întristarea
auzi nu ar putea rezista aici pe pământ, şi ar ieşi sufletul de mare, şi aduce dureri trupului, aşa şi bucuriile, dacă
din trup într-o clipă ca să meargă în acele frumuseţi, sunt prea mari, pot să dăuneze trupului şi să-l distrugă.
întocmai ca musculiţele acelea care se apropie de lumina Dumnezeu însă, a rânduit în aşa fel, încât oamenii să le
orbitoare a unui bec şi pentru că sunt foarte firave, iar ma- aibă pe aici, pe lumea aceasta, şi unele şi altele, atât cât
teria pământească arde, aşa se ard şi ele acolo, tot aşa s- pot ei să ducă.
ar arde sufletul de fericirea şi de bucuria raiului, dacă ar fi
să vadă cu ochii cei trupeşti. Ne putem da seama, să judecăm ce mare putere are bucu-
ria cerească, bucuria
Ştim şi am auzit cu toţii că mulţi oameni au murit şi de câte
o mare bucurie; nu moare omul numai de întristare, ci şi de 436 PREDICI
bucurie. Aşa se povesteşte de o biată femeie văduvă,
care-şi aştepta fiul, singurul copil, să vină din război acasă raiului?! Covârşitor este că această bucurie, acolo în rai,
şi când nu ne-o poate răpi nimeni, nu se poate strica, nici primejdii
nu sunt acolo, nici boală, nici moarte, nici durere, ci numai
a venit armata în oraşul ei, unde trebuia să fie şi viaţă şi fericire; aşa cum fierul înroşit în foc nu se desparte
copilul ei, ea se uita cu mare grijă să-l vadă prin mulţime, unul de altul şi amândouă sunt una, focul lipit de fier, la fel
dar nu-l vedea. Întristată şi necăjită, căutând cu ochii este în rai sufletul lipit de Dumnezeu: nici Dumnezeu nu se
printre ostaşi, află de la cineva că fiul ei a murit în război. desparte de cel fericit şi nici cel fericit de Dumnezeu.
Boceşte, se bate cu pumnii în piept, plânge nemângâiată.
Dar deodată, printre ceilalţi, vede că vine şi băiatul ei, De asemenea, am găsit într-o carte veche o istorioară
copilul ei drag. Aleargă la el, îl îmbrăţişează, îl sărută, se adevărată. Un călugăr simplu, evlavios, care trăia într-o
bucură, este în culmea fericirii bătrâna, însă de multă mănăstire departe în munţi, păzind orânduielile creştineşti
cu mare frică de Dumnezeu, nu putea înţelege cuvintele
proorocului David, din Psaltire, unde zice că: ,,O mie de
ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, este ca ziua de ieri, care
a trecut!”. Fiindcă acea mănăstire nu avea pe cineva is-
cusit pe care să-l întrebe, a făcut rugăciuni către Domnul
ca să-i descopere ce înseamnă aceste cuvinte, şi aşa,
rugându-se de multe ori, l-a ascultat Domnul.
Într-o zi, după ce s-a terminat slujba din biserică şi s-au
dus toţi fraţii la chiliile lor, el a rămas mai mult în biserică
rugându-se, şi iată că deodată aude un fâlfâit de aripi şi,
când se uită, văzu o pasăre mare, nespus de frumoasă
zburând prin biserică. Apropiindu-se de ea, el s-a veselit
mult de aşa frumuseţe şi a început să alerge după pasăre,
ca să o prindă, iar pasărea a ieşit afară din biserică şi câte
puţin se lăsa în jos la o distanţă mică; el alerga s-o prindă,
dar pasărea zbura mai departe, şi aşa s-a dus după ea,
până departe în vârful munţilor, într-o pădure mare. Acolo,
în acea pădure, a fost atras de frumuseţea ei nespusă, iar
pasărea s-a aşezat pe o creangă a unui copac şi a început
să cânte o cântare ce nu s-a auzit vreodată pe faţa
pământului, nemaipomenit de frumoasă. Această frumoasă
pasăre nu era o pasăre obişnuită; ea cânta cu glasul ei cel
ceresc, din grădina raiului, un heruvic ceresc, sfânt, căci
era un heruvim din rai, şi prin cântare l-a împuternicit cu
trupul atât de mult că n-a mai simţit frigul, n-a mai simţit
foamea şi nici o nevoie a trupului şi ca şi cum ar fi fost în
rai, aşa s-a simţit lângă pasăre, la cântarea ei. A ascultat
acolo în pădure, trei sute de ani; după aceea s-a înălţat
pasărea la cer, iar călugărul simplu s-a întors înapoi la
mănăstire, crezând el că a lipsit numai o oră, atât i s-a
părut.
Când a ajuns la mănăstire portarul l-a întrebat de unde
este. Mare i-a fost mirarea, când n-a mai cunoscut
călugărul pe nimeni. A început să spună că a fost acolo cu ui tâlhar: ,,Astăzi vei fi cu Mine în rai!” - tâlharului de pe
un ceas mai înainte, că el este veşmântarul acelei
mănăstiri. Toţi s-au umplut de spaimă şi se schimbau
feţele lor văzându-l cu câtă încredere vorbeşte şi cu câtă
siguranţă. Stareţul acelei mănăstiri, cercetând dosarele
cele vechi, l-a găsit scris pe călugărul cel simplu, că fusese făţărnicia lor, pentru formalism, pentru că ei au venit numai
acolo cu trei sute de ani în urmă. L-au rugat cu toţii să le
spună şi lor întâmplarea şi ce fapte bune a făcut, de a fost
învrednicit cu asemenea dar, să trăiască atât de mult.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 437
După ce a început să le spună toată întâmplarea cu
pasărea, cum s-a dus, cum a auzit, au înţeles ce taină
mare a lucrat Dumnezeu prin el şi plângând de bucurie, l-
au sărutat cu toţii şi-l priveau ca pe un înger din cer, iar el
după ce a slăvit pe Dumnezeu, a plâns mult şi a cerut să
se împărtăşească cu Sfintele Taine. După ce s-a
împărtăşit cu multă credinţă, a zis rugăciunea, care se
spune după împărtăşanie: ,,Acum, slobozeşte pe robul
Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace…”, şi îndată şi-a
dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, zburând şi el spre
pasărea cea minunată, din grădina raiului.
La un alt om al lui Dumnezeu, care era plin de fapte bune,
a venit un sfânt înger, arătându-i-se în toată frumuseţea
lui. Acesta, când l-a văzut cât era de frumos, spunea la
toată lumea, că dacă ar fi cu putinţă ar fi mulţumit, chiar
dacă şi-ar pierde ochii - să nu mai vadă - numai să-l mai
vadă o dată pe acel înger, că aşa era de frumos de nu
poate mintea omenească să-şi închipuie. Câtă bucurie a
simţit acest creştin, numai prin frumuseţea unui sfânt înger,
dar când se vor întâlni sufletele noastre cu atâţia sfinţi
îngeri şi cu sfinţii care au trăit şi ei pe pământ ca noi, când
se vor întâlni cu Adam şi Eva, cu Noe, cu Avraam şi Isaac,
cu Iacov, cu proorocii, cu împăraţii sfinţi, cu cuvioşii şi
mucenicii şi cu sfintele fecioare, care s-au făcut mirese lui
Hristos: cu Sfânta Varvara, Ecaterina, Irina, Cecilia, cu
Sfinţii mucenici Gheorghe şi Dimitrie - aceşti mari generali
- cu Sfinţii Nicolae, Vasile, Ioan Gură de Aur, cu Sfinţii Ap-
ostoli Petru şi Pavel şi cu toţi sfinţii lui Dumnezeu, care au
avut pe pământ lupte ca şi noi, au avut trupuri ca şi noi, au
avut lipsuri şi necazuri pământeşti, dar nu le-au băgat în
seamă, pe toate le-au dispreţuit, ca să câştige raiul.
Domnul nostru Iisus Hristos de aceea a venit, fraţi creştini,
ca să ne dăruiască această cetate sfântă, curată, frumo-
asă, veşnică şi fericită - raiul. Dar ce vedem? El spune un-
cruce. Însă fariseii şi cărturarii, oamenii care erau luminaţi,
aşa cum şi în zilele noastre mulţi creştini, care se cred
îmbunătăţiţi şi mult luminaţi, au fost osândiţi în iad, n-au
moştenit şi nu s-au dus în rai, pentru mândria lor, pentru
din obicei să slujească.
Când ne amintim de viaţa sfintei Maria Egipteanca pe care
o prăznuim astăzi, mai întâi ne cutremurăm auzind
mulţimea păcatelor, ce fel de desfrânări, ce fel de păcate a
putut să facă această femeie, dar apoi prin pocăinţa ei,
prin sfinţenia vieţii ei, prin lacrimile şi îndepărtarea de
păcat, a ajuns să meargă cu trupul acela care fusese să te laşi de păcate, căci acolo, în acel loc frumos, unde
păcătos pe deasupra apei, ca Domnul Iisus Hristos. Căci locuieşte Dumnezeu şi sfinţii şi sfinţenia, nimic spurcat nu
poate să intre.
a văzut-o Zosima, care se pomeneşte astăzi,
mergând pe apă ca pe uscat şi s-a înspăimântat, el care De aceea se spune la Apocalipsă, în Biblie, că afară de
era un renumit călugăr bătrân cu viaţă curată şi cu multă Cetatea Sfântă vor rămâne câinii, vrăjitorii, ucigaşii, des-
pocăinţă. Dar mult mai mari au fost suferinţele lor decât ale frânaţii; toţi ticăloşii pământului afară sunt din cetatea
noastre. Ei, cei de aceasta curată şi sfântă. Nici nouă nu ne convine. Poţi să
trăieşti în casă cu un câine împuţit? Nu e vorba de câini, ci
438 PREDICI e vorba de suflet, de omul care poartă în el un câine
împuţit, că s-a împuţit sufletul în om, de atâta vreme
atunci, au trebuit să sufere multe lipsuri şi să îndure multe nespovedit, neîmpărtăşit, că pe mulţi îi întrebi: ,,De când
pentru ca să ajungă la viaţa cea curată şi sfântă. nu te-ai spovedit?”, şi auzi răspunsuri de felul:
,,Niciodată!”, ,,Din copilărie!...”. S-a împuţit sufletul de mul-
Dar în ce limbă vor vorbi unii cu alţii în rai?... se întreabă tele păcate, de desfrânări, de vrăji, căci aleargă oamenii la
unii părinţi. Sfântul Ieronim zice că acolo vor vorbi în limba- vrăji, la descântătoare, să se tămăduiască pentru o vreme!
jul primilor oameni, Adam şi Eva, vor vorbi limba bisericii, Amar lor, căci afară de cetatea raiului vor rămâne, şi
limba cerului, limbajul acesta pe care noi îl învăţăm în Bi- vrăjitoarele, cu închinătorii la idoli şi cei ce se duc la ele:
serică. Cântările acestea pe care le cântăm aici, rugăciuni-
le acestea şi bucuriile acestea pe care le avem aici ne sunt PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 439
ca răsplată, pentru puţina vreme pe care o trăim. Acolo, în
raiul lui Dumnezeu, din toate părţile de pe pământ, din femeile care-şi spurcă bărbaţii, care-i ung din creştet până
toate naţiunile, vin creştini botezaţi. Ei se unesc unii cu alţii în tălpi cu fel de fel de moşmoande de pe la vrăjitoare, să-i
prin aceste cântări sfinte ale bisericii şi se înţeleg şi cunosc facă din oameni, neoameni. Cum cred ele că ar putea să
ce fel de creştini sunt, şi dau slavă lui Dumnezeu în veci de mai trăiască în casă cu un asemenea om, pe care l-au
veci. spurcat, căruia i-au stricat şi sufletul şi trupul? Cu sila se
poate dragoste? Bătaie de joc, diavolul râde de lume, în
Acolo deci să privim şi noi, o fraţilor şi surorilor, fiilor şi toate felurile! Spuneţi-le, aduceţi-vă aminte de aceste cu-
fiicelor ale lui Adam, că acolo este oraşul nostru, patria vinte şi fugiţi că s-a înmulţit acest păcat, mult de tot, pe
noastră, acolo este staulul oilor lui Hristos, acolo este întreg pământul - păcatul vrăjitoriei!
odihna noastră cea adevărată. Porumbiţe rătăcite, acolo
este cuibul vostru, când veţi ajunge acolo veţi auzi cu- Fugiţi dacă vreţi să scăpaţi de diavolul şi de iad, dacă vreţi
vintele: ,,Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!” să moşteniţi fericirea şi raiul cel minunat al lui Dumnezeu!
Pocăiţi-vă, adică faceţi pocăinţă! Să ne căim de păcatele
Pe această patrie cerească, pe acest frumos oraş al pe care le-am făcut, să ne plângem păcatele pe care le-am
nespuselor fericiri, pe acest lucru minunat, această grădină făcut. Dacă nu le plângem aici, plângem în iad. Pocăinţa
a raiului, Dumnezeu o are de vânzare, iar de voieşti să o înseamnă să te căieşti de păcate, mai întâi să te hotărăşti
cumperi, ai dreptul şi poţi să o cumperi. Vrei să întrebi ce temeinic că de-ai muri, de-ai crăpa, să nu mai faci, să nu
preţ are? Preţul ei ar fi după dreptate o osteneală veşnică, mai zici, să nu mai trăieşti o clipă în păcatul desfrânării.
pentru că şi acelea de acolo sunt veşnice. Însă, zice Dom- Pocăinţa constă în metanii, să dovedim şi noi cu un mic
nul că se mulţumeşte şi numai cu această vremelnică şi semn înaintea lui Dumnezeu că ne căim de păcatele pe
puţină viaţă de osteneală, adică să te vinzi pe tine Lui, care le-am făcut, să facem metanii, închinăciuni, ajunări.
pentru ca s-o ai veşnic pe aceea. Nu-ţi zice să te osteneşti
cinci sute de ani sau zece mii de ani, ci numai aceşti ani, Dar ce vedem? Ce uşor se face păcatul şi ce greu se
aceştia pe care-i trăieşti aici pe pământ. Şi mai mult, Dom- poate omul pocăi şi plăti pentru el! Nu cu bani se plăteşte
nul primeşte pe fiecare de la data anilor de faţă, din mo- de păcate! Trupul acesta, care a primit plăcerea, trebuie să
mentul acesta când ai luat hotărâre pentru Împărăţia Ceru- sufere, să plătească cu durere. Tot ce am făcut cu plăcere,
rilor, aici pe pământ, şi vrei să cumperi raiul lui Dumnezeu, să plătim cu durere. De aceea sfinţii se chinuiau, de aceea
mâncau o dată pe zi, pâine veche, uscată şi puţină apă ca
la puşcărie, ca să chinuiască trupul acesta; de aceea dor-
meau pe mărăcini, de aceea umblau goi, şi rătăceau prin
pustietăţi ca să se pocăiască.
Aşa s-a pocăit Maria Egipteanca, de care pomeneşte Bi-
serica Ortodoxă astăzi. Pocăinţa ei nu se poate asemăna
cu a multora; 47 de ani a trăit în pustie, de la tinereţe. Şi
acolo şi-a veştejit, şi-a uscat trupul, că ajunsese ca o um-
bră, de s-a speriat Sfântul Părinte Zosima, când a văzut-o
a crezut că e o nălucă. Şi noi, ce facem? Păcate cu dui-
umul... Ce lesne se mai alunecă, mai ales în păcatul des-
frânării, astăzi! Ce urmări grozave mai are păcatul acesta
şi trupeşti şi sufleteşti! De aceea e bine să ne pregătim ca
să nu pierdem şi noi ca Adam şi Eva raiul pentru totdeau-
na, că pe noi nu ne mai scapă nimeni, fraţi creştini! Poate
suntem pe marginea gropii cu toţii. Să ne pocăim şi să ne
chinuim vrăjmaşul acesta de trup, ca să nu pierdem
această fericire veşnică a raiului, această bucurie care nu
va ţine zece mii de ani, sute de mii de ani, ci totdeauna.
Două locuri a gătit Dumnezeu oamenilor, unul pentru
drepţi, pentru cei ce se îndreptează, pentru cei ce se
pocăiesc, pentru cei ce se sfinţesc - raiul, şi iadul pentru
cei care nu vor. Să ţinem seama neîncetat că numai atâta
timp cât suntem
vii în această lume, ni se pun în socoteală toate PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A DIN POST
faptele pe care le facem, bune sau rele. La moarte vom
culege fiecare ceea ce am semănat şi ne vom odihni unde Duminica Floriilor
440 PREDICI
ne-am aşternut. După faptele noastre vom fi repartizaţi la
rai sau la iad, la bine sau la rău. Să ne luptăm aşa cum am
auzit din Sfânta Evanghelie de astăzi, că Domnul Hristos,
Judecătorul cel drept, nu se uită la faţa nimănui, nu
primeşte nici banii nimănui, nu ne primeşte să spunem noi
că: ,,Doamne odată eram şi eu credincios şi veneam la
biserică, şi am făcut atunci multe milostenii, şi am dat mulţi
bani şi am ajutat biserici şi am făcut şi am dres!”, cum
poate au pretenţie mulţi.
Dacă ne găseşte moartea în păcate, în păcatele acestea
grele de care v-am spus, amar nouă! Degeaba mai trăim!
Domnul Hristos nu face deosebire, nu se uită la faţa no-
astră, la nimic, aşa cum n-a căutat la faţa celor doi ucenici,
care erau rudeniile Sale după trup, Iacov şi Ioan. Ei au
crezut că Domnul o să le facă această mare cinste pentru
că sunt rudenii cu El, după trup. Domnul a spus NU -
aceasta se va da acelora care vor fi rânduiţi, care vor
lupta, care vor câştiga prin luptele lor, prin viaţa şi trăirea
lor Împărăţia cerului, raiul, fericirea cea veşnică.
Aşa să ne luptăm şi noi ca să nu pierdem acest dar, acest
lucru minunat. Să ne luptăm din tot sufletul, iar trupul nos-
tru să-l punem la lucru, la muncă pentru suflet, pentru
Împărăţia lui Dumnezeu.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Împărate al Slavei şi Dumnezeul
milei, milostiveşte-Te spre noi, robii Tăi, şi ne ajută şi nouă,
tuturor creştinilor celor ce ne-am adunat aici! Ajută şi celor
adormiţi în nădejdea învierii veşnice, să ajungem cu toţii
acolo în locaşurile preafericite ale slavei Tale, unde nu es-
te nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de
sfârşit! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 441
,,Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Dom-
nului, Împăratul lui Israel!”
(Ioan 12, 13)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Toată temelia credinţei noastre creştineşti stă în a crede,
fără îndoială, că Cel ce a pătimit, S-a răstignit şi a murit pe
Cruce între doi tâlhari, pe dealul Golgotei, a fost Fiul lui
Dumnezeu - Iisus Hristos,
Mântuitorul lumii. El a făcut aceasta de bună voie şi din
mare dragoste pentru noi, ca să ne mântuiască. Am auzit
din Sfânta Biserică cum S-a întrupat, cum S-a născut într-o
peşteră săracă, în frig, cum a propovăduit, şi mai ales
mulţimea minunilor pe care Le-a făcut, ca să arate popor-
ului Său şi cu mila, cu cuvântul şi cu fapta că El este cel
vestit de prooroci - Mesia, Izbăvitorul.
Astăzi, Îl vedem intrând în Ierusalim ca un Împărat biruitor,
călare pe un asin smerit şi blând. El vine să împlinească
cele spuse de prooroci; Iisus vine să se facă cunoscut
poporului şi, în chipul acesta, împlinind cele spuse de
proorocul Zaharia la cap. 9, v.9: ,,Nu te teme, fiica Si-
onului, că iată, Împăratul tău vine, blând şezând pe mânzul
asinei!” De aceea, Iisus intră ca un Împărat biruitor în Ieru-
salim, aşa cum intrau altădată împăratul David şi împăratul
Solomon când se întorceau victorioşi. Aşa aveau obiceiul
toţi împăraţii în vremea de demult, iar oamenii le ieşeau
înainte, în întâmpinare, cu stâlpări de finic în mâini,
arătându-le cinste pentru biruinţa lor. Acest obicei ştiindu-l
oamenii din Ierusalim şi din împrejurimi, au ieşit şi ei
înaintea Domnului Hristos, ca înaintea unui Împărat
biruitor.
Dar ce biruise Domnul Hristos de a fost primit în acest fel
de popor? El biruise moartea, căci a înviat pe fiul văduvei
din Nain, pe fiica lui Iair şi mai ales pe Lazăr, care fusese
mort de patru zile şi a cărui pomenire s-a făcut ieri; El
biruise iadul şi demonii care străjuiau acolo şi pe care-i
izgonise din oameni.
Vineri seara, înainte de duminica stâlpărilor, ajunge în
Betania, unde mai înainte îl înviase pe Lazăr cel mort de
patru zile. Se hotărî să petreacă acolo sâmbăta aceea, în
casa lui Lazăr şi a surorilor lui, Marta şi Maria. Seara, spre
duminică, s-a sărbătorit venirea Mântuitorului acolo, printr-
o cină mare. Locuitorii din Betania au ţinut să-I
mulţumească lui Iisus pentru minunile săvârşite în oraşul
lor şi au pregătit o cină bogată, cu multă solemnitate, în
casa lui Simon, pe care-l vindecase de lepră. La această
cină a luat parte şi Lazăr cu surorile lui.
Purtarea celor care erau în jurul Mântuitorului, şi-L cin-
steau pentru binefacerile Sale a fost ca o palmă peste
obrazul cărturarilor şi fariseilor, care hotărâseră să-l
omoare pe Lazăr şi pe Iisus. Era obiceiul ca la începutul
mesei să se spele picioarele oaspeţilor într-o apă parfuma-
tă. Maria, sora lui Lazăr, plină de credinţă şi dragoste
sfântă pentru Mântuitorul, a luat un vas plin cu mir de nard
de mult preţ, a intrat în sala unde se pregătise cina şi,
turnând mirul pe capul şi picioarele Mântuitorului, le-a şters
cu părul capului ei, apoi a spart vasul, pentru că a înţeles
că s-a sfârşit şi că această cină va fi un fel de adio şi că
Mântuitorul nu va mai primi de aici înainte un asemenea
omagiu din partea oamenilor.

Iisus străbătea Palestina, luminând sufletele şi vindecând Pizma şi răutatea din Iuda Iscarioteanul au izbucnit îndată,
bolnavii, pretutindeni făcând numai bine. Popoarele, încân- zicând: ,,Pentru ce nu s-a vândut acest mir pe 300 de di-
tate de învăţătura Sa şi mişcate nari şi să se fi dat săracilor?” Răutatea lui Iuda nu putea să
rămână fără răspuns din partea Domnului, Care i-a zis:
442 PREDICI ,,Lăsaţi-o pe dânsa, de ce o supăraţi, că bun lucru a făcut
cu Mine! Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu
de binefacerile Sale, se îngrămădeau în jurul Său, şi de mă aveţi întotdeauna. Că vărsând ea mir pe trupul Meu,
multe ori au voit să-L proclame împărat. Iisus, însă, a fugit spre îngroparea Mea a făcut aceasta.” sau, cu alte cuvinte:
întotdeauna de această cinste; alta era împărăţia pe care ,,Prietene, potoleşte-ţi duşmănia puţin! Să nu-ţi pară rău de
voia El s-o întemeieze pe pământ - o împărăţie cu totul această ultimă mărturie de respect şi iubire ce-Mi arată
duhovnicească şi veşnică, nu pământească şi vremelnică această femeie, pentru că pregăteşte înmormântarea Mea!
cum doreau evreii. Dacă tu crezi că ai dreptul să mă vinzi, lasă acestei femei
dreptul de a mă îmbălsăma!”.
Odată cu intrarea în Ierusalim a Domnului, El a fost recu-
noscut în mod public ca Împărat şi Mesia - trimisul lui PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 443
Dumnezeu. Se apropia Paştile când adevăratul Miel
trebuia să fie jertfit în locul mielului care Îl preînchipuise Am văzut dar că această cină de recunoştinţă din Betania
până atunci. Iisus se apropie de Ierusalim, locul unde avea se termină prin trădare, căci Iuda Iscarioteanul a găsit
să fie jertfit, acolo unde a murit de bună voie pentru mâ- prilejul să meargă să-L vândă pe Hristos pe 30 de arginţi.
ntuirea lumii. Era în cel din urmă an al vieţii Sale Acum era şi voia lui Dumnezeu ca Fiul Său să meargă la
pământeşti. După multele minuni pe care le făcuse, acum moarte în triumf. În această vreme, Ierusalimul era plin de
se întorcea pentru cea din urmă oară la Ierusalim. evrei şi de străini veniţi din lumea întreagă de sărbătoarea
Paştelui. Toţi se întrebau dacă Iisus va veni de Paşti în
cetatea sfântă. Auzind că este în Betania, mulţi s-au dus
acolo, ca să-L vadă pe Iisus şi pe Lazăr, pe care-l înviase
din morţi şi mulţi credeau în El. Printre cei care credeau
erau şi unii dintre mai marii poporului. Lucrul acesta îi
supăra mult pe membrii sinedriului - arhiereii şi fariseii, dar
mai cu seamă pe saduchei, care nu credeau în învierea
morţilor. Toţi aceştia se sfătuiră să-l omoare şi pe Lazăr,
pe care îl înviase Iisus din morţi, ca să nu se mai pome-
nească de învierea lui, iar poporul să stea în întunericul
necunoştinţei, al necredinţei, ascultând de nişte farisei
îngâmfaţi şi orbi cum erau ei.
Din Betania se răspândi vestea în Ierusalim că a doua zi,
adică în ziua pe care noi o numim astăzi ,,Duminica Flo-
riilor”, Iisus va intra în oraşul Ierusalim. Această veste puse
în mişcare poporul şi toţi se pregătiră să-L primească. Într-
adevăr, Iisus părăsi locuinţa prietenului Său Lazăr, unde o
lăsă pe prea iubita Sa Maică îndurerată şi cu lacrimile în
ochi, fiindcă îi spusese Fiului său că sufletul ei de mamă
presimte o mare durere şi nenorocire pentru El şi-L rugase
să nu se ducă la Ierusalim. Domnul îi spuse: ,,Preaiubita
Mea Maică, a venit ceasul şi trebuie să merg!”. După ce o
încredinţă celor două surori Marta şi Maria, le-a spus să
vină vineri toate la Ierusalim. Apoi plecă cu ucenicii Săi şi
ajunse în Betfaghe, la muntele Măslinilor - 2 km distanţă
de Ierusalim.
În acest loc se păstrau mieii care erau rânduiţi pentru jert-
fire şi de aici, cu patru zile mai înainte de Paşti, îi aduceau
la templu împodobiţi cu panglici şi cu flori ca să fie jertfiţi.
Pentru aceasta şi Iisus a trecut prin acest loc, ca să le
arate şi lor şi nouă şi să credem cu adevărat că El Însuşi
este victima cea adevărată, Mielul care trebuia să fie jertfit
pentru mântuirea lumii. El este cu adevărat MIELUL pas-
cal, al Cărui sânge va împăca cerul cu pământul. Afară de
aceasta, ziua de duminică era ziua în care, tot după legea
veche, trebuiau s ă se ducă să caute mielul care trebuia
sacrificat de Paşti. Anul acesta nu mai era nevoie să se
ducă să-L caute, căci El venea blând şi umilit ca să se dea
de bună voie. Când era pe muntele Măslinilor, entuziasmul
poporului luă proporţii foarte mari. Mulţimea alerga înaintea
lui Iisus purtând în mâini stâlpări de finic şi cântând în cor:
,,Osana, Fiul lui David! Bine este cuvântat cel ce vine întru
numele Domnului! Osana întru cei de sus!”.
Cuvântul ,,osana” înseamnă ,,mântuieşte”, adică:
,,Mântuieşte-ne, Fiul lui Dumnezeu! Mântuieşte-ne, Fiul lui
David! Scapă-ne pe toţi de vrăjmaşii diavoli,
444 PREDICI
scapă-ne de păcate, scapă-ne de rătăcire, luminează-ne
ochii sufletului şi ne mântuieşte din robia patimilor!” De
aceea, plini de bucurie, oamenii îşi aşterneau veşmintele
pe cale; alţii tăiau ramuri de copaci şi le aşterneau pe jos.
Mulţi dintre ei fuseseră martori la minunea învierii lui Lazăr
şi mare le era bucuria căci îl văzuseră cu ochii lor pe Lazăr
viu şi stând la masă cu Iisus după înviere. De aceea stri-
gau ,,Osana!” şi-L lăudau pe Mântuitorul.
Prin această mulţime, însă, se găseau şi vrăjmaşi de
moarte ai lui Iisus, ai Domnului, care încercaseră să-i facă
pe ucenici să tacă, dar n-au reuşit. De aceea se apropiară
aceşti iudei pizmaşi de Iisus şi-I ziseră: ,,Învăţătorule,
ceartă-Ţi ucenicii!”, iar Iisus le răspunse cu glas profetic:
,,Zic vouă, că dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga!”,
adică atunci când frica va închide gura ucenicilor, stâncile
din Golgota se vor despica şi vor vesti astfel dumnezeirea
Celui răstignit; când apostolii vor fi prigoniţi în Ierusalim şi
nu vor putea să-L propovăduiască pe Învăţătorul lor, atunci
pietrele templului şi ale cetăţii vor cădea sub loviturile
romanilor şi vor adeveri răzbunarea şi dreptatea Fiului lui
Dumnezeu, El Care a fost dispreţuit de ei şi aşa va fi în
toate vremurile; când apostolii - preoţii lui Iisus
- vor tăcea şi se vor da la o parte de frică, vor inter-
veni puterile îngereşti şi se vor dezlănţui asupra omenirii
pedepse şi urgii care de care mai grozave şi mai fioroase.
Mergând Domnul Iisus Hristos împresurat de popor în
cântece de osanale a ajuns aproape de cetate. Primirea
era atât de frumoasă, veselia şi bucuria se citeau pe feţele
tuturor… Numai Iisus parcă nu auzea nimic, parcă nu
simţea nimic din bucuriile lor. Sufletul Lui era întristat; o
tristeţe grozavă Îi apăsa toate mădularele. Priveşte lung
din vârful unui deal spre oraşul Ierusalim, care era strălucit
de razele soarelui şi arăta mai frumos ca oricând. În
tristeţea Sa, S-a oprit puţin şi a început să plângă pentru
cetatea Ierusalimului zicând:
,,O, Ierusalime, Ierusalime, dacă ai fi cunoscut şi tu măcar
în această zi cele ce sunt spre pacea ta! Dar un văl negru
îţi acoperă faţa ta şi nu vezi. O, Ierusalime, Ierusalime, vor
veni zile peste tine când vrăjmaşii te vor înconjura cu
şanţuri şi te va strânge în toate părţile, prăbuşindu-vă la L-au primit cu duşmănie, cu invidie şi cu ură de moarte. Să
pământ pe tine şi pe copiii tăi, şi nu vor lăsa piatră pe pi- cercetăm şi noi adâncul sufletului nostru şi să vedem în
atră să nu fie dărâmată, pentru că n-ai cunoscut vremea care ceată ne aflăm astăzi, la intrarea Domnului în Ierusal-
când ai fost cercetat!” im?! În ceata celor care şi-au dezbrăcat hainele şi le-au
aşternut pe jos să treacă Iisus peste ele, în această
El vorbea despre asedierea cetăţii Ierusalimului de către mulţime plină de bucurie şi veselie care purta ramuri de
romani şi distrugerea lui, despre timpul când evreii vor fi finic în mâini şi plină de credinţă striga laude: ,,Osana, Fiul
luaţi ca sclavi şi împrăştiaţi pe toată faţa pământului. lui Dumnezeu! Osana, mântuieşte-ne, Împăratul lui Isra-
Mergând apoi Iisus mai departe pe mânzul asinei, încon- el!”? - sau ne găsim printre cărturari şi farisei, printre oa-
jurat de ucenici şi popor în strigăte de osanale, Se îndrepta menii mândri şi îngâmfaţi, printre invidioşii şi răutăcioşii
spre templu. Străinii întrebau zicând: ,,Cine este Acesta dornici de a bea sângele fraţilor lor, dornici de a mânca din
Care e primit ca un împărat, cu ramuri de finic în mâini?”, carnea fraţilor lor, iubitori de păcate şi corupţi, vicioşi şi
iar mulţimea răspundea: ,,Acesta este Iisus, Profetul din hulitori, putrezi de păcate până în măduva oaselor.
Nazaretul Galileii!”.
Intrarea Domnului Hristos în Ierusalim mai înseamnă şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 445 intrarea Lui în cetatea sufletelor noastre, în inima noastră,
în viaţa noastră. Pentru aceasta se cuvine să dezbrăcăm şi
Fariseii şi cărturarii înfuriaţi vorbeau între ei şi ziceau: noi veşmintele noastre, adică păcatele noastre, să le
,,Vedeţi că nu folosim nimic?! Iată, dacă Îl mai lăsăm mult, aruncăm la picioarele Mântuitorului, căci aceasta
toată lumea va crede şi va merge după El!”; şi turbau de înseamnă dezbrăcarea oamenilor de veşmintele lor şi
mânie, de invidie şi răutate. Astfel Mântuitorul fu condus în aşternerea lor pe cale. Să ne dezbrăcăm de omul cel vechi
cel mai mare triumf prin mijlocul Ierusalimului, până la şi de toate legăturile cele rele, să dezlegăm sufletul şi tru-
templu. Când a început să urce treptele templului, L-au pul de legăturile păcatelor, de toate patimile şi deşertăciu-
întâmpinat o mulţime de copii în templu, cu cântare, nile omeneşti, de toate vorbele cele rele şi
strigând: ,,Osana, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu! Mâ-
ntuieşte-ne, Împărate al lui Israel!”. Arhiereii şi fariseii fier- 446 PREDICI
beau de invidie şi iarăşi Îi ziseră Mântuitorului: ,,Auzi ce
spun aceştia?”, iar Iisus le-a răspuns: ,,Au n-aţi citit nicio- murdare. Să lăsăm răutatea, căci este mare răutate în
dată ce zice Scriptura, că din gura pruncilor şi a celor ce lume; să lăsăm hulele, drăcuielile, desfrânările şi avorturile,
sug ai săvârşit laudă?!” vrăjile şi descântecele; să aruncăm de la noi toate păcatele
şi să aducem Stăpânului Hristos stâlpări de fapte bune.
După ce a intrat în templu, au venit la Dânsul orbii, şchio-
pii, toţi bolnavii şi I-a vindecat. Înainte de moartea Sa, În loc de mir, ca Maria, sora lui Lazăr, să-I aducem lacrimi-
Blândul şi Bunul Iisus, plin de milă, tămăduieşte atâţia le noastre - lacrimi vărsate cu căinţă pentru păcatele noas-
nenorociţi în faţa mulţimii adunate şi a vrăjmaşilor Săi care tre - şi mai ales să plângem în săptămâna aceasta ce ur-
căutau să-L omoare. Astfel, le dovedeşte încă o dată, prin mează, a Sfintelor Patimi, că şi noi suntem vinovaţi de
aceste minuni, că este Fiul lui Dumnezeu - Mesia cel vestit suferinţele cele grele şi de moartea Stăpânului nostru Hris-
de prooroci, însă ei erau orbiţi de păcatul invidiei, al mâ- tos. Să plângem, că fiecare dintre noi am dat o lovitură de
ndriei, căci răutatea stăpânea sufletul şi toată fiinţa lor. De bici în spatele Lui; o vorbă murdară, un cuvânt rău, o
aceea nu-L puteau cunoaşte şi căutau numai pricină de înjurătură au fost ca un scuipat aruncat în faţa Lui din par-
ceartă şi cum să-L prindă în cuvânt, ca să găsească mo- tea noastră. Cu toată căinţa şi umilinţa să plângem şi să-I
tive de a-L omorî şi răstigni pe Cruce. cerem iertare, făgăduind că nu vom mai face niciodată. De
aceea trebuie să plângem, pentru că şi noi L-am răstignit şi
Aşa a fost primit Iisus în Ierusalim de mulţimea poporului, L-am chinuit cu păcatele noastre pe Fiul lui Dumnezeu. Noi
cu cea mai mare bucurie, ca un Împărat blând şi dătător de I-am pus cunună de spini, noi I-am bătut piroane în mâini
pace, ca un biruitor al morţii, al iadului şi al demonilor. Însă şi picioare, noi am străpuns coasta cu suliţa, prin
nu toţi L-au primit aşa. Fariseii şi cărturarii, preoţii cei mai necredinţa noastră, prin neascultarea, mândria şi păcatele
de seamă şi saducheii necredincioşi, L-au primit cu insulte, noastre.

Într-o ţară îndepărtată cetăţenii s-au răsculat împotriva re-
gelui lor. Atât erau de furioşi împotriva lui, că după ce l-au
dat jos de pe tron, voiau să-i ia viaţa. Bietul rege, îngrozit
de furia şi de răutatea cetăţenilor lui, fuge din palat, iese ca
un necunoscut în oraş, fiindcă îşi schimbase hainele cele
preţioase cu unele vechi numai zdrenţe, şi de acum umbla
singur toată noaptea prin oraş; mai spre ziuă ajunge la
ţărmul mării şi ostenit de atâta trudă, se aşază pe o piatră
ca să răsufle puţin. Întristat de necazul venit pe capul lui şi
de supărarea pierderii împărăţiei sale stă şi se gândeşte la
nenorocirea lui; îşi pune faţa între mâini şi plânge, şi
plânge cu amar.
Vrăjmaşii cei neînduplecaţi, care-i voiau cu orice preţ
moartea şi-l urmăreau pas cu pas, au ajuns la ţărmul mării.
Îl văd de departe, îl recunosc şi aleargă spre el furioşi, cu
săbiile în mâini, să-i ia viaţa; se pornesc asupra lui cu toată
mânia ca să-i soarbă sângele. Dar când s-au apropiat de
el şi l-au văzut singur şi fără nici un tovarăş, când l-au
văzut în hainele acelea vechi şi rupte, fără nici o mâ-
ngâiere de nicăieri, fără mantia împărătească, fără coro-
ana şi podoabele împărăteşti şi mai ales când l-au văzut
udând pământul cu lacrimi şi suspine amare, s-au oprit
ticăloşii aceia din mânia lor; s-au oprit, s-au înduioşat şi au
început să-l mângâie cu cuvinte bune; l-au ridicat de la
pământ, au căzut în genunchi înaintea lui şi au început să-
şi ceară iertare pentru ce i-au făcut. L-au luat apoi îm-
preună cu ei în cetate, l-au suit din nou pe tron şi i-au jurat
că în viitor îl vor sluji cu toţii în credinţă şi ascultare, şi nu
vor mai face niciodată relele pe care i le-au făcut.
Aşa este şi cu Împăratul nostru, Împăratul cerului şi al
pământului - Iisus Hristos, în numele Căruia ne-am botezat
şi a Cărui Împărăţie nădăjduim s-o moştenim. În starea
aceasta jalnică L-au adus păcatele noastre, căci El a lăsat
Împărăţia cerului şi a venit la noi ca să ne salveze; El
pentru noi a plâns şi a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 447
suspinat, pentru noi a primit bătăi, a fost dezbrăcat de
hainele Sale, lovit cu bice, încoronat cu coroană de spini,
însetat şi nemâncat şi cu inima sfâşiată de durere.
Oare nu trebuie să facem şi noi ca acei cetăţeni din istori-
oară, care s-au umilit şi cu lacrimi în ochi au început să-şi
ceară iertare? Înaintea împăratului lor au cerut iertare.
Oare nu trebuie să zicem şi noi cu inima zdrobită la sfânta
spovedanie: ,,Iisuse, Mântuitorul meu, drept este oare ca
Tu să stai pironit pe cruce, iar eu să stau în păcatele des-
frânării?! Drept este oare ca Tu să porţi cununa de spini pe
cap, iar eu să stau cu atâtea gânduri rele şi murdare în
capul meu?! Drept este să stai cu rana deschisă în coastă,
iar eu să ţin duşmănie împotriva aproapelui meu?! Tu să
stai cu mâinile şi picioarele pironite, iar eu să umblu în
căile pierzării?! Trupul Tău cel curat este distrus de bătăi,
iar eu stau cu trupul pângărit de atâtea păcate. Mie mi se
cade să ţin în spate crucea aceasta, Iisuse! Eu să sufăr
atâtea patimi, eu să sufăr moarte grea, că aceasta o merit
pentru păcatele mele! Dacă nu pot să mor pentru Tine, cel
puţin să mă pocăiesc pe cale; dacă nu pot să vărs sângele
meu, să vărs şiroaie de lacrimi ca să arăt şi eu cât de
puţină dragoste pentru Tine!”
Acestea să le zicem şi altele multe, şi să-I jurăm credinţă şi
ascultare de aici înainte, ca şi cetăţenii aceia împăratului
lor. Apoi să-L luăm pe Scumpul nostru Mântuitor şi să-L
aşezăm pe scaunul inimii noastre, ca să împărăţească
întru noi. Sfânta Biserică, în săptămâna aceasta care ur-
mează, ne înlesneşte acest lucru; ni-L pune în faţă pe
Împăratul Slavei - pe Împăratul cerului şi al pământului, pe
Salvatorul nostru - ni-L pune în faţă bătut, chinuit şi răstig-
nit pe cruce. Iar noi, cu lacrimi să ne mărturisim păcatele,
să recunoaştem toate nelegiuirile noastre înaintea Lui, cu
hotărâre temeinică de a nu le mai face. Să-L luăm apoi
prin Sfânta Împărtăşanie, să-L aşezăm în scaunul inimii şi
al sufletului nostru păstrându-L şi ascultându-L în toate
zilele vieţii noastre, ca să fim cu El, şi El cu noi în veci de
veci.
Rugăciune
O, Doamne Iisuse Hristoase, Împăratul noului Israel, vezi
starea noastră în care ne găsim! Iată-ne, loviţi din toate
părţile de o mulţime de rele. Suntem orbi - luminează-ne!
Suntem nestatornici şi slabi - întăreşte-ne! Ajută-ne să nu
Te mai întristăm prin păcatele noastre!
Fereşte-ne, ca nu cumva astăzi să strigăm ,,Osana”, iar
mâine să zicem cu vrăjmaşii Tăi: ,,Să se răstignească
Acesta!”. Fereşte-ne, Stăpâne, ţine-ne mintea întreagă! Tu
eşti Dumnezeul nostru, Împăratul şi Părintele nostru şi pe
Tine Te vrem şi Te iubim, Ţie vrem să-Ţi slujim acum şi
pururea şi în vecii vecilor! Amin!
448 PREDICI a fost vândut de către ucenicul Său, Iuda, şi multe
alte zile tot aşa de triste şi posomorâte au fost în cursul
veacurilor.

Cea mai tristă zi din istoria omenirii a fost ziua răstignirii

PREDICĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI Domnului, iar cea mai mare şi mai frumoasă sărbătoare,
cea mai înălţătoare zi, a fost ZIUA ÎNVIERII DOMNULUI,
ziua cea mai curată a bucuriei, ziua care a adus cele mai
,,Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare, Paştile Domnului,
Paştile. Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hris- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 449
tos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare
de biruinţă.” dulci mângâieri în lume, ziua în care s-a săvârşit cea mai
mare minune, ziua pe care a făcut-o Domnul să ne
Hristos a înviat! bucurăm şi să ne veselim într-însa. Din minunea Învierii
Domnului a izvorât atâta bucurie şi mângâiere, atâta har şi
F r a ţ i c r e ş t i n i, mister.

Cea mai importantă zi pentru toată lumea noastră creştină, Hristos e viu! Hristos trăieşte! Hristos a înviat! Hristos este
este ziua Învierii Mântuitorului, ziua cea mare, ziua pe care Dumnezeu adevărat pe care-L mărturisim împreună cu
a făcut-o Domnul. Despre această zi şi despre Mântuitorul Tatăl şi cu Duhul Sfânt! Aceasta este dogma mântuirii no-
s-a proorocit mult în Vechiul astre, dogma credinţei noastre ortodoxe. Iată deci, că,
pentru cel credincios, Hristos este învierea şi viaţa lui! Tre-
Testament, şi iată că acum s-a împlinit! ziţi-vă, săltaţi de bucurie şi nu mai locuiţi printre morţi, nu-L
mai căutaţi pe Hristos în morminte, căci El este viaţa no-
Omenirea întreagă a trăit în curgerea veacurilor zile mari, astră, tăria şi puterea noastră şi El va învia şi trupurile no-
zile de bucurie, dar şi zile de durere. Frumoasă a fost ziua astre, spre a fi cu El în împărăţia Tatălui, în fericirea cea
când a răsărit mai întâi soarele, mare a fost ziua când a veşnică! Ar însemna să avem o inimă de piatră, dacă n-am
fost făcut omul, când Adam a putut să vadă pentru prima simţi şi noi marea bucurie a Învierii, mai ales când vedem
dată frumuseţile firii şi să se închine puterii lui Dumnezeu. că toate vietăţile şi toată natura se bucură. Am fi vrednici
Mare şi însemnată a fost ziua când Moise proorocul, s-a de plâns, ca şi răstignitorii lui Iisus, care au plâns şi s-au
pogorât de pe munte cu tablele legii, cu poruncile lui întristat când au auzit de Învierea Mântuitorului. Aceştia şi
Dumnezeu în mijlocul poporului. Mare şi frumoasă a fost astăzi se întristează şi nu vor nici să audă de numele lui
ziua Bunei Vestiri, când Fecioara Maria primeşte vestea că Hristos.
Îl va naşte pe Mântuitorul lumii. Înălţătoare şi sfântă a fost
ziua Naşterii Mântuitorului, când a răsărit Soarele Dreptăţii. Am auzit cu toţii, din Sfintele Evanghelii ce s-au citit în
Minunate au fost zilele minunilor Mântuitorului, când oa- Săptămâna Patimilor, ce suferinţe a îndurat Iisus. După ce
menii, uimiţi, se închinau în faţa sfinţeniei şi a iubirii Lui. L-au răstignit, L-au aşezat într-un mormânt, apoi au pus o
lespede de piatră deasupra, zicând: ,,De acum s-a sfârşit
Tristă a fost însă ziua căderii omului în păcat, în neas- cu El! Ucenicii Lui s-au împrăştiat de frică, iar trupul Lui
cultare. Pline de durere au fost zilele potopului, când este mort.”, însă cumplit s-au înşelat aceşti ticăloşi, căci
Dumnezeu a înecat cu apă tot pământul. Posomorâtă a Iisus n-a fost numai OM, ci a fost Dumnezeu!
fost ziua când la Turnul Babel s-au amestecat limbile.
Vrednice de plâns au fost cetăţile Sodoma şi Gomora, care Era în dimineaţa zilei celei dintâi a săptămânii, chiar
au pierit arse cu foc. Grozave au fost zilele uciderii prunci- înainte de revărsatul zorilor. O dimineaţă aşa de frumoasă,
lor de către Irod. Cutremurătoare a fost ziua când Iisus cum demult nu mai fusese. Vântul sufla blând, călduţ ca şi
vara, picături de rouă străluceau în iarbă, florile miroseau
aşa de frumos, iar păsărelele cântau în dulcele lor grai.
Trupul lui Iisus era încă în mormântul rece. În jurul locului
aceluia erau adunate oştiri de îngeri răi - demonii - căci, bubuitului unui tunet. Tot aşa va zgudui omenirea şi la a
dacă ar fi fost cu putinţă, Lucifer cu toată oastea lui căzută doua Lui venire, dar nu numai pământul, ci şi cerul, toate
L-ar fi ţinut pentru totdeauna sigilat în mormânt pe Fiul lui vor tremura de frică. Cerurile se vor strânge ca o carte, se
Dumnezeu, dar şi oastea cerească înconjura mormântul. vor topi de căldură, iar pământul va arde cu tot ce este pe
Îngerii lui Dumnezeu cei puternici păzeau mormântul şi el, la a doua venire a Sa pe norii cerului.
aşteptau cu frică să-L salute pe Domnul vieţii. După ce
Împăratul Slavei a cutreierat iadul, l-a cutremurat, şi l-a La moartea lui Iisus, ostaşii au văzut pământul cu-
golit de sufletele care erau ţinute acolo de veacuri, sufletultremurându-se şi întuneric mare s-a făcut în miezul zilei.
Său vine iarăşi în mormânt şi Se uneşte cu trupul pe care-l La Învierea lui Iisus, ostaşii au văzut strălucirea unui înger
lăsase de curând, ca să învieze în mărirea slavei Sale. care lumina noaptea, şi au auzit cântări triumfale şi cu
bucurie zicând: ,,Iisuse, Tu l-ai biruit pe satana şi puterile
Un mare cutremur de pământ s-a făcut! Un înger al Dom- întunericului; Iisuse, Tu ai biruit iadul şi moartea!”. Toată
nului s-a pogorât din cer, îmbrăcat cu puterea lui garda romană care-L străjuia pe Iisus a privit şi a văzut
Dumnezeu, coborând pe razele strălucitoare ale slavei faţa Aceluia, pe care puţin mai înainte Îl luaseră în râs şi în
dumnezeieşti. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi batjocură; au văzut Acea Fiinţă pe care O arestaseră, pe
îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii, de frică, au Cel pe Care-L duseseră în odaia de judecată, Căruia Îi
început să tremure şi au rămas ca nişte morţi. Ostaşii puseseră coroană de spini pe cap, pe Cel Care a stat în
aceia, care niciodată nu se temeau de ceva, atunci, în acel faţa lui Irod şi a lui Pilat să fie judecat, Care Şi-a lăsat tru-
moment, au fost ca nişte prizonieri fără să poată folosi pul să fie sfâşiat de loviturile biciului. Îl vedeau acum pe
spada sau suliţa. Faţa pe care o priveau ei Cel Care fusese pironit pe Cruce şi spre Care preoţii
dădeau din cap şi ziceau: ,,Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine
450 PREDICI nu Se poate mântui!”, Îl vedeau pe Cel pe Care-L puseseră
în mormântul rece şi nou al lui Iosif, şi-L sigilaseră ca pe
nu era faţa unui luptător pământean, era faţa celui mai tare un prizonier.
ostaş din oastea lui Dumnezeu, era solul acela care oc-
upase locul celui căzut - al lui Lucifer - era Marele Ar- Această mulţime de ostaşi, dimpreună cu sutaşul Longhin,
hanghel Mihail, era cel care pe dealurile Betleemului ves- când au văzut îngerii şi pe Mântuitorul în slavă, toţi au
tise Naşterea lui Hristos în urmă cu 33 de ani. leşinat şi au căzut la pământ ca morţi. După ce strălucirea
cerească se depărtă de la ochii lor, s-au ridicat şi ei în pi-
Pământul se cutremură la apropierea lui, oştirile întuneri- cioare şi repede, tremurând, au luat-o către poarta grădinii,
cului au pierit, piatra de pe uşa mormântului s-a rostogolit, ieşind ca nişte oameni beţi şi spunând tuturor pe care-i
iar el coborî pe pământ. Ostaşii, când au văzut piatra întâlneau pe cale, minunile pe care le-au văzut la
aceea mare că se îndepărtează aşa de uşor, ca o pie-
tricică mică, au încremenit şi mai mult. El stătu în poziţie PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 451
smerită şi ca o slugă supusă zise către Stăpânul său aflat
în mormânt: ,,Fiul lui Dumnezeu, vino afară, Tatăl Tău Te mormântul lui Iisus. Au mers în grabă la mai marii preoţilor
cheamă!”. Deodată ostaşii Îl văd pe Iisus cum iese din să le spună mai întâi lor. Aceşti ostaşi, care erau neînfricaţi
mormânt, se aşază deasupra lui şi rosteşte aceste cuvinte altădată, acum aveau o înfăţişare ciudată, feţele palide ca
pe care le spusese mai înainte: ,,Eu sunt Învierea şi Viaţa!” de mort; tremurând de spaimă, au mărturisit înaintea
Mulţimea îngerilor se pleacă până la pământ, închinându- arhiereilor că Hristos a înviat.
se şi adorând pe Răscumpărătorul omenirii cu cântări de
laudă. Ei au spus adevărul, că Cel răstignit a fost Fiul lui
Dumnezeu, şi au zis: ,,Am auzit noi cum un înger Îl numea
Un cutremur de pământ a fost în clipa când Hristos şi-a dat Majestatea cerului, Împăratul măririi!”. Faţa preoţilor deveni
duhul pe Cruce, un cutremur de pământ a mărturisit clipa ca a unor morţi. Caiafa nu mai putea zice nimic şi gura i se
când Iisus a înviat. Acela Care biruise moartea şi încleştase; pentru moment atât a putut să spună: ,,Staţi
mormântul a venit afară ca un biruitor în timpul clătinării liniştiţi şi nu spuneţi nimănui nimic!”.
pământului, a fulgerelor care alergau în toate părţile şi a
Când Iisus fusese pus în mormânt, satana triumfase, Iată de ce, sfinţii apostoli au rânduit să se serbeze ziua
crezând că Mântuitorul nu-Şi va mai relua viaţa, de aceea Învierii în toate duminicile de peste an! Fiindcă aceasta
pusese gardă în jurul mormântului, ca să-L ţină prizonier; este ziua pe care a făcut-o Domnul, ziua cea proorocită de
acum se supărase foc pe îngerii lui, care fugiseră la aprop- David în psalmi. În aceste zile ale Patimilor şi Învierii Dom-
ierea trimisului ceresc. Când L-au văzut pe Hristos că se nului, în poporul evreu s-a făcut o alegere: unii la dreapta
ridică plin de biruinţă, înviind din mormânt, toţi diavolii au şi alţii la stânga. Atunci au ieşit la iveală vânzătorii lui Iisus,
fugit; în zadar îi făcuseră ei pe preoţi unelte ale lor, totul trădătorii lui Iisus, cei ce s-au lepădat de El, dar au ieşit la
era pierdut. Hristos înviase şi se adeverise ce spusese mai iveală şi ucenicii cei ascunşi ai Lui, care L-au urmat şi I-au
înainte: ,,Îmi dau viaţa ca iarăşi să o iau! Am putere s-o slujit până la moarte.
dau şi am putere s-o iau iarăşi!”.
Mare este sărbătoarea aceasta a Învierii Domnului, fraţi
Cine era Acesta care avea asemenea putere, dacă nu creştini! Să ne închipuim o clipă că Domnul n-ar fi înviat şi
Dumnezeu?! La fel de cutremurător ca şi celelalte minuni a trupul Lui ar fi rămas sub lespedea mormântului din grădi-
fost faptul că în clipa când Hristos a înviat, au înviat cu el o na lui Iosif. Ce nădejde am mai fi avut noi astăzi de mântui-
mulţime de morţi. Această mulţime de morţi înviaţi a mers rea noastră? El n-ar fi fost decât un om în istorie, un mare
în cetate şi a propovăduit că Hristos a înviat din morţi. Ei s- profet, un reformator. Dacă Iisus ar fi fost biruit de invidia şi
au arătat neamurilor lor şi multora, spunând: ,,Pe noi El ne- răutatea vrăjmaşilor Săi, dacă n-ar fi înviat, ar fi avut tot
a înviat, ne-a sculat şi ne-a dat drumul din iad!”. Închipuiţi- atâta însemnătate pentru lume, ca şi Moise, Buda, Confu-
vă ce mare a fost minunea aceasta! Ar fi ca şi cum v-aţi cius, Mahomed sau alţi întemeietori de religii. Dar El a
duce de aici acasă şi aţi găsi între părinţi şi între ceilalţi pefăcut ceea ce nimeni n-a putut face, nici până la El, nici
bunici, pe moşi, pe unii fraţi, pe cei care au adormit, şi i-aţi după El.
vedea cu ochii, aţi vorbi cu ei şi i-aţi întreba de cele de din-
colo. Iisus S-a sculat din morţi cu puterea Sa, fiindcă era
Dumnezeu. Şi, dacă ştim că Hristos este Dumnezeu, cum
Aşa a fost răspândită şi întărită şi mai mult Învierea lui să nu ne bucurăm noi, când El este Stăpânul şi Împăratul
Hristos. Nu putea să ia foc pământul acesta dacă nu se nostru, şi trăieşte, e viu?! Noi nu credem într-o zeitate
făceau asemenea minuni mari. Sfinţii înviaţi au mărturisit mincinoasă cum credeau înainte păgânii şi cum mai cred şi
că sunt adevărate cuvintele spuse prin prooroci, despre astăzi. Tot ceea ce ne învaţă religia noastră este adevărat.
Iisus; învierea lor a fost o ilustrare a profeţiei împlinite. Noi creştinii credem în Dumnezeul cel adevărat, în
Când au auzit vrăjmaşii lui Iisus de Învierea Lui s-au Dumnezeul cel viu care S-a făcut trup şi a locuit printre noi
umplut de ruşine şi s-au aprins la faţă de mânie, neştiind plin de har şi de adevăr. Iată, deci, dacă Iisus este
ce uneltiri mincinoase să mai scornească, încât să pună Dumnezeu, atunci tot ce a făcut şi a învăţat El, este de o
capăt propovăduirii şi învăţăturii Lui. importanţă covârşitoare pentru noi! Viaţa lui Iisus nu este
ca a oricărei personalităţi din istorie, cum ar vrea unii
Amintirea acestei minuni mari ce s-a petrecut acum apro- necredincioşi să ne-o prezinte, ci viaţa Mântuitorului Hris-
ape 2000 de ani în Ierusalim o sărbătorim noi şi astăzi. În tos este o pildă vie care trebuie urmată de către fiecare
aceste zile ale Învierii Domnului toate săltau de bucurie şi dintre noi. Poruncile şi învăţăturile Sale nu sunt la fel ca ale
cerul, şi pământul, şi cele de dedesubt. Numai cărturarii şi filozofilor lumii, pe care le urmezi când îţi place şi le lepezi
fariseii, numai Anna şi Caiafa, diavolul şi iadul se tânguiau când nu-ţi convine. Cuvintele Domnului Hristos trebuie
şi plângeau, numai aceştia nu se bucurau de Învierea Mâ- împlinite întotdeauna, în orice împrejurare, fără şovăire,
ntuitorului; ei s-au bucurat joi, vineri şi sâmbătă când au oricât de greu ne-ar veni uneori. Şi dacă Iisus este
pus ostaşii să-L păzească în mormânt, când L-au răstignit Dumnezeu, în El găsim mereu un sprijin şi o mângâiere
şi fără margini.

452 PREDICI Când zările vieţii ni se întunecă de norii încercărilor, când

necazurile ne împresoară, să strigăm la El ca Petru când
L-au chinuit, atunci s-au bucurat aceştia fără de har. era îngrozit de valuri, iar Dumnezeu-Iisus ne va ajuta, căci
este Atotputernic! Când suntem copleşiţi de povara
păcatelor să întindem mâinile noastre spre Dânsul şi El ne
va ierta! Când viaţa noastră vedem că se sfârşeşte să nu Fecioară Marie, Maica Dumnezeului nostru!
ne întristăm ca cei ce n-au nădejde, ci să plecăm capetele
ostenite pe braţele Lui părinteşti, aşteptând odihna cea Deşartă ar fi însă toată bucuria, rătăcit şi pierdut ar fi su-
veşnică şi El ne va odihni, căci El este Învierea şi Viaţa, şi fletul dacă am privi suferinţa lui Iisus şi luminata lui Înviere
tot El a zis: ,,Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi
şi ne-am mulţumi numai cu câteva lacrimi şi cu bucuria de-
Eu vă voi odihni pe voi!” o clipă şi apoi intrăm iarăşi în mormântul păcatelor. Nu,
iubiţilor, noi să nu fim ca necredincioşii şi ca preoţii Vechi-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 453 ului Testament care prăznuiau numai de formă! Să nu fim
ca unii care se numesc credincioşi şi care s-au oprit pentru
Saltă deci şi te bucură acum, suflete, că moartea a fost un timp de la bucate şi unele păcate, iar odată cu Învierea
biruită, păcatul nimicit, întunericul a trecut; acum toate s-au Domnului îşi dau drumul şi dezleagă toate patimile şi
umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt, păcatele, pentru că ei n-au temelie tare în învăţătura Dom-
căci prăznuim a morţii omorâre, a iadului sfărâmare şi în- nului Hristos. Crucea şi Învierea Lui pentru ei rămân doar o
cepătura vieţii celei veşnice! Veselească-se pământul, să sărbătoare istorică, care se repetă şi nu aduce decât o
se bucure şi să serbeze toată lumea cea văzută şi mică mulţumire sufletului numai pe moment. Ba şi mai
nevăzută, că a înviat Hristos, veselia cea veşnică! mult, unii dintre creştini privesc învăţătura despre
Dumnezeu, despre rai, despre iad, despre toate cele
Iată deci, iubiţilor, că de acum aproape 2000 de ani veşnice, cele nevăzute de ochii cei trupeşti ca pe nişte
creştinii adevăraţi au trăit şi au sărbătorit evenimentele născociri popeşti, ca pe nişte
petrecute în istoria mântuirii noastre. Ei au trăit cu
adevărat, au simţit şi s-au înfiorat de fiecare dată, când a 454 PREDICI
trebuit să se amintească de Patimile şi Învierea lui Hristos.
Aşa trebuie să fie şi să simtă creştinul adevărat, fiindcă şi basme. De aceea nu au sufletul viu, de aceea trăiesc în
noi ne-am regăsit printre răstignitorii Lui, şi noi cu păcatele moarte, de aceea se zbat în păcate şi în patimi, neputând
noastre am strigat: ,,Osana!” şi apoi, plini de ură, cu mai să se ridice mai sus.
multă putere am strigat: ,,Să se răstignească!”.
Noi nu credem într-o povestire, într-un basm. Pentru
În Săptămâna Patimilor ne-am regăsit în chipul nelegiuiţilor aceştia, spune Sfântul Apostol Pavel, zadarnică e
care au îndrăznit să-şi atingă spurcatele lor mâini de trupul propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa lor. Cei care
cel nevinovat al Domnului. În Săptămâna Patimilor ne-am nu iau în serios Învierea Domnului şi nu cred, nu trăiesc
regăsit în chipul lui Iuda, care nu s-a temut că va fi ars şi a bucuria cea adevărată se află în situaţia fariseilor şi a tu-
dat sărutare cu vicleşug lui Iisus, căci toate păcatele noas- turor nefericiţilor sinedrişti care, deşi erau convinşi de Învi-
tre nu sunt altceva decât ciocane grele care lovesc în cuie- erea Domnului şi nu puteau s-o combată decât printr-o
le ascuţite, ca să străpungă mâinile şi picioarele Domnului. minciună, s-au gândit să-i înveţe pe ostaşi să spună
Păcatele noastre sunt spinii veninoşi care scot broboane poporului că, pe când ei dormeau, au venit ucenicii Lui şi
mari de sânge pe faţa lui Iisus. Da! Ne-am regăsit, ne-am L-au furat. Ce minciună grosolană!
osândit şi am plâns în Săptămâna Patimilor, iar durerea
ne-a fost şi mai mare când L-am văzut pe Domnul nostru, Cel care crede cu adevărat, simte cu adevărat, se roagă
nădejdea noastră, dragostea şi bucuria noastră, intrând în cu adevărat, nu ca un spectator la teatru, la filme sau la
mormânt. Dar, iată că astăzi Împăratul nostru cel străjuit de circ; acesta este creştinul mistic. Aceia sunt adevăraţii
ostaşi a înviat din mormânt! creştini care cred nu se lasă stăpânit de nici o îndoială de
existenţa lui Dumnezeu, pe aceia nu-i poate îndoi nici
Astăzi, Mirele nostru cel ceresc a ieşit din mormânt ca păcatul, nu-i poate pune jos nici o ispită.
dintr-o cămară. Prigonitorii adevăraţilor creştini sunt în situaţia prigo-
nitorului Saul - Pavel, care mai întâi a fost Saul - care-şi
Bucuraţi-vă popoare, bucuraţi-vă ucenici, bucuraţi-vă; făcea renume tocmai din faptul că lupta împotriva lui Hris-
bucură-te Prea Curată tos şi care nu credea în Învierea Lui. Era şi el, ca şi ceilalţi
farisei, orb până în clipa când Însuşi Domnul I s-a arătat pe focul Sfântului Duh în Casa Domnului, fericiţi sunteţi că vă
drumul Damascului şi i-a deschis ochii să vadă cât era de aflaţi aici să-L urmaţi pe El! Când Domnul nostru
orbit, ca apoi el să vorbească cel mai mult despre Învierea
lui Hristos şi să moară luptând pentru adevărul acesta. a fost prins şi legat în Grădina Ghetsimani, toţi
ucenicii L-au părăsit şi au fugit de frică, lăsându-L în mâ-
Sfântul Pavel a propovăduit şi în faţa împăraţilor, zicându- inile soldaţilor şi servitorilor arhiereilor, dar pe drumul ce
le: ,,Cum am să pot eu să mă lepăd de Acela care Mi s-a cobora din Ghetsimani spre Ierusalim, un tânăr mergea
arătat pe drum şi Mi-a spus: «Saule, Saule, pentru ce Mă după El. Cine era acest tânăr, ce nume purta, Sfânta Carte
prigoneşti?!»”. Vedeţi cum I s-a arătat şi lui Mântuitorul nu ne spune; Sfântul Evanghelist Marcu e singurul care
după Înviere şi a făcut din el cel mai înflăcărat apostol - scrie acest amănunt, dar nu dă numele. Pentru tineretul
ucenic şi el oriunde spunea şi propovăduia Învierea lui care citeşte Sfânta Scriptură şi se străduieşte să trăiască
Hristos. învăţăturile Domnului, nu este mai mare bucurie ca aceea
de a şti că, atunci când cei vârstnici L-au părăsit pe Hris-
Din cuvintele Evangheliilor care s-au citit în Săptămâna tos, s-a găsit un tânăr curajos care să meargă după El.
Patimilor am putut înţelege la câtă ură şi duşmănie, la câtă
răutate îi duseseră duhurile necurate pe preoţii cei mai de Se vor ridica mulţi învăţători ai tineretului şi-i vor chema pe
seamă, pe cărturari, farisei şi saduchei, care fără un motiv tineri să-i urmeze, vor promite tot ce gura le poate vorbi;
cât de mic, strigau în gura mare împotriva Blândului Mâ- tineretul creştin are însă un singur Învăţător de care trebuie
ntuitor Care le făcuse numai bine, tot felul de hule şi batjo- să asculte şi după care trebuie să meargă - Hristos, Lumi-
curi, tot felul de minciuni la adresa Scumpului Mântuitor: că na lumii. Fără El nu este mântuire; El a luminat întotdeau-
e rătăcit, că a înşelat poporul, că nu ţine sâmbăta, că e om na sufletele tinerilor care L-au chemat şi L-au rugat cu
păcătos. Multe feluri de minciuni au scornit fariseii şi căr- credinţă şi cu dragoste.
turarii, care erau înveninaţi de diavolul, de duhurile ne-
curate, să întărâte poporul şi astfel să ducă vestea pre- Aţi auzit în noaptea Învierii pe preoţi strigând: ,,Veniţi de
tutindeni, că Hristos n-a fost decât un înşelător, dar până la luaţi lumină!” Această lumină este simbolul luminii lui Hris-
urmă toţi aceştia s-au pierdut; acei hulitori s-au îndepărtat tos, care luminează în întunericul acestei lumi. Păziţi cu
cu totul de adevăr şi au pierit în necredinţa lor. sfinţenie această lumină pe care aţi luat-o până acum şi
vegheaţi cu tărie ca nimeni să nu v-o poată stinge, nici un
Am auzit cu toţii la slujba Sfintei Învieri cuvinte vrăjmaş de zi şi de noapte, nici vântul cel turbat şi nici vi-
înfricoşătoare, cuvinte de osândire, care sunt spuse de jeliile şi toate uraganele de s-ar înfuria împotriva voastră!
Duhul Sfânt prin gura lui David: ,,Să învieze Dumnezeu şi
să se risipească vrăjmaşii Lui, să piară cum piere fumul, Sunteţi salvaţi, sunteţi luminaţi, sunteţi în corabie, sunteţi
cum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa să piară cu Împăratul, Care este în mijlocul nostru! Păziţi mai de-
păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar parte credinţa, nădejdea şi dragostea şi nimic să nu fie în
stare să vă întoarcă de pe drumul cel adevărat care duce
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 455 la viaţă! Acum este momentul să stăm mereu de veghe ca
să nu pierdem truda şi agoniseala sufletească şi uniţi cu
drepţii să se veselească!” toţii, în rugăciunile din Biserică, cât şi în cele de acasă, să
zicem:
Sub blestemul acesta cad toţi necredincioşii care-şi pierd
timpul în altă parte şi nu vor să vină Duminicile la Sfânta Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai pătimit şi ai înviat ca
Biserică, fiindcă ziua duminicii este ziua Domnului şi nu a pe noi să ne mântuieşti, ajută-ne să sfârşim cu bine zilele
omului. Ar trebui plini de recunoştinţă să venim să-I vieţii noastre, trăind în dreapta credinţă şi în sfântă
mulţumim pentru toate cele ce ne-a dat El nouă. pregătire sufletească şi trupească, ca să fim cu Tine,
nedespărţiţi în ceruri, în vecii vecilor! Amin!
Iubiţi fraţi şi creştini, şi voi tinere şi tineri, care vă îndulciţi
de darurile binefăcătoare ale Bisericii şi care vă încălziţi la 456 PREDICI
 Noi vorbim lumii despre un suflet nemuritor care va trăi în
veşnicie, iar necredincioşii răspund că este numai ceea ce
se vede, numai trup, numai materie, care după moarte se
PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DUPĂ PAŞTI spulberă şi dispare cu totul.

A Sfântului Apostol Toma Noi propovăduim o judecată din urmă, un sfârşit al tuturor
lucrurilor, o zi
,,Răspuns-a Toma şi I-a zis Lui:
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 457
- Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
când fiecare-şi va primi plata: fericire veşnică sau pe-
(Ioan 20, 28) deapsă veşnică, după merit. Sunt atâţia care susţin că totul
se încheie aici jos, că nu este nici un rai şi nici un iad, fi-
Hristos a înviat! indcă nimeni nu s-a întors de pe celălalt tărâm, ca să ne
spună că există o viaţă veşnică.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Toţi ucenicii lui Toma necredinciosul, de vreme ce nu pot
Mai toţi credincioşii şi chiar necredincioşii au auzit şi cu- pipăi cu mâna adevărurile de credinţă, nu vor să le dea nici
nosc despre credinţa şi necredinţa apostolului Toma. Ştiu o crezare, ba din contră, le dispreţuiesc tăgăduindu-le şi nu
că el a lipsit în seara Învierii când Domnul Hristos S-a văd nici un folos din credinţa cea dreaptă, în Dumnezeu. În
arătat celor 10 faţa acestei stări de lucruri, noi, ucenicii Domnului din ve-
acul acesta de pe urmă, invităm pe toată lumea necredin-
ucenici, care erau încuiaţi în casă de frica iudeilor şi cărora cioasă, nepăsătoare şi chiar duşmănoasă, să vină să va-
li se spulberase orice nădejde în Mântuitorul Iisus Hristos; dă, să se convingă, să pună mâna, să pipăie cât va vrea,
atunci Mântuitorul a venit în mijlocul lor şi le-a zis: ,,Pace ca să-şi schimbe purtarea şi să se mântuiască, fiindcă
vouă!” credinţa în Dumnezeu şi în toate lucrurile care nu se văd,
este singurul izvor adevărat şi nesecat al fericirii omeneşti.
După o săptămână, Iisus a venit iarăşi în mijlocul ucenicilor
şi de data aceasta era şi Toma cu ei, iar Mântuitorul i se Credinţa nu este un lucru orbesc, adică să închizi ochii şi
adresă lui Toma, pe care-l chemă să vadă, să pipăie să crezi. Cine a zis: ,,Crede şi nu cerceta!” a fost vrăjmaş
rănile, să se convingă şi să creadă. Ucenicul a pipăit al Evangheliei. Domnul Hristos, dimpotrivă, ne spune: ,,Vă
rănile, a pus mâna în coasta Lui, s-a convins că într- rătăciţi neştiind Scripturile!”, sau în altă parte: ,,Căutaţi şi
adevăr era El - Iisus - cu trupul acela care pătimise şi veţi afla!” şi iarăşi: ,,Cercetaţi Scripturile!”. Tocmai acest
atunci plin de emoţie şi cu lacrimi în ochi a strigat: lucru le lipsea şi ucenicilor, căci nu cunoşteau Scripturile
,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!”, iar Domnul i-a Vechiului Testament, cele cu privire la Mântuitorul Iisus
răspuns: ,,Tomo, ai crezut pentru că M-ai văzut! Fericiţi Hristos. De aceea erau nedumeriţi, încurcaţi şi chiar
sunt însă aceia care n-au văzut şi au crezut!” necredincioşi şi dacă mai ştiau câte ceva, uitaseră în clipa
aceea grea şi nu mai ştiau ce să mai creadă.
În toate veacurile au fost astfel de oameni stăpâniţi de
necredinţă, astfel de urmaşi ai lui Toma, care tăgăduiesc În Vechiul Testament sunt mai multe pilde, care închipuie
adevărurile despre Dumnezeu şi nu vor să creadă decât în pe Însuşi Mântuitorul - Mielul lui Dumnezeu - care ridică
ceea ce văd, în ceea ce pot pipăi şi măsura cu mintea lor păcatele lumii. Dreptul Abel, care a adus jertfă prima dată
limitată. Noi le vorbim despre un Dumnezeu Care a creat lui Dumnezeu pe pământ şi apoi a fost omorât de Cain,
cerul şi pământul şi toate cele ce există în univers, iar fratele său, din pizmă, fiindcă a fost primită jertfa lui de
necredincioşii ne răspund că nu există Dumnezeu şi că Dumnezeu; el Îl închipuia pe Domnul Hristos şi Jertfa Lui
lumea s-a născut la voia întâmplării şi că ea se conduce pentru mântuirea noastră. Mai târziu, Avraam a avut un
singură după legile naturii. singur fiu, pe Isaac şi acesta a fost cerut de Dumnezeu să
fie jertfit, iar Avraam plin de credinţă, ascultare şi supunere
a plecat cu el să-l jertfească sus pe munte. Iată chipul lui a înviat fiindcă a fost Dumnezeu adevărat. Dacă
Iisus, în Isaac! Iată şi muntele Golgota, unde trebuia să fie avem fiecare pretenţia aceasta pe care a avut-o Toma
jertfit! atunci, adică să punem şi noi mâna pe Dumnezeu, să dăm
mâna cu El, să-L vedem faţă către faţă, înseamnă că n-am
Dacă privim cu atenţie ş i cercetăm Sfânta Scriptură înţeles nimic din toată învăţătura Bisericii şi zadarnic ne
despre viaţa lui Iosif cel vândut de fraţii lui, aflăm că a fost mai numim creştini, căci suntem numai de formă.
vândut de un frate cu numele tot de Iuda, care a cerut 20
de arginţi pe el, de la nişte neguţători care mergeau spre În Sfânta Evanghelie se spune că pe când Dumnezeu era
Egipt. Înainte de a-l vinde, cei 11 fraţi ai lui l-au aruncat pe pământ, L-au văzut mulţi şi ucenicii au vorbit cu El, dar
într-o fântână părăsită, fără apă, cu gândul că va muri aco- nu-L cunoşteau. Era Dumnezeu adevărat şi ei nu-L cu-
lo. Iată chipul lui Iisus, care mai târziu trebuia să fie vândut noşteau. Sfânta Evanghelie ne mai spune că pe
de Iuda pe 30 de arginţi, iar în locul fântânii părăsite să Dumnezeu nu L-a văzut nimeni. Dar ce înseamnă aceste
primească moarte şi îngropare în mormântul lui Iosif din cuvinte?! Înseamnă că pe Dumnezeu nu-L putem vedea în
Arimateea. toată măreţia puterii Sale, fiindcă n-am mai putea trăi, ne-
am arde şi ne-am nimici. Cum am putea noi să-L vedem
Mai târziu, în Vechiul Testament, se vorbeşte despre pe Acela care a creat cerul cu soarele şi luna, adâncurile,
mielul pascal, care era tot chipul Mielului nevinovat al lui pământul şi tot ce cuprinde, noi, care suntem praf şi
Dumnezeu - Iisus Hristos. În prooroci şi în ţărână, nişte musculiţe în comparaţie cu puterea lui
dumnezeiască?! De aceea nu-L putem vedea în toată
458 PREDICI măreţia Sa şi de aceea S-a făcut cunoscut în persoana
Fiului Său, Iisus Hristos, Care a arătat omului calea cea
psalmi se află scris în multe locuri despre Mântuitorul Iisus, vrednică de urmat şi pe Dumnezeu Tatăl, prin minunile
cum că aşa trebuia să pătimească, să sufere toate şi apoi săvârşite de el; de aceea i-a spus apostolului Filip altă dată
a treia zi să învieze. Dar ucenicii erau greoi la înţelegere şi Mântuitorul: ,,Cine M-a văzut pe Mine, Filipe, L-a văzut pe
nu cunoşteau acestea, mai ales fiindcă erau oameni simpli Tatăl!”.
şi fără carte. De aceea şi Mântuitorul după Înviere, îi
mustră şi le zice: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnicilor cu inima Dar de unde să-L ştie şi să-L cunoască biata lume pe
a crede toate câte au spus proorocii! Nu trebuia oare ca Dumnezeu, dacă nu vrea
Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?!” şi,
începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 459
din toate Scripturile, cele despre El.
Iată deci, că Domnul nu ne opreşte să cercetăm! Numai să să citească cărţile Bisericii, dacă nu vrea să vină la casa lui
cercetăm cărţile care ne vorbesc despre El, despre Dumnezeu, care e Sfânta Biserică, să afle şi să se
adevărul acesta veşnic şi, mai ales, în timpul nostru nu adâncească în cunoştinţă despre Dumnezeu?! Din care
avem motiv să cercetăm, pentru că au cercetat alţii cărţi poate să-L cunoască pe Dumnezeu? Din cărţile şti-
înaintea noastră, au pipăit, au văzut, au simţit, şi L-au cu- inţei laice, lumeşti, din lecturi profane, din poveşti minci-
noscut pe Dumnezeu. Aceştia au tot dreptul să spună şi noase, de la cine poate afla omul ceva adevărat despre
altora, care la rândul lor au datoria să creadă, să asculte şi Dumnezeu?! De la care oameni? De la oamenii imorali,
să urmeze. Pentru aceasta a îngăduit Domnul Hristos ca vicioşi, de la oamenii plini de toate păcatele şi patimile, de
Toma, chiar acest apostol cu această slăbiciune, să nu la oamenii care toată viaţa lor au fugit de sfinţenia bisericii
creadă orice şi oricum, ca apoi să poată spune cu gură de şi de învăţăturile ei?! De la oamenii care au ca dumnezeu
foc tuturor oamenilor adevărul despre Dumnezeu. Pentru pântecele, banii şi slava deşartă?! De la oameni zămisliţi în
aceasta S-a lăsat Iisus să fie pipăit, examinat de el, căci l-a posturi şi sărbători, trăiţi prin şcoli, printre necredincioşi?!
lăsat să pună mâna în coasta Lui străpunsă de suliţă, ca Desigur că de la astfel de oameni nu pot afla nimic despre
să ne fie nouă spre încredinţare şi să nu mai umblăm or- Dumnezeu, bieţii creştini! Căci aceştia nu-L cunosc şi nu
becăind în întuneric, ci să credem cu adevărat în existenţa simt nimic pentru El.
lui Dumnezeu, să credem că Iisus
Este uşor să zici: ,,Nu există Dumnezeu!”, dar eşti tu sigur Acestea toate eu le socotesc ca o uzină electrică în care
că nu există?! Oare ai căutat tu să cercetezi, să te con- se află toată electricitatea ce trebuie fiecărei case. Pentru
vingi, să fii sigur că există sau nu Dumnezeu?! Eşti tu sigur ca fiecare casă să primească electricitatea de care are
că în necredinţa ta, nu vei merge la iad? Cercetează-te, nevoie, trebuie neapărat să fie legată prin fire electrice de
frate creştine, şi vezi mai întâi cât eşti de departe de cu- acea uzină. Firul acesta este un lucru neînsemnat, dar
noştinţa aceasta despre Dumnezeu! dacă lipseşte el, lumina, curentul, nu mai vine în casă.
Oamenii de ştiinţă creştini, astronomii, au descoperit că Dacă cineva taie firul de undeva, imediat se întrerupe lu-
galaxia noastră cuprinde vreo 200 miliarde de corpuri mina şi curentul. Iată, firul acesta este credinţa adevărată!
cereşti. Le-ai cercetat tu pe acestea toate?! În afară de Prin el ajungi în legătură cu comoara tuturor bunătăţilor, cu
galaxia noastră, astronomii spun că mai sunt încă un mil- Acela care are toată puterea în cer şi pe pământ. Pare un
iard de asemenea galaxii. Eşti tu sigur, că nu există lucru neînsemnat acest fir, dar tocmai fără el, fără această
Dumnezeu?! Mulţi necredincioşi stau şi astăzi pe poziţia legătură cu Biserica, nu-L poţi afla pe Dumnezeu, nu poţi
aceasta şi zic: ,,Cred numai ceea ce văd!”, dar s-au făcut să intri în legătură cu El, nu poţi să te hrăneşti, nu poţi să
atâtea descoperiri în zilele noastre, în lumea nevăzutului. creşti, nu poţi să ai lumină şi să vezi adevărul despre
Dumnezeu, eşti la întuneric. Dacă vreun vrăjmaş vrea să-i
Dumnezeu a vrut să-i facă de ruşine pe oamenii de ştiinţă facă rău cuiva, îi poate tăia firul de legătură şi a terminat cu
necredincioşi, tocmai prin descoperirile ştiinţei şi astfel s- lumina. Câţi nu s-au răzbunat pe vecinii lor tăindu-le firul
au descoperit sunete cu frecvenţe înalte, care nu pot fi de la telefon şi astfel nu au mai putut vorbi până au băgat
percepute de urechea omenească. Deşi nu le auzim, ele de seamă şi au legat iarăşi firele. Aceşti vrăjmaşi, care pot
există. Au fost descoperite apoi o seamă de raze infraroşii, tăia firele de curent, sunt foarte mulţi pentru creştinul
raze cosmice, o seamă de radiaţii: ultraviolete, nucleare, o adevărat. Unii dintre aceşti vrăjmaşi sunt grijile pământeşti,
seamă de unde: liniare, medii, lungi, scurte, plane, sferice. plăcerile cele lumeşti, proorocii mincinoşi, sectele şi toţi
Au fost descoperite vreo 30 de feluri de materii, protoni, propovăduitorii necredinţei.
electroni, neutroni. Poţi să mai zici la toate acestea: ,,Cred
numai ceea ce văd?!” Eşti tu sigur că nu există Credinţa dreaptă a creştinului ortodox se mai poate ase-
Dumnezeu?! Adevăraţii oameni de ştiinţă au ajuns şi mai măna cu ţeava pe care vine apa de la izvor. Nu ţeava dă
credincioşi descoperind acestea, şi I se închină cu respect apa, ci izvorul, însă fără ţeavă apa nu vine până la noi.
Creatorului şi Atotţiitorului Dumnezeu. Numai cei îngâmfaţi, Dacă o întrerupe cineva şi sparge ţeava, apa nu mai vine
ucenicii nepricepuţi ai ştiinţei, în mândria şi nebunia lor, până la noi.
susţin şi chiar propovăduiesc că nu există Dumnezeu. Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul
lui Dumnezeu din Biserică. Dacă oamenii întrerup venirea
Să-i lăsăm însă pe ei, fiindcă acest dar mare dumnezeiesc la biserică, nu mai ţin legătura cu sfinţeniile din Biserică, nu
- credinţa adevărată se mai spovedesc şi împărtăşesc, nu mai vin să asculte
Sfânta Evanghelie, explicaţiile şi predicile, de unde mai pot
- se dă în dar celor smeriţi. Numai cei smeriţi Îl pot auzi şi cum mai pot să afle ce trebuie să facă să se mâ-
găsi pe Dumnezeu, cei îngâmfaţi şi mândri nu se vor mâ- ntuiască?! Cum vor mai întreba ei de Acela despre care n-
ntui. Domnul, Care ştie inima fiecăruia, cunoaşte că aces- au auzit? Cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
tora, dacă li s-ar arăta în fiecare zi să-L vadă, tot n-ar Căutaţi, dar, cu stăruinţă să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu în
crede şi tot nu I-ar sluji cu smerenie. Sunt însă unii dintre sfânt locaşul Său şi veniţi aici să ascultaţi Sfânta Evan-
creştini, care au ajuns la necredinţă din cauza depărtării de ghelie a Domnului Hristos!
izvoarele credinţei. Aceste izvoare ale credinţei
Siliţi-vă să cunoaşteţi înţelesul cuvintelor Lui, jertfa şi
460 PREDICI dragostea Lui cea mare, pe care Şi-a arătat-o pentru mâ-
ntuirea noastră, venind la biserică, ascultând în fiecare
sunt: Sfânta Biserică, Biblia sau Sfânta Scriptură, cărţile duminică explicaţia Evangheliei, spovedindu-vă şi
bisericeşti şi preoţimea drept-credincioasă. împărtăşindu-vă, hrănindu-vă zi de zi cu sfânta şi curata
învăţătură propovăduită de apostoli, de sfinţii părinţii noştri
şi care se află numai în biserică!

Hrănindu-vă în felul acesta, veţi ajunge să-L vedeţi pe
Dumnezeu, să-L cunoaşteţi şi să trăiţi sub umbra aripilor
Lui. Mulţi dau dovadă de o credinţă intelectuală, civilizată.
Ei pot da o explicaţie mentală la toate învăţăturile
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 461
Mântuitorului, dar pocăinţă nu vor să facă; pocăinţa lor nu
pătrunde în adâncimea sufletului şi astfel viaţa lor nu s-a
schimbat cu nimic în mod fundamental.
Bisericile sunt pline de astfel de oameni, care niciodată n-
au simţit o puternică dragoste pentru Hristos Cel ce S-a
jertfit pentru noi şi nici ură năprasnică pentru păcat. De
aceea fac păcatul cu uşurinţă, iar viaţa lor este neclară,
căci drumul pe care merg este încă larg şi acest drum du-
ce la pierzare.
Cuvântul acesta - pocăinţă - mai înseamnă renunţare la
păcat, schimbarea vieţii păcătoase, îndepărtarea de păcat
şi predarea cu toată inima şi fiinţa în mâna Domnului Hris-
tos. Majoritatea oamenilor nu recunosc pericolul păcatului.
Mulţi micşorează importanţa lui, unii zic că sunt alţii şi mai
răi, iar ei sunt buni şi deci, n-au aşa mare nevoie de biser-
ică, de preot şi de mântuire, amânând din zi în zi venirea la
Dumnezeu.
Toată pricina necredinţei sau a puţinei credinţe este păca-
tul îngrămădit şi îndepărtarea de sfinţenie. Sunt mulţi oa-
meni care cred în Dumnezeu, dar nu cred în Înviere şi în
viaţa veşnică, de aceea zic: ,,Cine ştie dacă mai este ceva
dincolo; aici e totul, la moarte se termină totul!” De fapt, toţi pentru trup?! Pentru ca să îndoape carnea aceasta
păcătoşii ar vrea să se termine totul la moarte. Ei nu ar
vrea să fie veşnicie, nu ar vrea să existe viaţă după
moarte, nu ar vrea să existe rai şi iad, căci pentru rai ei ştiu Care-i înţelesul nostru pe pământ şi ce ne aşteaptă dincolo
că nu s-au pregătit, dar nici nu ar vrea să ajungă în iad. De
aceea mai repede spun scurt că nu există nimic şi fac
păcatul cu plăcere. Biblia ne arată că există viaţă după
moarte, iar Solomon împăratul spune că trupul nostru se
întoarce în pământ, iar sufletul se întoarce la Dumnezeu
Care l-a dat.
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al morţilor, zice în altă
parte, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii. Chinurile
bogatului nemilostiv arată existenţa iadului; pe de altă
parte, demonii confirmă că există o altă lume; apoi, frate
creştine, puţin credinciosule, să mai ştii şi aceasta, că fe- cunosc anii când au domnit împăraţii pământului, ştiu să
nomenele dinaintea morţii dovedesc că există viaţă după
moarte. Unii la moarte se îngrozesc, se strâmbă şi se
sucesc, alţii se bucură, râd de bucurie, se veselesc. Ce
deosebire mare între unii şi alţii!
Sunt o mulţime de probe care ne arată că există
Dumnezeu. Dumnezeu te cheamă la slava cea veşnică.
Cei ce au primit şi ascultă chemarea Sa, se bucură pe
pământ şi se bucură şi când părăsesc pământul. Un poet
creştin zice: ,,O, pentru-această fericire şi viitor aşa măreţ /
Nimic nu e prea mult în lume şi nu-i prea mare nici un preţ!
/ Dar n-am decât o viaţă, Doamne, şi-un singur suflu
pământesc / Ca-n schimbul acelei fericite împărăţii să-ţi
dăruiesc / Şi-i prea puţin pentru o fericire şi pentru-un veac
aşa măreţ, / Dac-aş avea Iisuse Doamne, aş da o mie de
vieţi!”.
Noi oamenii, însă, avem un scurt popas de făcut pe lumea
aceasta. Viaţa
462 PREDICI
noastră de 50, 60, 70 de ani se scurge aşa de repede, căci
abia am trecut pragul copilăriei, abia ne-am făcut un loc
prin mulţimea lumii şi îndată simţim că trebuie să părăsim
acest loc. Faţa ni se umple de zbârcituri, puterile ne
părăsesc, simţim greutate în picioare, un junghi în spate, o
boală cât de uşoară ne vesteşte plecarea de aici, apropi-
erea morţii. Şi atunci ne întrebăm: ,,Care este scopul şi
înţelesul acestei vieţi? Pentru ce s-a născut omul în lumea
aceasta, ca să aibă parte de osteneli şi amărăciuni?! Să se
îndeletnicească muncind din zi şi până-n noapte numai
păcătoasă, pe care o vor mânca viermii, pentru ca să îm-
brace cadavrul acesta cu fel de fel de petice pestriţe?!
de moarte, căci zilele trec, săptămânile, lunile şi anii se
duc pe nesimţite?”
Să ne punem această întrebare, fraţilor, mai devreme, căci
această întrebare este cea mai principală, cea mai
arzătoare şi cea mai folositoare. Pentru a primi un răspuns
adevărat, trebuie să întrebăm oamenii credinţei, fiindcă
singură credinţa religioasă ne poate lămuri scopul şi
înţelesul vieţii omului pe pământ. Nu trebuie să răsfoim
cărţile filozofilor, ale învăţaţilor, care trăiesc în întunericul
păcatelor, să-L aflăm pe Dumnezeu din cărţile lor. Căci ei
numere oscioarele din trupul omenesc, cunosc o parte din au aflat. Câtă carte au învăţat şi iată unde au ajuns, - la
stelele cerului, dar rămân muţi când îi întrebi: ,,de unde vin spânzurătoare!
ei şi ce rost are viaţa lor?”
Necredincioşii când aud clopotele bisericilor chemându-i la
Desigur că mulţi încearcă să facă o judecată despre rugăciune, nu vor să se supună; ei stau acasă cu sufletul
înţelesul vieţii, dar majoritatea judecă cu stomacul, nu cu gol şi rece şi socotesc că e mai bine în timpul slujbei să
capul; alţii cântăresc viaţa numai după plăcerile pe care doarmă în pat, să stea la palavre cu vecinii, să joace cărţi,
aceasta le poate oferi. Cei mai mulţi cred că a trăi să fumeze şi să bea, să joace şi să chiuie, să stea
înseamnă a mânca bine, a bea bine şi a petrece în lux şi nepăsători la strigătul dulce al clopotelor bisericii; stau chi-
desfrânări. Acesta este înţelesul şi învăţătura morală pe ar şi atunci când ele anunţă rar, plecarea unui vecin, a unui
care o pot da oamenii care nu vin la Dumnezeu, la biser- frate, a unui cunoscut de-al lor, plecarea de aici dintre noi.
ică, şi nu citesc cărţile sfinte ale credinţei noastre ortodoxe. Stau nepăsători şi nu-şi aduc aminte, că mâine vor pleca şi
ei. Dar anii trec, şi-i vine rândul şi omului fără Dumnezeu,
Răspunsul adevărat, liniştitor şi idealul înalt al vieţii noastre fără rugăciune, fără biserică să plece. Soarele vieţii lui se
ni-l dă numai sfânta noastră credinţă creştinească - apropie de asfinţit, vederile îl părăsesc, puterile l-au lăsat,
credinţa strămoşească. Ce ne spune această credinţă? Ea iar la suflet nu s-a gândit deloc. De Dumnezeu nu i-a păsat
ne învaţă că noi n-am apărut în lumea aceasta la voia niciodată şi acum se apropie plecarea lui la judecata
întâmplării, ci am fost zidiţi de Dumnezeul cel puternic, veşnică.
care a creat cerul şi pământul şi toate câte le vedem şi nu
le vedem; şi că noi pe acest Dumnezeu, Care ne hrăneşte Spuneţi-mi, fraţi şi surori, ce face acest om în ceasul aces-
şi ne miluieşte, suntem datori să-L recunoaştem de ta din urmă?! Mai stă el tot rece şi dispreţuitor?! Mai poate
Stăpân, să-I mulţumim pentru cele ce ne-a dat, să-L slăvim fi el tot nepăsător, ca înainte?! O, nu, nenorocitul acesta
pentru măreţia Sa şi să-L rugăm să ne ajute să ajungem tresare speriat şi caută un sprijin, caută o mângâiere. Dar
cu sufletul la El, de unde am plecat, căci de acolo din El unde va afla necredinciosul mângâiere pe patul de
este sufletul omului, sufletul nemuritor, scânteia aceasta moarte?! Ce-l va putea mângâia atunci şi încuraja ca să-l
este dumnezeiască, dar omul căzut în dobitocie refuză să scape de ceasul cel înfricoşat al judecăţii?! Averea sau
creadă în existenţa acestui puternic şi Milostiv Dumnezeu banii lui? Acestea toate-l părăsesc de prima dată. Doctorii
şi preferă mai bine să se numească fiul maimuţei. şi medicamentele n-au nici o putere, femeia şi copiii în za-
dar îi dau curaj şi nu-l pot mângâia.
Ce coborâre grozavă, ce minte întunecată! Să nu admiţi tu
să fii fiu al Aceluia O, bietul suflet necredincios, ce luptă cumplită are în
ceasul morţii lui! Priveşte înapoi şi viaţa lui i se înfăţişează
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 463 ca o lungă cale rătăcită, ca un om care s-a suit într-un tren
greşit şi fiindcă a adormit în tren şi n-a întrebat nici în clipa
care a creat toate frumuseţile şi să preferi mai bine a fi fiul din urmă unde merge, se trezeşte la capătul liniei, într-o
maimuţei sau al altor vietăţi! De aceea s-a umplut lume necunoscută, unde el nu a vrut să ajungă. Ca un om
pământul de păcate mari, căci nu mai ţin seama de care s-a înşelat cumplit, fiindcă a calculat greşit, ca un om
Stăpânul cel ceresc, iar diavolul a prins putere şi curaj şi care a pierdut o mare bogăţie şi care ar fi putut fi salvată
râde de viaţa şi de sufletul lor. Aceştia, când dau de cu uşurinţă - dar n-a vrut. Priveşte înainte, se uită cu
suferinţe şi necazuri, devin îngrozitori, se amărăsc, se re- atenţie, dar nu vede nici o zare de lumină, nici o scăpare,
voltă, strigă, ameninţă cerul cu pumnul, blestemă ceasul în decât zarea flăcărilor iadului ce-l aşteaptă pentru păcatele
care s-au născut, iar dacă suferinţele sunt prea mari, lui cele multe şi nespovedite. Bietul necredincios moare
aceşti necredincioşi cad în deznădejde şi nu mai găsesc deznădăjduit şi nemângâiat, ca
drumul cel bun, ci singura scăpare ce şi-o găsesc e să se
spânzure sau să se otrăvească, să se omoare. Oameni 464 PREDICI
intelectuali: învăţaţi, directori, profesori, doctori se spân-
zură pentru că nu-L au pe Dumnezeu, nu L-au găsit, nu L-
un câine rămas fără stăpân, care aleargă disperat rătăcind,
căutându-şi stăpânul şi nu-l găseşte. Aşa este necredinci- Creştinul care are credinţă vie se leapădă de păcate, nu
osul pe patul morţii. suferă păcatul ci-l urăşte, iubeşte fapta bună şi ascultă cu
dragoste fierbinte poruncile Mântuitorului, căci credinţa
La moartea scriitorului francez Victor Hugo, a venit să-l fără de fapte este moartă, ca trupul fără suflet, ca pomul
vadă un prieten al lui, care-i fusese şi coleg de şcoală. fără roade. Roadele credinţei sunt: mergerea la biserică
Acesta a ajuns la patul lui la un ceas după ce scriitorul îşi duminicile şi sărbătorile, participarea la Sfânta Liturghie,
dăduse sufletul şi a rămas înmărmurit şi foarte surprins, spovedania şi împărtăşania, post şi rugăciuni, metanii,
când a văzut pe faţa mortului întipărită o expresie de închinăciuni şi tot ceea ce ne învaţă cărţile sfinte ale Biser-
groază şi de furie, o figură foarte fioroasă. A întrebat-o pe icii.
una din slugile lui: ,,De ce arată aşa de disperat?”, iar
sluga i-a răspuns: PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 465

,,Fiindcă stăpânul meu a avut un sfârşit cumplit. Înainte de
a-şi da sufletul, stăpânul meu s-a ridicat în sus speriat, faţa
i s-a tulburat îngălbenindu-se şi învineţindu-se ca-n
preajma unei nenorociri. Degetele mâinilor s-au răsfirat în
deznădejde, apoi a strigat cu grăbire de două ori: ,,aduceţi
repede un preot, aduceţi un preot!”; dar preotul n-a mai
avut vreme să vină şi stăpânul meu s-a sfârşit cu groaza
aceasta întipărită pe faţă. Probabil că vedea ceva în acele
clipe grele!”. Atunci, prietenul acestui scriitor, care şi el era
un om învăţat, a căzut pe gânduri şi plecând acasă şi-a
zis:
,,Eu nu vreau să mor aşa, eu vreau să mor pregătit,
spovedit şi împărtăşit, îmbisericit, eu vreau să-mi fac cu
mâna mea fapte bune, să merg pe picioarele mele la biser-
ică să-L slăvesc pe Dumnezeu şi să-L rog de iertarea su-
fletului meu, să mi-l salveze!”.
Să ne întoarcem la Dumnezeu şi de astăzi înainte să ne
schimbăm viaţa, dacă vrem să avem sfârşit bun şi mai ales
dacă vrem să ajungem în ţara minunată a fericirii raiului.
Să căutăm întotdeauna numai binele şi pacea aproapelui
nostru; să lăsăm răutatea, că mare răutate şi duşmănie
este în lume. Cei necununaţi să se grăbească să se
cunune cât mai curând, că mare păcat este a trăi în des-
frânare! Mare păcat este să-şi lase femeia bărbatul, să
strice casa altora! Sfătuiţi-i să se lepede de acest păcat, că
mare rău îi aşteaptă în viaţa aceasta şi dincolo, că s-a
înmulţit mult păcatul acesta al desfrânării, s-au înmulţit
hulele şi necredinţa, beţia, desfrânarea şi avorturile!
Dumnezeu este supărat pe noi! Să ne întoarcem la El, să-
L recunoaştem de Stăpân! Întoarceţi-vă cu tot sufletul de
pe căile pierzării la pocăinţă, la mântuire, ca să ajungem şi
noi acolo unde este fericire şi lumină veşnică cu sfinţii!

Aşa şi noi, fraţi creştini, să nu dorim să murim aşa, ci să

plecăm senini şi mângâiaţi din această lume; dar ca să
plecăm liniştiţi, să putem închide ochii cu pace, trebuie să
ne întărim cu arma credinţei strămoşeşti, să credem cu
adevărat în Dumnezeu, să ne aducem aminte de minunile
lui Iisus şi să credem că El a fost şi este Dumnezeu
adevărat, este viu, este printre noi, aşa cum L-a recu-
noscut Apostolul Toma necredinciosul, devenind cel mai
credincios prin pipăirea rănilor Lui şi mărturisind: ,,Domnul
meu şi Dumnezeul meu!”
Să nu avem credinţă numai de formă, cum zice Sfântul
Apostol Iacov că şi diavolii au credinţă, ba se şi cutremură, pentru noi; dăruieşte-ne nouă sfârşit bun, fără durere, cu
însă rămân tot diavoli, nu se schimbă cu nimic, nu se
unesc prin fapte bune cu Dumnezeu, nu-şi schimbă viaţa.
Credinţa adevărată este o unire cu Dumnezeu; a trăi în
dragostea Lui este o supunere, o predare în voia Lui.
Rugăciune
Domnul meu şi Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, Care ai
înviat din morţi după atâtea suferinţe, pe care Le-ai îndurat
de la poporul cel necredincios, noi credem că Tu eşti
Dumnezeul nostru şi de bună voie ai răbdat toate acestea
ca să ne mântuieşti!
Ajută-ne la toţi care ne-am adunat aici şi la toţi cei ce Te
cheamă într-adevăr şi dă-ne putere ca să fim recunoscători
şi să Te iubim pentru dragostea Ta cea mare pe care o ai
pace şi mângâiere pentru viaţa cea de veci! Amin!
466 PREDICI
 De când Mântuitorul S-a lăsat să fie prins, în Grădina
Ghetsimani, legat şi dus la judecata mai marelui poporului,
o mare tulburare, deznădejde şi necredinţă a început să
PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DUPĂ PAŞTI stăpânească sufletele ucenicilor. Am auzit cu toţii, în
Evangheliile din Săptămâna Patimilor, cum Domnul îi înşti-
(a doua) inţase de cele ce aveau să I se întâmple, însă ei nu cre-
deau că Acela Care făcuse atâtea minuni, Care înviase
A Sfântului Apostol Toma morţii, o să se lase

,,... Nu fi necredincios, ci credincios!” PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 467

(Ioan 20, 27) să fie batjocorit ca nimeni altul şi răstignit pe Cruce între
doi tâlhari, fără a se apăra. De aceea, descurajaţi, ucenicii
F r a ţ i c r e ş t i n i, s-au risipit toţi şi s-au întors la treburile lor, ba Petru s-a şi
lepădat de El de trei ori, în faţa duşmanilor Lui. Numai
Aceste cuvinte din Evanghelia de astăzi sunt cele mai Ioan, ucenicul cel iubit al lui Iisus, a fost martorul cel mai
însemnate în viaţa creştină şi în calea mântuirii veşnice. statornic, care a văzut toate cele ce s-au făcut, doar el L-a
,,Nu fi necredincios, ci credincios!”, i-a spus Domnul Hris- urmat pe Domnul, fiind o mare mângâiere pentru
tos apostolului Toma, când i s-a Preacurata Fecioară Maria, sprijin şi ajutor al ei şi al celor-
lalte sfinte femei mironosiţe.
arătat după Înviere, şi într-adevăr, dacă noi am fi credin-
cioşi cu adevărat, am fi drepţi, am fi sfinţi, am fi desăvârşiţi. De ce erau ucenicii aşa de răspândiţi în gândurile lor, aşa
Dar pentru că suntem necredincioşi, sau puţin credincioşi, de fricoşi, aşa de nestatornici?! Pentru că toţi gândeau mai
sau cu îndoială cât de mică de existenţa lui Dumnezeu şi a mult la cele pământeşti, cele ale lumii acesteia. Ei încă nu
lucrurilor nevăzute, devenim îndeobşte vicioşi, iubitori de cunoşteau gândul Mântuitorului, gândul cel dumnezeiesc,
păcate, stricaţi şi nelegiuiţi, rătăcind cu totul pe căile cele care vroia să-i facă şi pe ei să fie îndumnezeiţi şi să lu-
mai primejdioase ale sufletului şi trupului. creze pentru Împărăţia Cerurilor, Împărăţia cea veşnică a
lui Iisus. Duhul Sfânt nu venise peste ei şi de aceea erau
Credinţa ne insuflă râvnă, evlavie, nădejde şi dragoste, tot materialnici, tot pământeşti în gândurile şi ideile lor. Nu
bucurie şi pace, sfinţenie şi apropiere de Dumnezeu, iar se curăţiseră prin Duhul Sfânt, Care trebuia să vină de la
necredinţa ne pricinuieşte în sufletele şi în inimile noastre Tatăl, după înălţarea Mântuitorului.
întunecare, împietrirea inimii, pofte deşarte, plăceri
pătimaşe, gânduri urâte, trândăvie în a face lucruri bune, Ucenicii doreau viaţa pământească, fericirea lumească şi
apropiere de toate păcatele şi chiar unire cu diavolul. tot ceea ce poate oferi lumea aceasta trecătoare. Pentru
Credinţa este începutul mântuirii noastre, iar necredinţa aceasta Iuda L-a vândut, Petru s-a lepădat, Toma nu L-a
este pricina osândirii noastre şi în lumea aceasta, şi la crezut, Filip a cerut să-i arate pe Tatăl şi fiecare dintre ei ar
judecata viitoare, şi în veşnicie. fi vrut întâietate şi lucruri pământeşti. Multele minuni pe
care le făcuse Mântuitorul nu i-au transformat, ci i-au trezit
Sfânta Evanghelie de astăzi ni-l arată pe Sfântul Toma în pentru moment sau pentru un timp foarte scurt, iar pe unii
aceste două stări, a credinţei şi a necredinţei. El se pentru timpul până la răstignire; aici s-au încurcat foarte
îndoieşte de Învierea Domnului şi Mântuitorului Hristos şi rău şi n-au mai ştiut ce să creadă, căci li s-a spulberat
nu a vrut să creadă ca ceilalţi apostoli, dar după ce a pipăit toată nădejdea lor în Mesia cel aşteptat, Care să-i facă
coasta Mântuitorului şi semnele cuielor, s-a încredinţat pe fericiţi aici pe pământ.
deplin şi a mărturisit cu credinţă ca nimeni altul, zicând:
,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. Mărturisirea lui înfo- Dar aşa trebuia să se întâmple ca să-i scuture de toate
cată şi evlavioasă ne opreşte şi pe noi de a mai fi visurile înşelătoare ale lumii acesteia, de toate plăcerile
necredincioşi, îndemnându-ne a fi credincioşi. vieţii trecătoare şi, cu adevărată lepădare de sine, să-şi ia
crucea şi să-L urmeze pe Domnul. Pentru ca ei să poată mergeau ele să spună ucenicilor, au intrat în cetate şi
face aceasta, trebuiau să propovăduiască o minune mai străjerii care păziseră mormântul, au dat de veste preoţilor
mare decât toate minunile, minunea Învierii Domnului, care despre toate cele întâmplate, spunându-le că a înviat Iisus.
este sărbătoarea sărbătorilor, Duminica cea binecuvântată, Evreii, însă, le-au dat bani ostaşilor învăţându-i să spună
ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne că, pe când dormeau ei, Iisus a fost furat de ucenici; de
veselim într-însa. aceea ei cred şi astăzi o minciună în locul adevărului.
Domnul Hristos nu a putut fi găsit de necredincioşi, ci nu-
Adeverirea dumnezeirii lui Iisus ne străluceşte mai întâi pe mai de aceia care s-au căit de păcatele lor şi L-au recu-
dealul Golgotei, când Lumina lumii apunea, El murind pe noscut că este Fiul lui Dumnezeu.
Cruce răstignit; atunci s-a făcut întuneric mare peste tot
pământul de la al şaselea până la al nouălea ceas, În aceeaşi zi, după ce ucenicii au auzit de la sfintele femei
pământul s-a cutremurat, stâncile Golgotei s-au despicat şi cele spuse de înger, tot nu credeau, iar Petru a dat fuga la
mormintele morţilor s-au deschis. Morţii înviaţi au început mormânt şi a găsit giulgiurile singure zăcând. Iisus înviase,
să umble prin cetate, arătându-se şi chiar vorbind cu pri- nu mai era acolo.
etenii lor. Fulgerele şi trăsnetele care s-au dezlănţuit de pe
bolta cerească au sfâşiat perdeaua din interiorul templului Spre seară, în aceeaşi zi, alţi doi ucenici din cei 70, Luca şi
ca semn de protest împotriva tuturor necredincioşilor şi Cleopa, mergeau spre Emaus şi Domnul s-a apropiat de
vrăjmaşilor lui Iisus. Toate aceste semne înfricoşate au ei, iar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Au mers
adeverit că El a fost Fiul lui Dumnezeu şi că suferise vorbind împreună, Iisus adeverindu-le din Scripturi cele cu
pentru mântuirea noastră. Ucenicul Ioan, Maica Domnului privire la El şi i-a mustrat pentru necredinţa şi învârtoşarea
şi sfintele femei l-au auzit pe sutaş spunând: ,,Cu inimii lor. La stăruinţa lor a rămas ca să cineze cu ei, iar în
adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” momentul când a rostit binecuvântarea, frângând pâinea şi
dând-o lor, li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-
468 PREDICI a făcut nevăzut dinaintea lor. Apoi cei doi s-au dus la Ieru-
salim spunând şi celor unsprezece cele întâmplate. După
După ce Domnul Hristos a fost îngropat de Iosif şi Nicodim, Înviere Domnul Hristos s-a arătat în mai multe rânduri
după ce a fost pecetluit mormântul şi piatra cea grea pusă ucenicilor, ca să-L cunoască şi să slăvească ziua Învierii
deasupra mormântului, Domnul Iisus Hristos a înviat, Sale.
arătându-se Mariei Magdalena şi ucenicilor, care erau încă
încuiaţi de frica iudeilor. Sfânta Evanghelie ne în- Cea mai temeinică adeverire a Învierii lui Iisus a fost în-
credinţează că Domnul a înviat Duminică dimineaţă, credinţarea apostolului Toma, după cum am auzit din
înainte de a se lumina de ziuă. Evanghelia de astăzi. Toate împrejurările îl sileau pe Toma
să creadă că Iisus Hristos a înviat. Spusele femeilor care-L
Sfântul Evanghelist Matei scrie foarte amănunţit minunea văzuseră, mărturisirea Magdalenei care vorbise cu El,
Învierii. El spune că în ziua întâi a săptămânii, înainte de a spusele
se lumina de ziuă, s-a făcut cutremur mare de pământ şi
un înger al Domnului a venit din cer, a prăvălit piatra de la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 469
uşa mormântului, iar străjerii tremurau de frică şi au
îngheţat ca nişte morţi. Femeile care erau acolo, Maria celor doi ucenici care stătuseră cu El la masă în Emaus,
Magdalena cu celelalte, l-au auzit pe înger zicându-le: ,,Nu mărturisirea celorlalţi apostoli adunaţi, în mijlocul cărora se
vă temeţi, ştiu că voi căutaţi pe Iisus, Care a fost răstignit! arătase Mântuitorul, mormântul ce s-a găsit gol, mărturia
Nu este aici, a înviat după cum zisese; veniţi de vedeţi loc- străjerilor care făcuseră de gardă împrejurul mormântului,
ul unde zăcea Domnul şi duceţi-vă repede de spuneţi toate acestea trebuiau să-l convingă pe Toma despre Învi-
ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi!” erea Mântuitorului, însă el stă tot împietrit, trist şi îngându-
rat, cu sufletul abătut şi nu crede; din contră el spune
Sfintele femei au plecat repede şi au dat de veste uceni- celorlalţi că, de nu va vedea coasta, mâinile şi semnele
cilor, dar pe cale le-a întâmpinat Iisus şi le-a zis: ,,Bucuraţi- cuielor şi de nu va pune degetul lui în coasta Sa nu va
vă!”, iar ele I s-au închinat şi au plecat spre oraş. Pe când crede.
 sfert de veac, ne dovedeşte că nu este de ajuns numai a
Dar iată că Bunul Păstor, Care priveghează asupra oilor crede în
Sale cele bolnave, se apropie să vindece şi sufletul
necredinciosului Toma. El, Păstorul cel Bun însă, a aştep- 470 PREDICI
tat opt zile ca în ucenicul acesta să se aprindă o dorinţă şi
mai mare pentru a-L vedea; şi pe când erau adunaţi cu toţii Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune lămurit: ,,credinţa fără
în acelaşi foişor, unde mâncaseră Paştile cu Domnul, de fapte este moartă, după cum trupul fără suflet este mort”,
data aceasta era şi Toma, iar uşile erau zăvorâte de frica scrie Apostolul Iacov. Şi tot el arată că şi dracii au credinţă
iudeilor. Iisus vine în mijlocul lor şi le zice: ,,Pace vouă!” puternică şi se înfioară, dar faptele lor, ştim cu toţii că sunt
împotriva lui Dumnezeu. Şi zice iarăşi Apostolul Iacov:
O, cât de mare o fi fost emoţia apostolului Toma, mai cu ,,Suflete preadesfrânate, nu ştii că prietenia lumii este
seamă când Mântuitorul, luându-l de o parte îi zise: ,,Adu-ţi vrăjmăşie cu Dumnezeu?” Aici este vorba despre lumea
degetul tău încoace, Toma, şi vezi mâinile mele şi adu necredincioasă, despre lumea vrăjmaşă Bisericii şi dreptei
mâna ta şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credinţe ortodoxe; credinţă are multă lume, aşa după capul
credincios!” Toma se apropie de Domnul, Harul ceresc ei, o credinţă rătăcită.
deschide ochii acestui necredincios, el îşi recunoaşte mâ-
ndria, nerespectul, împietrirea inimii şi îndărătnicia lui. Lu- Credinţă spun că au şi sectanţii şi toţi despărţiţii de Biser-
mina cerească îi goneşte întunericul necredinţei, adevărul ică. Întâlnim creştini care n-au fost la Biserică şi n-au venit
îl apasă, conştiinţa îl învinovăţeşte. Toma cade în genun- unii de când erau copii şi, dacă-i întrebi, ei răspund că au
chi înaintea Domnului şi, zdrobit de emoţie, strigă: credinţă, că se închină, că şi ei cred că există Dumnezeu,
,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!” dar după faptele lor îi vom cunoaşte, aşa cum a spus Mâ-
ntuitorul.
Prin aceste cuvinte, Toma se înalţă mai presus de el, căci
mărturiseşte dumnezeirea lui Iisus Hristos, el este cel Sfântul Apostol Iacov, insuflat de Duhul Sfânt, zice: ,,Dacă
dintâi care spune în chip hotărât că Iisus Hristos este crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, îşi
Dumnezeu. Au fost mai mulţi care L-au recunoscut ca Fiu înşeală inima; religia unui astfel de om este zadarnică!
al lui Dumnezeu, căci Petru a zis: ,,Tu eşti Hristos, Fiul lui Religia adevărată, curată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl
Dumnezeu!”, Natanail a zis: ,,Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”, nostru, este să-i cercetăm pe orfani, pe văduve în necazur-
Marta a zis: ,,Eu am crezut că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”, ile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume”; şi ne mai dă un
sutaşul a zis şi el: ,,Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui sfat folositor, zicând: ,,Orice om să fie grabnic la ascultare,
Dumnezeu!” încet la vorbire, zăbavnic la mânie!”

Aceste mărturisiri indirecte mărturisesc despre El, ca Fiu
natural al lui Dumnezeu, însă Toma Îl mărturiseşte hotărât
ca Dumnezeu adevărat. De aceea şi Biserica are ca cea
dintâi dogmă fundamentală mărturisirea lui Iisus Hristos ca
Dumnezeu. Peste o jumătate de secol, împăratul Traian
primeşte o scrisoare de la Pliniu, în care spune despre
creştini că ei cântă imnuri de slavă lui Hristos cel răstignit
de evrei, ca unui Dumnezeu. De aceea, fără această
dreaptă credinţă în dumnezeirea lui Iisus Hristos, nimeni
nu se poate mântui, oricine ar fi, oricât de luminat ar fi în
celelalte învăţături.
Dar oare este de ajuns numai a crede în Dumnezeu?
Adevărul după Sfânta Scriptură şi după trăirea Sfinţilor
Părinţi şi a tuturor creştinilor adevăraţi, până mai acum un
Creştinii din vechime se sileau să fie cât mai corecţi, aveau
tot felul de fapte bune împreunate cu credinţa şi trăiau în
cea mai fierbinte dragoste de Dumnezeu. Iubeau drepta-
tea, pacea şi trăiau o viaţă sfântă. În acea vreme toţi mâ-
ncau de post, unii se nevoiau mai mult şi mâncau numai
seara, alţii petreceau cu multă sfinţenie şi teamă de a păzi
legea lui Dumnezeu. Nu spurcau postul cu pofte trupeşti.
Alţii se făgăduiau lui Dumnezeu şi trăiau în feciorie, erau
nelipsiţi de la Sfânta Biserică în duminici şi sărbători. Când
nu ştiau ceva despre credinţă, călăuza lor era arhiereul şi
preotul, care le tălmăcea cele de trebuinţă. Când se
întâlneau cântau şi vorbeau despre Dumnezeu. În duminici
şi sărbători soţii nu se culcau în acelaşi pat, ci fiecare de-
osebit. Femeile nu erau pricină de sminteală bărbaţilor, ele
erau foarte înţelepte, ştiau să se poarte cât mai simplu şi
cuviincios ca să nu greşească lui Dumnezeu şi oamenilor.
 soţii din neamul lui Cain şi cei ce s-au născut din ei au fost
Iată ce scrie un preot creştin din vremea aceea despre o oameni uriaşi la statură, urâţi şi mâncători de oameni.
cetate din părţile Tebaidei: «Erau în cetatea aceea foarte Aceştia s-au înmulţit, s-au înrăit şi mai mult, căci numai
mulţi oameni, multe biserici şi mănăstiri şi nu se afla acolo potopul le-a pus capăt, stârpindu-i de pe faţa pământului.
nici un om de altă credinţă sau vreun eretic; toţi erau
creştini ortodocşi, iar cei mai mulţi vieţuiau în feciorie, în Aşa şi noi, creştinii, am primit tot felul de învăţături şi
chipul călugărilor, şi erau de acest fel ca la zece mii de obiceiuri păgâneşti anticreştine. De la străini au venit toate
bărbaţi şi douăzeci de mii, parte femeiască. Aceştia căutau sectele, obiceiuri cu fel de fel de bâlciuri în sărbători şi zile
să placă lui Dumnezeu cu tot felul de fapte bune în linişte, de duminică. Când clopotele sunau la Biserică, chemându-
în curăţie şi ascultare de mai marii lor. Erau păzitori ai sfin- i pe creştini să ia parte la Sfânta Liturghie, lumea a început
telor sărbători şi duminici, iubitori de străini şi se întreceau să se ducă în târguri să vândă şi să cumpere. Indiferenţa
care mai de care în fapte bune, mai ales în fapta milosten- s-a înteţit şi încetul cu încetul credinţa s-a destrămat şi s-a
iei.» pierdut, lumea a ajuns să nu mai aibă frică de Dumnezeu
şi n-au mai păzit sfânta duminică. Evreii însă şi sectanţii ţin
Dacă se întâlneau cu persoane necredincioase, eretici, sâmbăta lor, dar creştinii nu mai ţin duminica, ziua Învierii
păgâni, când mergeau Domnului, ziua eliberării noastre din robia satanei şi a
iadului. Evreii ţin sâmbăta pentru că au fost eliberaţi din
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 471 robia Egiptului pământesc, iar noi, creştinii, nu vrem să
ţinem sărbătoarea sărbătorilor, care este sfânta duminică,
în altă cetate, ei nu le dădeau nici bună ziua, aşa cum ziua Domnului.
spun Sfinţii Apostoli. Ei mărturiseau Învierea Domnului
Hristos şi se salutau cu cuvinte de laudă şi slăvire lui Un scriitor creştin povesteşte că un păgân foarte bogat,
Dumnezeu, precum şi cu frumosul salut de ,,Hristos a învi- învăţat şi râvnitor în a păzi sâmbăta lui, avea într-un orăşel
at!” Şi atâta timp cât s-a păzit credinţa dreaptă împreună un prieten creştin, şi mergând acolo la dânsul, a zăbovit
cu aceste fapte sfinte, au fost toate bune şi au avut pace şi până în ziua sâmbetei. Şi, ducându-se păgânul pentru ne-
linişte şi au crescut ca nişte pomi udaţi la vreme. voia cea trupească la WC-ul acelui creştin, din întâmplare
s-a rupt podina şi a căzut
Dar ce vedem astăzi între creştinii noştri, care numai de
formă mai ţin credinţa? Nu mai spun, că le ştiţi prea bine. 472 PREDICI
Nu mai e frică de Dumnezeu, a pierit orice ruşine, s-au
lepădat încetul cu încetul de dreapta credinţă şi au ajuns într-însul. Aşteptând, creştinul nu ştia de ce nu mai vine şi
creştinii noştri ca o desfrânată care şi-a înşelat bărbatul se duse să vadă. Îl găseşte scufundat în murdării, îi cere
părăsind casa, s-a dus departe trăind în desfrânare. Aşa să-i dea mâna şi să-l scoată afară, dar el refuză, zicând:
se numesc aceia care s-au lepădat de Sfânta Biserică şi s- ,,Nu, nu se poate că este ziua sâmbetei!”, şi a rămas acolo
au depărtat de Sfânta Împărtăşanie, de Mirele Hristos şi nu până a doua zi.
vor să ştie de sfinţenie şi de păzirea dragostei dumnezei-
eşti, deşi se laudă cu credinţa în Dumnezeu. Să se ştie
lămurit de toţi, că zadarnică e credinţa fără faptele care Trecând ziua sâmbetei, a mers creştinul să vadă ce face
sunt legate de credinţa noastră. acolo, era duminică dimineaţa şi voia să meargă la Sfânta
Biserică. L-a găsit scufundat până la brâu în murdării şi
De unde ni se trage nouă, creştinilor, atâta rătăcire, atâta ceru creştinului să-l scoată de acolo, dar şi creştinul nos-
necredinţă, atâta rău? Pentru că din cauza păcatelor s-au tru, cu frică de Dumnezeu, înflăcărat în credinţă, i-a spus:
încuibat duhurile necurate în trupurile multora, îi chinuiesc ,,De ce n-ai vrut ieri să te scot? Azi e ziua Domnului şi cum
îngrozitor şi nu mai pot vedea adevărul credinţei. voi putea eu să calc porunca Domnului meu?! Dacă tu ai
fost atât de nebun ca să ţii la legea ta, care este
Înainte de potop, fiii lui Dumnezeu se numeau cei născuţi vremelnică, cu atât mai mult voi ţine eu la legea mea, căci
din Sit, al treilea fiu al lui Adam, care s-a născut în locul lui n-am pentru ce să calc legea Sfintei Duminici. Şezi acolo
Abel, cel omorât de Cain. Aceşti fii ai lui Dumnezeu au luat până va trece şi sărbătoarea mea şi te voi scoate mâine!”
Şi, lăsându-l, creştinul s-a dus. Luni dimineaţă, venind ca ,,…Maria Magdalena, Maria, mama
să vadă ce face, nu l-a mai văzut pentru că se scufundase
cu totul şi pierise acolo. lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat

Iată cum ţineau creştinii din vremea aceea la credinţa lor,
ce frică aveau de Dumnezeu! Nu ca cei de astăzi, care s-
au vândut pentru bani şi s-au lepădat şi de sărbători şi de
Dumnezeu. Te doare sufletul când vezi creştinele noastre,
fete tinere, plimbându-se şi distrându-se cu tot felul de
străini, că s-a spurcat pământul ţării noastre de
destrăbălările pe care le fac fetele creştinilor cu toţi păgânii
şi necredincioşii, ateii şi vrăjitorii, cu toate naţiile şi rasele
pământului. Au făcut copii şi au rămas pe pământul ţării
noastre care este o ţară sfântă de la strămoşii noştri
creştini. Păcatele acestea sunt foarte mari şi grele şi cei
care le-au făcut şi le fac, cad sub blestemul dumnezeiesc
al sfinţilor părinţi şi al moşilor şi strămoşilor noştri.
Sub blestem cad toţi necredincioşii care-şi pierd timpul în
altă parte şi nu vor să vină duminicile la Sfânta Biserică,
fiindcă ziua duminicii este ziua Domnului şi nu a omului. Ar
trebui, plini de recunoştinţă, să venim să-I mulţumim pentru
toate cele ce ne-a dat El nouă, să-L ascultăm, să mergem
după Hristos, Lumina lumii, căci fără El nu este mântuire;
El a luminat întotdeauna sufletele celor care L-au chemat
şi L-au rugat cu credinţă şi cu dragoste.
Să ne luptăm să păzim credinţa, nădejdea şi dragostea şi
nimic să nu fie în stare să ne întoarcă de pe drumul cel
adevărat care duce la viaţă, să stăm mereu de veghe ca
să nu pierdem truda şi agoniseala sufletească şi uniţi cu
toţii în rugăciunile din Biserică şi în cele de acasă, să zi-
cem şi noi cu Apostolul Toma:
Domnul meu şi Dumnezeul meu, ajută-ne să sfârşim cu
bine zilele vieţii noastre, trăind în dreapta credinţă şi în
sfântă pregătire sufletească şi trupească, ca să fim cu Tine Când toţi ucenicii s-au împrăştiat de frica iudeilor, ele au
nedespărţiţi în ceruri în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 473
PREDICĂ LA DUMINICA A III-A DUPĂ PAŞTI
A Sfintelor Femei Mironosiţe
miresme, ca să vină să-L ungă.”
(Marcu 16, 1)
Hristos a înviat!
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta noastră Biserică prăznuieşte astăzi duminica sfinte-
lor femei mironosiţe. Sfinţii părinţi au găsit de cuviinţă ca în
această duminică să se prăznuiască sfintele femei
mironosiţe dimpreună cu Iosif şi
Nicodim, cei care au îngropat trupul Domnului Hristos.
Sunt impresionante şi vrednice de toată lauda curajul şi
faptele acestor credincioase femei. Faptele lor dovedesc
dragoste, devotament şi mai mult decât orice, recunoştinţă.
Dacă pentru Domnul Hristos Săptămâna Patimilor a fost
plină de durere şi suferinţă, şi pentru aceste femei bine-
cuvântate, dimpreună cu Maica Sa, a fost de asemenea o
săptămână de suferinţă, de lacrimi şi de jale. Ele au suferit
în tot timpul până la Învierea Izbăvitorului din mormânt;
şiroaiele de lacrimi au pornit din Betania, când Mântuitorul
S- a despărţit de Preacurata Sa Maică pentru a merge la
Ierusalim să pătimească. Însoţită de aceste minunate
femei, Preacurata Fecioară era întotdeauna încurajată şi
mângâiată, căci Iisus o dăduse în grija lor.
Să urmărim mai îndeaproape rolul important pe care l-au
jucat aceste femei mironosiţe în vremea patimilor lui Iisus.
fost martore la toate cele întâmplate pe dealul Golgotei.
Priveliştea răstignirii a trei oameni era un lucru destul de
însemnat ca să atragă o mare mulţime de popor acolo.
Unii veniseră din ură înverşunată, să vadă cum scapă de
cel mai mare duşman al lor, de Iisus; aceştia erau preoţii,
cărturarii şi fariseii. Alţii veniseră din curiozitate şi aşa, în
scurt timp, s-au unit cu toţii în batjocuri, în cuvinte şi gesturi
împotriva lui Iisus. Unii scotea strigăte, alţii scoteau limbile
strâmbându-se spre Iisus, iar alţii
474 PREDICI
clătinau cu capetele şi şuierau un fel de ,,Huo!”, cum se Multe dintre aceste femei au fost lovite, altele luate în
zice la cineva care e vrednic de hulă. Niciodată omul nu s- crudă bătaie de joc, mai ales Mariei Magdalena, a cărei
a arătat mai rău ca atunci. Tot iadul se strânsese în acel viaţă o ştiau, îi ziceau grele cuvinte de dispreţ. De altfel, au
loc ca să-i îndemne să-L hulească pe Dumnezeu. De fost urmărite de ochii pizmaşi şi răutăcioşi ai multora, de
obicei oamenii au multă milă de cei ce suferă, mai ales de când mergeau spre Golgota, când Iisus ducea Crucea cea
cei ce mor, oricare ar fi pricina morţii lor, dar cu Domnul grea, iar ele se apropiau cu rândul şi cu mare respect de
Iisus n-a fost aşa. El, şi-I ştergeau faţa de sânge şi sudoare cu năframele lor.
Ele nu mai voiau să ştie altceva şi nu mai vedeau nimic
Într-adevăr, nu este privelişte mai zguduitoare ca priv- decât drumul durerii, Crucea şi pe Izbăvitorul lumii - Iisus;
eliştea răstignirii Domnului Hristos. Să privim o clipă mai nu le păsa de batjocurile şi de toată răutatea lor.
atenţi şi noi, să ne închipuim că suntem amestecaţi prin
mulţimea aceea de pe Golgota. Uitaţi-vă la faţa lui Iisus PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 475
care a fost lovită cu pumnii, umflată, învineţită şi scuipată;
şiroaiele de sânge, ieşind din împunsăturile spinilor, se Mai târziu Maria Magdalena, rămânând puţin timp lângă
preling pe faţa Lui şi pe cruce. Pe cap poartă o cunună de Crucea lui Iisus, a observat prin întunericul acela care se
spini peste care a fost lovit, iar spinii s-au înfipt adânc în lăsase un bărbat îngenuncheat lângă ea plângând în
pielea capului. Spatele Lui este zdrelit de loviturile bicelor. hohote. Acesta era Varava, tâlharul care a fost eliberat de
Priviţi mâinile şi picioarele prinse în piroanele care le-au Pilat în locul lui Iisus şi, astfel, pentru prima dată, la piciorul
străpuns! Priviţi la trupul Lui gol şi despuiat, cum atârnă Crucii lui Iisus se află un tâlhar şi o desfrânată care cer
între cer şi pământ! Pământul se lepădase de El, cerul încă iertarea păcatelor lor.
nu-L primea; dar cine-I poate măsura durerile sufletului
Său?! După ce a plecat mulţimea, s-au apropiat de Crucea lui
Iisus toate celelalte femei împreună cu Maica Lui, iar
,,Ocara îmi rupe inima!” - spune psalmistul. Fariseii şi căr- Preacurata Fecioară I-a acoperit cu năframa de pe cap
turarii îşi bat joc de puterea Lui de a-i mântui pe alţii şi zic: trupul Fiului său, Care era gol. Maria Magdalena a în-
,,Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu se poate mântui!”. genuncheat în acel întuneric în faţa Crucii lui Iisus, dim-
Preoţii cei mai de seamă şi poporul îşi bat joc de rugăci- preună cu celelalte femei şi cu lacrimi amare plângeau
unea Lui când El vorbeşte cu Tatăl din ceruri zicând: ,,Eli, pentru scumpul lor Învăţător.
Eli, Lama Sabahtani?” - ceea ce înseamnă ,,Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai lăsat?” - ei râd ironic Acum să amintim pe cei care au fost lângă Iisus în acele
şi zic: ,,I-auziţi, strigă pe Ilie, lasă să vedem dacă va veni momente grele din viaţa Lui pământească:
Ilie să-L mântuiască, să-L scape!”.
IOSIF din Arimateea - a fost unul dintre cei 70 de ucenici ai
Domnului. După ce L-a îngropat pe Domnul Hristos, a fost
De când este pământul n-a mai văzut aşa ceva şi s-a cu- luat de evrei şi aruncat într-o groapă, într-un fel de
tremurat; soarele s-a ascuns şi întuneric s-a făcut peste tot închisoare, din care l-a scos puterea lui Dumnezeu şi l-a
pământul timp de trei ore. Perdeaua din templu s-a rupt în dus în Arimateea, la casa lui. După ce Domnul Iisus a învi-
două de sus până jos. Deodată batjocura a încetat şi hu- at i S-a arătat şi lui, adeverindu-i taina învierii; scoţându-l
litorii se întorceau acum acasă bătându-se în piept, semn de acolo, de la închisoare, i-a arătat tainele Sfintei Învieri şi
că i-a cuprins o groază mare. Bâjbâind prin întuneric, cu cum a biruit El iadul.
frica în piept şi în suflet, coborau spre Ierusalim, spre
casele lor. Femeile mironosiţe erau acolo. Până în acel NICODIM - era unul dintre fruntaşii evreilor care, imediat
moment fuseseră şi ele ţinta batjocurilor lor. De aceea după ce a îngropat trupul Domnului, n-a mai fost primit în
stăteau deoparte şi se uitau la cele ce se petreceau. Ne- Sinagoga lor; a fost dat afară şi nu i-au mai îngăduit să fie
numărate şi grele au fost asupririle, ocările, scuipatul şi împreună cu ei. El însă a povestit cu de-amănuntul şi a
batjocura pe care mulţimea le arunca şi asupra lor cu ură propovăduit Patimile şi Învierea Domnului Hristos, pre-
şi cu dispreţ. tutindeni pe unde a fost.
 evanghelişti vorbesc de cele mai cunoscute, dar ele au fost
Femeile mironosiţe cele mai cunoscute au fost acestea: mai multe.

MARIA MAGDALENA - din care scosese Domnul Hristos 7 Aşadar, pe bună dreptate, sfânta duminică de astăzi s-ar
demoni. Aceasta mai putea numi şi duminica femeii creştine, duminica diac-
oniţelor, a purtătoarelor de mir, de sfinte învăţături ale
a fost cea mai înflăcărată în credinţă, atât în timpul Domnului Hristos. Sfintele femei mironosiţe au purtat în
acela cât şi după aceea, iar după Învierea Domnului a sufletul lor toată tradiţia, învăţătura prin viu grai a Domnului
mers până la Roma, la Cezarul Tiberius şi i-a spus toate Hristos şi au învăţat lumea de atunci cum să creadă şi ce
cele ce I-au făcut Pilat împreună cu arhiereii Anna şi să facă în diferite împrejurări şi ceremonii creştineşti. Ele,
Caiafa Domnului Hristos, adică toată nedreapta lor jude- mai cu seamă, au învăţat de la Sfânta Fecioară Maria cu
cată şi cum L-au răstignit pe Domnul pe Cruce. Tot ea, cu care au rămas în continuare după Învierea Domnului şi pe
puterea Domnului Hristos, l-a vindecat pe împăratul Tiberi- care o ajutau să facă veşminte pentru preoţi, omofoare
us, căci era orb la un ochi. Drept mulţumire, a trimis ostaşi pentru arhierei, precum şi veşminte pentru sfintele vase de
să-i aducă pe toţi aceia, legaţi la Roma, unde şi-au luat toţi cult.
pedeapsa meritată. După aceea, propovăduind cu
înflăcărare şi răspândind credinţa peste tot pe unde trecea, Femeile mironosiţe au înţeles şi au propovăduit înalta
Maria Magdalena a murit în Efes, fiind îngropată de Sfântul demnitate în care Domnul Hristos a pus femeia creştină,
Evanghelist Ioan. fiindcă până atunci istoria păstrează o amintire tristă pentru
bietul neam femeiesc, căci ele nu erau decât nişte unelte
A doua mironosiţă este SALOMEEA. Ea era fata Sfântului în mâna bărbatului, nişte sclave fără libertate şi fără drep-
Iosif, logodnicul Maicii Domnului şi era căsătorită cu turi; ele nu puteau să cumpere sau să vândă ceva, nu pu-
Zevedei, tatăl lui Ioan Evanghelistul şi al lui Iacob. teau hotărî nimic şi erau lipsite chiar şi de bucuria rodului
pântecelui lor, căci bărbaţii, dacă nu voiau copii, îi luau cu
A treia mironosiţă este IOANA, femeia lui Husa, care a fost sila de la sânul mamei şi-i aruncau în râpă.
econom în palatul lui Irod împăratul.
Numai Fiul lui Dumnezeu, Care a voit să Se nască dintr-o
476 PREDICI femeie, a redat onoarea femeii, căci El a fost purtat de
braţele unei mame, a fost alăptat din pieptul unei mame,
A patra şi a cincea mironosiţă sunt surorile lui Lazăr, îngrijit şi alintat de cea mai curată mamă - SFÂNTA FE-
MARTA şi MARIA. CIOARĂ MARIA. De atunci, femeia este preţuită şi respec-
tată. Sfintele femei creştine de la început au imitat-o şi au
A şasea mironosiţă este MARIA lui Cleopa. avut-o ca pe un far luminos înaintea ochilor lor pe Sfânta
Fecioară Maria. Sfânta Elena a ştiut să-i dea fiului ei, Con-
A şaptea mironosiţă, SUZANA, singura soră a ma- stantin, împăratul, o creştere aleasă, căci a ieşit biruitor
relui învăţat Gamaliel, tânără, înţeleaptă şi frumoasă, L-a asupra păgânismului, dând libertate creştinismului şi
cunoscut pe Domnul Hristos în apropierea Patimilor Sale. declarându-l religie de stat. Sfânta Antuza, mama
Toate aceste femei au fost martore la suferinţele lui Iisus,
la îngroparea Lui şi apoi la Învierea Lui din mormânt. Ele PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 477
au lucrat cu mare râvnă pentru Domnul, de la începutul
propovăduirii Lui, căci mergeau cu o zi - două înainte, la Sfântului Ioan Gură de Aur, a dat şi ea o educaţie creştin-
locul unde trebuia să vină Domnul şi pregăteau cele ce ească fiului ei, care lepădând păgânismul a devenit cel mai
erau de trebuinţă pentru masă, gătind, servind pe Domnul mare stâlp al Ortodoxiei. Rămânând văduvă, ea nu a vrut
şi pe ucenicii Săi. Sfintele femei au lucrat tot timpul activi- să se mai căsătorească, numai ca să-i dea fiului ei o edu-
tăţii Domnului şi mai ales, în vremea Sfintelor Patimi, au caţie bună, aleasă. Toţi păgânii admirau virtuţile femeilor
avut un curaj nemaipomenit, căci cele ce nu au putut să creştine, mamelor creştine şi ziceau: ,,Vai, ce minunate
facă ucenicii, au făcut ele. De aceea, Sfinţii Părinţi le-au femei se găsesc la creştini!”.
aşezat în rândul apostolilor, întocmai cu apostolii. Sfinţii
Sfânta Biserică face pomenirea unei sfinte care a în- 478 PREDICI
creştinat ţara păgână a Iviriei sau Georgia. Această sfântă,
întocmai cu apostolii, este sfânta Nina. Fiind de neam din Domnului să păzească credinţa. Femeia să devină mamă,
Ierusalim, dorea din copilărie să răspândească învăţătura căci aceasta este menirea femeii pe pământ, să nască toţi
dreptei credinţe într-o ţară unde nu era cunoscut Domnul copiii pe care-i dă Dumnezeu, nu să-i arunce, să-i
Hristos. După ce tatăl ei s-a făcut pustnic, iar mama sa a avorteze, să-i omoare în diferite chipuri, căci acest păcat
ajuns diaconiţă într-o mănăstire, dorinţa ei s-a împlinit, căci atrage mânia lui Dumnezeu asupra casei lor şi din această
Sfânta Nina s-a îndreptat către această ţară păgână, Iviria cauză ajung la despărţire, la divorţ.
şi prin propovăduirea despre Domnul Hristos şi prin viaţa ei
îmbunătăţită a cucerit inimile oamenilor de acolo şi l-a Trei păcate mari sapă la temelia unei case ca s-o distrugă:
adus la credinţă pe împăratul Miriam al Georgiei. avorturile, când unul din soţi cade în desfrânare şi ferirea
în diferite chipuri de a face copii. Aceste păcate mari dis-
Acesta a trimis scrisori la Constantinopol să-i vină episcopi trug căminul lor; de aceea vedem astăzi în lume atâtea
şi preoţi şi aşa s-a botezat el cu toată curtea şi ţara lui. Prin divorţuri, atâtea ,,spargeri de case”, pentru că unii soţi rup
îndrumările Sfintei Nina împăratul a ridicat în capitala ţării legătura cu Dumnezeu, rup inelele cununiei, le calcă în
sale cea mai frumoasă biserică creştină. Din această ţară picioare prin aceste trei păcate mari. De aceea, femeile, ca
şi bărbaţii, să ţină seama că după ce s-au căsătorit pot să
a Iviriei am avut şi noi românii un mare călugăr şi cadă în păcate şi mai grele. Au vrut să scape de păcatul
cărturar de seamă: mitropolitul Antim Ivireanul, care, ca şi desfrânării, dar foarte uşor pot cădea în păcatul
Sfânta Nina, a fost un mare luminător în ţara noastră. El a preacurviei, luând bărbatul alteia cu copii, dacă nu vor vrea
înfiinţat o tipografie la mănăstirea Snagov unde s-au scris să păzească învăţăturile Domnului Hristos şi ale sfinţilor
cărţi religioase în câteva limbi. apostoli, ale sfântului Pavel care zice că: ,,femeia să aibă
temere de bărbat”, adică să-i poarte respect şi să se
Iată cum s-a înmulţit lumina lui Hristos în lume prin păzească curată numai pentru el.
uceniţele şi ucenicii Domnului! E nesfârşit numărul femeilor
creştine care au lucrat pentru numele Domnului, care L-au Nu este îngăduit nici unuia dintre soţi să privească cu pofte
propovăduit cu viaţa şi cu faptele lor până în zilele noastre. păcătoase la alte persoane; de aceea nu este bine ca
Cine nu-şi aminteşte din istoria ţării noastre de mamele femeia sau bărbatul să plece de unul singur la diferite dis-
creştine care au adus pe lume prin naştere şi prin creştere tracţii, la nunţi, la staţiuni de odihnă, fiindcă de aici pleacă
oameni mari, viteji şi sfinţi!? Mama lui Ştefan cel Mare, răul şi cele mai multe cazuri de despărţire. Când într-unul
mama lui Mihai Viteazul, mama lui Tudor Vladimirescu, dintre soţi a intrat gelozia, bănuiala şi neîncrederea, în
mamele multor domnitori şi voievozi care au răspândit casa aceea nu mai este bine, ci începe cearta, duşmănia,
învăţătura dreptei credinţe în ţara noastră. bătaia, divorţul. De aceea femeia creştină să se lupte în
Dacă femeia creştină a fost înălţată şi pusă la loc de cinste familie să păzească hotarele legii dumnezeieşti, de care
de Domnul Hristos, să vedem acum şi ce obligaţii trebuie pomenesc în rugăciunile de la cununie sfinţii părinţi. Aces-
să îndeplinească ea. În primul rând, femeia creştină te hotare ale legii sunt: posturile şi sărbătorile care trebuie
trebuie să propovăduiască învăţăturile Mântuitorului, ca şi păzite cu curăţenie trupească şi sufletească, căci numai
femeile mironosiţe, în toate locurile unde se află; dacă este astfel făcând vor avea copii buni, sănătoşi, cu mintea în-
necăsătorită, să-şi păzească cinstea până la cununia treagă, care vor aduce bucurii părinţilor, Bisericii şi întregii
religioasă, să îndemne şi pe celelalte prietene de vârsta ei lumi.
să facă asemenea, să nu se înşele şi să se amăgească
pierzându-şi fecioria, căci va fi vai de casa lor. Copiii care se zămislesc în posturi şi sărbători, când
părinţii sunt beţivi, desfrânaţi, neînfrânaţi, malahişti, aceşti
copii vin pe lume cu sufletul şi cu trupul zdrenţuit de
După ce se căsătoresc, femeia creştină şi bărbatul creştin păcate, bolnavi sufleteşte şi trupeşte, căci unii se nasc
nu au voie să facă orice vor voi, ci numai în ascultare de suciţi, strâmbi, orbi, surzi, ologi, nevoiaşi şi chiar nebuni,
legea Domnului, de Biserică şi de ucenicii iar cu sufletul necredincioşi în Dumnezeu. De aceea se
plâng astăzi majoritatea părinţilor de copiii lor că sunt răi,
necredincioşi, că nu le mai trebuie credinţă şi Dumnezeu.
Datorită păcatelor părinţilor aceşti copii se nasc necredin- În noaptea aceea îi dădu Dumnezeu un vis minunat, căci a
cioşi, hoţi şi criminali, hulitori şi desfrânaţi, beţivi şi tutunari,
fost răpită într-un loc foarte trist. Acolo erau nişte munţi de
îndrăciţi şi înrăiţi, şi fac să sufere o lume întreagă, nu nu- aramă şi nişte păduri care parcă erau de foc, iar brazii roşii
mai părinţii şi rudeniile lor. ca de jar. În marginea pădurii era un şes şi nişte copaci
uriaşi de foc care ardeau, iar de fiecare copac era legată
Să ia aminte femeile creştine, că de aici pleacă binele sau cu funii de foc câte o femeie goală. Din munţii aceia ieşeau
răul în toată lumea, mai întâi în casele lor, de la zămislire nişte vulturi cu ciocul de foc, cu gheare de foc, care se
nelegiuită sau legiuită! În ce priveşte avortul aşezau pe pieptul acelor femei şi le mâncau sânii până se
vedeau coastele, iar ele ţipau groaznic. După ce vulturii
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 479 aceia se săturau cu sânii lor, zburau în acei munţi de ara-
mă, iar femeilor le creşteau imediat sânii şi după puţin timp
femeia nu trebuie să plece urechea la şoaptele necuratului, veneau vulturii din nou şi-i mâncau, iar ele zbierau ca vitele
care pot veni din diferite părţi: ori din îndemnul bărbatului, strigând: ,,Vai, vai nouă! Amar nouă!” şi aşa se chinuiau în
ori din îndemnul altuia, ori din îndemnul doctorilor, fiindcă veci.
are şi diavolul o mulţime de femei propovăduitoare ale
păcatelor lui. ,,M-am speriat foarte tare!” - zicea femeia - ,,Deodată, am
observat un tânăr lângă mine care mi-a zis: «Vezi aceste
Să se ştie că bărbaţii care-şi îndeamnă femeile să facă femei? Ele n-au vrut să aibă copii, n-au vrut să-i lase să
avorturi au acelaşi păcat ca şi ele. Femeile care dau bu- sugă, aşa cum a lăsat Dumnezeu, ci i-au omorât în pâ-
ruieni sau fac injecţii, ceaiuri, sau în orice chip ar îndemna ntece aşa cum era
pe cineva să facă avorturi, se fac părtaşe la păcatele lor;
numai cu cuvântul dacă ai zis: ,,fă dragă, că de…am făcut 480 PREDICI
şi eu, că să faci cu atâţia?”, te-ai făcut părtaşă la păcatele
lor. Întocmai ca unul care ţine pe cineva, iar altul dă până-l gata să faci şi tu. Aici îţi este locul dacă nu te hotărăşti să
omoară. Aşa se fac păcatele astăzi, căci cele mai multe laşi pruncul să trăiască! Aceste femei se chinuiesc în vecii
păcate se fac de creştinii noştri aşa în clacă, în anturaje, în vecilor aşa. Acei vulturi le mănâncă sânii şi durerea lor nu
vorbire, păcătuind cu gura lor. se poate spune, căci este mai presus de minte, fiindcă
Dumnezeu de aceea a lăsat sânii femeii, ca să alăpteze
Acelea care vă ştiţi că aţi greşit în acest fel să nu uitaţi să pruncii, nu să-i dea la gunoi, cum se face la voi pe pământ.
spuneţi la spovedit, iar pentru că acest păcat al avorturilor Bagă bine de seamă, dacă ai să faci avort, vezi copacul
este foarte mult răspândit în lume, am să vă spun o întâm- acela liber?! Uită-te bine că şi funiile te aşteaptă, acolo
plare adevărată despre o femeie care era ameninţată de este copacul unde ai să vii după ce vei muri! Maica Dom-
bărbatul ei că o lasă dacă nu face avort. Această femeie nului m-a trimis să-ţi arăt unde-ţi este locul, dacă nu as-
de prin părţile Moldovei era însărcinată în luna a treia. culţi!»”.
Bărbatul ei aranjase cu un doctor să se ducă să facă avort. Când s-a trezit femeia din această vedenie, pe perna udă
Ea, fiind credincioasă şi cu frică de Dumnezeu, avea de lacrimi, tremurând de frică, n-a mai ţinut seama de
mustrări de conştiinţă şi nu voia să facă acest lucru. nimic şi s-a hotărât să-i spună bărbatului că, chiar dacă o
împuşcă sau o izgoneşte de acasă, ea nu va face această
Nemaiputând trăi de gura bărbatului care o ameninţa că o faptă rea. Acesta este numai un loc din chinurile iadului,
lasă, că o alungă de acasă, că o omoară s-a dus şi ea la dar sunt mai multe, în diferite feluri.
un preot duhovnic şi cu lacrimi în ochi i-a povestit toată
întâmplarea. Preotul a sfătuit-o să postească o zi şi să se Iată un alt loc, tot atât de îngrozitor de care mi-a povestit
roage cu credinţă la Dumnezeu, să facă milostenii şi cineva! Această persoană a fost dusă de un înger tot într-o
închinăciuni câte va putea. Femeia a mers acasă şi aşa a vedenie să vadă o parte din chinurile iadului. Acolo a văzut
făcut. Într-o vineri a postit, s-a rugat, a plâns înaintea icoa- într-un loc o femeie care făcuse şapte avorturi cât a fost în
nelor ca să-l îmblânzească Dumnezeu pe bărbatul ei şi s-o viaţă. Şapte balauri erau încolăciţi pe ea şi o sugeau: doi
întărească şi pe ea în răbdare, să sufere orice va fi. de sâni, doi de ochi, doi de mâini şi unul de stomac. După
ce o chinuiau un timp, apăreau şapte demoni, o luau în
furci şi o duceau alături unde erau şapte grămezi de carne.
Acolo aceşti demonii o îndopau cu acea carne şi ziceau:
,,Acesta este rodul tău! Mănâncă-l, să te saturi de sângele
lor!”. ,,Mult m-am speriat de acest loc groaznic!”, spunea
acea creştină, dar nu voi înceta să le spun mereu la femei,
să nu mai facă nimeni aşa ceva, că rău mare le aşteaptă.
arată că mergi la biserică; poate mergi la nuntă sau la
teatru, căci pentru a merge la biserică nu se cere să fii aşa
de elegantă, înzorzonată, nu aşa se îmbracă o femeie
păcătoasă care se pocăieşte şi cere iertare la biserică, de
la Dumnezeu! Hainele tale luxoase nu te vor învrednici de
iertare, ci mai degrabă vor atrage asupra ta mânia lui
Dumnezeu!”.

Aşa că, femei creştine, treziţi-vă, spovediţi-vă şi spuneţi la Tot în acele vremuri o mamă se ducea la biserică cu singu-
duhovnic cu lacrimi în ochi câte avorturi aveţi! Nu vă rul ei băieţel de mână, iar mama, din neştiinţă şi din în-
mulţumiţi numai cu spoveditul, faceţi şi canon pentru demnul diavolului, după cum era obişnuită s-a îmbrăcat
iertarea acestor păcate grele! Canonul nu constă în a foarte luxos. Când au ajuns la biserică, copilul a fixat ochii
cumpăra lumânări de mii de lei sau altceva de genul aces- la Domnul Hristos răstignit pe Cruce şi deodată a zis: ,,Ia
ta, ci mai întâi de toate trebuie îndreptare, oprire de a mai priveşte, mamă, la Stăpânul nostru Hristos, că este gol şi
face acest păcat, pocăinţă şi părere de rău până la moarte. plin de răni şi cu piroane în mâini şi picioare, iar tu vii la
Pocăinţa împreună cu faptele bune vor ajuta şi vor salva şi biserică îmbrăcată aşa de luxos! Oare nu ţi-e ruşine,
sufletele nevinovaţilor prunci. mamă?! Bagă de seamă, să nu cazi în focul iadului!” Ma-
ma, ruşinată de cuvintele copilului, şi-a făcut o haină
Femeia creştină trebuie să fie ca un înger păzitor al casei; simplă, pe care a păstrat-o numai pentru biserică şi a trăit
ea trebuie să-şi păzească bărbatul să nu cadă în păcate, până la moarte în modestie şi rugăciune.
să nu alunece în nici o parte rea, căci multe femei neiscu-
site şi-au stricat bărbaţi buni, pentru unele mofturi pe care Sfântul Ieronim spune că femeile care se îmbracă luxos şi
le-au făcut în faţa lor. Dacă femeia este îngerul casei, mai ales la modă sunt întocmai ca femeile care pregătesc
trebuie să aibă grijă mare de copii, să nu fie sminteală otravă să omoare pe cineva şi au acelaşi păcat, chiar dacă
pentru copiii ei, să nu se dezbrace în faţa lor, căci mare n-a murit otrăvit cineva direct din mâna lor. Ele păcătuiesc
păcat fac acele mame care nu se ruşinează în faţa copiilor pentru că dau altora băutura ucigătoare şi-i fac să cadă în
lor, mai ales acolo unde sunt băieţi şi fete şi mama nu-i ispită.
separă din timp, fiindcă de la neruşinare, vin mai pe urmă
cele mai grele şi mai amare păcate, care nu se pot spăla Sfântul Ambrozie zice şi el: ,,Cu cât o femeie se arată în
aşa de uşor faţa oamenilor mai gătită, cu atât este mai greţoasă şi
scârbă înaintea lui Dumnezeu!”.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 481
Să luăm aminte să nu ne înşelăm singuri, crezând că,
şi nu se pot înfrâna. dacă venim la biserică şi zicem ,,Doamne, Doamne!”, vom
intra în Împărăţia cerului! Dacă nu ne comportăm smeriţi şi
Femeia creştină trebuie să se deosebească de celelalte cuviincioşi în casa lui Dumnezeu, aşa cum ne învaţă sfinţii
femei necredincioase. Ea trebuie să fie pildă în toate locur- părinţi, vai nouă! Mai bine să nu venim să facem
ile unde merge, mai ales la Sfânta Biserică. Sfinţii Părinţii sminteală. De multe ori în toiul slujbei, când preotul zice:
noştri ne învaţă că în biserică nu se vorbeşte, nu se umblă ,,Luaţi mâncaţi… luaţi şi beţi…!” când e momentul cel mai
din loc în loc, iar femeile să nu meargă să se închine în înalt de rugăciune, cel mai mare şi înfricoşat, vezi câte o
locuri nepermise şi, mai ales, îmbrăcămintea pe care femeie venind care n-aude ce se zice în biserică, ce zice
trebuie să o aibă femeia creştină, când vine la sfânta biser- preotul, ci îşi vede de drum şi se apucă să se închine şi să
ică, trebuie să fie modestă. se plimbe de colo până colo, cu lumânările în mână pe la
icoanele din
Sfântul Ioan Gură de Aur a întâlnit o femeie gătită, par-
fumată, înzorzonată şi a întrebat-o: ,,Unde mergi, femeie, 482 PREDICI
aşa?” Ea, foarte curajoasă, îi spuse cu bucurie că merge la
biserică. Sfântul îi răspunde: ,,Îmbrăcămintea ta nu te
faţa sfântului altar ca să-i tulbure pe toţi. Vai de acea
lumânare şi de rugăciunea ei! Să nu se mai întâmple aşa Să se grăbească toţi să se împace cu Hristos, să vină la
ceva! biserică, să se împărtăşească din vreme şi să se
spovedească cum trebuie, că vai de cei care mor
Femeile să ştie că de când a început Sfânta Liturghie nu nespovediţi şi neîmpărtăşiţi! Nu cum zic unii că: ,,A apucat
au voie să mai umble de colo până colo! Ai venit, ţi-ai găsit şi lumânare!...”, a apucat. Poate să apuce o sută de
un loc… Stai acolo şi roagă-te cu smerenie şi credinţă, lumânări, dacă a murit nespovedit şi neîmpărtăşit, nu-i mai
fiindcă atragi atenţia celorlalţi şi îi sustragi de la rugăciune! garantează nimeni mântuirea! Vai de el!
De aceea spun Sfinţii Părinţi că pe unele le aduce diavolul
la biserică tocmai atunci; se trezesc şi ele pe la orele 10 - PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 483
11 şi hai la biserică; le aduce parcă necuratul atunci la
urmă ca să facă tulburare. Femeile creştine să fie ca şi Lumina este Hristos; El e Lumina lumii. Trupul şi Sângele
mironosiţele în ascultare de ucenicii Domnului, ca să le Lui pe care Îl primim prin Sfânta Împărtăşanie ne va lumi-
înveţe şi pe cele neştiutoare credinţa, aşa cum ne-a lăsat-o na, ne va trece peste toate vămile şi peste toate relele pâ-
nouă Domnul Hristos şi sfinţii apostoli, fiindcă în lume s-au nă la împărăţia cerească!
ivit o mulţime de credinţe rătăcite, care fac mari ravagii
între credincioşi, iar aceştia cad în grozave păcate de Mulţi creştini cred că rugăciunile acestea pe care le fac le
rătăcire. sunt primite, chiar dacă nu sunt în legătură cu învăţătura
frumoasă ce o dă Sfânta Biserică. Mulţi sunt care fac câte
Spre exemplu: sunt unele femei care învaţă spunând că nu un parastas şi împart lumânări singure în biserică, fără să
e bine să se facă cununii în luna mai: Auziţi ce au învăţat dea câte ceva, cât de puţin. Lumânarea nu se împarte,
ele de la diavolul, că: ,,Nu le merge bine, maică!”. Iată ce fără să dai ceva lângă ea! Ca să-i plăteşti omului aceluia,
le învaţă diavolul! De aceea îi apucă moartea pe mulţi ne- ce face rugăciuni pentru morţii tăi dă-i şi lui măcar un cor-
cununaţi fiindcă tot amână şi umple diavolul iadul cu ei; nuleţ lângă lumânare, pentru rugăciunea care o înalţă
apoi tot ele trimit pe urmă după preot când moare unul din- pentru morţi! Iată că sunt un şir mare de rătăciri care um-
tre soţi, să vină repede preotul şi să-l cunune pe cel rămas blă prin lume, dar v-am spus numai câteva!
în viaţă cu mortul care se află deja în coşciug. Mare
rătăcire! Altele învaţă să ţină ca sărbători mari: joile verzi, De aceea e bine să ascultaţi de Sfânta Biserică, să nu
marţile după Paşti, marţile şi joile după Rusalii, altele apucaţi vreun drum greşit, ca astfel să vă lepede
învaţă să ţină lumea unele posturi care nu sunt orânduite Dumnezeu şi să vă vedeţi la sfârşit fără nici un folos. Fiţi în
de Biserică, spre exemplu: postul Sfântului Anton, postul strânsă legătură cu noi şi aduceţi-ne la cunoştinţă orice
Maicii Domnului, sau altele rânduite de ele, cum ar fi să abatere de la dreapta credinţă ca să vă lămurim şi, aşa
ajuneze câte o zi pe săptămână, în care intră şi sâmbăta şi cum v-am lămurit noi, să propovăduiţi, să învăţaţi şi pe
duminica. Canoanele spun că cine ajunează sâmbăta şi ceilalţi! În felul acesta vă veţi face datoria ca femeile
duminica să se afurisească. Nu e voie! Unele femei sfătui- mironosiţe care au ascultat de apostoli şi au urmat
esc să nu se facă maslu celui bolnav, spunând că moare învăţăturile Domnului până la sfârşit.
imediat şi nu-i lasă pe ceilalţi de lângă cel bolnav să
cheme preotul să-i facă maslu. Alergaţi, mărturisiţi, îndemnaţi şi chemaţi la casa Dom-
nului, căci numai în Biserică mai este lumină! Lumea vă va
Sunt multe astfel de obiceiuri greşite care nu au nimic co- scoate fel de fel de vorbe, vă vor porecli ca şi pe femeile
mun cu învăţăturile bisericii, de la aceste femei care învaţă mironosiţe, vă vor zice ipocrite, habotnice, mironosiţe,
rău, pentru că cel rău, diavolul, le învaţă să vorbească aşa. mistice, vor râde ironic cum îi învaţă demonul, dar, sus
Unele femei se apucă şi împart lumânări aprinse, să se privirea, sunteţi ucenice ale lui Iisus!
împărtăşească omul cu câte două, trei, patru lumânări în
mână. Nu este bine să primiţi! Creştinul trebuie să se Să ne aducem aminte de sfintele femei mironosiţe cât au
împărtăşească cu lumânarea lui, că el se împărtăşeşte. suferit, de înaintaşele noastre creştine şi nici o clipă să nu
Pentru cei care au murit nespovediţi, neîmpărtăşiţi şi fără pierdem fără folos, căci în ochii Domnului sunteţi de mare
lumânare sunt alte orânduieli. preţ. El vă iubeşte şi ne iubeşte pe toţi, şi vrea cu gelozie
să fim ai Lui şi pentru El să lucrăm, pentru Împărăţia Lui să scăldătoarea Vitezdei şi să se facă sănătos, dar de atâţia
luptăm, ca astfel să ne câştigăm sufletul şi să ni-l mântuim. ani nu se găsise nimeni să-l ajute.

Iată că într-o zi frumoasă cu soare, o zi senină şi plină de

Rugăciune lumină, se arătă în faţa lui un om frumos şi minunat, cu
chipul blând şi dulce, care îi zise: ,,Voieşti să te faci
Doamne, Iisuse Hristoase, ridică vălurile minţii noastre ca sănătos?” Cine era acest om?! Era Iisus Hristos, Fiul lui
să Te putem vedea şi urma ca sfintele femei mironosiţe! Dumnezeu. Văzând Iisus cum îl chinuia boala de multă
Vorbeşte inimilor noastre, Doamne, şi fă-le Tu să Te as- vreme şi cunoscând, ca un Dumnezeu, păcatele acestui
culte şi cu lacrimi să-Ţi răspundă! Loveşte piatra credinţei slăbănog, căci pentru păcatele lui se chinuise 38 de ani, a
noastre ca să curgă şiroaie de lacrimi din dragoste şi recu- voit să-l aleagă pe el din această mulţime de bolnavi şi să-l
noştinţă pentru binele ce ne-ai făcut nouă, robilor Tăi, ca vindece.
să ne mântuim şi noi şi să Te slăvim în vecii vecilor! Amin!
Bietul slăbănog, buimăcit şi intimidat, căci se vedea în faţa
484 PREDICI unei persoane atât de impunătoare ş i uimitoare, a început
să-şi plângă necazul înaintea Domnului: ,,Doamne, nu am
pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură
apa, şi până când merg eu, altul se coboară mai înainte!”.
Iată deci, că din atâţia oameni care se aflau în acel loc, nu
PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A DUPĂ PAŞTI se găsea nimeni, ca să-i ajute acestui slăbănog! Aceasta

Vindecarea slăbănogului de la Vitezda PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 485

,,Iisus a zis slăbănogului: «Iată că te-ai făcut sănătos! De ne arată că şi atunci erau foarte împietriţi oamenii, egoişti
acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai şi fără omenie.
rău!»”
(Ioan 5, 14) Scăldătoarea aceasta numită Vitezda - care înseamnă
,,Casa Milosteniei” - se afla în Ierusalim la Poarta Oilor;
Hristos a înviat! această poartă se numea aşa pentru că acolo se spălau
măruntaiele oilor pe care le aduceau jertfă la templu. Îm-
F r a ţ i c r e ş t i n i, prejurul scăldătoarei erau cinci pridvoare sau foişoare, un-
de stătea o mulţime de bolnavi aşteptând mişcarea apei,
Cine nu este cuprins de milă şi de compătimire când vede căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare şi
un bolnav paralizat zăcând în pat de mulţi ani?! Cum să tulbura apa, iar cel care intra întâi după tulburarea apei se
nu-ţi inspire milă, când vezi o fiinţă omenească sfârşită de făcea sănătos indiferent de ce boală era cuprins.
puteri, cu ochii duşi în fundul
Pentru ce se vindeca numai un singur bolnav după tulbu-
capului, galbenă la faţă şi tot trupul numai pielea şi osul; un rarea apei?! Pentru că scăldătoarea de la Poarta Oilor
om care aşteaptă de la alţii o mângâiere, o încurajare, un închipuia scăldătoarea cea tainică a Sfântului Botez, care
pahar cu apă sau puţină mâncare. este în Biserica noastră Ortodoxă, în Biserica lui Hristos, şi
arăta că numai un singur botez este valabil omului. Po-
Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a istorisit vindecarea unui gorârea îngerului în scăldătoare închipuia venirea Harului
astfel de slăbănog care zăcea de 38 de ani. În Postul Sfântului Duh în apa botezului, că nu apa singură spală
Paştelui am auzit despre vindecarea altui slăbănog, care a păcatele, ci Harul dumnezeiesc.
fost adus cu patul de 4 oameni înaintea Domnului Hristos,
dar slăbănogul de astăzi aştepta de 38 de ani şi nădăjduia Acest slăbănog de la Poarta Oilor a trebuit să aştepte 38
că se va găsi vreun om care să-l arunce şi pe el în de ani, ca să poată plăti prin acest canon păcatele făcute
şi a trebuit să se împlinească şi vremea ca să se arate
Mântuitorul, Cel ce a ridicat păcatele lumii şi să-L vadă şi
el cu propriii săi ochi şi să se tămăduiască. Dar pentru ce i-
a zis Mântuitorul: ,,Voieşti să te faci sănătos?”; nu ştia oare
Domnul cât de mult dorea el să se facă sănătos?! De la alţi
bolnavi Domnul cere credinţă; acestuia vedem că Domnul
îi cere voinţă, dar voinţa pe care o cere de la el este de a
se face sănătos şi cu sufletul, să se vindece de slăbănogi-
rea sufletească. Aceasta ne-o cere şi nouă: să vrem să ne
vindecăm sufletul de patimi şi de păcate, ca să nu ni se
întâmple ceva mai rău, adică să fim osândiţi în chinurile
iadului, în vecii vecilor.
După ce nenorocitul slăbănog termină de spus necazul lui
înaintea Domnului, Preamilostivul, Bunul şi Iertătorul Iisus,
îi zise: ,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” La porunca lui
Iisus venele trupului slăbănogit au prins puteri, s-au întărit
cu totul, încât cel care sta înţepenit a început să meargă.
Toţi s-au mirat văzându-l cum pleacă sănătos pe picioarele
lui; toţi priveau cu mirare cum acela care fusese anchilozat
s-a ridicat, a început să-şi strângă salteluţa pe care zăcuse
atâţia ani şi păturica lui cea săracă, le-a ridicat în spate şi a
pornit vesel pe picioarele lui acasă.
Mare le-a fost mirarea oamenilor care l-au văzut, dar nu s-
a găsit nici unul să aducă slavă lui Dumnezeu, fiindcă
Dumnezeu era Acela, cu chip de om şi numai Dumnezeu a
putut să facă o minune aşa de mare, încât bolnavul acesta
să se întărească imediat şi să plece sănătos pe picioarele
lui. Slăbănogul nu ştia cine este Doctorul lui, dar după
puţin timp Domnul Hristos l-a găsit în biserică şi i-a zis:
,,Iată că te-ai făcut sănătos! De acum nu mai păcătui, ca
să nu ţi se întâmple ţie
Iată invidia, zavistia aceasta a diavolului, care face pe oa-
meni să vorbească de rău minunile lui Dumnezeu şi pe
oamenii lui Dumnezeu! Această fiară otrăvitoare are 7
capete, din care aruncă otrava cea purtătoare de moarte.
Cel dintâi cap este mândria, al doilea este iubirea de ar-
gint, al treilea lăcomia, al patrulea lenea, al cincilea des-
frânarea, al şaselea mânia şi al şaptelea invidia. Din toate
aceste capete varsă otravă aducătoare de moarte pentru
suflet. Otrava invidiei este mai puternică decât celelalte.
Toate celelalte păcate de moarte sunt săvârşite de om
pentru câte un folos, dar invidiosul este chinuit de otrava
invidiei în suflet şi în trup, căci îi pare rău de fericirea apro-
apelui, de binele vecinului, de progresul altuia şi mai ales
de darurile pe care le au unii de la Dumnezeu. Invidiosul
se bucură numai atunci când aude de nenorocirea aproap-
elui, a vecinului, când aude că acestuia îi merge rău, că îl
vorbesc şi alţii de rău, că a căzut în păcate şi dacă aude că
este la închisoare are mai mare bucurie. De aceea când
vede că-i merge bine şi sporeşte în cele bune, invidiosul
caută să-i pună tot felul de piedici, să-l vorbească de rău,
să-l clevetească şi mai ales, ca şi evreii setoşi de sângele
lui Iisus, să-i zică rătăcit, să-l poreclească, să-l desconsid-
ere în faţa lumii, ca nimeni să nu-l mai iubească, să nu-l
mai asculte şi să nu se mai poată apropia de el, să nu
poată progresa în cele bune şi în cele duhovniceşti.
E prea mult de vorbit de acest cap otrăvitor al invidiei; dar
să-i lăsăm acum pe cei ce sunt otrăviţi de el şi să-i
compătimim, fiindcă o pedeapsă mai mare ca aceasta nici
nu se poate, căci li se rod măruntaiele pe dinlăuntru, dis-
trugându-le şi trupul şi sufletul.

486 PREDICI Sfânta Evanghelie de astăzi nu ne spune că slăbănogul I-

ar fi mulţumit Domnului, pentru că l-a tămăduit, dar ne
ceva mai rău!” spune că s-a dus şi le -a spus iudeilor că Iisus este Cel ce
l-a făcut sănătos. Poate şi el, ca şi alţii, a fost nere-
Ziua când Iisus a făcut această minune era într-o sâmbătă. cunoscător, a uitat îndată de Binefăcătorul său şi nu L-a
Evreii cei pizmaşi, plini de invidie, când l-au văzut pe urmat ca să-I asculte sfintele învăţături. De aceea Domnul
slăbănog vindecat şi cu sarcina patului în spate au strigat Hristos a ştiut cu cine stă de vorbă şi i-a zis: ,,Vezi să nu
la el cu răutate: ,,Nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul, e ziua mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău!…”.
sâmbetei!” Invidia din inima lor i-a orbit cu totul, căci n-au
mai văzut nici binele săvârşit, nici pe Dumnezeu, Care Şi-a PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 487
făcut milă cu acest nenorocit. Aceşti cărturari şi farisei
făţarnici care ţineau la litera legii, în loc să vadă în Hristos Ştia Iisus, ca un Dumnezeu ce era, că acest slăbănog va
puterea dumnezeiască, Îl vorbeau de rău şi ziceau că nu stărui în păcate ca şi înainte şi va face chiar un păcat mai
este de la Dumnezeu pentru că nu ţine sâmbăta. grozav puţin mai târziu, căci din tradiţie şi dintr-o carte
veche a Bisericii, care se găseşte mai mult pe la mănăstiri,
se povesteşte că acest slăbănog vindecat de Iisus se nu- răstignit, căci au fost împrăştiaţi pe toată faţa pământului,
mea Isac Lachedem, căruia i se mai spune şi evreul rătăci- au căzut în grea sclavie şi au fost chinuiţi în diferite feluri:
tor. Când Mântuitorul mergea cu Crucea în spate pe dealul arşi de sete, de foame, rămaşi fără ţară şi fără conducător
Golgotei, urmat de mult popor, hulit şi batjocorit, însetat şi de aproape 2000 de ani!
nemâncat, obosit de greutatea Crucii a ajuns în dreptul
casei acestui Isac Lachedem, căci pe acolo ducea drumul S-a împlinit ceea ce au cerut ei cu gura lor când au zis:
spre Golgota. Acesta a ieşit şi el la poartă, împreună cu ,,Sângele Lui să cadă
vecinii lui şi când l-a văzut Domnul S-a bucurat şi l-a rugat
să-i dea puţină apă, dar el i-a zis: ,,Nu-ţi dau apă, mergi de 488 PREDICI
aici!”. Iisus iarăşi îl rugă să-I dea voie să stea puţin să se
odihnească pe banca de la poarta lui, dar el îi zise iarăşi asupra noastră şi asupra copiilor copiilor noştri!”. De aceea
cu asprime: ,,Nu-ţi dau voie să stai, mergi de aici!” şi Îl i-a zis Domnul slăbănogului: ,,…să nu mai păcătuieşti, ca
împinse cu mâinile să plece. să nu-ţi fie ţie ceva mai rău!”. Domnul Hristos s-a gândit la
toate oile cele rătăcite ale casei lui Israel, când a zis aces-
Atunci Domnul Hristos s-a întors către el şi i-a zis: ,,De te cuvinte, dar s-a gândit şi la noi; să nu ni se pară lucru de
acum încolo să mergi şi tu mereu până la a doua Mea ve- glumă, căci dacă ne ţinem tot mereu de păcate, blestemul
nire!”. Despre acest evreu nerecunoscător, care s-a aso- dumnezeiesc apasă asupra noastră, asupra casei noastre
ciat cu ceilalţi hulitori, spune acea sfântă carte că trăieşte şi a copiilor noştri. De aceea vin peste noi fel de fel de ne-
şi astăzi şi umblă neîncetat, străbătând pământul în lung cazuri, greutăţi şi boli, neînţelegeri şi despărţiri între soţi,
şi-n lat, călătorind pe mări şi oceane, fără să i se întâmple pentru păcatele pe care le face omul, pentru repetarea
ceva. Merge prin pustietăţi, prin jungle, printre animalele păcatelor grele nemărturisite la timp, pentru hulele şi in-
sălbatice cele mai periculoase; s-a aruncat în vulcanul Ve- sultele aduse lui Dumnezeu, pentru luarea în deşert a nu-
zuviu din Italia, pentru că el vrea să moară, dar nu i se melui Său, pentru înjurături, drăcuieli şi blesteme spuse cu
întâmplă nimic, nu poate muri, căci blestemul dumnezeiesc înfocare şi cu răutate.
este peste el.
Pe toţi cei care nu se păzesc de păcate îi urmăreşte
Se spune că animalele sălbatice: leii, tigrii, vin până lângă blestemul dumnezeiesc ca şi pe toţi răstignitorii lui Hristos,
el, îl miros, dar aşa scârbă le este de el, că nici unul nu şi dacă îi apucă moartea aşa, în astfel de păcate, se duc
poate măcar să-l atingă. Iată că se apropie aproape 2000 şi-n fundul iadului, acolo unde se chinuiesc creştinii care
de ani şi el merge şi merge mereu pe pământ! Acest evreu şi-au lepădat credinţa, botezul şi Sfânta Biserică. Acolo
rătăcitor acum nu mai doreşte să se facă sănătos, nu mai merg toate stricăciunile şi smintelile de pe faţa pământului,
cere om să-l bage în scăldătoare, ci ar vrea cu toată inima toţi cei care s-au făcut pricină de sminteală altora, îm-
să se găsească cineva ca să-l poată omorî, dar nimeni nu preună cu fariseii şi cărturarii cei făţarnici şi se vor chinui în
poate să-i ia viaţa. vecii vecilor în tartar. Acolo se chinuiesc părinţii care nu-şi
învaţă copiii sfintele rugăciuni, care n-au grijă să-i
Oamenii fug de el şi toate vietăţile periculoase îl ocolesc. spovedească, să-i împărtăşească, să-i sfătuiască să nu
Nici lucrurile neînsufleţite nu-l primesc, ci toate îi vorbesc trăiască necununaţi, ci îi lasă să crească ca pe nişte bu-
spunându-i cuvintele pe care I le-a spus Mântuitorului ruieni otrăvitoare în casa lor. De aceea le otrăvesc sufletul
atunci la poarta casei lui: ,,Mergi, mergi…!”, iar el merge mai întâi lor, cât trăiesc aici pe pământ, iar apoi, la sfârşitul
până când va veni Domnul să judece viii şi morţii. vieţii, vor moşteni cu toţii suferinţele iadului.
Blestemul dumnezeiesc a căzut peste el ca şi peste toţi
cărturarii, fariseii şi preoţii cei mai de seamă - Anna şi O, cât de grozav trebuie să fie iadul acesta, când mă gân-
Caiafa - împreună cu Pilat, care şi-au luat plata şi ei aici pe desc la o istorioară vrednică de amintit, tot despre un
pământ, sfârşindu-şi viaţa în diferite chinuri, ducându-se în bolnav care se chinuise vreo 30 de ani! Suferinţele lui erau
focul iadului cu Iuda şi cu demonii. mari şi totdeauna se ruga lui Dumnezeu ori să-l facă
sănătos, ori să-i ia sufletul, că nu mai poate. Pe când se
Blestemul dumnezeiesc a căzut peste toţi cei care s-au ruga el cu încredere şi cu multă evlavie i-a apărut un înger
unit să-L batjocorească pe Domnul Slavei şi au cerut să fie şi i-a zis: ,,Iată, omule, ţi-a auzit Dumnezeu rugăciunea,
dar pentru păcatele tale ai mai avea de suferit încă trei ani iadului cu el la un loc, fiindcă dedesubtul pământului este
pe pământ, de aici înainte. Dumnezeu, însă, mă trimite să iadul cu suferinţele lui, iar sus în ceruri este locaşul
te întreb: ,,Unde vrei să suferi: încă trei ani aici, în lumea drepţilor, fericirea veşnică şi odihna tuturor făcătorilor de
aceasta, sau trei zile dincolo, în iad?” El spuse că mai bine bine.
preferă trei zile în iad.
Aici, pe pământ, suntem la mijloc între bine şi rău, între
Îngerul i-a luat sufletul îndată, l-a dus în iad şi l-a lăsat aco-fericire şi nenorocire; de aceea vedem o zi bună, zece rele.
lo în tartar, în foc. După un ceas s-a întors să vadă ce face Aici binele este amestecat cu răul; aici este o parte din rai,
sufletul, numai după un ceas. El, când l-a văzut, a strigat dar şi o parte din iad. Aici trandafirul este frumos, are miros
cu mare glas: ,,Vai, sfinte îngere, nu credeam să fie plăcut, dar are şi ţepi usturători. Aici fructele sunt dulci,
nedreptate la Dumnezeu! Ai spus că mă laşi numai trei zile frumoase, gustoase, dar au şi coji şi seminţe, care trebuie
şi a trecut atâta amar de ani, că nu credeam că mai vii!”. aruncate; binele este amestecat cu răul, aşa cum e trupul
,,Taci, omule, zise îngerul, nu eşti decât în prima zi; mai ai cu sufletul.
de suferit încă două zile!”. Când a auzit, l-a rugat pe înger
să-i ducă sufletul înapoi în trup, să se chinuiască, nu 3 ani, Dumnezeu i-a rânduit omului să treacă prin două vieţi, iar
ci toată viaţa, şi-i va fi mai uşor decât acele chinuri ale în a treia viaţă să rămână. Prima viaţă am trăit-o cu toţii;
iadului. aceasta este viaţa din pântecele maicii noastre, timpul
celor nouă luni în care ne-au purtat mamele noastre pe
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 489 fiecare. Nimănui nu-i trecea prin minte în pântecele maicii
lui să creadă că îl aşteaptă viaţa aceasta plină de bucurii
Vai, fraţi creştini, adevărat este şi ştim cu toţii că numai o sau de necazuri şi mai toţi ne-am născut plângând în
noapte dacă te doare o măsea sau o bubă care coace şi ţi această lume, ca şi când am fi vrut să spunem că ne
se pare un an, dar să stai în chinurile iadului?! Acolo, spun naştem într-o vale a plângerii, a suferinţelor, a necazurilor.
sfinţii părinţi că nu rămâne nici o părticică a sufletului să nu
sufere; întreg sufletul suferă dureri nemaipomenite. Aici te Tot aşa şi în viaţa de aici - a doua - unde ne aflăm acum,
doare o măsea, un ochi, o mână, un picior, unul din mădu- este greu de pătruns cu vederile noastre trupeşti şi limitate
lare, dar în iad sufletul întreg se chinuieşte. Grozav loc viaţa veşnică, unde va rămâne sufletul pentru totdeauna.
este iadul! Numai prin sfintele învăţături ce se revarsă de la
Dumnezeu prin Sfânta Biserică va putea creştinul să se
Unul dintre sfinţii Părinţi L-a întrebat pe Domnul să-i spună lumineze şi, prin credinţă, să se înalţe
cât de adânc este iadul. Domnul i-a răspuns că o piatră de
moară de va merge în cădere trei ani şi jumătate abia îi dă 490 PREDICI
de fund. Trei ani şi jumătate!...
la acele locuri veşnice. De aceea să credem cu tărie şi să
,,Doamne - a zis Sfântul Ioan Teologul - dacă un păcătos ne fie clar că aşa cum am venit în lumea aceasta, cu trup
se duce în fundul iadului şi nu are pe nimeni pe pământ să şi suflet prin uşa naşterii, aşa va veni o zi când vom lăsa
se îngrijească de el cu sărindare, pomeni şi parastase, va trupul acesta pământului şi pe uşa morţii vom trece cu su-
mai ieşi el de acolo?!” Domnul a răspuns: ,,O pasăre mare fletul în veşnicie, în viaţa cea de veci fericită sau în chi-
de se va duce o dată pe an la o stâncă de piatră să-şi as- nurile cele fără de sfârşit ale iadului.
cută ciocul, când s-o toci stânca va mai ieşi de acolo!”,
deci niciodată. Bietul suflet va lua cu el bagajul păcatelor şi faptele cele
bune, dacă le-a făcut aici pe pământ cu trupul şi se va
Ştiinţa ne descoperă că dedesubtul pământului este foc, prezenta umilit şi tremurând în faţa Dreptului Judecător!
smoală, păcură, apă clocotită; ştim că acestea ies din fun- Greu va fi atunci de sufletul care a avut posibilitatea pe
dul pământului şi ne dovedesc existenţa iadului. Diavolul pământ să se uşureze de păcate, prin spovedanie şi nu a
nu are nimic frumos pentru noi: numai suferinţă, plângere făcut-o. Greu va fi atunci de toţi cei care au călcat în pi-
şi tânguire; el nu are ce să ne dea. Cine face voia lui, cioare toate sfaturile cele bune ale părinţilor Bisericii, căci
păcatele şi poftele lui, acela se face părtaş şi la chinurile vor vedea atunci că nu mai au nici o scăpare. Greu le va fi
atunci celor care au încredinţat averile şi banii copiilor, ca vrăjitoare, la descântătoare; alţii vor să bea, să mănânce
să-i salveze şi să le facă cele de trebuinţă după moarte - mai mult că tot mor - ,,mănânc, beau, şi petrec, până voi
pomeni, parastase - iar ei nici nu se gândesc; beau, pleca!” - aceasta este în mintea unora - rătăcire!
mănâncă, petrec şi au uitat demult de ei şi aşa îşi va lua
plata fiecare, după faptele pe care le-a făcut în viaţă. Iată ce binecuvântare revarsă Dumnezeu prin suferinţă: îi
dă omului mijlocul de a se mântui! Dumnezeu este
Păcatul trebuie să se plătească undeva, trebuie să se întocmai ca o mamă care, când simte că viaţa copilului ei e
ispăşească prin durere tot ceea ce s-a făcut cu plăcere: ori în pericol, îl ia în braţe, îl duce la doctor să-i facă injecţii
în această viaţă, prin pocăinţă sinceră, spovedanie curată, sau să fie operat. Copilul se zbate, ţipă şi ar vrea s-o love-
ori în osânda veşnică, fără de sfârşit. Aici suferinţa se mai ască pe mama lui, fiindcă suferă, dar e salvat. Tot aşa face
poate amâna din partea Domnului pentru cei care se întorc şi Dumnezeu cu noi, căci vrea să ne scape sufletul, dar să
la Dumnezeu cu credinţă şi-şi recunosc păcatele, dar cei vrem şi noi.
care nu vor să ştie de Sfânta Biserică şi râd de cei credin-
cioşi, batjocorindu-i, să ştie că de îi apucă moartea aşa nu Un pictor francez a zugrăvit odată un prea frumos tablou,
mai au nici o scăpare. Pentru aceasta a lăsat Dumnezeu intitulat ,,Valea Plângerii”. Tabloul înfăţişează o vale îm-
suferinţa ca un bici aspru care pedepseşte pe omul vinovat prejmuită cu stânci, în care se află o mulţime de oameni în
aici, ca să nu se piardă pe veci în iad. suferinţă; toţi au feţele scăldate în lacrimi, asupra tuturor
apasă un jug de dureri nemaipomenite, dar iată că între
Sfintele cărţi spun că înainte de sfârşitul lumii vor veni anii nenorociţii aceştia este un bărbat îmbrăcat în veşmânt alb
durerilor, ani grei de suferinţă, anii bolilor, ai războaielor, ai cu o cruce pe umeri. Este Iisus. El face semn mulţimii să-L
foametei, anii cutremurelor, robiilor şi ai greutăţilor de tot urmeze. Toate privirile sunt îndreptate spre Cruce şi spre
felul. Cine nu va avea ochi să le vadă, cine nu se va înto- Domnul Slavei, pe drumul strâmt şi pietros spre care arată
arce nici din acestea, pierzarea îl aşteaptă! Noi le socotim Mântuitorul cu mâna, iar mai departe, la capătul drumului,
de rele pe acestea, însă suferinţa este cea mai bună doc- se zăreşte o grădină plină de flori strălucind în soarele de
torie pentru salvarea sufletului; şi vindecarea bolilor se primăvară.
face cu pastile amare, acre de parcă te otrăveşte, se face
cu cuţitul, cu tăieturi adânci să scoată coptura, să scoată Prin acest tablou pictorul vrea să dea grai adevărului, că
răul, să arunce putregaiul afară. Iisus este marele mângâietor în suferinţă. Dar prin ce
mijloace îi mângâie Mântuitorul pe credincioşii Săi? Prin
La fel şi pentru suflet este bună suferinţ a ca să arunce ce cele două privelişti pe care le deschide înaintea ochilor lor:
e rău afară. Suferinţa trebuie s-o vedem şi s-o găsim de privirea spre Golgota, spre Crucea Lui, spre suferinţele Lui
bună şi din alt punct de vedere. Ea este un altar curăţitor, şi cealaltă a vieţii veşnice, a grădinii raiului.
unde sufletele noastre se curăţă de rugina păcatelor, se
înfrumuseţează, se luminează şi se pot apropia mai uşor Pe Golgota noi vedem Fiinţa Cea mai nevinovată şi Cea
de Dumnezeu. mai sfântă îndurând chinurile cele mai grozave, Îl vedem
pe Fiul lui Dumnezeu batjocorit, răstignit şi ucis. Parcă ne
Suferinţa este postul sufletului. Omului când îi merge bine, zice: ,,Priviţi voi toţi cei ce treceţi pe cale şi vedeţi de este
când are de toate şi e sănătos uită de suflet, nu vrea să vreo durere ca durerea Mea!” În faţa acestei privelişti
ştie de Dumnezeu şi se leagă cu toată fiinţa lui de bani, de simţim cum în inimi ni se strecoară un balsam de durere şi
plăcerile lumii acesteia, dar când îi trimite Dumnezeu mângâiere, şi văzând cât de mare a fost durerea Lui, ne
suferinţa, îndată îşi aduce aminte de suflet, începe să se potolim în mânia noastră şi vedem cât suntem de mici în
roage şi se duce şi la biserică. Însă nici atunci toţi oamenii; răbdare şi zicem: ,,Da, suferim; suntem loviţi, înşelaţi,
o parte se duc şi la diavol, tot pe el îl caută, se duc la dezamăgiţi, dar toate acestea le merităm, sunt plata
păcatelor noastre, pe drept cuvânt, dar Iisus cu ce a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 491 greşit?! Ce sunt suferinţele noastre în comparaţie cu pat-
imile Lui?!
Astfel, privind la suferinţele Domnului, sorbim şi noi un
strop de mângâiere cerească; o putere tainică ni se stre-
coară în suflet şi, oricât am fi de împovăraţi de greutatea
suferinţelor, pilda Răscumpărătorului răstignit ne face să
privim, cu lacrimi şi nădejde, grădina fericirii raiului care îl PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DUPĂ PAŞTI
aşteaptă pe sufletul cel răbdător până la sfârşit. Aşa le zi-
cea ucenicilor Săi: ,,Voi veţi plânge şi vă veţi tângui, vă veţi A Samarinencii
întrista, însă întristarea voastră se va preface în bucurie
mare mai pe urmă!”. ,,Dacă ai fi ştiut Darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi
zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat
492 PREDICI APĂ VIE!”
(Ioan 4, 10)
Iată nădejdea cea mare pe care ne-o dă Domnul pentru
viaţa veşnică! Până atunci avem toţi parte de suferinţă, şi Hristos a înviat!
cei buni, şi cei răi; cei buni să se cureţe şi mai mult pentru
locul cel curat, iar cei răi să se trezească şi să vină la fer- F r a ţ i c r e ş t i n i,
icire cât mai degrabă, la pocăinţă, să nu-i apuce moartea
în păcat. Multe învăţături vrednice de luat în seamă cuprinde Sfânta
Evanghelie ce s-a citit astăzi. Ea ne arată lămurit că Iisus
Sfântul Augustin a asemănat viaţa omenească cu un covor Hristos este Dumnezeu şi om. Prin iubirea Lui nemărginită
ce are două feţe: pe una dintre feţe se văd culorile, şi
desenele şi florile, pe cealaltă parte nu se vede decât un
amestec încâlcit de fire şi noduri. Aşa e şi viaţa noastră de smerenia cea desăvârşită a încredinţat-o pe femeia sa-
aici: noi nu-i vedem decât una din feţe, cealaltă parte o marineancă şi pe toţi locuitorii din Samaria, făcându-i să
vede şi o ştie Dumnezeu, căci în mâinile Lui sunt toate creadă şi să ia aminte, că a venit vremea să Se arate Me-
planurile noastre şi toate căile Lui sunt nemăsurate şi ne- sia Cel aşteptat, chiar şi de ei - samarinenii. Să luăm
cunoscute de mintea noastră. De aceea Tatăl nostru Cel aminte şi noi şi să deschidem adâncul sufletului nostru, să
din ceruri, Care este Bun Părinte, ne zice şi nouă ca şi ne umplem de Harul cel ceresc, spre mântuirea sufletelor
slăbănogului din Evanghelia de astăzi: ,,Vreţi voi să vă noastre!
faceţi sănătoşi?! Veniţi la Mine, urmaţi sfaturile Mele şi
vedeţi să nu mai păcătuiţi, ca să nu vă fie şi vouă ceva mai Era o zi de vară cu soare arzător pe pământul Iudeii şi
rău în veci, în iad, în chinurile fără de sfârşit!”. Domnul nostru Iisus călătorea venind din Iudeea spre
Nazaret, iar drumul acesta trecea prin Samaria. Obosit de
călătorie, fiindcă mergea pe jos, se opreşte la fântâna lui
Rugăciune Iacov. Stă singur, gânditor şi parcă aştepta ceva. Ucenicii
au mers în cetate să cumpere mâncare. Iisus, ca
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, ştia că la ora aceea trebuia să vină
scapă-ne pe toţi care ne-am adunat aici de chinurile iadului femeia samarineancă la fântână să scoată apă. Nu trece
şi vindecă slăbănogirea sufletului şi a trupului nostru! mult şi iată că soseşte!

Ajută-ne cu Harul Tău să nu mai păcătuim şi să fim împlini-
tori ai sfintelor Tale învăţături, nu numai ascultători cu ure-
chile cele trupeşti, ca să ne mântuim şi noi Doamne
Dumnezeul nostru şi să fim cu Tine, acolo în ceruri, în vecii
vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 493
Parcă o vedem şi noi, gătită şi împodobită frumos, să placă
celor ce o vor vedea venind la fântână. Iisus se opri în loc-
ul acesta tocmai ca să vâneze sufletul ei pierdut şi tulburat,
să vâneze rodul Evei, cum spun sfinţii părinţi în cântările
Bisericii. Era ceasul al şaselea; căldura soarelui dogorea
puternic. Tot la ceasul al şaselea a fost aşteptată şi Eva de
şarpele - diavol - la pomul oprit în grădina raiului, s-o
înşele prin minciună şi mândrie, să cadă în neascultare de
Dumnezeu. ,,Bine ai zis, «n-am bărbat» că cinci bărbaţi ai avut şi acela
pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat; aici ai spus adevărul!”.
În acest moment, Iisus găseşte prilejul potrivit să pună lu-
mină în sufletul acestei femei, care vieţuia în mare în- Femeia, văzându-se descoperită şi că Iisus citeşte în su-
tuneric de păcate. Femeia aceasta trăia în fletul ei cel întinat ca într-o carte deschisă, începe a-şi măr-
turisi traiul ei cel greşit pe care l-a dus până atunci, apoi
494 PREDICI urcă pe scara rugăciunii către Dumnezeu şi zise:
,,Doamne, văd că Tu eşti prooroc; cum este bine să se
păcatul desfrânării, fiindcă avusese cinci bărbaţi şi nici al închine omul, după datina evreilor în Ierusalim, sau după
şaselea, cu care era acum, nu era bărbatul ei legitim. Ea obiceiul samarinenilor pe muntele Samariei?” Domnul Hris-
se obişnuise să schimbe mereu bărbaţii până ajunsese la tos îi răspunse femeii cu aceste cuvinte:
al şaselea, şi din această mocirlă a păcatelor îngrămădite,
nimeni nu putea s-o întoarcă decât Fiul lui Dumnezeu, ,,Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I
Care S-a coborât din cer. El, Cunoscătorul inimilor, i-a de- se închine în Duh şi Adevăr!”.
scoperit păcatele cele grele, făcând-o să înţeleagă că El
nu este un om de rând, ci Mesia cel adevărat, pe Care-L ,,Ştiu” - îi spuse femeia - ,,că are să vină Mesia, Cel căruia
aşteptau proorocii lor. I se zice Hristos; când va veni El, ne va spune nouă
La începutul vorbirii ei cu Domnul o vedem cam distrată şi toate!”.
încrezută în persoana ei, căci îi spune Domnului că n-are
bărbat. Când priveşte mai cu atenţie la Mântuitorul, ,,Eu sunt!” - îi zise Iisus - ,,Cel ce grăiesc cu tine!”.
rămâne încremenită de strălucirea feţei Sale, apoi se miră,
căci din cuvintele Lui înţelese că este de neam evreu şi se PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 495
mai miră că a trecut peste toate şi a vorbit cu ea, o femeie
samarineancă, şi-i zice: Auzind femeia aceste cuvinte a fost pătrunsă şi luminată
până în adâncul sufletului, apoi cuprinsă de un avânt put-
,,Cum, Tu, care eşti iudeu, îmi ceri apă mie, fiind sa- ernic, ca o săgeată scăpată dintr-un arc,
marineancă?!”, iar Iisus îi răspunde:
a zburat spre satul ei, uitând la fântână şi găleata cu
,,Dacă ai fi cunoscut tu Darul lui Dumnezeu şi Cine este care venise, şi lăsând acolo toată firea ei veche, lepădând
Cel ce-ţi zice dă-Mi să beau, atunci tu L-ai fi rugat şi El ţi-ar toată fiinţa ei murdară şi plină de păcate. Nu mai vedea
fi dat APĂ VIE!” nimic înaintea ochilor. Alergă în goana mare să vestească
lumii din satul ei pe Iisus - Mesia. Vântul îi scutură părul,
,,Doamne - îi zise ea - Tu n-ai cu ce să scoţi apă, iar picioarele se izbesc de bolovanii drumului, mâinile se
fântâna este adâncă, cum ai putea Tu, dar, să ai apă vie?! avântă mereu înainte, pentru a da un mers grăbit trupului,
Nu cumva eşti Tu mai mare decât Părintele nostru Iacov iar din ochii ei izvorăsc priviri care grăiesc cu tărie că în
care ne-a dat fântâna?!” Iisus i-a răspuns: sufletul ei arde o flacără nouă, plină de o putere
,,Cine va bea din apa aceasta va înseta iarăşi, dar cine va curăţitoare. Buzele ei din când în când şoptesc vorbele lui
bea din apa pe care Eu o voi da nu va mai înseta în veac! Iisus: ,,Dacă ai fi cunoscut tu Harul lui Dumnezeu…”.
Ba încă, apa pe care o voi da Eu se va preface într-un
izvor de apă vie, în viaţa veşnică”. Iat-o în mijlocul satului, făcând chemare tuturor şi zicând:
,,Veniţi, haideţi repede la fântâna strămoşului Iacov, să-L
,,Doamne” - îi spuse femeia - ,,dă-mi această apă ca să nu vedeţi pe Acela despre Care ne vorbesc profeţii!”. Oamenii
mai însetez şi să nu mai vin aici să scot!” desigur la început şi-au zis, ştiindu-i trecutul ei păcătos:
,,Ce-o mai fi şi cu aceasta?! S-a prostit, a înnebunit!”, dar
,,Du-te”, - îi spuse Iisus - ,,şi cheamă pe bărbatul tău!”. ea nu s-a lăsat şi mai cu putere a strigat către ei: ,,Veniţi
să-L vedeţi! Iată, mie mi-a spus toate păcatele mele, ştie
,,N-am bărbat!”, i-a răspuns femeia. toate, citeşte în sufletul omului, şi-i aşa de bun, aşa de
iertător, milos şi iubitor!” Harul lui Dumnezeu, această forţă şi putere, l-a îmbrăcat şi
pe Apostolul Pavel mai târziu, căci aşa zice el: ,,Prin Harul
Oamenii începură să facă ochii mari, privindu-se între ei, şi lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt şi Harul Lui, care este în
ziseră: ,,Niciodată n-a vorbit femeia aceasta aşa ceva, iată mine, n-a fost în zadar!”. Darul lui Dumnezeu sau Harul lui
ce lumină îi joacă pe faţă şi cât îi este glasul de con- Dumnezeu să ştiţi că este tot una, aşa cum zicem în ecte-
vingător!” Au început a se strânge mulţi în jurul ei, iar niile de la slujbe: ,,Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne
femeia a început a le propovădui şi a le spune toată con- păzeşte pe noi Dumnezeule cu Harul Tău sau cu Darul
vorbirea ei cu Iisus, de la fântâna lui Iacov. Tot poporul a Tău!”. Unii preoţi zic: ,,cu Harul Tău” iar alţii ,,cu Darul Tău”
crezut şi a pornit cu ea în frunte spre fântâna lui Iacov şi însă tot una este.
acolo şi-au predat cu toţii sufletele în mâna Celui Care
potoleşte toată setea sufletească prin Apa cea Vie, prin Harul lui Dumnezeu este o putere supranaturală, Care vine
Cuvântul Său dumnezeiesc. Astfel oamenii aceştia din în ajutorul sufletului nostru bolnav ca să-l vindece şi să-l
Samaria, care aveau gurile însetate şi otrăvite din întărească. Harul lui Dumnezeu este graţia divină, care
izvoarele cele împuţite şi clocite ale păcatelor, din poftele colaborează cu conştiinţa noastră, cu mintea şi voinţa no-
cele deşarte ale desfrânărilor, lăcomiei, mândriei şi beţiei, astră, ca să ne ridice biruitori peste ispitele materiei. Harul
acolo L-au cunoscut şi ei pe Mesia cel aşteptat; acolo au este o putere necunoscută lumii; el nu se află nici în suflet,
sorbit Cuvântul Său cel dumnezeiesc, s-au răcorit şi s-au nici în sânge, nici în carne, nu vorbeşte despre el nici o
convins pe deplin, crezând că El este cu adevărat Iisus ştiinţă: nici psihologia, nici fizica, nici chimia, nici mecanica.
Hristos, Mesia cel proorocit. Despre Har vorbeşte numai religia creştină. Harul e darul
lui Dumnezeu care ajută şi desăvârşeşte natura. Darul lui
Femeia samarineancă, fiind pătrunsă de Darul lui Dumnezeu este energia spirituală, forţa sfântă şi puterea
Dumnezeu, a început cu multă înflăcărare să-L mărtur- Duhului pe care Dumnezeu o trimite sufletului omenesc.
isească pe Domnul Hristos în lume. Îndată şi-a schimbat
viaţa ei cea păcătoasă, şi-a aruncat hainele ei cele făcute Darul lui Dumnezeu este ajutorul cerului, mâna Tatălui,
după moda lumii şi cu chip cuviincios şi evlavios a început mila Fiului şi raza Duhului Sfânt prin Care se arată iubirea
să povestească cu lacrimi în ochi, cum L-a întâlnit ea pe lui Dumnezeu faţă de om. Darul lui Dumnezeu este focul
Domnul la fântâna lui Iacov şi cum Domnul Hristos a cel sfânt Care încălzeşte în dragoste inimile creştinilor şi
învrednicit-o de apa vieţii, căci a primit numele de botez apa cea vie, făgăduită de Mântuitorul femeii samarinence.
chiar de la Mântuitorul, zicându-i FOTINIA. Cu mare Darul sau Harul sfinţeşte sufletul şi nimiceşte păcatul, aşa
dragoste şi credinţă mergea din sat în sat, din oraş în oraş după cum soarele nimiceşte microbii. Harul e o putere ne-
şi vestea Cuvântul Mântuitorului. cunoscută în Vechiul Testament. Legea veche a de-
scoperit numai păcatul şi neputinţa de a ne elibera din
În vremea împăratului Nero al Romei, Fotinia aceasta - braţele lui. Harul lui Dumnezeu lucrează în Biserică prin
femeia samarineancă - împreună cu cele cinci surori ale ei: Sfintele Taine. De aceea zice Sfântul Pavel: ,,Prin Har sun-
Anatoli, Foto, Fotis, Paraschevi şi Chiriachi, teţi mântuiţi!”. Harul ne face liberi, Harul ne face stăpâni,
pentru că Harul ne face curaţi. Un suflet plin de Har e ca o
496 PREDICI grădină de flori, de parfum şi fructe.

şi cu cei doi fii ai ei, Victor şi Iosif, au îndurat trei ani de
temniţă grea şi cele mai cumplite chinuri. Aşa şi-au sfârşit
viaţa luând cununa muceniciei, dar au lăsat în dreapta
credinţă mulţime nenumărată de creştini, la picioarele Mâ-
ntuitorului, la fântâna lui Iacov, care este Sfânta Biserică.
Darul şi Harul Mântuitorului, pe Care-L cunoscuse la
fântâna lui Iacov, au ajutat-o pe Fotinia să se ridice mai
presus de mocirla lumii acesteia şi să-i ajute şi pe alţii.
Un om înarmat cu forţa Darului divin e un nebiruit, un om
plin de voinţă şi de o energie puternică, ce luptă totdeauna
cu succes în războiul sufletului cu amăgirile, cu patimile şi
ispitele cărnii. Numai Darul şi Harul lui Dumnezeu a putut
face din oameni sfinţi şi mucenici, eroi ai credinţei, ai
speranţei şi iubirii creştine. În toţi oamenii sunt vii patimile,
dar în oamenii Harului, în sfinţi, sunt
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 497
biruite pentru că sunt legate; este vie patima, dar este
legată. Cine stăpâneşte peste patimi e împărat. Dacă vrem
să vină peste noi Darul şi Harul lui Dumnezeu, trebuie să
ne ferim de păcate, în special de păcatele mari şi de
păcatele de moarte, mai ales de mândrie, despre care zice
Duhul Sfânt prin gura Apostolului Iacov: ,,Dumnezeu le dă
Har celor smeriţi, iar celor mândri le stă împotrivă!”. Toţi
sfinţii lui Dumnezeu au propovăduit în lume, învăţăturile
Scumpului nostru Mântuitor, cu multă înflăcărare din Darul
lui Dumnezeu.
Religia noastră creştină ortodoxă nu este cunoscută, nu
este înţeleasă şi frumuseţea ei dumnezeiască nu este
apreciată. Dulceaţa religiei noastre nu este nici măcar gus-
tată, nu mai vorbim că trebuie mâncat din ea, din hrana
aceasta duhovnicească. Puterea ei e neştiută, e nevoie de
lucru, de chemare sfântă, e nevoie ca lumea să vină să
vadă la fântâna lui Iacov, să vină să pună degetul ca Toma
să se convingă şi să cunoască adevărul religiei noastre. E
bine să pornim cu toţii la lucrul femeii samerinence şi să
începem să-i trezim pe cei din jur din amorţeală şi
nepăsare pentru Apa cea Vie.
Treziţi-i pe membrii familiei, treziţi-i pe prieteni şi cunoscuţi, încuibat duhurile necurate şi-i chinuiesc în toate felurile.
vorbiţi-le despre dragostea lui Hristos, aduceţi-i în faţa Al-
tarului, luminaţi pe neştiutori, încurajaţi pe cei şovăielnici,
luaţi-i pe drumul binelui şi al credinţei, căci dureros lucru
este să vezi şi să auzi numele lui Dumnezeu hulit, al
Preacuratei Fecioare şi al sfinţilor! Sfintele Taine sunt luate
în bătaie de joc şi pretutindeni hulitorii deschid gura lor
spurcată cu multă răutate, împotriva lui Dumnezeu şi a
sfinţeniilor. Trebuie să se sfârşească odată cu această
ruşine care nu se întâlneşte în nici o altă religie. Pângărito-
rii trebuie înfieraţi, defăimătorii trebuie reduşi la tăcere.
Căutaţi să apăraţi dreapta credinţă ortodoxă când este
atacată! Opriţi răul oriunde îl întâlniţi, certaţi şi pedepsiţi
copiii când înjură şi-şi bat joc de lucrurile sfinte! Aveţi
îndrăzneala şi vorbiţi cu convingere, căci numai aşa veţi
împlini datoria de creştini adevăraţi, următori ai dreptei
credinţe şi vă veţi asemăna cu samarineanca din Evan-
ghelia de astăzi, care a strigat poporului din cetatea ei:
,,Veniţi şi vedeţi, L-am aflat pe Mesia!”. Strigaţi din convin- im, nu era cununată, a urât viaţa ei cea păcătoasă şi s-a
gerea inimii cu toată puterea credinţei, căci lumea trăieşte întors cu tot sufletul la Dumnezeu, la mântuire. Nu cum fac
în întuneric ca la începutul păgânismului. Lupta e în toi,
căci s-au încăierat: lumina cu întunericul, adevărul cu min- fiindcă bărbaţii lor nu vor să se cunune, iar altele au di-
ciuna, binele cu răul.
Lumea este stăpânită de cele mai sălbatice păcate, care
nici în păgânism nu se găseau. De aceea mulţi se vor
prăbuşi din nenorocire în nenorocire şi vor pieri pentru
totdeauna. E o datorie sfântă din partea noastră, a
creştinilor care cunoaştem credinţa, să dăm ajutor acestor
suflete care se pierd din neştiinţă pe diferite căi. Unii cad în
ghearele sectanţilor, alţii cad în păcatele cele grele ale
498 PREDICI
beţiei, avorturilor, desfrânărilor, nedreptăţilor, alţii se duc
pe căile vrăjitorilor şi vrăjitoarelor şi ale tuturor înşelătorilor,
căci aşa au ajuns creştinii noştri, cu credinţa şi cu sufletul
ca nişte păsări împăiate. Cei care aţi vizitat un muzeu de
păsări împăiate aţi văzut că acolo parcă te afli în codru.
Vezi într-un loc vulturul cu aripile întinse, parcă stă gata să
zboare; în altă parte mierla cu ciocul deschis, gata să
cânte, în altă parte o lebădă care pluteşte pe apă; în toate
părţile fel de fel de păsări, ce stau gata să-şi ia zborul.
Aceste păsări însă au numai chip de viaţă, în realitate sunt
moarte, umplute cu paie.
Aşa şi creştinii noştri, au chipul de creştini, fac unele forme
creştineşti, dar nu este duh de viaţă în ei; de aceea s-au
Creştinii noştri se ţin de anumite datini, poartă nume fru-
mos de sfinţi, dar faptele sunt păgâneşti, viaţa cea su-
fletească este moartă, pentru că nu este duh în gura lor, în
inima şi în viaţa lor. Oamenii nu se mai hrănesc cu Cu-
vântul lui Dumnezeu, nu mai vin fântâna lui Iacov - la Bi-
serică - să scoată apa cea vie, să-L întâlnească pe Mântu-
itorul Iisus Hristos, aici la Sfânta Biserică, fiindcă Biserica
are apa cea vie care-l face pe om fericit în viaţă.
Această apă îi aduce mulţumire sufletească, îi înviază su-
fletul omorât de păcate şi îl mângâie în toate necazurile lui,
aşa cum a primit şi s-a refăcut şi femeia samarineancă
atunci când a stat de vorbă cu Mântuitorul, la fântâna lui
Iacov. Sufletul ei s-a schimbat îndată; Cuvântul lui
Dumnezeu i-a pătruns în inimă, viaţa ei s-a luminat, căci
îndată s-a hotărât să lase murdăria păcatelor şi să-I urme-
ze Bunul Învăţător. Aceasta care trăia cu al şaselea bărbat
în concubinaj, pentru că nici unul nu-i fusese bărbat legit-
unele creştine de ale noastre, căci trăiesc necununate,
vorţat de bărbaţi, ei s-au recăsătorit şi dau pensie alimen-
tară, însă ţin legătura şi cu fostele lor soţii, căci din când în
când mai dau pe la ele şi aşa cad în păcatul preacurviei, şi
niciodată nu scapă de acest spurcat păcat. Ba sunt unii
care trăiesc cu câte cinci şase femei după ce s-au
despărţit prin divorţ de prima soţie şi tot aşa, din când în
când, ca să fie bine şi cu cea dintâi, mai dau şi pe acolo.
Astfel păcatele merg şir şi nu se pot lăsa niciodată de ele.
Hotărâţi-vă, femei creştine! Nu vă mai bateţi joc de
credinţa voastră, de sufletul şi trupul vostru, căci nu mai
este vreme de pierdut şi Dumnezeu va cere socoteală
pentru atâţia amar de ani de aşteptare!
Pe Domnul Hristos şi astăzi, fraţi creştini, Îl găsim la
fântâna lui Iacov, aici în
Biserică, şi de aici vă trimite pe cele necununate acasă, să
vă aduceţi bărbaţii la
Biserică să vă cununaţi; El trimite mamele să vină aici cu
copiii şi nepoţii, vă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 499
trimite pe toţi care v-aţi adunat aici astăzi, căci fiecare aveţi
de adus pe câte cineva la fântâna lui Iacov. Duceţi-vă şi
spuneţi-le despre fântâna aceasta cu apă vie şi de Mesia
Care ne vorbeşte Cuvântul adevărului! Spuneţi-le şi grăbiţi-
i pe toţi să vină acum, până nu se rupe lanţul de la găleată,
până nu se sparge găleata, până când nu seacă fântâna,
până nu se închid uşile fântânii lui Iacov, fiindcă atunci vor
plânge în zadar, căci târgul s-a închis, bunătăţile s-au
vândut, iar neguţătorii au plecat departe în ţara cea de sus.
Sfinţii prooroci ne spun că, în zilele din urmă, Dumnezeu
va lua Harul Său şi se vor rări învăţătorii cei adevăraţi,
duhovnicii cei iscusiţi, iar Jertfa cea necurmată - Sfânta
Liturghie - va înceta aproape de tot.
Să ne trezim dacă vrem să ne mântuim, să-L imităm pe
Hristos şi urmaşii Săi, să nu fim cu două feţe, cu una
întoarsă spre Dumnezeu şi cu alta spre diavolul, căci un
singur suflet avem şi, dacă nu îngrijim de el, l-am pierdut
pentru totdeauna! Să fim atenţi cu sufletul nostru, să nu
păţim şi noi cum a păţit o femeie care şi-a uitat copilul în
leagăn când îi luase casa foc! S-a grăbit sărmana mai întâi Operaţia se face, dar fiind prea târziu, n-a mai fost chip de
să-şi scoată banii, hainele, vasele, dar copilaşul a fost uitat vindecare. Astfel, omul nostru, pentru că n-a venit la timp,
adormit în leagăn. Când şi-a adus aminte, a fost prea târ- s-a pierdut amânând mereu vindecarea.
ziu, căci copilul a ars cu leagăn cu tot.
Întocmai aşa fac cei mai mulţi creştini cu sufletul lor. Alear-
gă în sus şi în jos, se străduiesc să-şi strângă bani, să-şi
umple şifonierele cu haine, să mănânce, să bea bine şi să
chefuiască, dar bietul suflet - copilul acesta din noi - e uitat
şi lăsat în focul păcatelor şi al pieirii veşnice. Cei mai mulţi
numai pe patul morţii se trezesc că au uitat de suflet, dar
atunci e prea târziu. Multora dintre noi ni s-a întâmplat să
vedem pe câte cineva că moare şi cere preotul pe patul
morţii, deşi niciodată nu i-a trebuit biserică, spovedanie şi
împărtăşanie. Acestora nimenea nu le mai garantează
mântuirea. Să se grăbească să vină până nu e prea târziu!
Cu toţii am văzut poate pe cineva care a sosit prea târziu
la gară şi a scăpat trenul. Aşa stând eu într-o zi pe o
bancă, într-o gară mare, am văzut cum un soldat întârziat
alerga să prindă trenul care tocmai intra în staţie. Fugea
bietul om abia mai putând să-şi tragă sufletul. Când a
ajuns la casa de bilete, mai, mai să cadă de atâta alergare,
dar a prins trenul. Pentru că se închisese casa nu a putut
să-şi mai scoată bilet şi nu a apucat nici loc în vagon, dar
totuşi a plecat acolo unde trebuia să ajungă. După plec-
area trenului soseşte în gară un alt călător, liniştit, cu ţigara
în gură, cu mâinile în buzunar. Se uita liniştit în depărtare,
crezând că trenul a-ntârziat pe drum şi n-a ajuns, dar
tocmai află că trenul a trecut. Cine poate spune cum se
văita şi se întrista. Cineva căută să-l încurajeze şi-i zise:
,,Nu vă supăraţi aşa de tare, că plecaţi şi mâine!”. ,,O, nu,
mâine e prea târziu, căci astăzi se judecă procesul meu!
O, nenorocitul de mine, cu siguranţă voi fi condamnat!”.
500 PREDICI
Această întâmplare m-a făcut să cuget asupra multor ca-
zuri când, din pricina amânărilor pe care noi le facem
mereu, pierdem trenul şi apoi oftăm şi ne văicărim fără
folos; un şcolar care nu s-ar duce mai devreme poate
pierde examenul; un bolnav care are nevoie de operaţie şi,
din frică de cuţit sau din altă pricină, amână mereu să
meargă la doctor, dar văzând că nu e chip şi durerile se
înteţesc, se hotărăşte şi pleacă cu mare părere de rău însă
şi cu multă grijă pentru că a întârziat. Când ajunge la doc-
tor află că boala e înaintată, şi nu se ştie cum va ieşi până
la urmă. El se tânguieşte de ce n-a venit mai devreme.
Un om care nu-şi plăteşte datoriile la timp, plăteşte ma-
jorări sau amendă şi aşa cu multe probleme ale vieţii, dacă
omul nu le face când trebuie şi le lasă până în ultima zi,
poate să fie prea târziu: trenul fiind plecat, un examen
pierdut, boala înaintată, datoriile majorate. Tot aşa şi cu
cele sufleteşti, fraţi creştini, cu mult mai mult adevărate.
Duhurile necurate atâta ne îndeamnă să tot amânăm veni-
rea noastră la gară - la biserică - mergerea noastră la doc-
tor, la duhovnic, la spovedit. Şi aşa, diavolul îi spune tot
mereu omului la ureche că: ,,E prea devreme să mergi la
biserică, că n-ai păcate, că te poţi ruga şi acasă, că mai ai
mult de trăit eşti doar tânăr, în putere; acolo, la biserică, se
duc doar babele!”
Nu-l lasă ucigaşul acesta de demon pe om să se întoarcă
la Dumnezeu, să se lase de păcate şi să-şi îndrepte viaţa
lui niciodată. Vede omul pe mulţi plecând din viaţa aceas-
ta, prin moarte năprasnică şi-i conduce chiar el la cimitir,
dar tot nu crede că într-o zi îi vine şi lui rândul să-l ducă
alţii acolo, că aşa este omul, ca şi o floare care se
veştejeşte şi apoi moare. Când te uiţi în cimitir, vezi pe
cruci scrise numele mai multor suflete care au trăit puţin pe
aici. Citeşti pe câte o cruce: Ion de 5 ani, Nicolae de 15
ani, Maria de 20 de ani şi rar de tot de 70, 80 de ani. De
aceea, fraţi creştini, să ne silim să nu pierdem trenul mâ-
ntuirii noastre! Mâine poate fi prea târziu.
Veniţi la Dumnezeu, veniţi că am aflat pe Mesia, veniţi la
fântâna lui Iacov ca să luaţi apă vie, să luaţ i Darul şi Harul
ceresc, căci numai aici, în biserică, se revarsă din mâna lui
Dumnezeu! Chemaţi-L la casa dumneavoastră pe Mântu-
itorul Iisus Hristos, rugaţi-L, aşa cum L-au rugat samarine-
nii să rămână la ei, iar Iisus, plin de milă, a rămas în ce-
tatea lor două zile, spune Sfânta Evanghelie; acolo i-a
învăţat, i-a miluit, i-a tămăduit, şi i-a săturat pe toţi cu Cu-
vântul adevărului, Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu ne
înşelăm gândindu-ne că Dumnezeu ne iartă fără să ne
întoarcem la El, fără să ne lăsăm de păcate, fără pocăinţă,
fiindcă Dumnezeu e bun, dar e şi drept. De aceea a rânduit
o zi de judecată pentru toată lumea, iar chinurile iadului le-
a rânduit pentru cei care
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 501
ascultă de diavolul; pentru diavoli le-a făcut, dar sufletele
care ascultă de ei, se vor chinui acolo cu ei împreună,
pentru că au ascultat de vrăjmaşul.
Să alergăm şi noi, ca femeia samarineancă, să spunem
celor ce vor să-şi salveze sufletul să vină la Iisus, să se
întoarcă degrabă la Dumnezeu, că nu se poate sluji la doi
domni! Trebuie să ne lepădăm de satana şi de lucrurile lui,
aşa cum am făgăduit prin naşii noştri la botez, căci numai
atunci ne va da Dumnezeu Darul şi Harul Său mântuitor,
dacă ne lepădăm de păcate şi de satana!
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul Puterilor, al milei şi al îndurărilor,
trimite Harul Tău în noi ca să ne lumineze mintea, să ne
trezească fiinţa, să ne întărească voinţa şi să ne sfinţească
viaţa! Duhul Tău să se coboare în noi ca să nu mai fim
neputincioşi şi să slujim materiei!
Dă-ne Doamne Harul Tău, pe care L-ai dat sfinţilor Tăi,
căci fără de el, nimeni nu s-a mântuit! Fără de Tine Iisuse,
nu putem face nimic! Apără-ne, mântuieşte-ne, miluieşte-
ne şi ne păzeşte pe noi Dumnezeule cu Harul Tău! Amin!
502 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A DUPĂ PAŞTI
Vindecarea orbului din naştere
,,Zis-a Domnul: «Atât cât sunt în lume Eu sunt Lumină a
lumii!»” (Ioan 9, 5)
Hristos a înviat!
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Nu este pe lume o soartă mai nemiloasă şi crudă ca soarta
unui orb; să trăieşti mereu într-o nesfârşită noapte, să nu
poţi vedea măreţia unui apus de soare, să nu poţi gusta
frumuseţea unei zile de mai -
când totul e numai floare şi lumină, să nu vezi chipurile
celor scumpi din jurul tău: un tată, un prieten, un
binefăcător, atâtea frumuseţi ale naturii, care încântă şi
veselesc inima omului. Această suferinţă e foarte greu de
răbdat de un suflet omenesc.
o nouă minune, mult mai mare şi tot într-o zi de
sâmbătă ca astfel să dea naştere la a doua anchetă pentru
O astfel de soartă îndura orbul din Ierusalim, despre care a se cerceta lucrurile cu de-amănuntul de către farisei şi
ne vorbeşte Sfânta Evanghelie de astăzi. Bietul om, se cărturari încât să nu fie nici o îndoială că El este trimisul lui
născuse fără vedere!... Se trezise la viaţă, crescuse mare, Dumnezeu - Mesia cel aşteptat, iar toţi aceia care nu vor
se făcuse flăcău, dar vai, perdeaua întunericului nu s-a mai vrea să vadă adevărul, să nu aibă nici un fel de scuze.
ridicat de pe ochii lui, astfel că bietul orb îşi ducea zilele
negre şi amare, frământându-se în gânduri diferite. Orbul din Evanghelia de astăzi era un om simplu şi
neînvăţat, iar fariseii şi cărturarii erau învăţaţii lui Israel. Cu
De ce a fost Dumnezeu atât de nemilos cu el?! De ce i-a toate acestea, aceşti învăţaţi rămân într-o criminală
hărăzit o astfel de soartă? Ale cui sunt păcatele pe care le necredinţă, iar acest sărac se umple de cea mai curată
ispăşeşte? Iată că într-o zi trece pe lângă nenorocitul aces- lumină a credinţei, devine recunoscător şi-L caută pe Iisus,
ta Iisus, iubitorul de oameni şi Lumina lumii! I Se închină şi-I mulţumeşte. El primeşte dreapta credinţă
Să arătăm mai întâi împrejurările în care s-a săvârşit şi socoteşte o mare datorie pentru el să vestească
această minune. Mântuitorul Iisus părăsise templul din adevărul şi binefacerea pe care i-a făcut-o Dumnezeu.
pricina furiei fariseilor şi cărturarilor,
care voiau să-L omoare cu pietre, pentru că le spusese Fariseii şi cărturarii, vrăjmaşi ai lui Hristos, întărâtaţi de
acolo, că El este mai înainte decât Avraam, iar ei, plini de patimi ucigaşe, au pornit împotriva Binefăcătorului şi Mâ-
ură, Îi ziceau: ,,N-ai nici 50 de ani şi vrei să spui că ai văzut ntuitorului Iisus cu invidia din inimile lor, care i-a orbit şi i-a
pe Avraam?!” Astfel căutau să-L omoare cu pietre, dar El, întunecat, căci n-au văzut adevărul, n-au recunoscut
însoţit de ucenicii Săi, S-a ferit şi trecând prin mijlocul lor a minunea făcută de Fiul lui Dumnezeu. Pentru a se con-
venit la una din porţile exterioare ale templului, unde vinge dacă el este orbul de la uşa bisericii, iată ce au făcut:
stăteau neputincioşii, ologii şi orbii să ceară milă de la l-au chemat şi i-au întrebat şi pe părinţii lui, iar aceştia le-
trecători. au răspuns: ,,Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a
născut orb, dar cum vede acum nu ştim şi nici cine i-a
Acolo l-a întâlnit Iisus pe acest orb din naştere, care sta şi deschis ochii lui! Întrebaţi-l pe el; este în vârstă şi singur va
el cu mâinile întinse vorbi pentru sine!”.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 503 Văzându-se biruiţi, fariseii şi cărturarii au schimbat tactica:
i-au lăsat la o parte pe părinţii orbului şi adresându-se cu
şi repeta mereu: ,,Orb din naştere, orb din naştere!…”, ca ipocrizie celui vindecat, i-au zis: ,,Dă slavă lui Dumnezeu” -
să-l miluiască lumea. Când l-a văzut Iisus, I S-a făcut milă adică retrage-ţi blasfemia - ,,nenorocitule, care ai îndrăznit
de el; a scuipat jos şi făcând din pământ alifie a uns cu ea să-L faci pe Iisus profet! Noi ştim că acest om este
ochii stinşi ai orbului, apoi i-a poruncit să meargă să se păcătos.”. Atunci orbul cel vindecat, mirat de aceste cu-
spele în apele Siloamului. Omul s-a dus, s-a spălat, şi iată, vinte ale lor, îi întrerupse cu ironie şi în bătaie de joc le
minunea s-a săvârşit, căci îndată şi-a căpătat vederea! zise: ,,De este păcătos nu ştiu; un singur lucru ştiu că orb
Negura întunericului s-a îndepărtat, lumină s-a făcut în am fost şi acum văd!”. Înfundaţi şi nemaiavând ce să
sufletul şi trupul lui şi s-a întors slăvind pe Dumnezeu. răspundă ei zic iarăşi către el: ,,Cum ţi-a deschis ochii tăi?”
Necăjit şi mâhnit orbul de atâta viclenie a lor le răspunde:
Puţin mai înainte de a face minunea aceasta, Iisus îl ,,Iată, v-am
vindecase pe slăbănogul de la Poarta Oilor, într-o
sâmbătă. Acea minune aprinsese furia fariseilor şi a căr- 504 PREDICI
turarilor, dând naştere la un început de anchetă din partea
lor, găsindu-I vină că nu respectă sâmbăta şi socotindu-L spus vouă şi n-aţi auzit! De ce voiţi să auziţi iarăşi a doua
vrednic de moarte pentru aceasta. Ca să le dovedească oară?! Vreţi să vă faceţi şi voi ucenici ai Lui?” Când au
totuşi că El este cu adevărat Dumnezeu, Iisus Se auzit ei aceste cuvinte din partea unui cerşetor, a unui jer-
hotărăşte să mai facă pelit, a unui desculţ s-au repezit asupra lui ocărându-l şi
zicându-i: ,,Fii tu ucenic al Aceluia! Noi suntem ucenici ai
lui Moise; ştim că Dumnezeu I-a vorbit lui Moise, iar pe
Acesta nu-L ştim de unde este!”.
Iată acum ce le răspunde orbul cel vindecat şi luminat de
Domnul:
,,Tocmai în aceasta constă minunea: că voi nu ştiţi de un-
de este şi El mi-a deschis ochii! Vindecarea mea este o
minune mai mare decât minunile lui Moise, căci niciodată
nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb din
naştere! De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar fi putut
face nimic!”. Fariseii se ridicară şi plini de mânie îi ziseră:
,,Te-ai născut în păcate şi tu ne înveţi pe noi?!”, apoi se
repeziră asupra lui şi-l scoaseră afară din sinagogă.
Iată ce minunate cuvinte a fost în stare să le zică acelor
farisei orbi de invidie şi duşmănie, acest orb sărac, simplu
şi neînvăţat! Auzind Iisus că l-au dat afară din biserică şi
aflându-l i-a zis:
- Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns:
- Şi cine este, Doamne, ca să cred în El? Iată, noi, oamenii nu putem trece prin lumea aceasta ca o
turmă de vite, nesimţitori şi inconştienţi, cu ochii plecaţi în
- Chiar Cel Care vorbeşte cu tine, Acela este!, iar el pământ! Noi presimţim că mai este
a zis:
- Cred Doamne! şi I s-a închinat Lui, iar Iisus a mai
zis:
- Spre judecată am venit în lumea aceasta pentru
ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd, să fie orbi!.
Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Să vezi tu
asemenea minuni, cu ochii, să vezi cum orbii se luminea-
ză, leproşii se vindecă, morţii înviază, ologii umblă, dracii
se izgonesc, orice boală şi neputinţă se tămăduieşte şi să
închizi ochii, să te faci că nu vezi, nu auzi şi să nu vrei să
recunoşti minunea dumnezeiască şi că Iisus Hristos este
adevăratul Dumnezeu. Aşa au fost acei farisei şi cărturari
făţarnici, care nu căutau decât slava lumească, interesele
lor pământeşti, lăcomia de argint şi de aici pleca toată in-
vidia şi răutatea asupra Mântuitorului. Dar să-i lăsăm că şi-
au luat plata şi şi-o vor lua şi ceilalţi până la sfârşitul ve-
acului, fiecare după faptele lui.
Noi să venim la cuvântul nostru de la început şi să-L cuno-
aştem pe Iisus Hristos - Lumina lumii. Mai întâi, Iisus le-a
arătat tuturor că El este Una cu Tatăl
- Creatorul, Cel Care a luat pământ şi l-a făcut pe
Adam, apoi a suflat asupra lui dându-i suflet viu din su-
flarea Sa dumnezeiască, iar acum Iisus a scuipat jos,
făcând alifie din pământ şi ungându-l la locurile unde
trebuiau să fie ochii, pe care nu-i avea deloc, şi prin
spălare orbul căpătă vedere, lumină care i-a luminat şi su-
fletul şi trupul.
Iată Lumina lui Hristos! Căci pe orb nu l-a vindecat noroiul
sau apa, ci
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 505
puterea Fiului lui Dumnezeu - Acela Care a putut să zică
despre Sine cuvintele acestea mari: ,,Eu sunt Lumina lu-
mii!” Iisus nu Şi-a dat numele acesta pentru faptul că a
deschis ochii orbilor de care ne istorisesc Evangheliile, ci
pentru că a adus lumină pe pământ, în cele mai grele
probleme ale vieţii noastre omeneşti.
o lume afară de aceasta văzută, lumea spirituală,
lumea sufletului. Noi avem aici pe pământ o mulţime de
suferinţe; când păcătuim simţim mustrări de conştiinţă,
când vine moartea, nu vine la toţi la fel. Atunci în mintea
noastră se ridică o mulţime de întrebări: ,,Ce rost are viaţa
noastră în lumea aceasta? Cine este Dumnezeu? Ce mai
rămâne din fiinţa noastră pământească după moarte?”
Acestea sunt marile întrebări care se zbat în adâncurile
noastre şi care cer să fie desluşite.
Poate ştiinţa, filozofia să le dezlege?! Din contră, în faţa
acestor probleme oamenii rămân muţi, oamenii de ştiinţă
rămân încremeniţi ca nişte statui de piatră, cum zice
psalmistul despre idolii din vechime că: ,,ochi au şi nu văd,
urechi au şi nu aud, gură au şi nu vorbesc”.
La problemele acestea de mai sus ar trebui să răspundă şi
să răsune triumfătoare peste veacuri cuvintele lui Iisus:
,,Eu sunt Lumina lumii!”. Acum să vedem cum a fost Iisus
Lumina lumii şi în ce chip. Cea mai de seamă lumină a
adus-o Mântuitorul prin învăţătura Sa dumnezeiască,
învăţătură despre Dumnezeu. De când trăieşte omul pe creştin, care se înalţă spre cer ca un miros de bună
pământ, totdeauna a căutat să-L cunoască pe Dumnezeu, mireasmă duhovnicească.
dar este nespus de uimitor pe câte căi rătăcitoare a umblat
omul în această căutare. În al doilea rând, Iisus este ,,Lumina lumii” fiindcă El ne-a
adus cele mai adevărate învăţături despre suflet. Până la
Dacă citim istoria popoarelor vechi, vom vedea că din tot Domnul Hristos, toţi învăţaţii şi înţelepţii lumii n-au putut să
ce este pe lumea aceasta, oamenii şi-au făcut dumnezei; lămurească lumea despre existenţa sufletului, despre
ei s-au închinat la soare, idoli de piatră şi de lemn, la ani- valoarea şi nemurirea lui, fiindcă ei înşişi umblau în în-
male, la statui de zei şi zeiţe. Popoare înaintate în cultură tuneric, ca bufniţele şi liliecii cărora le place să umble nu-
cum au fost grecii şi romanii, au decăzut aşa de jos în mai prin locuri întunecoase. Aceste vietăţi, deşi au ochi, nu
această privinţă încât au personificat până şi patimile se simt bine decât în întunericul nopţii, iar când apar zorile
omeneşti, făcându-le altare de închinare. E destul să dimineţii şi când toată natura se bucură de lumină, ele fug
amintim că la Atena şi la Roma se cinstea un dumnezeu al şi se ascund în locuri întunecoase.
beţiei, o zeiţă a desfrânării, altă zeiţă a dansului, a jocurilor
de noroc. Aşa au fost învăţaţii dinaintea Domnului Hristos, fiindcă
trăiau în mari fărădelegi, în patimi şi păcate; aşa sunt şi
Iată că în mijlocul acestui mare întuneric a apărut Mântu- astăzi unii care fug de soarele Evangheliei lui Hristos, însă
itorul Iisus - Lumina lumii - şi în locul acestor idei greşite se încred şi citesc unele cărţi care le întunecă şi mai mult
despre dumnezeire a adus o învăţătură atât de frumoasă şi ochii sufletului, şi din cauza mândriei rămân orbi în faţa
măreaţă, încât numai pentru aceasta I s-ar cuveni numele minunilor Mântuitorului şi nu pot crede, ca să se mâ-
de ,,Lumina lumii. Ce a învăţat Iisus despre Dumnezeu?! ntuiască.

Mai întâi, El a arătat că Dumnezeu nu este nici piatră, nici
lemn, nici altceva din cele ce există pe pământ. ,,Duh este
Dumnezeu”, a zis El, ,,şi cei ce I se închină Lui trebuie să I
se închine în duh şi în adevăr!”. El este Unul, singurul Zidi-
tor,
506 PREDICI
susţinătorul şi ocârmuitorul tuturor, punctul de mijloc al
lumii de la care vin şi spre care merg toate. Iisus a învăţat
apoi că Dumnezeu nu este o fiinţă depărtată de noi oame-
nii, de lume, străină de viaţa oamenilor, ci El, Dumnezeu,
este Părintele, Tatăl nostru al tuturor.
Cine ar putea spune câtă binecuvântare, câtă bucurie, în-
credere şi nădejde revarsă asupra vieţii noastre această
învăţătură?! Dacă Dumnezeu este Tatăl nostru, atunci El
ne iubeşte şi noi nu mai tremurăm de frică în faţa Lui, cum
tremurau păgânii în faţa idolilor îngrozitori. Dacă El ne este
Tată, atunci ne pedepseşte cu milă şi cu îndurări. Dacă
acest Dumnezeu ne este Părinte, suntem siguri că nu ne
alungă de la Sine, câtă vreme mai avem o rază de iubire
pentru Dânsul. Aceasta este învăţătura nouă pe care a
adus-o Iisus Hristos şi din această învăţătură răsare toată
puterea creştinismului, toata morala Lui. De aici reiese
tăria de a birui ispitele şi întreaga frumuseţe a cultului
Iisus Hristos, ,,Lumina lumii”, ne-a arătat că fiecare om,
sărac sau bogat, femeie sau copil, are un suflet nemuritor
şi cu toţii suntem datori să îngrijim de acest suflet şi să-l
pregătim pentru Împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă de ar
dobândi omul lumea întreagă, iar sufletul şi-l va pierde,
nimic n-ar folosi. Mântuitorul a aşezat sufletul pe treapta
cea mai înaltă ş i i-a dat valoarea cea mai scumpă. L-a
aşezat în mijlocul preocupărilor omeneşti, fiindcă el este
nemuritor. Sunt nenumărate foloasele care au ieşit pentru
omenire din această învăţătură. În această învăţătură s-a
arătat valoarea vieţii omeneşti; prin ea s-a întemeiat frăţia
între oameni, fiindcă în lumea veche nu erau socotiţi oa-
meni decât cei bogaţi şi puternici, iar cei săraci erau dis-
preţuiţi şi nevrednici de a trăi.
Iisus a aşezat femeia la loc de cinste. Copilul este rodul cel
mai de preţ al
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 507
omului; chiar dacă se naşte bolnav sau slăbănog nu mai
este aruncat la râpă, cum făceau păgânii. Bolnavii, chiar
cei care zac zile şi ani, în ochii lui Iisus şi ai creştinilor
găsesc milă şi nimeni nu are dreptul să le ia viaţa.
Iisus a învăţat că nimeni nu trebuie să aibă robi, fiindcă toţi
- mici şi mari, bogaţi şi săraci, împăraţi şi cerşetori - sun-
tem robi ai Împăratului ceresc, Dumnezeu Creatorul. Noi
toţi suntem preţioşi şi ne simţim ca fraţii fiindcă avem
acelaşi suflet nemuritor şi suntem copii ai aceluiaşi Tată -
Dumnezeu.
De aceea se plâng cei mai mulţi părinţi de copiii lor şi zic
că atunci când erau mici erau buni, credincioşi, mergeau la
biserică şi-i ascultau, iar când s-au făcut mari şi au început
să hoinărească prin localuri, fie băieţi sau fete, s-au stricat
şi

Iisus este ,,Lumina lumii”, pentru că ne-a arătat rostul vieţii
noastre pământeşti. Pentru ce trăim noi, oamenii, pe
pământ?! Ce chemare avem de îndeplinit? Ce înţeles au
ostenelile noastre, luptele noastre, dorurile noastre după
ceva mai bun, mai frumos, mai înalt? La aceste întrebări
înţelepţii lumii n-au ştiut decât să dea din umeri sau dacă
au răspuns au pus ca ţel al vieţii omeneşti alte năzuinţe cu
totul josnice: plăcerile vinovate, beţiile, mâncarea şi toate
viciile păcătoase. A venit însă Iisus şi le-a zis: ,,Ascultaţi,
fiii oamenilor, ţelul vieţii voastre nu stă nici în plăceri, nici în
bani, nici în lăcomii şi lucruri pământeşti! Voi aveţi un rost
cu mult mai înalt; voi trebuie să alergaţi cu cinste şi să vă
îndepliniţi datoriile pe pământ faţă de Dumnezeu şi de
aproapele şi prin sfinţenia vieţii să ajungeţi la unirea cu
Dumnezeu în veşnicie.
508 PREDICI
nu mai recunosc binele făcut de părinţi. Au orbit cu totul şi
au ajuns să facă nişte păcate îngrozitoare, că nu le mai
trebuie nici să mai audă de numele lui Dumnezeu şi de
Biserica Lui.
Iată orbire sufletească, fariseică, nebunească! Să ia
aminte copiii, că aşa zice împăratul David: ,,Cu cel cuvios,
cuvios vei fi şi cu cel îndărătnic te vei îndărătnici!”. Dacă vii
la biserică înveţi să cânţi, să te rogi, să fii bun, să te porţi
frumos, să slujeşti lui Dumnezeu - lui Iisus Hristos; dacă te
duci la cârciumă şi între cei răi şi necredincioşi, vei învăţa
să urli ca şi câinii şi să te tăvăleşti ca porcii pe jos, din cau-
za beţiei. Iată orbirea sufletească!

Ce ideal măreţ! Aşadar acum ştim pentru ce noi, oamenii, Orbirea sufletească, fraţi creştini, este de mii de ori mai
umblăm cu trupul drept şi cu fruntea înălţată. Animalele periculoasă ca cea trupească. Cei orbi cu sufletul sunt de
umblă în patru picioare şi cu capul plecat spre pământ. De plâns, fiindcă de aici pleacă tot răul în lume; cel orb suflet-
ce?... Pentru că pământul este singurul lor ţel, singura lor eşte face pe mulţi să sufere. Cât de periculos este în fami-
patrie. lie bărbatul stăpânit de patima beţiei! Cât de întunecată şi
oarbă este o femeie care-şi înşală bărbatul, care-şi creşte
Noi trebuie să privim sus, către patria cerească, unde copiii în întunericul necredinţei, fără Dumnezeu! Cât de
trebuie să ajungem cu sufletul, lângă Dumnezeu Tatăl şi orbi sunt tinerii care se otrăvesc cu poftele cele deşarte!
Creatorul nostru. Iisus ne-a învăţat să ne lepădăm de ma- Cu adevărat, aceştia îşi distrug şi trupul şi sufletul.
teria aceasta a trupului şi să zburăm la locurile înalte ale
Împărăţiei de dincolo. Noi vedem în această existenţă Mântuitorul Iisus Hristos, Care este ,,Lumina lumii”, nu
două lumi: o lume de lumină sufletească având ochii su- vrea să suferim nici în viaţa aceasta şi nici în veşnicie; de
fletului deschişi, care a înţeles credinţa şi trăieşte după aceea ne învaţă şi ne spune să nu facem păcate, să nu ne
adevărul Evangheliei şi o altă lume cu ochii sufletului orbiţi, ţinem de poftele diavolului, căci acestea ne distrug şi su-
care nu vede prăpastia ce îi stă înainte, la sfârşitul vieţii şi fletul şi trupul. Ca să nu cădem în această orbire a inimii şi
câtă otravă lasă păcatul în suflet şi în trup. sufletului, să ne ferim de trei lucruri: de fum, de foc şi de
praf. Într-adevăr, fumul orbeşte ochii trupului, dar este şi un
Cei ce s-au născut din părinţi necredincioşi, necununaţi la fel de fum care orbeşte ochii sufletului. Aceste fumuri sunt
biserică, s-au născut orbi din naştere, fiindcă ei nu au lu- onorurile lumeşti, demnităţile, slava deşartă. Îndată ce
mina lui Hristos. Cei care s-au născut cu vederi bune, din ajung prin facultăţi, foarte mulţi se îmbolnăvesc de fumuri
părinţi buni creştini, dacă nu sunt atenţi în cursul vieţii lor şi la cap, la ochii sufletului şi nu mai văd de unde au plecat,
trăiesc într-o atmosferă poluată, plină de toxicitate, adică nici din cine s-au născut şi nu-L mai recunosc nici pe
într-un anturaj rău, între necredincioşi, între vicioşi, între Dumnezeu care i-a ajutat să ajungă până acolo. De aceea
beţivi şi tutunari, între hulitori şi criminali; aceştia măcar că mulţi până la urmă, din cauza acestor fumuri şi a orbirii
au ochi, sunt ameninţaţi cu orbire sufletească. sufleteşti ajung la balamuc şi nu mai pot avea nici serviciu.
 celelalte sfinţenii pe care le luăm din biserică. După ce ne-
Al doilea pericol pentru ochi este focul. Focul orbeşte ochii am sfinţit, ne-am curăţit, şi ne-am luminat ochii sufletului
trupeşti, dar este un fel de foc al necurăţiei care orbeşte prin credinţă şi spovedanie, să ne păstrăm lumina ochilor
ochii sufletului. Un om desfrânat este orb sufleteşte, nu şi sufletul curat, aşa cum îşi păstrau şi creştinii cei dintâi,
mai vede nimic, nu mai are frică de Dumnezeu, nu mai are sfinţii şi sfintele, chiar cu preţul vieţii lor. Citim în vieţile lor
ruşine de oameni, nu mai are milă de soţia şi copiii lui care că unele sfinte şi-au scos ochii cu mâna lor, altele şi-au
plâng. Mai repede preferă această stare jalnică, umblă în tăiat nasul, buzele, s-au sluţit, să fie urâte şi să nu le placă
întuneric ca şoarecii pe sub pământ, mulţumindu-se cu bărbaţilor desfrânaţi, care le cereau în căsătorie şi astfel să
acest păcat turbat, urât şi murdar. se lepede de dreapta credinţă.

Al treilea lucru care orbeşte ochii trupului este praful, dar
este şi un fel de praf care orbeşte sufletul şi inima omului şi
acest praf nu este altul decât bogăţiile lumii acesteia,
bunurile pământeşti, căci toate acestea nu sunt altceva
decât praf şi pulbere. Toate cele ce agonisim pe lumea
aceasta sunt supuse stricăciunii şi le poate roade rugina, le
mănâncă moliile şi putrezesc prefăcându-se în praf. Cel
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 509
Chiar şi mahomedanii aveau un obicei: unii dintre cei care
se duceau să viziteze locul sfânt în oraşul Mecca din Ara-
bia Saudită, după ce se întorceau şi se despărţeau de acel
loc, îşi ardeau ochii ca să orbească, aşa fanatici erau.
,,Alah dumnezeu, ziceau ei, ne-a ajutat să vedem acest loc
sfânt. De acum noi nu trebuie să mai vedem deşertăciunile
acestei lumi; ne ardem ochii pentru ca în gândul nostru să-l
avem mereu numai pe profetul nostru şi acest loc sfânt. În
ochii noştri numai acestea să fie!”.

orbit de acestea este un avar, care nu se satură niciodată Şi astăzi, femeile mahomedane sunt îmbrăcate în aşa fel
adunându-le; ajungând orb din cauza acestui praf se că nu li se văd picioarele, iar pe faţă poart ă un văl negru.
pierde sufleteşte, îşi pierde mântuirea - Lumina lui Hristos. Grozav obicei! Dacă aceştia care au o credinţă greşită,
crezând în nişte oameni pământeşti, şi-o ţin cu atâta strict-
Să ne ferim de toate aceste pricini de orbire sufletească, eţe, cu cât mai mult ar trebui să fim noi, creştinii, împlinitori
căci îndată ce oamenii sunt robiţi de acestea, cad în orbi- ai poruncilor
rea sufletească şi atunci, întunecându-li-se mintea, raţi-
unea şi credinţa, nici propovăduitorii cei mai înflăcăraţi, nici 510 PREDICI
duhovnicii cei mai iscusiţi, nici necazurile nu mai au ce să
le facă; nimic nu îi mai poate ajuta şi toate se vor risipi în Mântuitorului nostru, Care s-a jertfit pentru noi, a suferit pe
întunericul primejdios. Nimic nu mai poate risipi întunericul Cruce ca să ne mântuim.
din inima lor, decât un sfârşit groaznic, când se vor
deschide ochii şi îi vor vedea pe demonii cei cumpliţi, iadul Domnul Hristos ne învaţă şi ne zice: ,,Dacă ochiul tău te
cel cătrănit şi chinurile de acolo. sminteşte, scoate-l, că mai bine este să intri în viaţa
veşnică cu un ochi, decât să mergi cu ei amândoi în osân-
Pentru aceasta, fraţi creştini, să luăm învăţătură de la orbul da veşnică! Dacă mâna ta sau piciorul tău te smintesc,
din Sfânta Evanghelie de astăzi! Să întindem mâna şi noi taie-le şi aruncă-le de la tine, că mai bine este să intri în
să cerem mila lui Dumnezeu, să ascultăm ce ne învaţă viaţa veşnică cu o mână sau un picior, decât să te duci cu
Iisus Mântuitorul, Care este ,,Lumina lumii”! El a luat noroi amândouă în muncile iadului!”. Dar care este înţelesul mai
şi a pus pe ochii orbului ca să ne facă să ne aducem exact al acestor cuvinte ale Domnului?! Ochiul tău, mâna
aminte că suntem pământ şi praf şi că trebuie să ne ta sau piciorul tău sunt cei de aproape ai tăi, sunt părinţii,
dezlipim inima de toate deşertăciunile care ne înşeală şi ne fraţii, surorile, copiii. Dacă aceştia te împing la păcate încât
orbesc. să calci din cauza lor legea lui Dumnezeu, mai bine
leapădă-te de ei, ca să te duci fără ei în viaţa veşnică, că
Apa Siloamului, unde s-a spălat orbul când a fost trimis de altfel te vei duce cu ei în osânda veşnică, în iad. Te invită
Domnul, este Sfânta Biserică cu Sfintele Taine, izvorul ha- la petreceri, la nunţi, la chefuri şi de ruşine, de ochii lumii
rurilor cereşti, unde trebuie să ne curăţim de noroiul te-ai duce, căci te gândeşti: ,,Ce zice lumea?!... Dar se
păcatelor, este spovedania la duhovnic, împărtăşania şi supără pe mine fratele meu, sora mea!...”
Câtă necredinţă! Ce puţin Îl iubim noi pe Domnul Iisus, F r a ţ i c r e ş t i n i,
Care şi-a dat viaţa pentru noi! Să nu ni se pară lucru de
glumă că nu mai avem timp de pierdut! Să ne trezim din În neuitata noapte dinaintea Patimilor, Mântuitorul nostru
întunericul tuturor patimilor şi păcatelor la viaţa cu Hristos, Iisus Hristos a înălţat o fierbinte rugăciune către Tatăl
ca să fim în lumina vieţii şi să luăm hotărâre temeinică să ceresc în grădina Ghetsimani, între măslinii cei bătrâni
închidem ochii la toate deşertăciunile lumii acesteia, la care şi ei, ca nişte martori, se plecau în faţa Ziditorului.
toate priveliştile ei amăgitoare!
În acel ceas de rămas bun de la ucenicii Săi, când fariseii Îi
Să fim orbi şi surzi la chemările cele atrăgătoare ale lumii, pregăteau moartea, Iisus Şi-a ridicat ochii către ceruri şi cu
căci diavolul cu acestea ne dă război şi cu ele vrea să ne cuvinte arzătoare S-a rugat aşa: ,,Părinte Sfinte, păzeşte
despartă şi pe noi de Hristos - ,,Lumina lumii” - aşa cum a în numele Tău pe aceia pe care Mi I-ai dat, ca ei să fie
reuşit întotdeauna să înşele şi să orbească pe mulţi, pe una, precum suntem Una şi Noi”.
care i-a făcut pradă chinurilor veşnice ale iadului! Să fugim
din calea păcatelor, dacă vrem să scăpăm nevătămaţi, Mântuitorul, cu ştiinţa Sa dumnezeiască, vedea întreg
pentru că şi Dumnezeu ne fereşte şi ne ajută dacă vede că viitorul Bisericii pe care o întemeiase pe pământ. Vedea
şi noi ne luptăm şi ne ferim! cum Evanghelia Sa se va vesti până la marginile
pământului, cum idolii se vor prăbuşi, vedea cum păgânii
se vor converti şi generaţii după generaţii vor primi credinţa
cea adevărată. Dar ceea ce mai vedea Mântuitorul - şi
Rugăciune, aceasta Îl îngrijora - era dezbinarea şi zâzaniile care vor
apărea mai târziu în Biserica Lui, în ogorul Sfinţilor Apostoli
Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Cela ce eşti şi chiar între ucenicii Săi. De aceea cerea de la Tatăl
,,Lumina lumii”, vino Doamne în mijlocul nostru şi luminea- ceresc, ca să fie păziţi şi uniţi aşa precum Sfânta Treime
ză-ne Tu ochii sufletelor noastre! Ridică negura păcatelor este Una.
şi scoate-ne din noaptea pierzării, ca să Te cunoaştem pe
Tine şi să urmăm căile Tale! Această rugăciune, cea din urmă a Domnului Hristos, este
ca un testament pe care l-a lăsat ucenicilor ca să-l
Ajută tuturor celor ce nu Te-au cunoscut până acum, ajută- păstreze şi să-l respecte până la sfârşitul veacurilor, aşa
le să Te cunoască şi ei pe Tine, Lumina cea adevărată, ca cum un tată înaintea morţii îşi arată ultimele dorinţe copiilor
şi orbul din Evanghelia de astăzi şi să Ţi se închine Ţie şi lui. Aşa a vorbit Iisus ucenicilor înainte de Patima Sa şi i-a
ei, împreună cu noi toţi, în vecii vecilor! Amin! îmbărbătat, arătându-le bucuriile şi necazurile ce aveau să
vină peste ei. S-a rugat apoi Tatălui ceresc, ca El să-i aibă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 511 pe toţi sub ocrotirea Sa.

Să vedem acum dacă s-a păstrat unitatea credinţei aşa

cum a fost voinţa Mântuitorului şi dacă au respectat
creştinii învăţătura Lui întotdeauna.
PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI
512 PREDICI
A Sfinţilor Părinţi
Dacă cercetăm istoria primelor veacuri creştine, constatăm
,,Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu că multă vreme unitatea credinţei s-a păstrat desăvârşită.
Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis!” Sfinţii Apostoli au ascultat porunca Mântuitorului şi au
răspândit adevărul Evangheliei pretutindeni începând cu
(Ioan 17, 25) Ierusalimul, Iudeea, Samaria, Galileea, continuând cu
toată Asia Mică şi Grecia. Au străbătut aproape toate ţinu-
Hristos S-a înălţat ! turile lumii cunoscute până atunci, propovăduind Cuvântul
şi Împărăţia lui Dumnezeu şi dovedind popoarelor prin adică fără prea multă învăţătură laică, de aceea nu uşoară
semne şi minuni că Domnul Iisus Hristos a înviat cu le-a fost lupta, căci se izbeau
adevărat din mormânt şi S-a înălţat la ceruri şi că trăieşte
şi călătoreşte cu ei în toate locurile unde erau rânduiţi de PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 513
Duhul Sfânt să predice.
de nişte oameni care erau pregătiţi din punct de vedere
Aşa de repede a străbătut propovăduirea lor, căci nu mult ştiinţific; chiar Arie ereticul studiase mult filozofia păgână şi
după Înălţarea Domnului la ceruri, Evanghelia era vestită avea pretenţia să fie ascultat.
până la marginile lumii. Din India şi până la porţile Gibral-
tarului de astăzi, din Africa şi până în ţinuturile aspre de la Sfinţii Părinţi, luminaţi de Duhul Sfânt, dogmatizau şi
miazănoapte, toţi credincioşii Bisericii erau una în cuget şi combăteau arătând dumnezeirea lui Iisus Hristos şi că El
adorau pe Dumnezeu închinat în Sfânta Treime, ascultând este Una cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Alţii dintre sfinţi le
de aceeaşi autoritate care era biserica. dovedeau prin semne şi minuni că Sfintei Treimi trebuie să
I ne închinăm, că Sfânta Treime este Una - un singur
Nu mult după aceste timpuri frumoase de aur, în mijlocul Dumnezeu în trei feţe proslăvit, adică Tatăl, Fiul şi Sfânt
Bisericii s-au ivit certuri şi dezbinări, s-au ridicat unii oa- Duhul.
meni rătăciţi care au semănat neghină în ogorul spiritual al
Împărăţiei lui Dumnezeu, pe pământ. Aceştia au venit cu Chiar Sfântul Spiridon, care nu avea carte, a făcut o
învăţături noi împotriva adevăratei învăţături ortodoxe. Di- minune mare în faţa lor:
avolul, de la început a găsit şi el oameni pe placul lui,
răzvrătiţi şi dornici de certuri ca să dărâme ceea ce zid- a luat o cărămidă şi arătându-le că una este
iseră Sfinţii Apostoli şi astfel să-i facă pe creştinii de atuncicărămida, dar în ea se află trei elemente, adică pământ,
să se împartă în tabere, să nu fie uniţi într-un gând, căci apă şi foc, apoi strângând cărămida în mână în faţa lor, a
ştia necuratul că numai aşa va putea să răstoarne început să curgă apa în jos, focul se ridica în sus, iar
învăţătura lui Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel îi pământul îl ţinea în mână. Le-a zis Sfântul Spiridon: ,,Iată
îndemna pe ucenicii de atunci, pe creştini, şi le zicea: ,,Să aşa este Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt -
nu aveţi dezbinări între voi fraţilor, ci să fiţi uniţi în chip Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită, un Dumnezeu în
desăvârşit într-un gând şi o simţire!”. trei feţe proslăvit. Ruşinaţi-vă şi credeţi drept că Fiul ca şi
Tatăl şi Duhul Sfânt trebuie cinstit!”. De aceea acest sfânt
Astfel, creştinii s-au domolit şi au ascultat pentru o vreme, părinte se pictează cu o cărămidă în mână şi pentru mul-
dar mai târziu în unele locuri s-au ivit ereziile cele mari: tele minuni pe care le-a făcut i se mai zice şi Sfântul Spiri-
arienii, nestorienii, monofiziţii, duşmanii icoanelor şi alţii. don Făcătorul de minuni.
Biserica a chemat soboarele din toată lumea. Sfinţii părinţi Toţi sfinţii părinţi au avut de luptat, fiecare la rândul lor, cu
ierarhi sub călăuzirea Sfântului Duh, au statornicit pentru o mulţime de eretici, dintre care cei mai cunoscuţi au fost
veşnicie dogmele, regulile de credinţă pe care noi, creştinii, aceştia: Simon Vrăjitorul, Arie, Nestorie, Eutihie, Mac-
trebuie să le mărturisim şi să le urmăm ca să ne mântuim. edonie, Aiepie, Eunomiu, Pir, Serghie, Dioscur, Apolinarie,
Severian, iar mai târziu au avut de luptat cu alţi eretici, tot
Sfinţii Părinţii noştri care s-au adunat prima dată în anul aşa de periculoşi: pelaghienii, iconoclaştii, agarenii, calvin-
325 la Niceea au fost în număr de 318. După ce au fost ii, luteranii şi alţii. Toţi aceşti rătăciţi ai primelor veacuri au
chinuiţi, au suferit temniţele cele grele de la împăraţii pierit cu sunet, iar alţii au rămas pe linia moartă fără nici un
păgâni până la împăratul Constantin cel Mare, care i-a folos; au pierit pentru că nu L-au cunoscut pe Iisus Hristos,
eliberat, mulţi dintre aceşti sfinţi, la soborul acesta, de la pe care L-a trimis Tatăl, să aibă şi ei viaţă veşnică.
Niceea, când au scăpat de la închisoare, aveau rănile
deschise pe trupurile lor, şi aşa s-au prezentat la acest Ce frumos şi ce minunat înţeles au cuvintele Domnului
sinod. Unii dintre ei aveau câte un ochi scos, alţii urechile Hristos din rugăciunea Evangheliei de astăzi, unde zice:
tăiate, alţii buzele, alţii câte o mână, iar alţii diferite răni ,,…Iar viaţa cea veşnică este aceasta, ca să Te cunoască
trupeşti. Între aceşti sfinţi erau şi învăţaţi şi neînvăţaţi, pe Tine: Singurul, Adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos
pe care L-ai trimis”. Înţelesul acestor cuvinte este acesta:
oamenii, cunoscând pe Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh - Sfânta Sunt o mulţime de rătăciţi care susţin că pentru a se mâ-
Treime - cunoscând voia lui Dumnezeu descoperită prin ntui omul şi a afla adevărul n-are decât să citească numai
Fiul Său şi păzind poruncile Lui, vor câştiga viaţa cea Sfânta Scriptură, s-o citească zic ei şi în ea va găsi ce
veşnică. trebuie să creadă şi să facă pentru a intra în Împărăţia lui
Biserica lui Hristos pluteşte neclintită pe valurile învolbu- Dumnezeu. O mare greşeală fac aceşti oameni, căci Sfân-
rate ale acestei lumi aşa cum odată plutea corabia lui Noe ta Scriptură nu cuprinde în ea toată descoperirea lui
pe deasupra munţilor ca o navă întărită de Dumnezeu. În Dumnezeu către oameni, ci e prescurtată. Afară de Cărţile
vreme ce toate se schimbă în jurul nostru, Biserica Vechiului şi Noului Testament sunt multe adevăruri de
Ortodoxă este una şi aceeaşi, propovăduind aceeaşi credinţă care s-au păstrat de la Mântuitorul şi de la Sfinţii
învăţătură mântuitoare, învăţătură care s-a stabilit de cei Apostoli prin viu grai. Mântuitorul n-a scris nimic şi nici ap-
318 Sfinţi Părinţi la sinodul de la Niceea, pe care-l ostolii toţi, că nu ştiau nici carte, erau simpli pescari. Prin
prăznuim astăzi. Acolo s-au stabilit primele 7 articole din viu grai însă cele ce au auzit ei de la Iisus, de la
Simbolul Credinţei - Crezul - pe care-l zicem în sfânta bi- Învăţătorul, au alcătuit ceea ce numim noi Sfânta Tradiţie.
serică: Credem Într-unul Dumnezeu, credem în Domnul
Iisus Hristos, credem întru Duhul Sfânt, credem în Fe- În Sfânta Scriptură, zice Apostolul Petru, că sunt unele
cioara Maria că L-a născut pe lucruri greu de înţeles pe care cei neştiutori le
răstălmăcesc spre pierzarea lor. Vedeţi!?... Le
514 PREDICI răstălmăcesc spre pierzarea lor… Spune clar Duhul Sfânt
prin gura apostolilor. De aceea a rânduit Dumnezeu autori-
Fiul lui Dumnezeu, credem în viaţa veşnică, credem în cele tatea bisericească formată din arhierei, preoţi şi diaconi;
văzute şi nevăzute, credem în sfânta, sobornicească şi aceştia sunt urmaşii apostolilor, iar creştinii să fie supuşi şi
apostolească Biserică, credem într-un singur Botez, cre- ascultători, să se lase conduşi de Duhul Sfânt prin ei. Unii
dem că Domnul Hristos iarăşi va veni să judece viii şi s-au despărţit şi s-au rupt din butucul viţei de care vorbea
morţii. Iisus: că mlădiţa care rămâne fără legătură cu tulpina
mamă se usucă şi se aruncă în foc. În altă parte zice
Iată ce tărie de credinţă, iată ce statornicie au avut primii Domnul: ,,Cine nu ascultă de Biserică este un păgân şi un
creştini! În aceste mărturisiri de credinţă să auzim vameş!”. De aceea nu vă lăsaţi amăgiţi de
propovăduirea apostolilor, să auzim ecoul catacombelor,
să auzim strigătul triumfător al mucenicilor, să auzim şi noi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 515
glasul marilor dascăli ai Ortodoxiei. Prin acest crez se
unesc adevăraţii ucenici ai Domnului de peste ţări şi mări, cei ce seamănă dezbinare căci este un singur trup, un sin-
fiindcă toţi aşa trebuie să mărturisim uniţi într-un suflet şi gur duh, este un singur Domn, o singură credinţă un singur
într-un gând; dar să vedem dacă în vremea noastră Botez.
creştinii mai au înfăţişarea, sau mai bine zis dacă mai
trăiesc în adevăr, unire şi ascultare de Biserică. Cei care se leapădă de Biserică, de preoţie, de Sfintele
Taine cad într-un fel de vrajă şi nici nu mai ştiu ce fac, căci
Cu durere constatăm că s-a rupt cămaşa lui Hristos cea îşi leapădă botezul fără să se gândească, crezând aşa
necusută în multe părţi. Creştinii s-au împărţit în tabere după cum le spun rătăciţii aceştia că se botează la ei. Nu
după ce s-au desprins din trupul cel binecuvântat al se botează, ci leapădă adevăratul botez pe care l-au primit
Ortodoxiei; pe faţa pământului se află o mulţime de religii în copilărie. Iată lepădarea de credinţă şi pe calea aceasta,
creştine, fiecare cu învăţătura sa, cu cultul său, cu morala de care a spus Sfântul Pavel că va fi înaintea sfârşitului
sa: protestanţii, adventiştii, baptiştii, penticostalii şi mulţi lumii.
alţii care s-au despărţit de Biserica Ortodoxă Apostolică.
Vicleanul diavol a reuşit să semene zâzania, neghina Să vedem acum, în timpul de faţă, o altă parte de oameni
dezbinării şi a urii ca să se împlinească ceea ce spusese care au căzut într-o rătăcire destul de periculoasă ca şi a
Mântuitorul în pilda cu grâul şi neghinele. celor de care am amintit mai sus. Oamenii noştri, creştinii
noştri ortodocşi, au şi ei rătăcire mare în capul lor, unii. Ei
cred că e de ajuns numai să crezi în Domnul Hristos sau în
Dumnezeu, dar în schimb să n-ai de-a face cu Biserica, cu
preoţia, cu credinţa, să nu te duci la biserică. ,,Să crezi în Faptul că Domnul nostru Iisus Hristos nu era un om
inima ta,” - zic ei - ,,ce trebuie să te mai duci acolo?” simplu, cum Îl socotesc unii, că învăţătura Lui nu este o
Aceştia au o mare rătăcire în capul lor şi nici ei nu se mâ- învăţătură omenească ci cu adevărat dumnezeiască şi că
ntuiesc, se pierd. El a existat ni-l arată, printre altele, multe dovezi rămase în
istoria lumii cum ar fi şi câteva scrisori descoperite în ve-
Oamenii nu vor să-L mai cunoască pe Dumnezeu şi pe acul nostru la Roma, în arhivele cezarilor, de unde se
Iisus Hristos pe Care Tatăl L-a trimis ca ei să aibă viaţă poate vedea cum era considerat Mântuitorul în acea
veşnică; o parte dintre oameni nu cunosc nimic şi nici nu vreme, chiar de către guvernatorul păgân Publius Lentulus
vor să cunoască: de toate să le spui, dar numai de care nu avea nici un interes să scrie astfel despre Dânsul.
Dumnezeu să nu le spui. Spune-le de toate prostiile din
lume, de toate glumele, vorbeşte-le despre băutură,
despre mâncare, despre nunţi, despre tot felul de lucruri, Iată ce scrie el într-o scrisoare adresată împăratului Tiberiu
dar de Dumnezeu să nu le spui că nu te ascultă. O parte al Romei:
cunosc puţin şi mai mult din obişnuinţă mai fac câte ceva
din rânduielile creştineşti, zicând că: ,,Ce să facem?! Aşa ,,Sire, am aflat că doreşti să ştii ceea ce acum îţi comunic
am obişnuit să facem pomenire la morţi, să le mai facem prin această
câte-un parastas!”.
scrisoare. Trăieşte aici un om care se bucură de o mare
O altă parte dintre oameni au multă îndoială de reputaţie de om virtuos, anume Iisus Hristos. Poporul Îl
credinţă şi nu cred nici că există Dumnezeu, nici că a ex- numeşte profet al Adevărului, iar ucenicii s ăi susţin că e
istat Domnul nostru Iisus Hristos pe pământ, fiindcă aşa le Fiul lui Dumnezeu, adică al Aceluia Care a creat cerul şi
şopteşte lor diavolul, deşi sunt atâtea dovezi şi istoria ni-L pământul, şi toate cele ce există în univers. Într-adevăr, o,
prezintă de la început până în zilele noastre, însă ei se împărate, în fiecare zi se aude despre minunile săvârşite
împacă mai bine cu gândul că nu a existat Hristos şi astfel de acest Iisus Hristos. Prin unul şi singurul Său Cuvânt dă
pot să-şi vadă în pace de păcatele lor, de poftele lor, fără sănătate bolnavilor şi viaţă morţilor. Este de statură mijlo-
să fie vreodată traşi la răspundere. cie şi de o frumuseţe uimitoare. Privirea Lui e aşa de
măreaţă, încât inspiră respect în toţi care-L privesc şi care
De unde ar putea oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu şi se văd siliţi să-L iubească şi să se teamă de El. Părul Lui
să facă voia Lui dacă nu vin la Sfânta Biserică să asculte are culoarea de alună coaptă, adică roşiatic, şi-I cade până
sfintele învăţături? Învaţă lumea limbi străine şi fel de fel de pe umeri, împărţindu-se în două prin mijlocul capului, după
facultăţi, dar nu vrea să înveţe şi sfânta credinţă; citesc fel obiceiul nazarinenilor.
de fel de cărţi, care-i pot ajuta pentru a găsi un mijloc mai
bun şi mai uşor de trai pământesc, dar cărţile sfinte, cărţile Fruntea Lui este lată exprimând inocenţă şi linişte. Nici o
Bisericii nu-i interesează. De aceea lumea se află în mo- pată sau zbârcitură nu se vede pe faţa Lui puţin rumenă.
mentul de faţă într-o mare neştiinţă religioasă şi nu cuno- Nasul şi gura Lui nu arată nici un argument pentru vreo
aşte adevărata credinţă ortodoxă. Pentru că n-au vrut să critică logică, iar barba Lui cea deasă, asemenea părului
primească credinţa cea adevărată, a îngăduit Dumnezeu capului Său, este lungă şi se desparte în două părţi prin
să vină lucrarea de minciună a satanei, ca toţi aceşti mijloc. Privirea Lui e măreaţă şi severă; are ochii străluci-
îndărătnici să primească minciuna în locul adevărului aşa tori. Lumina ce o revarsă faţa Lui este ca lumina soarelui,
cum zice Sfântul aşa că este imposibil a o privi cineva îndelung. Inspiră
spaimă această strălucire; când însă povăţuieşte şi
516 PREDICI sfătuieşte plângând, atrage iubirea şi respectul as-
cultătorilor.
Apostol Pavel că: ,,vor veni la vremea de apoi rătăciri”.
Pentru aceasta cad în fel de fel de rătăciri şi în loc să iu- Se spune că niciodată n-a râs, iar ochii Lui veşnic lăcri-
bească Sfânta Biserică, au ajuns să o necinstească, s-o mează. Mâinile Lui sunt foarte frumoase; e foarte plăcut
înjure, s-o fure. când vorbeşte, dar foarte rar iese în lume. Cât despre
învăţătură atrage admiraţia întregului Ierusalim. Cunoaşte
perfect toate ştiinţele fără să fi studiat vreuna. Călătoreşte
desculţ şi cu capul descoperit. Se vorbeşte pe aici că un
asemenea om nu S-a mai văzut până acum prin locurile
acestea.
Mulţi evrei Îl consideră chiar ca Dumnezeu, alţii însă Îl de-
nunţă că lucrează împotriva legilor majestăţii voastre. Mă
revolt foarte mult contra acestor iudei
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 517
pizmaşi. Omul acesta n-a cauzat nici o nemulţumire la nici
un om vreodată. Dacă majestatea voastră doreşte să-L
vadă precum mi-aţi scris mai deunăzi,
faceţi-mi cunoscut aceasta şi îndată Îl voi trimite, căci sunt
gata cu smerenie şi supunere a împlini tot ceea ce majes-
tatea voastră îmi va ordona.
părinţii noştri în cartea Bisericii, la slujba parastasului: ,,Pe
Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre
Care nu cutează a căuta oştile îngereşti, dar prin Sfânta
Fecioară Maria, Dumnezeu S-a făcut cunoscut oamenilor,
prin Fiul Său!”, adică prin persoana Fiului Său Iisus Hris-
tos.
Fericitul Augustin, în mărturisirile sale ne prezintă un
tablou foarte frumos şi plin de învăţături. Înainte de a se
încreştina, când era încă păgân şi nu cunoştea religia cea
adevărată, trăind departe de Dumnezeu, povesteşte că se
plimba odată pe ţărmul mării, într-o zi, pe la apusul
soarelui. De o parte se întindea marea în toată
splendoarea ei, iar de alta, ţărmul mării împodobit cu palm-
ieri şi diferite flori. Deodată Augustin, transportat de fru-
museţile naturii, zise: ,,O, mare, mare, tu ai în adâncul tău
atâtea şi atâtea vieţuitoare! Tu care în furia ta sfărâmi
corăbii şi dai morţii atâtea vieţi omeneşti, nu cumva tu eşti
Dumnezeul meu?! Nu poţi da tu linişte sufletului meu?”.

Făcută în Ierusalim, crugul al X-lea, lună nouă. Al majes- Valurile însă printr-o voce armonioasă par să-i răspundă:
tăţii voastre, prea smerit supus servitor, Publius Lentulus, ,,Caut ă mai sus; nu suntem noi Dumnezeu!” Atunci Au-
Guvernatorul Iudeii.” gustin, privind spre ţărmul mării, zise: ,,Pământule frumos,
tu care răsari din sânul tău atâtea fructe folositoare
Precum vedem din această scrisoare a păgânului guverna-
tor al Iudeii, reiese în mod sigur că Domnul nostru Iisus 518 PREDICI
Hristos cunoştea perfect toate ştiinţele fără să fi studiat
vreuna şi că El adesea săvârşea minuni dând sănătate oamenilor şi animalelor, tu care eşti împodobit cu fel de fel
bolnavilor şi viaţă morţilor numai prin unul şi singurul Său de flori care mai de care mai frumoase şi mirositoare, nu
Cuvânt. Se mai poate îndoi cineva citind această cumva tu eşti Dumnezeul meu?!” Aceeaşi voce armoni-
scrisoare, că Mântuitorul lumii n-a fost Fiul lui Dumnezeu oasă parcă-i răspunde: ,,Caută mai sus!”
cel întrupat, Cuvântul cel adevărat?!
Atunci Augustin ridică ochii spre cer şi întrebă: ,,Tu soare
Mai cutează cineva dintre necredincioşi să afirme că Dom- care luminezi şi încălzeşti toate fiinţele omeneşti ce vin în
nul nostru Iisus Hristos n-a înviat din morţi, când El avea lume, tu lună şi voi stele care împodobiţi bolta cerească,
putere dumnezeiască de a învia pe alţii din mormânt?! Mai voi sunteţi Dumnezeul meu?!” Atunci i s-a părut că aude o
poate avea cineva îndoială despre învierea morţilor, armonie minunată şi o voce care-i răspunde: ,,Nu suntem
despre viaţa de veci care va fi dincolo de mormânt, aşa noi Dumnezeul tău, noi suntem creaturile Lui, deci nu
cum mărturisim în simbolul credinţei?! De aceea, religia putem da noi pace sufletului tău! Caută mai sus!” După
creştină ortodoxă este cea mai dreaptă, este adevărata aceasta, Fericitul Augustin căutând mai sus, privirile lui
credinţă, fiindcă a întocmit-o Însuşi Dumnezeu şi a de- pătrunseră până la duhurile care stăteau înaintea lui
scoperit-o prin Fiul Său, Care S-a întrupat din Fecioara Dumnezeu. El puse aceleaşi întrebări şi primeşte acelaşi
Maria. răspuns: ,,Caută mai sus, că acolo vei afla pe Cel ce te-a
făcut şi pe tine şi pe noi!” Atunci sufletul său se înălţă şi
Domnul Hristos a zis Apostolului Filip: ,,Cel ce M-a văzut mai sus, se apropie de tronul lui Dumnezeu, dar acolo el
pe Mine, a văzut pe Tatăl!”, căci pe Dumnezeu în toată nu mai întrebă nimic, ci se umili şi se închină, căzând în
măreţia puterii Sale este cu neputinţă să-L poată vedea lacrimi, iar inima lui se linişti şi zise: ,,Tu eşti Dumnezeul
cineva aici pe pământ, după cum au lăsat scris sfinţii
meu, numai Tu poţi da linişte sufletului meu şi numai la
Tine este liniştea şi fericirea cea veşnică!”. Aşa ţineau legătura primii creştini, de aceea erau în stare
să scrie, să compună şi să-I cânte lui Dumnezeu şi nu di-
Îl găsise pe Dumnezeu. Iată deci secretul găsirii lui avolului; fiecare cu talentul pe care l-a primit de la
Dumnezeu, al cunoaşterii lui Dumnezeu: să ne ridicăm mai Dumnezeu, mai ales pictorii, cântăreţii, scriitorii şi poeţii îşi
sus de această lume, mai sus de ce este pământesc, să puneau talentul în slujba lui Dumnezeu mai întâi, şi-I
ne dezlipim de rugina păcatelor, să nu mai vedem aduceau slavă şi cinste, Îl propovăduiau şi-L mărturiseau
pământul, să nu ne mai târâm mintea pe pământ şi să nu cu talentul dat de Dumnezeu. Iată ce versuri frumoase ne-
ne mai punem nădejdea în lucrurile cele trecătoare, căci au rămas despre Biserică de la strălucitul nostru poet
ţara noastră eternă nu este aici, patria noastră scumpă român şi creştin Vasile Alecsandri: ,,Biserica creştină este
este acolo sus unde este şi Împăratul nostru Cel veşnic, regină între ale lumii neamuri mari, / Ea poartă-n frunte-o
Cel frumos, Cel bun şi drept, Iisus Hristos. El a declarat în stea divină, lucrând prin timpii seculari. / Menirea ei e tot
faţa judecătorilor când a fost întrebat şi a zis: ,,Împărăţia 'nainte, măreţ îndreaptă paşii săi, / Ea merge-n capul altor
Mea nu este din lumea aceasta”. religii, vărsând în urmă lumină. / Biserica creştină e o re-
gină cu farmec dulce răpitor, / Păgânii-n cale i se-nchină
Prin botez şi noi am devenit ostaşi înarmaţi ai Lui. Să ne şi-n genunchi cad cu dor”.
luptăm pentru a câştiga şi a ajunge la Împărăţia Lui cea de
sus. Dar acolo sus, la Dumnezeu, să ştiţi că nu se poate Dacă Biserica creştină va aplica întocmai şi neschimbată
ajunge decât pe aripile rugăciunilor, prin Harul Său, pe mereu învăţătura Mântuitorului Hristos, aşa cum a lăsat-o
norii învăţăturii adevărate a Bisericii Ortodoxe, prin cuno- El, când va veni ziua de judecată, când va sta faţă în faţă
aşterea temeinică a lui Dumnezeu din învăţăturile Fiului cu Domnul Sfânt şi va fi întrebată: ,,Tu ce-ai făcut pe acest
Său pe care le-a lăsat pe pământ în Biserica Sa. De aceea pământ?” Biserica va răspunde sus şi tare: ,,O, Doamne,
a zis Domnul Hristos rugăciunea ce s-a amintit în Sfânta eu în lume cât am stat, / În ochii Tăi plini de-admirare, / Pe
Evanghelie de astăzi: ,,…şi viaţa veşnică este aceasta, să Tine te-am reprezentat!”.
Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe
Iisus Hristos pe Care L-ai trimis!” şi iarăşi zice Domnul:
,,Eu pentru aceştia mă rog Tată, nu pentru lume mă rog, ci Rugăciune
pentru cei pe care Mi i-ai dat ca să fie ai Tăi şi ai Tăi sunt!
Dar nu numai pentru aceştia mă rog, ci şi pentru cei ce vor Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat de pe
crede în Mine prin cuvântul lor”. pământ la cer, condu-ne Tu corabia vieţii noastre cu Duhul
Tău cel Sfânt în portul cel minunat! Scapă-ne pe toţi din
Iată deci că Însuşi Mântuitorul Iisus face o deosebire între furtuna cea întunecată care s-a abătut asupra corabiei
credincioşi şi necredincioşi! El spune Tatălui ceresc că nu Tale, Sfânta Biserică, de toate rătăcirile care vin din afară
se roagă pentru lume. Cine era lumea pentru care nu se şi dinlăuntru şi luminează-i cu Harul Tău cel luminos pe toţi
ruga Domnul Hristos?! Lumea necredincioasă, lumea iubi- conducătorii Bisericii Tale Ortodoxe, ca să trecem cu bine
toare de păcate, de plăceri, lumea iubitoare de certuri, de prin întunericul lumii şi să ajungem şi noi acolo unde locui-
zâzanii şi de toate răutăţile, eşti Tu, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în portul Tău cel mare
şi frumos, în veci de veci! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 519

de desfrânări şi de toate relele, de vrăji şi de spurcăciuni,

lumea întinată de păcate mari. Ne face atenţi şi pe noi să
nu ne înjugăm la acelaşi jug cu necredincioşii şi să fugim
de toţi cei ce ne duc în rătăcire şi la păcate, căci numai aşa
putem ţine legătura cu Dumnezeu, mai ales trăind în co-
muniune cu cei care sunt îndreptăţiţi de Biserică să dea
sfaturi şi învăţături adevărate despre credinţa cea dreaptă,
care este Ortodoxia.
 plină de întuneric şi să se aştepte Soarele Dreptăţii, care
va lumina lumea şi o va răscumpăra din blestemul cel greu
în care căzuse. De aceea, ziua naşterii Preasfintei Fe-
cioare Maria este o zi de mare bucurie pentru tot neamul
omenesc. Pe această Fecioară o aşteptau proorocii, patri-
arhii Vechiului Testament şi tot neamul omenesc.

Împăratul Solomon cu mulţi ani înainte de naşterea Sfintei

Fecioare o vesteşte cu duhul zicând: ,,Cine este această
fericită făptură, care se iveşte în calea vieţii cu atâtea ha-
ruri? Ea este strălucitoare ca zorile unei frumoase zile,
PREDICI plăcută ca luna, aleasă ca soarele. Este puternică şi
înfricoşătoare ca armatele aşezate în linie de bătaie, căro-
LA ra nimeni nu le poate sta împotrivă.”

PRAZNICELE ÎMPÃRÃTEªTI Într-adevăr, Sfânta Fecioară Maria este înfricoşătoare

pentru iad, căci s-a născut în lume ca să zdrobească capul
ªI şarpelui diavol şi să distrugă împărăţia păcatelor. Pe cât
este de înfricoşătoare pentru diavol şi îngerii lui, pe atât
DUMINICILE PRAZNICALE este de mângâietoare pentru sărmanii oameni afundaţi
până atunci în întuneric, în sclavie şi în idolatrie. Dar cine
ar putea spune vrednicia şi chemarea acestei Sfinte Fe-
cioare?! Ea se naşte ca să devină Maică a Mântuitorului, a
Fiului lui Dumnezeu. Se naşte pentru a lucra la mântuirea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 523 neamului omenesc, pentru a fi Regina, Împărăteasa cerului
şi a pământului.

O, cât este de slăvită Naşterea Sfintei Fecioare Maria!

PREDICĂ LA Dumnezeu - Tatăl îşi pune în ea toată bunăvoinţa;
Dumnezeu - Fiul vede mai dinainte în ea pe Maica Sa iu-
NAŞTEREA MAICII DOMNULUI bită, iar Dumnezeu - Sfântul Duh se odihneşte în ea şi o
umbreşte ca pe o Fecioară şi Mamă Sfântă fără de pri-
,,Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie hană. Îngerii slăvesc cu cântări de bucurie naşterea ei şi
a vestit la toată lumea...”
524 PREDICI
F r a ţ i c r e ş t i n i,
pământul de asemenea se bucură şi se luminează prin
Ziua naşterii fiilor lui Adam şi ai Evei era socotită ca o zi de venirea ei în lume.
tristeţe, nu de bucurie, pentru cei ce se năşteau, fiindcă
erau ca nişte fii ai mâniei, ai păcatului şi ca vrăjmaşi chiar, Leagănul Sfintei Fecioare Maria a fost înconjurat de
ai lui Dumnezeu, ca nişte smerenia cea mai adâncă şi de sărăcia cea mai
desăvârşită, pentru că ea, Regina smereniei şi a sfinţeniei,
sortiţi pieirii veşnice şi moştenitori ai blestemului trebuia să distrugă păcatul mândriei, care se înrădăcinase
dumnezeiesc, căci până la Mântuitorul toată lumea mergea adânc în inima omului şi prin exemplul ei să arate lumii că
în iad, şi cei buni şi cei răi. smerenia şi sărăcia vor umple de daruri cereşti pe cei ce le
urmează.
Odată cu naşterea Preacuratei Fecioare Maria au început Ascultaţi acum cum scrie Sfânta Scriptură despre naşterea
să se ivească zorile de ziuă, să treacă noaptea aceasta Preacuratei Fecioare Maria:
 Gavriil, şi am venit la tine să-ţi spun că vei avea o fecioară,
În Palestina era un om cu numele Ioachim, iar pe soţia lui care va naşte întru fecioria sa pe Împăratul lumii, pe
o chema Ana. Amândoi erau de neam mare, împărătesc şi Dumnezeu! Lasă supărarea şi amărăciunea sufletului tău,
arhieresc, plini de bunătate şi de multe milostenii pe care şi du-te vesel acasă, că a auzit Dumnezeu rugăciunile tale!
le făceau. Smeriţi şi evlavioşi, nu lipseau de la biserică, Numai să ai nădejde şi grijă să-I mulţumeşti lui
aducând lui Dumnezeu jertfe şi mulţumiri pentru binefac- Dumnezeu!”. Acestea zicând îngerul s-a dus şi la Ana
erile primite, dar erau, însă, foarte mâhniţi, căci ajunseseră spunându-i şi ei aceleaşi cuvinte.
la adânci bătrâneţi şi nu aveau nici un copil. În vremea
aceea cei care nu aveau copii erau socotiţi ca lepădaţi de Ioachim auzind cuvântul îngerului s-a dus vesel acasă şi a
Dumnezeu şi toţi îi dispreţuiau, îi urau, nu mâncau cu ei la aflat-o şi pe Ana tot veselă, în casă, pentru spusele
masă, nici nu primeau ceva din mâna lor. Dacă se duceau îngerului Gavriil. După ce au trecut cele nouă luni de la
la biserică trebuiau să stea ultimii, iar când aduceau jertfe zămislire, Ana a născut o fetiţă frumoasă, curată şi sfântă,
la altar, în urma tuturor trebuiau să aducă jertfa. rodul postului, lacrimilor, milosteniilor şi rugăciunilor lor, dar
prin împreunare trupească, aşa cum a lăsat Dumnezeu.
Într-una din zile, fiind sărbătoare mare la evrei, s-au dus şi
Ioachim cu Ana, soţia sa, la biserică şi, pentru dragostea În acea vreme aveau obicei evreii să cheme preoţii, a opta
ce o aveau către Dumnezeu, au îndrăznit să aducă jertfa zi după naştere, ca să pună nume pruncului. Aşa au făcut
mai înainte decât alţii. Atunci preotul s-a mâniat foarte tare şi Ioachim şi Ana: au chemat preoţii şi i-au pus numele
şi i-a înfruntat cu cuvinte aspre, iar ei au ieşit cu mare fiicei lor Maria, care se tâlcuieşte Împărăteasă, iar în limba-
ruşine afară din biserică. Mergând spre casă Ioachim a zis jul elinesc se zice ,,Izbăvitoare” - adică Fecioara aceasta
către femeia sa, Ana: ,,Pe mine nu mă mai trage inima să ne va izbăvi din ghearele diavolului şi din muncile iadului.
mai intru în casa mea, pentru că suntem urgisiţi de
Dumnezeu şi de oameni. Du-te tu singură şi, cât poţi, dă Acest praznic îl sărbătorim noi astăzi, fraţi creştini, această
milostenie la săraci, fă rugăciune în ascuns, în grădina taină o preamărim şi ne închinăm Preacuratei Fecioare
noastră, iar eu mă duc sus în munte la peşteră; acolo voi Maria; lăudăm şi pe Ioachim şi Ana, părinţii sfinţiei Sale,
posti şi voi ruga pe Dumnezeu cu lacrimi, să se milostive- căci pe cât au fost ei de necinstiţi de oameni şi supăraţi, pe
ască spre noi şi să ne dăruiască şi nouă un copil!” atât de mult i-a bucurat Dumnezeu, dăruindu-le pe cea mai
aleasă dintre toate neamurile, pe cea mai sfântă dintre toţi
Despărţindu-se unul de altul, Ana s-a dus acasă, a intrat în sfinţii, pe aceea care a împăcat cerul cu pământul, pe
grădină şi s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi zicând: Dumnezeu cu oamenii, căci prin ea, într-adevăr, s-au
,,Doamne Atotţiitorule, Cela ce numai cu Cuvântul Tău ai umplut de bucurie cerul şi pământul. De aceea Sfânta Bi-
făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd, Cela ce ai zis serică cântă cu mare glas troparul naşterii ei, zicând:
făpturilor Tale să crească şi să se înmulţească, Cela ce ai ,,Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie
binecuvântat pe Sarra soţia lui Avraam şi la bătrâneţe a a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele drep-
născut pe Isac, dă-mi Doamne şi mie roadă pântecelui tăţii, Hristos Dumnezeul nostru; şi dezlegând blestemul a
meu, ca să scap de ocara oamenilor şi făgăduiesc că ce dat binecuvântare; şi stricând moartea ne-a dăruit nouă
voi naşte, fie fată, fie băiat, îl voi dărui cu toată inima să viaţă veşnică!”.
slujească Ţie toată viaţa, în biserica Ta cea sfântă!”.
Într-adevăr, prin naşterea Sfintei Fecioare în Nazaret, s-a
Ioachim, bărbatul ei, dacă s-a dus la munte a început să vestit sfârşitul trist al nopţii, al păcatului şi începutul zilei
plângă, şi cu rugăciune şi post, ca şi femeia lui, se ruga luminoase, căci zorile s-au arătat odată cu naşterea ei.
acolo. Dumnezeu văzând lacrimile şi suspinurile lor a trimis Ştim cu toţii că atunci când se revarsă zorile dimineţii,
pe arhanghelul Gavriil, acolo în munte, unde era Ioachim şi toată firea se bucură. Păsărelele cântă, florile se deschid,
i-a zis: ,,Bucură-te, Ioachime, şi te veseleşte; eu sunt bolnavii simt şi ei o uşurare, zorile mângâietoare vestesc
îngerul lui Dumnezeu, oamenilor sosirea zilei, în care va străluci soarele dreptăţii
care va veni să lumineze lumea. Sfânta Fecioară este
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 525 vestirea sfârşitului relelor noastre.
Maria Fecioara este asemănată în Sfânta Scriptură cu luna acestea sunt semnele după care Dumnezeu ne cunoaşte
care este mai strălucitoare decât toate stelele şi luminează că suntem fiii Lui.
în timpul nopţii, împrumutându-şi strălucirea de la soare.
Iisus - adevăratul nostru Soare nu Se arătase încă, dar După cum observăm în lume, întuneric mare domneşte în
Maria Îl vesteşte şi începe a se risipi întunericul care inima, mintea şi viaţa oamenilor, căci în întuneric sufletesc
învăluia omenirea; ea este încă asemănată cu însuşi şi trupesc zămislesc şi nasc copii pe faţa pământului. Răul
soarele şi este asemenea Lui prin minunata strălucire a acesta poartă multe nume. Copiii aceştia se zămislesc ca
virtuţilor sale, prin împărtăşirea cu lumina cea nezidită, nişte fii ai întunericului, căci se nasc în păcate de des-
care e Cuvântul lui frânare, deşi se nasc din părinţi creştini. Majoritatea
creştinilor au căzut cu totul din harul virtuţilor, căci unii
526 PREDICI după ce că trăiesc necununaţi, fără binecuvântarea lui
Dumnezeu şi a preotului din biserică, nu ţin socoteală de
Dumnezeu, şi mai ales că străluceşte ca un soare între noi posturi, de sărbători, nu respectă legile dreptei credinţe şi
şi Dumnezeu. Iată dar despre cine zicea Solomon nici legile medicinei, ca să poată ieşi ceva bun pe faţa
împăratul insuflat de Duhul Sfânt: ,,Cine este aceasta care pământului din casele lor.
se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna şi aleasă ca
soarele?!”, căci despre Sfânta Fecioară Maria este vorba Se străduiesc oamenii să facă multe lucruri bune în viaţa
aici. aceasta: să aibă o casă bună, călduroasă, condiţii bune
pentru copiii lor şi le dobândesc. Dar ceea ce este princi-
Naşterea Sfintei Fecioare Maria a adus o mare amărăci- pal, nu îndeplinesc, căci dispreţuiesc din ştiinţă şi din neşti-
une şi deznădejde demonilor din iad; ea a produs în- inţă, şi mai ales din pofte şi nepăsare, legile credinţei. Le
tristarea lui Lucifer în fundul iadului şi furia supărării lui. dispreţuiesc şi, în timpul beţiei şi al
Prin naşterea Fecioarei Maria s-a împlinit cuvântul lui
Dumnezeu pe care îl spusese şarpelui în rai, când a PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 527
înşelat-o pe Eva, zicându-i: ,,Duşmănie voi pune între tine
şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa femeii! Aceasta va chefurilor blestemate, zămislesc copii în păcate. Vai de ei,
zdrobi capul tău!”. Într-adevăr, prin naşterea Fecioarei Ma- că vor avea de suferit şi vor deveni o mare povară pe
ria diavolul a suferit groază şi frică mare, de aceea Sfânta capul părinţilor mai târziu şi chiar al societăţii întregi. Pe
Biserică a rânduit cu mare dreptate să proslăvim amintirea mulţi tineri şi copii îi auzim plângându-se că ar vrea şi ei să
acestei mari sărbători şi să ne bucurăm şi noi, împreună cu fie mai liniştiţi, mai buni, să nu mai facă rele, să se poată
sfinţii îngeri, cu proorocii, şi cu toţi sfinţii care au cunoscut- ruga, să iubească şi ei biserica, să asculte pe părinţi, dar
o, care au sărbătorit-o, au iubit-o şi mai ales aceia care au nu pot. Mulţi mi-au spus şi mie: ,,Parcă e cineva Părinte,
urmat-o. De aceea, iubiţi creştini, şi nouă ni se cade şi sun- care nu mă lasă şi mă împinge să fac rău!”. Da, într-
tem datori să urmăm pildei vieţii şi credinţei Sfintei Fe- adevăr, există cineva care nu-i lasă şi acest cineva este
cioare Maria. Dacă astăzi Sfânta Fecioară Maria stă pe un diavolul. Sămânţa de la el s-a înfiripat în trupuşorul lor, s-a
tron strălucit în cer, dacă ea astăzi este înălţată mai presus zămislit odată cu ei în timpul poftelor păcătoase, în timpul
de îngeri şi de heruvimi, această stare fericită se datorează trăirii fără cununie religioasă, în timpul când părinţii au fost
sfinţeniei, virtuţilor ei şi grijii pe care a avut-o să rodească beţi şi nu au mai ţinut seama de legile lui Dumnezeu. Astfel
darurile primite de la Dumnezeu. diavolul a prins putere şi a luat stăpânire încetul cu încetul
asupra sufletului şi trupului omenesc, din cauza acestor
Dar noi ce facem cu harurile primite la botez?! Când multe păcate practicate cu plăcere, încât au prins rădăcini
Dumnezeu ne-a făcut fiii săi adoptivi şi moştenitori ai adânci în sufletul şi trupul omului. De aceea mulţi nu pot,
împărăţiei cerurilor, nu cumva am îngropat acest talant căci nu-i lasă diavolul şi n-au putere să se ridice din
preţios, de care o să dăm socoteală la ziua judecăţii?! mocirla păcatelor.
Avem noi grijă să facem fapte de credinţă, de nădejde şi
dragoste?! Ne interesăm noi cum să practicăm viaţa Iată de ce trebuie să se ferească tinerii şi copiii de orice
creştină, sfinţenia, umilinţa, curăţia, fecioria, înfrânarea, primejdie sufletească, pe care o pot întâmpina la orice pas,
răbdarea, milostenia, sărăcia, smerenia, dragostea?! Căci fiindcă majoritatea copiilor s-au zămislit şi au crescut în
gusturile lumii şi plăcerilor ei păcătoase, iar acum e greu Mulţi părinţi nu se spovedesc şi împărtăşesc când sunt
să le cerem să se ocupe cu lucruri serioase. Iată de ce cei tineri că îi învaţă diavolul şi babele să nu se împărtăşească
mai mulţi iau în râs religia, vorbesc cu dispreţ şi bătaie de deoarece sunt tineri; mare greşeală fac pentru că şi prun-
joc la adresa slujitorilor ei, nesocotesc pe cei ce caută să cul care este în pântece trebuie să primească din taina
pună în practică bunele virtuţi şi urmăresc îndeaproape aceasta sfântă a Trupului şi Sângelui lui Hristos, să iasă un
sfinţenia! Foarte puţini din ei, după ce ajung distruşi copil cu sfinţenie în el. Alţii poate din copilărie nu s-au
trupeşte şi sufleteşte, încep să bâjbâie căutând un loc de spovedit şi nu s-au împărtăşit. Apoi când li s-au născut
salvare. pruncii, copilaşii, după ce i-au botezat, nu-i aduc la biserică
să-i împărtăşească. Până la vârsta de 7 ani să ştiţi că
Pentru aceasta, fraţi creştini, părinţii sunt cei dintâi care trebuie aduşi copiii la biserică să fie împărtăşiţi din 40 în 40
calcă în picioare legile lui Dumnezeu şi autoritatea bisericii, de zile. Să se intereseze măcar bunicile lor dacă părinţii nu
dar vor apoi să fie ascultaţi şi respectaţi de copiii lor. De sunt în stare şi n-au credinţă, fiindcă prin Sfânta
aceea, în multe case, se ispăşesc cu lacrimi amare de Împărtăşanie, prin Trupul şi Sângele Domnului ne sfinţim.
către părinţi aceste călcări ale legilor lui Dumnezeu, chi-
otele şi râsetele de pe la nunţi şi de la botezuri, căci au Vai de părinţii care nu-şi feresc copiii de toate aceste
parte de focul ispitelor şi al suferinţelor, al lacrimilor amare rătăciri sufleteşti, căci vor avea multe de tras de pe urma
aici pe lumea aceasta, şi mulţi mor cu amărăciune în suflet lor, fiindcă aceşti copii lăsaţi de capul lor vor rămâne surzi
şi se duc în chinurile iadului supăraţi pe copiii lor. Multe la sfaturile şi poruncile părinteşti şi nu-i vor asculta când
necazuri, de tot felul, au părinţii de pe urma copiilor. vor vrea să-i înveţe ceva de bine! Aceşti copii nu vor fi în
stare să se ocupe de lucruri serioase - ale credinţei - ci vor
Să ne formăm inima pentru virtuţile creştine, iubiţilor avea un dezgust pentru tot binele şi nu îşi vor face datoria
creştini, să ne împăcăm cu lipsurile, să ne înfrânăm pornir- nici în serviciu, nici în casa părinţilor. Vor fi nestatornici în
ile dobitoceşti şi să facem cât mai multe jertfe, ca să ne căsătorie, complet dezorientaţi în toate problemele vieţii şi
obişnuim trupul acesta care înclină mai mult înspre rău nefolositori pentru societate. De aceea auzim fel de fel de
decât înspre bine, cu viaţa duhovnicească, cu sfinţenia, cu fapte urâte pe care le fac tinerii şi copiii: crime, violuri, fur-
legile lui Dumnezeu pe care ni le-a lăsat spre binele tru- turi, bătăi, beţii şi tot felul de nenorociri, pe care le aduc în
pului şi sufletului nostru. diferite feluri bieţilor părinţi. Aşa îşi iau plata acei părinţi
care n-au avut grijă la timp să le arate copiilor lumina
Fericita Fecioară Maria s-a născut din părinţi postitori, învăţăturii Domnului Hristos, şi mai au şi o altă judecată şi
bătrâni, milostivi, smeriţi, plini de fapte bune şi rugăciuni; o suferinţă veşnică dacă nu se întorc, nu se îndreaptă şi n-
până la etatea de trei ani a fost sub paza ochilor lor, au grijă de copiii lor, că nu şi-au făcut datoria de părinţi şi
învăţând-o aceleaşi frumoase virtuţi ale neprihănirii, ale nu i-au ferit de pericolul cel mare al păcatelor sufleteşti şi
sfinţeniei. Parcă o vedem pe bătrâna şi sfânta Ana mama trupeşti.
ei, cum îi ridica mânuţele spre rugăciune, învăţând-o
primele rugăciuni către Tatăl ceresc. Este însă un lucru Sfânta Scriptură ne spune că patriarhul Iacob a avut un
vis. El a văzut o scară lungă care lega cerul cu pământul,
528 PREDICI iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea.
Frumos vis şi de mare importanţă pentru noi, creştinii, căci
înspăimântător să vezi astăzi mame care nu poartă grijă scara aceasta pe care a văzut-o Iacob este Preasfânta
de copiii lor şi-i lasă în voia soartei chiar de mici, căci în Fecioară Maria, a cărei naştere o prăznuim astăzi. Ea este
primii anişori nu-i învaţă sfintele rugăciuni, nu-i aduc la bi- cea care a legat cerul cu pământul. Prin trăirea vieţii ei,
serică, nu le arată sfânta credinţă în Dumnezeu, nu-i prin curăţia sufletului şi a trupului ei L-a pogorât pe Fiul lui
feresc de persoanele necinstite şi desfrânate, nu-i feresc Dumnezeu pe pământ şi astfel, prin ea, ne înrudim şi noi
de locurile periculoase unde se aud fel de fel de vorbe por- cu Dumnezeu, ba chiar mai mult, ne facem fiii lui
coase, căci până şi aerul pe care-l respiră îi împing la ne- Dumnezeu după har. O dată cu naşterea Preasfintei Fe-
curăţie. cioare Maria, îngerii cerului se coboară la noi, ca să ne
ridice mai sus de pe pământul acesta, care a primit, prin
păcatul lui Adam, blestem, lacrimi şi tânguire.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 529
Să băgăm de seamă că dedesubt, sub scara aceasta, este
şi o altă scară care duce jos, înspre iad, iar pe scara
aceasta se suie şi se coboară îngerii iadului - demonii.
Îngerii cerului vor să ne lege cu cerul, să fim ai lui
Dumnezeu; îngerii iadului vor să ne lege cu iadul, cu diavo-
lii întunericului. Depinde de voinţa noastră pe cine vrem să
ascultăm. În viaţa noastră se amestecă puterile cerului, dar
şi ispitele iadului. Să ne facem socoteala fiecare în mo-
mentul de faţă şi să vedem de cine ascultăm mai mult!? Să 530
privim la viaţa noastră şi să vedem faptele bune şi păcate-
le, căci din ele putem să înţelegem ai cui suntem în mo-
mentul de faţă.
Să serbăm deci, cu bucurie, fraţi creştini, sfânta zi a Naşte-
rii Maicii Domnului; s-o lăudăm cu cântări duhovniceşti, să
cădem în genunchi înaintea sfintei ei icoane, s-o bine-
cuvântăm şi noi pe aceea pe care îngerii o laudă în cer, s-
o venerăm cu toată evlavia, cu toată dragostea, că prin
mijlocirile ei ne facem fii iubiţi ai lui Dumnezeu, ne umplem
de darurile cereşti şi ne curăţim inima mărturisind-o ca
Maica lui Dumnezeu!
Să avem în ea desăvârşită încredere, s-o chemăm în aju-
tor în orice împrejurare, în timpul vieţii noastre, căci Dom-
nul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul ei cel
Unul Născut, i-a dat cheia comorilor milostivirii Sale, ca
Maicii lui Dumnezeu celei prea iubite; ea are putere să ne
ajute şi să ne apere în nevoile şi în necazurile noastre. Dar
şi noi să fim recunoscători şi mai ales partea femeiască să-
i urmeze vieţii ei curate întru totul, sfântă şi modestă, mai
ales plină de smerenie, de dragoste şi fiecare să înalţe
mereu rugăciuni către Dumnezeu, ca să-şi izbăvească su-
fletul de ispita şi veninul şarpelui diavol.
Rugăciune
O, Prea Sfântă Fecioară Maria, Împărăteasa cerului şi a
pământului, care te-ai născut din sfinţii tăi părinţi Ioachim şi de toată fericirea raiului şi au fost scoşi afară şi aruncaţi în
Ana, noi nu avem cununi de aur ca să încoronăm fruntea robia demonilor şi a patimilor. Din cauza păcatului neas-
sfinţiei tale şi nu putem să-ţi înălţăm atâtea biserici şi altare cultării lor, a mândriei, precum şi a invidiei diavolului, tot
după meritul pe care-l ai, dar vrem ca sufletul nostru să fie neamul omenesc trebuia să meargă în temniţele iadului, în
biserică şi inima altar, unde să ardă tămâia rugăciunilor
noastre!
Ajută-ne să facem un tron măreţ din virtuţile noastre, să
punem pe capul tău măcar o cunună de crini, să lăudăm
slava ta, binefacerile iubirii tale pe care le-ai dat nouă şi
întregului neam omenesc, odată cu venirea ta în lume,
Fecioară!
Roagă-L pe Fiul tău neîncetat pentru tot neamul
creştinesc, să nu ne lepede pe noi de la faţa Sa, să nu Se
depărteze de la noi pentru păcatele noastre, să ne ierte şi
să ne ajute să facem şi noi voia Sa, ca să fim în partea
celor ce se mântuiesc în vecii vecilor! Amin!
PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA
DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI
,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel
Unul Născut, L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci
să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta Evanghelie de astăzi ne descoperă iubirea cea
mare a lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Bunul
Dumnezeu de la început l-a iubit pe om, căci a pus în el
suflet nemuritor şi l-a aşezat în
fericirea raiului, ca să moştenească toate bunătăţile şi fru-
museţile veşnice; fiindcă omul este zidirea cea mai aleasă
din toate câte a făcut şi pentru că numai în om a pus o
scânteie din El, scânteia divină, care este sufletul.
Dar omul, profitând de marea libertate pe care i-a dat-o
Dumnezeu şi învins de invidia diavolului, s-a lăsat înşelat
în grădina fericirii, călcând porunca dumnezeiască şi mâ-
ncând din pomul oprit. Astfel, primii oameni s-au dezbrăcat
suferinţă veşnică.
Vrăjmaşul diavol, căzut şi el mai înainte decât Adam şi
Eva, tot din mândrie şi neascultare, fiind prefăcut din înger
luminat în diavol întunecat, a început şi mai mult să-i în- patimi şi păcate. Păcatul era veninul şarpelui lăsat în om
veţe pe oameni toate răutăţile lui. Şi în toate veacurile, pâ- de diavolul, era pricina a toată răutatea de pe faţa
nă la venirea Domnului Hristos, a făcut mare prăpăd în pământului. Dumnezeu, din iubirea Sa cea mare, îngrijorat
lume, căci a coborât omenirea mai prejos decât dobitoace- de starea nenorocită în care zăcea lumea, a voit să-l ridice
le. O făcuse sclavă patimilor şi tuturor păcatelor, şi astfel pe om din căderea aceasta jalnică şi S-a adresat tuturor
ajunsese biata lume să nu se mai închine lui Dumnezeu, fiinţelor cereşti: îngerilor, heruvimilor, serafimilor, ar-
îşi făuriseră fiecare zeii lor, idoli de tot felul pe care îi cin- hanghelilor, întrebându-i care îşi ia asupra sa misiunea
steau şi se rugau lor. aceasta grea de a-l salva şi a-l mântui pe om. Cerul însă a
rămas mut. Nimeni nu s-a găsit să se coboare la noi să ne
Văzând Dumnezeu lumea de atunci răzvrătită, nemulţu- salveze.
mită şi nerecunoscătoare, a zis în mânia Sa: ,,Îmi pare rău
că l-am făcut pe om, dar am să-l pierd!”. Şi astfel i-a înecat Numai Fiul Său Cel iubit, Fiul lui Dumnezeu, a voit să Se
cu apă la potopul cel mare care a fost, scăpând numai Noe coboare la noi fiind legat în aceeaşi iubire cu Tatăl şi cu
şi familia sa în corabia pe care o făcuse după planul lui Duhul Sfânt. El a primit, pentru mântuirea noastră, să ia
Dumnezeu. După ce au fost salvaţi aceştia, au adus jertfă această misiune minunată. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, n-a
lui Dumnezeu cu mulţumiri venit ca să viziteze Ierusalimul, Betleemul sau Nazaretul,
n-a venit să viziteze ţările şi oraşele de pe pământ. El a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 531 ştiut c ă are o misiune foarte grea şi de şi venea printre ai
săi, aceştia nu L-au cunoscut şi nu L-au primit. El a venit la
pentru binele făcut. Dar n-au mers mult cu credinţa nici ei, paharul cel amar din Grădina Ghetsimani, a venit la coro-
şi după ce Dumnezeu spălase pământul cu apă, iată că ana de spini; El, Împăratul Slavei, a venit să fie bătut, scui-
însuşi Noe îl spurcă cu primul păcat pe care îl face pat şi hulit, iar apoi răstignit pe Cruce, El a venit să-Şi
îmbătându-se. Căci a băut vin până s-a îmbătat, şi chiar el, verse tot sângele ca să ne împace cu Tatăl Său.
omul cel neprihănit scăpat de potop, de la înec cu apă,
iată-l acum că se îneacă singur în paharul cu vin. Aşa a Iată iubire dumnezeiască! De aceea L-a trimis Tatăl, ca să
intrat răul şi blestemul iarăşi în lume, pentru că tot el l-a ne scape de toate răutăţile şi blestemăţiile şi să ne împace
blestemat pe fiul său Ham, care a râs de el când l-a văzut cu El. Pentru aceasta zice Mântuitorul
beat şi gol înaintea tuturor.
532 PREDICI
Înmulţindu-se neamul omenesc, s-au înmulţit şi beţivii, şi
apoi de la beţie au apărut celelalte păcate: desfrânările, că: ,,nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel Ce S-a po-
crimele şi o mulţime de fărădelegi, care au intrat chiar în gorât din cer, Fiul Omului Care este în cer!” Prin aceste
casele multor oameni aleşi de Dumnezeu. Şi atât de mult cuvinte, Iisus a arătat că este Dumnezeu şi Om. Puterea
au îndobitocit şi au slăbit aceste patimi neamul omenesc, de a Se sui în cer şi de a Se coborî din cer numai
că zăcea biata lume ca un bolnav rănit şi chinuit de nişte Dumnezeu o are. El se numeşte şi Fiul Omului, arătându-
tâlhari. Omenirea era distrusă, nu avea nici un chip de sal- ne că este şi om şi că S-a coborât din cer atunci când S-a
vare şi nimeni n-o putea ridica. Toţi erau neputincioşi, chiar făcut om în pântecele Fecioarei Maria, iar după Învierea
prorocii Vechiului Testament, cu toate speranţele lor, Lui S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta Tatălui.
ajungeau tot în temniţele iadului. Cine ar putea să spună
prin cuvinte ce stare nenorocită avea lumea până la Dom- Scopul venirii Domnului Iisus Hristos pe pământ a fost să
nul Hristos?! Beţivii şi desfrânaţii, idolatrii şi criminalii izbăvească lumea de păcate şi de muncile iadului, dar
făceau să curgă multe lacrimi amare şi întunecau văzduhul această izbăvire cerea o jertfă foarte mare, cerea viaţa
şi pământul cu răutatea şi păcatele lor. Fiului lui Dumnezeu, cerea ca El să fie răstignit pe Cruce.
De aceea Mântuitorul zice în Evanghelia de astăzi: ,,După
Această stare nenorocită a durat până S-a pogorât Fiul lui cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se
Dumnezeu din cer şi S-a făcut Om, ca să izbăvească ne- înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede într-Însul să nu
amul omenesc din tirania diavolului. Nimeni de pe pământ piară, ci să aibă viaţa veşnică!”.
nu putea să izbăvească lumea, fiindcă toţi erau lipiţi de
Icoana aceasta a răstignirii Mântuitorului a fost închipuită vărsat pentru mântuirea noastră. Iată deci ce greşeală
de la început, în Vechiul Testament, de Proorocul Moise. mare fac sectanţii care s-au despărţit de Sfânta Biserică,
Minunea s-a petrecut astfel: când Moise conducea poporul fiindcă nu văd că sfintele icoane sunt semnele biblice ale
prin pustie, colindând şi rătăcind prin unele locuri, evreii au lui Dumnezeu! Icoanele reprezintă lucrurile mântuitoare la
început să cârtească împotriva lui şi i-au zis: ,,La ce ne-ai care trebuie să privim, să medităm şi cu ochii trupului şi cu
scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu? Căci ochii sufletului ca să ne putem mântui. Ei sărmanii, ori că
aici nu este nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit nu înţeleg, ori au căzut din har şi nu pot pricepe Duhul
de această hrană sărăcăcioasă”. adevărat al înţelesului Sfintei Scripturi. Dumnezeu îi po-
runceşte lui Moise să facă acest stâlp şi acest şarpe de
Auzind Dumnezeu această cârtire, S-a mâniat pe ei şi a aramă şi sfătuieşte pe cel muşcat de şarpe să se uite la cel
trimis asupra lor mulţime de şerpi veninoşi, un fel de ploaie de aramă spânzurat pe stâlp, ca să se vindece, să nu mai
cu şerpi, şi au murit mulţi din popor otrăviţi de muşcarea moară otrăvit.
şerpilor. Evreii, dându-şi seama de greşeala lor, au venit
fuga la Moise şi i-au cerut să-L roage pe Dumnezeu ca să-i Asemenea înălţării şarpelui în pustie, mai sunt o mulţime
izbăvească. Iar Dumnezeu de închipuiri din Vechiul Testament care întăresc zugrăvi-
rea şi închipuirea icoanelor din Noul Testament. După ce
a zis către Moise: ,,Fă un şarpe de aramă şi pune-l ne-a amintit Domnul Hristos, în Sfânta Evanghelie de
pe un stâlp şi oricine va privi la şarpele de aramă, dintre astăzi, că aşa trebuie să Se înalţe, adică să Se
cei muşcaţi, nu va mai muri!”. Moise a făcut întocmai şi răstignească pe Cruce, şi să sufere toate pentru mântuirea
oricine era muşcat de şarpe, cum se uita la stâlpul acela şi noastră, ne spune mai departe că Dumnezeu aşa a iubit
la şarpele de pe el, care era de aramă, nu mai murea de lumea, încât L-a dat pe Fiul Său, Cel Unul Născut, pentru
otrava lui. ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică. De două ori aminteşte Sfânta Evanghelie aceste
Această icoană veche s-a repetat atunci când a fost cuvinte: ,,să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Aceasta
răstignit Domnul Hristos pe Cruce, căci şarpele de aramă Îl este voinţa lui Dumnezeu, ca lumea să se mântuiască prin
închipuia pe Domnul Hristos, iar stâlpul Sfânta Cruce. Fiul Său, nu să se osândească, dar pentru ca să se mâ-
După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuia să ntuiască, trebuie să asculte şi lumea de Fiul Său, să facă
Se înalţe pe Cruce Domnul Hristos şi să Se răstignească. ce spune Dumnezeu şi să urmeze credinţa, împreună cu
Şarpele din grădina raiului i-a înşelat pe Adam şi Eva şi i-a faptele ei.
făcut pe amândoi să păcătuiască, otrăvindu-i cu păcatele
neascultării. Şarpele acesta, diavol, care a otrăvit tot nea- Dumnezeu aşa de mult a iubit neamul omenesc, că El a
mul omenesc, rănindu-l cu păcatele, a fost înşelat şi dat tot ce a avut mai scump, în cer şi pe pământ, pe Unicul
omorât de şarpele cel de aramă Care era ridicat sus pe Său Fiu, Iisus Hristos, ca jertfă de ispăşire pentru păcatele
Cruce, adică de Domnul Hristos. El era pus la înălţime, în noastre. Cine nu-şi aminteşte de Evangheliile din
vârful unui munte înalt, numit Golgota, căci Iisus a fost Săptămâna Patimilor? Câte suferinţe! Cât a fost bătut cu
răstignit pe Cruce să-L vadă toţi, să-L vadă toate continen- pumnii şi cu bicele de curgea Sângele şiroaie, apoi durerile
tele, toate ţările şi tot pământul, să-L vadă toţi evreii, grecii, care au sfâşiat trupul lui Iisus, de la coroana de spini, de la
arabii, romanii şi păgânii de pretutindeni şi crezând în El, piroanele bătute în mâini şi picioare, durerile de la suliţa
să se mântuiască. Acolo L-a dat Tatăl Cel ceresc pe Fiul care I-a străpuns coasta din care a curs sânge şi apă,
Său ca jertfă, acolo, pe această înălţime a Golgotei şi amăr ăciunea fierii şi a oţetului, înjurăturile cele barbare,
scuipările şi toate hulele pe care Le-a îndurat Scumpul
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 533 nostru Mântuitor; apoi Crucea cea grea pe care a dus-o pe
Golgota, precum şi lacrimile şi jalea Preacuratei şi Sfintei
pe altarul Crucii. Sale Maici care Îi sfâşiau inima mai mult decât celelalte
dureri.
Icoana răstignirii Mântuitorului ar trebui să nu lipsească din
nici o casă de creştini, iar aceştia să privească cu atenţie Iată, cât de scump a trebuit să plătească Dumnezeu
la rănile Lui, la piroanele şi Crucea Lui, să vadă sângele nebuniile noastre, păcatele şi greşelile noastre!
Dumnezeu, Care este iubire desăvârşită, a făcut această care erau salvaţi după aceea rămâneau recunoscători
mare jertfă. Pământul ţării noastre este presărat pre- toată viaţa.
tutindeni cu sfinte cruci şi troiţe pictate, care mai de care
mai frumoase, cu chipul Domnului Aşa s-a întâmplat odată cu nepotul unui sfânt părinte, care
din obişnuinţă rea se apucase de furat. Fiind prins, a fost
534 PREDICI condamnat pe loc la osândă prin spânzurătoare. Călăii
care îl duceau la moarte au cerut la toată lumea adunată
răstignit pe ele. Pe dealuri, pe câmpii şi în cimitire, pe la acolo o sumă mică, zece drahme, căci voiau să-l scape
răspântii de drumuri Îl întâlnim pe Iisus răstignit pe Cruce, totuşi. Dar nu s-a găsit nimeni să dea aceşti bani pentru
ca să ne aducem aminte de jertfa Lui. Pe multe din aceste salvarea lui. Mergând cu el spre spânzurătoare, în drumul
Cruci scrie clar şi curat ce ne zice nouă, ce ne spune El acela, s-a găsit cineva, a plătit pentru el drahmele şi
nouă: ,,Iată Eu ce am făcut pentru voi! Voi ce faceţi pentru condamnatul a fost eliberat să plece sănătos. Cine poate
Mine?” spune bucuria cea mare a acestui băiat scăpat de la
moarte? Dar a fost şi el recunoscător, căci a rămas să slu-
Să stăm o clipă şi să cugetăm asupra acestor cuvinte ale jească toată viaţa la omul acesta cu inimă bună, care a
Domnului. Suntem noi gata să răspundem cu aceeaşi plătit pentru el.
dragoste cu care El ne-a iubit? Suntem noi gata să ne dăm
şi viaţa pentru El sau mai degrabă ne lepădăm de El la cea Cu cât mai mult suntem noi datori Scumpului nostru Mâ-
mai mică ispită? Am auzit cu toţii câte a suferit din ntuitor, Care a plătit
dragoste pentru noi, cum Şi-a pus sufletul pentru noi, El
Care este mângâierea întristărilor noastre, El Care este PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 535
odihna sufletului nostru, El prietenul cel apropiat în ne-
cazuri, El Doctorul Cel mare şi izvorul vieţii noastre. cu viaţa Sa pentru salvarea noastră de la moarte, de la
moarte veşnică şi de la chinurile iadului? Nimeni nu s-a
Să venim la El, căci este Lumina lumii, să ne întoarcem la găsit pe faţa pământului ca să plătească marea datorie pe
El, căci El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Să ne apropiem care o aveam. Acum rămâne să ne vadă şi El pe fiecare
de El cu toată încrederea, că pe oricine dintre noi; cum Îi răsplătim, cât timp Îi slujim şi cum ne
facem datoria faţă de mila şi bunătatea Sa dumnezeiască?
a cerut de la El cu credinţă, nu l-a lăsat nemângâiat. Înţelegem noi, măcar azi, cât a fost de mare dragostea Lui
Iisus le-a iertat păcatele, căci pentru păcătoşi a murit. El şi pentru noi? Mai ales că El Şi-a arătat această dragoste
astăzi ne cheamă pe toţi zicându-ne: ,,Veniţi la Mine toţi mai întâi, către noi, nişte păcătoşi înrăiţi, învrăjbiţi şi chiar
cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!”. vrăjmaşi ai Lui.
El ne cheamă mereu şi ne aşteaptă, dar să ştiţi că ne
aşteaptă numai până într-o zi. Când va veni clipa morţii s-a Eu, din partea mea, cred că dacă aş avea zeci de mii de
sfârşit aşteptarea Lui, s-au sfârşit chemările Lui. Atunci vieţi pământeşti şi le-aş petrece în cea mai aspră pocăinţă
urmează ziua răsplătirii, ziua când cei care L-au iubit şi aş face toate faptele bune posibile omului, tot n-aş putea
adevărat trebuie să primească darurile şi cununile cereşti, răspunde cât de puţin dragostei Lui dumnezeieşti. Dar altul
iar cei care şi-au astupat urechile la dragostea Lui, la crede că e de ajuns atât: să creadă şi el că există
chemările Lui, şi i-a apucat moartea fără El, vor primi Dumnezeu, însă nu vrea să aibă de-a face cu El; nu-i
răsplata focului gheenei, în muncile cele veşnice împreună trebuie biserica Lui, nu-i trebuie rugăciuni, nu-i trebuie
cu toţi păcătoşii care au călcat în picioare Sângele Lui cel mulţumiri către El. Altul crede că e de ajuns să meargă la
scump, răbdarea, aşteptarea Lui şi toată dragostea Lui cea Biserică o dată, de două ori pe an. Ce aşa, mereu...!?
dumnezeiască. Pregătirea sufletească s-o facă abia pe patul morţii, atunci
în graba mare să cheme preotul să-l spovedească şi să-l
Înainte vreme, mulţi creştini care erau mai înstăriţi şi aveau împărtăşească, ca să poată merge şi sufletul lui în rai. Al-
avere şi bani puteau răscumpăra pe cei ce erau robiţi şi pe tuia i se pare c -a dat mult de pomană, când întinde mâna
cei care erau condamnaţi chiar la pedepse cu moartea. Cei la un sărac cu câţiva lei ori cu nişte vechituri de
încălţăminte şi îmbrăcăminte, pe care nu le-a mai putut
folosi sau cu rămăşiţe de mâncare. Altul se plânge că nu Unii nu au credinţă deloc, alţii au credinţă care se
are timp de biserică şi de rugăciune, de citit o carte sfântă, aseamănă cu a demonilor
dar în schimb nu-i ajunge timpul pe la filme, teatre, meciuri,
nu se mai satură ore întregi privind la televizor sau stând la - lipsită de fapte, căci credinţa fără fapte este
jocuri de noroc, iar pentru suflet nu-şi face timp nici zece moartă, aşa cum spune Sfântul Apostol Iacob. Nu trebuie
minute de rugăciune şi fapte bune. să înţelegem greşit, ca sectanţii, care spun că te poţi mâ-
ntui numai prin credinţă. Credinţă a avut şi Iuda, dar la un
Unii vin la biserică de la mari distanţe, cu cheltuială, cu moment dat s-a îmbătat şi s-a dus de L-a vândut pe Dom-
osteneală şi cu dragoste. Alţii, deşi sunt foarte aproape de nul Hristos, aşa cum fac şi creştinii noştri. Credinţă spun că
Biserică, nu fac nici câţiva paşi până la ea ca să aducă şi au şi beţivii, şi curvarii, precum şi hoţii, şi criminalii. Şi ei se
ei mulţumiri lui Dumnezeu, să-L slăvească pentru darurile laudă că au credinţă în Dumnezeu, dar faptele lor sunt
primite. Deşi aude clopotele bătând, chemându-l drăceşti.
Dumnezeu la casa sa, un astfel de om amână mereu, pâ-
nă într-o zi, când îl vor duce alţii legat la picioare, în patru
Omul care are credinţă în Dumnezeu este acela care prin
scânduri, ca să-şi ia rămas bun de la toţi ai lui, şi de la bi-
fapte bune dovedeşte că e un creştin adevărat, adică:
sericuţa care-l chema şi nu voia să audă această chemare merge la biserică duminicile şi sărbătorile, posteşte şi se
dulce niciodată. Şi acestuia poate că i s-a părut că L-a iubitroagă, se spovedeşte cât mai des, nesuferind păcatul, se
destul pe Dumnezeu în viaţă şi i s-a părut că a făcut poate împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos, se poartă
prea mult. cuviincios în tot locul, vorbeşte vorbă sănătoasă, folosi-
toare, are dragoste şi milă de aproapele, sare în ajutor ce-
Unul vine la biserică din evlavie, acesta vine de dimineaţă, lui lipsit şi necăjit, citeşte cărţi sfinte, ortodoxe, se fereşte
se roagă cu credinţă, se închină frumos, face semnul crucii de sectanţi, face semnul crucii drept, are în casă icoane,
drept, cântă cu dragoste şi stă atent la toată slujba din bi- cruce, candelă, face sărindare, pomeni şi parastase pentru
serică două-trei ore, altul vine din obicei - că aşa obişnui- cei morţi, are grijă să se roage pentru ei, pentru el şi pentru
esc unii când trec pe la piaţă, pe la tutungerie, pe la chi- toţi cei care îi fac bine sau rău, nu ţine duşmănie pe
oşcul cu ziare, să treacă şi pe la biserică să aprindă o nimeni, nu leagă prietenie cu cei care hulesc biserica, pe
lumânare - şi el crede că a făcut lucru mare, Dumnezeu şi credinţa, nu se uneşte niciodată cu cei ce
e foarte credincios, e un creştin desăvârşit şi Îl iu- trăiesc în chefuri, în beţii şi în destrăbălări, se roagă pentru
beşte mult pe Dumnezeu. Altul vine la biserică din interes vrăjmaşii lui, se luptă cu răbdare să-i ajute pe cei ce nu
pământesc; vrea să-i mai dea Dumnezeu ceva, tot aici cunosc credinţa, învăţându-i să o cunoască.

536 PREDICI
pe lumea aceasta; raiul nu-l mai vrea. Şi dacă-i va da ce-I
cere el, bine, dacă nu, nu mai vine la biserică şi nici nu mai
vrea să mai creadă măcar că există Dumnezeu.
Mulţi ar vrea ca Dumnezeu să fie sluga lor, să le facă toate
poftele, că nu e destul cât a făcut pentru noi şi cât face, că
de la El primim lumina şi căldura, de la El primim vinul,
untdelemnul, pâinica şi toate bunătăţile, fructele şi dul-
ceţurile iar, în schimb, nu are Dumnezeu nici o mulţumire
din partea noastră, ba dimpotrivă, aude atâtea insulte, hule
şi nemulţumiri din spurcata gură a omului nelegiuit. Şi aşa,
o mulţime de oameni cu nume de creştini trăiesc departe
de adevărata credinţă pe care ne-a spus-o Sfânta Evan-
ghelie de astăzi.
Orice faptă bună trebuie unită cu credinţa, de care ne-a
spus Mântuitorul în Sfânta Evanghelie de astăzi, adică ori-
cine crede într-Însul, aşa trebuie să creadă, aşa trebuie să
facă, pentru ca să fie plăcut lui Dumnezeu, ascultător şi să
nu piară, ci să aibă viaţă veşnică, pentru că numai aceştia
nu vor pieri şi vor avea viaţă veşnică.
Nu se poate credinţă fără fapte şi fapte fără credinţă. Fapte
bune fac şi păgânii şi necredincioşii, dar fără Dumnezeu;
fără credinţă în Dumnezeu, nu le sunt primite. Pot să facă
oricât de multe fapte şi să-şi dea averea la săraci, dar dacă
nu le fac în numele Sfintei Treimi şi a credinţei noastre
ortodoxe, nu sunt
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 537
primite.
Să nu mai pierdem timpul, fraţi creştini, că poate puţin ne-a El ce este iubirea, iertarea şi jertfa pentru un ideal, fiindcă
mai rămas. Să facem fapte bune şi să ne ferim de cele noi creştinii trebuie să avem idealul sfinţirii şi mântuirii su-
rele, urâte şi murdare. Să ne apropiem cu credinţă şi să fletului nostru.
arătăm şi noi dragostea noastră prin trăirea, prin faptele
noastre Preabunului Dumnezeu - Cel Care ne-a iubit atât 538 PREDICI
de mult - până nu se închid uşile milei cereşti, până nu
vine noaptea, cu întunericul ei cel groaznic şi purtător de
moarte să ne dezlipească sufletul de trup.

Astăzi să ascultăm glasul dulce al lui Iisus, să nu ne împie- Rugăciune

trim inima, să ne hotărâm să lăsăm toate păcatele, toate
obiceiurile rele, înjurăturile, drăcuielile şi blestemele, să O, dumnezeiască şi necuprinsă dragoste a lui Dumnezeu,
facem numai bine, până nu e prea târziu şi nu se mai o, Părinte ceresc, Cel ce eşti Bun şi Milostiv, Te-ai uitat
poate face nimic. Când a vrut Dumnezeu să piardă Sodo- spre noi din cer şi ne-ai văzut căzuţi în ghearele demon-
ma şi Gomora, aceste mari cetăţi pline de destrăbălări şi ului, ai văzut cum suntem legaţi în lanţuri de păcate, ai
de păcate, de sodomie şi de toate păcatele mari, atunci nu auzit plânsul nostru şi Te-ai milostivit spre lacrimile noas-
s-au găsit în ele nici zece drepţi pentru care să le cruţe, tre, Te-ai îndurat de sufletele noastre, Ţi-ai adus aminte că
decât singur Lot cu familia sa, şi i-a zis acestuia: eşti Tată şi că ai fii, Ţi-ai adus aminte că eşti Stăpân şi ai
,,Mântuieşte-ţi sufletul şi să nu te uiţi înapoi, nici să te robi, că eşti Dumnezeu şi ai pe pământ oameni rătăciţi şi
opreşti în câmp, ci fugi în munte ca să nu pieri cu ei!”. ca să ne aduni, ai trimis pe singurul Tău Fiu ca să ne
salveze; şi ca să nu ne înspăimânţi, L-ai îmbrăcat în trup
Tot aşa şi noi, să căutăm mântuirea sufletului, să fugim în de om şi în veşmânt de călător sărac, iar ca să ne
munte din Sodoma şi Gomora lumii stricate a veacului răscumperi din păcat şi să ne întorci la credinţă, L-ai dat pe
acestuia, să ieşim din focul patimilor, din cetăţile dărâmate Fiul Tău în mâinile oamenilor, ca să fie sfâşiat şi omorât în
de ură şi necredinţă, unde fierbe păcatul desfrânărilor, al locul nostru!
vrăjilor cu toate duhurile necurate, să ne salvăm sufletul de
înşelăciunile lumii, ca să câştigăm veşnicia cu toate N-a mai rămas nimic nefăcut, din marea Ta iubire de oa-
bucuriile ei. Şi dacă am renunţat, ca Lot - la case, la bani, meni, pentru noi. La toată dragostea aceasta mare pe care
la avere, la neamuri şi prieteni şi la orice griji lumeşti şi ne-ai arătat-o, am înţeles că suntem îndatoraţi pe vecii
pământeşti - şi dacă am reuşit să ne smulgem din fărădel- vecilor ca să-Ţi slujim Ţie şi orice faptă am face noi, este
egile lumii, din păcatele cele grele, să nu ne mai uităm ca o tinichea ruginită, în mijlocul celor mai scumpe bijuterii
înapoi. Să nu ne oprim ca femeia lui Lot în câmp, căreia i-a de aur, dăruite nouă de Tine.
fost milă de neamuri când le-a auzit ţipând în flăcări şi Nădăjduim şi noi în ajutorul Harului Tău, nădăjduim să ne
astfel a rămas acolo, pe loc, prefăcându-se în stâlp de mântuim şi să-Ţi aducem laude, cinste şi închinăciune aici,
sare, pentru că nu în felul acesta trebuie să avem milă. în viaţa aceasta, câte zile mai avem şi sus în ceruri, în
vecii vecilor. Amin!
Să nu ne mai pară rău de ceea ce am părăsit, căci mai de
preţ decât toate este sufletul. Să fugim la munte, ca s ă nu
pierim cu toţi nelegiuiţii, cu toţi necredincioşii, fricoşii şi hu- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 539
litorii, să fugim la muntele Golgotei, la Biserica lui
Dumnezeu, care este cel mai înalt munte duhovnicesc şi
singurul loc de scăpare! Să îmbrăţişăm Crucea lui Hristos PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
şi să-I sărutăm rănile, care şi astăzi sângerează pentru noi
din cauza păcatelor noastre, să alipim obrazul nostru de ,,Crucii Tale ne închinăm, Hristoase şi Sfântă Învierea Ta o
preacuratele Lui picioare şi să lăsăm ochii să plângă cu lăudăm şi o slăvim!”
lacrimi amare, ca lacrimile noastre să se împreune cu
Sângele care a curs din preasfântul Lui Trup, să spele F r a ţ i c r e ş t i n i,
întinăciunile şi nelegiuirile noastre şi să învăţăm şi noi de la
Astăzi se arată şi se înalţă semnul cinstitei şi sfintei Cruci, Dumnezeu. Această sfântă Cruce a fost închipuită de la
taina cea ascunsă de toate seminţiile pământului, dar care începutul lumii şi în toate veacurile amintită şi proorocită de
s-a arătat spre mântuirea noastră, căci noi creştinii, prin sfinţii prooroci.
semnul sfintei Cruci, ne
Să ascultăm acum pe scurt însemnătatea praznicului
aducem mereu aminte de binele pe care ni l-a făcut Înălţării Sfintei Cruci şi cum s-a stabilit de Sfinţii Părinţi
Dumnezeu şi de mila pe care această sărbătoare importantă.

a avut-o El pentru noi, păcătoşii. De aceea, Necredincioşii şi zavistnicii evrei nu ştiau cum să facă să
prăznuim cu bucurie Înălţarea Sfintei Cruci şi ne închinăm ascundă Învierea Domnului. Ei s-au sfătuit mai întâi să
cu frică şi cu veselie sufletească, sărutându-o. pecetluiască mormântul, ca nu cumva să învieze Domnul
Hristos. S-au dus repede la Pilat şi i-au spus: ,,Ne-am
Astăzi este bucurie în cer şi pe pământ; astăzi se veselesc adus aminte că Înşelătorul Acela a zis că după trei zile va
îngerii şi prăznuiesc oamenii credincioşi şi cinstesc lumina- învia. Porunceşte să fie păzit mormântul!”, iar Pilat a trimis
ta şi sfânta Cruce a lui Hristos, care S-a arătat în lume. ostaşi de pază, care au pecetluit mormântul cum au ştiut
Prin această sfântă Cruce s-a risipit împărăţia diavolului, mai bine. Duminică dimineaţa, pe când ostaşii străjuiau
blestemul s-a călcat, moartea s-a omorât, iadul s-a golit, mormântul, Arhanghelul Mihail s-a coborât ca să-L pri-
morţii au înviat, raiul şi cerul s-au deschis. mească, cu smerenie, pe Domnul Slavei înviind din morţi.
Ostaşii au amorţit şi au adormit, neputând privi lumina or-
Astăzi Sfânta Biserică Ortodoxă închipuie raiul, fiindcă aşa bitoare de la Marele Luminător al lumii, Iisus, dar au simţit
cum a fost în rai pomul cel de viaţă făcător, lemnul care a puterea Lui şi învierea Lui, şi au spus cu gură de foc că
omorât pe Adam pentru greşelile lui, aşa acum, Sfânta Iisus cu adevărat a înviat.
Biserică - raiul cel vremelnic al creştinilor - are cinstita
Cruce, lemnul vieţii care a înviat pe Adam prin moartea Vestea Învierii a mers ca fulgerul pe de o parte de la ostaşi
Domnului Hristos. Pentru aceasta se înalţă sfânta Cruce, între cei necredincioşi, iar pe de altă parte de la femeile
ca să ne facă să cunoaştem că ea este începătura învierii mironosiţe, în frunte cu Maria Magdalena, care au vestit
a toată firea omenească din păcatul lui Adam şi că toţi cei ucenicilor şi celor credincioşi, căci cu adevărat Iisus a învi-
ce cred în Domnul Hristos, Care S-a răstignit pe ea, vor fi at. Lumina învierii lui Iisus străbătea pretutindeni ca
mântuiţi de păcatele lor. De aceea astăzi ne veselim şi ne fulgerul, iar căpeteniile evreieşti turbau de supărare.
bucurăm, dar totodată trebuie să suspinăm din inimă şi să Neavând ce să mai facă s-au sfătuit să-i cheme pe ostaşi,
vărsăm lacrimi fierbinţi, aducându-ne aminte de chinurile şi să le dea bani, şi să-i roage să spună la lume despre Hris-
moartea cea amară a Domnului nostru Iisus Hristos, tos că L-au furat ucenicii Lui pe când ei dormeau. Unii din
aducându-ne aminte şi văzând cu ochii noştri sufleteşti şi ostaşi au primit bani şi au făcut cum li s-a cerut; de aceea,
trupeşti crucea pe care a purtat-o pe umerii Săi mergând la între evrei merge vorba şi astăzi că Iisus n-a înviat, ci L-au
răstignire, ca un miel spre junghiere. furat ucenicii. Alţi ostaşi, în frunte cu Longhin sutaşul, care
au fost de faţă, n-au primit bani, ci au spus adevărul chiar
Nici un copil nu se bucură când vede înaintea ochilor lui pe cu preţul vieţii lor. Acest Longhin, ostaşul, a spus răspicat:
tatăl său mort, mai ales atunci când ştie că el este vinovat ,,Cu adevărat, a înviat Hristos!”, până a murit martir, chinuit
de moartea tatălui său. Tocmai atunci i se cade să plângă de păgâni.
şi iar să plângă cu amar, căci pentru greşeala lui a trebuit
să moară părintele lui drag. Aşa şi noi, să plângem cu Trecând timp de la Învierea Domnului, ucenicii, având con-
lacrimi amare, că pentru păcatele noastre a murit Făcătorul tact direct cu Iisus cel înviat, făceau şi ei multe minuni în
nostru de bine Iisus Hristos, Fiul lui numele Lui: vindecau orbi şi ologi, tămăduiau orice boală şi
neputinţă, înviau chiar şi morţii. Atunci evreii necredincioşi
540 PREDICI scrâşneau cu dinţii de mânie şi-i închideau pe ucenici în
temniţele lor, bătându-i şi ameninţându-i cu moartea. Pe
de altă parte, s-au sfătuit să ascundă locul unde a fost
răstignit şi îngropat Domnul Hristos, ca oamenii
nemaivăzându-L să uite şi să nu mai ştie nimic despre cind mai mult decât lumina soarelui, şi pe acea Cruce scria
răstignirea, moartea şi învierea lui Hristos, căci ziceau ei: aşa: ,,Cu acest semn vei birui!”
,,Dacă vor vedea oamenii Crucea, groapa şi Golgota, îşi
vor aduce aminte mereu de Iisus, nu-L vor uita, nu vor uita Constantin, când a văzut acest semn, s-a veselit şi a primit
învăţăturile Lui, minunile Lui, şi din contră vor crede mai curaj, a poruncit să se facă cruci, să le pună pe steaguri şi
mult dumnezeirea Lui.” să pornească la război. Războiul a fost câştigat, căci l-a
biruit pe Maxentie cu puţina lui oaste; împărăţia Romei a
Iată răutate, iată vrăjmăşie drăcească, fiindcă tot iadul se fost luată de Constantin împăratul, care s-a botezat apoi în
răsculase împotriva numele Sfintei Treimi şi a trimis-o la Ierusalim pe maica sa,
Elena, ca să caute Sfânta Cruce, în anul 327.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 541
Împărăteasa Elena a fost întâmpinată de patriarhul Mac-
lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu! De aceea nu ştiau cum să mai arie. Acesta a făcut rugăciuni către Dumnezeu, ca să i se
facă şi ce să mai spună, ca să nu fie crezute învăţăturile descopere locul unde a fost răstignit Domnul Hristos pe
Lui Hristos. Golgota. În urma rugăciunilor s-a descoperit dealul Golgo-
tei, nu departe de acel loc, unde au aflat trei cruci: una a
Aţi auzit cum L-au numit: ,,înşelătorul acela”. O, Doamne, Domnului Hristos şi cele două ale tâlharilor. Au găsit şi
cum nu s-a despicat pământul ca să-i înghită, când au zis piroanele cu care a fost pironit Domnul. Mare bucurie a
acest cuvânt, numindu-L pe Dumnezeu înşelător. Dar avut sfânta Elena când a aflat cinstita Cruce, unde pe loc
Dumnezeu le rabdă, aşteaptă şi lasă toate ca să se s-a făcut şi o minune. Murise de curând în Ierusalim o fată
lămurească lumea. Aşa a fost, aşa este şi aşa va fi până la de neam mare şi patriarhul Macarie a atins Sfânta Cruce
sfârşit: cei ce nu primesc adevărul vor crede minciuni. de ea, iar fata a înviat îndată şi umbla sănătoasă,
Însuşi Dumnezeu i-a lăsat să-şi îndeplinească sfatul lor cel mulţumind lui
rău, fiindcă mai trebuia să se împlinească cele ce le
spusese Domnul Hristos despre oraşul Ierusalim, că va fi 542 PREDICI
ars cu foc şi se va pustii, iar locuitorii lui vor fi tăiaţi şi
omorâţi de ostaşii romani, alţii vor muri de foame, iar cei Dumnezeu cu glas mare şi propovăduind puterea sfintei
rămaşi luaţi robi şi împrăştiaţi pe tot pământul. Pentru Cruci. Dacă s-a răspândit vestea că s-a aflat Sfânta Cruce,
îndrăzneala aceasta pe care au avut-o asupra Domnului îndată s-a strâns mulţime mare de popor din toate părţile,
Hristos, pentru răutatea aceasta au trebuit să plătească care dorea să vadă Sfânta Cruce şi pentru că nu puteau s-
puţin mai târziu şi plătesc până astăzi, căci de atunci şi-au o vadă toţi, patriarhul Macarie s-a suit pe un amvon şi a
pierdut ţara, patria lor şi împărăţia cerească, şi au rămas ridicat cinstita Cruce, pe care văzând-o toată mulţimea a
robi pe faţa pământului, căci i-a împrăştiat Dumnezeu pes- strigat cu mare glas: ,,Doamne, miluieşte-ne!”
te tot.
De atunci şi până în zilele noastre se prăznuieşte această
Evreii au îngropat Crucea Domnului, au îngropat piroanele sărbătoare - Înălţarea Sfintei Cruci - căci în această zi,
Lui şi au astupat toate locurile de pe Golgota, precum şi Sfânta Cruce a fost înălţată în văzul tuturor, spre bucuria a
mormântul unde a fost îngropat Domnul. Acestea au toată lumea creştină şi spre lauda şi cinstea Dumnezeului
rămas îngropate până în anul 327, în zilele marelui împărat nostru Iisus Hristos. Acestea sunt, pe scurt, împrejurările în
Constantin, care a fost cel dintâi împărat creştin. Acest care a luat naştere sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.
împărat a primit religia cea adevărată, credinţa în Iisus Bucurie mare a cuprins tot neamul creştinesc şi cu lacrimi
Hristos printr-o minune dumnezeiască. El trebuia să intre s-au închinat toţi şi au sărutat cinstita Cruce şi piroanele
în război cu Maxentie, împăratul Romei, care avea o care au străpuns mâinile şi picioarele Domnului Hristos.
mulţime de ostaşi bine înarmaţi, iar Constantin avea foarte
puţini ostaşi, din care cauză era întristat şi se înspăimânta Dar pentru că Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a amintit
cu gândul, neştiind cum să facă să-l biruiască pe Maxentie. despre suferinţele lui Iisus, despre judecata cea nedreaptă
Dar, într-o zi, i se arată pe cer chipul Sfintei Cruci, strălu- a lui Pilat, despre Ana şi Caiafa, despre Crucea şi răstigni-
rea Lui, care ne-au răscolit gândurile sufleteşti, să pornim
şi noi iarăşi pe urma paşilor Lui şi să sărutăm cu lacrimi tu! - ,,Cine este Omul Acesta?!” ,,Nu-L cunosc pe Omul
urmele înroşite de sfântul Său Sânge pe drumul calvarului. Acesta!”
Veniţi să vedeţi, în ce stare jalnică L-au adus pe
Dumnezeu mâinile nelegiuite şi spurcate ale omului! Când Cum, Petre, tu nu-L mai cunoşti pe Dumnezeul tău, pe
mă uit la Cel răstignit pe Cruce, mă gândesc şi la cel care Învăţătorul al Cărui ucenic şi apostol eşti de peste trei ani,
L-a răstignit. În moartea lui Dumnezeu săvârşită cu nu-L mai cunoşti pe Acela Care te-a făcut din pescar
nedreptate, descopăr pe ucigaşul de om. Cauza patimilor căpetenia apostolilor?! Nu cunoşti pe Acela care ţi-a spălat
şi morţii Lui este însuşi omul, creatura mâinilor Sale, acela picioarele?! ,,Nu! Nu-L cunosc pe Omul Acesta!”. Nu este
care a fost înzestrat cu frumuseţe, împodobit cu nemurire Acesta Petre, despre Care tu ai zis că este Fiul lui
sufletească şi îndulcit cu atâtea bunătăţi de sus. Dumnezeu?! Nu este Acesta despre Care ai zis, cu câteva
zile mai înainte, că mai bine preferi să mori decât să te
Motivul lacrimilor noastre acesta trebuie să fie, iubiţi creşti- desparţi de El?! O, Petre, Petre, te juri în faţa unei slujnice
ni, pentru că noi L-am răstignit şi omorât pe Dumnezeul că nu-L cunoşti pe Omul Acesta! Nu vezi cum te mustră
nostru, şi mai ales, să plângem că altcineva n-a pătimit pe însuşi Pilat?! Pilat care-L arată în faţa poporului zicând:
lume mai mult decât a pătimit El. Trebuie să plângem şi ,,Iată Omul! Nu găsesc nici o vină în El!”.
pentru patima Lui şi pentru firea noastră veşnic nemulţu-
mită. Veniţi, dar, să ne suim pe muntele Domnului, pe vâr- Ah, Iisuse al meu, ce vorbă este aceasta, de spune Petru
ful Golgotei şi să vedem priveliştea cea înfricoşată, să priv- că nu Te mai cunoaşte?! Poate să aibă dreptate, fiindcă
im întunericul ce acoperă faţa pământului! eşti de nerecunoscut, pentru că Ţi-ai pierdut chipul şi fru-
museţea feţei Tale, care este bucuria îngerilor, aşa de rău
Lemnul cel cinstit al Crucii să ne arate calea. Unde eşti? au desfigurat-o palmele şi scuipările, lăsând răni
Vino în faţa noastră, fericite lemn al Domnului Dumnezeu! sângerânde pe Sfânta Ta faţă, Iisuse. De unde mai iese
Tu care ai fost stropit cu sângele cel dătător de viaţă al lui atâta sânge care curge din Preacuratele Tale mâini şi pi-
Hristos! Sfântă Cruce, tu eşti masa pe care s-a plătit cioare, din atâtea răni de pe trupul Tău, de pe faţa Ta?
răscumpărarea omenească! Sfântă Cruce, tu eşti scaunul Cum să Te mai cunoască?!... Lucru nemaipomenit este că
prea cinstit pe care a şezut noul Împărat al lui Israel! gura lui Pilat a spus poporului că nu se găseşte nici o vină
Sfântă Cruce, tu eşti scara cerului care ne sui la rai! Sfântă în Tine. De ce oare?! Dar cununa de spini ce o porţi, şi
Cruce, tu eşti stâlpul de lumină care povăţuieşti poporul haina aceasta roşie, Iisuse, pentru ce Ţi Le-au pus, dacă
creştinesc la dumnezeiasca făgăduinţă, la patria cerească! nu-Ţi găsesc nici o vină?
Sfântă Cruce a Bisericii noastre, tu eşti întărirea şi lauda
noastră, pricina mântuirii noastre! Vai! Patimă cu adevărat, batjocură peste firea omenească!
Cine a mai suferit nevinovat atât de mult ca Tine Iisuse?
Fraţi creştini, judecătorii lui Hristos sunt doi arhierei: Anna De aceea, ziceai în grădina Ghetsimani: ,,Întristat este su-
şi Caiafa. Când fletul Meu până la moarte!”. Unde eşti Petre? Acum Îl cu-
noşti pe Omul Acesta? Petru s-a pocăit, îi pare rău şi de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 543 ruşine nu-şi mai ridică ochii către El să-L vadă. Plânge cu
mare pocăinţă şi ochii lui sunt două izvoare de lacrimi
Domnul Hristos răspunde şi vorbeşte, se supără Anna şi amare.
dă poruncă să-L lovească; dacă tace şi nu vorbeşte, se
supără Caiafa, şi Îl jură să vorbească. Ce trebuie făcut cu Sfântă Marie, mamă amărâtă, Îl mai cunoşti pe dulcele tău
aceşti arhierei? Dacă vorbeşte este condamnat ca vinovat, Fiu? De unde să-L mai vezi de atâta îmbulzeală şi tulbura-
dacă tace este socotit nebun. re a evreilor!? Să-L vezi Tu, Părinte ceresc, Cela ce eşti
mai înainte de veci, vezi pe iubitul Tău Fiu, pe Care L-ai
O, arhiereule fără dar, de ce te juri, de ce cauţi mărturii născut mai înainte de luceafăr! În vremea aceasta şi Tatăl
mincinoase, pentru ce te tulburi ca să afli cine este Iisus? Şi-a acoperit fericiţii Săi ochi, cu aripile serafimilor să nu
În curtea ta este un ucenic al Lui, întreabă-l pe acela şi el mai vadă Patima Fiului Său, pe Care L-a dat pentru jertfă.
va spune adevărul! Unde eşti, Petre? Vino de mărturiseşte
544 PREDICI
 lele şi lumina, păsările, animalele şi toate cele ce se văd şi
Apostolilor unde sunteţi? Unde sunteţi ucenicilor? Toţi L-au nu se văd. Un lucru n-a făcut
lăsat şi au fugit. Acum Iisus este Omul Care nu mai are pe
nimeni să i se facă milă de El! Soare, înfricoşează-te şi voi - păcatul. Păcat n-a făcut Fiul lui Dumnezeu şi să
ceruri, suspinaţi! Din toată această mulţime de popor nu se ştii, Pilate, că de un lucru nu ştie - de frică. El este
găseşte nimeni căruia să-i fie milă de El; nu se găseşte Dumnezeu adevărat şi într-o clipă, poate să vă piardă şi să
nimeni care să nu se bucure de rănile Lui, să nu-I doreas- vă nimicească pe toţi.
că sângele Lui! Nu este unul care să tacă, ci toţi strigă: Pilat nu mai răspunde. Îi întoarce spatele şi pleacă, pentru
,,Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” Cum să nu zici, Iisuse: că un cuvânt al arhiereilor şi mai marilor iudeilor, i-a astu-
,,Întristat este sufletul Meu până la moarte?!” Mielul lui pat gura şi urechile: ,,De vei elibera pe Iisus, nu eşti prie-
Dumnezeu, Cel fără de răutate, linişteşte-Te puţin, pentru ten împăratului, cezarului!”. Şi astfel, judecătorul Pilat, ca
că Pilat vrea să mai încerce o dată; poate Te va scăpa de să
la moarte!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 545
La evrei era obiceiul ca în vinerea Paştelui să elibereze un
condamnat la moarte, pe care îl cerea poporul. Era un nu-şi piardă scaunul şi postul lui, avantajele lui, cinstea şi
tâlhar - Varava - vestit în toată Iudeea pentru crimele lui. onoarea acordată, nu mai vede adevărul - poate să piară
Pilat, negăsind nici o vină lui Iisus, a întrebat poporul care toată lumea. El Îl osândeşte la moarte pe Iisus şi dă
din aceştia doi să fie eliberat: Iisus sau Varava? Tot sentinţa cerută de iudei, zicând:
poporul, îndemnat de căpeteniile lui, de preoţi, cărturari,
farisei şi arhierei a strigat să-l elibereze pe Varava, ,,Eu, Ponţiu Pilat, procuratorul din Imperiul roman, în sala
tâlharul, iar pe Iisus să-L răstignească. Pilat stă pe gânduri înalţilor prinţi, condamn cu pedeapsa de moarte pe Cruce,
şi nu ştie ce să facă. pe numitul de popor - Iisus Nazarineanul - un răzvrătitor,
răsculător contra legilor lui Moise şi contra majestăţii sale
O, Pilate, tu eliberezi pe Varava, dar acesta este un tâlhar, cezarul Tiberiu, care este rege şi împărat al romanilor! Or-
un hoţ care a băgat spaima în toată Iudeea. Ce zici, nu don şi hotărăsc soarta prin răstignire pe Cruce, dimpreună
vorbeşti?! Vei hotărî osândirea lui Hristos, dar Dumnezeu cu alţi doi, după obiceiul celor condamnaţi!
nu va răbda până la sfârşit! Pilat Îl întreabă iarăşi pe Iisus:
,,Ce ai făcut? Neamul Tău şi poporul Tău Te-au adus aici Însărcinez pe primul meu căpitan, Comuto Corneliu, ca să-
la mine.” L ducă legat în public, prin raionul Ierusalimului, bătându-L
şi îmbrăcându-L cu o mantie roşie şi încoronându-L cu o
O, Pilate, de ce întrebi ce-a făcut? Deşi tu eşti străin în coroană de spini pe cap. Este obligat să-Şi ducă Crucea
Ierusalim, nu eşti în necunoştinţă de multele Lui minuni. pe umeri, spre a servi de exemplu pentru toţi tâlharii şi îm-
Dacă nu le-ai crezut, întreabă-i pe toţi cei care s-au folosit preună cu El să fie răstigniţi şi aceşti doi tâlhari, în locul
de mila şi ajutorul lui Iisus Dumnezeu! Întreabă popoarele denumit Calvar, locul Căpăţânii - Golgota.
care s-au săturat împreună cu copiii şi cu femeile; întreab-
o pe samarineanca cea desfrânată; întreab-o pe Maria Cel Care va fi răstignit să fie lăsat pe Cruce pentru sfidarea
Magdalena din care a scos şapte draci; întreabă-l pe publicului, iar deasupra Crucii să fie scris: «Iisus Nazarine-
Zaheu cel lacom; întreabă-l pe Lazăr cel mort de patru zile anul, regele iudeilor» în evreieşte, greceşte şi latineşte.
şi apoi înviat; întreab-o, Pilate, pe fiica lui Iair dacă nu cre- Ordon ca toţi subalternii mei să îndeplinească în grabă
zi, care încă trăieşte şi pe femeia ta, Claudia, care a fost această datorie a lor şi să execute întocmai cum am
de faţă când a înviat-o Iisus şi a dat-o părinţilor ei! Întreabă hotărât eu, infailibilul, după legile romanilor - Ierusalim, 23
pruncii Ierusalimului, Pilate! martie, 5508 de la creaţie!”

Ce a făcut?!... Dar ce n-a făcut, o, Pilate! Dacă ai avea Astfel s-a săvârşit asasinarea Fiului lui Dumnezeu, Iisus
minte să înţelegi teologia cea înaltă, eu ţi-aş spune că Hristos. Cine poate spune cu de-amănuntul cu câtă sete
Acesta este Cuvântul cel mai înainte de veci, Care a făcut au sfâşiat trupul cel sfânt şi curat al Celui mai drept Fiu al
cerul şi pământul, marea şi izvoarele, soarele şi luna, ste- poporului iudeu, după trup? Bătăile cu bice noduroase cu
plumb la vârf, coroana de spini pe care I-au pus-o pe cap piron găsit pe Golgota, ca să fie apărător fiului ei în răz-
îndesând-o cu loviri de ciomag, ca fiecare spin să poată boaie.
pătrunde adânc, să rupă carnea, făcând să- I curgă
sângele peste ochi şi peste faţă. Tot trupul Domnului era o La Torino există giulgiul sfânt, pânza în care a fost înfăşu-
carne vie şi o masă roşie de sânge. Călăii L-au acoperit cu rat trupul lui Iisus, pe care S-a imprimat chipul Domnului.
o mantie. Mantia s-a lipit de sângele ce curgea şiroaie, şi De asemenea, la o biserică lângă Paris se află mantia
aşa bătut, istovit, vânăt la faţă, cu ochii în lacrimi, cu cunu- plină de sânge şi haina lui Iisus. Acest lucru înfricoşător îl
na de spini căzută peste ochi, cu părul încurcat de la descoperă chiar şi ştiinţa înaintată a veacului al XX-lea în
palmele, loviturile şi batjocurile lor, hulit şi insultat, a mai urma cercetărilor făcute.
trebuit pe umărul rănit să-Şi pună Crucea, să Şi-o ducă
singur în plină arşiţă a soarelui, de la Pretoriu până sus pe După aproape 2000 de ani de la răstignirea Domnului, s-a
Golgota, cale de un ceas. fotografiat şi împrăştiat în lumea întreagă chipul Domnului
de pe giulgiu, ca să afle toţi şi să-L cunoască pe Cel ce S-
Acolo pe Golgota a suferit piroane reci şi ruginite şi alte a jertfit pentru mântuirea noastră. Tot în zilele noastre s-au
multe suferinţe grele pentru noi şi pentru mântuirea no- găsit câteva scrisori din vremea Mântuitorului, în arhivele
astră. Dar dintre toate durerile pe care Le-a suferit, cea cezarilor.
mai grea a fost aceasta, că Domnul Hristos, ca Dumnezeu
adevărat, a ştiut, a văzut de pe Cruce, de acolo de sus, că Să ne cercetăm, fiecare adâncul sufletului nostru şi să
pentru mulţi suferă în zadar, fiindcă se vor ţine tot de p vedem: suntem noi recunoscători faţă de Mântuitorul nos-
ăcatele lor mai departe; nu se vor trezi la o viaţă bună, tru, Care a pătimit atât de mult pentru mântuirea noastră
nouă; nu se vor face mai buni, mai blânzi, mai iertători, mai să ne scape din robia păcatelor, a diavolului şi a iadului?
răbdători. Pe mulţi îi va apuca moartea nepregătiţi, Dacă până acum nu am cunoscut ce a făcut El pentru noi,
nespovediţi şi neîmpărtăşiţi, împietriţi şi înrăiţi, cu să începem de astăzi înainte
o viaţă mai plăcută Lui, să cunoaştem şi să-I
546 PREDICI mulţumim pentru jertfa dragostei Lui, faţă de noi păcătoşii,
căci pentru noi a murit. Să lăsăm iscodirile, căci iscoadele
păcate mari de moarte. Pentru aceştia în zadar S-a răstig- şi astăzi mare rău fac sufletului lor! Cei care sunt iscoditori,
nit Hristos, căci iadul îi mănâncă pe toţi. Vai nouă, dacă nu se aseamănă cu iscoadele care veneau la Mântuitorul să-L
ne trezim în clipele acestea, dacă nu punem început bun ispitească ba cu una, ba cu alta, să-L prindă cu ceva, să
vieţii noastre! aibă de ce să-L judece, de ce să-L răstignească. Cu aceia
se vor chinui toţi iscoditorii şi iscoditoarele care n-au parcă
Mulţimea războaielor care au bântuit pământul au făcut ca altă treabă, decât să umble de la ureche la ureche, să se-
lemnul Sfintei Cruci să fie dus dintr-un loc într-altul, mene zâzanie, păcate.
ajungând ca în cele din urmă să fie împărţit în mai multe
locuri: o parte la Ierusalim, o parte prin Grecia, o parte într- Istoria parcă se repetă cu fiecare generaţie. Acelaşi Iisus şi
o capelă din Paris şi în alte locuri. Tot în acea capelă, care astăzi este prins, lovit şi bătut. În faţa noastră stă legat şi
are vârful cupolei ascuţit ca un spin se află şi coroana de scuipat. Să recunoaştem jertfa Lui, osteneala Lui, lupta Lui
spini, pe care a purtat-o Domnul Hristos în acele zile grele. pentru noi, căci fără plată ne mântuieşte, fără să-I dăm

La Roma se păstrează unul din piroanele răstignirii; tot
acolo se află şi scara din palatul lui Pilat, pe care a fost
îmbrâncit Mântuitorul plin de sânge şi căzând Şi-a zdrelit
mâinile şi picioarele, iar spinii I-au pătruns în cap. Tot la
Roma se află tăbliţa de lemn de cedru, pe care au fost
scrise cuvintele: ,,Iisus Nazarineanul, regele iudeilor”, în
cele trei limbi. Se mai află la Roma o zăbală făcut ă pentru
calul împăratului Constantin de maica sa Elena, dintr-un
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 547
ceva, că nu avem ce să-I dăm. Tot pământul şi cerul şi
toate sunt ale Lui. El un singur lucru ne cere - sufletul -
care este nemuritor. Pentru acest suflet a făcut această
jertfă, pentru acest suflet a venit să ne înveţe, să ne arate
şi pentru acest suflet şi astăzi ne vorbeşte, căci acestea nu
sunt cuvintele mele, ci ale Lui. El este Mântuitorul, El este
Izbăvitorul.

Să-L cunoaştem, să-L credem, să-L ascultăm şi să-I
împlinim învăţăturile! Alt mântuitor nu va mai veni. Tot El
va veni pe norii cerului să judece viii şi morţii şi să
răsplătească fiecăruia după faptele lui. Să lăsăm răutatea,
să lăsăm păcatele, să ne stăpânim gurile, să vorbim mai
puţin cu lumea şi să vorbim mai mult cu Dumnezeu în
rugăciune, ca să fim scutiţi de rele şi să nu ne pierdem
sufletul!
Rugăciune
O, Răstignitule Iisuse, o, dragoste fără margini, Care
pentru mântuirea noastră ai suferit atât de mult! Coboară-
Te de pe Cruce în inimile noastre şi cu rănile Tale,
tămăduieşte rănile pe care ni le-au lăsat păcatele noastre
şi împărăţeşte Tu cu Crucea Ta cea sfântă în sufletele no-
astre, ca să fim ai Tăi, sfinţiţi, curaţi şi luminaţi! Iar tu, Pi-
late, să dai jos tăbliţa pe care ai scris: ,,Iisus Nazarineanul,
regele iudeilor!” şi să scrii aşa:,,Iisus Hristos, Împăratul
creştinilor!” Amin!
548 PREDICI
ească, pentru că în creştinism accentul principal se pune
pe libertatea de voinţă, pe libertatea de conştiinţă.
De aceea, Iisus zice: ,,Cel ce vrea să vină după Mine...”,
adică foarte clar, foarte precis, numai acela care voieşte,
numai omul care vrea să-I urmeze de bună voie lui Iisus,
omul care vrea să-şi mântuiască sufletul. Centrul Evan-
gheliei de astăzi este omul chemat să se mântuiască prin
Crucea Domnului, care are două feţe: una văzută - Crucea
propriu-zisă - şi alta nevăzută - Crucea suferinţelor. Mai
întâi de toate e bine să ştim că nimeni nu va putea lua spre
mântuire această Cruce, până când nu va îndeplini cea
dintâi condiţie pe care o pune Domnul Hristos omului: con-
diţia lepădării de sine.
Cea mai mare parte a lumii nu cunoaşte ce mare
însemnătate are pentru mântuire lepădarea de sine. În
cursul veacurilor mulţi s-au întrebat şi s-au frământat să
găsească drumul spre lepădarea de sine. Unii au fost de o
părere, alţii de alta, unii au întrebuinţat o metodă, alţii alta,
pornindu-se unii chiar cu duşmănie aprinsă împotriva tru-
pului, împotriva progresului, a descoperirilor experienţelor
omeneşti, dar adevărul n-a fost acesta, căci Dumnezeu nu
este împotriva fericirii omului în lumea aceasta, ci El vrea
să ne facă fericiţi şi vremelnic şi veşnic.

Dar atunci, ce trebuie să înţelegem noi prin cuvântul

,,lepădare de sine”? Creştinul adevărat trebuie să
PREDICĂ LA DUMINICA înţeleagă, în primul rând, că lepădarea de sine

DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 549

Zis-a Domnul: ,,Oricine voieşte să vină după Mine să se înseamnă dezbrăcarea omului de haina cea veche şi mur-
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie!” dară a păcatului. Trebuie să înţeleagă că nu va putea urma
(Marcu 8, 34) lui Hristos până nu va evada din cleştele tuturor patimilor,
până nu-l va dărâma pe omul cel vechi plin de răutate, de
F r a ţ i c r e ş t i n i, egoism, de ambiţii deşarte, desfigurat de mulţimea
fărădelegilor săvârşite. Fără această lepădare de sine, fără
Domnul nostru Iisus Hristos este Învăţătorul universal. El această renaştere nu poate fi un om nou al lui Hristos, ori-
cheamă toată lumea să vină la şcoala Lui; toate neamurile care ar fi starea lui socială, oricare ar fi talentele lui, cultura
pământului, toate clasele sociale şi toate generaţiile sunt lui lumească, el asemănându-se cu o floare frumoasă de
deopotrivă chemate să-L trandafir, dar peste care sunt o mulţime de omizi murdare
ce o pasc cu lăcomie. Un astfel de om se mai asemănă cu
asculte şi să primească în suflet învăţătura Lui şi, mai ales, un pom, la a cărui rădăcină rod milioane de viermi.
să-L urmeze pe El. Toţi sunt chemaţi, dar nici unul nu este Lepădarea de sine înseamnă scuturarea omizilor, stârpirea
constrâns sub nici o formă să primească învăţătura contra filoxerei din via sufletului nostru, omorârea viermilor şi elib-
voinţei sale şi să facă din ordinul cuiva vreo faptă creştin- erarea noastră din cătuşele întunericului şi ale morţii.
Lepădarea de sine este trăirea în frumoasele virtuţi
creştineşti, este vieţuirea minunată în poruncile Domnului pleacă tot răul în lume. Iubirea de sine cheamă lângă ea
şi trăirea cu Hristos. toate poftele lumeşti: pofta de averi şi de bani, poftele
beţiei şi desfrânării, pofta mândriei şi lăudăroşeniei, pofta
Au fost mulţi, dintre făuritorii religiilor, care au chemat lu- înşelătoriei şi a nedreptăţilor şi toate poftele păcătoase,
mea la fericire vremelnică şi veşnică, dar numai Domnul care-l duc pe om până la crimă, stăpânindu-i inima şi su-
Hristos ne-a spus adevărul şi ne-a arătat calea cea fletul. Din cauza iubirii de sine, a iubirii acestui trup
dreaptă care ne duce la adevărata fericire. El ne spune şi păcătos, se pierde sufletul cel nemuritor, a cărui valoare nu
astăzi: ,,Dacă vreţi să ajungeţi la adevărata pace şi linişte, se poate compara cu nimic de pe pământ. De aceea zice
să dobândiţi fericire neînşelătoare, atunci lepădaţi-vă de Domnul Hristos mai departe în Evanghelia de astăzi: ,,Ce-i
voi înşivă, luaţi crucea şi-Mi urmaţi Mie!” foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde
sufletul?” sau ,,Ce-ar putea să dea omul în schimb pentru
Ca să putem urma lui Hristos, trebuie neapărat să împlinim sufletul său?”
aceste două condiţii: prima - lepădarea de noi înşine, a
doua - să ne luăm crucea noastră. Domnul ne spune de Salvarea sufletului o dobândim numai dacă vom înţelege
crucea noastră, fiindcă fiecare om are crucea lui. Cuvintele să lepădăm toate viciile şi păcatele, să ne lepădăm de eul
Sfintei Evanghelii de astăzi sunt atât de legate între ele că nostru, de orgoliul nostru, de omul acesta vechi, împuţit de
nu putem sări peste unele, fiindcă toate îşi au valoarea lor. păcate, să nimicim toate patimile din noi, să mortificăm
De aceea zice Domnul mai departe că: ,,cine va voi să-şi chiar toate mădularele care ne duc spre păcat şi să luăm
mântuiască sufletul îl va pierde, iar cine îşi va pierde su- crucea suferinţei. Fiecare dintre noi are o suferinţă în lu-
fletul său pentru Mine şi Evanghelie, acela îl va mântui”. mea aceasta: unul boală, altul neajunsuri, altul nu se
împacă bine cu copiii sau unii soţi nu se împacă între ei, ori
Cum putem să înţelegem aceste cuvinte? Domnul nu vrea are un duşman sau serviciu greu şi aşa sunt diferite
să ne mântuim sufletul?! Cum să nu, doar pentru aceasta suferinţe în lumea aceasta, care sunt crucile noastre.
a venit! Domnul Hristos, însă, Care cunoaşte fiinţa sufletu- Oricât am căuta să scăpăm de ele nu vom reuşi, pentru că
lui nostru, a vrut să ne spună prin aceste cuvinte să oriunde te-ai uita vezi numai suferinţă; bogaţi şi săraci,
dezrădăcinăm din suflet orice iubire de sine, iubire de împăraţi şi cerşetori, copii şi bătrâni, toţi au avut parte pe
slavă deşartă, iubire de orice patimă şi făţărnicie, care ne lumea aceasta de suferinţă, toţi au gustat din potirul
poate duce la pieirea sufletului pe veci. Şi de asemenea, suferinţei.
vrea să ne mai spună să nu căutăm noi să ne salvăm su-
fletul, care este legat de trupul păcatelor în lumea aceasta, Un rege, care a suferit multe necazuri în viaţă, a jurat
ci mai bine să fim gata oricând a jertfi totul pentru lângă leagănul copilului său că va face tot ce-i stă în
Împărăţia Cerului, pentru Evanghelie, pentru adevăr. putinţă ca să-l ferească de suferinţă şi să-i asigure o fer-
icire desăvârşită. Pentru aceasta i-a chemat pe toţi
Cine nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul său, mai înţelepţii să precizeze în ce constă fericirea adevărată. Unii
presus de orice, acela nu a ajuns la lepădarea de sine, ci au zis: în plăceri, alţii: în virtuţi, iar alţii au răspuns scurt: nu
este iubitor de sine, şi astfel sufletul lui este în pericol în tot este fericire întreagă pe pământ, unde bucuriile sunt
momentul să se piardă. Ce ar fi însemnat dacă sfinţii amestecate cu necazurile.
mucenici n-ar fi avut lepădarea de sine? Desigur că s-ar fi
lepădat de Dumnezeu în acele grele suferinţe pe care le- Regele zise atunci: ,,Copile, fericirea nu este cu putinţă în
au îndurat. Este cu neputinţă a ne mântui sufletul dacă nu aceste condiţii! Îţi voi face un castel şi-ţi voi aduce acolo
toate frumuseţile pământului, ca să fii ferit de tristeţi şi ne-
550 PREDICI cazuri. Astfel numai tu vei fi fericit!”. După ce zidi palatul
încântător, regele îl aşeză pe prinţul moştenitor şi-i aduse
avem lepădare de sine. acolo toate jucăriile din ţara sa. Iată că într-o zi copilul
rupse una din jucării drept în două. Încercă repede s-o re-
Contra lepădării de sine şi a mântuirii sufletului cea mai pare, dar în zadar. Începu tristeţea, mânia şi degeaba i se
blestemată patimă este iubirea de sine. Cu această patimă aduse altă jucărie, căci copilul o aruncă şi plânse, fiindcă
avem de luptat în tot momentul vieţii noastre şi de aici inima lui fusese legată de jucăria cea ruptă.
 Cine nu-şi aduce aminte din Evanghelii de viaţa Mântu-
- Bietul copil, - zise regele - abia făcu câţiva paşi în itorului nostru Iisus Hristos, de toate suferinţele Lui? Se
viaţă şi iată, a şi început să sufere! De aici încolo dădu naşte sărac într-un grajd, în frig, este urmărit să fie omorât
poruncă regele să dubleze paza în jurul lui, dar sufletul de mic şi toată viaţa Lui a fost numai suferinţă. În schimb,
copilului era neliniştit că nu ştia ce se află dincolo de acele El a mângâiat pe toţi cu cuvintele tămăduitoare ale mâ-
ziduri, unde ntuirii. El l-a plâns pe prietenul Lazăr, a plâns pentru ce-
tatea Ierusalimului, a plâns în grădina Ghetsimani şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 551 tradiţia spune că ochii Lui totdeauna plângeau. Tot timpul
plângea Iisus pentru necredinţa şi rătăcirea poporului Său;
era el închis. mergea pe drumuri şi plângea pentru noi păcătoşii şi
pentru mântuirea noastră.
Într-o noapte, după ce s-a făcut mai mare, ieşi pe furiş din
castel şi plecă în lume să cunoască ce poate să fie. La Dacă citim istoriile, tragediile şi memoriile împăraţilor şi
prima casă întâlni nişte bătrâni săraci, neputincioşi. Până regilor de pretutindeni, ne vom cutremura, căci şi aceşti
atunci prinţul nu ştiuse ce este bătrâneţea şi nici sărăcia. oameni au suferit în rând cu toţi muritorii şi unii mai mult
Trist şi tăcut plecă mai departe, unde găsi un fel de spital decât ei, mult mai mult. ,,În anii durerii am învăţat să mă
în care sufereau o mulţime de oameni, cu fel de fel de boli rog - a spus o mare regină - în dureri, în suferinţă, am
urâte şi bube diferite, la care închise ochii, să nu le mai învăţat să mă rog şi să recunosc pe Dumnezeu Tatăl nos-
vadă. Merse mai departe şi zări un coşciug, cu o mulţime tru!”. Atât de mare este suferinţa şi atât de mulţi
de lume în jurul lui îmbrăcată în negru - oameni trişti şi
plânşi, cu coroane de flori. 552 PREDICI

- Dar aceasta ce-o mai fi?, se întrebă el. Mergând sunt oamenii nefericiţi, încât toate cărţile din lume ar trebui
după ei ajunse la cimitir, iar când văzu că omul, coşciugul, să fie cărţi de consolare, de mângâiere şi de întărire su-
este aruncat în acea groapă şi se pune peste el o mulţime fletească.
de pământ, a rămas încremenit, căci nici nu auzise despre
moarte până atunci. Neliniştea îi copleşi inima şi-i întristă Un mare savant al lumii a spus că în 75 de ani nu s-a simţit
sufletul. bine pe pământ nici patru săptămâni. Şi aşa este, căci
viaţa noastră trece mai mult cu nori negri decât cu cer
Ca acest fiu de rege suntem şi noi, toţi pământenii muritori, senin. Dacă trecem în lumea plantelor şi animalelor şi le
pentru că nu este om care să nu cunoască suferinţa. Când privim cum cresc, cum se ofilesc şi mor, întâlnim şi aici
se naşte omul, se naşte în dureri, toată viaţa luptă cu du- durere, suferă şi ele ca nişte copii care plâng de durere
rere şi moare în dureri. Pretutindeni stăpâneşte rugina fără să ne poată spune care este jarul sau chinul care le
suferinţei. În calea tuturor oamenilor apare mizeria, du- omoară. Toate lucrurile îşi au lacrimile lor; pretutindeni ex-
rerea, tristeţea şi moartea. Suferinţa există pretutindeni; ea istă suferinţă, pretutindeni dureri şi lacrimi, pretutindeni
este recunoscută de religie. Toate religiile, într-o măsură acelaşi cântec şi aceeaşi tânguire. Toate plâng, toate
mai mare sau mai mică, sunt remedii contra suferinţei, suferă şi suspină, aşteptând mântuirea, eliberarea din miz-
toate predică mântuirea de suferinţă. erie şi moarte.

Blestemul durerii îl întâlnim de la început, din cartea Fac-
erii, când Adam lucrează pământul în necazuri şi sudoarea
frunţii sale. Pe Eva o întâlnim încovoiată de greutatea du-
rerilor: ,,În dureri vei naşte fii - i-a zis Dumnezeu - şi spre
bărbatul tău, va fi întoarcerea ochilor tăi, iar el te va
stăpâni!”. Cine n-a auzit de viaţa şi de durerea tânărului
Iosif cel vândut de fraţii săi? Cine n-a citit despre
suferinţele lui Iov, ale profeţilor şi apostolilor?
Prin toate se adevereşte cuvântul Sfântului Apostol Pavel
care zice: ,,Prin multe suferinţe ni se cade nouă să intrăm
întru Împărăţia lui Dumnezeu”. Toată cultura, toată civili-
zaţia şi progresul nu sunt altceva decât o luptă cu
suferinţa, o strădanie pentru înlocuirea suferinţei. Dar să
ştiţi că suferinţa este izvorul perfecţiunii şi al sfinţeniei!
Faptele mari se nasc în suferinţă, aşa după cum florile cele
mai frumoase se nasc din spini.
Suferinţa este izvorul sublimului, dăscăliţa cea mare, În felul acesta suferinţa nu are numai o înfăţişare de mon-
leagănul vieţii şi hrana sufletului. Numai prin suferinţă stru, cu trăsături satanice, ci o altă faţă mântuitoare, divină.
câştigăm viaţa viitoare. Precum pământul nu dă roadă Acest înţeles al suferinţei nu-l cunosc decât creştinii
decât fiind muncit, tot astfel sufletul nostru are nevoie de adevăraţi, creştinii care caută să-şi mântuiască sufletul.
durere, spre a fi îmboldit la lucru. Suferinţa e bărbatul, fer- Acest lucru nu-l întâlnim decât în creştinism; nici o filozofie,
icirea e femeia. Din unirea lor se nasc gândurile cele înalte nici o religie nu i-a descoperit acest sens până la Domnul
către patria cerească, se nasc copiii virtuţilor. Copiii nu se Iisus Hristos.
simt bine dacă rămân numai cu unul dintre părinţi, ci atunci
se simt bine când sunt lângă amândoi părinţii. De aceea Toate religiile aduc remedii contra suferinţei, dar nici una
suferinţa cu fericirea trebuie să fie la un loc. Acestea ne nu se poate asemăna cu creştinismul, învăţătura Fiului lui
duc la curăţia şi sfinţenia sufletului, apoi ne vine îndemnul Dumnezeu, Iisus Hristos, învăţătură care e venită de sus,
şi energia de a lucra cele drepte şi sfinte şi de a ne bucura de la Tatăl, nu de jos, de pe pământ. Spre exemplu:
pentru întoarcerea fiilor rătăciţi la Tatăl. budismul propovăduieşte că, pentru nimicirea suferinţei,
omul trebuie să-şi ucidă dorinţa de viaţă şi să se cufunde
Suferinţa este o şcoală care ne arată rătăcirile drumului în nirvana, în nefiinţă, dar acestea sunt de-a dreptul crime
mers şi ne descoperă căi noi. Suferinţa este o otravă care împotriva vieţii. Ce greşeală mare! Cum să stingi şi să
întăreşte şi scapă organismul de moarte, căci ,,cui pe cui omori dorul de viaţă, când el e atât de util şi universal
se scoate”. Suferinţa este ca un dascăl energic, în schimb pentru om?!
plăcerea moleşeşte. Biserica a slăbit întotdeauna în timp
de linişte şi pace, iar în prigoană şi în suferinţă a dat roade. Creştinismul, după Biblie, a învăţat că suferinţa e urmarea
Bucuria, dacă este mai lungă, ne istoveşte şi ne oboseşte. păcatului, dar şi mijlocul purificării. Ea este mântuitoare
dacă stă pe temelia încrederii în Dumnezeu. Iată, deci, că
Sfântul Apostol Pavel ne spune că Dumnezeu îi mustră şi suferinţa este un rău şi poate servi binelui. În inima
îi ceartă pe fiii pe care-i iubeşte şi-i primeşte: ,,Dumnezeu creştinului stă Crucea Mântuitorului şi cultul ei. Crucea es-
se poartă cu voi” - zice el mai departe - ,,ca tatăl cu fiii săi, te steagul de luptă şi semnul de biruinţă al creştinismului.
căci oare, care fiu este pe care nu-l ceartă tatăl său? Iar de Cea mai mare cruce de suferinţă a purtat-o Mântuitorul. El
rămâneţi fără de certare, de care toţi s-au făcut părtaşi, ne-a povăţuit şi pe noi să fim răbdători în dureri şi fericiţi în
atunci sunteţi fii din desfrânare, nu fii adevăraţi ai Tatălui necazuri. El ne-a învăţat cel mai mare lucru: ce atitudine
ceresc!” să ia omul în faţa durerii. Când vine durerea, ce trebuie să
faci tu, creştine?
Suferinţa este o lege universală, un fel de praf de curăţat,
care ne curăţeşte sufletul, îl sfinţeşte şi ne deschide uşile Sunt oameni, care în faţa durerii şi a necazurilor, se re-
Împărăţiei lui Dumnezeu. Durerea sau suferinţa e crucea voltă, înjură, plâng deznădăjduiţi, se întreabă mânioşi de
noastră şi Crucea lui Hristos, şi crucea este puterea lui ce suferă, pentru ce atâta suferinţă? Ba unii chiar se iau la
Dumnezeu, ceartă şi Îl înjură pe Dumnezeu şi zic: ,,De ce Dumnezeu,
dacă e bun, mă lasă să sufăr atât?” Unii au gânduri negre
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 553 de moarte, alţii ajung chiar la sinucidere. Crucea suferinţei
lui Iisus ne învaţă să îndurăm durerea, adică să o suferim,
căci ,,pentru cei pieritori crucea e nebunie, iar pentru noi, ca să se consume, căci ea tot vine. Profetul Isaia Îl nu-
cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”. meşte pe Iisus ,,un om al suferinţei” care ştie să rabde du-
Dumnezeu răsplăteşte cu bucurie şi binecuvântare pe toţi rerea, pentru că El o suferă şi o primeşte ca pe o bine-
fiii care se apropie de El cu inimă înfrântă şi smerită. Aces- cuvântare. Dumnezeu însă nu îngăduie suferinţa peste
ta este înţelesul suferinţei mântuitoare. Suferinţa este ma- puterile noastre. El ştie cât putem noi să suferim. De câte
ma virtuţilor, căci durerile ne învaţă să fim credincioşi, să ori nu zice omul: ,,Ah, nu mai pot, nu mai pot!” şi poate
fim mai buni, să ne iubim unii pe alţii, să fim împăciuitori, mereu; ce să facă?!...
îngăduitori şi iertători. Numai ochiul care plânge Îl va ve-
dea mai bine pe Dumnezeu.
Aşa era un creştin care de ani de zile se ruga să-i schimbe Iată, deci, că Dumnezeu lucrează în lume! Mâna Lui mâ-
Dumnezeu crucea suferinţei lui, căci zicea el: ,,Doamne, ngâietoare o putem simţi la tot pasul cum transformă şi
nu mai pot, vreau şi eu o cruce mai mică, cele mai mari dureri în bucurii creştineşti şi cereşti, dar,
bineînţeles, acolo unde se află credinţă adevărată, oameni
554 PREDICI care vor să-şi mântuiască sufletul. Numai creştinul
adevărat culege roade binecuvântate de pe urma
Doamne!” Şi iată că într-o noapte visează o grămadă de suferinţei. Cine suferă nu este singur; cu el suferă cetele
cruci şi pe Domnul Hristos lângă ele, zicându-i: ,,Iată fiule, sfinţilor şi ale martirilor. Un creştin adevărat nu fuge de
ţi-am auzit rugăciunile tale! Îţi dau voie să îţi alegi crucea suferinţă, nu o blesteamă, ci luptă cu ea, rabdă şi o
pe care o vrei tu!”. Se uită el, puse şi mâna şi încercă câ- primeşte ca pe un dar de la Dumnezeu.
teva cruci din grămadă; pe care o lua era şi mare şi grea.
Când privi mai bine văzu una mai mică, într-o margine, se Aceasta este cea mai mare lecţie pe care o învăţăm
repezi la ea şi o ridică, apoi zise Domnului: ,,Pe aceasta, înaintea Crucii lui Hristos: despre suferinţa Lui Iisus, căci
Doamne, o vreau!” El a binecuvântat Crucea şi a primit-o cu bucurie. Crucea
hrăneşte curajul, stăpâneşte firea şi întăreşte nădejdea de
,,Bine, fiule, dar te-ai uitat să vezi, ce scrie pe dosul ei?!” izbândă.
Când se uită omul, pe dosul crucii era scris numele lui; era
chiar crucea pe care o purtase până atunci şi de care voia PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 555
să scape. Privind Domnul spre el cu blândeţe îi zise:
,,Vezi, fiule, că Eu nu îngădui suferinţa mai presus de put- Morala creştină ne învaţă că viaţa aceasta fiind scurtă, şi
erile tale?! Aceasta ţi-am dat-o şi te-ai supărat că e prea durerile ei sunt prea mici în raport cu viaţa care ne
grea. Du-o cu bărbăţie, fiule, până la sfârşit că aşa vei pri- aşteaptă. Să le suportăm pe toate, deci, cu bărbăţie
mi cununa vieţii veşnice!” Atunci el plecă capul în jos de creştinească, căci prin suferinţă se curăţă sufletul de rugi-
ruşine şi se trezi din visul cel minunat şi plin de adevăr. na păcatelor şi aşa vom intra în Împărăţia lui Dumnezeu,
cum au intrat toţi sfinţii Lui.
Să fim încredinţaţi că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât
putem noi să ducem. Ni se pare nouă că suferinţele, ne- Crucea aceasta a suferinţei este cea mai greu de dus. De
cazurile noastre sunt prea grele. Dintre toţi fiii oamenilor această cruce se poticnesc mulţi, cârtesc mulţi şi nu ajung
nimeni n-a suferit mai mult decât Iisus. Pildă de suferinţă îi s-o ducă până la capăt, pentru că n-au pus la temelie, mai
mai avem pe prooroci, pe apostoli, pe mucenici şi pe toţi întâi, ceea ce ne-a recomandat Domnul Hristos astăzi:
sfinţii. Din viaţa lor putem şi noi să învăţăm ce poziţie lepădarea de sine, mai ales aceia care nu merg cu ea
trebuie să luăm în faţa suferinţelor. Dumnezeu conduce după Mântuitorul Hristos şi merg după capul lor. De aceea,
lumea aceasta după legile Lui eterne. Aici noi nu le putem Domnul Iisus ne-a spus mai întâi de lepădarea de sine,
pătrunde, dar vedem cu toţii Mâna Lui mângâietoare în apoi să ne luăm Crucea noastră şi după aceea să-L
suferinţele noastre. Dumnezeu transformă suferinţa în urmăm pe El, să-L avem înaintea ochilor noştri întotdeau-
izvor de sfinţenie şi de bucurie. na şi să învăţăm de la El cum să facem şi cum să răbdăm
şi noi în toate zilele vieţii noastre. Cruciuliţa cea vizibilă, fie
De multe ori, după suferinţe ne vin mari bucurii dacă, mai că o purtăm la gât sau că o avem în casă mai mare sau
ales, am ştiut să le trecem cu răbdare. Cine răzbună, cine mai mică, de aur sau de argint, e uşor de purtat; ne mâ-
răsplăteşte sângele şi suferinţele nevinovaţilor, atâtor ne- ndrim cu ea şi ne este ocrotitoare şi folositoare, dacă ştim
vinovaţi?! Numai Dumnezeu, prin puterea Sa s-o respectăm cum trebuie, adică să n-o ducem prin locuri
dumnezeiască. Iisus Hristos Cel omorât de oameni are nepermise, să nu o afumăm cu tutun, căci vai acelora şi în
biserici şi apostoli în toată lumea. Proorocii, apostolii şi toţi lumea aceasta şi dincolo.
sfinţii martirizaţi îşi au toţi cultul lor şi numele scris pe vecie
în Cartea Vieţii, în ceruri şi în calendarul creştinătăţii pe Creştinii care se vor folosi cel mai mult şi care vor avea cu
pământ. Dar vrăjmaşii lor unde sunt?! Cine mai pomeneşte adevărat folosul cel mai mare vor fi aceia care vor purta
cu bucurie despre ei? această cruce cu două feţe, pe care a purtat-o şi Iisus,
adică crucea văzută cu chipul lui Hristos răstignit pe ea, iar
pe cealaltă parte chipul suferinţelor pe care le întâmpinăm vrea să-l ducem acolo în Împărăţia cerului lângă El, la
în toate zilele. Ca să ne întărească şi mai mult în credinţă Dumnezeu Care ni l-a dat.
şi să ne facă să înţelegem că, dacă Îl urmăm pe El, trebuie
să-L şi mărturisim, fără ruşine, înaintea lumii necredincioa- Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte în toate
se, zice mai departe Sfânta Evanghelie că: ,,Cine se va zilele vieţii noastre, la toate ispitele, la toate cursele care
ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta des- ne vin şi să fim gata a răspunde cu răbdare, cu credinţă,
frânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va cu dragoste şi cu semnul Sfintei Cruci, căci noi creştinii
veni în mărirea Tatălui Său cu sfinţii îngeri!”. ortodocşi prin facerea acestui semn Îl mărturisim pe
Dumnezeu. De aceea este lăsat de sfinţii părinţi ca noi,
Domnul Hristos a numit neamul acesta omenesc de pe adevăraţii creştini ortodocşi, să facem semnul Sfintei Cruci
pământ ,,desfrânat şi păcătos”, căci precum femeia care-şi pe frunţile noastre, pe piept, ca să-L mărturisim pe
lasă bărbatul şi se duce cu altul este o desfrânată şi o Dumnezeu. Ce mărturisim noi? Că suntem ucenici ai Lui,
păcătoasă, tot aşa este desfrânat şi păcătos omul care-L că El a suferit pe Cruce, mărturisim moartea şi suferinţa
părăseşte pe Dumnezeu prin fapte rele şi se leapădă de Lui, mărturisim învierea Lui.
El, împreunându-se cu satana şi cu faptele satanice.
De sfânta Cruce se cutremură puterile iadului, voievodul
Ce chinuri grozave au luat sfinţii mucenici, numai să nu se întunericului fuge, nu suferă semnul acesta, aşa cum nu îl
lepede de credinţa în Hristos, căci ei ştiau sigur că vor fi suferă sectanţii care s-au înşelat. Să păstrăm bine credinţa
aruncaţi în ziua judecăţii dacă se vor lepăda. Dacă Îl negau noastră ortodoxă, să punem la suflet toate învăţăturile
pe Iisus înaintea tiranilor, ei ştiau cu toţii că se leapădă de sfinte ale ei şi nu numai aşa să le gustăm, ci să mâncăm
Dumnezeu înaintea oamenilor şi vor fi şterşi din Cartea zdravăn această hrană duhovnicească - Cuvântul lui
Vieţii, vor pierde fericirea, vor pierde Botezul şi toate Dumnezeu - care este viu şi lucrător şi va lucra în sufletul
tainele mântuitoare prin această lepădare. Ispita lepădării nostru, în viaţa noastră, în casele noastre, în copiii noştri şi
i-a urmărit pe creştini în toate veacurile, ca să-i facă să se aşa ne vom mântui cu toţii.
lepede de Dumnezeu în vreun chip oarecare.
Rugăciune
Să fie atent creştinul nostru! Chiar dacă nu mărturiseşte -
căci poate n-are Ajută-ne, Doamne Iisuse, o, Prea Milostive şi Mult Îndu-
rate! Cela ce ne-ai arătat calea cea adevărată de a-Ţi ur-
556 PREDICI ma Ţie, vino în ajutorul nostru şi, cu Harul Tău, ajută-ne să
ne lepădăm de toate ticăloşiile vieţii acesteia, să ne
cum să-L mărturisească pe Hristos oriunde şi oricum, lepădăm uşor de omul cel vechi al păcatului, să ne luăm
poate nu merită chiar toate persoanele să primească Crucea cea mântuitoare, să ne luăm suferinţele, oricare
învăţătura - dar cel puţin să fie atent să nu se lepede şi să vor veni asupra noastră, ca să Te putem urma blânzi şi
nu se clatine în credinţa lui. Amar va fi la ziua judecăţii, liniştiţi, să putem merge totdeauna după Tine, ca să ne
când se vor înfăţişa înaintea Dreptului Judecător şi vor mântuim şi noi din întunericul lumii acesteia şi să fim fiii
auzi: ,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, că nu vă cu- Tăi, în vecii vecilor! Amin!
nosc; voi nu M-aţi mărturisit, voi v-aţi lepădat!”.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 557
Noi, creştinii, suntem datori, dacă vrem să ne mântuim
sufletul, să mărturisim cu gura ceea ce credem, chiar cu
preţul vieţii noastre, ca să ştie oricine de ce suntem creşti-
ni, de ce suntem botezaţi, cununaţi şi încreştinaţi. Să nu ne
fie ruşine de numele de creştin, căci mare este numele PREDICĂ LA
acesta înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor. Mult mai de
preţ suntem noi înaintea lui Dumnezeu decât orice de pe INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ
faţa pământului, pentru sufletul acesta nemuritor pe care-l
purtăm, căci sufletul este scânteie nemuritoare din El şi
,,Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul 558 PREDICI
tău şi casa părinţilor tăi; şi va pofti Împăratul frumuseţea ta,
că El este Domnul tău şi te vei închina Lui!” plecat mai departe, ajungând la marele Templu al lui Sol-
(Luca 17, 17) omon, sau Biserica cea Mare din Ierusalim. Atunci S-au
împlinit cuvintele scrise de David proorocul, care zice:
F r a ţ i c r e ş t i n i, ,,Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul
tău şi casa părintelui tău. Şi va pofti Împăratul frumuseţea
Toate faptele sfintei Fecioare Maria sunt vrednice de mira- ta, că El este Domnul tău… Aduce-se-vor Împăratului fe-
re şi pline de învăţături pentru noi. Pentru aceasta Sfânta cioare în urma ei…” Ajungând sfinţii părinţi cu copila Maria
Biserică n-a lăsat nici una din aceste fapte strălucite, fără în faţa bisericii, unde îi aşteptau preoţii, s-au oprit înaintea
să ni le pună înainte ca pilde, celor 15 trepte. Iar prunca, Fecioara Maria, singură a în-
ceput să urce tocmai sus pe treapta cea mai înaltă, fără a
după care să ne cârmuim viaţa şi să ştim pentru ce ne se opri pe fiecare treaptă, după cum era rânduiala. Deci
închinăm ei şi pentru ce o cinstim cu atâta evlavie. primind-o sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul,
pentru că dânsul era preotul cel mare de rând atunci, a
Dintre toate jertfele aduse lui Dumnezeu, afară de jertfa ce luat-o de mână şi a dus-o direct în Sfânta Sfintelor, acolo
I-a adus Fiul Său, Iisus Hristos, pe Crucea de pe Golgota, unde niciodată nu intra parte femeiască şi nici preoţii, ci
cea mai plăcută a fost aceasta a Preacuratei Fecioare Ma- numai arhiereul o dată pe an, dar şi atunci cu jertfă de
ria, pe care o sărbătorim astăzi, adică aducerea ei ca jertfă sânge, pe care o aducea pentru neştiinţele poporului şi ale
la etatea de trei ani, în biserica lui Solomon din Ierusalim. sale. Acolo i-a dat ei loc de rugăciune.
Ea vine condusă de părinţii săi, ca să se sfinţească în chip
solemn lui Dumnezeu. După ce sfinţii părinţi Ioachim şi Ana au încredinţat-o pe
Fecioara Maria în mâinile preoţilor şi după ce au dat-o în
Erau doi soţi bătrâni Ioachim şi Ana. Aceştia nu aveau grija celorlalte fecioare, lăsând darurile aduse de ei ca ar-
copii, însă făceau multe milostenii, post şi rugăciuni cu dere de tot, au zis aceste cuvinte din Psalmul 44, v.12 pe
lacrimi, ca să le dăruiască Dumnezeu şi lor un copil, care le-aţi ascultat în timpul sfintei slujbe de la utrenie:
făgăduind ei că pe acel copil îl vor dărui lui Dumnezeu. ,,Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul
După ani de stăruinţă şi rugăciuni, Milostivul Dumnezeu le- tău şi casa părinţilor tăi!”, cuvinte care vor să însemne:
a dat o copilă cu totul sfântă şi aleasă, pe care au numit-o
Maria. Mare bucurie a cuprins inimile acestor bătrâni, când ,,Ascultă glasul Domnului, pleacă-ţi urechea ta înaintea
s-a născut Sfânta Fecioară Maria. sfinţiţilor preoţi, uită casa în care te-ai născut, uită şi pe
părinţii tăi, căci iată a poftit Împăratul frumuseţea ta! Tu nu
Trecând trei ani de la naşterea ei, părinţii Ioachim şi Ana s- te-ai născut pe lume ca să te veseleşti de cele pământeşti,
au ţinut de făgăduinţă şi au venit s-o aducă în biserică pe nici să guşti din bucuriile cele copilăreşti şi omeneşti, ci te-
Fecioara Maria, ca pe un dar sfânt, s-o închine lui ai născut din rugăciune, ca să trăieşti în rugăciune. Te-ai
Dumnezeu. Făcând ei multă pregătire, au adunat în Naza- născut ca să trăieşti spre bucuria lumii întregi; deci tu mul-
ret toate rudeniile lor, căci Sfântul Ioachim era de neam te dureri vei purta în inima ta, copilă! Casă şi averi pe
împărătesc, iar Sfânta Ana de neam arhieresc. Au pământ nu vei avea, dar prin curăţia ta te vei face biserică
îmbrăcat, deci, pe Fecioara copilă cu podoabe împărăteşti, a veşnicului Dumnezeu. Străină va fi viaţa ta de bucurii, de
au chemat şi alte fecioare tinere, pe care împodobindu-le, râsete şi veselie, dar prin lacrimile tale vei şterge toată lac-
le-au rânduit să meargă înainte şi în urmă cu făclii aprinse rima de pe faţa pământului. Pe pământ vei trăi ca cea mai
în mâini, cântând psalmii lui David, iar în mijloc mergeau săracă roabă a Domnului, dar după plecarea ta de aici, te
sfântul Ioachim şi Ana cu Fecioara Maria de mână. vor ferici toate neamurile pământului!

Când au ajuns la Ierusalim, i-au înconjurat mulţime de po- Intră copilă în Sfânta Sfintelor, intră şi roagă-te acolo
por, care privea mirată de această adunare neobişnuită de pentru toate neamurile pământului! Roagă-te pentru tem-
copii împodobiţi. Şi aşa, cu toţii, au plu! Roagă-te pentru Galileia, pentru Nazaret şi pentru noi,
părinţii tăi, cei îmbătrâniţi de zile! Noi ne vom întoarce
acasă, iar tu rămâi în casa Domnului Dumnezeului nostru În timpul mesei Fecioara Maria nu mânca cu celelalte fe-
şi poate nu ne vei mai vedea în trup. Să nu te întristezi că cioare; ea se ducea înlăuntrul bisericii şi se ruga până târ-
te părăsim, căci Domnul te va lua, fiindcă a poftit Împăratul ziu. Acolo venea Sfântul Arhanghel Gavriil şi îi aducea pâ-
frumuseţea ta. Nu te întrista Marie, bucură-te fiica noastră ine îngerească. Deoarece această mană, această mâ-
şi a Sionului ceresc! Veseleşte-te copilă sfântă, căci tu eşti ncare îngerească era nematerialnică, Fecioara nu avea
aşteptarea tuturor neamurilor, împăcarea lui Adam cu trebuinţă ca celelalte tinere fecioare spre a ieşi afară, căci
Dumnezeu!” trupul şi sufletul ei se îndumnezeiseră cu totul; rugăciunile
îi erau ca focul, vorbirile cu îngerii, bucuriile negrăite, su-
După aceste cuvinte, mulţumind sfinţii părinţi, Ioachim şi punerea desăvârşită, smerenia dumnezeiască.
Ana, lui Dumnezeu că şi-au putut împlini făgăduinţa lor, s-
au întors cu pace în Nazaret, de unde mai Acolo, în Sfânta Sfintelor, uitase cu totul de casa
părintească din Nazaret, căci
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 559
a învăţat să trăiască ca un înger; acolo l-a văzut pe
veneau din când în când să-şi vadă fiica şi s-o îndemne arhanghelul Gavriil faţă către faţă, a vorbit cu el şi a gustat
spre trăire îngerească, apoi, nu după mult timp, fiind din hrana cerească, din hrana îngerilor, din bucuriile
bătrâni, au adormit trecând din viaţa aceasta. Duhului Sfânt. Acolo a auzit şi suspinele Evei şi plânsul lui
Adam în iad; acolo a ascultat durerile tuturor popoarelor
Sfânta Fecioară Maria a rămas în casa Domnului fiind um- celor robite de păcate; acolo a înţeles Fecioara, din
brită în toate zilele vieţii ei de Prea Sfântul Duh, înfru- scrierile sfinţilor prooroci, ce taină negrăită pregăteşte
museţându-şi sufletul şi sfinţindu-se din zi în zi tot mai mult Dumnezeu prin ea.
şi aşa, a devenit Mireasa Sfântului Duh, în care S-a
coborât Dumnezeu, întrupându-Se în chip tainic într-însa. Mare şi minunat este praznicul de astăzi, iubiţi creştini,
Este bine să se ştie că împrejurul bisericii aceleia erau mai căci vedem cum o fecioară mică de trei ani părăseşte casa
multe case în care locuiau cei ce slujeau Domnului. Chiar părinţilor ei şi se duce în casa lui Dumnezeu, în biserică,
lângă zidul bisericii se afla o clădire cu trei rânduri, având să rămână acolo numai în rugăciune timp de 12 ani,
fiecare rând câte 30 de încăperi. În aceste camere locuiau
un fel de călugări ai Legii Vechi, trei feluri de oameni care 560 PREDICI
erau dăruiţi să slujească Domnului în biserică.
deprinzându-se să vieţuiască din pruncie ca îngerii.
În primul rând erau fecioarele cele cu totul curate, care-şi
păzeau fecioria până la sfârşitul vieţii. În al doilea rând Veniţi, dar astăzi, iubiţilor creştini de pretutindeni, să
erau văduvele care se hotărau să-şi păzească văduvia lăudăm intrarea celei pline de Dar în biserica Domnului.
până la moarte, iar a treia ceată era a tinerilor şi tinerelor Veniţi tineri şi tinere, bătrâni şi copii, mame şi fecioare,
care de asemenea erau închinaţi Domnului pentru toată copii şi vârstnici, veniţi astăzi la sfintele biserici, să cinstim
viaţa lor, trăiau în feciorie şi se chemau nazarei. cu dragostea noastră, cu rugăciunile noastre, cu cântările
noastre, cu făcliile şi cu inimile noastre pe Maica lui
Fecioara Maria, fiind încredinţată unor fecioare mai în Dumnezeu care a intrat să se roage pentru noi în Sfântul
vârstă, petrecea cea mai mare parte din viaţa ei în vorbire Altar, pe Fecioara cea neprihănită care a născut pe Mântu-
cu Dumnezeu prin rugăciuni şi prin citirea Sfintelor Scrip- itorul lumii, pe Maica Mântuirii noastre, pe Maica vieţii, pe
turi. Ducea o viaţă îngerească; dimineaţa se ruga în Sfânta Biserica Dumnezeului celui viu!
Sfintelor până la ora nouă, apoi până la ora trei lucra cu
celelalte fecioare lucru de mână: torcea lână şi in, ţesea Bucură-te Nazaretul Galileii! Bucuraţi-vă creştinilor că zi de
mătase pentru veşmintele preoţeşti şi altele. Se spune că mare bucurie este astăzi! Astăzi este începutul mântuirii
însăşi cămaşa cea de in şi necusută de mână, pe care a noastre!
purtat-o Domnul Hristos, Fiul ei cel scump, a fost ţesută de
Maica Domnului, împletită de Maica Domnului. Fraţi creştini, nu este nici un nume mai sfânt pe lume, nici
în cer nici pe pământ, decât numele Domnului nostru Iisus
Hristos - numele Iisus. La rostirea acestui nume se înfioară
de sfinţenie cerurile, se umplu de bucurie şi de nădejde
sfântă sufletele pământenilor creştini, se cutremură de
spaimă şi de frică adâncurile iadului şi demonii. Prin put-
erea acestui nume cad biruiţi vrăjmaşii, se sfărâmă închei-
eturile iadului, se dezleagă păcatele, se vindecă rănile şi
durerile sufleteşti şi trupeşti şi se deschid porţile raiului
pentru cei ce cred în acest nume sfânt şi scump - Iisus
Hristos.
Afară de acest nume dumnezeiesc, mai este încă un nume
al unei fiinţe omeneşti scumpe, care s-a preamărit cu
sfinţenie în cer şi pe pământ. Acest nume s-a îmbrăcat cu
mărire şi strălucire divină, tot prin Iisus Hristos. Acest nu-
me este Maria - numele Maicii Domnului. Maria înseamnă
Doamnă, Sfântă, Împărăteasă, Regină. Maria mai
înseamnă Mare Amară şi Steaua Mării. Aceste cuvinte, cu
însemnătatea lor, se potrivesc de minune la viaţa Sfintei
Marii. Să cercetăm mai de aproape aceste înţelesuri ale
numelui Maria sau Miriam pe evreieşte, căci din ele putem
învăţa multe. Ne vom opri câte puţin la fiecare însemnătate
a numelui Maria.
Am spus că acest nume mai înseamnă Mare Amară, şi
dacă privim mai îndeaproape viaţa Preacuratei Fecioare,
ne încredinţăm că această viaţă a fost într-adevăr o mare
plină de amărăciuni. În etate de trei ani este adusă de
părinţii ei şi închinată Domnului în sfânta biserică -
sărbătoarea zilei de astăzi; la puţin timp este părăsită de
bătrânii ei părinţi care au murit, lăsând-o în grija lui
Dumnezeu şi a preoţilor bisericii. În frigul iernii, într-o
peşteră, L-a născut Sfânta Maria pe Mântuitorul lumii. La
40 de zile, după naştere, îi vesteşte bătrânul Simeon jal-
nice cuvinte, spunându-i că sabie va trece prin inima
sfinţiei sale. După puţin timp, a trebuit să fugă Preasfânta
Fecioară cu pruncul în Egipt, departe de ameninţările
răului şi înfricoşatului Irod. Apoi cine nu ştie câte a trebuit
să sufere la Patima Fiului său?! Ce durere mare şi amară,
ce lipsă de milă din partea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 561
omenirii pentru Fiul ei cel iubit! Ea priveşte la rănile adânci sud-vestică a Asiei domnea şi mai domneşte şi astăzi
de la mâini şi picioare. Ea priveşte la coasta împunsă, la
faţa Lui Iisus acoperită de sânge şi de sudorile morţii, iar în femei, iar acestea trebuie să-i servească lui ca nişte roabe.
faţa ei de martiră se oglindeşte cu adevărat o mare de du- Tot aşa de tristă era starea femeilor la popoarele din Africa
reri, o mare amară.
Însemnătatea numelui ,,Steaua Mării” este aceea că nouă,
călătorilor pe această mare înviforată a vieţii, în această
vale a plângerii de pe pământ, Maica Domnului, Maria, ne
ajută în chip minunat printre norii cei grei, printre vijelii şi
furtuni. Ca o stea luminoasă pe cerul vieţii noastre apare
numele Prea Sfintei Maria şi ne luminează calea, întărindu-
ne în nădejdea izbăvirii.
Cuvântul Maria mai înseamnă Stăpână, Doamnă şi
Împărăteasă; chiar aşa a fost numită Preacurata Fecioară
de la începutul creştinismului şi aşa o numesc şi astăzi
toate popoarele creştine. Noi îi zicem în rugăciunile ce se
fac în biserică şi acasă, Stăpâna noastră de Dumnezeu
Născătoarea şi pururea Fecioara Maria. Stăpână îi zic şi
celelalte popoare în limbile lor, Împărăteasă şi Doamnă;
Italienii o numesc Madona, spaniolii o numesc Seniora. Pe
lângă aceste nume, Maica Domnului - Sfânta Fecioară
Maria, mai are o mulţime de alte nume care mai de care
mai frumoase, mai drepte, mai adevărate. Când citim în
acatistele ce îi sunt închinate sfinţiei sale, găsim acolo
minunate numiri ca: Maica Vieţii, Maica Mielului şi a
Păstorului, Maica Luminii; să luaţi seama şi să vedeţi cât
de drepte şi potrivite sunt toate aceste numiri ale Maicii
Domnului.
Din şirul nesfârşit de femei care în decursul veacurilor au
trăit pe acest pământ, nici una nu se poate asemăna cu
Preacurata Fecioară Maria. Virtuţile ei sfinte vor rămâne
de-a pururi pilde vii pentru întreaga lume. Atâta credinţă,
nevinovăţie, bunătate, blândeţe, sfinţenie, supunere faţă
de hotărârile lui Dumnezeu şi atâta smerenie sfântă, nu
întâlnim la nici una dintre femeile acestei lumi.
Istoria popoarelor vechi ne înşiră puţine pilde de femei
vrednice de admiraţie. De ce oare? Din cauza robiei şi a
înjosirii în care au trăit femeile tuturor popoarelor, şi la noi
şi pretutindeni, până la venirea Domnului nostru Iisus Hris-
tos, căci au trăit într-o mare păgânătate şi într-o mare robie
femeile, şi încă mai trăiesc la popoarele păgâne care nu s-
au încreştinat.
La toate popoarele vechi din Asia Centrală şi din partea
poligamia: fiecare bărbat are dreptul să ţină mai multe
Centrală. La babilonieni, fetele de măritat se scoteau în
piaţă la vânzare, ca vitele. Cele mai frumoase se vindeau
aceluia care dădea preţul cel mai bun. În Persia veche
bărbatul îşi ţinea femeile închise în casă, în aşa numitele La chinezi, fetele de măritat se vindeau. Mirele făcea ne-
haremuri, ca şi turcii mai pe urmă. goţul cu tatăl miresei. Pe fată nu o întreba nimeni dacă
vrea sau nu să se mărite. Mirele nu-şi vedea mireasa
La locuitorii din vechime, în India, femeile nu erau nimic decât după ce plătea pentru ea preţul conform învoielii.
altceva decât nişte Mireasa, închisă într-o trăsură, era dusă până înaintea uşii
lui, iar părinţii îi predau acestuia cheia trăsurii. Mirele des-
562 PREDICI cuia uşa şi se uita; dacă îi plăcea mireasa o lua în casă, iar
dacă nu, o trimitea înapoi, dar atunci pierdea banii pe care-
fiinţe nenorocite, sortite să trăiască viaţa întreagă în cea i plătise pentru ea. Bărbatul se putea despărţi foarte uşor
mai amară robie. Asupra tuturor femeilor, chiar şi din treap- de femeie, fie trimiţându-o înapoi la părinţii ei, fie vânzân-
ta cea mai înaltă, apăsa mizeria, ocara şi dispreţul. A tăia du-o mai departe cui voia el, ca să scoată cel puţin o parte
un copac verde şi a ucide o femeie sunt greşeli egale, zi- din banii pe care i-a dat când a cumpărat-o.
ceau locuitorii Indiei. În legea lor se spunea că bărbaţii
trebuie să-şi ţină femeile zi şi noapte într-o stare de Amară ar fi fost şi soarta femeilor din ţara noastră, dacă nu
teroare, iar în alt capitol, legea lor zicea că trei feluri de ne-am fi născut creştini, din părinţi creştini, dacă nu L-am fi
persoane: femeia, copilul şi robul nu au voie să aibă avere cunoscut pe Mântuitorul Hristos Care prin învăţătura Sa
proprie. Tot ce câştigă ei, câştigă pentru bărbatul căruia îi dumnezeiască a îmbunătăţit soarta femeilor în lume, dacă
aparţin. n-ar fi fost Preacurata Fecioara Maria pe care o prăznuim
noi astăzi. De
În Persia veche, dacă murea bărbatul, un alt bărbat, rudă
cu mortul, înjunghia lângă mormânt una din multele femei PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 563
pe care le-a avut mortul, de regulă pe aceea care l-a iubit
mai mult, şi o îngropa împreună cu el. Şi la vechii germani aceea, fiecare femeie creştină trebuie să aibă recunoştinţă
soarta femeii era tot atât de tristă. Ea muncea din greu, nu mare către Domnul şi Maica Sa, şi să păzească cu
avea voie să aibă avere, iar dacă murea bărbatul, o ardea sfinţenie legile şi învăţăturile, să iubească biserica, să
şi pe femeie împreună cu el. păstreze obiceiurile sfinte şi să-şi crească copiii în frica lui
Dumnezeu.
La greci, bărbaţii, chiar şi cei mai bogaţi, îşi ţineau femeile
închise în odaia cea mai din fund a casei lor şi se spune că Da! Dar femeile se despart în două: unele urmează Evei -
ele nu aveau voie să iasă din casă nici ziua, decât în ca- care s-a învoit cu diavolul şi a făcut păcatul - strămoaşa
zuri excepţionale, iar noaptea, numai într-o trăsură şi cu o neamului omenesc prin care a venit păcatul în lume, iar
făclie aprinsă. La romani, căsătoria se făcea printr-un fel altele urmează Maicii Domnului prin care s-au ridicat
de vânzare. păcatele omenirii.

La evrei femeile se cumpărau. Evreul îşi ţinea patru femei,
dintre care două erau sclave. El putea să alunge una din
ele oricând vroia, chiar fără nici o pricină. Era de ajuns să
nu-i convină ceva şi-i dădea o scrisoare de despărţire, prin
care ea nu mai era soţia lui.
La mahomedani era tot aşa. Scriptura lor numită Coran,
care are 114 capitole, scrie aşa: ,,Bărbaţilor, aveţi dreptul
să vă luaţi femei după măsura averilor voastre, iar cine nu
are destulă avere ca să-şi ia în căsătorie femei libere de
credinţă mahomedană, poate să-şi ia şi sclave ma-
homedane. Mahomed porunceşte credincioşilor săi, ca pe
femeile neascultătoare să le bată cu biciul!”.
Acele femei care urmează Evei nu ţin seama de voile şi
poruncile lui Dumnezeu cum nu a ţinut seama nici Eva, ci a
ascultat sfaturile şarpelui, îndemnurile balaurului - diavolu-
lui celui viclean, a lepădat porunca lui Dumnezeu, legea
Lui; aceste femei se ţin de amăgirile necuratului iubind lux-
ul, linguşelile, plăcerile cele trecătoare ale lumii acesteia,
uitând de îndatoririle lor faţă de soţi şi de copii, şi ca şi
Eva, ameţite de dorul de mărire, de stăpânire şi strălucire
lumească, calcă poruncile Domnului. Unele femei au luat o
mare îndrăzneală în cele rele şi au multă neruşinare, căci
îşi necinstesc trupurile şi sufletele lor. Au ajuns, aşa cum
spune un sfânt părinte - Sfântul Efrem Sirul - un fel de
prăvălie a demonilor, vânzătoare ale sufletelor oamenilor.
Aceste femei, care urmează pe Eva, nu mai văd nimic alt- toate! Fiţi pline de evlavie, de blândeţe, de bunătate! Pur-
ceva în lumea aceasta decât banii, bărbaţii, luxul, petrecer- taţi grijă de binele sufletesc al membrilor familiei! Fiţi
ile, căci în capul şi în sufletul lor stăpâneşte numai păcatul. îngerul lor păzitor şi atrăgător spre calea adevărului, a
credinţei! Păziţi obiceiurile sfinte creştineşti! Îndemnaţi pe
Dar cele ce urmează Sfintei Fecioare Maria au caldă recu- soţi şi pe copii, prin pilde ş i cuvânt, să se roage lui
noştinţă şi se străduiesc din toate puterile să calce pe ur- Dumnezeu, să vină la sfânta biserică, să fie buni, blânzi,
mele acestei curate Fecioare, să calce treptele sfintei bi- iertători, omenoşi faţă de oricine.
serici, venind aici în casa Domnului, unde a venit şi Sfânta
Fecioară. Vin aici să se închine lui Dumnezeu, să-I aducă Face ţi din casele dumneavoastră un colţ de biserică,
jertfa laudei şi daruri binecuvântate şi curate la Altar. Vin împodobite cu sfinte icoane ş i rugaţi-vă cât mai mult cu
aici cu înflăcărare să-I cânte Fiului Fecioarei, cum au credinţă şi cu dragoste, aprinzând lumânări şi tămâie;
cântat atâtea sfinte fecioare în decursul vremurilor. aprindeţi candela înaintea sfintelor icoane şi se va aprinde
Urmaşele Sfintei Fecioare Maria se străduiesc să fie şi candela sufletelor copiilor dumneavoastră şi soţilor
blânde, smerite, cât mai modeste şi cât mai ascultătoare dumneavoastră. Nu lăsaţi copiii să trăiască necununaţi,
de părinţii cei duhovniceşti. Ele nu se pot împăca niciodată căci în starea aceasta sunt în ghearele păcatului de
cu păcatul, cu minciuna, cu necurăţia. Ele iubesc sfinţenia, moarte ce se numeşte desfrânare.
se hrănesc din Preacuratele Taine, se spovedesc, se
împărtăşesc, iar sufletele lor cresc în sfinţenie şi trupurile Toţi cei ce trăiesc necununaţ i sunt pe calea celui rău, pe
lor în curăţenie, ca Sfânta Fecioară Maria. calea iadului. Nimic din ce fac nu le e primit până nu se
cunună. Casa unde trăiesc cei necununaţ i este
Femeile care urmează Evei sunt femei rele, lipsite de frica blestemată. Casa în care tră ieşte un desfrânat arde în foc,
Domnului; ele vor să se facă numai voia şi dorinţele lor căci toate relele şi toate duhurile necurate se adună acolo.
proprii mai presus de toate. De aceea sunt o nenorocire Vai de acei oameni şi aici în lumea aceasta, că
pentru soţii şi copiii lor şi pentru societate chiar, lipsite de
orice simţ al datoriei, îşi petrec viaţa numai în dorinţe şi o să le plătească din plin, dar şi dincolo, unde îi
desfătări, în nemulţumiri, gâlcevuri şi lupte pentru lucruri de aşteaptă muncile iadului dacă nu se întorc la Dumnezeu.
nimic. Neavând frica lui Dumnezeu, multe au ajuns groaza
familiei, căci cu drept cuvânt zice înţeleptul Solomon: ,,Mai Să ne gândim la Maica Domnului cu câtă dragoste se ruga
bine este a trăi în pământ pustiu, într-o pustie, decât cu o pentru neamul omenesc în Sfânta Biserică, cum s-a adus
femeie rea!”, iar înţeleptul Isus Sirah, zice: ,,Nimic nu este pe sine jertfă vie lui Dumnezeu, iar noi ne spovedim din
mai rău ca femeia rea; mai bine este a trăi cu leul şi cu fugă, ne rugăm în grabă, ne împărtăşim cu puţină credinţă
balaurul în pustie, decât cu o femeie rea!”. şi îndată ne întoarcem iarăşi la interesele noastre, la
plăcerile noastre, la păcate chiar. De vom continua aşa, în
564 PREDICI mare primejdie este mântuirea sufletelor noastre, căci nu
ştim ce ne aduce ziua de mâine.
Aceasta desigur că numai atunci când femeia se ceartă de
dragul certei cu bărbatul, că îi place să se certe cu el zi şi Pentru aceasta cu ochii aţintiţi la Sfântul ei chip, din sfânta
noapte. Dar când femeia e plină de frica lui Dumnezeu şi icoană, când ne rugăm să ne aprindem şi noi de dragoste
îşi îndeamnă bărbatul să vină şi el la biserică, să se lase sfântă şi să-i urmăm cu multă râvnă, pe cât de mult putem,
de beţie, de tutun, de păcatele desfrâului, nu se mai vieţii Prea Sfintei Fecioare Maria, a cărei sfântă Intrare în
cheamă o femeie rea. Aceasta este o femeie bună, plină Biserica Domnului o prăznuim astăzi şi aşa să zicem toţi:
de grijă pentru binele lui ş i al copiilor lor. De aceea zice
înţeleptul Solomon că femeia plină de virtuţi este coroana În Biserica Slavei tale stând, în cer ni se pare nouă a sta,
bărbatului său, o mare podoabă pentru familie - îngerul Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească.
casei. Deschide-ne nouă uşa milostivirii tale! Amin!
Pentru aceasta mamelor şi surorilor nu urmaţi Evei! Urmaţi
Prea Sfintei şi Curatei Fecioare Maria! Iubiţi credinţa, iubiţi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 565
virtuţile alese! Lupta ţi-vă să faceţi voia lui Dumnezeu întru
 Un mijlocitor care să ne poată învăţa calea către fericire
prin exemplul Său. Şi iată că acest mijlocitor, care a venit
să ne împace cu Tatăl Ceresc a fost vestit de Duhul Sfânt,
PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA prin prooroci, cu

NAŞTERII DOMNULUI IISUS HRISTOS 566 PREDICI

,,Iată, Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu şi se va sute şi chiar mii de ani înainte, poporului evreu, din a cărui
chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Dumnezeu seminţie trebuia să se nască.
este cu noi!”
(Matei 1, 23) Dar nu numai poporul evreu aştepta un salvator care să-l
scape din robia diavolului, ci întreg neamul omenesc, căci
F r a ţ i c r e ş t i n i, Dumnezeu luminase pe unii înţelepţi din fiecare popor ca
să-L vadă şi să aştepte pe Trimisul lui Dumnezeu întrupat,
Aceste cuvinte din proorocia lui Isaia ni le aminteşte astăzi pe liberatorul omenirii, pe Mesia, Cuvântul lui Dumnezeu
Sfânta noastră Biserică prin Evanghelistul Matei, ca dova- din cer.
dă că s-a împlinit Scriptura. Evanghelia aceasta se citeşte
în duminica În istoria religiilor omenirii găsim că aşa aşteptau chinezii
pe un oarecare rege păstor, marele doctor al popoarelor,
dinaintea Naşterii Domnului Hristos, pentru ca să ne sfântul care va veni din cer ca să mântuiască lumea. Un
pregătească cu vrednicie să întâmpinăm măreaţa zi a vechi scriitor numit Confucius a scris că a auzit vorbindu-
Naşterii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Împăratul se că se va ridica un Om Sfânt care va face un ocean de
nostru al creştinilor. fapte bune. El va veni din cer şi va avea toată puterea pe
pământ.
Noi toţi trebuie să simţim iubirea Lui de oameni, fiindcă a
venit să ne mântuiască. Cei ce călătoresc în Italia şi vi- Egiptenii aşteptau şi ei pe Isis, mama neamului omenesc
zitează insula Corsica sunt atraşi mai întâi de parfumul care va naşte pe Horus, eroul, care va zdrobi pe Tifon,
florilor: de rozmarin, de crini, de trandafiri şi altele... Aşa şi vrăjmaşul neamului omenesc, adică pe diavolul. Indienii
pe noi ne atrag spre ieslea lui Iisus, spre Betleemul din aşteptau şi ei pe Brahma sau Vişnu, care va apărea în chip
Iudeea, cântările Bisericii, căci tot mai des anunţă această omenesc, va sfărâma puterea celui rău, îi va răsturna
zi plină de bucurie şi de mântuire, această zi plină de lu- tronul şi va repara ruinele omenirii.
mină, când Dumnezeu Se face om şi Se naşte pe pământ,
sălăşluindu-Se printre noi, păcătoşii. Perşii aşteptau pe Mitra, mijlocitorul suprem care îl va birui
pe Ahriman, spiritul cel rău şi va uni într-o singură familie
O, ce mare minune este aceasta, fraţilor! De peste cinci mii omenirea întreagă cu o limbă şi un sceptru. În Japonia, în
de ani păcatul lui Adam închisese uşile cerului, oamenii Siham, în Tibet, pretutindeni popoarele din Orient aşteptau
ajunseseră sclavii demonului şi ai patimilor celor mai un Dumnezeu venit din cer pe pământ să-i înveţe pe oa-
îngrozitoare - cufundaţi în întunericul idolatriei şi în umbra meni şi să repare greşelile lor. Popoarele din America zi-
morţii. Prin păcatul lui Adam au ajuns aşa de departe în ceau că Purul va trimite din cer pe propriul său fiu, pentru a
rele şi mai mult, prin păcatele lor proprii oamenii sfărâma- extermina şarpele.
seră legăturile care îi uneau cu Dumnezeu. Ei se re-
voltaseră împotriva celui Atotputernic. De aceea, şi Mexicanii credeau într-o transformare religioasă care va
Dumnezeu se depărtase de acest pământ plin de nedrep- înlocui sacrificiile omeneşti. Aceeaşi aşteptare, aceeaşi
tăţi şi nu-i mai socotea fii ai Săi, căci răul ajunsese la ex- nădejde se observă la popoarele din Occident. La Atena şi
trem şi vrajba între cer şi pământ nespus de mare. la Roma s-au dezvoltat două dintre cele mai mari civilizaţii
din vechime; de la aceste înălţimi privirea lor zăreşte mai
De aceea, pentru a împăca cerul cu pământul trebuia să curată şi luminoasă figura Aceluia ce trebuia să vină.
se nască un mijlocitor, un om şi Dumnezeu în acelaşi timp. Filozoful Socrate spunea ucenicilor săi: ,,Să nu cerem
nimic zeilor, să aşteptăm că un trimis din cer va veni să ne pe pământ şi răul rămăsese aproape general. Nu mai era
înveţe datoriile noastre către zei şi către oameni şi să decât un singur mijloc şi fără îndoială sublim şi hotărâtor.
nădăjduim în bunătatea divină că această zi nu este de- Pentru că lumea nu voia să vină la Dumnezeu, S-a hotărât
parte”. Dumnezeu să vină la lume şi să Se sălăşluiască în mijlocul
făpturilor Sale răzvrătite. La plinirea vremii, când a bine-
Puternica Romă de atunci asculta cu fericire cuvântul celui voit, Dumnezeu S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei Maria
mai puternic orator numit Cicero care îi anunţa că un rege odată cu vestea cea bună adusă de arhanghelul Gavriil şi
universal va veni şi va cârmui toate popoarele sub un prin încuviinţarea smeritei Fecioare Maria.
Stăpân comun - Dumnezeu - rege văzut al tuturor oa-
menilor. Marele poet Virgiliu, în cântările lui, pomenea de Trecuseră nouă luni de când îngerul Gavriil adusese
un prinţ - fiul cerului, vlăstar iubit al zeilor. El vedea globul vestea din cer Mariei că va naşte un Fiu. Momentul în care
pământesc clătinându-se în fundamentele sale, pământul, Fiul lui Dumnezeu trebuia să se nască în lume era apro-
mările şi cerul tresăltând de bucurie şi salutând era cea ape. Iosif şi Maria locuiau în Nazaret, la distanţă de peste
nouă ce se deschidea. 120 km de Betleem. Ei nu aveau nici un motiv să se ducă
în patria lui David, la Betleem, dar se împliniră proorociile.
Astfel, toate popoarele aşteptau cu nerăbdare venirea iz- Dumnezeu s-a slujit de un mijloc: l-a insuflat pe împăratul
băvirii lor. Fiecare, Romei, care domnea în lux şi în bogăţie fiind cel mai put-
ernic din întreaga lume de atunci şi subjugând popoarele
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 567 cu puterea armelor, să numere oamenii, să măsoare ţările
ca să vadă ce impozite poate pune, şi să ştie veniturile şi
după cum putea şi după cum era inspirat. Unii ziceau că va bogăţiile sale.
veni din Orient, alţii că din Occident, dar, din Iudeea
trebuia să vină Izbăvitorul, după Scriptură, cum se anun- În Iudeea toată ţara era în mişcare. Roma voia să ştie câţi
ţase prin prooroci. Acest popor evreu ştia şi când va veni urmaşi ai lui Avraam şi Iacov au mai rămas în ţara
acest trimis şi unde se va naşte. Poporul iudeu avea părinţilor lor, şi la glasul împăratului Romei, nenorociţii
profeţii săi; glasurile lor inspirate de Dumnezeu nu încetau evrei se duc să se înscrie în registrele mai marilor
a le făgădui un Mântuitor. stăpânirii romane.

Proorocul Isaia s-a ridicat şi a descoperit cu precizie port- 568 PREDICI

retul trimisului lui Dumnezeu. El zicea că va fi prunc: ,,Că
Prunc se va naşte şi se va da nouă”, el zicea că se va Octavian August era într-adevăr cel mai puternic împărat şi
naşte din fecioară: ,,Iată Fecioara în pântece va lua şi va ocrotea religia păgână. În timpul lui înfloriseră mult arta şi
naşte Fiu şi se va chema numele lui Emanuel, înger de ştiinţele, prin care amăgise mult lumea, căci toţi ziceau că
mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Dom- trăiesc în veacul de aur. El făcea pe placul lumii, iar lumea
nul păcii, Părintele veacului ce va să fie!”. Acesta este Fiul păgână era mulţumită de el. Iată ce spune împăratul Octa-
lui Dumnezeu. El va învia din morţi, El va deschide ochii vian August: ,,Am hotărât pentru popor şi nobilime să se
orbilor şi urechile surzilor. Atunci va sări şchiopul ca cerbul serbeze 47 de jocuri, din care fiecare m-a costat 3 milioane
şi se va limpezi limba gângavilor. de bani (în banii vremii). În aceste jocuri se vor lupta o mie
de lei, o mie de porci, o mie de cerbi şi o mie de struţi. Eu
Proorocul Miheea anunţă locul naşterii Mântuitorului, zi- am biruit Galia, am învins Spania, am umilit Grecia, am
când: ,,Şi tu Betleeme, casa Eufratului, mic eşti între miile supus Asia şi Africa, am subjugat Germania şi toate
lui Iuda, dar din tine Îmi va ieşi Povăţuitor peste Israel!”. popoarele pământului se închină înaintea mea, ca înaintea
Astfel Dumnezeu a căutat să-i convingă şi să-i întoarcă pe lui dumnezeu”.
fiii rătăciţi şi revoltaţi acasă, prin poveţele proorocilor care
le descopereau atât de clar chipul Fiului Său, ca să-L cu- Ce vorbe mari! Ce mândrie pe el! Câtă mândrie! Şi tocmai
noască, dar ei tot nu L-au cunoscut! Omenirea era în timpul acela a ales Dumnezeu ca să se nască Fiul Său,
decăzută şi înăbuşită de toate viciile, încât nu putea să într-o peşteră săracă în Betleem. El nu ştia că Dumnezeu
ridice capul şi să privească cerul. Nimic nu se schimbase prin poruncile pe care le dădea, va aduce la îndeplinire
planurile Lui. Fiindcă o dată cu naşterea Domnului Iisus Dumnezeu Îşi acoperă mărirea Sa cu un văl, ascunzându-
Hristos, a început să se facă şi numărătoarea anilor în Şi slava, dumnezeirea şi puterea Sa, sub trăsăturile naturii
toată lumea. Era schimbarea omenirii, venise izbăvirea cea omeneşti, în chipul unui copil mic.
de mult aşteptată. În fundul Galileii într-un sat neînsemnat,
într-o casă săracă, un dulgher cu femeia sa aşteptau De ce ai ales această stare atât de umilă, Doamne?...
naşterea unui copil. Dumnezeu voia ca Acest Copil să Se
nască în Betleem. Face un semn Cezarului cum ştie El ca Împăratul cerului şi al pământului se naşte într-o iesle rece,
şi Creator, iar Cezarul, ca o slugă inconştientă, porunceşte în sărăcie mare. Priviţi! Ce nu-i lipseşte?! Casa, focul,
tuturor supuşilor săi să-şi înscrie numele în registrele pub- căldura, scutecele moi şi… toate. Aşa că, de mic ne-a
lice. arătat calea de urmat, calea lepădării de sine, nu a iubirii
de noi, a dezmierdării vieţii acesteia trecătoare. De aceea,
Locuitorii din Nazaret primesc porunca să se ducă în evreii nu L-au cunoscut şi o parte dintre ei şi astăzi Îl
oraşul de unde se trage neamul, fiecare spre a se înfăţişa aşteaptă. În acest timp de aproape 2000 de ani, mulţi au
delegatului împărătesc. Pentru Iosif şi Maria, porunca dată fost înşelaţi de câte un vrăjitor, căruia i-au zis ei ,,mesia”.
de împăratul roman este chiar porunca lui Dumnezeu. Ei Târziu, după ce l-au ascultat, au văzut că s-au înşelat.
pleacă pe jos şi, după o călătorie de câteva zile, ajung spre
seară la Betleem - oraşul lui David, strămoşul Mariei din Dintre toate popoarele lumii, unii au crezut, iar alţii n-au
care s-a născut Iisus Hristos. Maria şi Iosif nu s-au dus în crezut în Fiul lui Dumnezeu, în Fiul Acesta ceresc, născut
Betleem numai pentru că se trăgeau din familia regală, ci în peştera din Betleem, dar totuşi, în toate popoarele se
fiindcă Iisus era cu adevărat fiul lui David, după cum au află creştini şi ucenici ai lui Iisus şi până la ziua judecăţii,
spus mai înainte proorocii. când va veni a doua oară să judece viii şi morţii, va mai fi
încă timp de a-L recunoaşte pe Iisus ca Fiu al lui
Nimeni nu vedea mâna care cârmuieşte toate din înălţime Dumnezeu şi Mântuitor. Cine nu se va întoarce până
şi nimeni nu poate să pătrundă tainele lui Dumnezeu în atunci va rămâne în pieirea veşnică!
ocârmuirea lumii, căci oamenii le socotesc după mintea lor.
În acea noapte sfântă orăşelul Betleem dormea fără să se Peştera unde S-a născut Iisus există şi astăzi în Betleem.
îngrijească că Dumnezeu l-a cercetat şi fără să-i pară rău Acolo s-a ridicat o biserică, dar nu numai acolo, ci pe tot
că I-a închis porţile şi nu L-a primit în casele lui. Să facem pământul s-au înălţat biserici, unde în fiecare zi de
şi noi o călătorie până la Betleem pe aripile credinţei noas- sărbătoare se repetă minunea din peştera Betleemului,
tre şi să-L vedem pe Cuvântul lui Dumnezeu Care S-a prin Sfânta Liturghie, însă cu o singură deosebire: atunci
făcut om şi S-a arătat nouă. Dar… ce vedem acolo? Un Iisus S-a arătat oamenilor faţă către faţă, iar la Sfânta
staul, un dulgher, o femeie săracă, puţine paie, un copil Liturghie se arată învăluit de taină sub chipul pâinii şi al
mic tremurând de frig. vinului. Atunci S-a arătat un prunc culcat în iesle, acum Se
arată prin pâine şi vin în potir. Atunci o Fecioară L-a
O, Doamne! Acesta este Fiul Tău?! Acest umil copil este născut, acum Biserica Îl ţine în braţele ei. Fecioara cea
oare Împăratul Slavei şi Domnul păcii, Care a fost aşteptat curată este Biserica Creştină Ortodoxă, bătrânul Iosif
de mai bine de cinci mii de ani, anunţat de atâţia profeţi, că închipuie Vechiul Testament, cât şi poporul ales care a
va veni în lume să Se facă iubit de oameni, să fie cunoscut crezut şi va crede până la sfârşitul veacurilor; Betleemul
şi să poată fi urmat, să ne dea învăţătură mântuitoare?! este lumea cea împietrită care nu L-a primit; peştera este
Blestemul dumnezeiesc ce era Altarul unde se săvârşesc toate tainele; ieslea este Sfântul
Potir din care ne împărtăşim noi, creştinii.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 569
Sfinţii Părinţi au rânduit în mod tradiţional să se
asupra omenirii din cauza păcatului lui Adam, făcuse ca prăznuiască Naşterea Domnului o dată pe an la 25 de-
omenirea să nu mai poată privi fără mâhnire divinitatea. O cembrie. S-a rânduit la sfârş itul anului, pentru că şi Dom-
mare frică le stăpânea sufletul faţă de Dumnezeu. De nul Hristos a venit în lume către sfârşitul veacurilor să
aceea, în pustie, când vorbea Dumnezeu cu Moise, se împlinească legea, şi în vreme de iarnă spirituală, când
zguduia pământul şi mulţi mureau de frică. În Betleem, inimile oamenilor erau reci şi lipsite de căldura lui Hristos.

Naşterea Domnului Hristos a fost cu totul altfel decât a
noastră, a oamenilor
570 PREDICI
păcătoşi. El, Care S-a născut fără de păcat, trebuia să Se
nască mai presus de păcătoşi. În primul rând Fecioara Ma-
ria n-a avut nici o durere la naştere şi cheile fecioriei nu i s-
au stricat. Pruncul Iisus a ieşit din pântecele său în braţele
Fecioarei Maria, aşa cum mai târziu cu acelaşi trup Iisus, a
intrat la ucenici prin uşile încuiate, după Înviere. Fecioara
Maria, după naştere, L-a aşezat în iesle pe paie şi L-a
înfăşat cu scutece, iar boii, animalele suflau să-I facă
căldură.
Îl câştigă pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este Iubire! Să
punem lângă aur tămâie curată, adică sfânta rugăciune,
căci ea este maica tuturor faptelor bune şi călătoreşte
odată cu omul de la naşterea lui şi până la moarte.
Rugaţi-vă pentru preoţi, rugaţi-vă unii pentru alţii, rugaţi-vă
pentru cei adormiţi, aduceţi-vă aminte de cei în suferinţă,
de cei bolnavi în spitale, de toţi necăjiţii şi asupriţii din toată
lumea. Dacă vreţi să aduceţi puţine scutece lui Hristos,
bucuraţi copilaşii cei săraci cu cele de folos şi făcând aşa
ne vom asemăna magilor şi păstorilor care I-au adus daruri
Pruncului Iisus.
Pe lângă acestea să punem pe masa bunătăţilor şi alte
virtuţi: blândeţe, răbdare, iertare, post şi milostenie, şi să
facem trăirea noastră cât mai curată ca

Sfânta Biserică se pregăteşte pentru marele praznic care PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 571
ne stă înainte şi se îmbracă în veşminte noi şi luminoase,
se împodobeşte ca să-L primească pe Mirele ei, Iisus Hris- în clipa când Oaspetele cel mult aşteptat va intra în casa
tos. De aceea în acest timp auzim cântându-se tot mai noastră, în clipa când Îl vom primi prin Sfânta Împărtăşanie
des: ,,Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din cer, întâmpi- pe Pruncul Iisus, să Se odihnească în ieslea inimii noastre,
naţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă mai presus de cele şi să o lumineze. Atunci se va naşte în noi, Îl vom vedea
pământeşti!”. Acum rămâne să vedem cum se cade să ne faţă către faţă, vom cina cu El şi-I vom închina darurile
pregătim şi noi, creştinii, pentru a-L întâmpina pe Iisus faptelor bune. În clipa aceea vom deveni o Biserică vie,
Hristos, Împăratul şi Mântuitorul nostru, căci fără o trupul peşteră, mintea fecioară, gândurile curate şi vom
pregătire duhovnicească din partea noastră, în zadar sunt putea cânta slavoslovii şi noi împreună cu îngerii şi cu
toate slujbele chiar, cântările, podoabele Bisericii. Cu mult păstorii.
mai mult va fi orice pregătire pământească, trupească,
pregătire plină de griji, că nu şi-au cumpărat haine noi, De acum Fecioara cu bătrânul Iosif au ajuns la Betleem,
mâncăruri, băuturi, brad, dulciuri, nu s-au asigurat să sunt obosiţi de cale. Clipa naşterii se apropie. Iosif trudit, în
petreacă cât mai bine cu chefuri şi distracţii. zadar bate din uşă în uşă, din poartă-n poartă că nimeni
nu-l primeşte. Afară este iarnă şi peştera departe. Iată
Sfânta Biserică nu ne opreşte a ne îngriji şi de cele steaua începe să-şi arate lumina pe cer! Să mergem pe
trebuincioase trupului ca să se veselească şi el împreună urmele luminii ei! Iată şi magii din depărtări se pregătesc
cu sufletul, pentru că trupul îl închipuie pe bătrânul Iosif, de cale să aducă daruri din cele alese! Să-i însoţim şi noi
logodnicul Maicii Domnului, iar sufletul şi mintea o închipu- la drum!
ie pe Fecioara Maria. Amândoi trebuie să se bucurie de
Naşterea Pruncului - de Naşterea Fiului lui Dumnezeu! Cu Să păşim mereu pe calea pocăinţei, a rugăciunii şi să-I
nimic nu ne vom putea pregăti mai bine pentru marele dăruim şi noi Domnului ce nu I-au dat evreii. Aceia I-au dat
praznic al Naşterii Domnului, decât numai dacă vom face o iesle săracă şi rece; noi să-I dăm inimile noastre pline de
ce ne învaţă Sfânta Biserică, adică să ne curăţim casa su- căldura dragostei, să deschidem inima noastră pentru El şi
fletului prin spovedanie cât mai sinceră şi curată, până la să-L primim, să-L simţim în inima noastră cu toată dragos-
umilinţă. tea. El, Dumnezeu, înconjurat de oştile îngereşti, de ser-
afimi şi heruvimi, S-a pogorât într-o peşteră săracă. În nu-
Să ne îmbrăcăm în haina cea nouă a pocăinţei, să ne mele cui şi pentru cine a venit? Credinţa noastră răspunde
pregătim masa inimii noastre cu tot felul de fapte bune, să la această întrebare: ,,Pentru noi oamenii şi pentru a no-
punem acolo asemenea magilor aur lămurit, care este astră mântuire”.
dragostea creştină. Cine are dragoste adevărată, sinceră,
Să plângem văzându-ne neputinţa noastră de a-L primi şi Ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este ziua păcii,
de a-L slăvi, după datorie şi după cum s-ar cădea. Să sus- e ziua bucuriei, sărbătoarea îngerilor şi a colindătorilor,
pinăm că nu putem face măcar ce au făcut înaintaşii noştri, sărbătoarea copiilor şi a părinţilor. Bucuria aceasta mare o
care-L adorau plini de fapte bune şi-I aduceau la iesle viaţa cuprinde şi o vesteşte Sfânta Biserică Ortodoxă astăzi. La
cea mai sfântă şi curată. Să ne cutremurăm de nemernicia Naşterea Domnului s-a unit cerul cu pământul. Atunci înge-
noastră şi să-L întâmpinăm cu umilinţa inimii, dar şi cu rii au cântat şi s-au bucurat pentru mântuirea noastră,
nădejde nestrămutată în mila şi bunătatea Lui, căci dacă pentru că S-a născut Împăratul cerului şi al pământului,
împăraţii şi domnii pământului fac graţieri deţinuţilor, Iisus Hristos, întemeietorul religiei noastre creştine. De
greşiţilor ţării şi legii când li se naşte un fiu dorit, cu mult aceea a fost mare bucurie în cer şi pe pământ, între cei
mai mult Dumnezeu, Împăratul cerului şi al pământului, ne care au aşteptat această zi de veselie şi de mântuire.
va graţia şi pe noi osândiţii, greşiţii şi călcătorii legii Lui, la
Naşterea Fiului Său, Iisus Hristos! Religia mântuirii sufletelor noastre s-a descoperit prin
întruparea Fiului lui Dumnezeu, aşa cum se propovăduise
Rugăciune prin prooroci, cum se vestise mai înainte şi cum spune Sf.
Ioan Evanghelistul: ,,…Şi Cuvântul trup S-a făcut şi S-a
Doamne Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Care sălăşluit între noi. Şi am văzut Slava Lui ca a Unuia Născut
ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care din Tatăl, plin de har şi de adevăr!”. Iată ce sărbătorim noi
cel dintâi sunt eu, vino şi în ieslea săracului meu suflet şi la Crăciun! Naşterea şi arătarea cu trup a lui Dumnezeu,
luminează-l cu lumina strălucirii Tale, făcându-l locaş taina întrupării Sale şi a întemeierii religiei creştine. Sufletul
dumnezeiesc, ca să fiu cu Tine în toate zilele vieţii mele în nostru este mai înălţat astăzi şi îmbrăcat în haină strălu-
vecii vecilor! Amin! citoare de mare sărbătoare, ca să întâmpine pe Cel ce a
venit de sus, din cer, pe Cel ce este deasupra tuturor prin
572 PREDICI Fiinţa Sa, căci S-a născut din Tată fără de mamă, mai
înainte de veci, ca Dumnezeu, şi din mamă fără de tată, în
Betleem, ca om.

El este deasupra tuturor prin istoria Sa, care nu seamănă

PREDICĂ LA cu a nici unui om

NAŞTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 573

,,Iată, vă vestesc bucurie mare: astăzi în cetatea lui David sau a vreunui împărat muritor, căci viaţa nimănui nu a fost
vi S-a născut Mântuitorul, Care este Hristos Domnul!” profeţită atâtea veacuri şi aşa amănunţit, mai înainte cu
(Luca 2, 10-11) sute şi chiar cu mii de ani. Viaţa Împăratului nostru Iisus
Hristos este mai presus de istorie, este deasupra tuturor
F r a ţ i c r e ş t i n i, prin învăţătura Sa minunată, prin trăirea Sa sfântă, prin
iubirea Sa nemărginită, prin puterea Sa dumnezeiască,
Aş vrea să schiţez în câteva linii mari importanţa sfintei prin moartea Sa mântuitoare, prin învierea Sa luminată,
sărbători de astăzi. Aş vrea să zugrăvesc în culori vii prin Biserica Sa care a crescut şi s-a întins până la mar-
marea şi strălucita sărbătoare a Naşterii Domnului nostru ginile pământului. Minunată este descoperirea Lui,
Iisus Hristos, pe care o dumnezeiască este religia Lui, învăţătura Lui este din cer,
de la Tatăl.
sărbătorim noi, creştinii ortodocşi, astăzi. Nici una dintre El ne-a învăţat ce să credem despre Dumnezeu. El ne-a
sărbători nu aduce atâta pace şi bucurie, atâta vrajă şi învăţat ce să credem despre lume şi despre viaţă, despre
cântec, atâta însufleţire şi voie bună în familie, între creşti- îngeri şi oameni, despre bine şi rău. El ne-a învăţat ce să
ni, în toată lumea. credem despre trup şi suflet, despre păcate şi mântuire,
despre Biserică şi Har, despre Sfintele Taine. El ne-a
învăţat şi ne-a arătat calea spre lumea viitoare şi veşnică,
spre viaţa cea adevărată. El ne-a arătat sfintele taine ale mari şi mici, cum S-a învrednicit Pruncul Iisus în grajdul din
creştinătăţii, El ne-a descoperit minunate învăţături şi Betleem.
dogme, şi adevărul celor şapte sfinte taine. Dar, oare astăzi, care este credinţa învăţaţilor? Se mai
închină ei Mântuitorului sau nu? Mai vorbesc ei despre
El, Iisus, Care S-a născut astăzi în ieslea din Betleem, a lumina, iubirea şi pacea lui Hristos? Fac ei din ştiinţă o
întemeiat toată religia aceasta sfinţitoare, mântuitoare, sal- putere care să slujească binelui omenirii? Fac ei din reve-
vatoare - religia noastră creştin-ortodoxă. Împăratul şi Mâ- laţie, din legea Domnului, făclie pentru picioarele şi cărările
ntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a arătat prin exemplul vieţii lor? Cu adâncă amărăciune trebuie să constatăm că
Sale divine, cum să trăim în virtute şi în har, cum să înţelepciunea lumii de astăzi este falimentară. Ştiinţa a
creştem mai luminaţi şi fericiţi şi ce să facem să moştenim devenit o forţă puternică, progresul civilizaţiei este uimitor,
Împărăţia lui Dumnezeu. dar marii savanţi, oamenii de ştiinţă au născocit armele
Religia întemeiată de El este religia iubirii dintre Dumnezeu cele mai diabolice spre distrugerea vieţii de pe pământ,
şi om, religia dintre cer şi pământ, religia dragostei lui spre distrugerea omului.
Dumnezeu, religia inimii, a Crucii, a Jertfei şi a suferinţei;
religia suspinelor şi a lacrimilor binecuvântate, religia cul- Omenirea a ajuns ca o turmă de vite, împărţită şi sortită
tului de adorare, a strigătelor de cerere, a rugăciunilor de pieirii, după bunul plac al câtorva, care se pretind civilizaţi
mulţumire. Religia întemeiată de Împăratul nostru este şi mari făcători de bine ai ei. Niciodată înţelepciunea ve-
religia adevărului în care ne naştem, în care creştem şi acului acestuia n-a fost mai nebună ca astăzi, când toate
murim, religia în care ne botezăm, ne miruim, ne cununăm, continentele pământului şi-au declarat război, când tem-
ne împărtăşim, este religia pe care trebuie s-o iubim şi s-o plele păcii pretutindeni sunt închise şi dărâmate, când
apărăm, chiar cu preţul vieţii noastre, ca să ne mântuim. trăim din plin războaie ale omenirii cum n-au mai existat în
istorie.
Religia aceasta creştină o căutau de mult înţelepţii Atenei,
când se închinau necunoscutului Dumnezeu şi n-au putut În zadar cerem cu gura pace, iar cu faptele ne împotrivim
s-o descopere, până când n-a venit între ei Apostolul Pavel Împăratului păcii şi Domnului Domnilor, Care este Iisus
cel luminat de Mântuitorul Iisus Hristos, să le arate calea şi Hristos, Împăratul nostru al creştinilor. În loc să asculte de
adevărul. Religia aceasta au căutat-o magii din răsărit, îngerul păcii, să-L urmeze pe Hristos şi să trăiască după
care au venit la Ierusalim întrebând: ,,Unde este Împăratul Evanghelie, cum învaţă Biserica, învăţaţii şi bogaţii lumii au
iudeilor, Cel ce S-a născut, că am văzut steaua Lui la făcut fabrici de armament, au descoperit tot felul de arme
răsărit şi am venit să ne închinăm Lui?” Închinarea şi da- ucigătoare. În loc să facă fiare de plug şi tron pentru
rurile magilor sunt semnele celui mai frumos omagiu, pe Dumnezeu, Iisus Hristos, în inimile lor şi ale lumii, au făcut
care ştiinţa vremii de atunci L-a adus Mântuitorului. săbii ascuţite împotriva Lui şi a sufletelor creştinilor.

Lângă peştera din Betleem sunt de faţă îngerii - solii lui Răutatea, lăcomia, duşmănia, ura, egoismul au crescut
Dumnezeu, trimişii Lui de sus şi păstorii - solii poporului atât de mult, încât îţi vine să crezi că omul nu mai este în
sărman; apoi magii, regii - solii ştiinţei, stare de nici un progres moral, de a se ridica vreodată din
căderea lui. Să nu uităm, iubiţilor, cuvintele Mântuitorului
574 PREDICI Iisus Hristos, din Evanghelia Sa. El a spus că: se va scula
un neam împotriva altui neam, o împărăţie împotriva altei
reprezentanţii cei mai de frunte ai înţelepciunii omeneşti, împărăţii, va fi foamete şi ciumă, vor fi cutremure şi tul-
pământeşti. Toţi au venit pentru a se smeri înaintea Fiului burări mari pe alocuri şi multe alte semne la sfârşitul lumii,
lui Dumnezeu, Împăratului Slavei. În faţa ieslei se închină: înainte de a veni El pe norii cerului, ca să judece viii şi
raţiunea revelaţiei, bogăţia sărăciei, slava nevinovăţiei, morţii, aşa cum zicem în ,,Crezul”.
ştiinţa iubirii, deşi locul naşterii era umil din cale-afară. Căci
ce puteau vedea?!... Un grajd, o iesle, un prunc, o mamă şi În aceste vremuri tulburi mulţi se vor cutremura, mulţi vor
un bătrân; tabloul era neasemănat de măreţ şi unic în toată dispera; se vor
simplitatea lui. Nici unul din împăraţii lumii nu s-a învred-
nicit să primească încă din leagăn închinăciunea spiritelor PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 575
 Atunci Tatăl a chemat toate oştirile cereşti şi le-a întrebat
clătina toţi aceia care n-au avut dreapta credinţă, se vor care vrea să vină la noi să ne salveze. Tot cerul a rămas
dărâma şi vor arde ca în Sodoma şi Gomora toate mut la întrebarea Tatălui, căci nimeni n-a avut curaj; numai
planurile şi idealurile oamenilor fără suflet, oamenilor fără Fiul Său, Iisus Hristos, Cuvântul cel mai înainte de veci,
Dumnezeu. plin de nemăsurată milă, smerenie şi dragoste, Şi-a luat
răspunderea să vină să ne mântuiască şi a zis: ,,Mă voi da
Necredincioşii şi toţi ticăloşii care şi-au clădit casa pe nisip, pe Mine pildă de urmat şi voi lua asupra Mea toate
toţi aceia se vor duce şi se vor spulbera, toţi care n-au avut fărădelegile şi păcatele lor; voi plăti Eu în locul lor!”
adevărata credinţă, adevărata religie, cei ce s-au întemeiat
pe ştiinţa mincinoasă, pe cultura falsă. Omenirea îşi Arhanghelul Gavriil a vestit Preacuratei Fecioare Maria că
ispăşeşte greşelile prin pieirea proprie; îşi plăteşte va naşte pe
necredinţa cu necredinţă şi răutatea cu răutate, ca şi crimi-
nalul în temniţă care nu plăteşte păcatele nimănui, ci nu- 576 PREDICI
mai pe ale sale.
Mântuitorul, care va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi
Înainte de a veni Împăratul nostru a doua oară, pe norii Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Astfel, Cuvântul S-a făcut
cerului, se va dărâma toată civilizaţia mincinoasă, toată trup şi la plinirea vremii S-a născut în Betleem, într-o
mizeria omenirii păgânizate va arde şi se va distruge. peşteră. Pe scara aceasta a coborât Hristos la noi, pe
Atunci, toţi necredincioşii şi îngâmfaţii vor fi ca valul mării, scara smereniei şi a sărăciei, pe scara umilinţei şi a du-
care se aruncă şi se împrăştie în mare; pentru că ştiinţa rerilor. La naşterea Lui oastea cerească L-a lăudat pe
fără credinţă este ca trupul fără suflet, este ca un atelier Dumnezeu, Împăratul nostru, cântând: ,,Slavă lui
fără lumină, ca un om fără conştiinţă - un monstru. Dumnezeu în locaşurile cele prea înalte şi pe pământ
Credinţa creştină, religia e reazimul vieţii şi tăria ei. Atunci pace, între oamenii plăcuţi Lui!”
nu-i va ajuta nimic ştiinţa cea lumească, vremelnică,
trecătoare, ci îi va acuza mai mult şi în zadar se vor căi de Aşa a început mântuirea lumii. Când magii de la răsărit au
toate zbuciumurile vieţii, de toate ostenelile lor pe care le- călătorit după stea, au întrebat în Ierusalim unde S-a
au făcut fără roade, fără să le aducă vreun folos. De născut Împăratul iudeilor. Apostolul Natanail Îl numeşte
aceea, iubiţilor, chemaţi mereu, spuneţi că necredinţa este Împărat. La intrarea triumfală în Ierusalim a fost întâmpinat
un omor, o crimă, un atentat la viaţa şi desăvârşirea su- cu strigăte şi cântece de bucurie ca un împărat: ,,Osana,
fletul omenesc. Necredinţa este însăşi moartea sufletului, binecuvântat este Împăratul cel ce vine întru numele Dom-
moartea fericirii, moartea păcii dintre oameni, dintre nea- nului!” Iisus nu a respins acest titlu când Pilat L-a întrebat:
muri. ,,Tu eşti Împăratul iudeilor?” El a răspuns: ,,Tu însuţi zici
că Eu sunt Împărat!”
Sosit-a vremea reculegerii. E ziua şi sărbătoarea păcii, e
ziua Naşterii Fiului lui Dumnezeu Care S-a coborât din cer Chiar şi pe Cruce, deasupra capului Lui, s-a scris tocmai
la noi pe pământ ca să ne aducă pace, fericire, mântuire, acest nume: ,,Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor!”
izbăvire din toate nevoile, răutăţile şi păcatele. Când Sfântul Ioan Evanghelistul în Apocalipsă Îl numeşte Dom-
Dumnezeu-Tatăl a văzut jalnica cădere a lumii în cele mai nul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Chemarea
grele şi scârboase păcate, căci lumea ajunsese de înota în împărătească a Domnului Hristos s-a adeverit prin guver-
fărădelege ca o grămadă de viermi ce împuţise pământul, narea Sa asupra naturii şi a lumii întregi, prin puterea Sa
a zis: ,,Îmi pare rău că l-am făcut pe om!” şi a hotărât făcătoare de minuni.
pierderea prin potopul de apă care a fost, scăpând numai
familia lui Noe. După aceea, s-a înmulţit iarăşi omenirea şi Toată viaţa şi opera Mântuitorului au fost şi rămân o
a umplut pământul, dar l-a umplut şi de păcate: idolatria, minune. El tămăduia orice boală şi învia morţii. Era doc-
beţia, curvia, uciderea şi toate răutăţile au îndobitocit torul sufletelor şi al trupurilor. Înainte de înălţarea la cer,
omenirea în aşa fel că nu mai era leac pentru însănătoşi- Iisus le spune apostolilor Săi: ,,Datu-Mi-S-a toată puterea
rea ei. în cer şi pe pământ!”. Iisus este Împăratul păcii şi al drep-
tăţii veşnice, Regele sufletelor şi Capul Bisericii. El a
sfărâmat porţile iadului, iar când S-a înălţat la ceruri, îngerii
L-au întâmpinat în cântări de biruinţă: ,,Deschideţi porţile
să intre Împăratul Slavei!” Aşa a fost condus la Tatăl, Care
I-a zis: ,,Şezi, Fiul Meu, la dreapta Mea până voi pune pe
vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.
Împărate Ceresc, Judecătorule al viilor şi al morţilor, Îţi
mulţumim că Te faci cunoscut prin ale Tale semne şi min-
uni şi nu ne laşi în neştiinţă! Noi credem că Tu eşti Acela
Care zgudui şi cutremuri pământul, Tu porunceşti îngerilor
Tăi să împlinească cu grăbire Apocalipsa.

O, ce mare sărbătoare este astăzi când prăznuim naşterea Ajută-ne şi fii cu noi, cum ai fost cu înaintaşii noştri creştini
şi venirea la noi a Împăratului Ceresc! Noi în numele Lui şi sfinţi, care Te-au mărturisit cu preţul vieţii lor! Ajută-ne
ne-am botezat, am primit pecetea Împărăţiei Lui pe fruntea să păstrăm cu toţii legământul de credinţă şi să nu cădem
sufletului nostru. Împăratul nostru ne-a promis că va fi cu în lupta care ne este pusă înainte! Toţi să ieşim biruitori
noi până la sfârşitul veacurilor şi în curând va nimici pe toţi prin puterea Ta, căci în Tine ne încredem acum şi pururea
potrivnicii şi vrăjmaşii Săi. Ştim cu toţii ce a făcut Stăpânul şi în vecii vecilor! Amin!
nostru pentru noi, cât de mult ne-a iubit şi câte a îndurat de
la iesle şi până la Golgota. Dragostea, smerenia şi jertfa
Lui au zguduit cerul şi pământul. El a venit s ă facă 578 PREDICI
pământul cer, să fie pe pământ precum este în cer, aşa
cum ne-a învăţat să ne rugăm zicând: ,,…Vie Împărăţia Ta;
precum în cer, aşa şi pe pământ”.

Creştinii care au plecat de pe pământ la ceruri fac parte din PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ
Biserica triumfătoare, iar noi, creştinii, care suntem astăzi
în luptă cu toate ispitele şi NAŞTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 577 ,,... Şi sculându-se Iosif, a luat, noaptea, Pruncul şi pe
mama Lui şi a plecat în Egipt.”
duhurile necurate ne numim Biserica luptătoare. Să ne
bucurăm că facem parte din această Biserică luptătoare, (Matei 2, 14)
dar să ne cutremurăm cu frică mare când auzim că unii
creştini se fac vânzători şi trădători ai Împăratului nostru. F r a ţ i c r e ş t i n i,
Alţii au dezertat de la datorie, alţii s-au lepădat de credinţă,
alţii Îl hulesc pe Împăratul şi oastea Lui cerească. Trăim După ce S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în
vremuri cumplite şi apocaliptice. Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au
venit nişte magi, filozofi din răsărit şi, ajungând la Ierusal-
Să nu uităm un lucru, iubiţilor: că nu va mai veni un alt Mâ- im, au început să întrebe
ntuitor ca să ne mântuiască. El a fost Împăratul Mântuitor,
Iisus Hristos, iar acum va veni Împărat Judecător ca să ne unde S-a născut, de curând, Împăratul iudeilor, vrând să
plătească la toţi. Vai celor pe care-i va găsi lepădaţi, vai de se închine Lui. Aceşti magi au fost călăuziţi de o stea până
trădători, vai de dezertori, vai de toţi vrăjmaşii şi potrivnicii la intrarea în oraşul Ierusalim, dar aici steaua s-a ascuns
Lui! de ochii lor şi au fost nevoiţi să întrebe. Când a auzit
împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult şi tot Ierusal-
Să ne trezim, creştini! Păstorilor sculaţi-vă! Monahi şi mo- imul s-a tulburat împreună cu el.
nahii sculaţi la priveghere! Fecioare aprindeţi candelele!
Stăpânul e la uşă! Să deschidem cu toţii uşile inimii, să Evangheliile acestei sfinte sărbători, a Naşterii Domnului,
intre Împăratul Slavei că e gata să înceapă judecata! ne dau prilejul să învăţăm mai multe lucruri folositoare
pentru sufletele noastre. Când Sfântul Ioan Proorocul era
Rugăciune în pântecele maicii sale Elisabeta, a săltat de bucurie
atunci când Preacurata Fecioară Maria a venit în vizită la
ea. Cu atât mai mult trebuie să ne bucurăm noi acum,
când sărbătorim Naşterea Mântuitorului nostru, Care a - să nu aveţi alţi învăţători, căci Unul este
venit să ne izbăvească de tirania diavolului. Naş terea Învăţătorul şi Dascălul vostru!”. Sosind această minunată
Împăratului nostru Iisus Hristos ne ridică inimile şi ne zi, ca Stăpânul, Împăratul slavei să vină la noi, mare bucu-
transportă cugetele la Betleem, unde împreună cu îngerii, rie s-a făcut în cer şi sfinţii îngeri au pornit într-un alai ca să
cu magii, cu păstorii şi cu întreg pământul, ne îndeamnă să ne cheme şi să ne îndemne şi pe noi oamenii, să cântăm
cântăm şi noi imnuri de slavă. Domnului cântări de bucurie împreună cu ei şi cu tot
pământul.
Această veste ne-a făcut-o cunoscută Biserica în toate
sărbătorile din postul acesta prin catavasia ce s-a cântat: Să-I mulţumim lui Dumnezeu, cu multă recunoştinţă, că ni
,,Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi- L-a trimis pe Fiul Său să ne înveţe şi să ne fie pildă de ur-
L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot mat în această vale a plângerii, a suferinţelor de tot felul.
pământul şi cu bucurie lăudaţi-L, popoare, că S-a La naşterea împăratului Alexandru cel Mare, tatăl lui s-a
preaslăvit!” bucurat nespus, socotind un mare noroc că fiul său s-a
născut în vremea marelui filozof Aristotel. Zicea el, că
Pentru ce este chemat tot pământul să cânte Domnului?! acum are cine să-l instruiască şi să-l înveţe cele mai înalte
Acest lucru este de mare trebuinţă a-l şti tot creştinul: fi- cunoştinţe, ca fiul său să poată face mari isprăvi şi să fie
indcă a venit ziua cea mare a bucuriei, ziua eliberării nea- fericit pe pământ.
mului omenesc de sub robia satanei, de sub robia
păcatelor, în care gemea şi suspina. Atât de mare era gre- Cu cât mai mult trebuie să ne bucurăm noi şi să ne simţim
utatea păcatului şi atât de mult îl apăsa pe om, încât în nicifericiţi! Suntem născuţi în vremea adevărurilor credinţei, a
un chip nu se putea izbăvi de el şi împăca cu Dumnezeu. Mielului lui Dumnezeu, Care este mai presus de orice
Prin înşelăciunea din grădina raiului lumea era vândută învăţător şi filozof pământesc, Care a zis aceste cuvinte:
demonului şi condamnată la ,,Eu am venit ca lumea viaţă să aibă şi mai mult să aibă,
adică unde sunt Eu şi voi să fiţi, lângă Tatăl, la fericirea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 579 veşnică!”. De aceea cântau îngerii la naşterea Sa: ,,Slavă
întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace!”, în-
închisorile întunecoase ale iadului; era pierdută şi suflet- demnându-i pe oameni să ia parte la bucuria lor, pentru că
eşte şi trupeşte, fără nici un chip de scăpare, şi nimeni n-o Însuşi Fiul lui Dumnezeu a venit cu trup pe pământ. Ei îi
putea izbăvi. scoală în noaptea aceea pe păstori şi-i trimit să-L vadă pe
Domnul Cel născut cu trup, în ieslea din peştera
Tot neamul omenesc, de la Adam şi Eva până la Domnul Betleemului. De-atâtea ori fuseseră îngerii trimişi de
Hristos, era în ghearele celui rău, aruncat în prăpastia Dumnezeu pe pământ şi văzuseră în lume multă jale şi
pierzării. Biata omenire nu avea nici o pildă de urmat - căci multă nenorocire. Acum ei îşi ziceau că oamenii se vor
toţi se zbăteau în patimi şi păcate - nu avea nici un bucura de venirea Domnului pe pământ şi se aşteptau ca,
învăţător, care să o înveţe adevărata cale ce duce la ferici- fără îndoială, toată lumea să-L primească pe Domnul Hris-
rea veşnică. De aceea, odată cu naşterea Domnului Hris- tos, să salte de bucurie şi să-I urmeze învăţătura, dar mare
tos, se schimbă toate în lume, căci El a venit să ne arate de tot le-a fost
calea fericirii, să ne înveţe adevărul, să ne lumineze
mintea ca să ştim ce să facem, cum să trăim ca să ne mâ- 580 PREDICI
ntuim, să câştigăm fericirea cea veşnică în viaţa de veci.
mirarea când au văzut purtarea lumii faţă de Fiul lui
Pentru aceasta S-a coborât Fiul lui Dumnezeu la neamul Dumnezeu.
omenesc şi a zis despre Sine aceste cuvinte mari: ,,Eu
sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; Eu sunt Păstorul cel bun, Încă de la început pământul nu vroia să-L primească.
care-Mi pun viaţa pentru oile Mele; Eu sunt Lumina lumii; Pentru Iisus nu s-a găsit în Betleem nici o casă caldă în
Eu sunt Uşa - prin Mine de va intra cineva se va mântui; care să Se nască; parcă ar fi vrut ca Domnul să Se nască
Eu sunt Învăţătorul vostru afară în frig şi să moară. Curând, după naşterea Lui, Irod
împăratul caută să-L omoare, aşa că Iosif şi Maria au fost
nevoiţi să fugă cu El în Egipt. Când s-au întors din Egipt, adevărate, căutând să-l omoare, să-l distrugă prin fel de fel
au trebuit să locuiască în Nazaret. Când Domnul Hristos a de vicleşuguri şi răutăţi?! Câtă tulburare nu
ieşit în lume predicând Evanghelia şi făcând numai bine, în
atâtea rânduri oamenii au vrut să-L omoare şi nu s-au lăsat PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 581
până când nu L-au omorât, răstignindu-L pe Cruce. După
ce a fost dat jos de pe Cruce, au avut grijă să pună o piatră face diavolul într-o casă unde se naşte un astfel de creştin!
mare la uşa mormântului, să pună ostaşi de pază şi să Ce mari sunt răutăţile şi duşmăniile pornite împotriva
pecetluiască piatra, zicând: ,,Poate acum am scăpat de credincioşilor adevăraţi, împotriva acestor suflete născute
El!” din Cuvântul lui Dumnezeu, din Duhul Cel de viaţă dătător,
împotriva acestor creştini paşnici, care nu impun nimănui
Iată cum este lumea! Iată cum s-a purtat lumea cu Domnul cu forţa să-L urmeze pe Hristos, ci numai cei ce vor.
Hristos! O singură fiinţă nevinovată, fără de păcat, a venit Necredincioşii îi hulesc, îi urăsc şi-i duşmănesc, îi
şi a locuit printre oameni pe pământ şi lumea s-a tulburat. împiedică diplomatic şi-i pârăsc spunând minciuni la adre-
Irod împăratul şi tot Ierusalimul s-a tulburat: ,,Nu ne trebuie sa lor, căutând pe toate căile, ca şi Irod cel blestemat, să
un alt împărat! N-avem nevoie de El, vrem să fim lăsaţi în ia sufletul pruncului - sufletul creştinului. Pentru toate lucru-
voia noastră! Afară cu El! La moarte cu El, cu un astfel de rile şi toate poftele se găseşte loc în casele creştinilor:
Împărat!” Acestea toate le ziceau fiind stăpâniţi de duhul pentru mâncăruri, băuturi, cântece, dansuri, jocuri de no-
cel rău al invidiei şi al răutăţii, dar Dumnezeu a avut grijă roc, chiote şi înjurături, pentru filme şi emisiuni imorale
să împlinească cele scrise în Scripturi şi să-L apere pe Fiul transmise la televizor, pentru toate se face loc în inimă.
său Cel întrupat din Fecioara Maria, căci i-a înştiinţat pe Inimile sunt deschise şi cu multă bucurie le primesc pe
magi, în vis, să nu se mai întoarcă pe la Irod. Şi ei s-au toate.
dus pe altă cale în ţara lor. Când auziţi despre această
răutate a lumii de pe vremea Domnului Hristos, când S-a Tot aşa era plin şi orăşelul Betleem de toată lumea, dar
născut cu trup pe pământ, imediat vă vine în gând să-i pentru Domnul Slavei nu s-a găsit un loc; Domnul Hristos
osândiţi pe oamenii aceia pentru îndărătnicia şi purtarea n-a fost primit. El nu are nici un amestec cu viaţa şi cu in-
lor cea rea faţă de Domnul Slavei şi sunteţi gata să ziceţi: ima acestor creştini de formă. Creştinismul nostru, de azi,
,,Astăzi lucrurile s-au schimbat. Cine nu se bucură de este un creştinism care repetă numai obiceiurile cele
Naşterea Domnului? În ce ţară sărbătoarea aceasta nu trupeşti: în mâncăruri şi băuturi, dar fără Hristos şi fără
este o sărbătoare de veselie?” Evanghelie. Creştinii noştri se aseamănă cu nişte sticle
care au etichete frumoase, dar ele sunt pline cu apă, care
Aşa este! În toată lumea Naşterea Domnului se după un timp se strică şi grozav s-ar păcăli cineva care ar
sărbătoreşte cu multă bucurie. Ne întrebăm însă, ce fel de socoti că în sticla aceea este ceea ce scrie pe ea.
bucurie simte lumea?! Bucuria pentru venirea Domnului în
lume ca să ne mântuiască, ori bucuria că în aceste zile Aşa sunt cei mai mulţi, creştini doar cu numele, însă inima
avem parte de timp mai mult de odihnă, de hrană mai bună este plină de gânduri şi porniri vrăjmaşe împotriva lui Hris-
şi de petreceri în păcate mari? Căci, din marea gloată de tos şi a Evangheliei Lui, căci dacă sunt îndemnaţi să se
cre ştini, câ ţi petrec cu adevărat creştineşte aceste zile?!... întoarcă la Dumnezeu, să vină la Sfânta Biserică, să se
Câţi vor să-L primească pe Iisus cu o inimă caldă, cu o lase de păcate, li se pare că le spui ceva nou, şi te iau în
minte trează, plină de recunoştinţă, cu un suflet iubitor, cu râs numindu-te rătăcit, habotnic, fanatic, grăindu-ţi împo-
scutecele albe ale dragostei creştineşti? Câţi nu zic mai trivă. Ce spun eu în aceste cuvinte este prea puţin, dar şi
degrabă: de ce să fie El stăpân peste inima mea? acest puţin arată lămurit că oamenii nu-L iubesc pe Dom-
nul Hristos, Care S-a născut în ieslea din Betleem şi nu vor
Câţi Irozi nu-I stau împotrivă cu hule şi înjurături la să creadă cu adevărat în El, şi să asculte Cuvântul Lui.
petrecerile lor, la chefurile lor, stând cu veninul în inimă,
gata să ia sufletul Pruncului? Câţi vrăjmaşi nu ridică satana Pe de altă parte, oamenii se vaită de greutăţi, de necazuri,
împotriva unui suflet de creştin care tocmai s-a născut şi de suferinţă, de lipsă de putere în credinţă şi de mâ-
vrea să crească, să se hrănească din laptele credinţei ngâiere, iar în faţa morţii tremură îngroziţi. De ce, oare?...
Cu siguranţă, pentru că nu-L au pe Domnul Hristos ca
Stăpân şi Mângâietor.
Numai atunci bucuria ta va fi bucurie adevărată şi sfântă,
când vei putea să zici: ,,Eram rob păcatului şi diavolului,
dar Iisus a venit să mă izbăvească. Pentru mine a venit în
chipul cel mai smerit, născându-Se într-o peşteră săracă
din Betleem, pentru mine a suferit frigul şi zăduful, foamea
şi chinurile, şi a murit răstignit pe Cruce. Pentru mine a
înviat. El este al meu şi eu sunt al Lui.” Dacă ai deplină
încredinţare despre aceste lucruri şi duci viaţa ta alături de
învăţătura Sa, ai înţeles rostul venirii Mântuitorului pe
pământ şi atunci te bucuri din plin cu o bucurie curată,
sfântă şi fără de păcat, iar El îţi va da bucuria mântuirii,
care te
582 PREDICI
va umple de fericire în toate zilele vieţii tale, căci El este
Răsăritul Cel de sus, nu cel de jos, Răsăritul răsăriturilor,
Stăpânul şi Împăratul Cerului şi al pământului.
Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a mai amintit că după ce
au plecat magii, un înger al Domnului s-a arătat în vis lui
Iosif, zicându-i: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama lui, fugi
în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu, căci Irod are
să caute Pruncul ca să-L omoare!” Iosif s-a sculat, a luat
Pruncul şi pe Mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
După ce a murit Irod, tot un înger al Domnului i s-a arătat
lui Iosif în Egipt şi i-a spus: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe
Mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce
căutau să-I ia viaţa Pruncului!”. Iosif s-a sculat, a luat
Pruncul şi pe Mama Lui şi a venit în ţara lui Israel. A locuit
în orăşelul Nazaret, ca să se împlinească Scriptura unde
zice că: ,,nazarinean se va chema.”
Ce faptă măreaţă vedem noi creştinii, la acest bărbat
bătrân, logodnicul Preacuratei Fecioare Maria. Aşa, ca şi
Preacurata Fecioară Maria, şi el a fost un ascultător devo-
tat al Cuvântului lui Dumnezeu, căci ar fi putut zice Iosif
când i s-a arătat îngerul în vis: ,,Ce să mă iau eu după
vise? Pentru ce să mă pun în primejdie şi să plec atâta
cale, cu Fecioara şi cu Pruncul, noaptea, printre atâţia
tâlhari şi atâtea primejdii pe care le voi întâmpina până în
Egipt?!” Dar el a fost credincios Cuvântului dumnezeiesc şi
ascultător până la moarte. Un astfel de om îi trebuia Fe-
cioarei Maria ca păzitor, ca să slujească minunii, şi să nu
dea înapoi din lucrarea mântuitoare ce se făcea lumii prin
Fecioara şi Pruncul Iisus.
Din tradiţie cunoaştem o mulţime de întâmplări periculoase
prin care au trecut Iosif, Fecioara şi Pruncul până în Egipt
şi apoi la întoarcerea din Egipt: foamea şi setea, întâlnirile
cu tâlharii, cu fiarele sălbatice şi pe toate acestea bătrânul
şi Sfântul Iosif le îndura alături de Fecioara şi Pruncul
Iisus. Fericit suflet a fost bătrânul Iosif, căci a putut să dea
o mână de ajutor nevinovatei Fecioare Maria, prin care ne-
a venit mântuirea.
Să luăm şi noi pildă de supunerea şi ascultarea acestui
bătrân faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi să primim cu
bucurie şi cu dragoste totdeauna Cuvântul dumnezeiesc.
Căci numai Acesta ne încălzeşte, ne înalţă, ne curăţă de
păcate, ne sfinţeşte şi ne binecuvântează toate simţurile
noastre. El alungă de la noi toate gândurile cele rele,
scoate din stricăciune viaţa noastră, ne încununează cu
milă şi cu îndurări, ne umple de bunătăţi şi ne înnoieşte
tinereţile ca ale vulturului, cum zice în Psalmul 103. Ţinta
este împlinirea acestui Cuvânt. Ascultându-L, să trecem la
fapte, aşa cum a făcut Iosif, căci şi Mântuitorul Hristos îi
numeşte fericiţi pe cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu
şi-L păzesc pe El.
Într-o împrejurare, pe când Domnul Hristos vorbea popor-
ului, iată că a venit mama Lui şi căuta să vorbească cu El.
Atunci cineva îi zice: ,,Iată mama Ta şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 583
fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine!” Dar
Iisus a răspuns: ,,Cine este mama Mea şi care sunt fraţii
Mei? Oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri,
acela îmi este frate, soră şi mamă”.
Iată ce mare cinste capătă cel ce face voia Tatălui Ceresc!
Cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc. Iată
că Domnul Hristos ne dă o pildă, ca şi noi să ne lepădăm
de cei ce nu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, oricine ar fi
ei. Acei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc,
aceia se fac copiii lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Fiul
Său. Tot Domnul Hristos ne spune că acela care aude cu-
vintele Sale şi le împlineşte se aseamănă bărbatului
înţelept, care-şi clădeşte casa pe temelie tare, pe piatră,
iar cel ce aude cuvintele Sale, dar nu le împlineşte, se
aseamănă bărbatului nebun, care-şi clădeşte casa pe ni-
sip.
Iată ce deosebire mare între unii şi alţii, între adevăraţii
credincioşi şi între credincioşii de suprafaţă! Aceştia, care
nu au temelia casei sufletului lor pe piatră, sunt întotdeau-
na în primejdia pieirii sufleteşti şi trupeşti - oameni de
formă. Creştinii care se mulţumesc numai să vină din când
în când la Biserică şi nu-i interesează prea mult mântuirea
sufletului sunt în pericolul pieirii sufleteşti şi trupeşti. Noi să
înţelegem, din ascultarea lui Iosif şi a Sfintei Fecioare Ma-
ria care Îl purtau în braţele lor pe pruncul Iisus, Cuvântul lui
Dumnezeu, că aşa trebuie să fim şi noi, ascultători şi
împlinitori ca şi ei, pentru a ne ferici Dumnezeu şi pe noi în
cer.
Mai departe, ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi că:
văzându-se Irod înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare, şi
a trimis ostaşi să omoare toţi pruncii de parte bărbătească,
de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate îm-
prejurimile lui. Mare prăpăd a făcut acest tiran, căci fără de
milă a omorât 14.000 de prunci! Ţipau bieţii copilaşi,
sângele curgea şiroaie, mamele îngrozite plângeau şi se
văicăreau, şi astfel multă jale a semănat acel tiran în zilele
acelea. Toţi aceşti copilaşi, care au murit martiri pentru
Domnul, s-au botezat în sângele lor şi astăzi sunt îngeri în
Împărăţia Cerului, lângă Domnul Hristos. Cel ce i-a omorât
pe ei a fost un păgân, un tiran necredincios, care şi-a
primit plata de la Dumnezeu pentru faptele lui, pentru
crimele şi nelegiuirile lui. El, Irod, a fost primul care L-a
urmărit pe Domnul ca să-L omoare.
Să ne întoarcem acum la creştinii veacului nostru. Vedem
mulţi creştini, creştini nu păgâni, care fac păcatul acesta
mare al crimei, omorându-şi copiii în pântecele lor. Apro-
ape că nu e femeie care să nu fi omorât măcar unul dintre
copiii ei, cu voie sau fără voie. Au vărsat sânge nevinovat
şi au lipsit copilaşii de amândouă vieţile: şi de viaţa aceas-
ta vremelnică şi de viaţa veşnică, pentru că nu au fost bo-
tezaţi. Toţi aceşti părinţi care au îndrăznit să facă un ase-
menea păcat sunt condamnaţi la temniţele iadului, unde se
vor chinui împreună cu Irod cel
584 PREDICI
blestemat şi cu demonii cei urâţi care i-au înşelat.
Pentru iertarea acestor păcate mari sunt câteva canoane
de mare importanţă pe care să le ascultaţi şi să le faceţi:
Primul - mai întâi de toate, trebuie să se oprească cu
hotărâre de a nu mai face acest păcat, orice s-ar întâmpla.
Al doilea - să se spovedească cu sinceritate, spunând la
duhovnic câte avorturi are, întreruperi medicale şi fereală.
Al treilea - să se căiască cu lacrimi şi cu căinţă toată viaţa
până-i va ieşi sufletul.
Al patrulea - să boteze copii săraci pentru răscumpărarea
acelor suflete. Al cincilea - să înveţe toată viaţa, partea
femeiască, să nu facă avort şi să
aducă cât mai multe suflete pe calea credinţei adevărate,
luminându-le mintea cu sfânta credinţă, scoţându-i din în-
tunericul neştiinţei.
Acestea se vor socoti ca răscumpărare a sufletelor de din-
colo pe care le-au trimis în întuneric. Apoi metanii, post,
rugăciuni, milostenii şi tot felul de fapte bune şi aşa trebuie
să se grăbească fiecare, căci moartea vine fără veste, aşa
cum a venit şi la această tânără, de care vreau să vă
povestesc.
În vara anului 1970 a venit o femeie plângând la
mănăstire. Era de prin părţile Botoşanilor. Bătea la uşa
fiecărui duhovnic şi cerea sfat pentru sufletul fiicei sale. Cu
lacrimi în ochi spunea că fata ei a murit nespovedită din
pricina ei.
« Eu, părinte, spunea ea, am avut o fată nemăritată,
de 25 de ani. Ea trăia cu mine în casă, era fată bună, har-
nică, dar îi plăcea lumea, viaţa. În vara asta, nu-i nici o
lună de atunci, fata mea s-a îmbolnăvit rău, zăcând la pat;
slăbise mult şi nu mânca.
- Mamă, - mi-a zis fata - eu mă simt foarte bolnavă,
ar trebui să chemi preotul să mă spovedească, că am nişte
păcate mari, am greşit cu cineva şi am trei avorturi.
- Lasă, fata mea, că am să mă duc să-l chem, să
mai termin treburile! Şi n-am dat importanţă cuvintelor ei,
nu credeam că va muri aşa repede. A doua zi m-a întrebat
fata:
- Mamă, vine preotul?
 lui plăcere, nefiindu-i milă de lacrimile ei. Dar, iată cum l-a
- Iată, acum mă duc la părintele. ajuns mânia lui Dumnezeu! În noaptea aceea, la un ceas
după ce şi-a împlinit pofta sa, deodată a sărit din pat în
Fata a tăcut câteva minute, dar când am ajuns la poartă, mijlocul casei şi apucându-se cu o mâna de marginea pat-
gata să ies în drum, numai ce aud fata strigând cu glas ului şi cu cealaltă de mâna soţiei sale, căutând cu privirea
mare: fixă într-un colţ, a început a striga cu glas mare şi
înfricoşat: ,,Femeie, nu mă lăsa, cuptorul, cuptorul de
- Mamă, părintele, să vină repede părintele!... şi, în foc!... Foc mare, nu mă lăsa! Dracii îmi dau foc, scapă-mă
clipa aceea, şi-a dat sufletul. Cu aceste cuvinte pe buzele femeie!...”
ei şi cu lacrimi în ochi a murit. M-am întors înapoi cu su-
fletul zdrobit de mustrare că, din cauza mea, a murit fata În clipa aceea, mâna nevăzută a morţii i-a oprit glasul
nespovedită. De atunci nu mai am linişte în sufletul meu. pentru totdeauna şi i-a răpit sufletul nespovedit, iar trupul
De aceea am venit la său, cu chipul îngrozit de spaimă, s-a prăbuşit la pământ.
Aşa a murit acest Nicolae Ungureanu din satul Verşani,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 585 după cum zice proorocul David: ,,Moartea păcătosului este
cumplită!” şi la fel mor toţi necredincioşii, ticăloşii, hulitorii,
mănăstire părinte, ca să dau slujbe şi să mă sfătuiţi ce să batjocoritorii celor credincioşi, care nu vor să se îndrepte.
fac ca să mă ierte Dumnezeu şi pe mine şi pe ea.» A doua zi după moartea lui, a alergat soţia lui la mâ-
năstirea Sihăstria şi a povestit, cu lacrimi, aceste lucruri
Iată, cum se înşală omul! Să luăm aminte, să nu ni se pară vrednice de crezare la toţi preoţii şi la toată lumea.
lucru de glumă, căci vai de sufletul acela pe care-l va apu-
ca moartea nepregătit! Iar pentru că şi bărbaţii sunt vi- Aceste întâmplări sunt fapte autentice din zilele noastre.
novaţi la păcatele acestea, pentru că nu au nici o înfrânare Povestitorii lor trăiesc şi sunt cu lacrimile pe obraz din cau-
şi nici o frică de Dumnezeu, ascultaţi sfârşitul groaznic al za pierzării acestor suflete, care au luat în râs credinţa şi
unui om nepregătit: au ironizat învăţăturile sfintei noastre biserici.

În satul Verşani, comuna Boureni, judeţul Iaşi, trăia o fami-
lie cunoscută în partea locului, a cetăţeanului Nicolae Un-
gureanu. Soţia lui, care trăieşte şi astăzi, este o bună
creştină, se spovedeşte, ţine posturile, merge la Biserică,
face rugăciuni şi milostenii. În schimb, soţul ei, decedat de
curând, era foarte slab în credinţă, nu mergea deloc la bi-
serică, nu voia să se spovedească, nu postea, nu se
temea de Dumnezeu, era foarte beţiv şi desfrânat.
Dacă cineva îl sfătuia să se lase de răutăţi, îl lua la
înjurături şi râdea de el. Adeseori îl îndemna şi soţia să se
spovedească, să meargă şi el la biserică, să se împace cu
Hristos ca să nu moară aşa, iar el îi răspundea cu ironie:
,,Lasă că am aranjat eu cu sfinţii să nu mor acum... m-oi
îndrepta mai încolo, la bătrâneţe şi m-oi duce şi la biser-
ică... că tot la biserică oi fi.” Dar ce s-a întâmplat?...
La începutul postului mare, în anul 1973 soţia acestui
creştin s-a hotărât ca, măcar prima săptămână, să ţină
post şi rugăciune, să fie curată, să se poată spovedi şi
împărtăşi. În a treia zi de post, satana a zădărnicit planul
ei, că ticălosul ei soţ, îmbătându-se, a silit-o la trupeasca
586 PREDICI
Să punem la suflet tot ce am auzit şi să mergem numai pe
calea cea frumoasă
a bisericii, ca nişte adevăraţi ascultători şi împlinitori
ai Cuvântului dumnezeiesc şi să-L slăvim şi noi pe Pruncul
Iisus, Care S-a născut în peştera din Betleem, împreună
cu îngerii, cu magii şi cu păstorii, şi să I ne închinăm Lui,
zicând:
O, Preadulce, Preafrumosule şi Scump Iisuse, primeşte-ne
şi pe noi în preajma staulului Tău şi chiar dacă inimile no-
astre sunt reci, încălzeşte-le Tu cu dragostea Ta! Vino în
peştera inimii noastre şi cu căldura dumnezeirii Tale ne
vom înfierbânta şi noi şi vom putea birui toate ispitele vieţii
acesteia!
Atrage-ne la Tine, Stăpâne Iisuse, atrage-ne la Tatăl şi la
Duhul Sfânt şi deschide inima noastră şi a acestor creştini
care s-au adunat aici, ca să putem cu toţii să Te lăudăm în
ceruri, pe Tine, Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită, în
vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
PREDICĂ LA TĂIEREA ÎMPREJUR
A DOMNULUI IISUS HRISTOS
Ca să se întărească şi mai mult importanţa Naşterii Dom-
nului, Dumnezeu a lucrat prin păgânul împărat August,
care domnea la Roma, îndemnându-l să dea poruncă să
587 se înscrie toţi locuitorii ţării, fiecare în locurile de unde li se
trăgea neamul. Odată cu această numărătoare şi înscriere
a populaţiei, un recensământ din partea Romei, avea să
înceapă o nouă ordine de viaţă, iar acest eveniment se
înscrie în istoria omenirii.
Noi, creştinii, nu umblăm bâjbâind prin întuneric, cum li se
pare unora care

,,…Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur 588 PREDICI
Pruncul, I-au pus numele Iisus, nume care fusese spus de
înger!” nu ştiu ce minciuni să mai scornească, numai ca să poată
(Luca 2, 21) înăbuşi persoana Mântuitorului Iisus Hristos, căci s-au
găsit fel de fel de mincinoşi care s-au unit cu cei care L-au
F r a ţ i c r e ş t i n i, urmărit să-L prindă în Cuvânt şi să-L omoare, zicând
despre El că ar fi un basm. Alţii spun că a existat, dar nu a
Cu mii de ani înainte de Naşterea Domnului Hristos, fost Dumnezeu, ci numai un om mai deştept ca ceilalţi.
omenirea aştepta o izbăvire de cumplitele suferinţe suflet- Când e vorba de minunile Lui, unii rămân încurcaţi, iar alţii
eşti şi trupeşti pe care le avea din cauza urmării păcatului caută să găsească refugiu în alte minciuni scornite de di-
strămoşesc, păcatul neascultării lui avol şi de alţi tulburători. Ei uită că Însuşi Mântuitorul le-a
spus cândva că au de tată pe diavolul şi că ei voiesc să
Adam şi Eva din Rai, pe care oamenii mai mult l-au facă poftele tatălui lor, diavolul; şi iarăşi le spunea Domnul
adâncit, încât a lăsat urme grele în sufletul lor. Dar Crea- Hristos: ,,Pe Mine nu Mă primiţi, Care am venit de la Tatăl
torul şi Milostivul Dumnezeu în nemăsurata Sa bunătate, să vă mărturisesc Adevărul, dar va veni unul care va vorbi
S-a îndurat şi L-a trimis în lume pe Fiul Său, Iisus Hristos. despre el însuşi şi pe acela îl veţi crede şi-l veţi primi!” Aici
Domnul Hristos a vorbit despre vremea cea de apoi, când
Nenumărate au fost avertizările din partea Dumnezeirii va veni antihrist cu minunile lui înşelătoare şi va tulbura tot
Sale, ca lumea să se întoarcă şi să vină la Dumnezeu. pământul, şi va determina lumea să creadă în el prin forţă,
Mulţimile proorocilor strigau mereu cu glas înflăcărat să se prin minciuni şi tot felul de înşelăciuni drăceşti.
întoarcă lumea degrabă din calea pierzării, dar ea zăcea
ca un bolnav greu rănit şi n-avea nici voinţă, dar nici putere Noi, însă, iubiţi credincioşi ştim că niciodată lumea n-a cre-
de întoarcere. zut în Dumnezeu şi nici nu va crede toată lumea, nici
atunci când va face Dumnezeu cele mai mari minuni. Să
Văzând Milostivul Dumnezeu că omul nu vrea să vină la nu aşteptăm să se întoarcă la Dumnezeu toţi păgânii şi
El, S-a hotărât să Se îmbrace El în chipul omului şi să vină spurcaţii, căci nu va fi aceasta. Să luăm aminte la sufletele
El la om. Şi aşa, la vremea când a socotit El, S-a născut noastre şi să ne păstrăm fierbinţi pe calea mântuirii, căci
din Fecioara Maria, cum ştim cu toţii din Sfânta Evan- vremea este aproape!
ghelie, în peştera din Betleem. Toate minunile care s-au
petrecut la Naşterea Domnului au dovedit că El este Biserica este datoare să-şi ducă lucrarea de mântuire
Dumnezeu. El a fost Acela care S-a născut pe pământ, totdeauna, dar ,,mulţi sunt chemaţi şi puţini aleşi” - cum a
după cum a fost vestit mai înainte de prooroci, apoi de Ar- spus Domnul. Şi iarăşi, trebuie să ne gândim la cuvintele
hanghelul Gavriil Fecioarei Maria, iar la naşterea Lui coruri Scumpului nostru Izbăvitor, Care zice: ,,În Casa Tatălui
îngereşti i-au vestit pe păstori, înştiinţându-i să vină să se Meu multe locaşuri sunt.”
închine Împăratului Ceresc, Iisus Hristos.
 vadă dragostea miresei Lui, cinstea ei, răbdarea ei,
Nimeni să nu se întristeze, nimeni să nu se descurajeze de nădejdea şi aşteptarea ei, iar Mirele cel adevărat, Iisus
mântuirea sa, fiindcă Domnul pe toţi îi primeşte şi-i mâ- Hristos, vrea să vadă mai ales şi jertfa ei, căci mireasa -
ntuieşte şi îi va aşeza în unul din aceste locuri pregătite, adică creştinii şi creştinele Bisericii Mame - trebuie să
căci după strădanie, după osteneală, fiecare va primi plata. îndeplinească toate aceste condiţii. Pentru aceasta iubiţilor
Numai aceia pe care îi va apuca moartea în păcate grele, să nu slăbim în credinţă când vom avea de suferit, când
în păcate de moarte, departe de biserică şi de Sfintele ei vom fi nedreptăţiţi, batjocoriţi, iar când vom striga la
Taine, nu vor intra în nici unul din locaşurile cereşti, ci vor fi Dumnezeu, în rugăciune, să nu ni se pară că nu aude; El e
aruncaţi cu păgânii cei nebotezaţi în iezerul cu foc şi puci- cu noi şi în noi, dar tace şi rabdă, ca în săptămâna pati-
oasă, în muncile veşnice. Mult mai greu va fi chinul milor; e timpul tăcerii. Acum satana este dezlegat ca să
creştinilor care s-au lepădat de credinţă şi s-au unit cu cei tulbure tot pământul; el răcneşte ca un leu, zice Sfânta
fără de lege, trăind în păcate şi hulind pe Dumnezeu; ei vor Scriptură şi vrea să-i înghită pe toţi.
fi dedesubtul păgânilor nebotezaţi, care n-au cunoscut
credinţa, căci de fapt aşa scrie Sfânta Scriptură, că aceştia Va veni vremea când Se va arăta şi Împăratul nostru,
care s-au lepădat vor fi prigonitorii cei mai aprigi ai Împăratul Cerului şi al Pământului - Iisus Hristos Mântu-
creştinilor adevăraţi. Ei vor ieşi din mijlocul creştinilor, itorul, a Cărui pecete am primit-o pe sufletul şi trupul nostru
devenind, prin faptele lor, nişte unelte de sminteală pentru în numele Căruia ne-am botezat: al Tatălui, al Fiului şi al
ceilalţi. Sfântului Duh. Atunci când se va arăta El munţii se vor
topi, popoarele vor tremura de frică şi vor tăcea îngălbenite
Va veni vremea când mari sminteli se vor face pe pământ, la glasul Său. Atunci El va vorbi pentru noi, atunci El va
că mulţi credincioşi se vor încurca cu totul dacă nu vor ţine face dreptate tuturor acelora care au suferit pentru numele
legătura cu Sfânta Biserică şi în special cu persoanele Său.
duhovniceşti - bisericeşti, care învaţă dreapta credinţă şi Să ne aducem aminte de toată jertfa dragostei Sale
care au dumnezeieşti şi să ne întărim în credinţă, căci toată viaţa
Lui pe pământ, de 33 de ani şi jumătate a fost numai
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 589 suferinţă, chiar de la peştera din Betleem, căci S-a născut
pe paie reci, în iesle, între vite.
frică de Dumnezeu şi convingere deplină, neclintită în ex-
istenţa lui Dumnezeu, că sunt şi persoane care nu fac din La opt zile după naştere a suferit ca un împlinitor al legii
convingere şi frică de Dumnezeu serviciul religios; de vechi tăierea împrejur trupeşte, căci această tăiere îm-
acelea să vă feriţi. prejur era obligatorie la evrei şi S-a supus şi Dumnezeu,
Om făcându-se, ca să ne dea putinţa de a ne mântui.
Creştinii adevăraţi sunt într-o continuă luptă cu păcatul şi Această tăiere împrejur era o ceremonie umilitoare şi du-
de aceea trebuie şi noi, ca şi cei dintâi creştini, să ne reroasă, un simbol de consfinţire lui Dumnezeu, care în
încălzim, să ne înfierbântăm la focul dragostei celei dintâi legea nouă este înlocuit cu Sfântul Botez, şi se făcea
cum ne îndeamnă Mântuitorul, căci numai aşa îl vom putea această tăiere împrejur în a opta zi după naştere, nici mai
birui pe satana. Creştinii cei adevăraţi să ştie şi aceasta, înainte, nici mai târziu.
că de o bucată de vreme au intrat în săptămâna patimilor,
aşa s-a descoperit unui cuvios părinte, şi vor avea şi ei de 590 PREDICI
îndurat aşa precum Domnul nostru Iisus Hristos a suferit în
săptămâna patimilor bătăi, chinuri, huliri, cruce, piroane şi Dumnezeu orânduise această tăiere împrejur în a opta zi
tot felul de suferinţe, dar a tăcut, a răbdat, a suferit. El este după naştere, pentru următoarele motive, care au şi un
şi astăzi cu noi şi în noi; este hulit şi tace, nu răspunde; înţeles tainic: cele şapte zile ale săptămânii indicau viaţa
înjurat şi persecutat, alungat şi urmărit; toate le rabdă, vremelnică, iar a opta zi arată viaţa duhovnicească -
toate le suferă El şi cu ai Lui. veşnică, pentru că toată viaţa pământească e mărginită în
cercul repetat al celor şapte zile ale săptămânii. A opta zi e
E timpul răbdării, e timpul tăcerii Lui, ca să se în afară de acest ciclu săptămânal, în afară de mişcarea
împlinească cele scrise în Scriptură şi totdeauna vrea să acestei vieţi şi de aceea reprezintă veşnicia.
 vă împotriviţi Duhului Sfânt. Inimi trândave, mândre, în-
Domnul, Copilaş de opt zile, primeşte şi se supune legii şi veninate, sclave tuturor patimilor rele, voi aţi nesocotit
este tăiat împrejur, fiind prima dată când sângerează tăierea
trupuşorul nevinovat şi sfânt al Copilului Iisus. Sfânta Fe-
cioară i-a şters lacrimile mângâindu-L şi sărutându-L cu PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 591
dragoste de mamă şi legându-i rana Fiului Său. O, câtă
iubire a oferit acest sânge preţios Tatălui Ceresc ca împrejur cea duhovnicească şi nu voiţi să vă înfrânaţi şi să
ispăşire a păcatelor noastre! Cine poate spune câtă milă şi vă supuneţi adevărului”.
dragoste a cuprins-o pe mamă pentru nevinovatul său Fiu,
căci plângea împreună cu El, mângâindu-L. În momentul În legea cea veche, mai este scris că Iosua, înainte de a
când a fost tăiat împrejur, prin vărsarea acestor picături de intra în Ţara Făgăduinţei, i-a obligat pe toţi fiii lui Israel a se
sânge, Fiul lui Dumnezeu Se angajează, Se obligă solemn tăia împrejur şi din atâtea mii de oameni, care îl urmaseră
să-Şi verse sus pe Golgota, pe Cruce, tot sângele Său, în pustie, nici unul nu a fost netăiat împrejur. Aceasta oare
pentru răscumpărarea oamenilor. s-a făcut fără nici un scop?! Negreşit că nu, ci scopul lui
Dumnezeu a fost să ne înveţe pe noi, că nici unul din noi
Odată cu această ceremonie, I S-a pus şi numele care a nu va intra în cer, la adevărata făgăduinţă, dacă nu va
fost vestit de Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil Fecioarei avea semnul tăierii împrejur, al legii celei noi, adică al celei
Maria, adică numele Iisus, care înseamnă Mântuitor. Acest din Evanghelie. În ce constă această tăiere împrejur atât
nume Scump, acest nume Sfânt, fără de care nimeni nu se de trebuincioasă pentru mântuire? Pentru omul de lume
poate mântui Îl sărbătorim noi astăzi dragi creştini. O, ce constă în dezrădăcinarea, în ştergerea din inima sa, a tu-
mare sărbătoare avem noi astăzi; o ce multă învăţătură ne turor neorânduielior, fărădelegilor ce ne duc contra legii lui
dă sfânta sărbătoare de astăzi; o, ce multă lumină, dacă Hristos şi în supunerea faţă de legile dumnezeieşti; să ne
stăm să ne gândim şi să judecăm adânc lucrurile! smerim cum S-a smerit Domnul, Care Dumnezeu fiind a
luat chip de rob şi S-a socotit mai prejos şi S-a amestecat
În primul rând vedem supunerea şi smerenia cu păcătoşii, ca să pară în ochii tuturor că e păcătos, iar
Răscumpărătorului nostru Iisus, ca să împlinească legea noi plini de păcate, vrednici de iad şi de chinurile de acolo
tăierii împrejur. Parcă ne spune şi nouă să căutăm să ne nu ne îngrijim de mântuirea noastră, ci credem că ne
tăiem împrejur inima noastră, sufletul nostru, urechile no- putem mântui şi fără această îndreptare.
astre, ochii noştri, mâinile şi picioarele noastre, adică
tăierea dorinţelor noastre deşarte şi nefolositoare, a Pentru un avar tăierea împrejur constă în a şterge din in-
dorinţelor nedrepte şi nelegiuite, a dorinţelor trupeşti şi lu- imă această nesăţioasă lăcomie, această dorinţă pătimaşă
meşti, după câştig, care topeşte şi împietreşte inima făcând-o
nesimţitoare la nevoile săracilor, şi până la urmă celor mai
a dorinţelor criminale şi neiertate care se nasc în mulţi dintre aceşti avari le rămân banii şi averea în mâini
inimă că, deşi suntem botezaţi cu pecetea lui Iisus Hristos nelegiuite şi nerecunoscătoare. Pentru cei ambiţioşi tăierea
care e Botezul, noi nu avem decât numele de creştini, însă împrejur trebuie să şteargă din inimă patima vrăjmăşiei
cu inima şi sufletul suntem necreştini, dacă nu mergem celei ucigătoare şi toate mijloacele cele rele şi ruşinoase
după învăţăturile Domnului din Evanghelia Sa. ale duşmăniei. Şi aşa fiecare patimă şi viciu diavolesc să le
tăiem de la noi, iubiţilor, şi mădularele noastre toate să le
De aceea ne spune Domnul, în înţeles duhovnicesc, că sfinţim prin păzirea legilor dumnezeieşti.
pentru a se mântui creştinul botezat trebuie să se
dezrădăcineze, să distrugă din inimă şi să înăbuşe tot ce Inima noastră să fie plină de milă pentru cei sărmani şi
contribuie la osândirea sufletului, când ne zice: ,,... din in- pentru cei ce se pierd pe căile deşarte ale păcatelor şi să
imă ies gândurile rele, faptele necinstite, planurile cele încercăm să-i aducem pe drumul cel bun. Urechile noastre
nedrepte, din inimă ies trădările, uciderile, furtişagurile, să audă numai Cuvântul lui Dumnezeu, numai cântările
mărturiile mincinoase, minciunile şi desfrânările”. Sfântul cele sfinte, predicile şi îndemnurile cele bune. Ochii noştri
Ştefan îi mustra pe evreii de atunci zicându-le: ,,Voi cei tari să vadă numai chipurile cele sfinte din sfintele icoane şi
la cap şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, totdeauna mai ales pe Stăpânul nostru Cel răstignit pe Cruce. Gura
noastră să mărturisească sfintele învăţături ale Domnului
Hristos şi să-L slăvească neîncetat, aducând Domnului
Jertfa laudei la sfânta biserică, acasă şi în tot locul. Pi-
cioarele noastre să păşească numai pe drumurile cele
bune, care duc la lumină, la credinţă dreaptă, la Sfânta
Biserică. Mâinile noastre să fie neobosite în facerea de
bine, făcând milostenii, lucrând la serviciu şi acasă, ca din
cele câştigate să se poată face ce este bine şi plăcut apro-
apelui şi Domnului.
Într-adevăr, această tăiere împrejur nu este aşa uşoară, e
grea, e usturătoare, dar nu cu neputinţă de urmat, cum
spune şi Sfântul Apostol Pavel, că încă nu
592 PREDICI
ne-am luptat până la sânge contra păcatului. Avem atâtea
pilde vii înaintea ochilor, pe Însuşi Domnul şi pe atâţia
sfinţi, care fiecare la rândul său s-a luptat cu păcatul şi cu
toate uneltirile diavolului până la sânge, că la Dumnezeu
toate sunt cu putinţă. Când citim vieţile sfinţilor ne min-
unăm cum de au putut suferi atâtea din partea duşmanului Am intrat într-un an nou şi cine ştie dacă toţi câţi am intrat
diavol care lucrează prin lume, dar unde nu poate omul,
acolo poate Domnul.
la mormânt nu sunt în stare mărirea pământească, slava şi
titlurile lumeşti să-i conducă. Lăsând toate cele pământeşti,
socotindu-le ca pe nişte gunoaie netrebnice şi-a pus viaţa
în pericol pentru credincioşii săi, făcându-se păstor iubit
oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos.
Cu asemenea pilde vrednice de urmat vom putea şi noi
mai uşor să împlinim legea Domnului, căci Însuşi Domnul
nu numai că a luat numele de Mântuitor, dar
a şi împlinit această misiune pentru care a venit pe
pământ, căci Sângele Său, care a curs la tăierea împrejur
şi pe Dealul Golgotei, ne curăţeşte de orice păcat. Fără
vărsarea Sângelui lui Hristos nimeni nu se poate mântui.
Aşa de mult ne-a iubit Dumnezeu că L-a dat pe Fiul Său să
ne răscumpere prin jertfa Sângelui Său.
Fraţi creştini, acum este vremea să ne lepădăm de satana
şi de toate lucrurile lui, aşa cum se zice la Sfântul Botez,
căci creştinul cel adevărat trebuie să se lepede şi de lucru-
rile satanei, nu numai de el, căci lucrurile satanei îl întorc la
săvârşirea păcatului.
vom ajunge să-l terminăm. De unde ştim noi că tocmai în
cursul acestui an, nu ne va cere

Sfânta Biserică ni-l pune în faţă astăzi, ca icoană de PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 593
împlinire a sfintei legi, pe Marele Ierarh Vasile. Şi el, ca şi
noi, a fost om supus slăbiciunilor firii omeneşti, dar cu Dumnezeu sufletul?! E mult până mâine, căci Dumnezeu i-
voinţa lui tare, cu supunerea neşovăitoare la legea Dom- a zis bogatului aceluia lacom, cum am auzit într-una din
nului, a biruit slăbiciunile, s-a dezbrăcat de omul cel vechi, Evanghelii: ,,Nebunule, în noaptea aceasta se va cere su-
s-a îmbrăcat în cel nou, cel zidit după chipul şi ase- fletul tău de la tine şi cele ce ai strâns, ale cui vor
mănarea lui Dumnezeu. Sfântul Ierarh Vasile, cel mai rămânea?!” Nu ar fi de mirare ca şi nouă, într-una din
înflăcărat arhiereu, n-a iubit nimic din ce este pământesc; nopţile sau zilele acestui an, să ni se ceară sufletul, să ne
toate le-a socotit ca pe nişte gunoaie şi ca putregai al găsim sfârşitul din cine ştie ce boală sau moarte năpras-
acestei lumi, iar viaţa sa şi-a închinat-o cu totul lui nică şi să ne prezentăm la Tribunalul cel Ceresc pentru a
Dumnezeu şi aproapelui. Tot ceea ce i-a fost cu putinţă da seama de faptele noastre.
Sfântului Vasile ca să facă spre binele aproapelui, pe toate
le-a făcut. Apoi râvna propovăduirii lui şi dârzenia cu careEste momentul când trebuie să ne uităm puţin înapoi, în
a apărat credinţa, cine poate să o spună?! cursul anului, să vedem ce fapte bune puteam să facem şi
n-am făcut şi ce fapte rele am săvârşit. Apoi să ne înto-
Înflăcărat ca Sfântul Ilie Tesviteanul mustra, certa şi în- arcem privirile spre anul viitor care ne stă înainte ase-
demna pe toţi la bine, ca să-şi poată mântui sufletul; plin menea unei hârtii nescrise şi tăcute. Nimeni nu poate şti
de credinţă căci numai credinţa adevărată îl putea susţine ce-i va aduce ziua de mâine. De aceea ni se cere cât mai
pe un asemenea om învăţat, cum era Sfântul Vasile la multă veghere asupra sufletului nostru, pentru că foarte
acea vreme. El care putea să-şi aleagă alte îndeletniciri, uşor se poate prăvăli în prăpastia pierzării şi ce-i va folosi
după ştiinţa şi pregătirea lui, a nesocotit orice lucrare omului dacă a avut un început frumos şi va sfârşi cu o
pământească, ştiind că toată mărirea cea lumească îl con- viaţă ruşinoasă?! Ce-i foloseşte omului dacă a stat de
duce pe om numai până la mormânt, iar pe mulţi nici până veghe tot timpul şi nu a vegheat tocmai în ceasul când au
venit hoţii şi i-au spart casa?! Aşa spune chiar Domnul şi suferă chinuri îngrozitoare, câţi copiii orfani, câţi părinţi
Hristos în Sfânta Evanghelie, că venirea Lui va fi cum vine bătrâni oropsiţi de copii, câtă suferinţă de tot felul pe
hoţul noaptea, când nu ştie nimeni şi ce ne va folosi toată pământ şi câtă suferinţă mai ales în muncile iadului, unde
osteneala şi tot timpul pe care l-am jertfit până acum, dacă se chinuiesc sufletele nepregătite pe care le-a apucat
nu stăm de veghe tocmai acum când Stăpânul trebuie să moartea nespovedite şi neîmpărtăşite. Noi, creştinii, avem
apară? datoria sfântă să ne gândim la toate aceste suferinţe, să
plângem pentru ele şi să facem tot ce ne stă în putinţă, ca
Creştinul care s-a întors la Dumnezeu fie mai demult, fie cel puţin să uşurăm unele suflete din suferinţe. Lupta no-
mai de curând să ştie că a făcut un act de război împotriva astră, a tuturor, trebuie să fie îndreptată spre aceste focuri
diavolului, a întors spatele diavolului, a pus mâna pe ar- nestinse, spre aceste locuri de jale, aşa cum au făcut şi
mele Duhului Sfânt şi se luptă împotriva lui; de aceea să înaintaşii noştri, Sfinţii Părinţi. Deci aşa cum ei au trăit şi s-
nu i se pară lucru de glumă, căci dacă se va lăsa ademenit au luptat să privim, şi noi, zice Sfânta Scriptură, la sfârşitul
şi moleşit de somnul păcatului, şi-l va întoarce la rele, lor şi să le urmăm credinţa.
starea omului aceluia devine mai rea şi mai de plâns ca a
oricărui altul. El se face de şapte ori mai rău şi se afundă
până în adâncul iadului; ajunge de râsul dracilor, batjocura
tuturor duhurilor necurate. Rugăciune

Să luăm aminte cu toată seriozitatea la poruncile Domnului
şi să le punem cât mai mult în practică, fiindcă numai aşa
ne îndepărtăm de satana şi de lucrurile lui. Trei datorii
avem ca şi creştini de îndeplinit în această zi a Anului Nou:
mai întâi de toate trebuie să-I mulţumim Bunului
Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le-a dat în acest
an şi pentru că ne-a mai aşteptat şi anul acesta, ca pe
smochinul neroditor şi nu ne-a tăiat. În al doilea rând să-L
rugăm ca în marea Sa bunătate să ne învrednicească să
putem scrie pe hârtia albă a Anului Nou în care am intrat,
cât mai multe fapte bune, plăcute înaintea Sfinţiei Sale. În
al treilea rând să-L rugăm să rămână cu noi şi anul acesta
în care am intrat, să ne ajute şi să ne ocrotească, fiindcă
numai prin ocrotirea şi ajutorul lui Dumnezeu, putem să
înaintăm în viaţa duhovnicească pe calea mântuirii.
Să ne amintim, iubiţi creştini, în ziua de astăzi, când noi
suntem fericiţi că Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi ne îndul-
cim de darurile Sale în Sfânta Sa Casă
594 PREDICI
- Sfânta Biserică - câţi sunt în întuneric şi nu văd
această lumină dumnezeiască şi nu pot gusta din hrana
duhovnicească pe care o gustăm noi! Să înălţăm rugăci-
unea noastră şi pentru ei, să-i aducă Bunul Dumnezeu pe
toţi la sânul Maicii noastre - Sfânta Biserică.
O, Preamilostive, Preabunule şi Iertătorule Doamne, Care
din marea Ta bunătate, Te-ai dăruit cu totul nouă, venind
aici între noi pe pământ să ne arăţi drumul, să ne îndrepţi
paşii pe calea cea dreaptă, fii cu noi şi de aici înainte,
călăuzeşte-ne, întăreşte-ne, ca să putem ajunge toţi în
cetatea Ta cea împărătească, căci la Tine ne este toată
nădejdea noastră şi pe Tine Te căutăm şi Te dorim în veci!
Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 595
PREDICĂ LA TĂIEREA ÎMPREJUR
A DOMNULUI IISUS HRISTOS
(a doua)
,,…Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur
Pruncul, I-au pus numele Iisus, nume care fusese spus de
înger!”
(Luca 2, 21)
F r a ţ i c r e ş t i n i,

Să ne ducem cu gândul la atâtea suferinţe care sunt pe Bunul nostru Mântuitor Iisus Hristos, Cel ce S-a smerit pe
pământ; câţi sunt în închisori, câţi sunt bolnavi prin spitale Sine luând trup omenesc, nu S-a ruşinat a Se supune întru
toate legii lui Moise pe care Însuşi i-o dăduse pe muntele smerit născându-Se în ieslea vitelor şi departe pe pământ
Sinai. Prima supunere a Fiului străin. S-a smerit, lăsându-se să fie păzit de un bătrân,
bătrânul Iosif, El, Care era Dumnezeu, Cel ce era păzit în
faţă de Tatăl Ceresc a fost atunci când S-a învoit să Se cer de legiuni de îngeri; S-a smerit să fie înfăşat cu
întrupeze din Fecioara Maria, să Se facă Prunc şi să Se scutece şi pipăit de mâini omeneşti, Cel ce şade pe tron de
nască în sărăcie, în peştera Betleemului, în frig. Altă su- văpaie, de foc şi nu poate fi văzut de Heruvimi şi Serafimi;
punere faţă de legea veche a fost atunci când a primit S-a smerit primind trupeasca tăiere împrejur ca un om
tăierea împrejur, la opt zile de la naşterea Sa. păcătos, Cel ce a venit să piardă păcatele lumii şi să le
înece cu scumpul Său Sânge.
În ziua hotărâtă de lege, Pruncul a fost tăiat împrejur şi I S-
a pus numele Iisus de către bătrânul Iosif şi Fecioara Ma- Dar pentru ce S-a smerit atât de mult Mântuitorul nostru?!
ria, căci aşa îi spusese îngerul Gavriil Fecioarei Maria, mai Pentru că prea mare a fost mândria omului şi această rană
înainte de Se zămisli Hristos în pântecele ei, că: ,,Iisus Se nu putea fi vindecată decât cu alifia smereniei lui Hristos.
va chema!”. Mântuitorul S-a tăiat împrejur nu pentru că Neascultarea lui Adam şi a Evei cu ascultare se vindecă,
avea păcate, ci pentru a Se arăta supus şi împlinitor al legii mândria cu smerenie se lecuieşte. Pentru aceasta spune
şi ca să ne arate nouă, oamenilor, că El a purtat trup ome- Sfânta Scriptură că I-a dat Dumnezeu un Nume care este
nesc adevărat, nu trup închipuit, şi în al treilea rând pentru peste tot numele, adică Iisus, ceea ce înseamnă Mântuitor:
a ne da pildă de smerenia Sa cea mai adâncă, fiindcă S-a ,,Ca întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece, al
arătat chiar ca un om supus păcatului, deşi El nu avea nici celor cereşti şi al celor pământeşti, şi al celor de dedesubt.
un păcat. Şi toată limba să mărturisească că Iisus Hristos este Domn
întru Slava lui Dumnezeu-Tatăl.”
Pentru ce S-a tăiat împrejur a opta zi şi nu în altă zi?!
Sfinţii Părinţii noştri, împreună cu Sfântul Grigore de De aceea, iubiţilor creştini, şi noi astăzi să-L mărturisim şi
Nyssa, ne spun că ziua a opta închipuie ziua veşnicei să-L slăvim pe Cel ce-a dat nume la toate cele ce vedem
odihne a veacului al optulea, care va să fie. Primele şase pe cer şi pe pământ, căci astăzi, prin tăierea Lui împrejur, I
zile sunt zilele creaţiei, ale lucrării, ziua a şaptea este ziua S-a pus nume mai presus de tot numele. Astăzi Emanuil
odihnei Domnului, ziua sabatului pământesc care trece se arată oamenilor, astăzi Unsul Domnului ne descoperă
mereu ca şi omul, de aceea se şi repetă săptămâna din numele Său cel necunoscut; astăzi Fiul lui Dumnezeu se
şapte în şapte zile, iar ziua a opta este simbolul veacului numeşte întâia oară de oameni Iisus, precum S-a numit
viitor, ziua veşnicei prăznuiri cu Hristos, care nu se va mai înainte de îngerul Gavriil în Nazaret. Acolo, ar-
sfârşi în veac. hanghelul a rostit şi Fecioarei acest nume, care acum se
repetă.
De aceea şi Învierea Domnului a avut loc tot în ziua a opta,
care este Sfânta Duminică. Trei botezuri a primit Domnul Păstorii îl aud, Betleemul învaţă pe de rost numele Lui, iar
nostru Iisus Hristos pe pământ: primul magii îl duc mai departe. Popoarele încep să-L cunoască,
păgânii cred întru El, bisericile se înalţă întru numele Lui,
596 PREDICI iar creştinii poartă acest nume scump în inimi, în gură, pe
limbă şi în tot locul. O, cât de scump este sub soare nu-
botez a fost tăierea împrejur la opt zile, când I S-a pus nu- mele prea dulcelui Iisus! Cu El se pecetluieşte Evanghelia
mele, al doilea botezul pocăinţei, de la Ioan, în râul Iordan, lui Hristos, cu El se laudă Biserica lui Dumnezeu, cu El se
care făcea o legătură între Vechiul Testament şi Noul Tes- înarmează apostolii la propovăduire, cu El se laudă Petru
tament; ultimul botez şi cel desăvârşit a fost botezul la Roma, cu El se îmbărbătează Pavel; cu El se întăresc
Sângelui Său, pe care Iisus Hristos L-a primit şi a voit să credincioşii în primejdii, cu El se ard vrăjmaşii. Acest nume
moară pe Cruce şi să-şi verse Sângele pentru mântuirea scump - Iisus - dacă Îl repetăm des şi cu credinţă se
noastră. izgonesc diavolii dintre noi oamenii, şi duhurile păcatelor
din inimi.
O, adâncul smereniei lui Hristos, căci S-a smerit luând trup
de lut, S-a făcut prunc neputincios înaintea oamenilor, S-a
Acest nume Îl au de toiag călătorii în pribegia lor; pe aces- mai cunosc astăzi cu adevărat pe Iisus, căci oamenii fac
ta Îl repetă călugării din sfintele sărbători zile de chefuri şi beţii, aducând insulte
grave Preabunului Mântuitor. De S-ar naşte Domnul de mii
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 597 de ori, dacă nu Se naşte şi în inima noastră, zadarnic S-a
născut pentru noi pe pământ; dacă nu facem inima noastră
în mănăstiri şi prin pustietăţi, iar pustnicii Îl au ca o sabie iesle curată pentru pruncul Iisus, ca să locuiască în noi şi
ascuţită pentru a se apără de duhurile necurate. Cu nu- să-L încălzim cu dragostea inimii noastre, cu cântecele şi
mele lui Iisus îşi păzesc fecioarele comoara sufletului lor; rugăciunile noastre, zadarnic ne numim creştini.
în numele lui Iisus apostolii şi urmaşii lor adevăraţi au
tămăduit bolnavii, au înviat morţii, au dezarmat împăraţii Căci după ce facem toate blestemăţiile şi călcările de lege,
păgâni şi i-au legat pe draci. Cu acest sfânt nume s-au mai tragem nădejde şi să ne fie bine, să ne mântuim su-
înarmat mucenicii când erau aruncaţi în văpaia focului şi la fletul, să ne ducem în raiul cel frumos
fiarele sălbatice. Întru acest nume, al lui Iisus Hristos, scot
creştinii vrajba şi ura din casele lor, desfrânarea şi minci- 598 PREDICI
una şi tot păcatul din viaţa lor. Cu numele lui Iisus se
vindecă bolile, se împacă oamenii, se îmblânzeşte mânia al lui Iisus Hristos! Ce înşelare grozavă va fi la sfârşit
lui Dumnezeu, se alungă seceta, se înmulţeşte roada pentru aceşti creştini! Să nu ne înşelăm singuri, fraţilor, că
câmpului, sporeşte pâinea pe masă, intră bucuria Duhului dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngeri şi i-a aruncat jos în
Sfânt în casă, se îmblânzesc vrăjmaşii, se mântuiesc su- prăpastia iadului pentru mândria lor, cum vom scăpa noi,
fletele noastre. creştinii, care am primit legea şi stăm nepăsători şi împie-
triţi faţă de poruncile lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu
Fericiţi creştinii care zic mereu, oriunde se află, cu mintea, ne trimite aici ca răsplată a păcatelor fel de fel de ispite şi
cu gândul şi cu inima, rugăciunea aceasta scurtă: necazuri, căci toată călcarea de poruncă va lua dreaptă
,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte- răsplătire. Nici un păcat nu va rămâne nepedepsit, căci
mă pe mine păcătosul!”, căci zicând-o cu credinţă cât mai Dumnezeu nu se lasă batjocorit.
des cu gura, cu mintea şi cu inima, se pecetluieşte numele
lui Iisus în noi. Se spune în vieţile sfinţilor despre Sfântul Pe cel ce lipseşte de la biserică fără pricină întemeiată îl
Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, care a fost mâncat de aşteaptă tulburare în familie. Pe cel care preacurveşte şi
fiarele sălbatice în arenă, că la strângerea rămăşiţelor tru- se ţine de beţii îl aşteaptă boli grele, osândă vremelnică şi
pului lui, creştinii au găsit scris pe inima lui cu litere de aur: veşnică, şi dezbinare în familie. Cine nu ascultă de preoţi
,,Iisus Hristos!” Şi pe inimile altor sfinţi purtători de se lipseşte de binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţă. Pe
Dumnezeu, pustnici şi pustnice şi mulţi creştini, care au cei care se împotrivesc părinţilor îi ajunge blestemul lor şi
avut acest frumos obicei să zică des rugăciunea lui Iisus, cel dumnezeiesc, căci mor de moarte grabnică şi grea, iar
cu sufletul şi cu inima, s-a găsit scris: ,,Iisus Hristos!” dincolo îi aşteaptă foc nestins. Cine ia viaţa pruncilor, prin
avort, se aseamănă lui Irod care a omorât 14.000 de prun-
Fericiţi toţi creştinii care au aflat dulceaţa numelui lui Iisus ci. Cine ţine minte răul şi nu-l iartă pe aproapele nu va ve-
Hristos, că aceia nu mai duc lipsă de nimic pe acest dea faţa lui Hristos.
pământ. Nenorocirea cea mai mare de pe faţa pământului
este că oamenii nu-L cunosc pe Iisus şi nu nici vor să-L De aceea, iubiţilor, să ne silim să-L cunoaştem pe Iisus
cunoască. Trăiesc fără de El şi nu ştiu ce le lipseşte. Hristos, Care S-a smerit pentru noi; nu-L putem cunoaşte
Suferinţele, necazurile în familii, duşmănia şi răutatea, în altă parte decât aici în casa Lui, în biserica Lui, cum am
despărţirile dintre soţi, judecăţile şi toată greutatea vieţii din auzit în Sfânta Evanghelie de astăzi, că Maica Domnului Îl
familii, şi la bătrâni şi la tineri, provin tocmai din lipsa pierduse când era copil de doisprezece ani şi, după trei
aceasta a lui Iisus din viaţa lor. zile, L-a găsit în biserică, în casa Tatălui Său, iar El le-a
spus: ,,De ce M-aţi căutat în altă parte, nu ştiaţi că trebuie
Sunt bătrâni de şaizeci, şaptezeci de ani, care s-au bucu- să fiu în casa Tatălui Meu?!”
rat de Naşterea lui Hristos, au colindat atâtea ierni,
cântând despre Iisus că S-a născut în Betleem, dar câţi Îl
În cărţile Bisericii să citim despre El în toate zilele. Să fie
grija cea mai de căpetenie de a-L cunoaşte, de a şti cum
să facem mai bine voia Lui, cum să-L iubim mai mult şi prin
fapte cât mai frumoase să-I plăcem Lui.
Îmi amintesc de o istorioară care are un bogat înţeles su-
fletesc pentru noi. Un rege, plecând odată la vânătoare, s-
a rătăcit de ceilalţi prin păduri, apoi flămând, obosit şi
însetat a ajuns într-un sat sărac. Nimeni nu-l cunoştea,
fiindcă el era îmbrăcat în haine modeste, ca pentru
vânătoare şi nici nu voia să spună nimănui cine este. Cu
această ocazie a vrut şi el să vadă cam ce fel de supuşi
are în stăpânirea sa. Dar ce observă bietul rege?! De pri-
ma dată a fost foarte rece primit de săteni. Oamenii
priveau la el şi pe faţa lor se putea citi dispreţ şi răutate.
Parcă i-ar fi zis: ,,Dar de unde ai mai venit şi tu, măi vaga-
bondule?” Cu multă greutate îl primi unul dintre cei săraci
în casă şi-i aduse ceva de mâncare, din ce îi mai
rămăsese lui. Apoi îl odihni într-o cameră rece, unde a
tremurat de frig până dimineaţa. A doua zi, fără să spună
nimănui cine este, regele se întoarse la palatul său, se
îmbrăcă în toate podoabele regale şi trimise un general să-
i aducă pe omul acela care-l găzduise. Ajungând omul în
faţa tronului regal şi văzându-l pe rege în faţa ochilor a
rămas uimit şi ruşinat, recunoscând în el pe călătorul pe
care-l
dumnezeiesc, atunci Îl vom cunoaşte, şi în zadar ne vom
cere scuze şi iertare. Atunci, în ziua judecăţii, ne va zice
El: ,,Acum Mă cunoaşteţi voi pe Mine? Până acum unde aţi
fost? Voi n-aţi ştiut de Biserica Mea, voi n-aţi ştiut ce e mila
pe pământ! Aţi făcut numai voia demonilor, a vrăjmaşilor!”.
Da, fraţilor, atunci Îl vor cunoaşte toţi cei ce L-au hulit, cei
ce nu L-au primit şi se vor ruşina, fiindcă n-au vrut să-L
cunoască aici în lumea aceasta dar atunci, va fi însă prea
târziu… prea târziu…
Ferice de cei ce-L cunosc pe Domnul Iisus Hristos şi-I slu-
jesc Lui, şi îşi închină Lui viaţa lor - ,,toată viaţa să o dăm
Domnului”, aşa se zice în sfintele slujbe. Toată viaţa să o
punem la picioarele Scumpului Mântuitor, căci El pentru
noi a venit. Să ne trezim şi să începem mai devreme să-L
cunoaştem pe Domnul, să cunoaştem voia Lui şi legea Lui,
ca să ne fie Mântuitor, nu Judecător! Un alt Mântuitor nu
ne mai trimite Tatăl, nu mai vine altul să ne mântuiască; să
nu aştepte nimeni un alt Mântuitor pentru că nu va mai
veni, ci va veni Dreptul Judecător ca să judece viii şi morţii,
aşa cum zicem în ,,Crezul”. Să ne străduim să ne prindă
clipa aceea, zilele acelea pregătiţi, împăcaţi cu El, ca să
fim ai Lui pe veci.
Rugăciune

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 599 Doamne, Iisuse Hristoase, nume scump şi dulce, care eşti
rostit în ceruri, pe pământ şi pretutindeni, vino în inimile
găzduise atât de rău şi faţă de care se purtase atât de urât. noastre, Doamne! Încălzeşte-ne cu darul Tău şi fă-ne Tu
Regele îi zise: ,,Mă cunoşti?”; el buimăcit şi încurcat, nu sfinţi cu puterea şi cu iubirea Ta de oameni, ca să fim ai
ştia cum să-şi mai ceară scuze, spunând că da, însă n-a Tăi pe veci de veci! Amin!
avut o purtare aşa de binevoitoare pentru el. Tremurând de
frică, nu ştia ce să mai zică bietul om. 600 PREDICI

Aşa va fi şi cu noi, fraţi creştini, dacă nu ne vom strădui din

toate puterile noastre să-L cunoaştem pe Regele Regilor,
pe Împăratul Împăraţilor, pe IISUS HRISTOS, Împăratul
îngerilor şi al oamenilor, căci El a venit printre noi să ne PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA BOTEZULUI DOM-
vâneze sufletele noastre, a venit smerit şi umilit, S-a NULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
născut în iesle şi în frig, între dobitoace, şi lumea nu L-a
primit, nu L-a cunoscut, iar acum umblă flămând şi însetat, ,,Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu!” (Ma-
bolnav şi nemâncat, sărac şi dezbrăcat, în chipul unor tei 3, 2)
săraci, al unor văduve, al unor orfani care se află printre
noi. F r a ţ i c r e ş t i n i,

Dacă nu-L cunoaştem în lumea aceasta nici într-un fel, să Când S-a pogorât pe pământ Fiul lui Dumnezeu, întuneric
fim siguri că atunci când îl va trimite El pe voievodul Mihail mare acoperea lumea întreagă. Înjosirea morală a
să ia sufletele noastre, să ne cheme în faţa tronului Lui
popoarelor ajunsese la culme. Omenirea, rănită în viaţa Să ne deschidem dar şi noi inimile, ca să-L primim pe
trupească şi sufletească, era bolnavă Domnul Dumnezeul nostru şi binefăcătoarele Sale
învăţături pentru mântuirea noastră. Trecuseră treizeci de
pe moarte. El a găsit-o oarbă, umblând în întuneric, cu ani de când o stea frumoasă şi luminoasă strălucise pe
ochii acoperiţi de perdeaua neştiinţei, de greşeli şi super- cer, ca un semn de nădejde, de iertare şi de mântuire a
stiţii, nevăzând nici de unde vine, nici unde avea să ajungă popoarelor. Treizeci de ani erau de când magii din Răsărit,
şi nici calea pe care trebuia să meargă. A găsit-o surdă, cu văzuseră această stea şi, privind acest semn ca un glas de
urechile astupate la poruncile lui Dumnezeu, nefiind în sus, s-au dus la Betleem să se închine unui mic Copil,
stare să înţeleagă nici glasul conştiinţei. A găsit-o şchio- înaintea unui Împărat de curând născut, care avea ca palat
apă, poticnindu-se la fiecare pas, târându-se în fel de fel o peşteră, ca tron o iesle, ca suită nişte animale, ca mantie
de vicii şi crime. A găsit-o leproasă, acoperită cu răni de la împărătească scutecele sărăciei şi ale umilinţei. Treizeci
cap până la picioare, de la cel din palat până la cel din de ani trecuseră de la naşterea lui Iisus şi optsprezece de
bordei. Medicii nu lipseau, dar aceştia erau preoţii la prima arătare a Lui în templul din Ierusalim, când părăsi
mincinoşilor zei; învăţaţii şi moraliştii spuneau rând pe rând deodată Nazaretul şi se duse pe ţărmurile Iordanului, nu
reţetele şi leacurile lor, dar în zadar; bolnavul le încerca pedeparte de Ierusalim.
toate, dar nu se tămăduia şi zăcea în cele mai mari chinuri
pe patul său de durere. În această vreme, starea Palestinei devenea din ce în ce
mai tristă. Iudeea fusese alipită de împărăţia romană şi, de
Aşa era omenirea înainte de venirea Fiului lui Dumnezeu. peste douăzeci de ani, prefecţii romani îşi întrebuinţau abil-
Popoarele aşteptau venirea dumnezeiescului Mântuitor, itatea şi energia ca să apese un popor care nu voia să
care să-i scoată din neorânduielile şi stricăciunile lor, să-i primească jugul. Într-adevăr nu numai că sceptrul ieşise
ridice din patul durerii. În această situaţie morală, vrednică din Iuda, iar stăpânitorii erau păgâni, dar şi libertatea
de plâns, omenirea striga: ,,Răsăritule, strălucirea Luminii dispăruse, şi patria lor se pierdea. Acest pământ, pe care
veşnice, Soarele dreptăţii, vino şi luminează pe aceia care Dumnezeu îl dăduse cu preţul atâtor minuni lui Avraam,
sunt în întuneric şi în umbra morţii! Împăratul neamurilor, care-l primise ca făgăduinţă, acest pământ sfânt unde Iosif
doritul popoarelor, vino şi mântuieşte pe omul pe care l-ai îi mutase osemintele lui Iacov, tatăl său, acest pământ pe
făcut! Emanuil, Împăratul nostru, legiuitorul nostru, care David îl eliberase cu sabia sa şi-i cânta din liră
aşteptarea neamurilor şi Mântuitorul lor, vino, Doamne, cântările psalmilor, unde Solomon ridicase adevăratului
mântuieşte-ne, Dumnezeul nostru!” Dumnezeu singurul templu de pe pământ, vrednic de nu-
mele Lui, acest pământ li-l luau nişte străini - romanii.
Acest strigăt din inimă al poporului celui ales şi cu el al
tuturor popoarelor din lume s-a suit până la tronul Idolii intrau în Ierusalim şi deja sub procuratorul Ponţiu Pi-
dumnezeirii. Cerurile răspândeau rouă şi Cel Drept se po- lat, stindardele legiunilor acoperite cu embleme idolatrice
goară ca o ploaie roditoare; pământul se deschide şi, într-o au fost introduse noaptea în cetatea sfântă. A doua zi, la
tresărire de bucurie, naşte pe Mântuitorul său. Cuvântul se răsăritul soarelui, poporul le văzu fâlfâind pe templu şi
face trup şi se arată, plin de har şi de adevăr, în mijlocul deasupra citadelei Antonina, care era plină de soldaţi. Cum
oamenilor. Hristos se arată lumii, după ce Sfântul Ioan Bo- puteau suferi evreii o astfel de privelişte, o astfel de bat-
tezătorul a propovăduit pocăinţa şi când tot poporul lui Is- jocură, ei care se închinau numai singurului Dumnezeu,
rael, şi ca el toate popoarele, suspina după Cel ce trebuia Care a creat cerul şi pământul? În fiecare zi erau răzvrătiri;
să vină - Mesia, Iisus, Fiul lui se dădeau jos acvilele, se sfărâmau imaginile puse pe
pavezele romane, se refuza plata Cezarului, se declara ca
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 601 nelegiuită şi nedreaptă orice stăpânire străină şi mulţi pie-
reau ca martiri.
Dumnezeu. De aceea, biserica ne cheamă astăzi să
serbăm această mare taină a Arătării Domnului la apele Tot poporul era încredinţat că sosise vremea venirii în
Iordanului, când S-a botezat de la Ioan. lume a trimisului ceresc, a Mântuitorului. Toţi aşteptau
arătarea Mesiei. În această mişcare apare deodată pe
malul Iordanului, aproape de Ierusalim, un om cum nu mai
văzuse poporul evreu. Avea treizeci de ani şi era de neam vouă că Dumnezeu poate din pietrele acestea să ridice pe
preoţesc, fiul lui Zaharia arhiereul şi al Elisabetei. El cres- fiii lui Avraam!” Cu alte cuvinte, a fi fiii lui Avraam după trup
cuse în pustie în cea mai aspră înfrânare şi pocăinţă. Purta nu serveşte la nimic, dacă nu sunt fiii lui prin virtute şi
un veşmânt din păr de cămilă, strâns la mijloc cu o credinţă, prin viaţă, prin trăire, prin fapte.
cingătoare, o
Aşa vorbea Sfântul Ioan Botezătorul celor mari, celor
602 PREDICI corupţi şi de foarte multe ori corupători, dar pentru popor
nu avea decât cuvinte blânde şi mângâietoare. Nu ştiu
barbă pe care niciodată nu o pieptănase şi nu se atinsese dacă astăzi, după atâtea sute de ani, nu ni s-ar face şi
fierul de ea, un trup slăbit de post şi înfrânare, căci nicio- nouă aceleaşi mustrări, tot aşa de aspre, dacă nu şi mai
dată nu gustase din rodul viţei şi nici o altă băutură grele, pentru că şi noi am ajuns nişte formalişti mândri şi
îmbătătoare. Avea o înfăţişare plină de umilinţă, de îngâmfaţi, care ne lăudăm că suntem creştini ortodocşi, că
blândeţe, de putere, de o sfântă aprindere. avem cea mai dreaptă şi mai curată credinţă, dar sufletul
s-a împuţit de tot felul de păcate mari şi murdare, pe care
Acesta era noul profet, cu numele Ioan, iar poporul i-a dat mulţi le ţin nespovedite din copilărie sau de zeci de ani.
numele de Botezătorul pentru că şi-a început misiunea pe
malurile Iordanului, chemându-i pe toţi oamenii la pocăinţă PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 603
şi la botez, pe care îl săvârşea afundând tot trupul în apă.
El zicea poporului: ,,Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Când mulţimea îl întreba pe Ioan: ,,ce să facem?”, Ioan nu
cerurilor!”, Împărăţia cerurilor nu a pământului, pe care o le cerea să-i imite viaţa lui aspră, ci se mulţumea a le
aştepta poporul lui Israel. El lasă să se înţeleagă că predica milostenia şi iubirea frăţească între ei, zicându-le:
această împărăţie, atât de aşteptată de evrei, nu se ,,Cel ce are două haine să dea una şi celui ce nu are, cel
cucereşte nici cu sabia, nici cu aurul, nici prin răscoale, că ce are bucate să facă asemenea”. Iată fraţilor, în puţine
ea este de o altă ordine, o împărăţie cu totul duhov- cuvinte, învăţătura Sfântului Ioan Botezătorul; umilinţa,
nicească, împărăţia sufletelor, unde se intră prin pocăinţă înfrânarea, milostenia şi iubirea frăţească se asemăna cu a
şi se trăieşte prin iubire şi milostenie. Domnului Hristos, căci el pregătea astfel calea Stăpânului
Hristos - Domnul nostru.
Mulţimea venea şi se îngrămădea în jurul lui, ca să-l as- Anul în care a început Ioan a predica şi a găti calea Dom-
culte, din toate părţile: din Ierusalim, Pereea, Samaria, nului era un an sabatic, un an de jubileu, adică un timp de
Galileea; veneau farisei, saduchei, cărturari, veneau preoţi, rugăciune şi de reînnoire religioasă la evrei. Îşi poate
vameşi şi soldaţi; cei umiliţi şi săraci se plecară cei dintâi închipui oricine cât era de mare mişcarea poporului când,
înaintea Botezătorului, plângând şi mărturisindu-şi păcate- nu departe de Ierusalimul cel plin de imaginile mincinoşilor
le lor şi botezându-se în Iordan de către Ioan. Când veni zei aduşi de romani, răsună acest strigăt: ,,Pocăiţi-vă, că s-
rândul saducheilor, al acelora care distrugeau toată religia a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Iată, Mesia vine, iată,
şi toată morala tăgăduind învierea morţilor, când veniră făgăduinţa împlinită!” Mulţimea alerga pe malul Iordanului
fariseii, care falsificau religia prin formalism, şi care îşi pocăindu-se, mărturisindu-şi păcatele, şi îngrămădindu-se
închipuiau că e de ajuns a fi fiii lui Avraam pentru ca să nu să primească botezul. Toţi se întrebau despre acest om
aibă nici o frică de judecata lui Dumnezeu, atunci marele aşa de puternic în cuvânt, aşa de înfrânat, aşa de blând cu
prooroc Ioan fu cuprins de o mare indignare când îi văzu, cei smeriţi şi aşa de aspru cu cei mândri: ,,Nu cumva e
şi cu o sfântă aprindere le strigă: ,,Pui de viperă, cine v-a Mesia, Hristos, Mântuitorul cel mult aşteptat?…”
arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?”
Aceste păreri ajunseră până la urechile lui Ioan, dar el le
Niciodată aceşti mai-mari ai iudeilor nu auziseră un limbaj răspunse: ,,Eu vă botez cu apă, dar vine după mine, Cel
atât de aspru; ei erau deprinşi să-i vadă pe toţi plecându-şi mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg
frunţile înaintea lor şi poporul Ierusalimului să-i salute ca cureaua încălţămintei Lui. Acesta vă va boteza cu Duh
pe dascălii lui. Sfântul Ioan însă i-a dat de gol zicându-le: Sfânt şi cu foc!” Ioan era trimis ca să vestească pe un Altul
,,Faceţi roade vrednice de pocăinţă, pui de năpârci! Şi nu mai mare decât el. Botezul pe care-l propovăduia şi-l
ziceţi, în voi înşivă, că aveţi părinte pe Avraam, căci zic săvârşea nu era decât un botez înainte-mergător; după
botezul cu apă, urma un botez mai înalt - botezul cu foc, cu fuseseră despărţite prin păcat, s-au întâmpinat, mila şi
Duh Sfânt. Mai întâi botezul pocăinţei şi apoi botezul iubirii; adevărul s-au îmbrăţişat, dreptatea şi pacea s-au sărutat,
pentru aceasta trebuiau pregătite sufletele oamenilor. adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit.

Într-o zi, Ioan zări în mulţimea care venise să se boteze un Noi însă, prin păcatele noastre, ne îndepărtăm din nou de
tânăr de treizeci de ani pe Care nu-L văzuse niciodată, dar Dumnezeu şi facem să se deschidă din nou prăpastia
pe Care Îl recunoscu fie că El avea o înfăţişare ca semn al despărţirii de El. Să nu credem că toţi câţi s-au botezat s-
curăţiei mai presus de fire, văzut numai de ochiul unui au mântuit. Iadul este plin cu creştini botezaţi în numele
sfânt ca Ioan, fie că arunca lăuntric asupra lui o rază ase- Sfintei Treimi, dar care s-au lepădat prin păcate mari, căci
menea aceleia care l-a făcut să salte de bucurie în pânte- au trăit în desfrânări, în beţii, avorturi şi înjurături. Mulţi
cele maicii sale. La vederea Acestui tânăr al Cărui nume trăiesc departe de biserica lui Hristos, nu le place să se
este Iisus, Ioan se dădu înapoi cuprins de spaimă, apoi roage, să cânte lui Dumnezeu, trăiesc necununaţi,
scăpă acest strigăt: ,,Eu, eu am trebuinţă să mă botez de nespovediţi, cu ţigara în gură ziua şi noaptea, cu înjurături
Tine şi Tu vii la mine?”, dar Iisus îi zise: ,,Lasă acum, şi cu diavolul pe limbă, zavistuiesc şi duşmănesc pe alţii,
Ioane, că aşa se cade nouă să plinim toată dreptatea!” fură, mint şi înşală, fac tot felul de păcate, în care trăiesc
până la moarte şi nu vor să se lepede de ele, să vină la
Atunci Sfântul Ioan nu s-a mai împotrivit, s-a făcut as- Dumnezeu.
cultător şi fără să mai zică un cuvânt, cu smerenie şi su-
punere, L- a botezat. Îndat ă ce Iisus a ieşit din apă, spune Ne spune Sfântul Macarie cel Mare că, în pustie fiind, a
Sfânta Evanghelie, cerurile s-au deschis, iar Duhul Sfânt, găsit o căpăţână a unui popă idolesc care i-a vorbit
pogorându-se sub forma unui porumbel, a venit peste El, şi spunându-i că atunci când face rugăciuni pentru cei morţi,
un glas din cer s-a auzit zicând: ,,Acesta este Fiul Meu cel primesc şi ei, păgânii, acolo în iad, puţină uşurare. S-a
iubit, întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultaţi!”. mirat Sfântul Macarie şi a întrebat dacă dedesubtul lor mai
sunt şi alţi păcătoşi care se chinuiesc şi i-a spus căpăţâna
604 PREDICI că în iad, dedesubtul lor, al păgânilor, se află creştinii care
au pierdut botezul prin fel de fel de păcate, creştinii care s-
Acest glas al lui Dumnezeu-Tatăl a fost auzit de toţi cei au lepădat de credinţă, de Dumnezeu şi că aceia sunt în
care erau de faţă, intrând ca un tunet în adâncul sufletelor chinuri mai mari decât ei - păgânii, care nu au cunoscut
lor, iar Ioan l-a auzit destul de bine. El a văzut lămurit dreapta credinţă.
dumnezeiasca taină pe care o serbăm în zilele acestea,
adică arătarea Fiului lui Dumnezeu, numit astfel de către Creştinii au pierdut cu totul evlavia şi conştiinţa despre
Dumnezeu Tatăl; a văzut apele sfinţite, prin starea de faţă marea taină a Sfântului Botez. Nu ştiu că fac mare păcat
a lui Iisus, şi a primit puterea de a sfinţi sufletele prin botez. când aduc pruncul până la biserică cu muzică, căci o droa-
ie de duhuri necurate se ţin după ei, iar în biserică în loc să
În amintirea botezului Domnului, în fiecare an, preoţii intră fie atenţi la slujbă, au prima grijă să-l fotografieze pe bietul
în Iordan la locul unde S-a botezat Domnul Hristos şi prin prunc, pe naşi şi pe toţi ceilalţi, aducând
rugăciuni sfinţesc apele. Tot în amintirea acestui mare
eveniment, şi noi, creştinii ortodocşi, în aceste zile ne du- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 605
cem la râu, la fântâni şi izvoare sau punem în vase mari
apă ca să fie sfinţită, pentru folosul sufletelor noastre. Dar uneori şi câte doi-trei fotografi, de încurcă şi slujba şi pre-
pentru ca sfinţirea apelor să ne fie de folos pentru mântui- otul. Apoi, după ce au depus un jurământ: că se leapădă
rea sufletelor şi pentru intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, de satana şi de toate lucrurile lui, satana abia îi aşteaptă la
ni se cere să ne pregătim, aşa cum spune Sfânta Evan- uşă ca să-i ia pe toţi în primire cu muzica şi aceştia fac în
ghelie că pregătea Ioan poporul care venea la dânsul. Ni numele pruncului o sumedenie de păcate mari, care mai
se cere să ne curăţim păcatele prin pocăinţă, prin post, de care mai grele: unii se îmbată, alţii joacă, alţii înjură pe
prin ajunare, prin rugăciuni, prin fapte bune către săraci Dumnezeu, alţii fumează, alţii glumesc glume porcoase,
făcute în numele Domnului Hristos, Care a fost Om şi alţii cântă şi zbiară cât îi ţine gura, ca turbaţi, cântece mur-
Dumnezeu. Prin Fiul lui Dumnezeu, cerul şi pământul, care dare, căci au scos un cântec - ,,Naşă, naşă”, cu care se
insultă dreapta credinţă şi numele creştinesc, cântec
blestemat prin care zic cuvinte ruşinoase la adresa naşei.
Astfel trăind, se pogoară în focul iadului, în temniţele de
acolo, dedesubtul păgânilor, care au murit nebotezaţi. Vai
de creştinii care fac astfel de petreceri la botez, căci iadul
se bucură, dracii râd şi abia aşteaptă ziua în care să-i
prindă în ghearele lor, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi, să-i
arunce în iadul cel plin cu flăcări şi chinuri veşnice!
Astăzi biserica, fraţi creştini, ne cheamă să ne unim iarăşi
cu Dumnezeu, prin taina pe care o serbăm. Dar cum
putem noi deschide iarăşi cerul şi să-L auzim pe
Dumnezeu zicând: ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit!”? Sin-
gurul mijloc, şi cel mai bun în timpul de faţă, este de a as-
culta de Fiul Tatălui ceresc, Care este Iisus Hristos, adică
să ascultăm de poruncile Lui, de legea Lui şi să punem în
practică sfânta Lui învăţătură, să ne lepădăm de satana, şi
să ne lepădăm şi de lucrurile lui: de păcatele, de
dezmierdările, poftele cele deşarte, de toate duşmăniile şi
răutăţile, căci ale lui sunt.
Să ne purtăm cuviincios, să ne iubim unii pe alţii, aşa cum
ne-a învăţat Domnul, cu fapta şi cu vorba, şi aşa cum ne
învaţă şi Sfântul Ioan Botezătorul: ,,Cel ce are două haine,
să dea şi celui ce nu are, iar cel ce are bucate, să facă
asemenea!”, şi orice lucru de folos să-l facem în numele
Domnului nostru Iisus Hristos, ca nişte creştini adevăraţi şi
ca nişte robi ai Împăratului ceresc, ca nişte soldaţi ai
Acestui Mare Împărat - Creatorul cerului şi al pământului.
De la botez, fiecare creştin a devenit soldat al Împăratului
Hristos. De aceea zice preotul la săvârşirea slujbei Botezu-
lui: ,,Te închini lui Dumnezeu ca Împăratului ceresc?”. Apoi
să avem grijă, fraţi creştini, ca neîncetat să veghem să nu
ne murdărim iarăşi haina botezului, căci foarte uşor se
poate păta şi astfel la venirea Domnului Hristos să fim toţi
curaţi, spălaţi şi luminaţi, pentru a-L întâmpina pe norii ce-
rului şi să ne aşeze şi pe noi la dreapta Lui, cu toţi sfinţii şi
cu sfinţii îngeri.
Rugăciune
Doamne, Iisuse Hristoase, învredniceşte-ne, Doamne, pe
toţi de Împărăţia Ta cea cerească, ca şi noi, cu toţi aleşii
Tăi, să Te slăvim în vecii vecilor! Amin!
606 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ
BOTEZUL DOMNULUI IISUS HRISTOS
,,… De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să
spună: Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!”
( Matei 4, 17)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul nostru Iisus Hristos Şi-a început propovăduirea Sa
după ce Sfântul Ioan Botezătorul a propovăduit botezul
pocăinţei, L-a botezat în râul Iordan şi L-a arătat cu degetul
poporului, zicând:
,,Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii!”. Dar
nu numai Sfântul Ioan L-a arătat lumii pe Iisus ca Mântuitor
al nostru, ci Însuşi Tatăl Ceresc L-a descoperit, zicând
către lumea adunată acolo, la Iordan, şi către noi toţi:
,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care bine am voit!
De Acesta să ascultaţi!”, iar Duhul Sfânt în chip de
porumbel S-a arătat deasupra capului lui Iisus.
Sfântul Ioan Botezătorul fusese înştiinţat că Acela peste
Care va vedea Duhul Sfânt pogorându-se deasupra
capului Său, în chip de porumbel, Acela este Mântuitorul.
De aceea, sărbătoarea care a trecut, a Botezului Dom-
nului, se numeşte Arătarea Domnului Hristos în lume, Care
a venit să împlinească legea şi proorociile. După ce a fost
închis Sfântul Ioan Botezătorul, Domnul Hristos a început
să propovăduiască pocăinţa, prin care ne apropiem de
Dumnezeu şi primim iertarea păcatelor. El S-a dat pe Sine
pildă de împlinire a pocăinţei, căci, după Botez, S-a dus în
pustie unde a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,
negustând nimic şi rugându-se Tatălui ceresc să-L întăre-
ască să biruiască toate ispitele, fiindcă satana chiar acolo
a venit şi L-a ispitit. Vedem că şi Sfântul Ioan Botezătorul
şi Domnul Hristos îndemnau lumea la pocăinţă.
Sfântul Ioan Botezătorul pregătea lumea prin pocăinţă, şi-i
boteza ca să-L poată primi pe Mântuitorul; Domnul Hristos,
de asemenea, zicea: ,,Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!”.
La fel îşi începe lucrarea misionară şi Sfântul Apostol Petru
când vorbeşte mulţimii: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare
dintre voi, în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea Nu există iertarea păcatelor fără spovedanie la preot şi
păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt!”. Ioan Bo- fără împlinirea unui canon, căci auziţi ce le spunea Sfântul
tezătorul vorbea mulţimii: ,,Gătiţi calea Domnului, drepte Ioan Botezătorul: ,,Faceţi fapte vrednice de pocăinţa
faceţi cărările Lui, opriţi-vă de la păcate, îndreptaţi-vă, căiţi-
voastră!”, când oamenii veneau şi se spovedeau de
vă şi curăţiţi-vă! Se păcatele lor înaintea lui, iar el îi boteza. Să nu fim pui de
năpârci şi să venim la spovedanie numai de frica iadului, ci
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 607 să ne căim pentru cele ce am făcut, fiindcă L-am insultat
pe Dumnezeu prin păcatele noastre. Dacă nu vrem să ne
apropie Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii; pocăim pentru păcatele săvârşite, soarta noastră va fi în
vine Mesia!” Cuvântul ,,Pocăiţi-vă!” este trâmbiţa de focul cel veşnic, dimpreună cu fariseii şi cărturarii, pe care
deşteptare, primul tunet prin care i-a mustrat Sfântul Ioan Botezătorul. Ei spuneau că îl au ca
tată pe Avraam şi pentru aceasta nu va îngădui Dumnezeu
s-a trezit omenirea din iadul păcatelor şi din umbra morţii şi să-i trimită la rău, ci se vor odihni cu părintele Avraam în
este foarte des întâlnit în Cazaniile bisericii şi în predicile rai.
Sfinţilor Părinţilor noştri. Dar acest cuvânt a ajuns în gurile
unor oameni un cuvânt de poreclă, căci dacă o persoană La fel şi noi zicem că suntem creştini ortodocşi, ne batem
se fereşte de păcate şi vine la biserică mai des e poreclită cu pumnul în piept şi ne lăudăm cu o religie aşa de frumo-
,,pocăită”. De asemenea sectanţii - cei ce s-au despărţit de asă, de dreaptă şi adevărată, dar în schimb
biserică, de preoţie şi de toate sfinţeniile - sunt la fel
porecliţi şi toată lumea le zice ,,pocăiţi”, iar ei primesc cu 608 PREDICI
multă bucurie şi chiar se fălesc cu această poreclă şi le
răspund tuturor aceste cuvinte: ,,Nu zice Domnul Hristos, o nesocotim prin purtarea noastră, prin faptele noastre cele
pocăiţi-vă?!... Şi Sfântul Ioan Botezătorul!”, şi le arată texte rele, fiindcă păcatele cele mari şi grele făcute de creştinii
biblice unde se vorbeşte despre pocăinţă. pecetluiţi cu Sfântul Botez sunt îngrozitoare

O mare greşeală fac creştinii noştri zicându-le sec- - păcate pe care nu le făceau nici păgânii înainte de
tanţilor ,,pocăiţi”, fac chiar un păcat mare şi le dau apă la creştinism, păcate ca în Sodoma şi Gomora şi ca înaintea
moară, pentru că nu sunt deloc pocăiţi, ci sunt nişte oa- potopului, când Dumnezeu i-a înecat cu apă şi i-a pierdut.
meni rătăciţi. Drumul lor merge la pierzare, rătăcirea lor Cuvântul ,,Pocăiţi-vă!” este strigătul adresat trufiei din lume
este mare căci nesocotesc, dispreţuiesc cele mai princi- şi o chemare adresată cărturarilor şi fariseilor vremii, care
pale adevăruri de credinţă, şi de aceea să ştiţi că se nu- îngropaseră legea lui Moise şi cuvintele profeţilor în nişte
mesc rătăciţi. Nimeni să nu le mai zică pocăiţi, căci spune vorbe fără suflet şi în forme fără viaţă.
o minciună, fiindcă nu sunt, ci au lepădat pocăinţa de când
au lepădat botezul, crezul, taina sfintei spovedanii - Fariseii şi cărturarii erau robiţi de lux, desfrâu şi risipă.
adevărata pocăinţă - şi toate celelalte ale bisericii. Aceştia ocupaseră scaunul lui Moise şi al profeţilor. Ei erau
nişte conducători orbi ai poporului de atunci şi porunceau,
Acum să vedem în ce constă cuvântul acesta. Mai întâi de şi le vorbeau numai în interesul lor putred, plin de făţărnicie
toate, omul care vrea să se pocăiască trebuie să se opre- şi fărădelege; se poticneau şi cădeau pradă viciilor. Popor-
ască hotărât de a mai păcătui; în al doilea rând, să meargă ul era împărţit în tabere şi o mare parte îşi căuta mâ-
la biserică şi să se spovedească de toate păcatele sale; în ngâierea când dădea de necazuri prin vrăji şi prin jertfe
al treilea rând, să facă un canon potrivit cu păcatele sale; fără de folos. Alţii alergau la jocuri, la circuri, la luptele din-
în al patrulea rând, să se căiască din inimă mereu pentru tre oameni şi animale, făcând o bucurie şi o desfătare din
ce a făcut, să-i pară rău toată viaţa pentru păcatele făcute aceste drăceşti nelegiuiri. Învăţaţii şi conducătorii orbi de
şi în al cincilea rând să se curăţească prin sfinţeniile din atunci ai acestui popor nu-i învăţau pe oameni să se
biserică, prin lacrimile vărsate la rugăciune, şi aşa să se lepede de aceste blestemăţii, de păcate.
apropie de Mielul lui Dumnezeu şi să primească Taina
Sfintei Împărtăşanii. În mijlocul acestor amăgiri şi rătăciri vine Sfântul Ioan Bo-
tezătorul, vine Mântuitorul Hristos cu sfinţii apostoli şi strigă
acest zguduitor cuvânt: ,,Pocăiţi-vă!”… şi lumea s-a cu-
tremurat. Pocăinţa, aşa după cum o predică Sfântul Ioan,
este o virtute şi o şcoală care ţine viaţa întreagă, o virtute a
renaşterii şi şcoala smereniei; e lupta morală de a face
întotdeauna fapte după voia şi legea lui Dumnezeu; este
taina care-l renaşte pe om, înnoindu-i botezul cel dintâi, pe
care l-a întunecat cu păcatele.
În casa unde nu se face pocăinţă intră mânia lui
Dumnezeu şi securea stă la rădăcina pomilor. De aceea
vedem cazuri grele în viaţa creştinilor de astăzi, fiindcă
securea taie şi aruncă la foc, pe unii despărţindu-i
vremelnic până ce se pocăiesc, iar pe alţii veşnic, căci îi
ajunge focul iadului. Plânsul înăbuşit al pustiului se aude
pretutindeni unde nu se ascultă şi nu se urmează pilda şi
predica despre pocăinţă. Lumea se depărtează mereu şi
se leapădă de Domnul Hristos, scufundându-se din nou în
păcate şi barbarii. Dumnezeu vrea să se lumineze tot
globul pământesc şi să-l facă fericit prin Fiul Său, prin
învăţătura cea adevărată a Fiului Său, recomandându-ne
să-L ascultăm.
O, dacă ar asculta lumea de Iisus, s-ar îndepărta viciile şi
păcatele. Ce bine le-ar fi şi în viaţa aceasta vremelnică, şi
în Împărăţia cerurilor, de care ne-a vorbit Sfânta Evan-
ghelie de astăzi! Oamenii stau însă ca într-o tristă
închisoare. Lumea este robită de păcate şi nu simte robia
aceasta grozavă a păcatelor; s-a obişnuit cu plăcerile
ticăloase, pierzând libertatea sufletească. Dacă ar fi mai
multă voinţă de a scăpa de păcate şi de a se elibera de
sub jugul lor, ar căuta toate metodele
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 609
posibile şi ar găsi taina pocăinţei de care am vorbit.
Ca să ne slujească de pildă, îmi amintesc o întâmplare pe
care am citit-o demult. Într-o temniţă din Germania, un
puşcăriaş, condamnat pe viaţă, a ros 10 ani la rând gratia
de fier a temniţei cu un mic metal ascuţit, ca până la urmă
să reuşească să rupă gratia şi să scape în libertate. O, ce
mare dar de la Dumnezeu este libertatea şi cât de mult o
doresc cei ce au pierdut-o! Aşa este şi cu robia păcatului
după cum zice Domnul Hristos: ,,Tot cel ce păcătuieşte
este rob al păcatului şi al diavolului”. Câtă răbdare şi câtă
nădejde a avut acel om ca să roadă la gratia aceea de fier
10 ani!
Eu mă gândesc că şi omul pe care-l stăpâneşte câte o
patimă a devenit robul acelei patimi şi dacă are răbdare,
mai ales dacă roade mereu la patima care-l stăpâneşte, nu
se poate să nu scape de ea. Pocăinţa sinceră, părerea de
rău pentru păcate, lacrimile fierbinţi, rugăciunile, postul,
oprirea de la chefuri, înfrânarea de la băuturi alcoolice,
iată, acestea reprezintă roaderea gratiei. Dar vrăjmaşul şi
ispititorul oamenilor are atâta neruşinare, că şi astăzi
întrebuinţează aceeaşi înşelăciune, pe care a întrebuinţat-
o la început, în rai, cu Adam şi Eva.
Sfânta Carte a Mineiului ne-a vorbit astăzi şi despre Adam
şi Eva, că au fost înşelaţi şi au pierdut raiul pentru că au
ascultat de înşelătorul diavol. Căci ce le-a zis primilor oa-
meni? ,,În ziua când veţi mânca din roadele pomului acelu-
ia, vi se vor deschide ochii şi veţi fi şi voi ca Dumnezeu,
cunoscând binele şi răul!”. Aşa a zis şarpele, diavolul; şi
ştiţi ce a urmat, că aţi citit cu toţii în Sfânta Biblie.
Aceeaşi momeală a înşelăciunii şi a ştiinţei o
întrebuinţează diavolul şi astăzi. Căderea primilor oameni
ar trebui să ne slujească de pildă la toţi, ca să nu ne bizuim
pe acea făgăduinţă vicleană, şi să nu socotim păcatul izvor
al luminii, al cunoştinţei, ci al întunericului şi al rătăcirii. Prin
momeala aceasta se pot pierde majoritatea celor ce îşi zic
învăţaţi şi oameni culţi. Dacă privim mai cu atenţie, la cei
mai mulţi dintre aceşti oameni nu vezi decât trufie intelec-
tuală. Mulţi dintre ei sunt gata să spună de-a dreptul că de
aceea îşi îngăduie ceea ce nu-şi îngăduie alţii, fiindcă ei
ştiu mai multe decât ceilalţi. Aceştia, după ce sunt împănaţi
din creştet până-n tălpi cu fel de fel de păcate mari, nici nu
vor să facă spovedanie curată, pocăinţă sinceră, ca şi
când ei ar avea un dumnezeu şi un rai aparte, care-i
aşteaptă numai pe cei intelectuali; ei nu vor să stea la un
loc cu proştii pe dincolo. Înşelăciune drăcească!...
Tot cu acest păcat vine necuratul şi la unii din cei de jos
care se socotesc pe ei mai ceva decât ceilalţi oameni, în-
cepând să-i povăţuiască pe alţii, să se considere pricepuţi
şi atotştiutori, ba mai mult, să se socotească fără de
păcate. De aceea nici nu le trebuie biserică, preot şi
sfinţenia tainelor. Aceştia sunt lăudăroşii sectanţi - rătăciţii,
nu pocăiţii! Să ţineţi seamă, să nu mai greşiţi zicându-le
acest cuvânt!
610 PREDICI
Aceşti lăudăroşi sectanţi se bat cu pumnul în piept că ştiu spus oare de la început de-a dreptul omului menirea lui, să
toate, că n-au păcate, că nu le trebuie preot, spovedanie şi nu-i fi arătat încotro merge şi pe ce cale? Care tată
biserică. Iată cum a reuşit diavolul să-i înşele! pământesc ar face aşa cu fiul său: să-l trimită cale lungă şi
să nu-i spună nici locul, şi nici ce să facă pe cale?! Dar
Mai de plâns este că lăudăroşenia şi obrăznicia păcatului cine ne-a lipsit pe noi de această lumină firească, şi ne-a
s-a întins foarte mult, căci oamenii stricaţi se tăvălesc în afundat în aşa întuneric? Nimeni şi nimic decât numai
patimile cele mai stricătoare de suflet. Întunericul e mare în păcatul.
viaţa lor şi umbra morţii îi paşte, căci aceştia orbesc şi
strică cele mai mari talente, denaturează şi pierd cele mai Strămoşii noştri Adam şi Eva, înainte de cădere, aveau
mari cunoştinţe, fiindcă le tulbură mintea. Deschidem noi însuşirea prevederii de a pătrunde în adâncul lucrurilor,
ochii să-l vedem pe ispititorul cu făgăduinţele lui, că se căci Adam a pus nume animalelor după o
apropie de noi ca de Adam şi Eva? Facem noi socoteala
să vedem şi să înţelegem; ce au văzut ei după ce au mân- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 611
cat?! Ce au văzut Adam şi Eva din cele făgăduite de
satana? - că a zis că vor fi ca Dumnezeu - ce au văzut mai singură privire asupra lor, nume care au fost aprobate de
mult? Iată ce spune Sfânta Carte că au văzut! Au văzut că Însuşi Dumnezeu ca fiind foarte potrivite. Dar după cădere,
erau goi. acelaşi strămoş, deodată orbi cu sufletul atât de rău încât
credea că se poate ascunde de Dumnezeu cel Care este
Iată noua cunoştinţă produsă de păcat, care totodată era şi pretutindeni. Rămăşiţele luminii celei de la început au
o pedeapsă pentru păcat, căci dacă nu ştiau că sunt goi, rămas cât au trăit patriarhii, şi s-au păstrat în tradiţie. Dar,
acesta era unul din binele stării lor de nevinovăţie - erau în timp, omenirea ajunse cu mintea orbită de întunericul
precum copiii, care nu cunoşteau vicleşugul şi goliciunea neştiinţei, şi curând începu omul să zică pomului ,,tu eşti
trupească. Mâncând din pomul oprit li s-au deschis ochii tatăl meu”, şi pietrei ,,tu eşti mama mea”, ,,tu m-ai născut
cei trupeşti, dar li s-au întunecat ochii cei duhovniceşti, pe mine”, adică să se închine la idoli. Iată ce grozavă
căci de acum fugeau sărmanii de ei să se ascundă de rătăcire a adus păcatul în mintea şi viaţa oamenilor!
Dumnezeu, de Făcătorul şi Văzătorul a toate. Ei credeau
că Dumnezeu, nu-i va mai putea vedea. Aşa de repede se Păcatul ne-a răpit şi lucrurile cunoştinţei şi ne-a făcut inca-
întunecă la suflet omul care păcătuieşte. Iată mincinosul pabili de a le vedea; a stricat vederea noastră sufletească
cum i-a înşelat! până într-atât, încât acum chiar de i s-ar arăta omului acele
lucruri, nu le-ar vedea cum trebuie, nu le-ar crede şi i s-ar
Judecaţi singuri, fraţi creştini, ce fel de ştiinţă este aceas- părea cu totul altceva. De aceea e o jalnică rătăcire când
ta? Cât de ticăloasă şi dezgustătoare este ea! Dar ceea ce noi ne închipuim că ne-ar lipsi cuvenita cultivare din ştiinţa
este şi mai dureros: întunericul acesta nu-i îngăduie omului poleită şi nu vedem că păcatul este pricina care întunecă
să vadă ceea ce e nevoie pentru el, să vadă lămurit cine e mintea, sufletul şi inima. El este cauza a toată răutatea din
Făcătorul şi Stăpânul soartei lui. Ba nu-i îngăduie să vadă lume; datorită păcatului lipseşte Dumnezeu cu lumina Sa
de unde este el - omul, ce valoare mare are sufletul lui şi din viaţa omului, lipseşte Cuvântul lui Dumnezeu care
pentru ce trăieşte aici pe pământ; nu-l lasă să se poate să ia albeaţa şi să deschidă ochii inimii, să-l ungă cu
pregătească, se ascunde de ochii lui şi-i ascunde şi moar- colirul cel duhovnicesc al Duhului Sfânt pe omul cel căzut,
tea care-l pândeşte. Aceste lucruri sunt de mare făcându-l din nou om adevărat, înnoindu-l.
însemnătate pentru ştiinţa oamenilor şi tocmai ele sunt
acoperite de un mare întuneric. Această stare de întuneric din pricina păcatului e vădită
pentru mulţi, cu toate că mulţi învăţaţi, dar păcătoşi, se
Noi ne mirăm de cultura vechilor greci şi romani, şi ne cred în lumină. Parcă planează ceva întunecos asupra lor,
minunăm de câte au făcut ei în vremea lor, dar. Dar să ne căci sunt gânditori, privirea lor e fugitivă şi tulbure,
aducem aminte, cui se închinau ei? Nu idolilor celor muţi?! mişcările lor sunt agitate, treburile lor nehotărâte, până şi
Nu lemnelor şi pietrelor?! Au ştiut ei ceva adevărat despre bucuriile le sunt posomorâte şi goale. Ei sunt asemenea
originea şi soarta omului? E cu putinţă oare ca acest în- omului care umblă pe întuneric, pipăind, căci aceste stele
tuneric să fie firescul omului? Înţeleptul Creator să nu-i fi rătăcitoare rămân reci la adevărurile creştineşti şi mulţi
păşesc contra lor chiar. De aceea au îndrăzneală să zică
chiar vorbe mari împotriva lui Dumnezeu, crezând că se
pot ascunde ca Adam şi Eva în rai de faţa Sa. Astfel de
păcătoşi pierd simţul şi gustul de adevăr până într-atât
încât nu mai pot deosebi adevărul de minciună, şi iau drept
adevăr numai ceea ce intră în interesele lor pământeşti.
Toate descrierile care au fost făcute de filozofii, învăţaţii şi
scriitorii imorali din vremea păgânismului se înfăţişează
pustii, miros a mortăciune. Lumea fără Dumnezeu este un
cadavru fără suflet, un trup împuţit, peste care s-au
presărat flori, dar florile se veştejesc, putrezesc şi începe
mirosul mai tare al acestui trup împuţit. Ei totdeauna au
criticat, au combătut şi denaturat toate cele de folos,
punând în locul lor minciuni. Această pildă grozavă o
vedem şi la duhurile lepădate, care au căzut din lumină în
întuneric. Ce sunt ele cu toate însuşirile lor mari decât
nişte fiinţe tulburate la minte prin mândrie şi ură, faţă de
Făcătorul
612 PREDICI
lor?! Iată dar, de ce ele nu pot să înţeleagă că sunt numai
nişte făpturi şi nu pot să se lupte cu Făcătorul. Cum
îndrăznesc atunci a se ridica contra Celui Atotputernic?
Nu-i aceasta curată nebunie?!
Păcatul este pricina tuturor relelor din lume! Păcatul este
periculos şi vine în om printr-un glas de sirenă, care prin
cântec omoară. El se naşte în inimă din poftă, în urma
ispitei duhului rău, şi aşa îl vrăjeşte pe om cu cântecul lui,
până ce-l omoară. De la Adam, toţi oamenii se zămislesc
în păcat, toţi moştenesc păcatul; de aceea toţi gem şi sus-
pină, pentru că moştenesc şi otrava păcatului. Unul singur
a fost fără de păcat: Iisus Mântuitorul. El vine în lume să
ne mântuiască pe noi păcătoşii. Păcatul aduce în lume
blestemul lui Dumnezeu, Iisus Hristos - binecuvântarea,
păcatul aduce în lume robia, Iisus - libertatea, păcatul
aduce neliniştea, mustrarea conştiinţei, bolile trupului,
moartea, pierderea Împărăţiei cereşti, ura, întunericul şi
ruşinea.
După formele şi felurile lor, păcatele sunt multe şi ne-
numărate, dar totuşi, după greutatea lor, păcatele cele mai
mari se împart în trei grupe: păcate împotriva Duhului
Sfânt, păcate strigătoare la cer şi păcate de moarte.
Păcatele împotriva Duhului Sfânt nu se iartă nici pe
pământ, nici în cer, pentru că sunt făcute împotriva
Adevărului Evangheliei şi a Harului Duhului Sfânt. Aceste
păcate sunt:
- necredinţa sau nepăsarea faţă de Dumnezeu - să
luăm aminte, vai de cine îl apucă moartea în necredinţă!
- ura împotriva lui Dumnezeu şi a bisericii;
- deznădejdea în mila lui Dumnezeu;
- încrederea prea mare în bunătatea lui Dumnezeu,
că zic unii: ,,Lasă că Dumnezeu e bun şi ne iartă! Să
facem păcate, să facem avorturi, să jucăm că ne iartă
Dumnezeu!”, dar aceste păcate nu se iartă aşa uşor, cu
una cu două;
- lepădarea de credinţă a creştinului ortodox.
Cine moare cu păcate de acest fel a terminat cu iertarea.
Aceluia nu-i sunt primite nici slujbele care i se fac după
moarte.
Păcatele strigătoare la cer sunt:
- primul - uciderea;
- al doilea - păcatele împotriva firii: sodomia, urgia -
care-i face pe oameni bolnavi, tâmpiţi şi nebuni, căci fac
păcate contra firii pământeşti;
- al treilea - oprirea plăţii lucrătorilor, slujitorilor, ser-
vitorilor;
- al patrulea - asuprirea văduvelor şi orfanilor;
- al cincilea - batjocorirea şi asuprirea părinţilor.
A treia categorie de păcate, tot grele, păcatele cele de
moarte sunt acestea:
- primul - mândria, adică fala, trufia, fariseismul;
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 613
- al doilea - iubirea de arginţi, de bani; mulţi s-au
vândut necuratului prin vrăji, şi-au dat sufletul diavolului ca
să se îmbogăţească pe aici, să aibă bani mulţi. Vai lor,
sărmanii!
- al treilea - desfrânarea; lui a fost totuşi cu milă de el, căci s-a dus de l-a luat, l-a
îngropat, l-a plâns, iar acum umbla ca să-i scape sufletul.
- al patrulea - lăcomia; ,,Ce să fac părinte, cum să-l salvez?”… Nimeni nu-i mai
garantează mântuirea!
- al cincilea - pizma;
În altă parte, tot aici în Bucureşti, unul, tot aşa, s-a dus la o
- al şaselea - mânia; femeie care avea

- al şaptelea - lenea sau trândăvia. 614 PREDICI

Păcatele se iartă prin Sfântul Botez; Harul Botezului spală, şi bărbat. Bărbatul ei era mai mult plecat; fiind şofer pleca
anulează, miceşte, stinge păcatul precum apa stinge focul şi la drumuri mai lungi. Şi dacă a murit desfrânatul acolo,
şi cum spală toate murdăriile. Noi, aproape toţi, am primit în casa acelei femei cu care a păcătuit, aceasta i-a trimis
botezul de mici, iar până la şapte ani nu ni s-au socotit vorbă soţiei lui, să vină să-l ia şi să-l îngroape, dar aceea l-
păcatele dar de la şapte ani, după păcatele pe care le-am a lăsat acolo, n-a vrut să mai ştie de el şi l-a îngropat ceal-
făcut fiecare, ar însemna să ne ducem cu toţii în fundul altă, cu ruşine, ca să se facă cunoscută această faptă şi
iadului, dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Hristos o altă baie bărbatului ei şi la toţi vecinii. Aşa cum am spus mai la în-
curăţitoare, o reînnoire a botezului, care este taina ceput păcatul aduce şi ruşine. Se face omul de râsul lumii
pocăinţei - taina spovedaniei, de care am vorbit. De aceea şi de râsul demonilor. Vă închipuiţi cu toţii ce s-a ales de
trebuie făcută spovedania bine, iar omul să primească şi gospodăria şi de viaţa acestor oameni, cărora nu le lipsea
canonul cuvenit ca să se poată mântui. nimic în casă, când a venit soţul acelei femei şi a auzit cele
petrecute, în casa lui, cu soţia lui. Iată ce face păcatul, di-
Primejdia păcatului este cu atât mai mare cu cât nu ne avolul, necredinţa! Şi sunt o mulţime de cazuri de felul
dăm seama de otrava lui, fiindcă la început este dulce ca acesta. Din cauza răzvrătirii omului împotriva adevărului,
mierea, dar pe urmă e amar ca fierea şi te ucide. De bisericile sunt goale, iar temniţele şi tribunalele pline, de
aceea, omul care păcătuieşte mult, orbeşte, surzeşte şi nu aceea se petrec crime, procese, războaie şi toate nelegi-
mai vede, nu mai aude. Astfel de oameni nu mai pot auzi uirile.
clopotele bisericilor, nici chemările Evangheliilor la mâ-
ntuire; ei mor în dulceaţa păcatelor întocmai ca unii oameni Tot pământul, păcătuind, se răzvrăteşte împotriva lui
care mor îmbătaţi de mirosul florilor de crin. Au murit mulţi! Dumnezeu. Oamenii beau păcatul ca apa şi mai bine le
Cred că aţi auzit şi dumneavoastră că au murit mulţi din place să se tăvălească în mocirla păcatelor ca porcii decât
cauza mirosului florilor de crin sau altor flori puternic să umble în căile adevărului. Păcatul este foarte periculos
mirositoare. De aceea e aşa de greu să-i trezeşti să se şi pentru faptul că se întinde repede, şi se înmulţeşte
întoarcă la viaţa cea nouă, să se spovedească, să se întocmai ca microbii bolilor sau ca buruienile, căci o sin-
curăţească în focul pocăinţei. Mai repede aceştia se gură sămânţă este de ajuns într-o grădină şi în curând
răzvrătesc decât să asculte şi prind ură mare pe cei ce le umple toată grădina.
vorbesc despre pocăinţă; în loc să-şi răstignească păcate-
le ar fi în stare să-i răstignească pe cei ce le vorbesc de Se spune prin cărţi că englezii, când au luat în stăpânirea
spovedanie şi de biserică. În dulceaţa aceasta a păcatului lor Australia, au găsit acolo câmpii întinse pline de roade
i-a prins moartea pe mulţi… căci au căzut - cum se spune bogate şi nici un fir de scaiete sau de alte bălării. Dar
vorba aceea - ,,ca muştele în lapte”. despre ţara englezilor, mai ales Scoţia, ştim tot din cărţi că
e plină de scaieţi. Unul dintre englezi a ajuns şi el acolo, în
Aşa veni la mine o femeie, acum două - trei săptămâni, ca Australia, şi i-a venit dorul de scaieţii din ţara lui. A scris
să mă întrebe ce ar putea să facă ea pentru soţul ei, pe acasă la părinţi să-i trimită o mână de seminţe, ca să se-
care l-a găsit mort în casa unei femei desfrânate. El s-a mene şi el scaieţi pe lângă casă, şi astfel să-şi aducă
dus acolo, după obiceiul lui; o cunoştea probabil de mult, aminte de patria lui şi să nu-i mai fie dor. Îndată i-a venit
căci lipsea foarte des de acasă, şi acolo l-a ajuns moartea, sămânţa şi englezul a semănat-o. Vântul o purtă şi în alte
căci fiind bolnav de inimă, în urma păcatului, a murit. Soţia locuri şi până la urmă toată Australia se umplu de scaieţi.
 astră în veşnicie - că nu e de glumit... Poate nu ne mai
Aşa de repede se răspândeşte şi neghina diavolului; păca- lasă Dumnezeu timp prea mult, nici de pocăinţă, nici de
tul se prinde uşor, foarte uşor de inima omului chiar de la credinţă, nu se mai roagă Dumnezeu mult de noi şi atunci,
cea mai fragedă vârstă. Câţi copilaşi nu ştiu nici rugăci- dacă pierdem sufletul, am pierdut tot. Numai sufletul este
unea de căpetenie - Tatăl nostru, dar din gură le ies o de preţ, el este valoarea care nu se poate cumpăra cu
mulţime de vorbe urâte. Câte fapte murdare nu fac aceşti nimic, căci tot pământul nu valorează cât un suflet înaintea
copii, învăţate de la alţii sau de la televizor, căci parcă se lui Dumnezeu.
iau la întrecere cu cei mari. Sunt unii care cad în des-
frânare de mici, iar alţii şi-au omorât părinţii. Unul i-a dat cu Rugăciune
ciocanul în cap mamei lui, când dormea, pentru că nu i-a
cumpărat o jucărie pe care a vrut-o el Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel
propovăduit şi arătat de Sfântul Ioan, Tu eşti Mielul lui
- copil de cinci ani. Când a venit taică-său de la ser- Dumnezeu, Care ai venit să ridici păcatele lumii! Să vină şi
viciu şi a văzut balta de sânge în casă şi ce a făcut, şi cum peste poporul acesta lumina Ta cea mare, care a venit şi
i-a spus că a omorât-o, l-a luat şi taică-său şi l-a omorât peste cei din ţinutul Zabulonului şi Neftalimului, care şe-
trântindu-l de pământ. deau în întuneric şi în umbra morţii! Să vină lumina Ta şi
să-i lumineze pe toţi, ca să înţeleagă ce urmări grele are
Iată isprăvile păcatului! Iată bucuria demonilor! Când păcatul în viaţa omului, şi dă-ne putere, Doamne, ca toţi să
scaieţii ajung să fie semănaţi în sufletele copiilor de mici, ne izbăvim de cursele demonului, ale păcatului, să ne mâ-
rău le mai fac! Tot prăpădul, toată ntuim şi noi cu toţii şi să Te slăvim pe Tine, Părintele nos-
tru cel Ceresc, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în vecii vecilor!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 615 Amin!

nenorocirea pe care o aduce păcatul nu se poate vindeca 616 PREDICI

decât prin taina pocăinţei, aşa cum aţi auzit mai sus.

Ca să întărim şi mai mult cuvântul nostru, mai ascultaţi o

pildă. Un credincios l-a întrebat pe duhovnicul său: ,,Cum
aş putea, părinte, să scap de murdăria păcatelor? Că mă
lupt mereu şi nu ştiu cum să scap.” Duhovnicul îi dădu
pilda aceasta: ,,Ai văzut, fiul meu, cărbunele cât este de
negru?! Poţi să-l speli pe deasupra cu orice fel de săpun,
poţi să-l freci cât vrei cu orice fel de soluţie, cărbunele tot
negru rămâne; când însă îl bagi în foc îşi pierde negreala,
se face şi el frumos, alb şi roşu, ca şi focul. Aşa este, dra-
gul meu, şi cu murdăria păcatelor noastre. Suferinţa pos-
tului, a metaniilor, a durerilor şi ostenelilor de tot felul,
lacrimile şi căinţa din inimă, acestea înseamnă focul care
curăţeşte. Numai aşa sufletul omenesc se albeşte şi se
înfrumuseţează!” Creştinul mulţumi părintelui duhovnic, luă
hotărârea să-i urmeze sfatul şi aşa s-a curăţit de murdăria
păcatelor.
De aceea, canonul, şi sfatul dat la sfânta spovedanie de un
preot iscusit are o mare valoare pentru iertarea păcatelor.
Să ne intre adânc în suflet aceste cuvinte şi să începem
cât mai serios să reparăm trecutul nostru; să ne împăcăm
cu Dumnezeu ca să fim gata în orice clipă de plecarea no-
PREDICĂ LA
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI
,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul
Tău, în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta…”
(Luca 2, 29-30)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Praznicul Întâmpinării Domnului ne dă prilejul să aflăm mai
multe lucruri folositoare pentru mântuirea noastră. În primul
rând vedem că Sfânta Fecioară Maria împlinea toate
obiceiurile legii vechi şi
căuta să respecte întocmai învăţătura legii vechi şi a Biser-
icii Vechiului Testament, aşa cum era scris şi poruncit de
Dumnezeu, ca orice femeie care va naşte prunc, după 40
de zile de la naşterea lui să fie adus la biserică pentru ca
preotul să-l închine lui Dumnezeu, fiindcă primul copil care altceva decât o mare hulă şi un neadevăr. Acestea erau în
se năştea era sfânt şi făgăduit lui Dumnezeu. Tot în legea mintea lui Simeon, dar nu şi în a lui Dumnezeu. După ce a
veche Dumnezeu poruncise lui Moise să înveţe partea scris aşa, s-a dus să se odihnească.
femeiască să nu se atingă de bărbat în acest timp de 40 Când a venit dimineaţa, a găsit scris din nou mai frumos:
de zile. ,,Iată, Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu şi-I vor
pune numele Emanuel …” şi celelalte. El s-a mirat şi nu
De aceea Sfânta Fecioară Maria L-a luat pe pruncul Iisus ştia cine a scris. Atunci iarăşi a şters şi stătea atent să va-
în braţe şi a venit la biserica cea mare din Ierusalim, la 40 dă cine-i şterge lui şi-i scrie din nou acele cuvinte şi n-a
de zile de la naşterea Lui. O dată cu aducerea pruncului în putut pricepe până când, a treia oară, i se arătă Ar-
biserică era obiceiul să fie aduse în dar preotului două tur- hanghelul Gavriil, îl apucă de mâini, şi-i zise: ,,Pentru ce te
turele sau doi pui de porumbel. Această poruncă a legii a îndoieşti, Simeoane, şi ţi se pare acest lucru cu neputinţă
împlinit-o şi Prea Curata Fecioară Maria, Maica lui Hristos, la Dumnezeu? Adică Dumnezeu, care a făcut femeia din
împreună cu Iosif, logodnicul sfinţiei sale. bărbat, nu poate să scoată bărbat din fecioară? Nu poate,
fără bărbat şi fără să strice peceţile fecioriei ei, să nască
Acolo în Ierusalim, spune Sfânta Evanghelie de astăzi, era fiu din fecioară?! Iată, pentru că n-ai crezut Cuvântul Dom-
un om pe care-l chema Simeon. Acestuia îi făgăduise nului care se va împlini la vremea lui, vei trăi până când vei
Duhul Sfânt să nu moară până când nu va vedea pe Dom- vedea cu ochii tăi pe Emanuel - Hristos şi pe Fecioară! Nu
nul Hristos cu trup pe pământ. Dar pentru ce a fost el can- vei muri până când nu-L vei pipăi cu mâinile tale!”, şi s-a
onisit ca să trăiască 360 de ani până va vedea pe Domnul dus Arhanghelul Gavriil de la dânsul.
Hristos? Ascultaţi cum s-a întâmplat cu el!
Simeon avea atunci 77 de ani, când i s-au întâmplat toate
În timpul împăratului Ptolomeu, care a trăit cu 283 de ani acestea. Când a ajuns la vârsta de 360 de ani, era o
înaintea naşterii lui Hristos, s-a făcut traducerea Sfintei spaimă în Ierusalim, că atâtea rânduri de oameni muriseră
Scripturi din limba evreiască, în cea elinească. Traducerea şi el nu mai murea, fiindcă era legat de Dumnezeu să nu
a fost făcută de 70 de cărturari mari. Între aceşti 70 de moară. Toţi îi spuneau în templu şi în Ierusalim ,,Simeon
bărbaţi care au tâlcuit Sfânta Scriptură se afla şi dreptul şi cel fără de moarte”. Chiar cărturarii şi arhiereii credeau că
bătrânul Simeon, care avea atunci 77 de ani. nu va mai muri, şi-l întrebau: ,,Până când ai să mai trăieşti,
Simeoane?” Iar el le răspundea: ,,Până când va voi Dom-
Fiecare dintre aceşti bătrâni trebuia să tâlcuiască câte ce- nul!”, dar nu spunea nimănui că este legat de Dumnezeu
va din Scriptură. Bătrânului Simeon i-a căzut să-l traducă să nu moară şi ţinea în ascuns această taină.
pe Sfântul Prooroc Isaia. Ajungând el cu traducerea până
la cap.VII, v.14, unde scrie aşa: ,,De aceea Domnul Însu şi În ziua când a venit Fecioara Maria cu pruncul Iisus în bi-
vă va da un semn. Iată, Fecioara va lua în pântece şi va serică, cu bătrânul Iosif, a fost înştiinţat de Duhul Sfânt şi
naşte Fiu şi-I vor pune numele Simeon să meargă la biserică. Bătrân şi gârbovit de spate,
cu vederile slăbite, a ajuns şi el la biserica Domnului. Aici
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 617 erau

Lui, Emanuel”. Acest nume tâlcuit înseamnă ,,Dumnezeu
este cu noi”. Bătrânul Simeon, măcar că era sfânt şi căr-
turar mare, când a ajuns la locul acesta din Scriptură şi a
citit aceste cuvinte, s-a îndoit în inima lui şi a zis: ,,Cum o
fecioară să nască, pentru că fecioara nu poate să nască,
fără numai o femeie care a trăit cu bărbat?!” Şi s-a gândit
el că este o greşeală în locul acela.
Atunci a şters şi a scris altceva: ,,O tânără, în ascuns de
bărbatul său - care se înţelege că fără ştirea bărbatului - a
trăit cu altul…” şi alte cuvinte de felul acesta care nu erau
o mulţime de femei cu copiii lor în braţe, care
aşteptau la rând să li se facă rugăciunea de curăţire şi de
primire a pruncilor înaintea Domnului.
Deodată o rază de lumină străluceşte de la pruncul Iisus
pe care-L ţinea Sfânta Fecioară Maria în braţe. Strălucirea
Domnului în braţele Maicii Lui, raza de lumină l-a atras pe
bătrânul Simeon, care a venit după acea rază lângă prunc
şi L-a luat în braţe, apoi cu lacrimi a zis: ,,Acum slobozeşte
pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace, că au
văzut ochii mei mântuirea Ta!...” Apoi

618 PREDICI
bătrânul Simeon i-a binecuvântat pe dânşii şi a zis către
Maica Domnului Hristos: ,,O, Fecioară, iată, acest Prunc
va fi spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi
semn care va stârni împotriviri. Acesta pe Care-L ţin în
braţe este Cuvântul lui Dumnezeu şi mulţi vor cădea căci
nu vor asculta Cuvântul, mărturia Lui, iar popoarele cele
păgâne se vor scula din păcatele lor, din întunericul idolilor
şi se vor lumina şi curăţi cu Botezul Fiului Tău, Fecioară,
înălţându-se la Împărăţia cerurilor. Evreii se vor lepăda de
lumina Lui; Îi vor zice samarinean, Îi vor zice îndrăcit, Îl vor
face om păcătos şi hulitor, Îl vor răstigni şi-L vor omorî,
Fecioară! Mulţi se
După aceste cuvinte, bătrânul Simeon, împovărat de cei
360 de ani, repetă iarăşi rugăciunea de la început: ,,Acum
slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în
pace - adică dă-mi, Doamne, drumul să mă duc în linişte în
cealaltă lume, căci Tu ai venit să mântuieşti lumea - că
văzură ochii mei mântuirea Ta!”. Acestea zicând, bătrânul
Simeon a căzut şi s-a risipit acolo în Biserică, iar ose-
mintele lui au fost îngropate lângă zidul bisericii din Ierusal-
im.
Sfintele Cărţi ne spun că în vremea răstignirii Domnului
Hristos, printre ceilalţi morţi care au înviat a fost şi acest
bătrân Simeon, pe care l-au văzut mulţi din cetatea Ierusal-
imului, l-au sărutat şi au vorbit cu el, s-au întâlnit cu el pe
străzile Ierusalimului, în acele zile triste.

vor sminti şi nu vor crede în Fiul tău, chiar din ucenicii Lui Îl PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 619
vor părăsi. Mulţi evrei Îl vor huli în toate veacurile. Da Fe-
cioară, până la sfârşitul lumii va fi semn de împotrivire, căciAcolo, în biserica aceea în care L-au adus pe Domnul Hris-
mulţi nu vor crede şi vor huli Crucea Fiului tău care este tos, scrie Luca evanghelistul în Evanghelia de astăzi, era şi
semnul ce va scoate sufletele din legăturile iadului! o femeie ce se chema Ana, fata lui Fanuel din neamul lui A
şer. Aceasta îmbătrânise în zile multe, căci petrecuse nu-
O, Fecioară Preacurată, sabie de amândouă părţile as- mai 7 ani cu bărbatul său, iar în v ăduvie 84 de ani şi nu
cuţită va trece prin inima ta, când vei vedea pe Hristos, Fiul lipsea din biserică niciodat ă. Postea şi se ruga, slujind lui
tău, răstignit pe lemnul Crucii, când Îl vei vedea gol, Dumnezeu ziua şi noaptea. Această bătrână femeie se
străpuns la mâini şi picioare şi mort; atunci mare jale va găsea acolo când L-a luat Simeon pe Domnul Hristos în
cuprinde sufletul tău şi ca o sabie ascuţită vor trece prin braţe şi a zis acele minunate cuvinte pe care le-au auzit
inima ta toate aceste necazuri!”. toţi cei ce aşteptau să audă ceva de mântuirea sufletului.
A început atunci şi această bătrân ă să spună oamenilor
Atunci răspunse şi Preacurata Fecioară către bătrânul cuvinte de laudă pentru Domnul Hristos şi a proorocit şi ea
Simeon: ,,Cum zici tu, bătrâne Simeoane, că voi avea atâ- aceste cuvinte:
tea suferinţe, când eu cu bucurie L-am zămislit, cu bucurie
L-am născut, cu bucurie L-am hrănit şi cum voi avea eu ,,Vedeţi voi, oamenilor câţ i vă aflaţi aici astăzi, vedeţ i voi
aşa supărare mare pentru această bucurie mare a toată Acest Prunc mititel!? Acesta a făcut cerul şi pământul,
lumea?” Iar Simeon a grăit iarăşi către sfinţia sa: Acest Copil mic a f ăcut toată lumea, Acest Prunc mic a
făcut soarele, luna şi stelele, Acesta a făcut îngerii şi sti-
,,Destul îţi este ţie că te chemi Maică a Acestui Fiu, destul hiile, Acesta a zis şi s-a făcut apa pe care noi o bem şi
îţi este că te vei chema Împărăteasa cerului, a pământului, care curge deasupra pământului! Acesta a zis şi s-au făcut
a lumii şi Maica lui Dumnezeu. Când se vor împlini aceste copacii, fiarele pământului, peştii în mare, păsările în
cuvinte pe care ţi le-am spus, îţi vei aduce aminte de mine văzduh. Acestuia deci să ne închin ăm şi noi! Pe Acesta
şi vei plânge mult cu lacrimi, Sfântă Maică şi Fecioară! deci şi noi să-L preamărim ca pe un Dumnezeu adevărat
Atunci se vor descoperi gândurile din inimile multor oa- ce este!”. Aceste cuvinte a grăit Ana proorociţa despre
meni, atunci se vor arăta cei care vor ţine şi-L vor iubi pe Domnul Hristos, în acele momente.
Fiul tău, atunci se vor cunoaşte cei care Îl vor urî pe El şi
până la sfârşitul lumii se vor cunoaşte cei care pentru Dacă au făcut şi au împlinit toate cum învăţa legea lui Moi-
dragostea Lui vor primi chinuri şi pedepse, foame şi sete, se, Sfânta Fecioară Maria cu Iosif s-au întors în Galileea,
precum şi cei ce se vor lepăda de dânsul!”. în cetatea Nazaret, iar Pruncul, Domnul Hristos, creştea şi
se înt ărea cu Duhul Sfânt şi se umplea de înţelepciune şi Să-şi aducă aminte fiecare femeie şi bărbaţii chiar, să nu
Darul lui Dumnezeu era peste Dânsul. se lase ispitiţi de satana de a călca aceste orânduieli, fi-
indcă îi va urmări blestemul dumnezeiesc şi vor avea
Acum să scoatem şi alte învăţături spre folosul sufletului pagube de tot felul în viaţa aceasta, iar dincolo, chinurile
nostru, din cinstita prăznuire a zilei de astăzi. Mai întâi să veşnice. De aceea este bine ca în timpul acesta, precum şi
fim mulţumitori lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dat în timpul perioadei lunare a femeii, în duminici şi sărbători,
nouă, căci El, ca un Dumnezeu adevărat Căruia I se bărbatul să aibă pat separat, precum şi în posturi şi
închină toate câte sunt în cer şi pe pământ şi dedesubtul sărbători când vor să se împărtăşească. Această măsură
pământului, acum Şi-a plecat capul să fie binecuvântat de de curăţenie este pentru toţi şi vai de cei ce nu o respectă,
mâna preotului. Iată ce dar mare este preoţia pe pământ! fiindcă vor plăti cu vârf şi îndesat şi în viaţa aceasta, chel-
Acela Căruia I-au adus daruri la naşterea Lui împăraţii de tuind cu copiii pe la doctori şi umblând cu ei în braţe din
la Persida, ca unui împărat, acum aduce şi El cu Maica Sa spital în spital ca să-şi vadă neînfrânarea şi să-şi aducă
daruri preotului, doi pui de porumbel. aminte de păcatele lor. Iată ce mare învăţătură aţi putut
afla astăzi din Sfânta Evanghelie, din viaţa acestor sfinţi
Spăimântează-te, omule, spăimântează-te şi tu, suflete al mari!
meu, că Dumnezeu pentru tine a sărăcit ca să te
îmbogăţească ş i s ă te mântuiască! Pentru tine, suflete, a O altă învăţătură foarte importantă luăm de la bătrânul
umblat smerit, blând, desculţ şi sărac, ca să te caute, să te Simeon. Acest bătrân, deşi era blând şi sfânt cu viaţa,
înalţe la slava cea cerească! Oare cu ce dragoste-i totuşi a căzut mai întâi într-o mare îndoială şi necredinţă,
mulţumeşti tu? Eşti tu gata să-I mulţumeşti pentru tot căci n-a crezut cuvintele Scripturii, Sfintei Cărţi, că Fe-
binele pe care ţi l-a dat? cioara va naşte prunc şi iarăşi va rămâne Fecioară. În
păcatul acesta sunt căzuţi toţi sectanţii; ei vin cu hule împ-
Ascultaţi acum ce simbolizau cei doi pui de porumbel pe otriva Sfintei Fecioare Maria zicând că Fecioara a mai avut
care-i aduceau ca dar preotului. Aceştia însemnau cele copii şi ne compătimesc pe noi zicându-ne că ne rugăm la
două firi ale lui Hristos: firea cea dumnezeiască şi cea o femeie care a murit ca orice femeie de rând. Vai lor!
omenească, căci Domnul Hristos a fost om deplin şi Aceste hule grozave aduse Maicii Domnului, hule împotri-
Dumnezeu deplin. Deci firea cea omenească, adică Trupul va Duhului Sfânt îi vor despărţi pe vecii-vecilor, de Fiul lui
Sfinţiei Sale, S-a răstignit, a suferit ca oricare trup Dumnezeu şi al Fecioarei Maria şi nu se vor mântui, fiindcă
pământesc şi a murit, dar dumnezeirea a rămas păcatul acesta, să ştiţi, nu se iartă, adică hula împotriva
Duhului Sfânt! De aceea, ei nu pot să se întoarcă la
620 PREDICI Dumnezeu fiindcă sunt lepădaţi de Duhul Sfânt, spre pier-
zarea lor.
slobodă de toate acestea, fără chinuri şi fără dureri. De
aceea preotul pe unul din aceşti porumbei îl înjunghia, iar Câţi nu încearcă să le spună: ,,Măi, vă rătăciţi, vă duceţi în
pe celălalt îl slobozea de se ducea unde voia - aceasta era iad!”; le arăţi bine din Biblie şi ei o ţin tot aşa. Nu sunt
partea dumnezeiască slobodă, iar partea cea trupească, chemaţi, sunt lepădaţi; sunt lepădaţi pentru că au hulit. Să
omenească, era înjunghiată, adusă ca jertfă. fim atenţi şi noi, şi nimeni să nu se înşele şi să nu plece
urechea la rătăciţii care hulesc pe Maica Domnului!
O altă învăţătură care era în legea veche şi pe care o
avem şi noi, creştinii, este ca femeia după ce naşte, până Ce trebuie să mai ştim este că bătrânul Simeon, de când i-
la 40 de zile, să nu se apropie de bărbatul ei şi să nu intre a spus Îngerul că nu va muri până când nu va vedea cu
în biserică, fiindcă cele ce îndrăznesc să calce aceste ochii Fecioara şi Pruncul, era nelipsit de la biserică; acolo îl
orânduieli fac mari păcate; copiii care se zămislesc din aştepta ca să vină, în biserica lui Dumnezeu, nu în altă
aceste femei se nasc orbi, miopi, rahitici, cu picioarele moi, parte cum
cu nervi slăbiţi, cu sânge stricat, cu bube şi buboaie în-
veninate, iar în viaţa aceasta acei copii nu au nici o fericire, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 621
nici un noroc.
cred sectanţii; în casa lui Dumnezeu, în biserică, îl aştepta nu pricepem, nu înţelegem, nu simţim, nu ne dăm seama
bătrânul de 360 de ani. El venea cu nădejdea că într-o ce mare har se revarsă peste noi. De aceea să fim şi noi
bună zi aici se va arăta, în biserica sfinţeniei. Şi iată că demni de a purta cu dragoste, cu cinste şi cu credinţă pe
după atâta vreme de aşteptare, a apărut lumina mântuirii, Dumnezeu în inimile noastre, ca şi bătrânul Simeon. Să nu
a apărut Mântuitorul, Emanuel cel proorocit şi Fecioara cea ne îndoim niciodată de adevărurile scrise în Sfânta Scrip-
aleasă şi sfântă care-L adusese la biserică. tură, cum s-a îndoit Simeon şi cum s-au îndoit şi alţii, ca să
ne slujească nouă de pildă de învăţătură; de aceea a fost
Aici a fost locul de întâlnire a lui Simeon cu Dumnezeu aşa şi niciodată să nu fim îndoielnici, căci spune Sfântul
Iisus Hristos şi cu Maica lui Dumnezeu, Fecioara Maria. Apostol Iacov: ,,…că bărbatul îndoielnic este nestatornic în
Aici în biserică se întâlneşte omul cu Dumnezeu. De aceea toate căile sale!”.
biserica se numeşte casa lui Dumnezeu, iar Sfântul Ioan
Gură de Aur spune că ,,Cine nu are Biserica de mamă nu- Omul îndoielnic zice: ,,Oare există sau nu există
L are pe Dumnezeu de tată.” Ne dăm noi seama ce Dumnezeu? Oare există iad
înseamnă ca Biserica să ne fie mamă?! Cum suge pruncul
la pieptul mamei sale ca să se hrănească şi să crească, 622 PREDICI
aşa trebuie să sugă creştinul Harul ceresc, credinţa,
învăţătura, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să se hrănească şi sau nu?” Un astfel de om este ca un nor pe care-l poartă
să crească, să aibă şi pe Dumnezeu de tată. satana cum vrea, căci el nu crede cu fermitate, cu tărie în
existenţa lui Dumnezeu şi a lucrurilor nevăzute. De aceea
Tocmai aceasta n-o fac sectanţii; i-a despărţit necuratul de satana îl duce unde vrea, căci de la necredinţă pleacă tot
mamă, de cea mai scumpă fiinţă - mama. Iată cât de mult răul în lume.
greşesc cei ce s-au lepădat de Sfânta Biserică; şi dintre
creştinii ortodocşi sunt care zic: de ce să mă duc la biser- Omul care nu se teme de Dumnezeu e în stare să facă
ică? Ce atâta biserică mereu? Iată cei ce s-au lepădat de orice păcat. Vai, ce păcate mari şi grele se fac astăzi pe
preoţie şi de toate sfintele taine cât de mult greşesc că nu pământ, păcate grozave!... Auziţi, femeia, mama să-şi
vin aici să sugă la pieptul mamei Sfintele Taine, Trupul şi omoare copilul cu ciocanul ca să fie bărbatul de-al doilea
Sângele Domnului, sfinţeniile care sunt în biserică, în casa cu ea şi să trăiască cu ea, să nu plece bărbatul pe care l-a
lui Dumnezeu! găsit. L-a omorât înainte de a merge la şcoală şi l-a
îngropat în grădină şi nu s-a ştiut mult timp, că aşa îi
Sfântul Simeon, dacă a venit la biserică, s-a învrednicit a spusese bărbatul: nu te ţin şi nu stau cu tine dacă nu-i faci
primi în braţe pe Dumnezeu, pe Acela care a făcut cerul şi ce i-oi face copilului. Dacă l-a omorât şi l-a îngropat în
pământul, pe Cel ce a zidit pe om cu mâna, pe Cel ce a grădină, au trecut anii şi nu s-a ştiut până la vremea când
făcut îngerii şi toate câte se văd şi nu se văd. Şi noi avem trebuia să-l ia în armată şi astfel s-a descoperit, căci a ve-
fericirea aceasta mare, să-L purtăm pe Domnul Hristos în nit ordinul de chemare să plece militar. S-au cercetat
inimile noastre, şi noi suntem purtători de Dumnezeu îndeaproape lucrurile de către autorităţi şi au trebuit să
atunci când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Său, al lui spună tot. I-au dus să le arate unde l-au îngropat, au re-
Iisus Hristos, căci aşa trebuie să facă întotdeauna creştinul constituit cum l-au omorât, cum i-au dat cu ciocanul în cap,
adevărat. cum l-au chinuit. L-au întrebat şi pe el: ,,Dar tu ai dat în
el?”. ,,Am dat şi eu câteva picioare.”
Sfântul Ignatie Teoforul a fost întrebat de împăratul Traian
de ce se numeşte el ,,teofor” - purtător de Dumnezeu, şi i-a Vai, ce răutate pe pământ şi câte mai sunt… cred c-aţi
răspuns: ,,Mă numesc teofor pentru că port pe Dumnezeu auzit destule: crime, omoruri fără frică de Dumnezeu. De
în mine, căci toţi creştinii care s-au botezat şi nu s-au cine să se teamă, să aibă frică, dacă nu au de
lepădat şi sunt împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos Dumnezeu?! Dacă nu se teme omul de Dumnezeu toate
poartă pe Dumnezeu în ei, în sufletul şi trupul lor”. relele le poate face. De aceea vedem atâtea rele pentru că
oamenii nu-L mai au pe Dumnezeu; de aceea sunt atâtea
Iată ce taină mare avem noi, creştinii, cum ne în- crime, atâtea răutăţi şi duşmănii, atâta înşelătorie şi minci-
dumnezeim trupul şi sufletul nostru! Dar suntem pământ,
ună, atâta mândrie şi răutate, invidie şi lăcomie, căci unde
nu este frica lui Dumnezeu, oamenii se îndobitocesc. Fericitul Augustin spune că prima pagină a Evangheliei
Sfântului Ioan este bine să fie săpată cu litere de aur în
Dar ce să zic?! Care dobitoace, care fiare sălbatice fac toate bisericile. Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre
asemenea păcate, asemenea rele încât să-şi omoare puii? Sfânta Evanghelie a sărbătorii de astăzi, căci amândouă
N-am auzit! Din contră, te rupe o pisică, o căţea, dacă te au aceeaşi însemnătate. Sfântul Ioan Evanghelistul de-
duci să iei unul din puii ei. Iată că oamenii au întrecut orice scrie naşterea cea din veci a Cuvântului Care S-a pogorât
fiară cu răutatea ajungând ca demonii şi vor trăi pe pământ din sânul lui Dumnezeu şi zice: ,,La început era Cuvântul şi
ca în iad dacă nu se întorc la Dumnezeu! Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce
Să punem la suflet cele ce am auzit şi să scriem pe tăbliţa s-a făcut…”, şi mai departe: ,,Şi Cuvântul trup S-a făcut şi
inimii noastre aceste sfinte învăţături pe care le-am primit S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Un-
astăzi, la praznicul Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hris- uia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.”
tos.
Sfântul Evanghelist Luca ne spune din ce mamă, în ce loc,
Rugăciune şi în ce chip s-a făcut Cuvântul trup ca să locuiască printre
noi păcătoşii. Din toată Sfânta Evanghelie, această pagină
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei este cea mai mişcătoare şi mai importantă, pentru că ea
Maria, învredniceşte-ne şi pe noi ca să Te primim prin este împlinirea proorocilor care au vorbit cu sute şi mii de
Sfânta Taină a Împărtăşaniei, în braţele sufletului nostru şi ani înaintea întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara,
slobozeşte-ne de toate păcatele pe care le-am făcut cu Care a fost aşteptat să izbăvească biata omenire căzută şi
voie şi fără de voie, ca să fim şi noi ai Tăi pe vecii vecilor! subjugată de păcatul strămoşesc.
Amin!
Această Sfântă Evanghelie ne dezvăluie faptul cel mai de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 623 căpetenie ce s-a petrecut pe pământ; din ea înţelegem
iubirea cea nemărginită a lui Dumnezeu, puterea şi
înţelepciunea prin care a voit să ne ridice. Să o sărutăm
dar şi noi cu respect, recunoştinţă şi iubire şi să cerem cu
PREDICÃ LA BUNA VESTIRE smerenie prin Sfânta Fecioară Maria ca să ne lumineze
Sfântul Duh spre a o înţelege cu mintea, cu sufletul şi cu
,,…Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. inima curată.
Fraţi şi surori, până la venirea Mântuitorului în lume,
Fie mie după cuvântul tău!” omenirea căzuse într-o mare dobitocie cu păcatele. Cinci
mii de ani şi mai bine, adevărul şi virtuţile
(Luca 1, 38)
624 PREDICI
F r a þ i c r e º t i n i,
sfinte, care sunt cele mai preţioase bunuri pentru om, au
Astăzi prăznuim aniversarea faptei celei mai mari pe care fost înăbuşite de întuneric şi de crime, căci de la Adam,
a făcut-o Dumnezeu în lume: arătarea nemărginitei Sale întunericul păcatului apăsa greu asupra pământului. Oa-
iubiri faţă de oameni prin întruparea Fiului Său, Iisus Hris- menii trăiau afundaţi în acest întuneric, în această noapte
tos, în pântecele întunecoasă, căci toţi se făceau vinovaţi de păcate şi de
păcatul neascultării lui Adam săvârşit în rai. De aceea, ei
Fecioarei Maria. Această mare sărbătoare o numim Buna purtau pe frunte pecetea răzbunării cereşti. Dar, odată cu
Vestire, adică ziua când Fecioara Maria a fost vestită de venirea pe lume a Sfintei Fecioare Maria, se vesteşte
Sfântul Arhanghel Gavriil că Îl va naşte pe Fiul lui apropiatul sfârşit al tristei nopţi a păcatului, începutul zilei
Dumnezeu şi odată cu încuviinţarea Sfintei Fecioare s-a de lumină şi de bucurie.
făcut întruparea Cuvântului Tatălui Ceresc.
Aţi văzut, când zorile se arată, toată firea se bucură; PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 625
păsările cântă, pomii înfloresc, văzduhul se îmbată de
mirosul florilor şi toată natura râde de bucurie încălzindu- în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus!
se de la razele soarelui. Aşa a fost Sfânta Fecioară Maria Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt, Fiul lui Dumnezeu
asemănată în Sfânta Scriptură cu zorile, cu razele ce se se va chema!”.
ivesc, cu luna care e mai strălucitoare decât toate celelalte
stele şi care luminează în timpul nopţii împrumutându-şi Fecioara Maria, aducându-şi aminte cum a înşelat-o şar-
strălucirea de la soare. pele pe Eva, se gândea şi zicea întru sine: ,,Oare nu
cumva lucrul acesta ce mi se arată este vreo nălucire sau
Prin Fecioara Maria a început a se risipi întunericul care vreo ispită?! Să nu fie vreo înşelăciune.”, apoi a zis către
învăluia omenirea, fiindcă, prin minunata strălucire a vir- înger: ,,Văd chipul tău că te arăţi mie ca un om, graiul şi
tuţilor sale, ne arată calea de urmat şi ca un soare portul tău sunt din lumea veşniciei, mie îmi spui lucruri mari
străluceşte între noi şi Dumnezeu. Iată dar despre cine se şi minunate pe care nu le pricep. Tu zici că Dumnezeu se
întreba Solomon împăratul zicând: ,,Cine este aceasta va sălăşlui în mine. Cum poate să încapă în mine
care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna şi aleasă ca Dumnezeu, Acela Care a făcut cerul şi pământul şi nu-L
soarele?”, iar împăratul David zice: ,,Dumnezeu şi-a poate încăpea tot universul?”
aşezat scaunul Său în soare!”
Arhanghelul, voind a-i lămuri minunea cea mai presus de
Iată, deci, că Sfânta Fecioară Maria este aşa de curată, fire, i-a spus că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă şi i-a
aşa de strălucită, ca Soarele şi luna care luminează în în- adus aminte de multele minuni pe care le făcuse
tunericul nopţilor, aşa cum cântă Biserica noastră: ,,scaun Dumnezeu, pe care Fecioara le citise în Sfânta Scriptură
de heruvimi Fecioara” sau ,,ceea ce eşti mai cinstită decât cât a stat în templu; i-a adus aminte de toiagul lui Aaron
heruvimii şi eşti mai slăvită fără de asemănare decât ser- care fusese uscat şi care apoi a înverzit şi înflorit; i-a adus
afimii”. aminte de Sarra, femeia lui Avraam, care, fiind bătrână şi
stearpă, a născut la bătrâneţe pe Isaac; i-a adus aminte de
Sfânta Fecioară Maria în Biserica Domnului s-a pregătit, s- sfânta Ana, mama ei, care a născut-o tot aşa la bătrâneţe.
a sfinţit şi s-a îndumnezeit cu trupul şi cu sufletul; căci aco- Şi ca s-o încredinţeze mai bine, i-a vorbit de o minune mai
lo a petrecut de la etatea de trei ani timp de doisprezece nouă, făcută atunci, petrecută de curând, zicându-i: ,,Iată,
ani în rugăciuni şi în meditaţii ale Sfinte Scripturi. Acolo a Marie, şi verişoara ta Elisabeta fiind stearpă se află acum
fost hrănită de sfinţii îngeri cu mană cerească; cetele în- însărcinată în luna a şasea, du-te la ea şi te vei convinge
gereşti îi slujeau cu frică şi nu ştiau taina întrupării lui de cuvintele mele!”
Dumnezeu din această Sfântă Fecioară.
Ascultând cu atenţie Sfânta Fecioara cuvintele sfântului
Sfânta Evanghelie ne spune că în luna a şasea a fost tri- arhanghel Gavriil, înţelegea în parte porunca lui
mis arhanghelul Gavriil de la Dumnezeu într-o cetate din Dumnezeu, căci ea se făgăduise lui Dumnezeu să rămână
Galileia, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară care era fecioară toată viaţa şi nu înţelegea cum va fi aceasta. De
logodită cu un bărbat ce se numea Iosif, din familia lui Da- aceea, cu smerenie, întrebă iar pe înger: ,,Cum va fi
vid, iar numele fecioarei era Maria. Luna a şasea este luna aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?!” Aceste cu-
martie, căci la evrei anul începe cu luna septembrie. Când vinte ne descoperă cu câtă grijă şi înţelepciune voia să-şi
a intrat arhanghelul Gavriil în casa lui Iosif s-a închinat păzească fecioria. Atunci arhanghelul Gavriil, cu mult re-
înaintea Sfintei Fecioare, zicându-i: ,,Bucură-te, ceea ce spect, îi linişteşte sufletul, descoperindu-i această taină, şi-
eşti plină de Har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti i zice: ,,Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, Marie, şi put-
tu între femei!”. Fecioara, când l-a văzut, s-a tulburat, mai erea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta şi Sfântul
ales de cuvintele lui, şi sta nemişcată cugetând întru sine: Care Se va naşte din tine Se va chema Fiul lui
,,Oare ce să fie aceasta?!”, iar îngerul Domnului, văzând-o Dumnezeu”.
pe ea tulburată, i-a liniştit sufletul, zicându-i: ,,Nu te teme,
Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! Iată vei lua Aceste cuvinte au intrat în sufletul Fecioarei ca o rază lu-
minoasă, alungând toate îndoielile despre curăţia fecioriei
sale. Dar ea se întreba zicându-şi: ,,Da, a consimţi să fiu viaţă, l-a creat pe Adam primul om, omul cel vechi; iar ca
Maică a lui Dumnezeu este uşor, dar cum să-i explic eu să-l facă pe omul cel nou, Dumnezeu a luat o picătură de
logodnicului meu, bătrânului Iosif şi oamenilor, când mă sânge din omenirea aceasta pe care trebuia s-o
vor vedea însărcinată; va crede cineva cuvântul meu?! Voi curăţească, s-o reînnoiască şi s-o împreune cu viaţa
fi blestemată sau binecuvântată?! Voi fi omorâtă cu pietre dumnezeiască. De această picătură de sânge s-a servit,
sau slăvită? …” pentru ca să-l formeze, fără ajutorul omului, în pântecele
Fecioarei celei curate pe omul cel nou, pe modelul cel
Toate acestea îi prevesteau un viitor dureros Fecioarei. vrednic de urmat, pe Iisus Hristos. Pentru aceasta trebuia
Sta în genunchi nemişcată, cu ochii lăsaţi în jos, cu mâinile consimţământul Fecioarei, adică trebuia un contract, un fel
încrucişate pe piept şi plină de credinţă, cu umilinţă şi cu o de căsătorie duhovnicească, între Creator şi creatură, între
nevinovăţie supraomenească vorbi îngerului, însă în reali- Dumnezeu şi natura omenească, reprezentată prin Sfânta
tate, lui Dumnezeu, zicându-i: ,,Iată roaba Domnului! Fie Fecioară Maria, care trebuia să nască pe Cuvântul lui
mie după cuvântul Tău!” Dumnezeu.
Iată motivul pentru care Dumnezeu l-a trimis pe ar-
626 PREDICI hanghelul Gavriil la această Fecioară; îngerul n-a fost tri-
mis la Roma, la fecioarele împăraţilor, nici la Atena, la
Acest răspuns era aşteptat, acest cuvânt de iubire dorit şi fiicele învăţaţilor lumii de atunci, n-a fost trimis la vreo
cerut de Dumnezeu, cuvânt puternic care a deschis cerul împărăteasă puternică sau vreo prinţesă plină de fru-
şi L-a atras pe Dumnezeu pe pământ, făcând din Fecioara museţe trupească, lumească; ci a fost trimis în orăşelul
Maria cortul cel viu al dumnezeirii, umplându-se de Nazaret din Galileea, la o fecioară smerită din neamul
nespuse daruri. împăratului David, care era logodită cu un bătrân de peste
optzeci de ani, numit Iosif, tot din acelaşi neam al lui David.
În acel moment miresmele raiului au început să iz-
bucnească din crinul pe care arhanghelul îl dăduse Fe- Cu adevărat, fraţilor, astăzi este zi de mare bucurie, căci
cioarei, iar Duhul Sfânt, prin fulgerele cele luminoase ale prin arhanghelul Gavriil ni s-a adus bucuria la toată lumea.
razelor, a străbătut ca razele soarelui prin geam, în pânte- El a fericit-o pe Fecioara Maria
cele Fecioarei. Astfel Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos
S-a întrupat în pântecele ei cel fecioresc. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 627
Dumnezeu - Tatăl, când a făcut toate câte le vedem la
creaţiune, a zis: ,,Să fie”, şi îndată s-a făcut tot universul. spunându-i mai întâi: ,,Bucură-te!”, şi apoi: ,,…ceea ce eşti
Tot aşa şi Fecioara Maria a zis: ,,Fie mie după cuvântul plină de dar, că prin tine vine bucuria la toată lumea şi se
Tău!”, şi s-a săvârşit taina întrupării lui Hristos, Fiul lui risipeşte întunericul!”. Fecioara Maria cu adevărat a fost
Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, plină de daruri, ea este comoara tuturor darurilor duhov-
lumină din lumină; S-a întrupat şi Cuvântul trup S-a făcut şi niceşti ale Duhului Sfânt, ea este visteria darurilor sfântului
S-a sălăşluit întru noi. Duh, fiindcă în dânsa se află darurile arhanghelilor şi înger-
ilor, ale căpeteniilor, începătoriilor, puterilor, stăpâniilor,
Cuvântul de umilinţă şi de supunere desăvârşită al Sfintei domniilor, scaunelor, heruvimilor şi serafimilor. De aceea
Fecioare Maria ne-a adus mântuirea. Ea a zdrobit capul ş Sfânta Fecioară Maria este împărăteasa îngerilor, a cerului
arpelui celui vechi şi a lucrat la mântuirea lumii, ea a şi a pământului. Dar mai presus de toate darurile pe care
veselit cerul şi a făcut să salte de bucurie pământul. Prin le avea Fecioara era darul smereniei, căci auzim din cu-
ea, neamul omenesc cel osândit la întuneric şi la moarte a vintele pe care le-a zis către înger: ,,…că a căutat Domnul
văzut lumină mare şi i s-a dat viaţa cea adevărată, spre smerenia roabei Sale…” Iată, deci, că smerenia a fost
deschizându-i porţile raiului. Iar noi prin ea am devenit fiii cel mai important lucru pentru care Dumnezeu a ridicat-o
lui Dumnezeu şi moştenitori ai cerului şi ai raiului. în slavă şi cinste spre a fi lăudată în cer de toate oştile
cereşti şi pe pământ fericită de toate neamurile!
Dacă Adam a fost capul omenirii celei vechi, Domnul Hris-
tos este începutul omenirii celei noi. Dumnezeu, ca să-l Smerenia i-a înălţat şi pe ceilalţi sfinţi de pe pământ la ce-
facă pe cel dintâi om, a luat pământ şi, suflând în el duh de ruri şi i-a împodobit Dumnezeu cu aureolă nemuritoare.
Smerenie nemăsurată a avut Mântuitorul nostru Iisus Hris-
tos, Care ,,S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până
la moarte.” De aceea zice Sfântul Isac Sirul că: ,,smerenia
este haina dumnezeirii, haina lui Dumnezeu”, căci cu
aceasta s-a îmbrăcat Dumnezeu când a binevoit să vină
printre noi, oamenii, în lume, să ne mântuiască. Adică a
luat firea noastră cea smerită, trup pământesc, iar dacă
vrea să ştie cineva de unde se naşte smerenia, să afle de
la Sfântul Ioan Scărarul, care zice că: ,,Smerenia se naşte
din ascultare şi din tăierea voii”. Dar pentru ce este
smerenia aşa de mare şi atât de mult o iubeşte
Dumnezeu?! Pentru că numai cu ea se poate ucide păca-
tul cel mare, care este mândria, prin care au căzut îngerii
şi apoi strămoşii noştri din rai.
Dintre toate făpturile pământeşti, Sfânta Fecioara Maria a
fost darul cel mai vrednic, mai frumos şi cel mai iubit de
Dumnezeu. Noi, pământenii, ne lăudăm cu un astfel de dar
nepreţuit şi ne punem mare nădejde în sprijinul Sfintei Fe-
cioare ca să fim ocrotiţi şi scăpaţi de vicleanul şarpe, care
vrea să înghită tot pământul cu răutatea lui. Nimeni, însă,
nu va putea scăpa, nu se va putea mântui fără o adâncă
smerenie, virtute pe care a avut-o Sfânta Fecioară Maria.
Astăzi vedem mai mult ca oricând păcatul mândriei, păca-
tul acesta grozav care a cuprins toată lumea. Fiecare
doreşte să fie mai mare peste alţii, să-i robească, să-i
stăpânească. Fiecare doreşte să fie mai bogat decât altul,
să fie mai lăudat, mai pus în cinste; fiecare se crede mai
înţelept, mai iscusit, de aceea se luptă fără milă să-i dis-
trugă pe alţii ca să acapareze fel de fel de lucruri scumpe;
se sapă unul pe altul, se urăsc, se pârăsc şi se duşmănesc
fără motive. Mândria este pricina. Femeile în mândria lor
uită buna cuviinţă şi frica de Dumnezeu, îmbrăcându-se
după ultima modă, vopsindu-se şi stricându-şi chipul pe
care l-a lăsat Dumnezeu, făcându-se bucurie demonilor şi
curse bărbaţilor.
628 PREDICI
Să nu uităm, fraţi şi surori, că Dumnezeu va pedepsi la
judecata de apoi toată fărădelegea şi păcatul. Dacă vrem
să ne facem fii ai lui Dumnezeu, trebuie să ascultăm de
poruncile Lui, trebuie să ne silim să dobândim şi noi da-
rurile cele alese ale Sfintei Fecioare Maria. S-o avem pildă
de urmat înaintea ochilor noştri, să iubim curăţia trupului,
rugăciunea minţii, smerenia inimii; căci cine îşi întinează
trupul cu desfrânări, cine-şi omoară sufletul cu ucideri de
prunci, cine-şi întunecă mintea cu plăceri şi griji
pământeşti, cine-şi umple inima cu trufia vieţii ticăloase,
acela nu poate fi un copil al darului dumnezeiesc, acela nu
poate vedea faţa lui Hristos şi nu se va învrednici nici de
mila rugăciunilor Maicii Domnului.
Cine o huleşte pe Sfânta Fecioară Maria, cu înjurături, cu
cuvinte de batjocură, cum fac sectanţii care o coboară pe
Maica Domnului în rândul femeilor păcătoase, vai lor.
Aceia vor moşteni focul gheenei şi viermii cei neadormmiţi
şi niciodată nu se vor ridica să vadă lumina lui Hristos.
Cine nu se închină ei aşa cum s-au închinat arhanghelii şi
îngerii şi cum o slăvesc şi acum în cer mulţimile sfinţilor,
aceia vor rămâne muţi, fără de glas când se va arăta pe
norii cerului Împărăteasa cu Fiul ei cel dorit şi iubit, care va
judeca lumea.
Părinţii să aibă grijă de copii, să-i înveţe rugăciuni şi
cântări sfinte, să se roage împreună cu ei, să-i înveţe să
facă Sfânta Cruce dreaptă pe feţele lor şi să fie o pildă de
rugăciune şi fapte bune în faţa lor, căci copiii, ce văd la
părinţi, aceea fac şi ei. Este ruşine mare să stea părinţii cu
copii în faţa televizorului să privească împreună filme de
dragoste, să vadă copiii tot felul de scene cu conţinut
imoral. Vai de părinţii aceştia, că îşi vor lua plata şi în lu-
mea aceasta şi dincolo în veci! Feriţi copiii de filme imorale
şi reviste pornografice!
Plecaţi genunchii în faţa sfintelor icoane, în faţa icoanei
Prea Sfintei Împărătesei noastre, Maica Domnului, îm-
preună cu copilaşii şi învăţaţi-i să se roage, rugându-vă
împreună cu ei! Părinţii să ia copilaşii de mână şi să vină
cu ei la Biserică unde a venit şi Sfânta Fecioară Maria. În
Biserică a stat 12 ani, de la etatea de 3 ani. Numai aici mai
pot lua adevărata învăţătură ca să se ferească de rele, de
păcate. Cu toţii să căutăm să învăţăm acest limbaj ceresc,
în Sfânta Biserică, că în zadar am învăţat carte multă, în
zadar ştim mai multe limbi străine dacă nu învăţăm limba
care se vorbeşte în ţara cea de sus, ţara noului Ierusalim,
ţara fericirii raiului! Din cauza neştiinţei şi a necredinţei,
mulţi ajung în fundul iadului de tineri, fiindcă cei necredin-
cioşi n-au nici un reazem în viaţa aceasta la vreme de mari
supărări şi ajung de se spânzură, se otrăvesc şi aşa se
dau în gheara diavolului.
Aşa era un mare învăţat care cunoştea douăzeci de limbi
şi se lăuda cu aceasta. Într-o zi prietenii lui l-au găsit spân-
zurat şi lângă el o hârtie cu aceste cuvinte: ,,Nimic din lu-
mea aceasta nu mă mai mulţumea, eu trăiam zadarnic şi
am găsit cu cale să termin cu viaţa!” Mare mirare i-a cu- Dumnezeul nostru să ne apere de toate ispitele celui rău!
prins pe toţi cunoscuţii lui şi au anunţat Roagă-te şi pentru preoţii ţării noastre, pentru tot clerul
Bisericii Ortodoxe; roagă-te, Preafericită Fecioară, pentru
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 629 părinţii noştri, moşii şi strămoşii, roagă-te pentru ţara
aceasta, România, să fie păzită de vrăjmaşii văzuţi şi
prin ziare să ştie toată lumea de pierzarea lui că era un om nevăzuţi!
mare pentru lume. Sărmanul de el, în zadar a învăţat
douăzeci de limbi, dacă n-a învăţat şi limba credinţei, limba Întăreşte-ne în credinţă şi ajută-ne să ajungem cu toţii la
bisericii, limba Duhului Sfânt - cea mai necesară limbă - pe limanul mântuirii, să slăvim şi noi în ceruri pe Tatăl, pe Fiul
care trebuie s-o ştie neapărat orice muritor. Aici, în lumea şi pe Sfântul Duh, împreună cu tine în vecii vecilor! Amin!
aceasta, ştim cu toţii că suntem călători, şi facem numai un
mic popas de 50-70 de ani, poate nici atât şi trebuie să 630 PREDICI
mergem într-o altă ţară - a veşniciei. Şi acolo, dacă nu ştim
vorbi ca în ţara aceea frumoasă, nu suntem primiţi. Putea
sărmanul să nu ştie nici o altă limbă, dacă o învăţa pe
aceasta era fericit şi n-ar fi ajuns în fundul iadului, în
ghearele demonilor. PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA

Sunt mulţi ca el: unii se spânzură, alţii se otrăvesc, alţii se
taie în cuţite pentru că toţi sunt analfabeţi în credinţă. Ei nu
ştiu nimic din cărţile religiei, fiindcă omenirea a rămas mult
în urmă cu această ştiinţă - despre credinţă, despre
Dumnezeu, despre mântuirea sufletului. De aceea ajung
aceste suflete în locul cel de jale, în chinuri, unde nu se
aud decât ţipete sfâşietoare, aşa cum aţi auzit de multe ori
de Ignat, la Crăciun, când se taie porcii prin sate, cum
zbiară vitele când sunt lovite şi tăiate de măcelar, cum
răcnesc fiarele sălbatice în cuştile de prin grădinile zoo-
logice. Aţi văzut mulţi leii şi tigrii cum sfâşie văzduhul cu
răcnetele lor. Această limbă o cântă în iad sărmanele su-
flete care s-au sinucis, care sunt acolo şi n-au nici o
scăpare. Dacă n-au vrut să înveţe aici la biserică limba
cerului, vorbirea în psalmi şi cântările duhovniceşti, cum
zice apostolul Pavel.
Să ne aducem aminte de Sfânta Fecioară Maria şi s-o
avem întotdeauna în faţa ochilor noştri ca pildă de urmat.
Să urmăm smereniei ei, supunerii şi ascultării ei de porun-
cile dumnezeieşti şi începând de astăzi să ne lăsăm de
toate obiceiurile cele rele, de toate păcatele, de toate
poftele cele păcătoase şi să mergem hotărâţi pe calea cea
bună a Bisericii ca să ne mântuim şi noi, şi ca să ajungem
la locul acela fericit, la viaţa cea veşnică.
Rugăciune
O, Prea Curată Fecioară, ceea ce eşti plină de daruri,
Împărăteasa îngerilor şi Maica creştinilor, ajută-ne şi nouă
cu sfintele tale rugăciuni, şi roagă-L pe Fiul tău şi
DOMNULUI IISUS HRISTOS
,,...Deci, Domnul, după ce a vorbit cu dânşii, S-a înălţat la
cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu...!” (Marcu 16, 19)
Hristos S-a înălţat !
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după 40 de zile
de la Înviere S-a suit la ceruri şi a şezut de-a dreapta
Tatălui. Cu puterea dumnezeiască cu care a înviat şi a
părăsit mormântul, tot cu aceeaşi putere S-a înălţat de pe
pământ la cer, cu acelaşi trup cu care S-a răstignit şi a
înviat.
Mântuitorul împlinise opera divină pentru care venise în
lume: ne-a adus învăţătura mântuitoare, S-a dat ca pildă
de împlinire prin întreaga viaţa Sa şi mai ales prin jertfirea
de pe Crucea Golgotei. După ce a înviat se arătă ucenicilor
Lui de mai multe ori, vorbindu-le de Împărăţia lui
Dumnezeu şi iată că după 40 de zile sosise timpul să se
întoarcă iarăşi la Tatăl Său şi să primească cununa lupt-
elor Sale şi cinstea biruinţei Sale. Aceasta este taina pe
care Hristos le-a explicat-o ucenicilor Săi în ajunul morţii
Sale, când le-a zis: ,,Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în
lume; acum iarăşi las lumea şi mă întorc la Tatăl!”
Această slăvită taină o serbează Biserica Creştină ale miilor de îngeri şi arhangheli, heruvimii şi serafimii, put-
Ortodoxă pretutindeni astăzi cu bucurie sfântă. Să as- erile cereşti care veniseră să-L întâmpine pe Împăratul
cultăm deci cu atenţie şi să reţinem învăţăturile şi foloasele Slavei.
pentru mântuirea sufletelor noastre.
În jurul Dumnezeiescului Biruitor al morţii au venit şi su-
În timpul celor 40 de zile, după ce a înviat din mormânt, fletele patriarhilor şi ale profeţilor, ale tuturor drepţilor din
Iisus i-a mângâiat neîncetat pe apostolii Săi prin arătările legea veche şi L-au întâmpinat toate aceste suflete cărora
Sale publice şi particulare. S-a arătat de mai multe ori ca le era închis cerul până atunci: Adam, care şi-a ispăşit
să-i convingă de Învierea şi dumnezeirea Sa. În a 40-a zi neascultarea printr-o îndelungată pocăinţă; Abel, victimă
de la Înviere se arătă din nou şi, pentru ultima oară, îi nevinovată ucis de un frate pizmaş şi barbar; Noe, al doi-
mustră că au fost aşa de zăbavnici a crede în Învierea Sa, lea părinte al neamului omenesc; Avraam, bătrânul patri-
după mărturia celor ce L-au văzut înviat. Apoi le spuse că arh de o credinţă aşa de mare; Isac, simbolizând nevi-
toate cele scrise despre El în lege, în psalmi şi în prooroci novata figură a lui Iisus Hristos; Iacov, tatăl celor 12 triburi;
s-au împlinit întocmai şi că aşa trebuia să se întâmple, şi le Iosif cel vândut de fraţii săi, după cum şi Iisus avea să fie
mai aminteşte încă o dată că le va trimite putere de sus, pe vândut; Moise, marele prooroc; David, strămoşul lui Iisus
Duhul Sfânt, Mângâietorul. după trup; Melchisedec, regele păcii, simbolul preoţiei legii
celei noi; Iov, omul suferinţelor răbdate fără cârtire şi toţi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 631 drepţii L-au însoţit pe Împăratul Slavei împodobind triumful
Său, iar cerul care până acum fusese închis pentru păcatul
După aceea ieşi împreună cu ei şi cu mulţi alţii care erau lui Adam, acum s-a deschis ca să intre Iisus, al doilea Ad-
adunaţi, străbătură împreună străzile Ierusalimului, con- am.
ducându-i în Betania, la casa lui Lazăr, a Martei şi a
Mariei, unde Prea Sfânta Fecioară Maria cu multe per- Cerul izbucnea în strigăte de bucurie şi cântări şi aşa, în
soane credincioase aşteptau venirea Fiului Său. O mare aceste cântări nemaiauzite de urechile omului, Iisus Se
bucurie a cuprins inimile tuturor atunci când s-au găsit cu înălţa mereu spre ceruri. Ucenicii şi tot poporul în-
toţii. Mântuitorul Iisus Hristos le-a mulţumit apoi la toţi genuncheaţi şi cu ochii pironiţi spre cer, spre Mântuitorul,
pentru tot ce au făcut pentru El în timpul vieţii Sale, în tim- Care se
pul pătimirii şi îngropării Sale. După ce i-a mângâiat
dumnezeieşte, spunându-le că s-a apropiat clipa înălţării 632 PREDICI
Sale la Tatăl şi despărţirea de ei, trupeşte, îi invită imediat
să-L urmeze. ducea la Tatăl, priveau toţi cu ochii în lacrimi şi cu multă
atenţie la această privelişte minunată.
Toţii s-au îndreptat după Iisus şi au pornit împreună la
drum spre muntele Măslinilor, acolo unde cu 40 de zile mai Pe când se uitau ei încremeniţi de cele ce vedeau, deo-
înainte asudase de sânge, se rugase cu cele mai fierbinţi dată norul L-a învăluit pe Iisus, iar cântările se auzeau tot
lacrimi şi căzuse în agonie de moarte; acolo, în grădina mai puţin, fiind la mare înălţime. Ucenicii însă, tot în sus
Ghetsimani, unde a venit Iuda trădătorul cu ostaşii şi L-a priveau, acolo unde se dusese toată bucuria lor, toată
sărutat; acolo, unde I-au legat mâinile cu lanţuri şi ucenicii dragostea şi toată nădejdea lor. Pe când priveau ei şi
toţi s-au risipit. În acest loc a găsit Iisus cu cale să-i adune lacrimile se scurgeau pe feţele lor, deodată au văzut
iarăşi pe ucenicii Săi, în număr mult mai mare ca atunci, deasupra lor, în văzduh, doi îngeri îmbrăcaţi în haine albe,
căci au fost mai bine de 500 şi mult popor. care le-au zis: ,,Bărbaţi galileeni, ce staţi căutând spre
cer?! Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, aşa va
În faţa acestei impunătoare adunări, Iisus, privindu-i pentru veni precum L-aţi văzut pe El mergând!”, cu alte cuvinte va
cea din urmă oară, întinse mâinile Sale şi îi binecuvântă; veni pe norii cerului cu toţi sfinţii îngeri, ca Judecător, la
apoi cu trupul acela care a suferit atâtea răni şi chinuri, sfârşitul lumii ca să răsplătească fiecăruia după faptele lui;
Mântuitorul a început să Se înalţe spre cer şi pe când Se va veni adică, cu acelaşi trup cu care a suferit, cu rănile
înălţa a apărut deodată un nor luminos care Îl înconjură, iar deschise, că de aceea spune Sfânta Scriptură că ,,…vor
bolta cerească a început să răsune de cântările triumfale vedea pe Cel pe Care L-au străpuns”. Cei doi îngeri au fost
sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, care au fost slujitorii legii păcatului şi a uneltirilor satanei, să suferim Crucea,
şi de acum parcă şi ei şi-au împlinit misiunea. El se înalţă piroanele şi coroana de spini pe care le întâmpinăm la tot
la cer ca om şi nu ca Dumnezeu, pentru că prin pasul în lumea aceasta plină de răutate, făţărnicie, mâ-
dumnezeirea Sa niciodată n-a părăsit cerul şi este pre- ndrie şi minciună.
tutindeni.
Mândria nu ne înalţă cu Iisus Hristos, Care a fost cel mai
Sfinţii Părinţi spun că Domnul Hristos a stat câte o zi în umilit dintre toţi oamenii. Lăcomia de avere şi toate ale
fiecare cer, să ia cunoştinţă toate cetele îngerilor şi să fie lumii acesteia nu ne înalţă cu Iisus, Care a fost cel mai
primit cu cinste şi închinăciuni de fiecare, aşa cum se cade sărac. Desfrânarea nu ne înalţă cu Fiul Fecioarei, Care a
Împăratului Slavei. De aceea, abia după zece zile a ajuns fost cel mai curat. Nici o patimă, nici o boală sufletească
Iisus cu trupul la Tatăl şi a şezut de-a dreapta lui nu ne poate înălţa ca să putem intra cu Iisus în cer; dacă
Dumnezeu. vrem să se înalţe şi sufletul nostru la Iisus trebuie neapărat
să ne lepădăm de toate defectele noastre, că aşa zice El:
Astfel a fost plecarea Domnului nostru Iisus Hristos de pe ,,Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine,
pământul acesta pe care l-a zidit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt să-şi ia Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!”
şi pe care l-a udat cu Sângele Său cel scump. El S-a
supus suferinţelor şi ca un rob a pătimit toate, dar din rob a Viaţa noastră pe pământ este o viaţă de luptă. Noi nu
devenit Împărat şi Dumnezeu. Hristos şade acum la dreap- trebuie să încetăm a lupta şi a-l birui pe satana; nu trebuie
ta Tatălui Său, pe un scaun înfricoşat, pe care-l înconjoară să încetăm a renunţa la desfătările lumeşti şi la tot păcatul,
arhanghelii cutremurându-se, iar în mâna dreaptă ţine ci trebuie să răstignim trupul nostru, adică să pironim pat-
sceptrul puterii, căci este Împărat şi Domn al cerului şi al imile şi poftele păcătoase încât să nu mai sufle nici una.
pământului, după cum a spus: ,,Datu-Mi-s-a toată puterea Locul pe care ni l-a pregătit Iisus Hristos este o împărăţie
în cer şi pe pământ!”. cerească, sfântă şi curată şi mai presus de toate este
veşnică - fără de sfârşit, de aceea trebuie s-o cucerim; es-
Domnul Hristos S-a înălţat la cer să trimită ucenicilor Săi te o coroană, pe care vrea să ne-o dea, dar aceasta nu va
pe Duhul Sfânt. De aceea la zece zile după înălţare, în veni singură să se aşeze pe capul sufletelor reci, trândave
ziua cincizecimii, trimite făgăduinţa Tatălui ceresc peste şi nepăsătoare.
ucenicii Săi, pe Duhul Sfânt - Mângâietorul, Duhul
Adevărului şi Vistierul Bunătăţilor. Dar Domnul Hristos S-a Împărăţia şi coroana sunt răsplata serviciilor şi a valorii
înălţat la cer ca să ne pregătească şi nouă un loc. Însă ce care trebuie câştigată prin osteneală şi statornicie; să
trebuie să facem noi ca să merităm acest loc?! muncim deci şi să ne rugăm, să ne spălăm prin pocăinţă
cu lacrimile aduse din evlavie către Dumnezeu şi să avem
Înainte de toate nu trebuie să uităm niciodată prin ce a dragoste către toţi fraţii noştri. Suferinţe sunt destule; fiec-
trecut înainte de a intra întru slavă Învăţătorul nostru. El a are-şi are Crucea sa, dar fericiţi sunt cei ce suferă pentru
meritat această slavă prin viaţa Sa cea atât de curată, dreptate. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi toţi, căci uşa împărăţiei
generoasă şi răbdătoare, liniştită, devotată, plină de umiliri cereşti ne este deschisă prin Salvatorul nostru Care S-a
şi de suferinţe. Dacă vrem să ocupăm locul pe care ni l-a înălţat la ceruri, Iisus Hristos.
pregătit Mântuitorul, trebuie să-L imităm în purtarea Sa şi
să luăm parte la amărăciunea paharului Său. Dacă vrem Bucuraţi-vă voi, bolnavilor, care vă aflaţi pe patul durerilor;
să ne suim cu El întru slavă, trebuie mai întâi să-L însoţim gândiţi-vă la suferinţele lui Iisus şi înduraţi cu răbdare, căci
pe Golgota, să cerul vă este deschis! Bucuraţi-vă oropsiţilor, năpăstuiţilor
şi înduraţi cu răbdare, că fericire mare vă aşteaptă în ceru-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 633 ri; Iisus vă va despăgubi de toate suferinţele voastre! Iar
noi toţi să înălţăm inimile noastre către Ierusalimul cel
ne pironim cu El pe Cruce, să suferim nedreptăţile, cal- ceresc unde Iisus Hristos astăzi S-a înălţat şi acolo să
omniile şi hulele vrăjmaşilor noştri fără cârtire, să suferim avem toate speranţele noastre, să ne dezlipim inimile de
bolile, lipsurile şi orice prigonire ar veni peste noi din par- onorurile şi desfătările lumeşti, căci acestea sunt numai
tea lumii şi a diavolului, să suferim până la sânge împotriva noroi şi fum şi să ne bucurăm în această zi a Înălţării, din
toată inima noastră, că şi nouă ne este deschis cerul şi Dumnezeu, ca sufletul lor nemuritor să se odihnească în
raiul prin Harul Domnului nostru Iisus Hristos, să intre şi veşnică fericire.
sufletele noastre şi să se bucure acolo veşnic.
Nemurirea sufletului e cea mai veche credinţă a neamului
634 PREDICI nostru românesc, credinţa pe care au avut-o şi strămoşii
noştri, dacii şi romanii; părinţii noştri au ţinut cu cea mai
Odată cu Înălţarea Domnului, noi creştinii, mai sărbătorim mare cinste şi sfinţenie credinţa în nemurirea sufletului.
şi Ziua Eroilor. Este o faptă înţeleaptă să ne aducem Avem deci o frumoasă moştenire părintească de la care nu
aminte de toţi cei ce s-au jertfit pentru dreapta credinţă, ne putem abate cu nici un chip, nici vii, nici morţi. Sfânta
pentru ţară şi pentru neamul românesc. Noi pomenim eroii sărbătoare de astă zi, a Înălţării Domnului Hristos, se mai
în această zi a Înălţării Domnului, pentru că avem credinţă poate numi şi sărbătoarea sufletelor nemuritoare. Toţi
sfântă şi credem în nemurirea sufletului, aşa cum au crezut sfinţii lui Dumnezeu: proorocii, martirii, apostolii au vorbit în
toţi adevăraţii creştini, moşii şi strămoşii noştri; chiar dacii lume despre existenţa sufletului, ne-au făcut atenţi de
şi romanii înainte de a se încreştina, credeau în nemurirea valoarea lui şi ne-au pus în grijă mântuirea lui.
sufletului.
Cu toate acestea se găsesc totuşi destui îndoielnici, care
Noi nu cinstim astăzi numai ţărâna eroilor, ci opera lor care spun că au tăiat în
este ţara şi sufletul lor nemuritor care este la Dumnezeu, e
viu, şi credem că sărbătoarea aceasta ce se face în toată PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 635
ţara are răsunet şi în cer, unde sărbătoresc şi eroii şi ei se
bucură de recunoştinţa noastră, dacă într-adevăr recuno- bucăţi tot corpul omenesc şi n-au găsit nicăieri sufletul. Au
aştem că prin jertfa lor ni s-au păstrat atâtea bunuri, prin găsit oase, sânge, nervi, creier, inimă, dar nici urmă de
jertfa lor avem bisericile în picioare şi ne-am păstrat suflet, ca şi când sufletul s-ar afla în hoituri sau n-ar fi nici
credinţa până acum. Prin jertfa eroilor şi a martirilor noştri o deosebire între omul viu şi omul mort. Nu este o nebunie
ne-am păstrat numele de creştini şi de români, căci aşa să caute cineva sufletul în cadavre?! Este aşa de slabă
ziceau ei: ,,Pentru a fi un român adevărat, trebuie mai întâi ştiinţa prin faptul că încearcă să lămurească taina sufletu-
să fii un creştin adevărat!” lui. Chiar un învăţat creştin credincios a spus că tot ceea
ce ştim de când e lumea şi până azi e nimica toată faţă de
Luminaţi de credinţa aceasta vie, să mergem la mormintele ce e sufletul în sine şi ce taine mari cuprinde în el.
eroilor şi la crucile martirilor, să ne împărtăşim din duhul
lor, să ne îmbărbătăm inimile prin puterea vitejiei lor şi cu Ştiinţa creştină ne învaţă că sufletul există şi că e o încer-
adâncă recunoştinţă să trimitem şi noi cerului cântările şi care zadarnică să caute cineva sufletul în materie şi mate-
rugăciunile noastre, căci mucenicii şi eroii creştinătăţii au ria în suflet. Între suflet şi materie este atâta deosebire ca
murit încredinţaţi că apărând credinţa şi urmând lui Hristos, şi între omul viu şi omul mort, ca şi între viaţă şi moarte.
apără adevărul şi dreptatea. Eroii neamului au murit în- Atunci, ce e sufletul, ce e viaţa?! Întrebarea aceasta pentru
credinţaţi că cine luptă pentru dreptate şi libertate luptă unii nu are nici o însemnătate, dar pentru creştini are cea
pentru Dumnezeu; cine luptă şi îşi apără familia, credinţa, mai mare însemnătate. Înţelepciunea biblică ne spune că
cultura, limba, legea, neamul şi patria, luptă pentru adevăr sufletul sau viaţa din noi este o taină ascunsă de Hristos
şi dreptate. Dumnezeu, e o floare care creşte în grădina raiului, o
scânteie din lumina lui Dumnezeu, o fiinţă nevăzută, o
Astăzi toţi eroii cunoscuţi şi necunoscuţi ai neamului nostru putere nematerială - ca vântul care suflă unde vrea şi nu
românesc, de la începuturile lui şi până acum, vin în faţa ştie de unde vine şi unde merge. O avere este sufletul,
noastră şi ne întreabă dacă suntem noi vrednici sau nu de care preţuieşte mai mult decât greutatea şi valoarea lumii
jertfele şi suferinţele lor, apoi ne cheamă să le urmăm întregi.
credinţa. Biserica, mamă Creştină Ortodoxă, se roagă
pentru odihna eroilor, le binecuvântează amintirea, le Toată bogăţia lumii: aurul, argintul, toate nu cântăresc cât
cântă veşnică pomenire şi înalţă rugăciuni către un suflet omenesc. De aceea şi Mântuitorul ne face atenţi
de valoarea lui, zicându-ne: ,,Ce va folosi omului de va
dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul?!” - sau - ,,Ce
va da omul în schimb pentru sufletul său, dacă sufletul se
pierde?!”. Lumea întreagă pentru noi nu mai are nici o
valoare dacă sufletul se pierde prin păcate. Sufletul e un
diamant mai scump decât toată lumea, un diamant cu mul-
te şi minunate sclipiri. Sufletul este o putere, o taină. Toţi
oamenii ar vrea să privească acest diamant, această
floare, să vadă această pasăre măiastră.
Sufletul nu se poate vedea, nici pipăi; el există în corp şi
afară de corp, întocmai ca un cântec imprimat pe disc şi în
mintea noastră. Cine vede cântecul imprimat pe disc?! Ex-
istă, dar, nevăzut şi nemuritor; este ascuns ca şi o piatră
de diamant sub învelişul unei frunze. Mai întâi trebuie să
se rupă frunza ca să se vadă sclipirile diamantului. În-
velişul sufletului e trupul. Mai întâi trebuie să moară trupul,
să se desfacă învelişul, ca să se elibereze sufletul. Oricum,
viaţa noastră este ascunsă prin el în Dumnezeu. Unii gâ-
nditori spun că noi trăim prin simţuri; vedem, auzim,
vorbim, gustăm, pipăim, mirosim, ne mişcăm prin simţuri.
Toate acestea însă există numai câtă vreme este sufletul
în trup. Ochii văd, pentru că vede sufletul, limba vorbeşte
pentru că vorbeşte sufletul.
Aşadar sufletul nu e chimie, nu e materie, ci e scânteie
divină. El este partea cea mai aleasă şi mai frumoasă din
noi. Sufletul are de la Dumnezeu ştiinţa creerii şi forţa
învierii trupurilor. Prin puterea Duhului Sfânt sufletul îşi
reconstruieşte
636 PREDICI
trupul.
În Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, învăţătura
despre originea, valoarea, nobleţea şi forţa sufletului, pre-
cum şi despre grija despre mântuirea lui
e arătată la tot pasul în Sfânta Carte a lui
Dumnezeu. Într-un loc se spune că sufletul e mai important
decât trupul, e mai mult decât haina sau hrana şi e mai de
preţ decât toată lumea. Despre însemnătatea lui ne
vorbeşte pilda cu oaia cea rătăcită, pilda cu drahma cea
pierdută, pilda fiului risipitor, pilda bogatului nebun şi cea a
bogatului nemilostiv. Pocăinţa păcătoşilor e prilej de
sărbătoare în cer, aşa de mare este răsunetul întoarcerii
unui suflet, al unui om la Dumnezeu; se bucură tot cerul de
întoarcerea lui şi se întristează tot cerul de pierderea unui
suflet. De ce aşa răsunet mare?! Pentru ce a trebuit să-şi
verse sângele chiar Fiul lui Dumnezeu pentru
răscumpărarea noastră?! Pentru că sufletul nu este un
lucru ieftin sau un obiect de glumă, ci este un dar ceresc,
un bun dumnezeiesc, care atârnă în cumpănă mai mult
decât valoarea şi greutatea lumii materiale.
Viaţa sufletului în această lume este o misiune. Să luăm
aminte!... o misiune. Nu este nici prilej de petrecere, nici de
plăcere, nici de îmbogăţire, nici de lenevire, nici de mâ-
ncare sau băutură, ci este misiune ce depăşeşte marginile
timpului. Alergătorii cu ştafeta sau cu făclia aprinsă au
menirea să ducă cu tot efortul obiectul primit până la un
punct precis. De aici urmează alt alergător şi altul până ce
ştafeta ajunge la destinaţie. Misiunea l-a depăşit pe om;
omul a stat în slujba ei şi prin contribuţia lui ea s-a împlinit.
Aşa e viaţa sufletului: misiune ce depăşeşte curgerea
traiului pământesc. Nu ne putem sustrage de a ne-o împlini
fără să facem în viaţă şi câte un act de răzvrătire, ca şi fiul
risipitor, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; n-a
primit misiunea vieţii adevărate şi astfel a ajuns nefericit,
singur, în zdrenţe şi cu bube, nemâncat, flămând şi însetat.
De aceea Mântuitorul îl numeşte nebun, adică anormal pe
bogatul de plăceri trecătoare ce petrecea, pe omul care
îngrijeşte numai de trup, de petreceri şi de avuţii şi uită de
datoriile ce le are faţă de suflet, de mântuirea lui şi fericirea
lui veşnică.
Cei mai mulţi se alarmează, strigă, aleargă, caută când
pierd câte un animal - o vită şi chiar şi câte un câine - dar
pentru pierderea sufletului stau nepăsători, glumesc şi râd.
Vai lor, ce nepăsare, ce nesimţire! Biserica, prin toate
slujbele, harurile şi învăţăturile sfinte, are în vedere acest
mare scop: mântuirea sufletului şi moştenirea Împărăţiei lui
Dumnezeu. Nu e lucru de puţină însemnătate să câştigi
sau să pierzi sufletul şi Împărăţia lui Dumnezeu. Trăirea
după poftele păcătoase ale trupului este trăire anormală -
pierdere. Trăirea după dorinţele curate ale sufletului este
câştig, care face viaţa fericită şi pe pământ şi în cer.
O atenţie specială ne atrage Mântuitorul, când spune că
cine vrea să-şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 637
mântuiască sufletul îl va pierde şi care-l va pierde pentru El
şi Evanghelie îl va mântui. Adică, cine se închide în ego-
ism pentru a-şi ferici viaţa personală îşi pierde şi îşi
osândeşte sufletul; iar cine îşi jertfeşte sufletul pentru Hris-
tos şi Evanghelie ca un misionar, acela îşi asigură mântui-
rea. Sfânta Biserică, prin lucrarea ei de mamă, dă mereu
strigăte de alarmă şi ne cheamă la pocăinţă, combate
mereu egoismul şi susţine totdeauna interesul faţă de lu-
crul cel mai de preţ şi nemuritor care este sufletul.
Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă să trăim pe pământ ca
nişte străini şi călători, că aşa suntem. Să nu uităm că
soarta sufletului pe pământ este soarta porumbelului sau a
corbului care au fost sloboziţi din corabia lui Noe. Corbul
negru nu s-a mai întors în corabie, a rămas rătăcitor prin
lumea hoiturilor din care s-a hrănit. Porumbelul însă s-a
întors curat şi nevinovat, cu ramura de măslin în cioc în
corabia stăpânului său. Soarta corbului sau a porumbelului
o creem noi sufletului nostru liber şi nemuritor, după cum
îngrijim de mântuirea lui, după cum acceptăm sau refuzăm
misiunea, şoaptele chemării sau ale destinaţiei Lui cereşti.
Să avem milă de sufletul nostru, să îngrijim de haina
împărătească a sufletului nostru, să nu ne apuce moarte
cu haina pătată sau ruptă, şi astfel nu vom avea parte să
intrăm la nunta Fiului de Împărat, în Biserica Lui cea cere-
ască! Întoarce-te, suflete, la odihna ta, la Dumnezeu în
cetatea păcii, în raiul fericirii veşnice, după care alergăm,
luptăm şi suspinăm!
Rugăciune
Iisuse, Împăratul şi Dumnezeu nostru, fă ca slăvita Ta
Înălţare să producă în fiecare din noi roade de sfinţenie, o
credinţă mai mare, o iubire mai aprinsă, o îngrijire mai de-
osebită pentru sufletul nostru!
Fă să cunoaştem şi să înţelegem cât de mare este
valoarea sufletului nostru şi să nu-l mai vindem pe orice
lucru de nimic! Aprinde în noi, Doamne, o dorinţă mai mare Acesta este, deci, Dumnezeul nostru: Tatăl, Fiul şi Duhul
pentru cer şi un dispreţ pentru lucrurile acestea
pământeşti, trecătoare!
Ajută-ne Dumnezeule cu Harul Tău, ca să Te putem slăvi laudei - şi să ne jertfim pe noi înşine cu toată fiinţa noastră,
şi mărturisi prin viaţă curată şi prin fapte bune până la
sfârşitul misiunii noastre pământeşti! Amin!
638 PREDICI
PREDICĂ LA PRAZNICUL SFINTEI TREIMI
,,Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh. Şi Aceştia trei, Una sunt.”
(Ioan 1 - 5, 7)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Astăzi este sărbătoarea Dumnezeului nostru, Celui închi-
nat în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; Creatorul,
Mântuitorul şi Sfinţitorul - Mângâietorul. De oricare Faţă
Dumnezeiască am
vorbi sau pe oricare am cinsti-O, tot pe singurul Dumnezeu
Îl cinstim, pentru că Aceştia Trei, Una sunt şi de la începu-
tul creaţiei, S-a făcut cunoscut omului Bunul şi Milostivul
Dumnezeu. Când l-a făcut Dumnezeu pe om, S-a sfătuit cu
Fiul şi cu Duhul Sfânt şi a zis: ,,Să facem om după chipul şi
asemănarea noastră!”
Altădată, după potop, oamenii s-au sfătuit să facă un turn,
care să ajungă până la cer, gândind că dacă va mai fi
vreun alt potop să nu mai moară înecaţi. Văzând
Dumnezeu nebunia lor a vorbit cu Fiul şi cu Duhul Sfânt,
zicând: ,,Veniţi să ne coborâm şi să amestecăm limbile
lor!”. Astfel i-a risipit pe tot pământul. Altădată Dumnezeu
în chipul a trei îngeri, Se arătă la stejarul din Mamvri lui
Avram. Acesta, când Îi văzu pe îngeri, I-a numit pe toţi un
Domn, zicând: ,,Doamne, de am aflat dar de bunătate
înaintea Ta, nu trece pe robul Tău!”. Pentru ce a zis Avram
la toţi trei, Doamne?! Pentru că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,
Una sunt. Nu sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu în
trei feţe proslăvit, Care a binevoit să Se descopere omului,
pe care l-a zidit cu mâna Sa.
Sfânt - Sfânta Treime întru o fiinţă şi nedespărţită. Acesta
este Dumnezeul nostru Căruia trebuie să I ne închinăm,
să-I aducem cinste, să-L slăvim, să-I aducem jertfe - jertfa
cu tot sufletului şi trupul.
Suntem datori mai presus de orice fiinţe cereşti şi
pământeşti, din pricina răscumpărării cu scumpul Sânge al
Domnului nostru Iisus Hristos. Oricâte am face noi de mult,
chiar viaţa de ne-am da-o pentru mărturisirea numelui Său,
tot nu este de ajuns, pentru că mai întâi El Şi-a dat viaţa duce această admiraţie pentru Iisus cât timp nu răsună
pentru noi şi noi niciodată nu putem să-I răsplătim pe de- vocea care spune că Iisus îţi aparţine ţie, la propriu şi
plin cu ceva. această voce este strigarea Duhului Sfânt?

În timpul când umbla Domnul nostru Iisus Hristos pe Pentru a combate necredinţa noastră, Dumnezeu a venit
pământ, lucrarea Lui El Însuşi şi a pus în noi Unicul Său supraveghetor, Duhul
Adevărului, Care proclamă cu autoritate divină, cuvântul de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 639 iertare, de har, de viaţă adevărată, întorcându-ne la
adevăratul nostru destin de copii ai Tatălui ceresc, căci
era limitată la câteva sute sau mii de oameni, care puteau altfel nu am fi putut să ne mântuim.
să-L întâlnească, să-L vadă sau să-L atingă. Dar prin put-
erea Duhului Sfânt, Care S-a revărsat în duminica Rusali- El, Mângâietorul, ne călăuzeşte având rolul de Păstor şi de
ilor, bogăţia Harului Său, nu va mai cunoaşte limite. De Călăuză sufletească permanentă, căci ne duce la păşunile
altfel, Iisus le-a spus ucenicilor ca şi samarinencii: ,,Cine verzi ale cuvântului Bibliei, ne dă de băut apele păcii
crede în Mine, va face şi el lucrurile pe care le fac Eu! Ba creştine şi prin apa aceasta vie şi prin dragostea Sa, ne
încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu fortificăm şi ne menţinem pe calea mântuirii. Nimeni nu
Mă duc la Tatăl. Oricine va bea din apa aceasta pe care o posedă Duhul Sfânt în mod perfect şi în toată bogăţia lui,
voi da Eu, se va preface în el izvor de apă vie, curgătoare oricât ar fi el de luminat, din cauza omului
spre viaţa cea veşnică!”
640 PREDICI
Duhul Sfânt este Vistierul bunătăţilor, Sfinţitorul, Mâ-
ngâietorul tuturor inimilor. Toate bisericile sunt casele vechi, care se opune întotdeauna la acţiunea purificatoare
Duhului Sfânt, toate slujbele bisericii sunt lucrările Duhului a Duhului Sfânt, de aceea rămânem adeseori reci, seci,
Sfânt, de aceea spune un Sfânt Părinte că ,,fără Duhul aşa de puţin curioşi şi lipsiţi de dorinţa de a fi pătrunşi în
Sfânt nu este nici biserică, nici preot, nici predică, nici noi de luminile arzătoare ale Duhului Sfânt, fiindcă omul
slujbă, nici taină”. Ca să putem intra în Împărăţia divină, să vechi n-a murit încă în noi sau l-am reînviat de atâtea ori
primim darurile şi binecuvântările Împăratului nostru Iisus prin patimile cele lumeşti şi drăceşti, ale duhului necurat -
Hristos, moştenirea minunată pe care ne-a promis-o, a acesta-i adevărul: omul este plin de neîncredere şi
trebuit ca tot El, Dumnezeul iubirii, să vină încă o dată, sub duşmănie aflându-se conflict permanent cu Domnul cerului
altă formă, şi să aşeze Împărăţia lui Hristos în inimile şi al pământului.
credincioşilor, pentru că altfel lucrarea lui Hristos era inu-
tilă, zadarnică. Iisus ar fi fost un Rege fără supuşi, un Conflictele sunt numeroase. Sfânta Scriptură este plină de
Domn fără credincioşi, un comandant fără trupe, un ele. Când le citim ne fac impresia că fiecare intervenţie a
dumnezeu pe care nimeni nu-l cunoştea, nimeni nu-l măr- lui Dumnezeu, nu numai poruncile şi avertismentele Sale,
turisea. dar chiar şi promisiunile şi cuvintele Sale de îndurare, de
bucurie, îl enervează pe om şi trezesc în el un fel de împo-
Tocmai aici intervine lucrarea Duhului Sfânt. Hristos realiz- trivire îndărătnică, după cum zice Profetul Maleahi: ,,Voi
ează la Rusalii promisiunea făcută ucenicilor de a nu-i lăsa necinstiţi pe Domnul cu cuvintele voastre, zicând că oricine
orfani, trimiţând Duhul Sfânt purces de la Tatăl ceresc, face rău este bun înaintea Domnului şi de el are plăcere
Care Îl înlocuieşte pe Iisus cel pământesc, şi prin care Domnul, şi apoi mai întrebaţi: Cu ce L-am vorbit de rău pe
Iisus împreună cu Tatăl ceresc îşi face locuinţa în noi, în Domnul? Cu ce L-am necinstit? Ce am spus noi rău împo-
sufletul nostru, în inima noastră. De aceea Hristos nu mai triva Lui? Şi tot voi aţi zis: degeaba slujim lui Dumnezeu,
este un personaj istoric, de la care să ne rămână doar căci ce am câştigat dacă am păzit poruncile Lui şi am um-
amintirea, ci El este prezent lângă noi în tot locul şi-n tot blat trişti înaintea Domnului, şi am postit? Acum fericim pe
momentul. Poţi să fii foarte impresionat, chiar şi cucerit de cei trufaşi, pe cei necredincioşi. Nu vedeţi că lor le merge
acest Iisus al istoriei, chiar să-L consideri cel mai perfect bine?! Ei ispitesc pe Dumnezeu şi scapă.”
dintre oameni şi un adevărat model de urmat, dar la ce
serveşte oare cunoaşterea istorică a faptelor?! Şi unde
Iată deci răutatea oamenilor contra lui Dumnezeu, contra Iisus Hristos dovedesc puternicul curent de viaţă care, prin
Stăpânului ceresc! În procesul de condamnare a lui Iisus, Duhul Sfânt, emană din Iisus. Viaţa omului nu are sens,
după ce L-au făcut să sufere îngrozitor chinuri de neînchi- decât în vederea dobândirii Duhului Sfânt. Duhul Sfânt
puit, după ce L-au răstignit pe Cruce, în Vinerea cea mare, sădeşte în noi credinţa, nădejdea şi dragostea.
acei judecători nedrepţi pleacă cu conştiinţa împăcată
acasă, părăsesc adevărul cu inima liniştită, merg să Când Iisus a venit pe pământ, El a tras prin lume o dâră de
prăznuiască Paştele în familie, să-I mulţumească lui viaţă. La Cuvântul Lui, care se revarsă prin puterea
Dumnezeu că i-a ales tocmai pe ei, ca să scape ţara şi Duhului Sfânt, paraliticii s-au ridicat în picioare, demonii
oraşul sfânt de un asemenea duşman, adică de Iisus. erau alungaţi din oameni, orbii căpătau vedere, morţii învi-
au, corpurile îndurerate şi desfigurate îşi regăseau sănăta-
Ei nu ştiau nemernicii şi ticăloşii că Iisus cel Sfânt Se lăsa- tea şi frumuseţea. O revărsare mângâietoare a Duhului
se condamnat de bunăvoie, suportase totul, ca în zorii Vieţii venea peste toţi cei care-L recunoşteau şi vedeau în
celei de a treia zi să învieze, izbăvindu-ne din moartea cea Iisus pe Fiul Unicului Dumnezeu.
veşnică. Dumnezeu a nimicit hotărârea oamenilor punând
în faţa lor Învierea Fiului Său, Care venise pe pământ şi Duhul Sfânt şi astăzi îl critică riguros pe omul cel vechi, cu
Care purta imaginea Tatălui ceresc. Adevărul a ieşit la lu- ajutorul căinţei noastre, cufundându-l iarăşi în apele bo-
mină clar, căci Iisus a fost martor al adevărului printre oa- tezului, de data aceasta, prin lacrimile pocăinţei, până la
meni. Răstignitorii lui Iisus i-au urmărit întotdeauna pe moarte. Harul Duhului Sfânt se revarsă şi astăzi în biser-
susţinătorii adevărului, de aceea şi astăzi se găsesc destui ică, în diferite feluri, peste credincioşi. El aduce vindecări
necredincioşi, care vorbesc numai contra credinţei şi nu celor bolnavi prin Taina Sfântului Maslu, El face preschim-
găsesc nici un bine în toată învăţătura adusă de Mântu- barea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos prin
itorul. Taina Sfintei Liturghii; Duhul Sfânt face să se sfinţească
apele şi Sfânta Aghiasmă să nu se strice ani de zile; Duhul
,,Voi aţi omorât bucuria de a trăi!” le zicea unor credincioşi Sfânt sfinţeşte toate, întăreşte în credinţă, aprinde inimile
cineva când ieşeau de la biserică şi omul continuă: ,,De credincioşilor, stinge puterea satanei, face pace în familii,
când a venit Iisus pe pământ, de când se predică doctrina linişteşte vânturile tulburate ale demonilor, potoleşte mânia
Lui, s-a terminat cu celelalte religii ale zeităţilor, care dintre oameni şi sunt nenumărate mângâierile şi binefac-
îngăduiau poftele, plăcerile trupeşti, au luat sfârşit erile pe care le revarsă peste credincioşi.
petrecerile fără frâu, a luat sfârşit cultul frumuseţii, a luat
sfârşit traiul dulce, de nepăsare.” Aşa a zis acel necredin- Pentru a ne încredinţa cât de mult îl iubeşte Dumnezeu -
cios şi ca el zic mulţi în diferite feluri, ponegrind şi insultân- Duhul Sfânt pe om, vă voi istorisi o întâmplare din Pateric
du-i pe despre un călugăr care, trecând printr-un sat al Egiptului, a
văzut o fată foarte frumoasă, fiica unui popă idolesc şi de-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 641 odată s-a aprins de dragoste pentru ea. Atunci s-a dus la
tatăl ei şi i-a cerut-o de soţie. Iar el răspunzându-i i-a zis:
adevăraţii creştini, care susţin adevărul propovăduit de ,,Nu pot să ţi-o dau până nu-l întreb pe dumnezeul meu!”
Iisus şi în continuare de Duhul Sfânt prin apostolii Săi. Dumnezeul lui era diavolul, care stătea într-un idol.
Mergând tatăl fetei l-a întrebat pe diavolul care locuia în
Unii ne duşmănesc din neştiinţă, unii din necredinţă, alţii acel idol, la care se închina el, zicându-i:
din răutate, din zavistie, dar noi le răspundem clar şi
lămurit că: ,,Dumnezeul nostru nu este fiinţă pasivă, într-un - Iată un călugăr a venit şi-mi cere pe fiica mea de
cer îndepărtat; El creează mereu, vorbeşte mereu, diri- soţie! Oare s-o dau pe ea?! Şi a răspuns diavolul:
jează, intervine, pedepseşte şi salvează.” Omul, însă, a
pierdut prospeţimea vederii adevărate, nu mai vede drept; 642 PREDICI
acest om a devenit atât de pasiv că a uitat că este un
călător nemernic, ticălos pe acest pământ şi într-o clipă se - Întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul
va usca precum iarba şi umbra morţii îl urmăreşte ca să-l lui, de botez şi de cinul călugăresc.
prefacă în ţărâna din care a fost luat. Toate minunile lui Întorcându-se popa către călugăr, i-a zis lui:
 bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de
- Te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, căci
călugăresc?, iar el s-a făgăduit că se leapădă. Îndată când atunci Duhul Sfânt lucrează şi sculptează în noi adevăratul
a zis că se leapădă a văzut că a ieşit din gura lui şi a zbu- chip de om, aducându-ne la maturitate, la starea plinătăţii
rat la cer un porumbel frumos, alb, curat. Era Duhul Sfânt. lui Hristos.
Atunci s-a dus popa la diavolul şi i-a zis:
De aceea strigă Apostolul Ioan mai departe, zicând:
- Iată s-a făgăduit!, dar diavolul i-a răspuns: ,,Vedeţi ce dragoste ne-a lăsat Tatăl…” - arătând spre Cel
răstignit - ,,…încât să ne numim copii ai lui Dumnezeu şi
- Nu! Nu! Nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu suntem prin harul Duhului Sfânt!” Cine-i dădea lui sig-
S-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui. Şi venind uranţa
iarăşi spurcatul de popă, a zis călugărului:
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 643
- Nu pot să ţi-o dau pe fiica mea, că Dumnezeul tău
este cu tine şi încă îţi ajută aceasta? Nimeni altul decât Duhul de înfiere, Duhul de
sfinţire, cum zice Însuşi Dumnezeu: ,,Fiţi sfinţi, că Eu sunt
ţie! Sfânt!” Dar cuvântul acesta ,,sfinţenie” a ajuns pentru mulţi
un cuvânt de râs, de plictiseală, de batjocură, un cuvânt
Auzind călugărul unele ca acestea, s-a uimit şi a zis întru caraghios, învechit, în lumea noastră creştină de astăzi;
sine: ,,O, ticălosul de mine, câte bunătăţi am primit eu de creştină… numai cu numele. De aceea zic unii cu atâta
la Dumnezeu şi m-am depărtat de Dânsul, de botez, de îndrăzneală: ,,Ce atâta rugăciune? Prea mult! Înţeleg şi eu
călugărie, iar El tot îmi ajută mie şi nu S-a depărtat încă de să faci acolo o rugăciune, să zici un «Tatăl nostru» şi ai
la mine! Oare nu sunt eu dator să alerg la ajutorul Lui şi să terminat, dar ce atâta rugăciune? Ce atâta cântare religi-
nădăjduiesc tot la bunătatea Lui?!” Atunci plecând în pustie oasă? Ce atâta slujbă la biserică? Dar să te duci chiar
s-a dus la un duhovnic bătrân şi i-a povestit toată întâm- mereu?” Li se pare că e prea mult, că fac prea mult pentru
plarea. Duhovnicul l-a oprit în peşteră spunându-i să pos- Dumnezeu. Dar ce facem noi aşa de mult iubiţii mei?
tească trei săptămâni; în acest timp se ruga şi bătrânul
duhovnic şi călugărul cu postire. După o săptămână l-a Tocmai de aceasta trebuie să ne gândim că facem prea
întrebat duhovnicul dacă a văzut ceva. Iar el a răspuns: puţin şi idealul creştinului adevărat este sfinţenia. Sfinţenia
lui Dumnezeu ne întinde cele două mâini ale Sale, adică
- Am văzut un porumbel sus, la înălţimea cerului, în pe Fiul şi pe Duhul Sfânt ca să ne ridice când suntem
dreptul capului meu! căzuţi în vreo greşeală. Această sfinţenie este un fluviu de
viaţă care caută să rupă digurile şi să inunde lumea.
- Ia aminte şi roagă-te fiule! i-a zis duhovnicul. La a Sfinţenia nu este opera noastră, nici meritul nostru, nici
doua săptămână a văzut călugărul că porumbelul se chiar rezultatul eforturilor sau idealul pe care ni l-am fixat.
apropia de capul lui, iar la a treia săptămână de post şi Cuvântul uimitor al lui Iisus ne face să înţelegem că aşa
rugăciune a văzut că a venit porumbelul şi a stat deasupra este: ,,Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic!”, zice Dom-
capului lui şi, când a întins mâna să-l prindă, porumbelul a nul.
intrat în gura lui. Auzind acestea, duhovnicul I-a mulţumit
lui Dumnezeu că a primit pocăinţa călugărului. A fi sfânt înseamnă a fi prins de Fiul, atras de Tatăl şi legat
de Duhul Sfânt, legat în sfinţenie. Aşa se stabileşte între
Iată cât de Milostiv este Dumnezeu cu noi şi cât de mult om şi Dumnezeu un schimb, o comunicare de viaţă şi de
doreşte mântuirea noastră! Iar noi, ca şi călugărul acesta sfinţenie. Sfinţenia de care vorbeşte Scriptura este seva
din Pateric, ne facem vinovaţi de multe ori de întristarea care face să crape mugurii primăvara, să se deschidă flo-
Duhului Sfânt prin păcate şi vicii rele, de stingerea şi negli- rile şi să se coacă fructele în ramura altoită. Când omul L-a
jarea acestor daruri ale Duhului Sfânt. Greşim mereu şi nu regăsit pe Dumnezeu, se leagă reciproc prin sfinţenie şi
lăsăm să crească în pomul credinţei, în ogorul vieţii noas- atunci prinde dragoste, izbucneşte zicând: ,,Iubirea Ta,
tre roadele Duhului Sfânt, care sunt acestea: dragostea, Dumnezeule, mi-a rănit inima şi nu Te pot uita, nu pot să
mă despart de Tine, că Tu eşti adevărata mea dragoste!” Într-o zi, însă, va auzi fiecare trâmbiţa judecăţii de pe
De aceea şi Trupul lui Hristos proslăvit nu a fost închis în urmă, despre care mărturisim în Crezul că Acest Iisus,
cer după ce a înviat din mormânt. Trupul Lui este încă Care a suferit pentru noi, va veni să judece
prezent pe pământ şi acest Trup este Biserica însufleţită
de Duhul Sfânt. viii şi morţii şi să plătească fiecăruia după faptele lui.
Să nu uităm acest lucru, să nu uităm, că cine uită îşi pierde
Acest Duh al lui Hristos Şi-a făcut locuinţa şi în noi, în ziua sufletul - lucrul cel nemuritor, cel mai de preţ. Diavolul e
botezului, curăţind şi sfinţind temeliile sufleteşti şi trupeşti conştient şi ştie lucrul acesta; el ştie că cel mai de preţ e
ale vieţii noastre. Harul Duhului Sfânt dezleagă limba ap- sufletul omului, de aceea se luptă să-l câştige el, să-l ducă
ostolilor şi le inspiră Cuvântul Adevărului, îi scapă de orbi- cu el în iad, să-mpartă ,,bunătăţile” iadului, flăcările focului,
rea urii împotriva adevărului, şi-i face să vadă cu ,,ochi de viermii cei neadormiţi, smoala şi toate chinurile iadului.
porumbel”, cum zice Sfântul Grigorie de Nyssa, adică să
vadă creştinul lumina adevărată, să-I privească pe Tatăl, Dumnezeu vrea să ne ferească. Încă mai e puţină ziuă şi
pe Fiul, pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi se mai poate lucra, se mai poate salva fiecare. Ridicaţi
nedespărţită. Atunci dragostea ne face să înţelegem orice glasul către Domnul, puneţi genunchii la rugăciune şi ru-
suferinţă din lume, ne face să fim atenţi la nenorocirile gaţi-vă pentru mântuire şi iertarea păcatelor şi pentru toată
aproapelui, compătimitori cu cei necăjiţi, să devenim ochi lumea care nu vrea să audă de Glasul Domnului. Rugaţi-
pentru cel orb, picior pentru cel şchiop, mână pentru cel vă şi cereţi cele de folos de la Bunul Dumnezeu!
ciung, ureche pentru cel surd, gură pentru cel mut, să
înlăturăm spinii şi mărăcinii din drumul aproapelui nostru, Rugăciune
căci acesta este serviciul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de
la noi. Doamne, Dumnezeul nostru, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
Treime de o fiinţă şi nedespărţită, Creatorul, Mântuitorul şi
644 PREDICI Sfinţitorul, la Tine venim Doamne, pe Tine Te căutăm şi Te
chemăm! Nu ne lăsa să pierim! La Tine nădăjduim,
Numai atunci merităm titlul de creştini şi de fii mai ales ai Părintele nostru cel ceresc! Ajută-ne şi vino în mijlocul nos-
Tatălui ceresc, ai acelui Tată Care face să răsară soarele tru, astăzi, în ziua Sfinţiei Tale, şi dă-ne Har de ridicare şi
peste cei răi şi peste cei buni şi numai aşa vom putea locui putere ca să fim ai Tăi pe vecii vecilor! Amin!
şi noi pe pământ, pe pământ nou şi ceruri noi, ieşite prin
mâna creatoare a lui Dumnezeu. Atunci orice barieră va fi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 645
ridicată, orice distanţă înlăturată, atunci însăşi moartea va
fi distrusă. Atunci va fi totul în toţi şi vom cânta slavă, cin-
ste şi închinăciune Sfintei Treimi. Mare este puterea Dom-
nului şi minunate sunt lucrurile Lui! Datoria noastră ar fi să
le recunoaştem, ca să putem ajunge la El. PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ
Iubiţii mei, cerul şi pământul plânge pieirea oamenilor,
plânge pieirea tineretului, care nu se satură de răutăţi şi de A DOMNULUI IISUS HRISTOS
păcate, de lăcomii şi de vrăjmăşii. O ură grozavă este în
lume, o întunecare a minţilor omeneşti; duhurile necurate ,,…Şi din nor S-a auzit un glas zicând: Acesta este Fiul
au venit din iad pe pământ să învrăjbească pe fiecare. O Meu cel iubit, de El să ascultaţi!”
vrajbă mare este în lume; nu-şi mai găsesc liniştea. Plânge
cerul şi pământul. În loc să fim copiii Lui iubiţi, liniştiţi, să (Luca 9, 35)
ne facem mai buni, să fim mai răbdători, mai iertători, noi
devenim tot mai răi, mai duşmănoşi, mai nerecunoscători, F r a ţ i c r e ş t i n i,
mai ticăloşi. În loc să ne curăţim de păcatele învechite,
care ne-au murdărit sufletul, adăugăm mereu, le reînnoim, Domnul nostru Iisus Hristos făcuse multe minuni în faţa
nu vrem să vedem, nu vrem să auzim. ucenicilor Săi. Umblase pe mare ca pe uscat, înmulţise
pâinea şi peştii în două rânduri - căci o dată a săturat cinci au căzut cu faţa la pământ, de acea strălucire minunată.
mii de oameni cu cinci pâini şi Prin această strălucire a vrut Iisus, să-i facă pe ucenici să
înţeleagă că El este de
doi peşti, iar altădată vreo patru mii de oameni cu vreo o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, nu numai un om
şapte pâini şi câţiva peştişori. Bunul Mântuitor tămăduise smerit, sărac, căci nu avea hrană nici pentru o zi. Şi măcar
mulţi bolnavi, orbi, muţi, paralitici şi alungase duhurile ne- că văzuseră ei atâtea minuni pe care le făcuse Iisus în faţa
curate din cei îndrăciţi. lor, dar în timpul când făcea minunile, Iisus nu lua o
înfăţişare deosebită ca să nu zică cineva că El nu este om
Toate minunile acestea mai presus de fire dovedeau că El o, ci este fantomă, o nălucă.
este Dumnezeu adevărat, căci numai Dumnezeu putea să
facă asemenea minuni mari. Ucenicii erau încântaţi de Domnul Hristos, ca Dumnezeu Atotştiutor, a cunoscut mai
toate minunile şi învăţăturile Lui. Dar Iisus nu era numai dinainte ce zdruncinare grozavă vor avea ucenicii în
Dumnezeu desăvârşit, era şi Om desăvârşit. Purta un trup vremea patimilor Sale, atunci când vor vedea că El se lasă
omenesc pe care L-a luat din Sfânta Fecioară Maria şi cu prins şi legat de ostaşi, bătut şi chinuit, crucificat şi omorât.
trupul acesta El voia să împlinească ceea ce spuseseră Domnul a ştiut că în acele momente grele li se vor spul-
proorocii mai înainte, să pătimească şi să sufere cele mai bera din minte toate învăţăturile şi chiar minunile Lui. De
groaznice dureri, apoi să Se răstignească, să fie omorât şi aceea, a făcut această minune mai presus de fire, cu
îngropat, ca prin suferinţele şi moartea Lui să avem şi noi Însuşi Trupul Său, schimbându-L în strălucire
mântuirea sufletelor noastre. dumnezeiască - sau, mai bine zis, legând dumnezeirea cu
Trupul Său pentru câteva clipe - ca, văzând ucenicii strălu-
De aceea, într-o zi, începu să spună ucenicilor Săi că El cirea aceasta mare, să-şi aducă aminte de frumuseţea
trebuie să pătimească mult, să fie batjocorit şi omorât, apoi chipului Său şi să înţeleagă că El rabdă acele chinuri de
a treia zi, să învieze. Ucenicii nu puteau înţelege lucrul bună voie, pentru izbăvirea noastră.
acesta, ba încă Petru L-a şi sfătuit zicându-I: ,,Să Te fere-
ască Dumnezeu, Doamne, să nu Ţi se întâmple aşa ce- Sfinţii Părinţi ne spun că Iisus a făcut această minune mai
va!”, pentru care cuvinte Iisus i-a zis lui Petru: ,,Înapoia înainte de a pătimi şi a muri pe cruce, cu vreo patruzeci de
Mea, satano!”. După ce l-a certat pe apostolul Petru, a stri- zile. Pe când încercau ucenicii să-L vadă pe Domnul, în
gat către toţi ucenicii Săi: ,,Dacă voieşte cineva să vină acea strălucire mare, iată că s-au arătat lângă El şi cei doi
după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Aceşti
urmeze, pentru că oricine va voi să-şi scape viaţa o va prooroci au fost trimişi de Tatăl pentru mai multe pricini.
pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va
câştiga!”. Mai întâi ca să arate ucenicilor că Iisus nu este nici Moise,
nici Ilie, cum credeau unii, ci este Însuşi Fiul Său cel
Apoi Iisus vorbeşte mai departe arătând valoarea sufletului preaiubit.
şi răsplătirea fiecăruia după faptele lui, când va veni ca
Judecător întru slava Sa. După aceste învăţături, Iisus i-a În al doilea rând să le arate că Iisus este Judecătorul viilor
luat cu El pe Petru, Ioan şi Iacob şi s-au suit pe munte să şi al morţilor, fiindcă Moise murise demult şi el venise din-
se roage. Pe când se ruga, S-a schimbat la faţă înaintea tre cei morţi şi stătea de vorbă cu Iisus, iar Ilie fusese răpit
lor. Faţa Lui a strălucit ca cu trupul în latura celor vii şi reprezenta pe cei care încă nu
s-au mutat din viaţa aceasta.
646 PREDICI
În al treilea rând, Moise şi Ilie au fost cei mai mari râvnitori;
soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina - asemănarea ei au început să vorbească cu Domnul Hristos despre pat-
luminii cu lumina soarelui şi a zăpezii, ne spune Sfânta imile şi moartea Sa, care se apropiau. Ucenicii ascultau cu
Scriptură, pentru că nu se putea asemăna cu altceva. Dar respiraţia oprită, să audă ce va grăi Moise şi Ilie cu
lumina feţei şi a veşmintelor Lui erau mai strălucitoare Stăpânul lor Hristos. Moise, proorocul, aşa zicea:
decât lumina soarelui şi a zăpezii de şapte ori. Fiindcă ,,Preamărit eşti, Doamne Iisuse Hristoase, că precum mi-ai
ochii celor trei ucenici n-au putut să privească prea mult şi făgăduit aşa ai şi făcut! Sfinţia Ta eşti împlinirea proorociei
mele. Tu mi-ai dat tablele legii scrise în Muntele Sinai. Tu Aceste cuvinte vorbindu-le Domnul Hristos împreună cu
m-ai trimis să pierd pe Faraon în Marea Roşie. Cu puterea proorocii, Petru Apostolul deschise şi el gura şi zise:
Ta am făcut minuni în Egipt; Tu, Dumnezeul meu, ne-ai ,,Doamne, bine ar fi să stăm aici şi să facem trei colibe:
hrănit patruzeci de ani în pustie cu mană cerească. Tu una Ţie, una lui Moise şi alta lui Ilie!”. Dar Domnul nu i-a
răspuns lui Petru nici un cuvânt, căci Petru nu ştia ce zice,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 647 aşa spune Sfânta Carte. Apostolul Petru din milă şi
dragoste către Învăţătorul său, căuta să-L ferească să nu
ne-ai adăpat cu apă din piatră seacă. Tu şi acum Te-ai ajungă să fie răstignit şi omorât de evreii cei pizmaşi, de
arătat ca Cel ce eşti Dumnezeu adevărat”. aceea, încă o dată greşeşte căutând să-L întoarcă pe
Domnul din drumul mântuitoarelor patimi. El nu vrea ca
Ilie proorocul spunea şi el aceste cuvinte: ,,Mulţumescu-Ţi Mântuitorul să mai coboare din munte şi poate că în
Dumnezeul meu Hristoase că, precum ai făgăduit, aşa ai şi mintea lui şi-a zis: e mai bine să stea şi Moise şi Ilie cu
făcut! Tu eşti Dumnezeu adevărat, pentru numele Tău, am Iisus aici pe munte, că dacă va încerca cineva să-L atace,
mustrat pe împăratul Ahab. Tu ai ascultat rugăciunile mele Moise îi va omorî cum i-a omorât pe egipteni, iar Ilie va
şi nu ai dat ploaie pe pământ trei ani şi şase luni. Cu put- coborî foc din cer şi-i va arde cum i-a ars pe slujitorii
erea Ta am înjunghiat cei patru sute cincizeci de popi împăratului Ahab. De aceea, zice Sfânta Carte că Petru n-
mincinoşi. Cu puterea Ta am despărţit apa Iordanului şi am a ştiut ce spune.
trecut ca pe uscat. Cu puterea Ta m-ai luat la cer cu căruţă
şi cai de foc. Pentru aceasta mă închin şi Te preamăresc 648 PREDICI
pe Tine, Dumnezeul meu!”.
Cum isprăvi Petru de vorbit, deodată un nor luminat i-a
După aceste cuvinte au cunoscut şi apostolii, care dintre ei acoperit şi i-a umbrit pe dânşii. A ieşit din nor un glas care
era Moise şi care era Ilie. La aceste cuvinte le-a răspuns şi a zis: ,,Acesta este Fiul Meu cel preaiubit, întru Care bine
Domnul Hristos: ,,Voi, slugile Mele şi proorocii Mei, aţi am voit! De Acesta să ascultaţi!”. Auzind apostolii glasul ce
făcut minuni mari în lume cu puterea Mea, pentru aceea a grăit din nor s-au înspăimântat şi au căzut cu feţele la
Tatăl Meu v-a dat Duhul Sfânt, de aţi ştiut de venirea Mea pământ, tremurând de frică, iar Domnul Hristos a mers de
în lume. Aţi propovăduit lumii despre Mine şi aţi dorit să Mă i-a ridicat şi le-a zis: ,,Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”, însă ei n-
vedeţi cu trupul pe pământ. Iată, acum, am venit să iz- au mai văzut nici pe Moise, nici pe Ilie ca să înţeleagă că
băvesc pe Adam şi tot neamul omenesc din muncile iadu- acel glas a fost al Tatălui ceresc, Care L-a mărturisit pe
lui! Pentru aceea, M-am întrupat, M-am smerit şi am venit Fiul Său Iisus Hristos, iar norul - Duhul Sfânt. Coborându-
lumină în lume, ca cei ce vor crede şi Mă vor asculta şi vor Se din Muntele Taborului, Domnul Hristos le-a poruncit să
face voia Mea, să se mântuiască. nu spună nimănui ce au văzut, până când nu va învia El
din morţi. Aceasta a fost tâlcuirea mai pe scurt a sfintei
Iată, peste puţine zile voi fi prins şi legat, voi fi dat în mâ- sărbători de astăzi.
inile păgânilor, voi fi lovit cu palme peste obraz şi voi fi pi-
ronit pe cruce! Mă vor adăpa cu fiere şi oţet, îmi vor Mulţi creştini, din neştiinţă, când aud de Schimbarea la
străpunge coasta cu suliţa, Mă vor omorî, voi fi îngropat, Faţă se întreabă, zicând: Ce sărbătoare o mai fi şi aceas-
dar a treia zi voi învia. Pentru aceea, tu, Moise, să te duci ta?! Dar, iată, cât de mare şi cuprinzătoare este această
să propovăduieşti la toţi cei morţi din iad şi să le spui că M- sărbătoare, mai ales pentru faptul că la Schimbarea la
ai văzut. Să întrebe şi pe bătrânul Simeon care M-a luat în Faţă, S-a descoperit lumii Sfânta Treime - Dumnezeul nos-
braţe când aveam patruzeci de zile, să întrebe şi pe Ioan tru închinat în Sfânta Treime: Tatăl, Care a vorbit porun-
Botezătorul care M-a botezat în apa Iordanului la 30 de cindu-ne să ascultăm de Fiul Său cel Preaiubit - Iisus Hris-
ani. Iar tu, Ilie, du-te la locul unde ai fost luat şi aşteaptă tos, şi Duhul Sfânt Care s-a arătat în chip de nor luminos.
înălţarea Mea de pe pământ la cer, căci vei vedea şi te vei
închina, împreună cu toţi părinţii, întrupării şi biruinţei Porunca Tatălui ceresc de a asculta de Fiul Său este de
Mele!”. mare folos lumii întregi, căci Domnul Hristos de aceea a
venit în lume, ca să ne aducă pacea, bucuria şi odihna
sufletelor noastre. El ne cheamă mereu zicându-ne:
,,Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi Tot aşa sunt şi creştinii noştri, care se zbat neputincioşi în
odihni pe voi! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de frământări şi suferinţe, iar nu departe de ei se află comoara
la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă cea nepreţuită: Iisus Mântuitorul, Biserica Lui, învăţătura
sufletelor voastre, căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea Lui, ucenicii Lui care-i pot scăpa de toate mizeriile trupeşti
uşoară!”. şi sufleteşti. O, cum nu cunosc oamenii această comoară!
Un mare rău este în lume necunoştinţa şi neascultarea de
Ce minunată chemare este aceasta, fraţi creştini, ce Fiul lui Dumnezeu - Iisus Hristos. Lumea nu cunoaşte dul-
odihnă şi uşurare, ce mulţumire sufletească le dă Domnul ceaţa acestei vieţi cu Dumnezeu, fiindcă n-a gustat cu
Hristos celor care se apropie de El, Îl ascultă pe El, după adevărat din ea. Celor mai mulţi le vorbeşti în zadar despre
cum a zis Tatăl ceresc, şi trăiesc o viaţă de credinţă şi dulceaţa aceasta.
sfinţenie lângă El. Cei mai mulţi oameni îşi închipuie că
viaţa după Evanghelie, după învăţătura Bisericii şi a Dom- Un misionar care predica Evanghelia între păgâni spune
nului Hristos, este un jug prea greu de purtat. într-o carte a sa că a găsit în Africa un trib de sălbatici care
aveau gusturile invers decât ale noastre. La ei, amarul era
Odată, o tânără mi-a zis: ,,Sunt prea tânără părinte, să mă socotit dulce, iar dulcele amar. În zadar a căutat să-i
bag de acum în jug!”. Această tânără venise să dea slujbe lămurească misionarul nostru, căci sălbaticii aceia ţineau
pentru căsătorie. Eu încercasem să îi vorbesc despre la gusturile lor. Aşa sunt şi creştinii noştri: au un gust
odihna şi liniştea sufletească, pe care o dă învăţătura lui stricat, lumesc. Ei nu pot gusta pacea şi bucuria pe care o
Iisus. A trecut însă timp şi după doi ani a venit iar tânăra dă învăţătura lui Iisus, Evanghelia Lui. Acest dulce li se
noastră care trăise în concubinaj cu cineva, cu un copil pare amar. Dulcele lor sunt plăcerile şi patimile lumeşti.
îndrăcit în braţe - copilul ei. Disperată şi supărată de viaţa Sunt mulţi oameni care n-ar renunţa pentru nimic în lume
ei în dezordine, fiindcă era necununată, nu ştia cum să la gustul şi dulceaţa băuturilor alcoolice, tutunului, des-
înceapă vorba şi cum să-şi găsească mângâierea. Atunci i- frâului, chefurilor. Nu au nici putere să scape din vraja lor,
am zis: ,,Când ţi-am vorbit de jugul cel dulce al lui Iisus căci fără Iisus, Fiul lui Dumnezeu, nu se poate face nimic.
Hristos, n-ai primit; vezi acum în ce jug greu ţi-ai băgat De aceea ne zice mereu Domnul: ,,Veniţi la Mine şi veţi
capul, în ce necazuri ai intrat?! Să ştii că nimeni nu te va afla odihnă sufletelor voastre!”
scăpa de jugul acesta greu, decât tot Iisus Hristos, dacă
vrei să vii la El şi să asculţi învăţătura Lui!”. Sufletul nostru nu are odihnă decât atunci când suntem în
legătură strânsă cu Domnul Hristos. Când trăim în păcate,
În lumea aceasta, fraţi creştini, suntem într-o vale a sufletul nostru suspină şi se tulbură. În adâncul inimilor
plângerii plină de celor păcătoşi este o tulburare, o nelinişte, o nemulţumire,
oricât de multe şi variate ar fi desfătările şi plăcerile în care
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 649 înoată. Aceste desfătări lumeşti nu ţin mult şi la puţin timp
după ce le-au sorbit, le otrăvesc sufletul şi trupul. Se
necazuri şi frământări. Valea aceasta este plină de oameni întâmplă întocmai ca şi cu muştele acelea care sorb cu
bolnavi, necăjiţi, nervoşi, îndărătnici şi răi, tocmai pentru că plăcere otrava şi sunt chiar atrase de dulceaţa otrăvii, dar
nu vor să asculte de Iisus, nu vor să cunoască învăţătura pe urmă cad învârtindu-se până mor.
Lui, ca să afle odihnă şi uşurare.
Domnul ne dă odihna, liniştea şi uşurarea cea adevărată,
Am citit undeva că un biet cerşetor, care locuia într-o fiindcă El ridică greutatea păcatelor noastre, sarcina cea
colibă săracă, toată viaţa a trăit în lipsă şi suferinţă şi după grea. Să ne apropiem cu toată încrederea de scumpul nos-
ce a murit, dărâmându-se bordeiul în care stătuse, s-a tru Mântuitor, de Fiul lui Dumnezeu şi să ascultăm de El,
găsit la temelia lui o comoară ascunsă demult. Bietul om o aşa cum ne spune Tatăl ceresc. Necazurile, suferinţele ne
viaţă întreagă cerşise şi suferise, în timp ce sub el se afla o sunt trimise ca să ne apropie de
comoară împărătească. Cum n-a ştiut el acest lucru?!
Dacă ar fi săpat numai câteva palme în pământ, ar fi găsit 650 PREDICI
comoara şi ar fi scăpat de suferinţă.
Domnul, ca să gustăm din odihna pe care numai Domnul o
poate da în vreme de necaz. Lumea nu vrea să asculte, Ce fel de ramură eşti? Te hrăneşti din butucul vieţii lui Iisus
când vin necazurile oamenii se duc cu ele pe la cârciumi, sau te-au frânt ispitele şi patimile şi numai din când în când
pe la restaurante, zicând că e mai bine să bea de necaz şi mai sugi din seva dătătoare de viaţă sau eşti o mlădiţă
să mai pună şi ţigara în gură să uite de supărări. Femeile ruptă şi uscată, care nu mai dă roade bune şi te aşteaptă
aleargă la vrăjitoare şi descântătoare. Aşa înşeală duhurile focul de veci?! O mare parte din lume nu ţine legătura cu
necurate pe mulţi şi în loc să se apropie de Domnul cu Hristos, nu vorbeşte cu El în rugăciune şi nici nu ştie să
toate grijile şi necazurile lor, cad tot în cursele necuratului. vorbească despre Mântuitorul. Toate glumele şi
De aceea, în loc de pace şi linişte se otrăvesc şi mai rău,
distrugându-se şi sufleteşte şi trupeşte. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 651
Să ne apropiem de Dumnezeu mai mult, şi cei bolnavi şi
cei sănătoşi, şi cei bogaţi şi cei săraci, să ne lipim cu în- flecăriile lumii le vorbesc mulţi, dar despre Mântuitorul nu
credere de învăţătura Lui, aşa cum se lipeşte un copil mic ştiu câţi oameni ar putea vorbi!
de obrazul maicii sale. Să-I spunem Lui toate necazurile
noastre, să vorbim cu El de toate lipsurile şi neputinţele Lumea e plină de fărădelegi, plină de creştini numai cu
noastre; să-I cerem sfatul şi ajutorul Lui în toate încercărilenumele. Tocmai din pricina aceasta au pierdut legătura, au
noastre. Să ne apropiem de Dumnezeu că El ne va face pierdut puterea de viaţă, fiindcă trăiesc fără rădăcini, fără
fericiţi, căci numai El poate da fericirea. altoire în tulpina lui Hristos. De aceea, viaţa este plină de
uscăturile şi poamele sălbatice ale fărădelegilor. O viaţă
Pe măsură ce vom şti să ne alipim de El, de învăţătura Lui fără Mântuitorul este o viaţă pierdută, o viaţă trăită şi chel-
şi să-L ascultăm, vom avea şi noi fericirea sufletească şi tuită în zadar. Anii trec plini de deşertăciuni şi pe ramurile
trupească, iar apoi să rămânem întru El, aşa cum a spus cele uscate le aşteaptă focul gheenei. Ferice de cei ce-L
Domnul altădată ucenicilor Săi: ,,Rămâneţi întru Mine şi Eu cunosc pe Domnul Hristos! Ferice de cei ce ascultă de
întru voi! Precum viţa nu poate să aducă roadă de la sine, glasul învăţăturilor Sale! Ei vor muri liniştiţi în braţele Lui şi
de nu va rămânea în butuc aşa nici voi, de nu veţi rămâne nu se vor înfricoşa în clipele morţii, căci vor trece îndată de
întru Mine! De nu va rămânea cineva întru Mine, se scoate la moarte la viaţă, iar păcătoşii vor trece de la scurta viaţă
afară, ca viţa, ce se usucă şi o adună pe ea şi în foc o la moarte veşnică.
aruncă şi o arde!”.
Aşa am văzut sfârşitul unui creştin care toată viaţa a stat
Taina aceasta este foarte mare. Mare este taina lipit de Cuvântul lui Dumnezeu. L-am cunoscut îndeapro-
creştinătăţii! Domnul nostru Iisus Hristos a murit pentru noi. ape. I-a venit ceasul plecării şi toţi cei adunaţi în jurul său îl
Prin moartea şi jertfa Lui ne-a împăcat cu Dumnezeu. Cru- auzeam zicând: ,,Aici Doamne, aici Doamne!” Oamenii
cea de pe dealul Golgotei a legat cerul cu pământul şi pe erau atenţi să audă ce zice, iar el le spuse: ,,Tăceţi, că a
om cu Dumnezeu. Cine nu recunoaşte din inimă acestea, venit Domnul să mă ia la El!”, iar apoi şi-a dat sufletul atât
este un om pierdut şi nu se poate mântui. Iisus, Fiul lui de calm şi liniştit, zicând: ,,Da, Doamne, merg Doamne!”
Dumnezeu, este marele nostru izvor de putere şi de viaţă. Ce deosebire mare între moartea unui credincios şi a unui
Prin El ne vine tot darul şi toată puterea; fără El nu putem necredincios.
face nimic. Mulţi oameni ştiu şi mai cunosc ce fapte bune
ar trebui să facă şi de ce păcate să se ferească, dar cu Istoria păstrează multe pilde înfricoşate despre moartea
toate acestea, nu au putere nici faptele bune să le facă, cea cumplită a necredincioşilor. Despre un astfel de
nici de păcate să se lase. De ce oare aceasta?! Iată că necredincios, spune istoria, că în clipele morţii, mustrat de
acest lucru se întâmplă pentru că, aşa cum a spus Mântu- conştiinţă, striga în disperare: ,,Ah, nebunul de mine, cum
itorul, omul nu are legătură strânsă şi permanentă cu Iisus mi-am mai cheltuit viaţa în zadar! Soarele şi-a dat lumina şi
căldura sa, pământul a dat pâine şi iarbă, pomii au făcut
- cu butucul. Mai bine zis, mlădiţele nu sunt legate roade, florile au răspândit miros, numai eu, nebunul, am
de butuc; unele sunt frânte, altele sunt uscate, iar altele trăit ascuns în umbră şi mi-am cheltuit viaţa în rele. Ah, de
rupte definitiv. Fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe ce ce n-am fost o vită ce paşte iarbă sau o pasăre ce zboară,
legătură are el cu Iisus Mântuitorul.
căci aş fi scăpat de osânda focului ce m-aşteaptă! Dar, ,,Schimbaţi-vă voi şi Mă ascultaţi şi Mă voi schimba şi Eu
acum, vai mie, pentru veşnica moarte de osândă!” şi vă voi asculta rugăciunile voastre, şi voi împlini cererile
voastre! Schimbaţi-vă nu de formă, schimbaţi-vă cu totul,
Câte astfel de cazuri nu sunt şi mai vechi şi mai noi, care cu trupul şi cu sufletul şi lăsaţi-vă de toate răutăţile, făcând
înspăimântă pe cei ce iau parte la ieşirea sufletului lor?! De numai ce este bine înaintea Mea şi voi face şi Eu cele
aceea, Dumnezeu ne porunceşte să ascultăm de Fiul Său, bune vouă, dăruindu-vă şi cele pământeşti şi cele cereşti,
de Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit să schimbe veşnice!”.
faţa lumii. Să ne schimbăm şi noi viaţa, fraţi creştini, să
lepădăm de la noi toată răutatea, ura şi mânia, des-
frânarea, minciuna, beţia, lenevirea şi toate patimile urâte! Rugăciune
Să ne facem oameni noi, plini de dragoste şi bunătate, plini
de milă şi de pace şi fiecare dintre noi să ne străduim cât Iisuse, Prea Bunule Mântuitor, viaţa noastră s-a umplut de
mai mult să facem bine aproapelui nostru, vecinului nostru; uscăturile fărădelegilor. Tatăl ceresc ne-a spus astăzi prin
nu să-l pârâm, nu să-l duşmănim. Sfânta Evanghelie să venim la Tine şi să Te ascultăm!
Primeşte-ne iarăşi, Bunule Doamne, în butucul viţei vieţii
Creştinul adevărat trebuie să fie plin de milă, nu de răutate. Tale, ca să trăim o viaţă nouă, să ne schimbăm şi noi cu
Numai diavolul şi oamenii lui n-au milă. Să fim gata totul din răutăţile păcatelor noastre! Rămâi cu noi, că fără
întotdeauna să ne punem în slujba binelui aproapelui nos- Tine nu putem face nimic! Orice clipă trăită fără Tine,
tru. Creştinul care vrea să scape neosândit, necondamnat Doamne, ne poate fi spre pierzare. Numai aşa vom putea
la temniţele iadului, să se lupte pe toate căile să facă pace aduce roadă şi Te vom slăvi şi aici pe pământ câte zile
în casă, pace între vecini vom mai avea şi în ceruri în veci de veci! Amin!

652 PREDICI PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 653

şi oriunde e nevoie de pace. Acestea ne învaţă Mântuitorul

în Sfânta Biserica Lui - muntele acesta al Taborului.
Venind la Sfânta Biserică, venim la Ierusalim, venim pe
Muntele Taborului, pe Muntele Golgotei. Aici vom auzi cu-
vintele învăţăturii Fiului lui Dumnezeu. Venind la sfânta
biserică, ascultăm de glasul Tatălui ceresc. Toată zidirea
ascultă de Ziditorul ei. Păsările cunosc vremea sosirii şi
plecării lor, cunosc vremea când trebuie să cânte şi când
trebuie să tacă. Ele se înţeleg fără de grai omenesc, fără
ştiinţă de carte şi fără calendar. Se sfătuiesc, se adună şi,
luându-şi rămas bun de la cuiburile lor, se duc departe în
ţările calde ca să locuiască acolo câteva luni; toate vietăţile
îşi cunosc vremea lor de ascultare.
Numai noi, oamenii, nu vrem să ne schimbăm din starea
noastră, din trăirea noastră păcătoasă. Dacă vrem să se
schimbe în bine traiul nostru, Dumnezeu poate face aceas-
ta şi nu se vor mai ţine în şir suferinţele, bolile şi necazurile
noastre. Dar, să ne schimbăm şi noi nu numai pentru o zi,
două, sau cât ţin posturile, ci pentru totdeauna, căci aşa
zice Domnul Hristos:
PREDICĂ LA
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
,,Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai
părăsit, de Dumnezeu Născătoare…”
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Vorbind Domnul Dumnezeu-Tatăl de venirea Fiului Său în
lume, încă de când şarpele, diavolul, a amăgit-o pe
strămoaşa noastră Eva, zise aşa: ,,Vrăjmăşie voi pune
între tine diavole-şarpe şi între femeie,
între sămânţa ei şi sămânţa ta; aceasta îţi va zdrobi capul,
iar tu îi vei înţepa călcâiul.” Prin aceste cuvinte ne arată
Dumnezeu că diavolul, deşi a amăgit-o pe Eva, prin care a
venit moartea în lume, tot prin Femeie - Fecioara Maria, i
se va zdrobi capul şarpelui.
Iată ce zice şi Proorocul Isaia la cap.13, v.17: ,,Iată, Fe-
cioara în pântece va lua şi va naşte Fiu şi numele Lui se va
chema Emanuel, ce se tâlcuieşte «cu noi este va naşte pe Fiul lui Dumnezeu şi se întreba cu multă
Dumnezeu.»” Iată, fraţi creştini, câtă mărire i-a dat smerenie: unde ar putea-o găsi pe acea fecioară, ca să
Dumnezeu acestei Fecioare, că L-a primit prin Duhul intre slujnică la acea fecioară. Aşa era de smerită şi de
Sfânt, pe Dumnezeu a se întrupa din preacuratul ei trup. bună la suflet.
Cât de curată a fost cu trupul, cu sufletul şi cu mintea, c ă
s-a învrednicit a fi Biserică Sfântă a Marelui Dumnezeu, a După acest timp, arhiereii templului au încredinţat-o pe
Cărui slavă nu o pot cuprinde cerurile. Fecioara Maria unui bătrân, numit Iosif să o păzească şi să
o ocrotească ca pe un copil al lui, după cum li s-a de-
Arhanghelii şi îngerii îi slujesc şi i se închină ei, zicând: scoperit preoţilor, că acestui om trebuiau să o încredinţeze.
,,Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este În casa bătrânului Iosif, vine sfântul arhanghel Gavriil şi îi
cu tine!”. În Vechiul Testament toţi proorocii şi patriarhii au aduce Sfintei Fecioare Maria vestea că Îl va naşte pe Fiul
proorocit despre Maica Domnului, au numit-o după cum au lui Dumnezeu şi iată că la timpul potrivit, cum sărbătorim în
văzut-o în visurile şi vedeniile lor: patriarhul Iacov a văzut o fiecare an la 25 decembrie, Se naşte Fiul lui Dumnezeu
scară până la cer, proorocul Moise - rug arzând, proorocul într-o peşteră, într-un staul din oraşul Betleem.
Daniil - un munte înalt, proorocul David
Această mare minune a fost cunoscută de Iosif atunci când
- cădelniţă de aur, sicriul legii vechi. Sfântul prooroc Sfânta Fecioară a născut Pruncul, nu cum nasc femeile, ci
David spune prin Duhul Sfânt: ,,Stătut-a împărăteasa de-a Pruncul a ieşit din Sfânta Fecioară nestricând fecioria şi s-
dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfru- a pomenit cu El în iesle, pe paie. Sfânta Fecioară n-a simţit
museţată”. Tot aşa, în multe locuri şi prin multe închipuiri a nici o durere la naştere pentru că Domnul-Prunc a trecut
fost vestită Maica lui Dumnezeu de Duhul Sfânt atât în prin pântecele Ei ca lumina soarelui prin geam şi aşa S-a
Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. născut. Toate aceste lucruri minunate văzându-le Iosif, a
Iată că într-o bună zi încep să se împlinească proorociile cunoscut că fecioara pe care a luat-o logodnică este Maica
Vechiului Testament şi să se reverse zorile peste neamul lui Dumnezeu şi Împărăteasa Cerului. De aceea spune
omenesc, într-un chip foarte tainic, în Templul din Ierusal- Sfânta Scriptură că Iosif n-a cunoscut-o pe Maria până
im. când nu L-a născut pe Fiul ei Cel Unul Născut, adică nici el
nu şi-a dat seama ce mare taină se lucrează cu fecioara
Doi bătrâni, soţii Ioachim şi Ana, ajunseseră la o vârstă aceasta, Maria.
înaintată şi casa lor
Observăm, din Sfânta Scriptură, cum Maica Domnului ţine
654 PREDICI seamă de legea dată de Dumnezeu, de Sfânta Biserică şi
la opt zile aduce Pruncul la biserică să fie tăiat împrejur, să
nu fusese binecuvântată de Dumnezeu cu un copil. I Se pună numele de Iisus, aşa cum a fost proorocit, cum a
Suferinţa lor era mare. Făcând rugăciuni, Ioachim în munte fost vestit. Apoi, la 40 de zile, aduce iarăşi Pruncul la biser-
şi Ana în grădina casei, i-au făgăduit lui Dumnezeu că, ică, unde este întâmpinat de bătrânul Simeon şi aşa, era
dacă le va dărui un copil, îl vor închina Lui. Fiind înştiinţaţi purtătoare de grijă şi păzitoare a dumnezeiescului ei Copil.
de sfântul înger că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi
le va dărui un copil, mare le-a fost bucuria bătrânilor. Mult a suferit Sfânta Fecioară pe drumul cel lung şi greu al
Dumnezeu le-a dăruit o fetiţă, la timpul potrivit, căreia i-au Egiptului, când a trebuit să fugă cu copilaşul Iisus, de ura
pus numele Maria, ce se tâlcuieşte ,,împărăteasă”. Până la cea neîmpăcată a lui Irod. Multă spaimă
vârsta de trei ani, copila a fost crescută cu multă grijă în
casa părinţilor ei, apoi, ţinându-şi făgăduinţa au dus-o la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 655
biserică s-o închine, să o dăruiască lui Dumnezeu.
În sfânta biserică, a fost hrănită de Sfântul Arhanghel Gav- a tras Sfânta Fecioară şi la întoarcerea din ţara Egiptului,
riil cu mană cerească, pâine îngerească; acolo, în altar, în prin pustiurile nisipoase, până a ajuns în părţile Galileei.
sfânta sfintelor, a petrecut doisprezece ani, vorbind cu Apoi a locuit în oraşul Nazaret, cum era scris: ,,…că naz-
îngerii şi citind Sfintele Scripturi. Odată a citit şi la locul arinean Se va chema”. Multă frică a avut Sfânta Fecioară
acela de la proorocul Isaia, unde se spune că o Fecioară Îl când Îl pierduse pe Iisus, la etatea de doisprezece ani şi
nu ştia unde să-L găsească. Abia după trei zile L-a aflat tot rău şi plângând a zis: ,,O, despărţire amară, o lumina ochi-
în biserică. lor mei, ce am să mai fac? Vai de mine cea străină şi
sărmană!”
Sfânta Fecioară Maria purta de grijă Fiului său în toate
cele trebuincioase, împletindu-I Domnului o cămăşuţă fără 656 PREDICI
nici o cusătură, care a crescut odată cu înaintarea Domnul
în vârstă, cămaşă pentru care au tras la sorţi ostaşii, la Domnul Se apropie atunci cu ochii înlăcrimaţi, de Sfânta
răstignirea Domnului. Mult se minuna Preasfânta Fecioară Sa Maică şi Îşi ia rămas bun zicându-i: ,,O, Preacurată,
şi avea o bucurie de nedescris când vedea că Fiul ei Cel Preabinecuvântată şi Preaiubita Mea Maică, îţi mulţumesc
iubit din când în când face câte o minune. Se spune în foarte mult pentru dragostea ta cea mare şi pentru oste-
vechile cărţi că atât erau de frumoşi Sfânta Fecioară şi Fiul neala ce ai arătat în anii Mei cei puţini. Îţi mulţumesc ţie,
ei, că de câte ori ieşeau pe străzile Ierusalimului să mear- Mama Mea cea iubită, pentru ascultarea ta cinstită şi cu
gă la biserică, ieşea lumea afară de prin case ca să-I vadă. durere spre Fiul tău, îţi mulţumesc că M-ai hrănit cu laptele
Aşa frumuseţe uimitoare aveau amândoi ce nu poate din sfântul tău piept şi M-ai îngrijit, încălzindu-Mă la sânul
nimeni să o descrie cu de-amănuntul; atât de luminaţi erau tău cel iubit şi toate cele de trebuinţă Mi le-ai dat cu mare
că era imposibil a-I privi în faţă de lumina strălucitoare şi purtare de grijă cât am fost cu tine pe pământ, ca o
de măreţia frumuseţii. adevărată Maică a Mea. Pentru trupul ce L-am luat din tine
şi pentru silinţa ta, fiind Maică ascultătoare cu multă
Când Fiul ei Cel iubit avea 33 de ani, în apropierea Sfinte- osârdie, acum nu-ţi pot răsplăti, însă cu dumnezeirea Mea
lor Paşti, după ce l-a înviat pe Lazăr, care fusese mort de te voi răsplăti mai mult decât pe toate maicile şi te voi
patru zile, Maica Domnului se afla cu Hristos şi ucenicii proslăvi. Deci acum, Preaiubita Mea Maică, te dau pe tine
Acestuia, în casa lui Lazăr, unde erau şi surorile lui, Maria în mâinile lui Dumnezeu şi Tatăl Meu, iar Eu merg de bună
şi Marta. Acolo, Sfânta Fecioară a avut nişte presimţiri voie să pătimesc pe Cruce pentru mântuirea lumii. Nu te
pentru moartea Fiului ei, căci deodată, fără veste, s-a întrista peste măsură, că a treia zi voi învia şi Mă vei ve-
pornit într-un hohot de plâns şi lacrimile curgeau şiroaie ca dea”.
dintr-un izvor, când a auzit că Fiul ei vrea să meargă în
Ierusalim. A început să se roage de El cu multe lacrimi: Auzind aceste cuvinte, Sfânta Fecioară a început a plânge
,,Ah, Fiul meu, te rog din tot sufletul să nu mergi în Ierusal- din inimă cu tânguire amară, smulgându-şi părul cel fru-
im, ci să rămâi aici cu noi în Betania, să petrecem Paştile mos şi căzând la pământ leşinată. Sfintele femei au în-
împreună.”, iar Domnul a zis către dânsa: ,,Dar, pentru ce, ceput a o uda cu apă până şi-a venit iarăşi în fire, mâ-
maica mea, să nu merg în Ierusalim?!” ngâind-o cu vorbe frumoase, după cum le poruncise lor
Domnul, Care S-a despărţit de dânsa pentru a merge pe
Atunci Sfânta Fecioară a zis: ,,Preadulcele meu Fiu, aşa drumul suferinţelor.
presimte inima mea de mamă, că în Ierusalim Te aşteaptă
suferinţe mari. De aceea şi ochii mei varsă lacrimi ca dintr- După ce a fost judecat de Pilat şi osândit la moarte pe
un izvor şi cred că nu în zadar am aceste presimţiri, că voi cruce, Domnul Iisus mergea pe drumul cel greu al Golgo-
avea tei, purtându-şi Crucea pe care avea să fie răstignit.
o mare supărare!” Acestea auzindu-le Mântuitorul, Mulţime multă de popor Îl urma. De mai multe ori El a
au început a-i curge lacrimi din ochii săi cei blânzi şi limpe- căzut sub cruce, dar loviturile soldaţilor romani şi strigătele
zi ca cerul albastru, şi i-a zis: ,,Sfânta Mea Mamă, acum a batjocoritoare ale celor ce doriseră să-L vadă astfel Îl
venit vremea rânduită pentru patima Mea! De aceea silesc să Se ridice şi să meargă mai departe. Când cade
trebuie să merg să scot omenirea din tirania diavolului, că răpus de suferinţele îndurate şi de greutatea crucii, câteva
pentru aceasta M-a trimis Tatăl în lume!” Auzind Preanevi- voci miloase se aud: ,,Vai, sărmanul, moare!”, dar Iisus Se
novata Fecioară aceste cuvinte şi încredinţându-se cu ridică adunându-Şi toate puterile pe care I le dădea
adevărat că a sosit ceasul să rămână singură, să fie dragostea ce o avea de a muri răstignit pe cruce pentru
părăsită de bucuria şi mângâierile Fiului ei cel iubit, Care mântuirea lumii.
mergea de bună voie la moarte, de multă întristare şi
plângere a căzut la pământ ca moartă, lovindu-se foarte
Deodată se făcu tăcere. Câteva şoapte se aud porun- cea mare pe care o simţea în inimă pentru Fiul ei Cel iubit.
citoare să înceteze strigătele, batjocurile şi râsetele. O Astfel şi-a petrecut Fiul pe deal, întocmai ca o mamă care-
femeie este arătată cu degetul de către popor, şi jeleşte singurul copil pe care-L duce la groapă. Ajunşi în
vârful Golgotei, Sfânta Fecioară Maria a căzut iarăşi la
e palidă şi merge susţinută de prietene. Ea pământ, leşinată, şi a stat mai mult de un ceas nemişcată
înaintează, însă, cu hotărâre prin norod şi soldaţii, parcă în mâinile sfintelor femei Marta şi Maria, care nici ele nu se
împinşi de o putere nevăzută, se dau la o parte ca să-i pricepeau la cine să se uite mai întâi: la Domnul, pe care-L
facă loc. Unii din popor murmurau încetişor: ,,E mama Lui! vedeau răstignit şi avea tot trupul scăldat în sângele care
Sărmana femeie!”, iar alţii ziceau: ,,Fericite sunt mamele curgea din rănile de la mâini şi picioare, sau la Maica Lui,
care nu nasc asemenea înşelători!” care sta acum nemişcată, cutremurate de milă, fiindcă
erau şi ele femei slabe de fire.
Plânsă, insultată şi dispreţuită, Maria ajunge lângă Fiul ei.
Ce scenă sfâşietoare, fraţi creştini!… Toţi se uită să vadă Ostaşii, după ce au împărţit hainele Domnului şi cămaşa
ce va face. Ea se aruncă la picioarele Fiului său şi apoi Îl cea făcută de Sfânta Fecioară Maria, au plecat spre Ieru-
îmbrăţişează strigând: ,,Fiul meu!… Scumpul meu Fiu!… salim, rămânând numai unul de pază. După plecarea lor,
Cât suferi!…”, iar Domnul, cu voce tremurândă, abia ţinân- Preacurata Fecioară a putut să se apropie de dulcele ei
du-şi lacrimile, îi răspunde: ,,Mama Mea! Scumpa Mea Fiu şi I-a acoperit trupul cu mahrama capului, căci era gol,
Mamă!…” În această stare jalnică şi şi ca să-şi potolească durerea a început iarăşi a-L jeli,
dimpreună cu celelalte sfinte femei. Sfânta Fecioară a fost
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 657 de faţă când Fiul ei a fost adăpat cu fiere şi oţet, şi hulit de
popor şi de tâlharul cel necredincios. Unii din popor au în-
într-un dureros moment L-a aflat Preanevinovata Maică pe ceput să o hulească şi pe Sfânta Fecioară, zicându-i: ,,Nu
Fiul ei iubit: sub Cruce, istovit de bătăi, învineţit, cu mai plânge femeie, că dacă ştiai să-L creşti, nu ajungea în
sângele curgând şiroaie din urmele rănilor, căci locurile acest loc de osândă. N-ai fost în stare să-L înveţi să
unde căzuse sub Cruce erau înroşite de scumpul Său păzească legile!”
Sânge.
Câtă durere a simţit Sfânta Fecioară şi în acel moment de
Cine poate spune cu de-amănuntul ce durere amară, ce la acei hulitori! Ea a trecut prin mulţimea hulitorilor care
sabie cumplită a străpuns nevinovata inimă a scumpei Lui aruncau cuvinte grele din spurcatele lor guri în inima ei de
Mame! De aceea, se lovea cu pumnii în piept, smulgându- mamă, şi s-a apropiat de Fiul său, ştergându-L de sânge,
şi frumosul ei păr, rupându-şi obrajii cu unghiile şi de n-ar fi spălându-I picioarele cu lacrimi şi sărutându-le. Apoi Îl rugă
fost celelalte femei s-ar fi zdrobit cu totul de durere. mult să vorbească
Suferinţa îi era mai mare pentru că ostaşii nu o lăsau să se
apropie de Fiul său, iar ea mergând în urma Lui, tânguin- 658 PREDICI
du-se cu mare jale, zicea: ,,O, Preaiubitul meu Fiu, n-ai
voit ca să mă asculţi pe mine, maica Ta, ca să rămâi în cu ea şi să-i spună, ca unei mame, ultimul cuvânt, să nu fie
Betania şi ai venit la Ierusalim ca să faci Paştile. Vai, Fiul lipsită şi părăsită, fără mângâierea cuvântului Lui. Astfel
meu, cum ai plecat ieri ca să faci Paştile şi cum Te văd zicea cu multă durere: ,,Ah, Fiul meu Preadulce, ai vorbit
acum bătut şi chinuit! Vai mie, Fiul meu, mângâierea mea, cu tâlharul şi i-ai făgăduit raiul, iar mie nu vrei să-mi spui
bucuria inimii mele, pentru ce nu m-ai ascultat?! Ah, Fiul nici un cuvânt, şi într-a cui casă mă laşi? Pentru ce nu po-
meu Preaiubit, cum Te văd plin de sânge şi nu pot să mă runceşti morţii să mă ia pe mine mai-nainte? Ce mai sunt
apropii să-Ţi şterg Sfânta Ta faţă! Vai Fiul meu şi eu fără de Tine, Fiul meu? Pentru ce nu Ţi-e milă de Maica
Dumnezeul meu, trimite mai întâi la mine moartea că nu Ta, Fiule? Cu ce Te-am supărat de nu-mi răspunzi nici un
pot să te văd suferind aceste chinuri grele!” cuvânt?”
Domnul, însă, nu putea să-I răspundă de marea durere ce
Aceste jalnice cuvinte şi altele asemenea spunea o avea, fiindcă o vedea cum plânge şi o auzea jelindu-se.
Preacurata Fecioară mergând în urma Fiului împreună cu Deodată deschise gura Sa şi zise către Ioan, care sta şi el
celelalte femei pe jos şi din când în când leşina de durerea plângând lângă cruce: ,,Ioane, iubitul meu, iată Maica Mea!
Să-ţi fie ţie Maică şi să o păzeşti ca pe lumina ochilor tăi.”
Apoi zise şi către Maica Sa: ,,O, încetează Maica Mea de a
mai plânge, şi de a te tângui, că mai multă durere îmi pric-
inuieşti din lacrimile şi cuvintele tale, decât toate piroanele
ce mi-au străpuns mâinile şi picioarele mele. Iată-l pe Ioan!
Să-l iei ca pe un fiu de ajutor!” Aceste cuvinte auzindu-le,
Fecioara Maria a început a se bucura puţin şi a-I mulţumi
Fiului ei că n-a părăsit-o şi i-a răspuns la plângerea ei.
Cine poate descrie lacrimile şi jalea cea mare şi amară pe
care le-a simţit iarăşi Preacurata Fecioară la îngroparea
Fiului ei, când a văzut piroanele, coroana de spini şi toate
rănile de pe trupul scumpului ei Fiu! Cu plângere mare L-
au îngropat, dar nădejdea în cuvintele spuse mai înainte
de Fiul său, că a treia zi va învia, a încurajat-o şi aştepta
cu mare nerăbdare, de acum, acest moment de bucurie.
Când piatra mormântului a fost răsturnată de către înger,
Iisus a mers la Maica Sa şi cu vocea Sa dulce o strigă pe
nume, iar Maica Domnului, cunoscându-I dulcele glas, Îi
răspunse cu mare bucurie, zicându-i: ,,Fiul meu!”
La 40 de zile după Înviere, pe Muntele Eleonului era şi
Maica Domnului cu ucenicii, la despărţirea de Fiul ei, Care
acum Se înălţa la cer. La 10 zile după aceea, când S-a
pogorât Duhul Sfânt peste ucenici, era şi Maica Domnului
de faţă.
De la Înălţarea la cer a Mântuitorului până la Adormirea
Maicii Sale au trecut 11 ani. Deci era Maica Domnului de
59 de ani, când Sfântul Arhanghel Gavriil a fost trimis la
dânsa cu o stâlpare de finic în mână şi i-a zis: ,,Să ştii, Fe-
cioară, de Dumnezeu Născătoare, că de astăzi peste trei
zile te vei muta de pe pământ la cer. Deci, găteşte-te şi-ţi
pregăteşte toate cele pentru îngropare, aşteptând adormi-
rea ta, căci va veni Fiul tău şi-ţi va lua sufletul”.
Când a auzit acestea, Maica Domnului s-a sculat şi s-a suit Fiul meu pentru toţi creştinii!”. Abia după multe lacrimi şi-a
în Muntele Eleonului, iar în drum copacii de pe munte se
plecau înaintea ei recunoscând-o ca Împărăteasă a Ce-
rului. Acolo, în munte, ea s-a rugat aşa: ,,Scumpul meu
Fiu, Care Te-ai pogorât din ceruri pe pământ şi Te-ai întru- din sfântă gura ta, ca să ne aducem şi noi, robii tăi, aminte
pat din pântecele meu, ia-mă în Împărăţia Ta, că îmi
ajunge atâta vreme de când Te-ai despărţit de mine. Ci
precum ai zis, că unde vei fi Tu, acolo va fi şi cel care-Ţi va Atunci a zis Preacurata Fecioară către dânşii: ,,Iubiţii mei
sluji, aşa să faci
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 659
Fiul meu! Învredniceşte-mă, iubitul meu Fiu, să fiu şi eu
alături de Tine, căci inima mea este arsă de dorul Tău!”
După ce a grăit acestea, s-a pogorât din munte şi s-a dus
la casa sa, în satul Ghetsimani. La trei zile după aceasta,
un nor i-a adunat pe apostoli de pe unde se aflau, şi i-a
adus la Ghetsimani, la locuinţa Maicii Domnului. Preacura-
ta Fecioară, văzându-i, le-a spus vestea plecării sale, şi s-
a bucurat foarte mult de plecarea ei la Fiul ei Cel dorit, dar
ucenicii s-au întristat pentru mutarea Maicii Domnului de
pe pământ, căci le venea greu fără dânsa.
Sfânta Fecioară le-a zis: ,,Şedeţi, fiii mei, să-mi iau ziua
bună de la voi, căci astăzi mă duc la Fiul meu Cel iubit.
Arhanghelul Gavriil a venit şi mi-a dat această stâlpare de
finic, şi mi-a zis: ,,Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, şi
ştiut să-ţi fie că după trei zile te vei muta de la cele
pământeşti la cele cereşti!” şi le-a arătat stâlparea uceni-
cilor. ,,De aceea, Îi mulţumesc Fiului meu, că v-a adunat
pe toţi acum, la sfârşitul meu, ca să vă văd”.
Când au auzit Apostolii aceste cuvinte au început a plânge
cu amar, iar Ioan a zis cu lacrimi în ochi: ,,Doamna no-
astră, Născătoare de Dumnezeu, pe Fiul tău iubit, când a
fost cu noi în lume, L-am avut mângâiere, iar după ce S-a
suit la ceruri, te-a lăsat nouă mângâiere! Acum, dacă şi tu
ne laşi, pe cine vom mai avea noi, apostolii, care suntem
ocărâţi de toată lumea, ca să ne mângâie în necazurile
noastre şi să ne înveţe pe noi aici în lume, dacă tu te muţi
dintru această viaţă?”
Au vorbit şi apostolii Petru şi Pavel, cu multe lacrimi în
ochi, cărora Fecioara le-a răspuns: ,,Nu vă tânguiţi, fiii mei,
şi nu vă întristaţi pentru mutarea mea, că plec de pe
pământ! Nu mă voi despărţi de voi şi nici de aceia care mă
vor chema, ci voi fi pururea rugătoare şi mijlocitoare către
deschis şi Petru gura şi a zis către Preacurata Fecioară:
,,Cunoaştem, Doamna noastră, căci cu adevărat te duci de
la noi în cer. Deci lasă-ne şi nouă un cuvânt de învăţătură
şi să-l avem învăţătură în toate zilele!”.
fii, ascultaţi puţină învăţătură din gura mea şi să nu o uitaţi
niciodată! Spuneţi-o şi la alţii mai departe, căci această
lume este ca un târg, ca o piaţă mare unde se vând fel de
fel de lucruri; Dumnezeu este Împărat, iar voi, robii Lui,
sunteţi ca nişte cumpărători sau neguţători din acel târg. Evreii, plini de duşmănie, au pus pe unul să meargă să
Iată pilda: răstoarne sicriul cu trupul Sfintei Fecioare, dar când acesta
a pus mâinile pe sicriu, îngerul Domnului i-a şi tăiat mâinile
«Era un împărat mare şi puternic care avea două slugi; lui, în chip nevăzut. Dacă au văzut evreii minunea aceasta,
auzind el că într-un loc se face târg mare şi e vorba de au căzut la picioarele apostolilor, ca să-l tămăduiască pe
mult câştig acolo, a chemat cele două slugi şi le-a zis: acela. Apostolii, văzând întoarcerea lui cu toată inima, au
,,Luaţi avere multă şi vă duceţi în cutare loc, unde e târgul luat stâlparea aceea de finic, şi au pus-o pe mâinile celui
cel mare şi acolo vindeţi şi cumpăraţi. Într-o lună de zile să tăiat şi s-a tămăduit îndată el, şi toţi ceilalţi care orbiseră.
vă întoarceţi înapoi, iar care va zăbovi mai mult, cu capul
va plăti!”. Luând deci amândouă slugile avuţie multă, Apostolii au cântat cuvinte de laudă Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu, zicând:
660 PREDICI
,,Bucură-te Fecioară şi te du în odihna Fiului tău! Du-te în
s-au dus. Unul, ca un nebun şi rău ce era, n-a cumpărat curţile cele iubite, în locul cel gătit şi-ţi adu aminte de sem-
lucruri pe care le iubea împăratul şi-i trebuiau împăratului inţia ta, că şi noi şi Sfinţia ta, Fecioară, dintr-o seminţie a
şi n-a vrut să se întoarcă la timp; el a cumpărat case, lui Adam suntem!
holde, vite şi multe altele, care nu-i trebuiau împăratului şi
nici nu-i făceau lui câştig şi a întârziat pe lângă ele, Pentru aceea mijloceşte, roagă-te Fiului tău pe care L-ai
pierzând trei, patru luni. Cealaltă slugă, ca un înţelept ce scăldat, L-ai înfăşat şi L-ai hrănit, ca să ne ajute întru măr-
era, a cumpărat pietre scumpe şi cele ce-i trebuiau turisirea noastră!
împăratului şi s-a întors la timpul potrivit. Pe acesta
împăratul l-a pus în mare cinste, căci i s-a arătat credincios Cântaţi îngeri, lăudaţi prooroci, preamăriţi arhangheli, pe
şi i-a fost de folos, iar celălalt a fost trimis să i se taie Maica Dumnezeului ceresc, care este mijlocitoarea
capul, ca unui vrăjmaş al împăratului.» creştinilor şi a tot neamul nostru!”.
Aşa sunteţi şi voi, toţi apostolii, fiii mei. V-a trimis pe voi
Fiul meu, Împăratul, ca să vă duceţi în lume ca nişte PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 661
neguţători, să câştigaţi sufletele oamenilor celor înşelaţi de
satana; deci care dintre voi, fiii mei, se va arăta prieten Cu cuvinte de laudă au petrecut apostolii trupul Sfinţiei
Învăţătorului Său şi Fiului meu, pe acela îl va cinsti în Sale, apoi şi-au luat iertăciune toţi şi după aceea l-au
Împărăţia Sa, iar care nu va face voia Fiului meu, aţi auzit îngropat, în groapa ce era mai înainte gătită. Trei zile şi trei
ce va păţi! Pentru aceea, fiii mei, sârguiţi-vă de nopţi au şezut apostolii de strajă împrejurul gropii Preacu-
propovăduiţi, luminaţi şi îndreptaţi lumea cea rătăcită, ratei Fecioare, iar Toma apostolul, cu voia lui Dumnezeu,
aducând-o la Împărăţia Fiului meu. Să nu vă temeţi de n-a fost de faţă la Adormirea Maicii Domnului, aşa cum a
împăraţi căci au putere să vatăme numai trupul vostru, iar lipsit şi la Învierea Domnului Hristos, ci după trei zile, răpit
asupra sufletului nu au nici o putere: eu mă duc la Fiul şi el de un nor, ajungând la Ghetsimani, a văzut-o pe Mai-
meu, însă pururi voi fi cu voi, vă voi întări şi vă voi mângâia ca Domnului, când se suia cu trupul la cer şi, văzând-o, a
în necazurile voastre”. strigat cu glas tare: ,,Preacurată Fecioară, unde te duci?”,
iar ea i-a răspuns: ,,Primeşte acesta!” şi i-a dat brâul cu
Acestea a rostit Preacurata Fecioară şi îndată a închis care era încinsă. După aceea s-a înălţat la cer şi Toma n-a
ochii, zicând cu glas mare: ,,Fiul meu, în mâinile Tale îmi mai văzut-o. Toma s-a dus degrabă la apostolii care încă
dau sufletul meu!”, şi aşa a adormit. Sfântul ei suflet a fost stăteau de strajă împrejurul gropii şi a şezut şi el cu dânşii
luat de Fiul ei în mâinile Sale; aşa cum altădată dânsa L-a şi a început a plânge că nu s-a aflat şi el să vadă adormi-
purtat ca Prunc, acum, Fiul ei o poartă în braţele sale, iar rea Preacuratei Fecioare şi a zis:
sfântul ei trup a fost luat de apostoli, care l-au dus la
groapă, cântând, plângând şi lăudând-o pe Împărăteasa ,,Vă rog, deschideţi-mi măcar mormântul, să văd trupul
Cerurilor. Se auzeau deodată cântările îngerilor din văzduh Sfinţiei sale mort, măcar acum, mai în urmă, să mă închin
şi ale apostolilor de pe pământ. şi să-mi iau şi eu iertăciune!”, şi l-au ascultat apostolii pe
Toma şi au deschis mormântul să vadă trupul Preacuratei fecioară săracă, necunoscută, ce locuia într-o colibă mod-
Fecioare, dar n-au mai aflat nimic, căci trupul ei, ca şi tru- estă în pământul Hebronului.
pul Domnului nostru, Iisus Hristos, nu mai era în mormânt.
Se mângâia cu aceste cuvinte şi credea cu statornicie că
Maica Domnului are aproape 2000 de ani de când s-a mu- de ea se va vorbi în viitor de către toate popoarele care o
tat la cer şi neîncetat se roagă pentru cei ce o cinstesc şi-i vor ferici. Au trecut atâţia ani şi iată că istoria acestor fapte
ascultă sfaturile pe care le-a lăsat sfinţilor apostoli. Ea vine vii se împlineşte înaintea ochilor noştri.
în ajutorul tuturor creştinilor dreptcredincioşi care se roagă Ştim cu toţii că în toate timpurile popoarele au înconjurat
la icoana ei. cu cinste şi respect pe împăraţii şi regii lor, iar în semn de
recunoştinţă le-au ridicat statui şi monumente. De ase-
Rugăciune menea, poporul a cinstit pe acei oameni care şi-au jertfit
geniul şi munca lor sau şi-au vărsat sângele pe altarul pa-
O, Maica Împăratului Ceresc, Marie, nume prea fericit, dul- triei.
ceaţa îngerilor şi bucuria celor întristaţi; O, Marie, Fecioară
Preacurată, Maica creştinilor! Noi suntem robii cei netreb- Biserica, însă, aduce laude sfinţilor martiri, care au suferit
nici şi Fiul Tău S-a scârbit de noi şi toţi sfinţii ne-au urât. pentru dreapta credinţă sau care au strălucit prin credinţa
Noi suntem cei ce trebuie să plătim datoria cea mare a şi virtuţile lor. Ea le cântă imnuri sfinte şi le păstrează
dreptăţii dumnezeieşti, pentru păcatele cele fără de număr! sfintele moaşte în locaşurile sale. În sânul familiei creştine
Ce să facem? La cine să alergăm, să căutăm mântuire? copiii poartă respect şi dragoste către părinţii care i-au
născut, iar, după ce îi conduc cu lacrimi la mormânt pe
Noi te rugăm pe tine, Preasfântă Fecioară, fii ocrotitoarea aceşti scumpi părinţi, copiii cei buni păstrează o dulce
noastră! La tine alergăm şi către tine nădăjduim! Tu eşti amintire, privind cu lacrimi în ochi, chipurile dragi din
nădejdea celor deznădăjduiţi, tu eşti scăparea păcătoşilor tablourile rămase.
şi Maică a creştinilor, tu eşti nădejdea noastră, în tine au
nădăjduit părinţii noştri, în tine au nădăjduit strămoşii Dar, oare noi, creştinii, nu suntem datori să avem respect
noştri, în tine au nădăjduit toţi şi în tine nădăjduim şi noi! şi să o venerăm pe regina creştinismului?! Oamenii cei
Primeşte pe robii tăi, îmblânzeşte-L pe Fiul tău, pentru noi mari, vestiţi, sunt vrednici de recunoştinţa noastră pentru
şi pentru toţi păcătoşii, care se roagă ţie şi iartă-ne păcate- că au adus omenirii îmbunătăţiri vremelnice, trecătoare,
le tuturor! Amin! dar cu cât mai mult trebuie să cinstim şi să avem recu-
noştinţă pentru Împărăteasa Cerului, aducându-i închinăci-
662 PREDICI uni ca celei mai mari făcătoare de bine a noastră, care ne-
a deschis porţile fericirii celei veşnice! Prin ea am
redobândit viaţa sufletului nostru, fericirea raiului, căci
Sfânta Fecioară Maria nu este o femeie de rând, ci este
mai presus de toate femeile, este o fecioară mai înainte
PREDICĂ LA aleasă să fie Maica lui Dumnezeu, plină de Duh Sfânt şi de
Har şi binecuvântată între femei mai mult decât toate
ADORMIREA MAICII DOMNULUI femeile. Nu este vorba aici de o femeie pe care moartea ar
fi răpit-o ca pedeapsă pentru păcatele sale, căci ea nu s-a
(a doua) pătat în toată viaţa sa, ci e vorba de

,,... că iată de acum mă vor ferici toate neamurile!” (Luca 1, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 663
48)
o fecioară al cărei trup n-a fost supus putreziciunii în
F r a ţ i c r e ş t i n i, mormânt, ci a ieşit îndată ca să se înalţe la cer împreună
cu sufletul, la slava lui Dumnezeu şi a Fiului Său. Maica
Sunt mai bine de 2000 de ani de când această proorocie a Domnului este o femeie mai presus de oameni şi de îngeri,
fost spusă într-unul din cele mai mici oraşe din Iudeea de o
iar mai presus de ea nu este decât Dumnezeu - Tatăl, Despre ea zice Sfântul Apostol Ioan că are ca veşmânt
Sfântul Duh şi Iisus Hristos, Fiul ei după trup. soarele, luna sub picioarele ei, iar pe cap poartă o coroană
de 12 stele. La adormirea ei au venit îngerii şi au luat-o cu
Sfânta Fecioară Maria n-a avut niciodată pe cineva deopo- trup şi suflet, aşezând-o pe tron înalt, lângă Împăratul
trivă cu ea, nici în cer, nici pe pământ. Numai Dumnezeu Slavei - Iisus Hristos Fiul său. Iată la ce înălţime se află
este mai presus de ea şi s-ar putea zice chiar că Însuşi Preacurata Fecioară, Împărăteasa
Dumnezeu S-a pus mai prejos decât ea, alegând-o ca
Maică a Lui, din al cărei sânge să Se întrupeze şi din al 664 PREDICI
cărei piept să se hrănească. Ea a împlinit toate legile umil-
inţei faţă de cei ce erau mai prejos decât ea. De aceea au noastră a creştinilor! Iată cum se împlinesc profeţiile, căci
lăudat-o pe această Fecioară toţi îngerii şi toţi proorocii mai de acum acestei Fecioare i se închină îngerii şi arhanghelii
înainte. Pentru a o lăuda pe Preasfânta Fecioara Maria şi a şi o fericesc toate popoarele, împăraţii şi domnitorii
vorbi cu demnitate, după cuviinţă, nu este de-ajuns numai pământului! Împlinirea acestei proorocii a fost şi în ţara
o singură cuvântare, căci nu se poate şi nu se găsesc noastră, fiindcă domnitorii ţării noastre au îngenunchiat
cununi de laudă după vrednicie, oricâtă bunăvoinţă am înaintea ei, aşa cum a proorocit Solomon, şi au zidit biseri-
avea. ci măreţe în cinstea numelui Preacuratei Fecioare.

Mai întâi să audă toate popoarele, şi creştinii, şi păgânii, şi
credincioşii, şi necredincioşii, şi mai ales toţi sectanţii,
rătăciţii şi vrăjmaşii Împărătesei cereşti că, dacă noi o nu-
mim pe Sfânta Fecioară Maria, Doamna şi Împărăteasa
noastră, aceasta nu este o născocire a evlaviei noastre
creştineşti sau a preoţilor ortodocşi ai primilor veacuri
creştine. Această demnitate n-a luat naştere în închipuirea
părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri. N-am îmbogăţit-o
noi pe Maica lui Dumnezeu cu un sceptru ce i s-ar cuveni
ci, auziţi: Însuşi Duhul Sfânt a vestit înalta ei demnitate şi a
lăudat-o prin gura profeţilor. Împăratul David, luminat de
Duhul Sfânt vedea Împărăţia Lui Hristos că se întindea de
la apusul şi până la răsăritul soarelui, iar de-a dreapta Lui
a văzut-o pe Maria împărăteasă, mai înaltă decât îngerii şi
arhanghelii, decât toate puterile cereşti, ţinând în mână
toiagul puterii sale. El ne-o arată lângă Cel Atotputernic,
care depune pe capul ei o coroană de pietre scumpe.
Împăratul Solomon o vede ca pe regina florilor, mai înaltă
decât cedrii din Liban.
Virtuţile sale Îl atrag pe Domnul către ea şi o încununează
din timpul vieţii sale pământeşti, căci ea este ca un crin
curat şi frumos în mijlocul lumii - o lume de atunci plină de
păcate. Eva şi multe urmaşe ale ei au născut copii în du-
reri, criminali şi păcătoşi, iar Preacurata Fecioară a născut
pe Omul - Dumnezeu, drept şi sfânt, fără de păcate, Care
a adus mântuire tuturor oamenilor. Sfânta Fecioară Maria
străluceşte ca un soare în mijlocul fecioarelor lui Israel, ea
ţine sceptrul tuturor virtuţilor, ea este icoana cea mai
curată a sfinţeniei dumnezeieşti.
Dreptcredinciosul voievod, sfântul Ştefan cel Mare, din
respect către Maica Domnului a ridicat o mulţime de biseri-
ci cu hramul ,,Adormirii Maicii Domnului”. Neagoe şi Matei
Basarab, Constantin Brâncoveanu şi toţi domnitorii ţării
noastre au ridicat biserici şi s-au închinat fericind pe
Împărăteasa cerului şi
a pământului, pe Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu. Ea este steaua mântuitoare, pe care
Dumnezeu a făcut-o să strălucească de la începutul lumii
în mijlocul întunericului răspândit de păcate, peste tot
pământul.
Dumnezeu atât de mult a iubit-o şi a cinstit-o încât i L-a dat
pe Unicul Său Fiu, Care nu S-a sfiit, nu S-a ruşinat de
sânul Preacuratei Fecioarei Maria. În timpul vieţii Sale
pământeşti totdeauna S-a supus ei şi a cinstit-o, iar când
era răstignit pe Cruce i-a încredinţat ei toată lumea
creştină, ca unei Maici. Iisus a încununat-o în ceruri cu
slavă şi cu cinste, a pus-o să stea de-a dreapta Sa în cali-
tate de regină, i-a dat soarele ca îmbrăcăminte, luna sub
picioarele ei şi pe cap i-a pus o cunună cu 12 stele, care îi
închipuiau pe cei 12 apostoli. Astfel a fost cinstită aceea pe
care Dumnezeu a ales-o de Maică a Fiului Său. Dar, cine
poate să laude după vrednicie pe aceea care este mai
presus decât toată lauda?!
Monumentele religioase se unesc cu mărturiile istorice
pentru a arăta vechimea închinăciunii, a cinstirii şi a
chemării în ajutor a Sfintei Fecioare Maria. Preoţii, regii şi
împăraţii popoarelor, pictorii, sculptorii, poeţii şi scriitorii din
primele secole ale creştinismului, din evul mediu şi din
epoca noastră, într-un cuvânt toate generaţiile au adus şi rului. Tot această Fecioară este numită - Casa lui
aduc tributul lor de iubire şi respect, de recunoştinţă şi de Dumnezeu pentru că în Ea S-a sălăşluit Dumnezeu, pentru
laudă smeritei fecioare Maria din Nazaret. Toată lumea mântuirea sufletelor noastre.
creştină în decursul veacurilor a cunoscut puterea cea
mare pe care o are Preasfânta Fecioară, căci oamenii au Vai de toţi aceia care nu cred şi care nu o cinstesc pe
simţit ajutorul ei în clipele grele, atunci când au chemat-o Sfânta Fecioară Maria, după cuviinţă! Şi mai mult de aceia
în rugăciunile lor. care aduc hule împotriva Sfintei Fecioare Maria! Fiindcă
sunt o mulţime de ticăloşi care vorbesc cu gura până la
Sfânta Biserică Ortodoxă are o carte numită ,,Minunile Ma- urechi hule mari împotriva Fecioarei Maria, aşa cum îi
icii Domnului”, pe care aţi citit-o mulţi dintre dumneav- învaţă diavolul, tatăl minciunii şi tatăl lor. În special toţi
oastră. Sfânta Fecioară Maria a făcut multe minuni şi în rătăciţii de la adevăr spun cuvinte pe care mi-e şi frică
timpul vieţii şi după ce s-a mutat la ceruri lângă Fiul său,
Împăratul Slavei. a le pronunţa. Ei zic că Sfânta Fecioară Maria, după
ce L-a născut pe Domnul Hristos, a mai avut copii şi nu
Ca să vedeţi ce chemare, ce rol important a avut Preacura- este adevărat că a rămas Fecioară după naşterea Dom-
ta Fecioară la mântuirea lumii, voi aduce trei mărturii din nului. Atât de întunecat este capul lor, că nu înţeleg
Sfânta Scriptură, unde se vorbeşte despre alegerea sa în Sfintele Scripturi.
lucrarea dumnezeiască. Ascultaţi a doua mărturie din Sfânta Scriptură, de la
proorocul Iezechiel. Acest prooroc spune cum a fost luat în
Prima şi cea mai veche este aceasta de la Facere, cap. vedenie şi ,,…dus pe calea uşii sfintelor cea din afară, care
28, v.10, unde spune că caută spre răsărituri şi aceasta era încuiată. Şi a zis Dom-
nul către mine: «Uşa aceasta încuiată va fi şi nu se va
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 665 deschide, şi nimeni nu va trece printr-însa, pentru că Dom-
nul Dumnezeul lui Israel va intra printr-însa şi va fi încuiată,
patriarhului Iacov a mers în Haran şi după apusul soarelui că povăţuitorul acesta va şedea să mănânce pâine
şi-a găsit un loc şi a adormit acolo. Şi-a pus capul pe înaintea Domnului; pe calea uşii pridvorului va intra şi pe
pietrele din locul acela şi a avut un vis înfricoşat. A văzut o calea lui va ieşi.» Şi am văzut şi iată era plină de slavă
scară care unea pământul cu cerul şi de sus din cer casa Domnului!”.
coborau şi suiau îngerii lui Dumnezeu pe ea. Pe când
privea el această frumuseţe minunată a auzit un glas zi- Dacă citeşte cineva toate acestea neluminat de Duhul lui
când: ,,Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, al lui Avraam şi al Dumnezeu sau mai ales cu alt interes, nu va putea înţele-
lui Isac, nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi ge Sfânta Scriptură şi nu e dat oricui s-o explice, pentru că
seminţiei tale şi te voi înmulţi ca nisipul, şi întru tine se vor în ea se ascund taine mari. Iată cine este uşa cea încuiată,
binecuvânta toate seminţiile pământului! Eu voi fi cu tine şi care nu se va deschide şi nimeni nu va trece printr-însa -
te voi păzi oriunde vei merge, şi nu te voi lăsa până când este Preacurata Fecioară
nu voi face toate câte am grăit ţie!”. Şi s-a sculat Iacov din
somn său şi s-a temut, zicând cu frică: ,,În locul acesta 666 PREDICI
este Domnul, şi eu nu am ştiut. Înfricoşat este locul acesta!
Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu şi aceas- Maria, fiindcă Domnul Dumnezeu, adică Iisus Hristos, a
ta este Poarta Cerului.” intrat printr-însa şi a ieşit dintr-însa pe calea pe care a in-
trat, adică pe calea minunii, nestricând pecetea fecioriei
Despre Sfânta Fecioară Maria este vorba aici. Ea este sale, aşa cum străbate raza soarelui prin geam.
scara prin care s-a legat pământul cu cerul şi pe această
scară S-a coborât Dumnezeu Iisus Hristos, întrupându-Se Pentru a vedea câtă sfinţenie are Preacurata Fecioară şi
în pântecele său, fiindcă Ea este plină de Har şi purta toate cum a însemnat-o Dumnezeu, cum a închipuit-o din Vech-
virtuţile cereşti. Fecioara Maria este cum aţi auzit, numită - iul Testament, ascultaţi a treia mărturie din Sfintele Scrip-
Poarta Cerului; numai cei ce o cunosc şi recunosc pe Fe- turi. În Vechiul Testament la Paralipomena cap. 13, v.1,
cioara Maria ca Poartă a Cerului, vor intra în Împărăţia Ce- spune aşa: ,,…împăratul David a trimis nişte oameni ca să
aducă Chivotul Domnului dintr-o localitate mai îndepărtată.
Mergând oamenii cu un car cu boi, în frunte cu preoţii şi cu
însuşi împăratul David, au aşezat cu cinste Chivotul acesta
în car, luându-l de drugii care îl susţineau. Acest Chivot era
un fel de ladă poleită cu aur, în care se aflau tablele Legii,
pe care le puseseră Moise şi Aron când le-au primit din
mâna lui Dumnezeu. Deasupra acestui Chivot erau doi
heruvimi de aur.
Mergând ei cu toţii cu acest car cu boi, în sunetul harfelor,
timpanelor, chitarelor, trâmbiţelor şi al cântărilor au ajuns la
o cotitură a drumului şi aici, din rânduiala lui Dumnezeu,
acest Chivot care era în car se sucise şi nu mai era în locul
unde-l puseseră, căci boii smuciser ă carul şi erau gata să-
l răstoarne. Dar omul care supraveghea, când a văzut şi-a
întins mâna spre Chivot ca să-l sprijinească să nu cadă,
însă cum a atins Chivotul pe loc a murit. S-a întristat
împăratul David că-l lovise Dumnezeu cu moarte pe Uza,
căci aşa îl chema, pentru că a îndrăznit să pună mâna pe
Chivotul acela, pe lada aceea poleită cu aur, unde se aflau
tablele Legii şi heruvimii de aur. Mare minune! S-a temut
împăratul de Dumnezeu zicând: ,,Cum voi duce eu la mine
Chivotul lui Dumnezeu?!”. De aceea nu l-a mai dus în ce-
tatea lui David de frică, ci l-a întors în casa lui Obed Edom
şi a binecuvântat Domnul casa lui şi toate ale lui.
Vedeţi, fraţi creştini, că Dumnezeu n-a suferit nici să se
atingă vreun om cu mâna de acest Chivot, care închipuia
pe Sfânta Fecioară Maria?! Căci aşa cum acea ladă pol-
eită cu aur şi cu cei doi heruvimi pe capacul ei, purta într-
însa tablele Legii, şi Fecioara Maria era poleită cu Duhul
Sfânt şi cu toate virtuţile sfinţeniei, şi a purtat în pântecele
ei pe Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Ce se vor face
acei nelegiuiţi care ,,se ating” cu ascuţişul limbii să defaime
sfinţenia şi fecioria Împărătesei Cerului? Unde îşi vor băga
capul hulitorii şi necredincioşii care ,,se ating” aducând
insulte Maicii Domnului prin care ne-a venit mântuirea,
dacă n-a suferit Dumnezeu nici o mână să se atingă de
Chivotul sfinţirii Sale şi pe loc l-a omorât? Acest Chivot
dumnezeiesc, sfânt, îl au toate bisericile creştine ortodoxe
şi se află pe masa sfântului altar - este o bisericuţă mică în
care se păstrează cutiuţa cu sfânta împărtăşanie din care
împărtăşeşte preotul la nevoie şi în tot cursul anului pe cei
bătrâni, pe copii, pe bolnavi şi pe cei care cer cu credinţă
Sfânta Împărtăşanie în anumite timpuri - bisericuţa aceea
care stă pe mesele sfintelor biserici, în altar.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 667
Chivotul este deci închipuirea Maicii Domnului, Casa lui
Dumnezeu, Poarta Cerului, Uşa Raiului, iar Sfânta
Împărtăşanie - Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu,
care se află în biserica slavei Sale. Dacă aşa stau lucrurile
cu măreţia, cu sfinţenia şi lucrarea lui Dumnezeu prin
Preacurata Fecioară Maria se cuvine şi este drept a o cin-
sti şi noi şi a-i aduce închinăciunile noastre. Se cade să-i
aducem cinste, Împărătesei Cereşti şi Împăratului Slavei.
Dacă Însuşi Dumnezeu
a cinstit-o, a iubit-o şi a păzit-o cu atât mai vârtos noi
păcătoşii şi nevrednicii suntem datori a-i aduce mulţumirile
şi cinstirile noastre şi a uni închinăciunile noastre cu ale
creştinilor din bisericile lumii întregi şi cu ale îngerilor, cu
ale tuturor sfinţilor care sunt acum în Împărăţia Cerului, în
raiul desfătării, împreună cu Împărăteasa Cerească.
Dacă este drept ca toţi copiii născuţi în dureri să-şi iu-
bească şi să-şi venereze mamele, cu atât mai mult ni se
cade nouă s-o iubim şi s-o venerăm pe Maica Domnului,
care este Maica noastră a creştinilor. Nimic nu este mai
drept, nimic nu este mai cuviincios, decât a venera pe
aceea pe care îngerii şi arhanghelii o laudă în cer, pe
aceea pe care Dumnezeu a vestit-o prin profeţi pe pământ
şi a voit a Se întrupa din pântecele său, făcând-o Maica
Lui şi ridicând-o la treapta de Împărăteasă a cerului şi a
pământului. Să se ruşineze, deci, toţi sectanţii, să se îm-
brace cu blestem toţi hulitorii şi să piară toţi demonii care-i
învaţă să hulească pe Preacurata Fecioară Maria, ocroti-
toarea creştinilor şi salvatoarea omenirii.
Sfânta Fecioară Maria a fost înălţată de Fiul său, de pe
pământ la ceruri cu trupul şi cu sufletul; ea este mama no-
astră, a creştinilor, este scăparea noastră din nevoi,
apărătoarea noastră în primejdii, mângâietoarea în
suferinţe, mijlocitoarea către Dumnezeu şi scăparea
păcătoşilor care se întorc cu căinţă la Fiul Său şi-I cer
iertare. Nimic mai curat, nimic mai dulce, nimic mai sfânt
ca numele de mamă. O mamă bună este un înger văzut pe
care Dumnezeu l-a pus lângă noi ca să ne mângâie în
suferinţe, să ne sprijinească în lupte şi să ne
împărtăşească bucurii duhovniceşti. Priviţi un exilat, care
moare departe de câmpurile ţării sale! Cel din urmă gând
al său este pentru mama sa. Cel din urmă cuvânt pe care-l
murmură buzele sale, este numele scump al mamei. Fie
bărbat sau femeie, fie copil sau bătrân, pe patul morţii o
strigă pe mama. O mamă este întotdeauna gata a se jertfi
şi a-şi da chiar viaţa pentru fiul său.
Aşa este, fraţi creştini, Sfânta Fecioară Maria - mama no- Bucură-te, Fecioară şi Maica lui Dumnezeu, Templul cel
astră a creştinilor este gata să nu ne refuze rugăciunile viu şi nemuritor al dumnezeirii, comoara şi lumina lumii,
noastre, să nu ne părăsească în necazuri şi primejdii, dacă cinstea fecioriei, sprijinitoarea credinţei ortodoxe!
recurgem la ajutorul său cu încredere, şi mai ales dacă ne Bucură-te, Împărăteasă, care ai născut pe Dumnezeu spre
întoarcem cu pocăinţă din calea fărădelegilor, din calea mântuirea neamului omenesc!
pierzării, la lumina Evangheliei Fiului Său. Dar acum, mai-
ca noastră preabună este supărată şi mult întristată pe Ajută-ne, dar, ca să stingem focul patimilor şi războiul cel
neamul femeiesc, fiindcă majoritatea femeilor s-au pus în lăuntric să înceteze! Mijloceşte la Fiul Tău şi Dumnezeul
slujba satanei, a demonilor. S-au nostru ca să ne dea har să imităm şi noi virtuţile tale! Fă cu
rugăciunile tale să înceteze toată tulburarea demonilor de
668 PREDICI pe pământ, să se sfărâme toată rătăcirea, să se ri-
sipească toate vrăjitoriile şi spurcăciunile, să biruiască
lăsat ispitite de mamona şi de momeala plăcerilor lumina Evangheliei şi adevărul, să se stingă minciuna şi să
trecătoare şi au ajuns ca nişte curse de pierzare pentru triumfeze creştinii drept_măritori întru Împărăţia Fiului tău,
oameni, pentru neamul omenesc. O parte din femei fără Fecioară Marie, Împărăteasa noastră a tuturor creştinilor,
milă, despart pe tată de copiii lui, lăsându-i pe drumuri cu ca să fim şi noi acolo în vecii vecilor!
lacrimile în ochi; o parte din femei despart copiii de
Împărăţia Cerului, lăsându-i să umble în întunericul viciilor, Amin!
patimilor, păcatelor. O parte dintre femei au devenit crimi-
nale omorându-şi pruncii nevinovaţi în multe chipuri, o
parte dintre femei s-au rătăcit de la adevăr, şi nu vor să
mai audă de biserica lui Dumnezeu, de învăţătura Lui şi au
rătăcit trăind numai în petreceri, în fel de fel de mode, în
desfrânări, în avorturi, în fum de tutun, cu ţigara în gură
între beţivi şi curvari, între draci şi cârciumari, între
mincinoşi şi vicioşi, între pârâcioşi şi duşmănoşi.

Maica Domnului este supărată, pentru că ştie ce-i aşteaptă

pe toţi aceşti nelegiuiţi. Ea vede de acolo, de pe tronul
slavei sale, pe aceşti copii lepădaţi şi condamnaţi la tem-
niţele iadului pe vecii vecilor, pentru aceste nelegiuiri şi
păcate strigătoare la cer. Aceste suflete pierdute s-au
smuls din braţele rugăciunilor ei, căci nu vor să ţină seama
de preţul atât de scump ce s-a plătit pentru răscumpărarea
lumii de către Fiul ei cel iubit, de către Fiul lui Dumnezeu -
Iisus Hristos. Amarnic vor plânge şi în zadar vor mai cere
ajutor când se vor trezi în flăcările iadului şi în chinurile
veşnice.

Să audă acum toţi păcătoşii pământului, să se întoarcă

degrabă toţi deznădăjduiţii şi rătăciţii şi să vină din calea
rătăcirii! Să împreunăm mâinile cu toţii în locaşul lui PREDICI
Dumnezeu cel sfânt şi să cerem sprijinul şi apărarea
paşilor noştri, sub povăţuirea şi protecţia Preacuratei Fe- LA
cioare Maria, zicând şi noi împreună cu toţi creştinii de pre-
tutindeni: PRAZNICELE SFINÞILOR

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
PREDICĂ LA
SFÂNTUL IERARH VASILE CEL MARE
A primit botezul în apele Iordanului, împreună cu Eubul,
671 dascălul său, apoi vizitând toate mânăstirile şi locurile
pustniceşti din Palestina şi Egipt, s-a reîntors în patria sa.
De aici, nu după multă vreme, s-a dus în părţile Pontului
unde, întemeind o mănăstire de călugări, a petrecut în cele
mai aspre nevoinţe timp de patru ani. Acolo s-a adâncit în
meditarea Sfintelor Scripturi, a deprins toate regulile aspre
ale vieţii pustniceşti, a gustat din dulceaţa rugăciunii, a
privegherilor, a liniştii.

,,Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui În anul 362, Sfântul Vasile s-a întors din nou în Cezareea,
Israel!” unde a fost silit de

(Ps. 67 / 36) 672 PREDICI

F r a ţ i c r e ş t i n i, către Eusebie, episcopul cetăţii, să primească preoţia.

Ivindu-se, însă, oarecare zavistie, marele ascet Vasile s-a
Sfântul şi Marele ierarh Vasile s-a născut dintr-o familie reîntors la iubita sa linişte de la mănăstire, petrecând acolo
sfântă, din părinţi cu viaţă sfântă, în cetatea Cezareii Ca- încă trei ani. Din anul 366 până în anul 370, Sfântul Vasile
padochiei, din Grecia. Părinţii săi, Vasile şi Emilia, au dat o a fost preot în marea biserică a Cezareii, iar în anul 370,
creştere aleasă celor zece copii murind bătrânul Eusebiu, a fost ales de tot poporul episcop
şi mitropolit al vestitei cetăţi.
ai lor, încât patru dintre ei au devenit sfinţi mari, care mijlo-
cesc pentru noi în cer. Biserica noastră Ortodoxă pome- De acum Sfântul Vasile intră în istoria creştinismului. De
neşte şapte sfinţi care s-au ridicat din această familie, şi acum Marele Vasile se jerfeşte pentru biserica lui Hristos,
anume: Sfânta Macrina, bunica Sfântului Vasile; părinţii pentru apărarea dreptei credinţe. Bunul păstor Vasile
săi, Vasile şi Emilia; Sfânta Macrina, sora cea mai mare a adună oile cele risipite, le învaţă ziua şi noaptea calea mâ-
Sfântului Vasile şi cei trei fraţi, mari episcopi: Vasile, Grigo- ntuirii şi le apără de lupii cei vicleni, de eretici. Dar nu nu-
re de Nyssa şi Petru al Sevastiei. mai atât, ci el a căutat să-şi facă prieteni, rude şi fraţi, pe
toţi săracii, pe toţi oropsiţii soartei, pe cei leproşi, pe cei
Dintre toţi, Sfântul Vasile, podoaba familiei şi perla cea suferinzi, pe cei orfani, pe bătrâni, pe văduve şi pe fe-
scumpă a creştinătăţii s-a deosebit de ceilalţi copii, între- cioare. El s-a pus în slujba suferinţelor omeneşti nu numai
cându-i cu sfinţenia vieţii, cu adâncul înţelepciunii şi cu cu singure cuvintele sale, nu numai cu averile proprii pe
bogata revărsare a darului. Aprins de dorul de a-L cuno- care le-a împărţit tuturor, ci cu însăşi mâinile sale s-a
aşte mai bine pe Dumnezeu şi de râvna înţelepciunii celei pornit, pentru Dumnezeu, să slujească bolnavilor,
mai înalte a vremii, care era filozofia, Vasile a fost trimis de flămânzilor, leproşilor.
tânăr, mai întâi în Cezareea, apoi în Constantinopol şi de
aici la Atena, cetatea înţelepciunii elineşti de atunci. Ce limbă va putea descrie cu de-amănuntul ce a făcut
Marele Vasile, pentru alinarea suferinţelor omeneşti?! În
Este de prisos să mai amintim ce fel de viaţă ducea aici Cezareea Capadochiei a făcut spital pentru bolnavi, case
Marele Vasile. Împreună cu preaiubitul său prieten, de locuit pentru cei leproşi, case pentru bătrâni şi orfani,
Grigorie Teologul, ajunseseră la curăţia minţii şi fiind dăruit pentru văduve şi fecioare. O nouă cetate unică în felul său,
cu înţelepciune, întrecuse cu mult pe dascălii săi. Deci cunoscută până astăzi sub numele de ,,vasiliade”. Dar nu
străbătând toată ştiinţa omenească şi înţelegând că cea numai pentru trupuri, ci şi pentru sufletele oilor sale se în-
mai înaltă filozofie este gândul morţii, a fost îndemnat de grijea bunul păstor Vasile, căci peste tot întărea şi înfru-
Duhul Sfânt să plece din Atena şi să se ducă spre locurile museţa sfintele biserici, le apăra de eretici, le împodobea
sfinte, ca să se închine la Mormântul Domnului. cu preoţi aleşi şi sfinţi, iar în inimile credincioşilor, atât prin
predici, cât şi prin epistole de învăţătură insufla iubirea de ruga mai mult? Cine purta hainele cele mai sărăcăcioase
săraci. pe trupul său? Dar cine acoperea cu mila şi cu dragostea
pe toţi săracii? Nimeni altul decât Marele Ierarh Vasile,
Nici locurile pustii nu au fost trecute cu vederea de Sfântul pentru că unul a fost Sfântul Vasile cel Mare.
Vasile, căci unde găsea loc singuratic şi frumos, înălţa
alese mânăstiri de călugări şi fecioare, le rânduia reguli Cine a făcut minuni mari în Cezareea şi peste tot? Cine a
speciale, vreme de rugăciune, de ascultare, de tăcere, de deschis cu singură rugăciunea lui, biserica cea din
meditare la Sfintele Scripturi. Unde nu era Sfântul Vasile?! Niceea? Cine a întors la buna credinţă atâţia eretici? Cine
Ori în biserică slujind Domnului, ori rostind cuvinte de a vindecat prin minune bolnavi? Cine a vorbit mai blând ca
învăţătură, ori apărând dogmele credinţei, ori boteza pe cei cei smeriţi? Cine a proorocit moartea grozavă a lui Iulian
chemaţi, ori scotea duhurile necurate din oameni, ori îi Apostatul, care se lupta cu Dumnezeu şi zicea că Îl va
vindeca de boli cu rugăciunile lui. De multe ori se ducea la coborî din cer pe pământ? Cine a vorbit fără frică împotriva
casele oaspeţilor celor suferinzi şi fie că împărţea cu mâ- lui Valens? Pentru că unul a fost Sfântul Vasile cel Mare,
inile sale hrană celor flămânzi, fie că spăla rănile leproşilor, de aceea a vorbit el, că era ales. Să lăudăm, dar şi noi,
fie că slujea celor neputincioşi; pe toţi îi învăţa, pe toţi îi azi, fraţilor pe arhiereul lui Hristos, cel cu inima de văpaie
asculta, tuturor le slujea, nimeni nu se întorcea de la el fără de foc, pe dascălul ortodoxiei cel neîntrecut, pe apărătorul
folos şi neajutat. Sfintei Treimi cel nebiruit, pe păstorul cel prea iscusit, pe
vulturul teologiei. Oricât am vrea să lăudăm viaţa şi min-
Pe văduve le îndemna la răbdare, pe fecioare la curăţie, unile Sfântului Vasile cu alese cântări şi cu cuvinte de
pe călugări la pustnicie şi neîncetată rugăciune, pe zgârciţi laudă, tot nu vom putea pe deplin să-l cinstim după cuvi-
îi silea la milostenie, pe cei păcătoşi îi trăgea spre inţă. Deci, bine este a lăuda pe sfinţi, dar mai bine este ca,
spovedanie şi pocăinţă, pe eretici îi îndemna la buna privind la sfârşitul vieţii lor, să le urmăm credinţa.
credinţă. Pentru dragostea şi înţelepciunea lui era iubit şi
cinstit de toţi, dar tuturor le era şi de temut; că şi arienii, şi Sfântul Vasile cel Mare a împodobit mult obiceiurile
eparhul cetăţii, şi împăratul se ruşinau de sfinţenia şi viaţa creştineşti. El a făcut printre multe altele şi moliftele de
Sfântului Vasile. Păcătoşii îl căutau, săracii îl întrebau, certare a demonilor, de blestem şi de alungare a lor de la
bolnavii după doctor zidirea lui Dumnezeu, pe care le citesc preoţii la ziua nu-
melui său, adică la Anul Nou, precum şi la cererile credin-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 673 cioşilor. Din faptele lui cele măreţe şi din minunile lui putem
cunoaşte mai bine ce mare dar a avut de la Dumnezeu şi
umblau, călugării de dascălul lor vorbeau, preoţii cu bucu- cât a fost de plăcut Sfântul Vasile înaintea Lui. Numai din
rie îl aşteptau, ritorii de frumuseţea vorbelor lui se minunile lui putem cunoaşte mai mult viaţa lui sfinţită şi
smereau, filozofii de adânca lui înţelepciune la toţi vor- rugăciunile lui cele înfocate către Dumnezeu.
beau. Eparhii, voievozii, de curajul şi sfinţenia lui se
ruşinau, arienii de teama cuvintelor lui îl ocoleau, împăraţii Să ascultăm două dintre minunile Sfântului Vasile: Odată,
deşi îl urau, dar pentru viaţa lui îngerească cu nimic nu nelegiuitul împărat Valens din cetatea Niceea s-a apropiat
sporeau, ba şi diavolii răniţi de rugăciunile lui de foc se de dânsul, împreună cu ereticii arieni, cerând să izgoneas-
tânguiau, din Cezareea fugeau, pentru că unul a fost că poporul drept credincios din soborniceasca biserică a
Sfântul Vasile cel Mare. cetăţii aceleia, iar biserica s-o dea adunării lor arieneşti. Şi
aşa a făcut împăratul
Cine va putea vorbi despre viaţa lui cea mai presus de
fire? Cine va putea spune despre nevoinţa lui, postirea cea 674 PREDICI
nemăsurată, rugăciunile cele de toată noaptea, lacrimile
sale cele neoprite, căci cine se ostenea mai mult ca dân- cel rău, el însuşi fiind eretic, adică arian, căci a luat cu sila
sul? Cine ura mai mult ca el păcatele oamenilor şi cine-i biserica creştinilor ortodocşi şi a dat-o arienilor, iar după
iubea mai mult pe oameni? Cine era gata oricând de aceea s-a dus la Constantinopol.
moarte? Cine era mai sărac în Cezareea, dar cine mai bo-
gat în Dumnezeu? Cine mânca mai puţin ca toţi; cine se
Drept aceea, fiind în mare mâhnire mulţimea dreptcredin-
cioşilor, a sosit acolo marele Ierarh Vasile, părtinitorul şi Iată ce drept a judecat Sfântul Vasile! Cuvântul acesta a
apărătorul cel de obşte al bisericilor. La el a venit mulţimea fost plăcut înaintea ereticilor, iar credincioşii se mâhneau
dreptcredincioşilor cu plângere şi i-a spus nedreptatea ce li asupra Sfântului Vasile, zicând că nu după dreptate, ci de
s-a făcut de împărat, iar sfântul mângâindu-i cu cuvintele frica împăratului a făcut această judecată. Făcându-se
sale bune şi dulci, îndată s-a dus la Constantinopol, la înţelegere
împărat şi stând înaintea lui i-a zis: ,,Cinstea împăratului
iubeşte judecata, şi înţelepciunea zice: dreptatea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 675
împăratului întru judecată este! Deci pentru ce, o, împărate
ai făcut judecată nedreaptă, izgonind pe credincioşi din în amândouă părţile, a fost străjuită cu tot dinadinsul sfânta
sfânta biserică şi dând-o pe ea necredincioşilor?!” biserică, pecetluită şi întărită cu ostaşi. Rugându-se ereticii
arieni trei zile şi trei nopţi, apoi apropiindu-se de biserică
Împăratul i-a zis: ,,Iarăşi vii cu mustrare la mine Vasile?! nu s-a făcut nici un semn. S-au rugat ei de dimineaţă până
Nu mi se cuvine să fiu mustrat de tine!” Sfântul Vasile la al şaselea ceas, adică ora 12 la noi, stând şi strigând:
răspunse: ,,Se cuvine mie a muri, mai bine, pentru drep- ,,Doamne miluieşte-ne!”, dar nu li s-au deschis uşile biser-
tate!” Acolo era de faţă mai marele bucătarilor împăratului, icii şi s-au dus plini de ruşine.
cu numele Demostene. Acela, vrând să ajute arienilor, a
vorbit ceva ocărându-l pe Sfântul. Iar Sfântul a zis: Atunci Marele Vasile, adunând pe toţi dreptcredincioşii cu
,,Vedem şi pe necuratul Demostene!”, iar acela ruşinându- femeile şi copiii au ieşit din cetate şi s-au dus la biserica
se, iarăşi a grăit ceva împotriva Sfântului. Apoi Sfântul a Sfântului Mucenic Diomid; acolo au făcut priveghere toată
zis: ,,Lucrul tău este ca să te ocupi de bucătărie, nu de noaptea. Au mers apoi dimineaţa la biserica aceea pe-
dogmele Bisericii, că tu nu ştii, ci le tulburi!”. Atunci a tăcut cetluită, cântând cu toţii: ,,Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare,
Demostene ruşinat, iar împăratul, pe de-o parte mâniindu- Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi!” şi stând Sfântul
se şi pe de altă parte ruşinându-se, a zis către Sfântul Va- Vasile înaintea uşilor bisericii a zis către popor: ,,Ridicaţi
sile: mâinile voastre spre înălţimea cerului şi strigaţi cu putere:
,,Doamne miluieşte-ne!”. Făcând acestea, Sfântul Vasile a
,,Mergi tu singur între ei şi să faci tu singur judecată, dar să poruncit să fie tăcere şi apropiindu-se de uşă a însemnat-o
nu te afli ajutând pe poporul credinţei tale!”. Iar Sfântul i-a cu semnul sfintei cruci de trei ori şi a zis: ,,Bine este cu-
răspuns: ,,De voi judeca cu nedreptate să mă trimiţi şi pe vântat Dumnezeul creştinilor, totdeauna acum şi pururea şi
mine la chinuri şi pe cei de o credinţă cu mine să-i în vecii vecilor!”, iar poporul a răspuns: ,,Amin!”
izgoneşti, iar biserica s-o dai arienilor tăi!”.

Apoi sfântul luând de la împărat scrisoare s-a dus la
Niceea şi chemând pe arieni le-a zis: ,,Iată împăratul mi-a
dat putere să fac judecată între voi şi între credincioşi
pentru biserica ce cu sila aţi luat- o!”, iar arienii au răspuns:
,,Deci judecă după judecata împăratului!”. Sfântul Vasile
le-a zis: ,,Să mergeţi voi, arienii, şi voi, credincioşii, să
închideţi biserica şi încuind-o s-o pecetluiţi, voi cu peceţile
voastre şi ei cu ale lor, apoi să puneţi de amândouă părţile
străji, ostaşi tari. Apoi mergând mai înainte voi, arienii, să
vă rugaţi trei zile şi trei nopţi şi după aceea să vă apropiaţi
de biserică. Dacă rugăciunile voastre vor avea putere să
deschidă uşile bisericii care sunt încuiate, a voastră să fie
biserica. Iar dacă nu, ne vom ruga şi noi o noapte şi vom
merge spre biserică cântând şi dacă se va deschide nouă,
apoi s-o avem noi pe ea în veci! Iar de nu se va deschide
nici nouă, nici vouă, apoi să fie tot a voastră biserica!”.
Îndată s-a făcut cutremur şi au început a se sfărâma
zăvoarele căzând întăriturile, dezlegându-se peceţile şi
uşile s-au deschis de un vânt şi o furtună mare, lovindu-se
de zid, iar dumnezeiescul Ierarh Vasile a început a cânta:
,,Ridicaţi boieri porţile voastre, ridicaţi porţile cele veşnice
şi va intra Împăratul Slavei!” Intrând Sfântul Vasile în biser-
ică cu toată mulţimea credincioşilor a săvârşit sfânta şi
dumnezeiască slujbă, apoi a slobozit poporul cu veselie,
iar arienii, văzând o minune aşa de mare, s-au lepădat toţi
de credinţa lor cea rea şi au trecut alături de Sfântul Vasile
şi ceilalţi credincioşi.
Înştiinţându-se împăratul de dreapta judecată a Sfântului
Vasile şi de acea proslăvită minune s-a mirat foarte mult şi
defăima urâciunea credinţei ereticeşti
a arienilor, însă, până la urmă, orbindu-se de
răutate, nu s-a întors la dreapta credinţă, ca după aceea
să piară, ticălosul. Plecând în război a fost biruit, în părţile
Traciei, şi fugind s-a ascuns într-o şură de paie, iar prigo-
nitorii lui înconjurând acea şură i-au dat foc şi a ars acolo
împăratul necredincios, ca să-şi ispăşească păcatele lui,
mistuindu-se de foc.
- De voi rămâne până dimineaţă la ceasul al
şaselea, atunci ce ai să zici tu, Iosife? Iosif răspunse:
- Să mor eu, mai bine! Sfântul i-a zis:
- Cu adevărat să mori păcatului, ca să viezi întru
Domnul! Evreul zise:

Altă minune a Sfântului Vasile: Un evreu, anume Iosif, lo- - Ştiu ce grăieşti stăpâne. Iată, mă jur ţie că de vei fi
cuia în Cezareea şi era doctor atât de iscusit, încât cu- viu până mâine, atunci voi face voia ta şi mă voi boteza!
noştea pe omul care urma să moară, cu patru sau cinci zile
mai înainte. Purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Va- Deci Sfântul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu să-i pre-
sile, văzând mai înainte cu duhul întoarcerea lui spre Hris- lungească viaţa până a doua zi, pentru mântuirea evreului
tos, ce avea să fie, îl iubea foarte mult şi adeseori îl invita şi a dobândit această cerere de la Dumnezeu. A doua zi a
pe acest evreu la dânsul şi îl povăţuia să se lase de legea trimis să-l cheme pe Iosif, iar acesta nu o credea pe sluga
lui evreiască şi să primească şi el Sfântul Botez. Iosif se Sfântului, care îl chema, că Sfântul Vasile ar mai fi încă
ferea de Sfântul şi zicea: ,,În credinţa în care m-am născut, viu, însă s-a dus, vrând să-l vadă mort. Văzându-l că este
în aceea vreau să mor.” Iar Sfântul i-a zis: ,,Crede-mă pe viu, a căzut la picioarele Sfântului, cu inimă curată şi a zis:
mine că nici eu nici tu nu vom muri până ce nu te vei naşte
din apă şi din duh, până ce nu te vei - Mare este Dumnezeul creştinilor şi nu este alt
Dumnezeu afară de el! Deci mă lepăd de evreiasca şi
676 PREDICI urâta mea lege, de dumnezeul meu şi mă apropii de
adevărata credinţă creştinească. Porunceşte Sfinte
boteza! Căci fără de acel dar nu-ţi este cu putinţă să intri în Părinte, să mi se dea Sfântul Botez mie şi la toată casa
Împărăţia lui Dumnezeu! Au doară părinţii tăi nu s-au bo- mea! Sfântul Vasile i-a răspuns:
tezat în legea lor şi în mare? Ei au băut din piatra care era
înainte închipuirea lui Hristos, piatra duhovnicească ce s-a - Te voi boteza eu însumi, cu mâinile mele! Apropi-
născut din Fecioară pentru mântuirea noastră şi pe care indu-se evreul a pipăit mâna cea dreaptă a Sfântului Vasile
părinţii tăi L-au răstignit, dar, fiind îngropat Hristos, a treia şi i-a zis:
zi a înviat. Apoi, suindu-se la ceruri, a şezut de-a dreapta
Tatălui şi de acolo va veni să judece viii şi morţii!” Sfântul îi - O, neputincioase sunt puterile tale stăpâne şi firea
spunea multe şi folositoare cuvinte evreului, dar el a slăbit desăvârşit! Drept aceea nu mă vei putea boteza
rămânea tot în necredinţa sa. singur! Sfântul Vasile răspunse:
- Avem pe Ziditorul care ne întăreşte! Apoi
Când a sosit ziua ducerii Sfântului, a plecării lui la sculându-se a intrat în biserică şi l-a botezat înaintea tu-
Dumnezeu, s-a îmbolnăvit Sfântul Vasile şi l-a chemat pe turor pe evreu şi pe toată casa lui, numindu-l Ioan. Slujind
evreul acesta care era doctor, trebuindu-i ajutor docto- Sfântul Vasile în acea zi, l-a împărtăşit cu Dumnezeieştile
ricesc de la dânsul, şi i-a zis: Taine şi l-a învăţat
- Ce părere ai despre mine, Iosife? El, pipăind
venele Sfântului, a zis către paznici să se pregătească cu PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 677
toate pentru îngropare, că Sfântul Vasile va muri curând.
Iar Sfântul Vasile i-a zis: multe pe cel botezat despre viaţa veşnică, dându-le cuvânt
de învăţătură şi cuvântătoarelor sale oi, care se adunaseră
- Nu ştii ce grăieşti! Evreul răspunse: acolo. A mai trăit Sfântul Vasile până seara pe la apusul
soarelui şi după aceea a dat tuturor sărutarea şi iertăci-
- Să mă crezi stăpâne că azi, până ce nu va apune unea cea de pe urmă. A înălţat mulţ umire lui Dumnezeu
încă soarele, ai să mori! Sfântul Vasile i-a zis: pentru toate negrăitele Lui daruri şi a început să se roage,
şi aşa, cu rugăciunea în gură, şi-a dat sufletul în mâinile lui între noi, pe pământ, ca să ne arăţi drumul, să ne îndrepţi
Dumnezeu, în ochii tuturor. paşii pe calea cea bună! Fii cu noi şi de acum înainte,
călătoreşte cu noi, întăreşte-ne, ca toţi să putem ajunge
Deci s-a dus Arhiereul şi marele cuvântător în viaţa de acolo sus, în cetatea cea împărătească, căci la Tine ne
veci, în prima zi a lunii ianuarie, în al cincisprezecelea şi este toată nădejdea noastră şi pe Tine Te căutăm şi Te
cel mai de pe urmă an al lui Valens şi- n al patrulea an al dorim în vecii vecilor! Amin!
împărăţiei lui Graţian care a împărăţit după Valentinian,
tatăl său. Marele Ierarh Vasile a păstorit biserica lui 678 PREDICI
Dumnezeu opt ani, şase luni şi şaisprezece zile. Deci a
vieţuit toţi anii lui, de la naşterea sa patruzeci şi cinci.
Puţin… dar el s-a topit ca o lumânare de ceară curată,
pentru sufletele creştinilor. El a trăit numai pentru
Dumnezeu, nu aşa cum se topesc alţii pentru diavolul, PREDICĂ LA
pentru plăceri, pentru lume, pentru păcate. El şi-a topit tru-
pul pentru Dumnezeu, pentru credincioşi. Evreul cel nou SOBORUL SFÂNTULUI PROOROC
botezat, văzând pe Sfântul Vasile că s-a mutat din viaţa
aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi cu lacrimi a zis: ,,Cu IOAN BOTEZĂTORUL
adevărat vorbitorule al lui Dumnezeu, Vasile, nici acum n-
ai murit; dacă n- ai fi voit tu să mori, n-ai fi murit!” Adunân-
du- se mulţi arhierei au cântat psalmi deasupra gropii şi au
îngropat cinstitul trup al marelui plăcut al lui Dumnezeu, ,,Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărtu-
Vasile, cântând şi slăvindu-L pe Dumnezeu. ria Domnului...”

Fraţi creştini, trei datorii avem de îndeplinit în această zi a

Anului Nou: F r a ţ i c r e ş t i n i,

Mai întâi de toate, trebuie să-I mulţumim Bunului Trăiau în Hebron doi soţi bătrâni: bărbatul era arhiereu şi
Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le-a dat în cur- preot al Legii vechi, din neamul lui Avia şi se numea Zaha-
sul anului şi pentru că ne-a mai aşteptat şi anul acesta şi ria, iar soţia lui era din fiicele neamului lui Aaron şi se nu-
nu ne-a tăiat ca pe smochinul neroditor. mea Elisabeta. Deşi erau

În al doilea rând, să-L rugăm pe Dumnezeu ca în marea oameni drepţi şi temători de Dumnezeu, curaţi şi milostivi,
Sa bunătate să ne învrednicească să putem scrie şi noi pe aveau o mare întristare, căci nu aveau copii. Dar la
hârtia albă a anului acestuia în care am intrat, cât mai mul- bătrâneţe - căci trecuse de 80 de ani, preotul Zaharia,
te fapte bune, plăcute înaintea Sfinţiei Sale, pe care noi să când a intrat în altarul Bisericii, căci era de rând ca să
le facem. aducă jertfă lui Dumnezeu - a primit înştiinţare de la Ar-
hanghelul Gavriil că rugăciunea lor a fost ascultată şi că-l
În al treilea rând să-L rugăm pe Dumnezeu să rămână cu vor avea pe Marele prooroc Ioan, căci femeia lui, Elisa-
noi în anul acesta nou în care am intrat, c ăci fără ajutorul beta, va naşte un fiu, căruia îi vor pune numele Ioan. Mare
Lui ne pierdem; să-L rugăm să ne ajute şi să ne bucurie i-a cuprins pe aceşti bătrâni şi iată, că la vremea
ocrotească, căci numai sub ocrotirea Sa şi cu ajutorul Lui potrivită, Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul.
putem înainta în viaţă duhovnicească, pe calea mântuirii.
După naşterea trupească, Sfântul Ioan Botezătorul era mai
mare cu şase luni ca Domnul Iisus Hristos, iar când a dat
Rugăciune poruncă blestematul de Irod să fie omorâţi toţi pruncii de la
doi ani în jos cu gândul ca să-L omoare şi pe Domnul Hris-
O, Preamilostive, Preabunule şi Iertătorule Doamne, din tos, se afla şi Ioan în primejdia de a fi tăiat de ostaşii lui
marea bunătate a Ta Te-ai dăruit cu totul nouă, venind aici, Irod. Când ostaşii măcelăreau pruncii în Betleem şi din
împrejurimi s-au auzit glasurile pruncilor şi ale mamelor de hrănit de îngerul Domnului până în ziua arătării sale în faţa
acolo, că nu-i departe Betleemul de Hebron. Atunci Elisa- poporului, iar când
beta, mama lui, când a auzit glasul pruncilor şi al mamelor
ţipând, l-a luat pe pruncul Ioan şi a fugit cu el în pustie, dar a trebuit să propovăduiască înaintea Mântuitorului
fiindcă ostaşii lui Irod o urmăreau ca s-o prindă, când a botezul pocăinţei, a auzit cu urechile lui glasul Tatălui
văzut că sunt aproape să pună mâna pe ea, a spus unui ceresc: ,,Ieşi de-aici din pustie şi du-te în părţile Iordanului
munte de piatră: ,,Munte de piatră, desfă-te să intre maica şi începe a propovădui acolo botezul pocăinţei şi găteşte
cu pruncul că mă prind aceşti vrăjmaşi ai lui Dumnezeu!”. calea, înaintea Fiului Meu!”. Deci, dumnezeiescul Ioan
Înaintemergătorul a crescut în pustie timp de mai bine de
Îndată s-a desfăcut muntele şi a intrat Sfânta Elisabeta cu douăzeci de ani, fiind hrănit de îngerul Domnului.
pruncul în peştera muntelui, acolo, unde i-a făcut
Dumnezeu un loc, căci s-a deschis muntele cu gură Sfânta Evanghelie arată că era foarte aspră viaţa lui,
spunând că mânca acride şi miere sălbatică. Acridele sunt
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 679 nişte fructe, nişte muguri de copaci care cresc în părţile
acelea, ale Iordanului, iar mierea pe care o fac viespile
mare şi s-a închis iarăşi, şi a rămas înăuntru în peşteră şi sălbatice este foarte amară. Cu acestea se hrănea
Dumnezeu le-a dat un izvor de apă şi un finic care rodea şi dumnezeiescul Înaintemergător, iar îmbrăcămintea lui era
se pleca până la pământ ca să o hrănească pe Sfânta din păr de cămilă legată cu o cingătoare şi propovăduia
Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, iar ea să zicând: ,,Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!”.
hrănească pruncul.
Aţi auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie: ,,Aşa să lu-
Văzând Irod că n-a pus mâna pe pruncul acela minunat, mineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând oa-
pe Ioan Botezătorul, ca să-l omoare, a trimis ostaşi la menii faptele voastre cele bune să-L slăvească pe Tatăl
Zaharia, tatăl său, în templul din Ierusalim şi i-a spus: ,,Dă- vostru cel din ceruri!”. Cine a fost o lumină dintre prooroci
ne nouă, aici, pe fiul tău!”. Zaharia a zis: ,,Nu ştiu unde mai mare ca Ioan Botezătorul?! Sau cine a fost Ioan Bo-
este acum, că eu slujesc rânduiala Stăpânului meu tezătorul? Dacă vrem să ştim
Dumnezeu Cel viu, iar de soţia mea şi de fiul meu nu ştiu
unde sunt”. Şi i-au zis ei a doua oară: ,,Dacă nu ni-l dai, 680 PREDICI
avem poruncă să te ucidem!”. După ce l-au somat şi a
doua oară, el le-a zis: ,,Eu vă cred, dar să ştiţi un singur mai bine, să-L întrebăm pe Domnul Hristos, că iată ce
lucru: veţi ucide trupul meu, dar Dumnezeu va lua sufletul spune: ,,Ce-aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie
meu din biserică şi-l va duce la El”. Atunci soldaţii lui Irod legănată de vânt sau să vedeţi om îmbrăcat în haine moi?!
s-au repezit asupra lui Zaharia proorocul, şi i-au tăiat capul Iată, cei ce petrec în haine scumpe şi în desfătare sunt în
între biserică şi altar. Sângele dumnezeiescului prooroc casele regilor! Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare, prooroc?!
Zaharia a curs şi s-a închegat în marmoră, făcându-se ca Da, zic vouă, şi mai mult decât prooroc!”. Auziţi ce mai zice
piatra, rămânând ca o mărturie împotriva lui Irod şi a uci- Cuvântul lui Dumnezeu: ,,Zic vouă: între cei născuţi din
gaşilor pe care i-a trimis să-l ucidă, căci nimeni n-a putut femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan!”. Deci toţi
şterge sângele acela de acolo. Ucenicii lui au venit şi au proorocii sunt mari, dar nici unul ca Ioan. Aceasta este
luat trupul lui Zaharia, l-au dus şi l-au îngropat în Hebron, mărturia Domnului Însuşi, cum spune şi troparul sfântului:
iar sângele lui a rămas vreme îndelungată închegat ca o ,,Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărtu-
piatră în piatră şi nici un fel de unealtă nu-l putea rade sau ria Domnului…”
şterge de acolo pentru mărturia urgiei care-i aştepta pe cei
ce l-au omorât şi pe Irod. Ioan n-a fost mărturisit de un prooroc, n-a fost mărturisit de
un drept sau de un sfânt, ci de Însuşi Cuvântul lui
Deci, dumnezeiescul Înaintemergător, după moartea tatălui Dumnezeu, Care a spus că e mai mare decât toţi proorocii.
său, a rămas în peştera aceea, iar mama lui Ioan a mai Cine era Ioan Botezătorul, deci? Era prietenul Mirelui Hris-
trăit cu dânsul un an de zile, apoi a murit şi a fost îngropată tos sau gura Cuvântului, era Înaintemergătorul Lui, era
acolo. Sfântul Ioan Botezătorul a rămas în peşteră şi a fost vârful tuturor proorocilor. Era acela despre care a spus
Duhul Sfânt prin proorocul Maleahi: ,,Iată, trimit înaintea fariseii şi cărturarii cei care nu urmăreau mântuirea sufletu-
feţii Tale, pe Îngerul Meu care va găti calea Mea, înaintea lui.
Ta!”. Înger, vârful proorocilor, mucenic, Înaintemergător şi
Botezătorul lui Hristos; toate acestea a fost Sfântul Ioan. Deci, iată ce atrăgea în pustie atâta popor! Viaţa cea
Iată de ce, pe icoană, pictorii îl zugrăvesc cu aripi! sfântă, prea curată şi vrednică a lui Ioan. Aşa voieşte
Dumnezeu să-i slăvească pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul,
Dar prin ce atrăgea Botezătorul Ioan poporul în pustie, de căci zice: ,,Cei ce Mă slăvesc, îi voi slăvi şi Eu pe ei!” Prin
venea atâta popor, că doar nu învăţase nimic, nu învăţase petrecerea sa îngerească şi prin propovăduirea sa cea
nici carte, nu mai vorbim de vreo facultate sau teologie? aspră şi curată, Sfântul Ioan Botezătorul Îl proslăvea pe
Cu ce atrăgea?! Iată ce spune Sfântul Evanghelist Marcu: Dumnezeu Cuvântul, căci a fost Înaintemergătorul Lui şi a
,,Şi veneau la el tot ţinutul, iudeii şi cei din Ierusalim şi se adus mii de oameni la botezul cel cu Duhul Sfânt şi cu foc,
botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcate- la Mântuitorul.
le”.
Acestea fiind zise, prea puţine pentru praznicul de astăzi,
Fraţi creştini, nimic nu e mai scump pe lume şi mai de să întoarcem acum cuvântul nostru în altă parte. Fraţii mei,
laudă decât fapta cea bună. Ceea ce atrăgea miile de oa- Irod L-a pândit pe Hristos ca să-L omoare şi pe Ioan Bo-
meni şi mulţimile în pustie era lumina vieţii lui Ioan, viaţa lui tezătorul, dar dacă n-ar fi fost apăraţi de Dumnezeu,
îngerească şi mai presus de trup. Adesea atrăgea pe toţi desigur că şi-ar fi dus la îndeplinire planul său cel
să-l vadă şi să-l audă şi să asculte cuvintele lui. Au venit blestemat şi dacă ar fi omorât Irod un prunc cum a fost
să-l vadă şi Irod şi tot Ierusalimul. Au venit cei graşi ca să-l Ioan Botezătorul, câtă lumină ar fi stins el în lume! Câtă
vadă pe cel uscat de post. Veneau cei îmbrăcaţi în haine răutate ar fi pricinuit el la atâtea popoare, care trebuiau să
moi şi noi din fir şi mătase să vadă pe cel îmbrăcat în audă Cuvântul lui Dumnezeu prin el.
haină săracă. Veneau cei încinşi cu brâie de aur ca să-l
vadă pe cel cu cingătoare de curea. Veneau cei deprinşi Ce lucrare dumnezeiască a făcut Ioan mergând înaintea
să doarmă pe paturi de mătase şi bătute în pietre Cuvântului ca un sfeşnic al Legii Darului! Toate ar fi fost
nestemate şi dormeau pe prundurile Iordanului zile şi nopţi, stinse dacă Dumnezeu n-ar fi apărat-o pe Sfânta Elisabeta
uitând că sunt boieri din cetate; veneau să vadă un om cu pruncul în muntele acela. Gândiţi-vă că un prunc ca
minunat. Căci o spaimă cuprinsese toată lumea, auzind de acesta, ce-a fost ales de Dumnezeu, trebuia să îndepline-
viaţa îngerească a Sfântului Ioan Botezătorul. ască misiunea ce va rămâne până la sfârşitul lumii. El s-a
născut din părinţi drepţi, sfinţi, fără prihană şi temători de
Virtuţile lui Ioan, sfinţenia lui, glasul şi vorbele lui erau Dumnezeu, păzind toate poruncile Lui. Odrasla cea bună
acelea care îi atrăgeau pe toţi ca să-l vadă şi să-l asculte, şi sfântă a răsărit tot din rădăcină sfântă, el a răsărit din
dar atunci când era cazul el nu cruţa pe nimeni. Nici nu a prooroc, căci tatăl său a fost un mare prooroc şi mucenic.
măgulit cu ceva pe cineva, el le spunea câteodată la unii: Deci, vedeţi din cine a răsărit Ioan?!
,,Pui de vipere, cine v-a spus să fugiţi de mânia lui
Dumnezeu ce va să fie? Faceţi, deci, roade vrednice de Vai de cei care nu dau exemplu bun copiilor lor, vai de
pocăinţă şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: părinţii aceia, că zice Sfântul Apostol Pavel: ,,nunta este
«Părinte avem pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu rădăcina firii omeneşti şi de va fi nunta sfântă, sfinte vor fi
poate din pietrele acestea să ridice şi ramurile!”. Legarea soţilor între ei în credinţă şi dragoste
trebuie făcută în faţa lui Dumnezeu în biserică prin cununia
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 681 religioasă.

fiii lui Avraam. Acum securea stă la rădăcina pomilor şi tot
pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.”
Îi mustra, le zicea pui de năpârci şi fiii gheenei. Îi mustra
arătându-le răutăţile, păcatele, dar poporul nu-l ura pentru
că spunea adevărul. Le spunea ceea ce era prea sfânt şi
curat şi bun pentru mântuirea lor, numai viclenii îl urau -
Mare păcat este păcatul uciderii de prunci, căci se lipsesc
aceşti copii de amândouă vieţile, şi de cea vremelnică şi
de cea veşnică! Tot aşa de mare şi de greu este păcatul
părinţilor, care deşi îi nasc pe copii şi îi botează de mici, nu
le poartă de grijă mai departe ca să-i înveţe sfânta şi
dreapta credinţă. Îi lasă să meargă în voia inimii lor şi nu-i
feresc de păcate, ba chiar unii părinţi se bucură de păcate- PREDICĂ LA
le lor şi-i împing singuri la nişte păcate grozave.
SFÂNTUL MARE MUCENIC GHEORGHE,
În multe cazuri părinţii se fac pricină de sminteală copiilor,
în diferite PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ

682 PREDICI

chipuri, şi astfel, aceşti copii cresc ca nişte buruieni la um- ,,Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru
bra casei lor şi târziu ajung nenorociţi şi-n lumea aceasta, tăria puterii Lui!”
căci unii înfundă puşcăriile, alţii spitalele de nebuni, alţii
trăiesc într-o stare dezastruoasă. Ceea ce este şi mai grav (Ps. 150 / 1)
este că aceşti copii, din cauza neştiinţei, necunoştinţei reli-
giei celei adevărate ortodoxe îşi vor pierde şi sufletul, căci F r a ţ i c r e ş t i n i,
prin păcatele acestea, prin neştiinţa şi întunericul acesta
vor ajunge în iad. De aceea mulţi copii, mulţi tineri ajung în Pe la anii 300 după Domnul Iisus Hristos a ajuns împărat
rătăcire, în ghearele sectanţilor, făcându-se adventişti, al Romei Diocleţian, un mare fanatic, închinător al demo-
baptişti, mergând la tot felul de secte; ei nu iubesc biserica nilor care locuiau în idoli, în zeii păgânilor. Acesta era şi
pentru că nu cunosc credinţa, religia noastră adevărată, prieten al evreilor care L-au
religia ortodoxă.
răstignit pe Domnul Iisus Hristos şi de aceea nu suferea
Să ia aminte toţi părinţii şi să asculte glasul lui Dumnezeu nici să audă de numele Mântuitorului nostru. Pentru aceas-
Tatăl, Care ne îndeamnă pe toţi, cu mic cu mare, să as- ta a poruncit să fie urmăriţi şi prinşi toţi creştinii, iar aceia
cultăm de Fiul Său, Iisus Hristos, să învăţăm cu toţii sfânta care nu se vor închina zeilor să fie daţi la chinuri şi la
şi dreapta credinţă cum ne învaţă şi Sfântul Ioan Bo- moarte. Astfel spurcatul acesta împărat, din zavistia di-
tezătorul şi să ne pocăim de păcatele făcute. Să ne oprim avolească şi evreiască, a pornit prigoană mare împotriva
de a le mai face şi să trăim cu toţii după voia lui celor mai cinstiţi oameni, împotriva celor mai nevinovaţi şi
Dumnezeu, căci aşa vom fi fericiţi şi pe lumea aceasta şi în mai cuminţi cetăţeni - creştinii.
cea viitoare, trăind în învăţătura şi ascultarea de
Dumnezeu şi de Biserica Lui. Îndată după acest decret a umplut închisorile cu creştini,
care erau luaţi apoi pe rând la întrebări şi siliţi să se lepede
de credinţă, de Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu, şi
să jertfească idolilor.
Rugăciune În toate zilele erau omoruri şi vărsări de sânge, căci
îngrozitoare şi diabolice erau uneltele de tortură. Ca să vă
Sfinte şi Mare Proorocule Ioane Botezătorule, cela ce ne puteţi da seama ce chinuri groaznice îi aşteptau pe
înveţi şi ne îndemni la pocăinţă, întinde mâinile tale cele creştinii din primele veacuri vă voi aminti o parte dintre ele:
sfinte spre rugăciune şi roagă-L pe Cel pe Care L-ai bo- în primul rând, întemniţarea creştinilor în închisori unde
tezat în râul Iordanului să ne dăruiască şi nouă statornicie stăteau atât de înghesuiţi, de se sufocau din cauza lipsei
şi putere ca să biruim toate cursele vicleanului şi să ne de aer şi a căldurii care era acolo; apoi înfometarea şi
mântuim şi noi cu rugăciunile tale! Amin! însetarea lor, săgetarea, sugrumarea şi arderea, tăierea
limbilor, urechilor şi nasului, tăierea sânilor, a degetelor, a
picioarelor, tăierea capului, a mâinilor, smulgerea dinţilor,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 683 aşezarea pe scaune înroşite în foc, turnarea de plumb topit
pe gât, prin urechi, aruncarea la fiare, aruncarea în cup-
toare aprinse, jupuirea de vii, străpungerea urechilor, a
mâinilor şi a picioarelor cu piroane arse în foc, bătaia în
saci, ungerea cu miere şi legarea la soare spre mâncarea
muştelor şi a viespilor, băgarea în saci cu nisip, cu şerpi şi când iubiţi răutăţile, pe diavolul şi vrăjmăşia? Învăţaţi şi voi
târâtoare veninoase, aruncarea în căldări cu să credeţi adevărului şi să vă depărtaţi de idolii cei
mincinoşi!”.
684 PREDICI
Era o zi caldă, cu cerul senin şi pomii înfloriţi, o zi de
plumb topit, în căldări cu smoală topită, spânzurarea şi primăvară, o zi când toată natura înviase, iar Sfântul
răstignirea cu capul în jos, batjocura şi silirea la desfrâu, Gheorghe propovăduia cu bărbăţie şi curaj numele Izbăvi-
împungerea cu ţepuşe înroşite în foc, împungerea cu torului nostru Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu, în faţa ti-
ţepuşe pe sub unghii, zdrobirea oaselor, scoaterea ochilor, ranului împărat Diocleţian. Cuvintele aprinse ale Sfântului
împungerea cu ace, spintecarea pântecelor, împungerea Gheorghe, spuse cu înflăcărare, îl făcură pe împăratul Di-
cu pari prin şezut, sfărâmarea mâinilor şi picioarelor cu ocleţian să rămână mut şi să nu poată răspunde nici un
ciocanul pe nicovală, otrăvirea cu otrăvurile cele mai grele, cuvânt, ci doar să facă un semn sfetnicului său, ighemon-
lupta cu fiarele în circ, închiderea la un loc cu jivine şi ului Magnentie, ca să răspundă el şi să-l ia la întrebări pe
târâtoare, arderea ochilor, legarea la stâlpi în apă iarna ca Sfântul Gheorghe.
să îngheţe, zgârierea cu unghii de fier a trupului, aruncarea
în gropi cu var nestins, umblarea pe ţepuşe, îngroparea lor PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 685
de vii şi altele.
După lungi discuţii cu Sfântul Gheorghe, văzând că nu
La aceste chinuri şi la alte multe feluri erau siliţi creştinii de poate să-l convingă cu nici un chip să se lepede de
uneltele satanei, de vrăjmaşii lui Dumnezeu, de împăraţi - credinţa creştinească, împăratul a poruncit să fie băgat în
fiare cu cap de om - care erau împotriva adevărului şi a temniţă şi cu picioarele în butuci, iar pe pieptul lui să pună
umanităţii şi nu aveau nici un pic de milă pentru creştini, o piatră mare şi grea aşa Sfântul Gheorghe a stat în tem-
măcar că vedeau o mulţime de minuni pe care le făcea niţă până a doua zi, cu acea piatră pe pieptul lui. În noap-
Dumnezeu cu ei în acele grele clipe, în acele prigoane. tea aceea Sfântul îşi aduse aminte de mulţimea uneltelor
Dar ei, fiindcă erau adoratorii minciunii, ziceau că toate de tortură care erau pregătite pentru creştini şi nu ştia prin
minunile pe care le făceau Sfinţii se datorează farmecelor, care va trece şi el şi cum îi va fi sfârşitul, dar îşi zicea: ,,De
nu puterii lui Dumnezeu; nici nu puteau să vadă altfel, moarte nu vei scăpa Gheorghe, ori acum, ori mai târziu, tot
pentru că demonii îi întunecaseră aşa de mult, căci nu pu- vei pleca. Ah, Domnul meu Iisus, fără de Tine nu pot face
teau să vadă adevărul. nimic, fii întărirea mea, Doamne!”.

În această vreme a trăit şi Marele Mucenic Gheorghe,
purtătorul de biruinţă, de care ne aminteşte Sfânta Biserică
astăzi: un tânăr de 20 de ani, frumos la chip, de neam
mare şi bogat, creştin cu credinţa, pe care a învăţat-o de la
părinţii săi şi de care a rămas orfan la vârsta aceasta
tânără, având deja gradul de tribun, voievod din Capado-
chia Anatoliei. Auzind el de nebuna poruncă a tiranului
celui păgân, Diocleţian împăratul, s-a grăbit să împartă
averea sa la săraci, a slobozit robii pe care îi avea şi s-a
făcut apărătorul creştinilor, căci mergând în faţa
împăratului păgân şi a boierilor lui a început să spună cu
glas tare şi îndrăzneţ:
,,Până când, o, împărate şi voi boieri vă războiţi cu
creştinii, voi care trebuie să faceţi pace în lume, să mâ-
ngâiaţi suferinţele? Voi iubiţi războiul şi vrajba şi vărsaţi
sânge nevinovat, sângele acestor creştini care nu vi se
împotrivesc vouă, ci sunt cei mai buni fii şi cetăţeni. Până
A doua zi, a poruncit împăratul Diocleţian să-l scoată din
temniţă pe Sfântul Gheorghe şi să-l pună pe o roată unde
erau bătute piroane lungi de fier: unele erau drepte, altele
strâmbe ca nişte undiţe, ca la învârtirea roţii să sfâşie tru-
pul Sfântului în bucăţi. Sfântul Gheorghe a început să se
roage şi să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toate şi
deodată s-a arătat un nor mare însoţit de trăsnete şi
fulgere mari, iar un glas din cer s-a auzit zicând: ,,Nu te
teme, Gheorghe, Eu sunt cu tine!”. Apoi în ochii şi în faţa
tuturor a venit îngerul lui Dumnezeu şi l-a dezlegat, făcân-
du-l sănătos de toate rănile, fără să i se întâmple nimic.
Doi dintre boierii care erau pe lângă împărat, anume Ana-
tolie şi Protoleon au crezut în Hristos şi au strigat cu glas
mare: ,,Domnul este Dumnezeu adevărat! Dumnezeul
creştinilor este Dumnezeul lui Gheorghe!”. Atunci împăratul
s-a schimbat la faţă de mânie şi nemaiputând răbda, a po-
runcit să se taie capetele acestor doi boieri, care au - O, nebunule şi fără de minte ce eşti împărate, că
devenit creştini dintr-o dată. minunile lui Dumnezeu, le socoteşti farmece şi meşteşugu-
Fiind scârbit împăratul Diocleţian din cauza întoarcerii la ri!.
credinţă, la Dumnezeu, a celor doi boieri, a poruncit cu
mânie să-l aducă pe Sfântul Gheorghe, să-l arunce într-o Atunci unul dintre slujitori l-a lovit pe Sfântul Gheorghe
groapă cu var şi să-l lase acolo până când nu-i vor mai peste gură zicând:
rămâne nici oasele. Aruncându-l pe Sfântul Gheorghe în
varniţă, a început Sfântul să se roage, zicând: ,,Dumnezeul - Învaţă-te să cinsteşti pe împăratul şi nu-l ocărî!
meu, ascultă Doamne pe robul Tău, caută spre mine, mă
miluieşte şi mă scoate din vicleşugurile vrăjmaşilor şi dă-mi După aceea a poruncit să-l întindă pe pământ şi să-l bată
putere Doamne ca până la sfârşitul vieţii să-mi ţin credinţa fără de milă cu vine de bou şi aşa a fost rănit Sfântul
pe care am primit-o în Numele Tău cel Sfânt, să nu mă Gheorghe pe pântece şi pe spate până s-a lipit trupul lui cu
lepăd Doamne, ca acolo unde eşti Tu, Dumnezeule, să vin sânge de pământ. Sfântul Gheorghe răbda şi-I mulţumea
şi eu! Arată puterea Ta, Doamne, şi vino să mă izbăveşti!”, lui Dumnezeu, iar faţa lui strălucea ca soarele înaintea
apoi şi-a făcut semnul Sfintei Cruci cu credinţă. împăratului Diocleţian, încât acesta s-a mirat şi a zis că nu
rabdă Sfântul pentru bărbăţie, ci pentru farmece: ,,Ar fi mai
După trei zile, a poruncit împăratul să se ducă slujitorii să bine, Magnentie, să chemăm un fermecător ca să-l
vadă: a mai rămas ceva din Sfântul Gheorghe?! Când s-au biruiască pe el cu farmecele lui.”
dus slujitorii l-au găsit vesel, sănătos, cântând şi slăvindu-L
pe Dumnezeu. Auzind împăratul aceste lucruri, iarăşi a zis: În ziua cealaltă a şezut împăratul iarăşi la locul acela şi a
,,Acesta numai cu meşteşugul farmecelor face toate lucru- chemat un vrăjitor care se numea Atanasie. Acesta a venit
rile acestea. Aduceţi dar, nişte papuci de fier, înroşiţi în foc, ţinând două pahare cu otravă şi a zis: ,,Împărate, dacă vrei
având şi cuie ascuţite şi să-l încălţaţi pe el, să-l bateţi, să-l să-l fac pe Gheorghe să-şi piardă mintea şi să facă voile
împingeţi şi astfel să-l duceţi până la temniţă!”. Mergând tale, să bea din otrava pe care o ţin în mâna stângă, iar
Sfântul dacă vrei să-l fac să moară, să bea din otrava din mâna
dreaptă”.
686 PREDICI
A poruncit atunci împăratul să-i dea să bea din paharul din
Gheorghe încălţat cu acei papuci de fier înroşiţi, având mâna stângă, iar Sfântul Gheorghe luând paharul a zis:
cuie în ei, striga şi privea spre cer: ,,Aleargă Gheorghe, ,,Doamne Iisuse Hristoase, Cela ce ai zis că măcar şi ot-
aleargă, ca să câştigi Împărăţia cea cerească! Dă-mi ravă de vor bea robii Tăi şi nu le va strica nimic. Sfinţia Ta,
răbdare, Dumnezeule, până la sfârşitul vieţii mele, să nu Dumnezeule, luminează puterea Ta spre mine, robul Tău!”.
zică vrăjmaşii mei că m-au înghiţit! Ajută-mă, Doamne, Apoi a băut degrabă otrava aceea şi nimic rău nu i-a fost,
Dumnezeule!”. Şi iarăşi slujitorii împăratului l-au luat şi l-au iar împăratul i-a zis lui Atanasie fermecătorul să-i dea şi
băgat în temniţă. otrava cea de moarte, pe care bând-o Sfântul nu a fost
vătămat cu nimic.
În ziua următoare a şezut împăratul cu toţi boierii săi într-
un câmp mare şi larg şi a poruncit să-l aducă pe Sfântul Dacă au văzut toţi câţi erau strânşi acolo acea minune, s-
Gheorghe din temniţă. Când l-a văzut că vine drept, au mirat şi mai mult, mai ales fermecătorul Atanasie, ştiind
sănătos, pe tălpile lui, s-au mirat mult cu toţii şi împăratul a ce putere avea otrava aceea. Apoi a zis împăratul către
zis: Sfântul Gheorghe:
- Lasă-te, Gheorghe, de farmecele tale şi vino de te-
nchină dumnezeilor mei, că dacă nu, vei lua chinuri mai - Până când ne vei scoate din minţi cu meşteşugirile tale şi
mari decât acestea şi îţi vei pierde şi viaţa! până când vei

Sfântul Gheorghe a răspuns: PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 687

ascunde de noi, şi nu ne vei spune cum ai putut tu să Atanasie a alergat şi a căzut la picioarele Sfântului zicând:
suferi atâtea chinuri şi nici otrava nu ţi-a făcut nici un rău?! ,,Adevărat este Dumnezeul tău, Gheorghe, iartă-mă de
Spune-mi, în ce chip faci acestea? Atunci a răspuns cele ce ţi-am greşit!”
Sfântul Gheorghe:
Mortul cel înviat s-a închinat şi el Sfântului Gheorghe şi a
- Împărate, nu cu meşteşuguri omeneşti fac eu slăvit dumnezeirea lui Hristos. Împăratul îl întrebă pe mort
acestea, ci cu darul şi cu puterea Dumnezeului meu, Cela cine este şi de când a murit, iar el zise că a trăit înainte de
ce a zis că: «cine va crede în Mine, lucrurile pe care le fac Domnul Hristos cu 300 de ani, şi că ardea de atâta timp în
Eu şi el le va face!». Împăratul a zis: focul iadului pentru că se închina idolilor şi nu cunoştea
- Care lucruri zici, lucrurile Hristosului tău? Iar dreapta credinţă.
Sfântul a răspuns:
688 PREDICI
- Tămăduirea bolnavilor, vederea orbilor, învierea
morţilor şi alte multe ca acestea. Pentru această minune s-au întors mulţi la dreapta
credinţă, numai împăratul Diocleţian a rămas nebun şi orb,
Atunci a zis şi fermecătorul Atanasie: ,,Împărate, mă mir că închinător al dracilor. El a poruncit slujitorilor să
acesta îşi râde de împărăţia ta, căci noi mari şi minunate îmblânzească poporul şi să-i taie capul lui Atanasie fer-
lucruri vedem făcându-se de la dumnezeii noştri, iar de mecătorul, iar pe Sfântul Gheorghe să-l ducă iarăşi în tem-
învierea morţilor până acum nici n-am auzit! Dacă vrei, şi niţă, zicând că amândoi sunt nişte fermecători. Acolo, în
poate el, să facă să învieze un mort, şi atunci vom cuno- temniţă, mulţi mergeau şi dădeau bani temnicerilor ca să
aşte şi vom crede şi noi în Dumnezeul la care se închină intre înăuntru, la Sfântul, pentru tămăduiri de boli, pentru
Gheorghe”. învăţătură spre a-i povăţui Sfântul cum să creadă în Hris-
tos şi cu alte diferite probleme de rezolvat.
Mai departe de scaunul împăratului, pe această câmpie,
era şi o groapă a unui mort, a unui păgân care murise de- A venit şi unul pe care-l chema Glicherie, fiindcă îi murise
mult şi pe acela zicea fermecătorul Atanasie să-l învieze un bou şi neavând el cu ce să cumpere altul, fiindcă era
Gheorghe, dacă poate. Le-a zis Sfântul Gheorghe: ,,Dar sărac, s-a dus la Sfântul Gheorghe în temniţă şi cu lacrimi
dacă voi face ca să învieze mortul acesta, să nu ziceţi i-a zis: ,,Fie-ţi milă de mine, omule al lui Dumnezeu, şi în-
iarăşi că am făcut cu farmece şi nu cu puterea viază-mi boul că n-am cu ce să cumpăr altul!”. Sfântul
Dumnezeului meu!”. Acestea a zis Sfântul şi degrabă a Gheorghe a zâmbit puţin şi i-a zis: ,,Du-te acasă, că-ţi vei
pus genunchii la pământ şi cu lacrimi se ruga lui afla boul viu!”, iar el dacă s-a dus a aflat boul viu, după
Dumnezeu în taină. După aceea s-a sculat şi iarăşi s-a cum îi zisese Sfântul. Atunci a alergat din nou la Sfântul
rugat cu glas tare, zicând: ,,Doamne, Cela ce ştii toate şi Gheorghe şi i-a zis: ,,Adevărat, mare este Dumnezeul
toate le poţi, că nu laşi de ruşine pe cei ce nădăjduiesc creştinilor!”. Nişte slujitori care l-au auzit şi l-au văzut, l-au
întru Tine, Doamne Iisuse Hristoase, ascultă-mă întru prins pe Glicherie şi l-au dus la împăratul Diocleţian, iar el
acest ceas, cum ai ascultat pe apostolii Tăi Doamne, as- nici nu l-a mai întrebat, nici nu l-a mai judecat, ci a poruncit
cultă-mă şi arată acestui neam viclean şi preacurvar semn să-l scoată imediat afară din cetate şi să-i taie capul.
din cer şi înviază mortul acesta din această groapă, pentru
ca să se ruşineze şi să se înfrunteze toţi vrăjmaşii Tăi, să Unii din boierii curţii l-au pârât pe Sfântul Gheorghe că
se preamărească Numele Tău cel Sfânt şi să cunoască că amăgeşte oamenii de cred în Hristos şi se întorc mulţi la
Tu eşti singurul Dumnezeu adevărat peste tot pământul, că credinţa creştinească, şi l-au sfătuit pe împăratul Diocleţian
a Ta este mărirea în vecii vecilor! Amin!” ca doua zi, când va veni Sfântul Gheorghe, să nu-l mai
lase viu, ci să-i taie capul. În noaptea aceea, Sfântul
Când a zis ,,Amin!”, s-a făcut un tunet mare încât s-au Gheorghe se ruga la Dumnezeu, dar fiind obosit a adormit
speriat toţi şi deodată s-a destupat groapa şi a înviat mor- puţin şi, iată că i S-a arătat în vis Domnul Hristos, Care-l
tul, iar oamenii au început să strige cu glas tare: ,,Mare săruta şi punându-i o cunună pe cap i-a zis: ,,Nu te teme,
este Dumnezeul lui Gheorghe, mare este Dumnezeul lui Gheorghe! Îndrăzneşte, îmbărbătează-te, că de acum
Gheorghe!” Atunci s-a făcut gâlceavă mare. Fermecătorul înainte te-ai învrednicit să împărăţeşti cu Mine! Nu vei
zăbovi mult, în curând vei veni la Mine şi vei lua binele împăratului, iar împărăteasa lui Diocleţian, Alexandra, nu a
care îţi este pregătit!”. mai ţinut credinţa în ascuns, ci îndată a alergat şi a căzut
la picioarele Sfântului Gheorghe, mulţumindu-i, iar pe
Când s-a deşteptat, o slugă a sa venise la el. Sfântul împărat şi pe dumnezeii lui i-a blestemat. Atunci împăratul
Gheorghe l-a chemat şi i-a zis: ,,Nu te întrista, fiul meu! a poruncit ca îndată să-i taie capul Sfântului, odată cu al
Bucură-te că Domnul Hristos mă cheamă la El, şi dacă voi soţiei sale, Alexandra împărăteasa. Au luat-o slujitorii pe
muri, să iei trupul meu şi să-l duci în Palestina, la grădina împărăteasă şi pe Sfântul şi i-au scos afară din cetate.
şi moşia maicii mele, iar tu să-ţi ţii credinţa ce o ai în Iisus
Hristos!”. Împărăteasa mergând, se ruga şi lăuda pe Dumnezeu.
Când a fost la jumătatea drumului a obosit şi a cerut să
În ziua următoare, împăratul Diocleţian a şezut iarăşi la stea jos, şi stând pe o piatră şi-a dat sufletul în mâna lui
judecată lângă capiştea lui Apollo şi a poruncit să-l aducă Dumnezeu. Iar Sfântul Gheorghe, dacă a ajuns la locul cel
pe Sfântul Gheorghe; dacă a venit, cu multe cuvinte dulci, de pierzare, şi-a ridicat mâinile în sus şi s-a rugat întru
frumoase căuta să-l convingă pe Sfântul şi i-a zis: acest chip:

- Îţi voi da, Gheorghe, multă bogăţie, îţi voi da aur şi ,,Lăudat eşti Doamne Dumnezeul meu, că nu m-ai lăsat pe
argint, te voi face mare în împărăţia mea, voi fi ca un tată mine ca să mă vâneze cei ce m-au încercat şi nici să se
al tău, numai ascultă-mă şi fă ca mine! Îi spunea toate bucure vrăjmaşii mei, ci m-ai scos pe mine ca pe o pasăre
acestea ca să-l înduplece pe Sfântul şi să jertfească idolil- din laţul vânătorului. Ascultă-mă, Stăpânitorule,
or, dar Sfântul Gheorghe a zis: Dumnezeule al cerului şi al pământului, şi îmi ajută întru
acest ceas de pe urmă, izbăveşte sufletul meu de
- Hai, împărate, să intrăm în capişte să-ţi văd vicleşugul diavolului şi al slujitorilor lui! Primeşte, Doamne,
dumnezeii tăi. De bucurie a zis sufletul meu şi-l odihneşte cu sufletele Sfinţilor Tăi, iar
acelora ce vor chema numele meu în ajutor, le împlineşte
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 689 cererile lor, Doamne, că Tu eşti lăudat şi preaslăvit în veci!
Amin!”.
împăratul să intre toţi boierii, toţi oamenii în capişte,
crezând că dacă vor intra toţi, Sfântul Gheorghe se va Aşa s-a rugat Sfântul Gheorghe şi, cu mare bucurie, cu
închina idolilor şi toţi aşteptau acum să vadă ce va face el. zâmbetul pe buze, cu seninătatea pe faţa lui frumoasă şi-a
Dar Sfântul Gheorghe a ridicat mâna dreaptă către idolul plecat grumajii pe tăietor. Iar slujitorii împăratului Dio-
Apollo şi a zis: cleţian, călăii, i-au tăiat capul în ziua de 23 aprilie, când
peste locurile acelea şi peste tot adia un vânt căldicel de
- Vrei tu, idol fără de suflet, să iei închinăciune de la primăvară. Aşa şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în
mine?! şi a făcut semnul Sfintei Cruci, iar dracii care locui- mirosul florilor, în cântecul păsărilor; lăsând viaţa aceasta
au în acel idol au zis cu mare glas: vremelnică, s-a mutat la frumuseţea cea veşnică unde nu
este nici o întristare sau supărare.
- Nu suntem noi dumnezeii, nu suntem noi, nici alt-
cineva dintre noi, ci Acela pe Care-l mărturiseşti tu este 690 PREDICI
Dumnezeu adevărat, Iisus Hristos: noi am fost îngeri şi
pentru mândria noastră ne-am făcut diavoli, ca să-i Pentru aceea şi noi, iubiţi creştini, care ne-am învrednicit
amăgim pe oameni să ni se închine nouă! Sfântul le-a zis: de am ajuns această sfântă şi cinstită zi, avem o pildă
nemuritoare de bărbăţie creştină pe Sfântul şi Marele
- Dar pentru ce staţi acum aici, unde sunt eu robul Mucenic Gheorghe pe care îl prăznuim astăzi, care deşi
lui Dumnezeu cel adevărat?. era ameninţat cu cele mai înfricoşate chinuri, cu pierderea
gradului de voievod, cu temniţa şi moartea, a vorbit în faţa
Deodată s-a auzit un sunet, ţipete şi plângere de la acei împăratului Diocleţian şi a luat apărarea creştinilor, zicând:
demoni ai capiştei şi toţi au căzut şi s-au sfărâmat, făcân- ,,Până când împărate şi voi dregători, boieri, porniţi cu mâ-
du-se bucăţi mici. De data aceasta s-a auzit până la curtea
nia voastră împotriva creştinilor, a acestor oameni nevi-
novaţi care mor pentru credinţa lor cea dreaptă?!” şcoala virtuţii este Biserica Ortodoxă, religia. Dascălii
Iubiţii mei, copilaşilor, Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe noştri, învăţători ai virtuţii, sunt sfinţii, profeţii, apostolii,
a avut busola cu el, a avut cele patru virtuţi, cele patru mucenicii şi mai presus de toţi este Iisus Hristos, idealul
puncte cardinale ale vieţii creştine, după care trebuie să vieţii virtuoase, exemplul omenirii, al tuturor acelora care
meargă fiecare creştin, adică: înţelepciunea, dreptatea, vor să-şi mântuiască sufletul.
cumpătarea şi bărbăţia. Bărbăţia creştină este virtutea
curajului în faţa durerilor şi a greutăţilor vieţii. Sunt oameni, După cum citim în Sfânta Scriptură, observăm că
mai ales în vremuri de zbucium sufletesc şi de mare Dumnezeu va îngădui ca şi peste noi să se abată aceleaşi
nenorocire care una-două îşi pierd capul, uneori chiar din valuri de persecuţii, de prigoană, ca şi peste primii creştini.
cauze neînsemnate, dar virtutea bărbăţiei se arată în Dacă citim la Apocalipsă, cap.6, v.9, vedem cât de clar
răbdarea suferinţelor morale şi a durerilor fizice, până la spune despre lucrul acesta, căci aşa zice: ,,Când a rupt
jertfă, până la moarte. Mielul pecetea a cincea am văzut sub altar sufletele celor
ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu
Un creştin bun este un luptător înarmat cu armele lui şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră; ei strigau cu
Dumnezeu, are chipul unui ostaş încins cu adevărul, glas tare şi ziceau: «Până când, Stăpâne, Tu care eşti
îmbrăcat cu platoşa dreptăţii şi cu Evanghelia păcii, apărat Sfânt şi Adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni
cu pavăza credinţei, coiful mântuirii şi cu sabia Duhului sângele nostru asupra locuitorilor pământului?» Fiecăruia
Sfânt care este Cuvântul lui Dumnezeu, cu rugăciunea, cu dintre ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se
privegherea, cu răbdarea, vestind plin de curaj taina Evan- odihnească puţină vreme până se va împlini numărul tova-
gheliei. Un creştin ca acesta înarmat, niciodată nu cade răşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor care aveau să fie
pradă disperării. Virtutea bărbăţiei este dovada tăriei ca- omorâţi ca şi ei”.
racterului moral; descurajarea e boală, e moartea bărbăţiei
şi credinţei în Dumnezeu, descurajarea e un mare rău. Iată deci, că de aici reiese clar că se va abate prigoană şi
Bărbăţia este semnul puterii lui Dumnezeu care lucrează în peste creştinii aceştia de la vremea de pe urmă, peste noi
om, căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh al temerii, ci al toţi! Să luăm şi noi exemplu pe Sfântul Gheorghe care a
puterii, al dragostei şi al înţelepciunii. fost atât de curajos, împodobindu-se cu toate virtuţile de
căpetenie şi să mergem cu tărie pe calea mântuirii, să nu
Fiecare creştin este chemat să fie un om virtuos, un om cu dăm înapoi nici o clipă; nimic să nu fie în stare să ne înto-
inimă tare ca o stâncă şi bun ca Dumnezeu. Sfântul arcă înapoi, ci aşa cum a mărturisit el, să mărturisim şi noi,
Gheorghe avea înţelepciunea, punctul principal din busola pentru că nu merită viaţa aceasta să ne punem încrederea
aceasta de orientare, înţelepciunea de care vorbeşte mult în ea. Noi ştim că suntem călători şi trebuie să plecăm de
Sfânta Scriptură. Sfântul Apostol Pavel le spune creştinilor aici într-o bună zi; moartea cu dinţii rânjind şi cu coasa ei
de atunci, zicând: ,,Vedeţi să nu fie cineva lumesc printre nemiloasă stă cu aripile ei negre întinse deasupra întregu-
voi, ca Esau, care şi-a vândut dreptul de întâi născut lui pământ, iar plecarea noastră va fi îngrozitoare.
pentru un blid de linte!” Aşa trebuie să fie creştinul
adevărat: înţelept, să nu îşi vândă sufletul, să nu se lepede Să nu fim nepăsători ca cei din vremea potopului sau ca
de dreapta credinţă pentru un blid de linte, pentru nimicuri, cei din Sodoma şi Gomora; să fim treji, să fugim de
pentru că vai de sufletul aceluia. înşelăciune şi cu mare frică de Dumnezeu să aşteptăm
ziua de mâine. Să nu fie numai de mărturie propovăduirea
În multe feluri îşi poate pierde omul credinţa, în multe feluri Cuvântului lui Dumnezeu şi toate învăţăturile pe care le-aţi
îşi poate pierde omul sufletul, de aceea să luăm aminte şi auzit, căci se observă astăzi o mare lipsă de dragoste, chi-
să avem înţelepciune, să avem bărbăţie, curaj. Temelia ar duşmănie, mândrie, invidie, pofte lumeşti scârboase,
virtuţii nu este nici ştiinţa, nici civilizaţia, nici cultura, din neascultare, nerăbdare şi multe altele pe care le lăsăm să
simplul motiv că virtutea nu se învaţă nici de la savanţi, nici ne sugrume şi să ne omoare sufletul.
de la poeţi şi nici de la artişti;
Să nu ne lepădăm de credinţă, pentru că toţi aceia care se
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 691 leapădă de credinţă se leapădă de Dumnezeu, şi cei ce se
leapădă de Dumnezeu, să ştie că sufletul lor va merge
dedesubtul păgânilor care n-au cunoscut credinţa, în focul
şi-n flăcările cele dedesubt şi atunci la ziua judecăţii de pe
urmă, când Domnul Iisus Hristos va veni şi va judeca viii şi
morţii, va striga şi va zice acelora care s-au lepădat de El
cuvinte îngrozitoare: ,,Daţi-Mi înapoi Sângele pe care L-am PREDICĂ LA
vărsat pentru voi, daţi-Mi înapoi Sângele pe care l-aţi băut
prin Împărtăşanie atâţia ani şi v-aţi lepădat acum, la sfârşit, SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA
de Mine şi de Sângele Meu, de Cuvântul Meu, de Biserica
692 PREDICI
Mea, de Crucea Mea! Daţi-Mi înapoi Sângele, ticăloşilor şi Tău, în adunarea sfinţilor!”
trădătorilor! Mergeţi în focul iadului, în chinuri, cu demonii
care v-au înşelat, cu Iuda care M-a vândut pe bani!”.
Vai, cum îşi vor muşca limbile de durere atunci toţi acei
înşelaţi; vor striga şi vor cere iertare, dar în zadar, că nu
vor putea să spună nici un cuvânt, căci au ştiut şi n-au vrut
să ia aminte, dar va fi prea târziu, prea târziu!
Să fim înţelepţi, iubiţilor, să nu ne amăgim! Să-L iubim pe
Domnul Iisus Hristos chiar cu preţul vieţii noastre şi să-I
cerem ajutorul, că fără ajutorul Lui nu putem face nimic;
este adevărat, nici noi nu trebuie să stăm cu mâinile în
sân, să căutăm să dăm voinţă, să căutăm să ieşim din în-
curcătură şi să-L mărturisim pe Domnul Hristos când e
vorba de mărturisit în faţa oricărui păgân şi necredincios.
Numai aşa vom arăta şi vom dovedi că suntem creştini
adevăraţi, aşa vom dovedi şi noi că-L iubim pe El şi nu în
zadar ne-am împărtăşit cu Trupul şi Sângele Lui. Atunci şi
El ne va mărturisi înaintea Tatălui Său celui ceresc şi va
zice: ,,Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi
Împărăţia Cerului care este pregătită vouă de la întemei-
erea lumii”.
Rugăciune
Ajută-ne, Doamne, şi cu rugăciunile Sfântului Marelui
Mucenic Gheorghe, întăreşte-ne, oţeleşte sufletul şi trupul
nostru, ca plini de bărbăţie şi curaj să mergem şi noi pe
urmele sfinţilor Tăi, ale creştinilor care au mărturisit Nu-
mele Tău, ca să Te slăvim pe Tine şi aici şi în vecii vecilor! În afară de aceasta, învăţătura lui Iisus, religia creştină pe
Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 693
,,Lăuda-vor cerurile minunile Tale Doamne şi adevărul
(Ps. 88 / 6)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sărbătoarea de astăzi ne oferă prilejul să cunoaştem o
pagină din istoria religiei creştine, ne dă posibilitatea să
parcurgem acea filă din istoria bisericii care este scrisă cu
sângele mucenicilor. Creştinii
zdrobiţi, împrăştiaţi, părăsiţi de mulţime şi luaţi în râs de
aşa-zişii înţelepţi ai lumii, cu sudoarea pe frunte, cu inima
zdrobită, cu sufletul mâhnit, au trăit şi au luptat de-a lungul
celor 300 de ani, până la Sfântul Împărat Constantin. Ar-
mele lor nu erau potrivite contra furiei păgânilor şi răutăţii
evreilor, deoarece creştinii erau înarmaţi cu virtuţile, cu
credinţa în Dumnezeu, cu bunătatea, blândeţea şi
răbdarea, cu mila şi cu lepădarea de sine, pe care le-au
învăţat de la Izbăvitorul şi Mântuitorul Iisus Hristos.
După comportarea lor, după trăirea şi faptele lor, după
sfinţenia vieţii lor şi minunile care-i însoţeau din partea lui
Dumnezeu, ar fi trebuit să fie întâmpinaţi cu admiraţie din
partea păgânilor şi cu iubire şi respect din partea evreilor,
căci Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Se născuse după trup din
seminţia lor, din neamul evreiesc. Dar n-a fost aşa.
Dumnezeiescul Întemeietor al creştinismului a fost
defăimat, insultat, persecutat şi omorât pe Cruce. Pentru
aceasta, şi ucenicii şi toţi creştinii nu se puteau aştepta la o
soartă mai bună.
care o moştenim şi noi astăzi condamna toate păcatele şi
se împotrivea tuturor patimilor, viciilor ticăloase şi pasiuni-
lor vrăjmaşe sufletului. De aceea a atras asupra ei
duşmănia unei lumi idolatre şi superstiţioase, desfrânate şi Când ne gândim că asemenea persecuţii au durat 300 de
crude, provocând toată furia, tulburarea şi turbarea sa. ani, când ne gândim că 300 de ani pământul a fost înecat
Iadul nu putea să vadă cu ochi liniştiţi că se înalţă o de sângele celor care au urmat Evangheliei lui Hristos, că
împărăţie care trebuia să o desfiinţeze pe a lui; el a fost timp de trei veacuri creştinismul a cerut în zadar un mic
ajutat de barbaria păgânească şi de răutatea evreiască. colţ pe pământ sub soarele acestei lumi şi i s-a refuzat
Între păgânism şi creştinism se declară un război de această cerere, văzându-se nevoit a locui sub pământ - în
moarte. acele subterane numite catacombe - când reflectăm la
toate acestea, nu putem să nu înţelegem că puterea cea
694 PREDICI mare pe care o aveau mucenicii venea de la Izbăvitorul şi
Mântuitorul Iisus Hristos şi de la Sfânta Cruce, de aceea
Păgânismul este cel care atacă. Pentru aceasta trebuia răbdau ei. Dar pedeapsa dumnezeiască i-a ajuns până la
mai întâi să-i înfăţişeze lumii ca primejdioşi şi vrednici de urmă şi pe vrăjmaşii Crucii, căci niciodată nu va rămâne
omorât pe creştini; în această privinţă, evreii şi păgânii se nepedepsit acela care se revoltă împotriva lui Dumnezeu şi
uniră ca să înăbuşească creştinismul chiar de la început, a Fiului Său, şi toţi şi-au luat pedeapsa în diferite chipuri şi
din leagănul său. Cei ce primiseră blestemul din partea lui pe lumea aceasta, şi în veşnicie, în muncile iadului cu Iuda
Dumnezeu, urmaşii lui Avraam şi Iacov, după ce L-au vânzătorul.
omorât pe Iisus răstignindu-L, în loc să se pocăiască Nici împăraţii păgâni, romani, care au persecutat Biserica
pentru uciderea Lui, au început să-i urmărească pe ucenici şi pe creştini n-au
şi pe toţi creştinii din toată lumea şi să umple cupa fărădel-
egilor cu vârf şi îndesat, bând şi sângele creştinilor. Ei au 695 PREDICI 695
fost cei dintâi care i-au alarmat pe păgâni şi au trimis
agenţi mincinoşi în cele patru unghiuri ale lumii, să vor- scăpat de dreptatea lui Dumnezeu; toţi şi-au sfârşit zilele în
bească şi să scrie împotriva creştinismului. chinurile cele mai grozave. Dumnezeu a făcut dreptate
sfinţilor şi astfel creştinii au biruit cu puterea Crucii lui Hris-
Iată ce scriau către păgânii de atunci: ,,O sectă nouă s-a tos. Dumnezeu a lucrat după cum a ştiut mai bine şi a
ivit, ce poartă numele de creştinism. Ea susţine ateismul şi ridicat pe tronul imperiului celui mai puternic din lume la
distruge toate legile. Învăţătura sa este nelegiuită şi de- acea vreme, pe bărbatul care a fost şi va rămâne cel mai
testabilă, sacrilegiu!”. mare dintre împăraţii romani, pe Împăratul Constantin cel
A înfăţişa creştinismul ca distrugătorul a toată vir- Mare - cel dintâi împărat creştin, care a îmbrăţişat credinţa
tutea, a tot ce este bun, frumos şi nobil şi a pârî pe creştini în Hristos, a apărat-o şi s-a făcut protector al tuturor
împăraţilor păgâni, că sunt duşmanii stăpânirilor şi legilor creştinilor. De aceea Biserica îl numeşte întocmai cu apos-
însemna a atrage asupra capetelor lor furia popoarelor şi a tolii şi îl aşază la loc de cinste în faţa creştinilor.
stăpânitorilor. Din nenorocire, aceste calomnii aduse de
evrei contra creştinilor au fost crezute, primite şi au avut Ce l-a determinat, iubiţi creştini, pe acest împărat să poarte
efectul lor. Păgânii, în urma acestor pârâciuni mincinoase, numele de creştin?! Ce împrejurare l-a făcut pe el să se
îşi închipuiau creştinii ca fiind cei mai nelegiuiţi oameni, cei închine Crucii, care mai înainte era semn de blestem, căci
mai desfrânaţi, cei mai criminali, şi-i făceau răspunzători crucea era rezervată oamenilor criminali, nelegiuiţilor? Iată
de toate nenorocirile ce veneau peste Imperiul Roman. ce l-a convins pe Împăratul Constantin să îmbrăţişeze
creştinismul: o minune dumnezeiască, văzută de el şi de
Numele de ,,creştin” era o crimă; era destul ca cineva să-l soldaţii lui în ziua pe când se pregăteau să meargă la Ro-
poarte şi toţi îl priveau ca vinovat de crimele cele mai ma, cu război, împotriva lui Maxenţiu.
grozave. Duşmănia evreilor şi a păgânilor îi făceau pe
aceştia să închidă ochii ca să nu vadă sfinţenia creştinilor, Împrejurările grele prin care trecea mica lui armată îl
să îşi astupe urechile ca să nu înţeleagă dreptatea lor şi se făceau pe Constantin să ceară ajutorul lui Dumnezeu, dar
înarmau cu securi şi săbii, pentru a isprăvi mai repede cu nu ştia cărui Dumnezeu să se închine. Totuşi se hotărî să
ucenicii lui Hristos. Sângele creştinilor curgea şiroaie, iar se închine unui singur Dumnezeu, ca şi tatăl său. Pe când
cerul a încununat milioane de martiri. el se ruga acestui Dumnezeu ca să i se descopere şi să-l
ocrotească, iată că zări pe cer o Cruce luminoasă care erea Sfintei Cruci, îi învinse de trei ori pe vrăjmaşi şi
avea scris în jurul ei: ,,Întru acest semn vei birui!” câştigă Orientul. Apoi, împreună cu maica sa, Elena, şi-a
dat toate silinţele pentru organizarea şi întărirea Bisericii.
Constantin, cuprins de mare spaimă, şi-a zis în sine: ,,Ce El adresă o circulară episcopilor, în care le atrăgea atenţia
poate oare să fie această vedenie?!” Apoi, în noaptea să aibă grijă, să se ocupe în mod special de biserici, să se
următoare, i se arătă Mântuitorul Hristos în vis, cu Crucea repare cele existente şi să fie mărite, dar să se constru-
în mână şi-i porunci să facă un steag în forma acelei Cruci iască şi altele noi; în privinţa cheltuielilor să se adreseze
luminoase şi să-l poarte în război, pentru a fi apărat de guvernatorilor provinciilor, care au primit ordin de ajutorare
orice primejdie. Întrebând pe episcopii creştini ce în acest sens.
înseamnă semnul pe care l-a văzut în vis şi pe cer şi cine
este Dumnezeul Care i S-a arătat, a primit răspuns că Astfel, Sfinţii Împăraţi pe care-i prăznuim astăzi şi-au
Acesta este Fiul Unic al lui Dumnezeu - Iisus Hristos - şi că îndeplinit misiunea apostolică la care Dumnezeu i-a
semnul luminos este imaginea nemuririi şi trofeul biruinţei, chemat în mod miraculos, căci în timpul domniei lor au
ce le-a purtat Fiul lui Dumnezeu asupra morţii. strălucit zile senine, iar Biserica lui Hristos s-a înmulţit şi a
putut să lupte întru dreptate, după cum scrie un părinte
Cu Crucea în fruntea armatelor şi cu credinţa în bisericesc de atunci, pe nume Eusebiu: ,,Cât de fericiţi
Dumnezeul creştinilor, Constantin a mers contra vrăjma- suntem noi - zice el - văzând aceste locuri devastate până
şului său Maxenţiu, care era mult mai puternic, având o ieri, pustiite şi jefuite, că reîncep o viaţă nouă, că templele
armată numeroasă. Cu puterea Crucii îl învinse, apoi, in- Domnului se ridică din ruine, se înalţă mai mari, se
trând în Roma, unde a fost întâmpinat cu bucurie de tot împodobesc cu mai multă strălucire!”.
poporul, cea dintâi grijă a lui Constantin a fost să înalţe în
mijlocul oraşului, o statuie cu Crucea în mână, iar pe pied- Sfântul Împărat Constantin se mai distinge şi prin practi-
estal carea virtuţilor celor mai strălucite. Împărţea milostenii la
creştinii săraci, scoţându-i din sărăcie; avea
a pus să fie săpată această inscripţie: ,,Prin acest o deosebită grijă pentru orfani, văduve şi fecioare.
semn mântuitor, semnul adevăratei puternicii, eu am elib- Educaţia a primit-o din tinereţe, fiind prieten bun cu Ferici-
erat cetatea voastră de jugul unei domnii tiranice; am dat tul Augustin şi cu Sfântul Ieronim, dar mai ales virtuţile şi
senatului şi poporului roman libertatea, onoarea şi străluci- evlavia lui, se datorează mamei sale, sfânta Elena, care a
rea!”. cunoscut credinţa din copilăria ei şi care pe ascuns mer-
gea în catacombele din Roma să asculte predicile sfinţilor
După această victorie strălucită, datorată numai puterii apostoli şi slujbele sfinte.
Crucii, după cum însuşi spune Constantin cel Mare, Exemplul vieţii Sfinţilor Împăraţi, râvna şi dragostea lor
împăratul deveni apărătorul cel mai devotat şi înfocat al pentru cauza binelui, pentru Biserica lui Hristos să-l urmăm
creştinismului. Prosperitatea Sfântului Constantin trezi in- şi noi pentru a fi vrednici de Împărăţia cea veşnică a lui
vidia lui Hristos, de frumuseţile raiului, pe care sufletul nostru
doreşte să le vadă şi ca să fim demni de preţiosul şi fru-
696 PREDICI mosul nume de creştin, care e cel mai de vază înaintea lui
Dumnezeu, a sfinţilor îngeri şi a Bisericii.
Liciniu, un alt vrăjmaş de moarte al creştinilor. Acesta îi
declară război lui Constantin şi începu să-i persecute pe La un episcop creştin ortodox veni într-o zi un cetăţean cu
creştini. Toate căile de împăcare întrebuinţate de Sfântul o rugăminte: să-l lămurească episcopul, să-i spună ce
Constantin au fost zadarnice, căci diavolul şi ucenicii lui nu înseamnă numele de creştin şi cu ce se poate asemăna
se lăsau învinşi şi cereau iarăşi sânge de creştin. acest nume. Episcopul i-a răspuns, zicând:
- A purta numele de creştin, înseamnă a purta nu-
Atunci Sfântul Constantin se pregăti de luptă, prin rugăci- mele cel mai de cinste.
une şi post şi porni cu semnul Crucii în frunte contra ar-
matelor acestui Liciniu, care se lăuda că-i va nimici pe
creştini şi pe Constantin. Dar Împăratul Constantin, cu put-
- Se aseamănă poate cu numele unui general, care- 698
i sărbătorit de tot poporul când se întoarce biruitor din răz-
boi?
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 697
- Da - zise episcopul - e nume de cinste şi acesta,
dar numele de creştin e şi mai mare!
- Poate numele creştinului se aseamănă cu un mare
înţelept, filozof, care cunoaşte toate tainele şi poate
răspunde la toate întrebările!
- Da - răspunse episcopul - ,,şi acesta e un nume
cinstit, dar numele de creştin e şi mai de cinste!
- Se aseamănă cu numele unui împărat - zise
credinciosul - căci cine are mai mare parte de cinste decât Biserica Creştină Ortodoxă serbează astăzi cu mare bucu-
un împărat?!
- Da, e un nume de cinste şi numele de împărat -
răspunse episcopul - dar tot mai mare e numele de creştin!
- Poate se aseamănă cu al unui sfânt care petrece învăţăm şi noi cum trebuie să fim vrednici de numele de
o viaţă curată, sau cu al unui înger?!, zise omul întrebător. ,,creştin”. Nu ştim ce să admirăm mai mult la aceşti doi
- Da, aşa este - grăi episcopul cu tărie şi bunătate în darurile Duhului Sfânt sălăşluiau întru ei. Dar să vedem,
glas - numele de creştin cuprinde toate aceste nume: de
înţelept, de general, de împărat, de sfânt şi înger; toate
numele acestea laolaltă dau numele de creştin.
Creştinul este un împărat pentru că domneşte peste lume,
nu se lasă robit sau stăpânit de ea. Creştinul e un mare
general biruitor, deoarece ştie să-i învingă pe toţi duşmanii
văzuţi şi nevăzuţi, duhurile răutăţilor şi armatele ispitelor,
ale patimilor vinovate. Creştinul e un înţelept, că el cuno-
aşte adevărul Evangheliei, taina vieţii eterne şi calea mâ-
ntuirii, care este cea mai importantă. Creştinul se
aseamănă cu omul sfânt, deoarece el luptă să-şi
îmbunătăţească sufletul până la desăvârşirea morală, spir-
ituală, pe care o au sfinţii şi îngerii lui Dumnezeu. Aşa este
de mare numele de creştin!
Aşa că, să fim demni de acest nume creştinesc şi să nu ne
numim în zadar creştini, ci să-i urmăm şi noi pe înaintaşii
noştri care sunt sfinţii, să călcăm pe urmele lor, urmându-le
credinţa şi făcând ceea ce au făcut şi ei! Amin!
PREDICI
PREDICĂ LA
SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL
,,Cât îmi sunt de cinstiţi prietenii tăi, Dumnezeule; foarte s-
au înmulţit stăpânirile lor! Număra-voi pe dânşii şi mai mult
decât nisipul s-au înmulţit!”
(PS 138, 17-18)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
rie ziua acestor doi apostoli mari - Petru şi Pavel - aceşti
doi luceferi ai Bisericii, dascăli şi părinţi ai noştri, modelele
cele vrednice de urmat,
căci prin exemplele lor pline de râvnă, credinţă şi iubire,
sfinţi, mari apostoli, Petru şi Pavel, căci toate bunătăţile şi
aşa mai pe scurt, câte ceva din viaţa lor fiindcă într-adevăr
dacă am vorbi mai pe larg despre fiecare, nu ne-ar ajunge
timpul.
Sfântul Apostol Petru a fost de neam evreu şi se trăgea
dintr-un sat mic, numit Betsaida. Pe tatăl lui l-a chemat
Iona, nu proorocul pe care l-a înghiţit chitul, ci alt Iona.
Petru avea un frate pe care-l chema Andrei. La vârsta cu-
venită, înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Hristos, Aposto-
lul Petru s-a căsătorit şi a avut prin căsătorie doi copii: o
fată şi un băiat. Andrei însă, fratele lui, a iubit curăţia cea
trupească şi sufletească, necăsătorindu-se şi pentru că în
zilele acelea ieşise la propovăduire Sfântul Ioan Bo-
tezătorul, Andrei s-a dus şi s-a făcut şi el ucenic al
acestuia.
Auzind Andrei de la Sfântul Ioan, că Domnul Hristos este
Mieluşelul lui Dumnezeu şi văzând cum L-a botezat în apa
Iordanului, l-a părăsit pe Ioan Botezătorul şi s-a făcut
ucenic al lui Hristos. După câteva zile s-a dus la fratele
său, Petru, şi a zis către dânsul: ,,Am aflat pe Mesia, Care
Se cheamă Hristos!”, şi l-a luat şi pe acesta să-L vadă pe
Domnul Hristos. Când L-a văzut Iisus pe Petru i-a zis: ,,Tu nu cugeţi ale lui Dumnezeu, ci ale oamenilor!”, iar Petru nu
eşti Simon, feciorul lui Iona; tu te vei chema Chefa, ce s-a supărat, ci s-a umilit cu sufletul şi L-a urmat pe Iisus cu
înseamnă Petru!”. mai multă încredere.

La aceste cuvinte pe care i le-a spus Iisus, mare i-a fost
mirarea lui Petru
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 699
văzând că îi cunoaşte numele şi toate gândurile lui. Atunci
Petru şi-a lăsat îndată casa lui, femeia şi copiii, mrejele de
pescuit - căci era pescar - şi toate valurile şi treburile lu-
meşti, şi de bună voia lui s-a pornit să-L urmeze pe Dom-
nul Hristos, pe Care L-a preţuit mai mult ca pe oricine pe
pământ. Văzând Domnul Hristos că Petru a lepădat toate
cele lumeşti, l-a făcut mai marele apostolilor şi i-a zis: ,,Tu
eşti Petru şi pe această piatră - adică pe credinţa ta - voi
zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui şi-ţi voi da
cheile Împărăţiei cerurilor şi ce vei lega pe pământ va fi
legat şi în cer şi ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi
în cer!”.
Când era pe muntele Taborului şi a văzut slava, strălucirea
cea mare a iubitului său Învăţător, dimpreună cu Ioan şi
Iacob, şi a auzit glasul Tatălui ceresc: ,,Acesta este Fiul
Meu cel iubit, de Acesta să ascultaţi!”, cine poate spune
câtă fericire a pătruns în inima lui Petru!? El a zis să facă
acolo trei colibe, adică pentru fiecare câte una: pentru
Iisus, Moise şi Ilie.
Dragostea şi râvna lui mergeau până acolo că purta o
sabie la el pentru apărarea lui Iisus, şi atunci, în momentul
cel mai greu, din grădina Ghetsimani, când s-au apropiat
ostaşii ca să-L lege pe Iisus, Petru a scos sabia şi a tăiat
urechea unui slujitor al lui Caiafa, anume Malhus. Iisus,
însă, l-a certat zicându-i să bage sabia în teacă, căci cine
scoate sabia, de sabie va muri. Puţin mai înainte,
700 PREDICI

Acest dar l-a primit întâi, el, apostolul Petru, pentru că mai Iisus îi spusese lui Petru că în noaptea aceea se va lepăda
întâi el a mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos, în numele de El de trei ori, înainte de a cânta cocoşul. Lui Petru nu-i
tuturor apostolilor. El a recunoscut că Iisus Hristos este venea să creadă în ce chip şi cum ar putea să se lepede
Fiul lui Dumnezeu, de aceeaşi natură, egal cu Dumnezeu. chiar el de Domnul, şi a zis: ,,De-ar fi să şi mor pentru Tine
De aceea însuşi Iisus îl fericeşte pe Petru zicându-i: şi nu mă voi lepăda!”.
,,Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au
descoperit ţie acestea, ci Tatăl Meu Cel din ceruri!”. Aşa ziceau şi ceilalţi, dar după ce L-au dus ostaşii pe Iisus
la arhiereii Anna şi Caiafa, mergând şi Petru în curte, pe
Apostolul Petru a avut atâta credinţă că în numele Dom- când se încălzea la foc a venit una din slujnicele
nului a mers pe apă ca pe uscat. Odată, când le-a vorbit arhiereului şi i-a zis: ,,Şi Tu erai cu Iisus Nazarineanul!”. El,
Domnul Hristos despre Sfânta Împărtăşanie, cum că însă, s-a lepădat zicând: ,,Nici nu-l cunosc pe Omul Aces-
trebuie să mănânce Trupul şi Sângele Său, unii din ta!”. După puţin timp slujnica a zis celor de faţă: ,,Şi acesta
ucenicii nealeşi de Iisus n-au putut înţelege aceste cuvinte era dintre ei!”, iar el a tăgăduit iarăşi. După aceea i-au zis
şi L-au părăsit. Atunci Mântuitorul s-a adresat celor 12 lui Petru şi ceilalţi oameni care erau acolo ,,Cu adevărat
ucenici şi le-a zis: ,,Voi nu vreţi să vă duceţi?!”, iar Simon eşti şi tu dintre ei, un galileean, căci te cunoşti din vorbire!”
Petru I-a răspuns: ,,Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai iar el a început să se blesteme şi să se jure, zicând că nu-
cuvintele vieţii celei veşnice şi noi am crezut şi am cu- L cunoaşte pe Iisus, şi îndată a cântat cocoşul, iar Petru şi-
noscut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu!”. a adus aminte de cuvântul pe care-L spusese Iisus.

Altădată Domnul Hristos a început să-i înveţe pe ucenicii
Săi şi să le spună că El va trebui să pătimească multe, să
fie defăimat de bătrâni şi arhierei şi apoi omorât. Dar Petru
luându-L mai la o parte a început să-L dojenească, zicân-
du-I: ,,Să Te ferească Dumnezeu, Doamne, să nu Ţi se
întâmple Ţie aşa ceva!” Atunci Iisus întorcându-se I-a zis
lui Petru: ,,Mergi înapoia Mea, satano, sminteală-Mi eşti că
Zdrobit de durere şi părere de rău a început a plânge cu
amar şi a ieşit din curtea blestemată a arhiereului.
Pocăinţa lui a fost grabnică, sinceră şi aşa de statornică şi
de îndelungată, că a durat toată viaţa lui. Tradiţia spune că
lacrimile lui Petru nu au încetat a-i curge din ochi şi-i brăz-
daseră adânc obrajii, căci se cunoşteau urmele lor. Ori de
câte ori auzea cântând cocoşul, cădea la pământ şi
plângea, iar când a fost răstignit pe cruce, cu capul în jos, Hristos şi se botezau. Văzând diavolul că Apostolul Petru
aşa cum a cerut, lacrimile se împreunau cu sângele său şi are izbândă în lucrarea sa şi păgânii se împuţinează, a
cu suspinuri de pocăinţă şi de iubire pentru Iisus de care pornit cu multă răutate prigoană împotriva lui.
se lepădase.
În acea vreme era în Roma un mare vrăjitor şi fermecător
Apoi, cine poate spune, după Înviere, cu câtă iubire şi mâ- cu numele de Simon. Pe acesta îl adusese, din Antiohia,
ngâiere a primit vizita particulară a lui Iisus, căci despre el împăratul Romei, Claudie, ca să-l omoare pentru ceea ce
se spune în Biblie, unde scrie că a înviat Domnul şi S-a făcea cu farmecele şi vrăjitoriile lui. Dacă a fost adus în
arătat lui Simon. Puţin după aceea, pe malul lacului Ghen- faţa împăratului, în loc să poruncească să-l omoare, într-
izaret, Iisus îl întrebă de trei ori dacă-L iubeşte şi a treia atât l-a cinstit şi l-a mărit, încât i-a făcut o statuie cu chipul
oară, Petru crezând că se îndoieşte de iubirea sa îi lui pe care a pus-o într-un loc ales scriind pe ea aşa:
răspunse: ,,Doamne, Tu toate le ştii, Tu ştii că Te iubesc!”. ,,Simoni deo santo - lui Simon dumnezeului celui sfânt”.
Domnul Hristos cunoştea desigur sentimentele de iubire Atât amăgise spurcatul acesta pe împăratul, cu farmecele
ale ucenicului Său, însă l-a întrebat de trei ori ca să ştear- lui, încât i se închinau toţi oamenii ca unui dumnezeu.
gă păcatul lepădării, pe care acesta îl făcuse de trei ori.
Simon vrăjitorul, văzând minunile Apostolului Petru şi că
Apostolul Petru a fost cel mai înflăcărat dintre toţi. La cu- mulţi dintre păgâni se întorceau la Dumnezeu, n-a mai
vintele lui, insuflate de Duhul Sfânt în ziua Rusaliilor, au putut să tacă şi a început să se împotrivească învăţăturii lui
crezut şi s-au întors la Dumnezeu 3000 de oameni, aşa Petru. Adunând mulţime de oameni a început să facă
cum găsim scris în Faptele Apostolilor. El l-a vindecat pe înaintea lor minuni mari, drăceşti, încât arăta cum înviază
un olog din naştere ce zăcea înaintea porţii bisericii, nu- morţii, dar cei înviaţi nu erau adevăraţi oameni, ci erau
mită Poarta Frumoasă; l-a vindecat pe un bolnav care demonii care se arătau în locul lor. Şi făcea vrăjitorul aces-
zăcea de opt ani în pat, în Lida, şi a înviat o fată ce se ta blestemat de umblau ologii, schimba feţele oamenilor,
chema Tavita, în cetatea Iope; în Cezareea l-a botezat pe iar el se arăta câteodată cu trei obraji, se făcea şarpe, se
păgânul Corneliu sutaşul. Fiind plin de Duhul Sfânt, Apos- făcea pasăre zburătoare, intra în foc şi nu ardea şi multe
tolul Petru i-a mustrat pe Anania şi soţia lui, Safira, pentru alte năluciri drăceşti, ca să înşele pe cei slabi în credinţă.
că ţineau ascunşi banii care trebuiau daţi la obştea apos-
tolilor, şi după mustrare aceştia au căzut la pământ şi au Petru, Apostolul lui Hristos, cu puterea lui Dumnezeu, a
murit pe loc. început să-i convingă pe oameni că acele arătări minci-
noase ale vrăjitorului sunt lucruri drăceşti, năluciri, minunile
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 701 demonilor. Dacă a văzut spurcatul vrăjitor că nu-l poate
împiedica pe Sfântul Petru, s-a lăudat că va ridica
Atât îl îmbogăţise Dumnezeu cu puterea Duhului Sfânt mulţimea oamenilor împotriva lui ca să-l omoare. Când a
încât numai umbra lui, dacă trecea peste bolnavi, aceştia fost o sărbătoare mare a păgânilor, a făcut vrăjitorul acesta
se tămăduiau. El a deschis uşa credinţei popoarelor o cunună de dafini, şi-a pus-o pe cap şi s-a suit pe o
păgâne şi le-a învăţat că Dumnezeu îi primeşte pe toţi care capişte idolească. Toţi romanii se adunaseră să-l vadă; de
vor să se întoarcă cu pocăinţă la El. Când a fost legat şi acolo, de sus, a început să strige vrăjitorul către toată lu-
băgat în temniţă de împăratul Irod Agripa, care a doua zi mea şi a zis: ,,O, voi oameni romani, pentru că voi atât aţi
voia să-l omoare, peste noapte îngerul lui Dumnezeu l-a înnebunit
eliberat în chip minunat din temniţă.
702 PREDICI
Prin toate ţările pe unde umbla, propovăduia Cuvântul lui
Dumnezeu şi le rânduia preoţi şi episcopi credincioşi. Ven- şi pe mine, adevăratul dumnezeu, m-aţi părăsit şi aţi în-
ind la Roma, şi acolo, în toate zilele aduna mulţime de oa- ceput să credeţi într-un om mincinos, în Petru, pentru
meni pe care-i învăţa să creadă într-Unul Dumnezeu, Tatăl aceea nu vreau să mai stau între voi şi poruncesc îngerilor
Atotţiitorul, şi într-Unul Născut Fiul lui Dumnezeu, Domnul mei să vină să mă ia şi să mă înalţe la tatăl meu ceresc şi
nostru Iisus Hristos, şi întru Duhul Sfânt, Dătătorul de viaţă de acolo vă voi chinui ca pe nişte necredincioşi care n-aţi
care iese şi purcede de la Tatăl şi astfel mulţi credeau în primit cuvântul meu!”.
 novat. Slujitorii împăratului l-au prins pe Petru, apostolul,
Zicând aceste cuvinte, a lovit din palme şi a început a zbu- împreună cu alţi creştini: Clement, Olimpia şi Irodion. Pe
ra în sus, iar dracii nevăzuţi îl ţineau pe el şi îl ridicau în
sus; a început să urce către cer şi s-a suit tot mai sus. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 703
Văzând marele Apostol Petru că se înşelau oamenii, se
înspăimântau şi credeau în el, strigând că mare dumnezeu Clement l-au slobozit, fiindcă era rudă cu împăratul; celor-
este vrăjitorul acesta Simon, s-a rugat cu lacrimi, zicând: lalţi doi li s-au tăiat capetele, iar pe Petru l-au răstignit cu
,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu laşi, capul în jos şi cu picioarele în sus, căci el însuşi a cerut
Doamne, să isprăvească ce a vrut el, ca să nu înşele atâta aceasta, zicând: ,,Nu mi se cade mie să mă răstigniţi ca pe
mulţime de oameni!”, apoi a zis în auzul tuturor: ,,Vă po- Hristos!” Astfel a stat răstignit o zi întreagă Sfântul Apostol
runcesc vouă, duhuri necurate, în numele lui Iisus Hristos Petru căutând cu ochii spre cer, vărsând lacrimi şi sânge,
pe Care Îl mărturisesc eu, Petru, vă poruncesc acum să apoi, sfârşindu-se a luat cununa vieţii celei de veci.
nu-l mai ţineţi şi să-l lăsaţi în acel loc, unde este acum!”.
Să ne întoarcem acum privirile şi către Marele Apostol
Acestea dacă a zis Petru, toţi dracii l-au lăsat acolo singur Pavel.
şi a căzut vrăjitorul de sus şi s-au sfărâmat oasele lui, iar
sufletul l-a dat satanei pe care l-a slujit. Văzând toată lu- Sfântul Apostol Pavel a fost tot de neam evreu. Locul
mea această minune mare a Sfântului Apostol Petru, au naşterii lui era localitatea Tars şi se trăgea dintr-o familie
strigat cu toţii: ,,Mare este Dumnezeul lui Petru!”, iar de boieri mari. De mic copil a fost dat la şcoală ca să în-
sfântul apostol s-a suit pe un loc înalt, veţe legea lui Moise şi a fost sub supravegherea marelui
a făcut semn cu mâna ca oamenii să tacă şi a în- învăţat Gamaliel. Mai înainte îl chema Saul şi era foarte
ceput a-i învăţa pe dânşii Cuvântul lui Dumnezeu, făcând râvnitor în păzirea legii evreieşti, de aceea căuta să facă
multe minuni în acea zi, vindecând bolnavii, mângâind pe mult rău creştinilor, care credeau în Domnul Hristos. Saul
oameni cu cuvinte folositoare şi aşa s-a dus fiecare la casa
lui. După puţin timp, Sfântul Petru le-a pus creştinilor din a fost de faţă şi la uciderea întâiului mucenic Ştefan,
Roma un episcop care să-i păstorească, pe care îl chema îndemnând pe pizmaşii evrei la uciderea lui. În toate zilele
Lin. se străduia să ducă creştinii la închisoare, pe care îi pâ-
De acolo s-a dus în Spania, a cutreierat multe cetăţi, apoi ndea şi-i urmărea ca o fiară cumplită. Toate acestea le
s-a dus în Alexandria unde l-a pus pe Marcu Evanghelistul făcea din râvnă pentru legea evreiască şi i se părea că
episcop, apoi s-a întors iarăşi în Ierusalim, la Adormirea face mare bine, pentru că din neştiinţă le făcea pe toate.
Preacuratei Fecioare Maria, când s-au strâns toţi apostolii. De aceea, Bunul Dumnezeu nu l-a lăsat să piară şi l-a
A mers în Egipt şi iarăşi s-a întors la Roma ca să-i întăre- întors pe calea adevărului, iar întoarcerea lui s-a făcut într-
ască pe creştinii de acolo. Peste tot, pe unde umbla, îi un chip minunat.
întărea pe creştini în credinţă, zidea biserici şi le aşeza
episcopi şi preoţi. Venind pentru a treia oară Apostolul Într-o zi, s-a dus la mai-marii evreilor, la arhierei, şi a cerut
Petru în Roma, cuvântul lui era tot mai puternic, încât acte şi învoire ca să meargă în Damasc să-i lege pe toţi
foarte mulţi se întorceau la Dumnezeu: bărbaţi, femei şi creştinii care vor fi acolo, bărbaţi şi femei, şi să-i aducă în
foarte mult tineret. Ierusalim. Pe când mergea călare spre Damasc împreună
cu ostaşii, o lumină puternică a strălucit din cer peste el
Printre cei întorşi cu adevărat la sfânta credinţă au fost şi atât de tare, încât a căzut de pe cal şi a orbit. S-a auzit
două ţiitoare, două concubine ale împăratului Nero, tocmai apoi un glas zicându-i:
acelea care-i erau lui mai dragi. Ele, dacă au crezut în - Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Răspuns-a el
Domnul Hristos, urmând învăţăturilor Sfântului Apostol şi a zis:
Petru, n-au vrut să mai trăiască în spurcăciunea păcatului
desfrânării cu împăratul. Aflând împăratul că Apostolul - Cine eşti Doamne, Cel ce mă strigi? Glasul i-a zis
Petru şi creştinii sunt vinovaţi de întoarcerea acestor con- iarăşi:
cubine ale lui, a zbierat ca o fiară sălbatică cu ură împotri-
va apostolului şi a poruncit să fie omorât ca un mare vi-
- Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti! Greu îţi este gata să moară ca să pecetluiască cu sângele său un
să izbeşti cu piciorul în ţepuşă! adevăr atât de important. Cine poate să se împotrivească
unui propovăduitor atât de puternic?! De aceea, şefii sina-
Tremurând şi înspăimântat, Saul a zis: gogii unelteau asupra lui tot felul de prigoniri ca să-l piardă
cu adevărat, dar el, ca un cuceritor puternic căruia nimic
- Doamne, ce voieşti să fac? şi Domnul i-a răspuns: nu i se împotriveşte, intră în ţările păgâne unde demonul
idolatriei era stăpân şi-l goneşte din toate părţile: din Asia,
- Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce din Europa, din Grecia, care era locaşul ştiinţei şi al
trebuie să faci!, iar bărbaţii care erau cu el pe cale stăteau înţelepciunii lumeşti, din Atena şi Areopag, unde se
înmărmuriţi auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni. aducea jertfa unui Dumnezeu necunoscut, din Efes, unde
Saul s-a ridicat de la pământ, dar deşi avea ochii deschişi superstiţia îşi aşezase tronul, din Roma, unde ambiţia
nu vedea nimic. Luându-l însoţitorii lui de mână l-au adus stăpânea şi din curtea lui Nero, care era centrul tuturor
în Damasc şi trei zile a fost fără vedere, timp în care n-a patimilor rele.
mâncat şi n-a băut nimic. În Damasc era un ucenic, anume
Anania, căruia Domnul i-a spus în vedenie: ,,Sculându-te, Pretutindeni a vestit Evanghelia umilinţei, a mortificării, a
mergi pe uliţa ce se cheamă «uliţa dreaptă» şi caută-L în curăţiei. Toţi judecătorii şi puternicii lumii, oameni luminaţi,
casa lui Iuda pe un om din Tars cu numele Saul, că iată, au îmbrăţişat pocăinţa şi numele lui Iisus Hristos cel sfânt
se roagă!”. Ajungând Anania acolo, l-a botezat pe Saul şi şi curat a fost dus de Apostolul Pavel pretutindeni. El a
ochii lui s-au deschis. Dar, ce minte poate să gândească văzut născându-se biserici numeroase, înfloritoare, care
sau ce limbă poate să spună câtă râvnă, câtă trudă şi ne- umpleau tot pământul de admiraţia şi parfumul sfinţeniei
voinţă a depus acest apostol pentru evrei şi pentru păgâni lor.

704 PREDICI Iată opera pentru care Sfântul Duh poruncise ca să i-L
aleagă pe Saul, atunci când a zis: ,,Osebiţi-Mi Mie pe Saul
ca să-i întoarcă la credinţa lui Hristos?! la lucrul la care l-am chemat!” - aşa cum spune Sfânta
Scriptură. De aceea Sfântul Apostol Pavel a fost răpit până
Truda şi ostenelile lui au fost ca nisipul şi frunza în codru; la al treilea cer şi în rai, pentru ca să ne poată spune din
ce ţară n-a colindat, şi câte oraşe n-a luminat cu gura lui de apostol, ceea ce ne spusese şi Domnul Hristos.
învăţăturile lui; apoi ce temniţă a fost care să nu-l fi avut pe De aceea a zis: ,,Am luat de la Domnul, ceea ce am dat
el închis şi legat?! În Ierusalim, în Roma şi în toată lumea vouă”. Cine citeşte cu atenţie epistolele Apostolului Pavel
s-a luptat cu oamenii ca şi cu nişte fiare. Cuvântul lui se umple de putere nouă, de nădejde şi dragoste, şi află
Dumnezeu l-a purtat înaintea împăraţilor necredincioşi, cu adevărat calea mântuirii.
hulitori şi chinuitori de la care a luat multe bătăi, însă mulţi
se întorceau şi credeau în Hristos pentru credinţa şi Sfântul Apostol Pavel a încreştinat şi Spania, printr-o
învăţătura lui. femeie bogată numită Xantipi, care era soţia domnitorului
Spaniei. Aceasta aflase de Pavel şi dorea să
Sfântul Apostol Pavel, ca şi Sfântul Apostol Petru, nu a
avut un merit personal prea mare ca să fie chemat la apos- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 705
tolat. Dumnezeu însă, l-a ales pe acest prigonitor al Său,
pentru trei mari scopuri: să ruşineze şi să dezrădăcineze audă Cuvântul lui Dumnezeu din gura lui şi iată că într-o zi,
legea evreiască; să întoarcă păgânătatea la credinţa cea când Pavel trecea pe lângă poarta castelului spre târg,
dreaptă şi să organizeze, să formeze creştinismul, iar această femeie l-a cunoscut după mers şi după faţa lui
Sfântul Apostol Pavel a împlinit aceste trei lucruri cu un veselă şi frumoasă. A trimis repede pe bărbatul ei, care se
succes de care numai el era în stare. numea Prov să-l cheme şi când a ajuns Apostolul în casa
lor li s-au deschis ochii sufletului şi au văzut scris pe
Pavel începu să propovăduiască pretutindeni că acest fruntea Sfântului Pavel cu slove de aur aşa: ,,Pavel, măr-
Iisus răstignit pe Cruce, împotriva căruia el s-a luptat aşa turisitorul lui Hristos”. Când au văzut acestea, au căzut la
de crunt, este Mântuitorul şi Dumnezeul lui Israel, şi că e picioarele lui cerând botezul. După ce i-a botezat pe
amândoi, a mai botezat şi alţi boieri mari dintre spanioli, iar
Prov era rudă cu împăratul Nero.
Auzind împăratul Nero despre toate acestea, s-a umplut de
mânie şi ca un îndrăcit a omorât pe maica sa, Agripina,
care era creştină, a ucis apoi pe unchiul său, pe soţia lui,
Octavia, şi pe mulţi alţii, fără număr, iar apoi a ridicat
prigoană mare pentru toţi creştinii.
Dar şi Sfântul Apostol Andrei, întâiul chemat şi frate al lui
Petru, a propovăduit Evanghelia în mai multe locuri, şi
întorcându-se prin Pont şi Vizantia a venit până la Elav.
Tradiţia spune că a ajuns până în Dobrogea noastră. A fost
răstignit, murind mucenic la Patras, fiind răstignit pe o
cruce în formă de X.

Amândoi apostolii au fost ascultători şi credincioşi chemării Apostolul Iacob a propovăduit în Iudeea şi a fost omorât de
divine, fără să se uite la trup şi sânge. Prigoniţi de crudul Irod Agripa, tăindu-i-se capul în anul 42.
împăratul Nero au fost aruncaţi în închisoare, din porunca
acestuia. Amândoi au avut cinstea să sufere nouă luni de Apostolul Ioan, ucenicul cel iubit al Domnului şi fratele lui
zile în închisoarea Mamertina, unde n-au încetat Iacob, L-a propovăduit pe Hristos în Asia şi a fost izgonit
propovăduirea Evangheliei, întorcând la Hristos pe mulţi de împăratul Domiţian, în anul 94, în insula Patmos. Acolo
soldaţi care păzeau temniţa. În cele din urmă, au fost a avut descoperirile apocaliptice pe care le-a scris şi a
osândiţi la moarte: Petru, ca iudeu să fie răstignit pe întors multă lume la Hristos. Când s-a întors în Efes, după
Cruce, iar Pavel în calitate de cetăţean roman, pentru că moartea lui Domiţian, a mai trăit câţiva ani şi a murit apoi
avea cetăţenie romană deşi era de neam evreu, a fost pe la anul 100.
condamnat să i se taie capul.
Apostolul Filip a propovăduit în Asia Mică şi în Ierapolis cu
Duşi la locul de osândă în acelaşi timp, cei doi apostoli au Mariam, sora sa, şi cu Bartolomeu. Şi-a primit sfârşitul fiind
trebuit, după tradiţie, să se despartă aproape de poarta răstignit de păgâni în Ierapolis, din Frigia, la o vârstă
Ostia, unde se îmbrăţişară, se sărutară amândoi, dându-şi înaintată.
sărutarea cea mai de pe urmă şi sfânta întâlnire la pi-
cioarele tronului lui Iisus Hristos, Împăratul nostru. Sfântul Apostolul Toma a propovăduit Evanghelia la perşi şi indieni
Petru a fost dus pe muntele Ianicul, unde-l aştepta crucea şi în alte locuri, unde a primit moartea, fiind pătruns cu
sa, şi a fost răstignit cu capul în jos, aşa cum a cerut, iar suliţe ascuţite, dându-şi sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Sfântul Pavel a fost dus pe calea Ostia, până la locul numit Apostolul Bartolomeu a propovăduit Evanghelia în Siria şi
Apele Salvine. Acolo, căzând în genunchi, se rugă lui în Asia de sus, ajungând până în India, iar apoi s-a întors
Dumnezeu şi primi lovitura de moarte, tăindu-i-se capul cu în Armenia. A fost răstignit pe cruce cu capul în jos, iar
sabia şi iată că în acel moment, în loc să curgă sânge, pielea trupului său a fost jupuită şi, tăindu-i-se capul, s-a
încununat. Trupul i-a fost pus într-o raclă de plumb şi arun-
a stropit hainele celor ce-i tăiaseră capul cu lapte, şi cat în mare, dar a plutit pe apă ajungând la insula Lipar.
pentru această minune mulţi au crezut în Hristos.
Apostolul Matei, Evanghelistul, a propovăduit Evanghelia
Biserica îi cinsteşte cu laude şi îi pictează în locurile cele în Parţia şi Midia, apoi a înconjurat toată Etiopia, iar mai la
mai alese, ca pe nişte stâlpi ai ei, ocrotitori şi fierbinţi sfârşit a intrat într-o cetate numită Mirmenia, unde şi-a
rugători. Sfântul Apostol Petru este pictat cu Evanghelia în primit moartea prin foc.
mână şi cu cheile Împărăţiei cerurilor pe care i le-a dat, în Apostolul Iacob al lui Alfeu, după ce a propovăduit cuvântul
chip tainic, Mântuitorul Iisus, iar Sfântul Apostol Pavel este lui Dumnezeu în diferite ţări, a fost spânzurat pe cruce de
pictat tot cu Evanghelia în mână şi cu o sabie mare, care cei necredincioşi şi aşa s-a săvârşit.
înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu, sabia Duhului Sfânt, pe
care ne-o recomandă şi nouă Sfântul Pavel s-o luăm şi să Apostolul Simon Zelotul, cel din Cana Galileii care se nu-
luptăm cu ea, ca să biruim păcatele şi toate duhurile cele meşte Natanail în Evanghelia lui Ioan, trecând prin Africa şi
necurate. Acestea au fost pe scurt vieţile acestor doi mari propovăduind a fost răstignit de păgâni şi aşa s-a săvârşit.
apostoli ai creştinătăţii. Apostolul Tadeu sau Iuda a lui Iacob, care se cheamă frate
al Domnului nostru Iisus Hristos, a propovăduit Evanghelia
706 PREDICI în Iudeea şi Arabia, în Mesopotamia şi Persia. A murit
muceniceşte în Fenicia, spânzurat şi săgetat de necredin-
cioşi.
Apostolul Matias care în locul vânzătorului Iuda a fost şi el
numărat cu ceilalţi ucenici, a propovăduit şi el în Etiopia,
unde a fost chinuit de necredincioşi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 707
până şi-a dat sufletul.
Apostolul Iacob fratele Domnului şi feciorul lui Iosif, logod-
nicul Maicii Domnului, a fost primul episcop al Ierusalim-
ului. În anul 62 a fost aruncat jos de pe aripa bisericii şi
lovit apoi în cap cu un mai, până când şi-a dat sufletul în
mâna lui Dumnezeu.
Toţi aceşti apostoli ai lui Hristos, şi alţii care s-au luptat
pentru împărăţia lui Iisus şi şi-au vărsat sângele, au murit
pentru dreapta credinţă şi pentru încreştinarea lumii, ca
lumea să primească adevărata credinţă şi să-şi mâ-
ntuiască sufletul.
Rugăciune
O, minunaţilor apostoli şi prieteni ai lui Dumnezeu, cei ce
ştiţi şi luptele noastre, şi suferinţele noastre, rugaţi-L pe
Milostivul Dumnezeu să ne întărească pe noi, să facem
voia Lui, să sfârşim cu bine viaţa aceasta trecătoare, ca să
avem şi noi parte de fericirea cea veşnică, în vecii vecilor! În vremea aceea mari erau fărădelegile pe care le
Amin!
708 PREDICI
PREDICĂ LA
SFÂNTUL PROOROC ILIE TESVITEANUL
,,Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?!” (1 Corinteni 6,2)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuieşte astăzi pe
unul dintre cei mai înflăcăraţi prooroci - Ilie Tesviteanul.
Acesta s-a născut cu vreo 600 de ani înaintea Domnului
Hristos, în ţara Galaadului, într-o
cetate numită Tesvi, de unde-i vine şi numele de Ilie
Tesviteanul.
Tatăl Sfântului Ilie se numea Sovac şi era din neamul ma-
relui preot Aaron. Când l-a născut maica sa pe Sfântul Ilie,
tatăl lui a avut o vedenie minunată: a văzut nişte tineri
îmbrăcaţi în haine albe împrejurul pruncului, care-l înfăşau
în flăcări de foc şi-i dădeau să mănânce văpăi de foc.
Spăimântându-se de aceasta, Sovac s-a dus la Ierusalim
şi le-a spus preoţilor ce a văzut în vedenie şi unul dintre
preoţi, care era văzător cu duhul, i-a zis: ,,Omule, nu te
teme, că pruncul acesta va fi locaş al luminii darului lui
Dumnezeu, iar cuvântul lui va fi lucrător şi puternic ca
focul! El va judeca poporul lui Israel cu sabie şi cu foc!”
Mergând acasă, tatăl Sfântului Ilie, aştepta cu nerăbdare şi
frică să vadă ce va fi cu pruncul acesta când va fi mare.
Crescând cu trupul, dar şi cu sufletul, Sfântul Ilie iubea
viaţa curată, trăind în feciorie, înclinând spre darul preoţiei,
cugetând întotdeauna la legile lui Dumnezeu. Adeseori se
ducea în pustie, unde, prin rugăciuni fierbinţi, stătea de
vorbă cu Dumnezeu, arzând ca un serafim de dragoste
pentru Creatorul a toate.
săvârşea poporul lui Israel: împăraţii petreceau în
păgânătatea cea potrivnică lui Dumnezeu; mai-marii
poporului şi judecătorii săvârşeau strâmbătăţi; poporul slu-
jea urâciunii idoleşti şi cu toţii se tăvăleau în necurăţie şi
desfrânare, iar pe fiii şi fiicele lor îi aduceau jerftă demonil-
or. Cei drepţi ş i curaţi care se închinau adevăratului
Dumnezeu trăiau în mari primejdii, erau prigoniţi, aruncaţi
în închisori şi daţi morţii.
Pe Sfântul Ilie îl durea inima văzând toate acestea şi
plângea pentru pieirea sufletelor celor păcătoşi, rătăciţi şi
pentru prigonirea drepţilor lui Dumnezeu, dar
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 709
mai deosebi se mâhnea pentru necinstirea adevăratului Dumnezeu i-a spus Sfântului Ilie ca în acest timp de se-
Dumnezeu. Aşa că a început Sfântul Ilie să se roage lui cetă să se ascundă la un pârâu, anume Horat, împrejurul
Dumnezeu să-i întoarcă pe păcătoşi la pocăinţă în vreun Iordanului, de unde va bea apă şi unde corbii îi vor aduce
chip în care El ştie. Sfântul Ilie s-a rugat lui Dumnezeu să-i pâine şi carne. Secând pârâul din cauza secetei mari,
pedepsească, fiindcă nu vor să se întoarcă şi văzând că Dumnezeu îi porunci să se ducă în Sarepta Sidonului la o
Dumnezeu întârzie să-i pedepsească, a îndrăznit cerându- femeie văduvă, care-l va hrăni şi astfel s-au împlinit trei ani
I ca să-i dea lui poruncă să pedepsească poporul şi pe toţi şi jumătate de secetă şi foamete în tot pământul, căci nu
călcătorii de lege care s-au depărtat de Dumnezeu. Astfel numai pământul pălise, dar secaseră fântânile, râurile şi
s-a rugat lui Dumnezeu să-i ducă la îndeplinire rugăciunea chiar mările. Au
lui.
710 PREDICI
În acea vremea peste Israel împărăţea Ahab, cel mai
fărădelege împărat, avându-şi scaunul de domnie în Sa- murit atunci de foame păsări, animale, oameni, femei şi
maria. Acesta şi-a luat de nevastă pe Isabela, fiica copii. Cerul era ca de aramă, iar pământul de fier; peste tot
împăratului Sidonului, care a adus cu sine, în Samaria, pe era chin şi jale. Zbierau vitele, ţipau copiii, suspinau
idolul Baal - urâciunea Sidonului, căruia a început să i se bătrânii. Sfântul Ilie era hrănit de Dumnezeu în casa acelei
închine tot poporul. Împăratul Ahab L-a supărat pe văduve, căci se înmulţeau mereu făina şi untdelemnul din
Dumnezeu mai mult decât toţi împăraţii dinaintea lui. ulciorul ei.
Fărădelegile lui au fost fără de număr, căci a construit o
casă mare unde l-a pus pe idolul Baal, pe dumnezeul ne- Atunci au început oamenii să-şi dea seama că L-au
vestei lui şi a plătit să-i slujească acolo vreo 800 de popi şisupărat pe Dumnezeu, dar regina Isabela dicta acolo şi nu
să-i aducă jertfă lui Baal, adică diavolului. Printre jertfele putea nimeni să i se împotrivească. Sfântul Ilie se înfăţişă
aduse erau: jocuri, cântece pentru desfrânare, băuturi şi înaintea împăratului, care plin de mânie, îi zise: ,,Tu eşti
mâncăruri pentru îmbuibare, după care petreceau în des- cel ce răzvrăteşti pe Israel?”, iar Sfântul îi răspunse: ,,Nu
frâu fără ruşine, ca dobitoacele, împrejurul acelui idol. răzvrătesc eu pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, căci aţi
lăsat pe Domnul Dumnezeul nostru şi aţi mers după idolul
La anumite sărbători ale acestui idol făceau foc până se Baal. Trimite acum şi adună tot poporul lui Israel la mine,
înroşea idolul, căci era din metal, şi aruncau acolo, în gura în muntele Carmelului, şi pe toţi popii: pe cei 450 de
idolului acestuia, ca hrană, pe copiii nevinovaţi din braţele prooroci fără de ruşine ai lui Baal, precum şi pe cei 400
mamelor lor şi se topeau bieţii copilaşi până se făceau prooroci mincinoşi care mănâncă din casa Isabelei!”.
scrum şi umpleau văzduhul de fum şi miros de carne de
om. În timpul acesta poporul trebuia să se plece cu Împăratul i-a trimis pe toţi, aşa cum a zis Sfântul Ilie, în
genunchii şi cu faţa la pământ, făcând închinare ca muntele Carmelului. Apropiindu-se de ei, Sfântul Ilie le-a
înaintea lui Dumnezeu. Cei care nu voia să se supună şi zis tuturor: ,,Până când veţi şchiopăta de amândouă pi-
să facă aceste urgii, adică să joace, să desfrâneze, să cioarele voastre? Dacă Domnul este Dumnezeu adevărat,
cânte, să bea şi să mănânce acele necurăţii, şi care nu se mergeţi după Dânsul! Iar de este Baal dumnezeu, mergeţi
plecau cu genunchii la pământ din porunca Isabelei după dânsul!” Poporul însă n-a răspuns nimic. ,,Iată, zise
împărăteasa, erau omorâţi în chinuri grozave. Ilie, suntem aici eu, Proorocul lui Dumnezeu, şi proorocii
cei mulţi ai lui Baal! Aduceţi-ne doi viţei pentru jertfă şi nu
Văzând acestea, sfântul Prooroc Ilie, plin de râvnă şi mâ- le puneţi foc! Drept aceea peste a cărei jertfă va cădea foc
nie, s-a dus la regele Ahab şi i-a zis: ,,Viu este Domnul din cer şi va arde, când ne vom ruga, al aceluia este
Dumnezeul lui Israel, al Cărui slujitor sunt, că în anii adevăratul Dumnezeu şi toţi să se închine înaintea Lui! Cei
aceştia nu va mai fi nici rouă, nici ploaie pe faţa pământului ce se vor împotrivi să fie daţi morţii!”
decât numai după cuvântul meu, când voi zice eu!”, dar
împăratului Ahab, care nu credea în Dumnezeu, nu i-a Poporul, lăudând cuvintele proorocului Ilie, a strigat: ,,Bun
păsat de ce a spus Sfântul Ilie, deoarece credea că ploaia este cuvântul acesta, aşa să fie!” Aşadar au fost aduşi doi
le-o dădea idolul Baal. viţei în mijlocul poporului şi Sfântul Ilie a zis către proorocii
idoleşti: ,,Alegeţi-vă un viţel şi aduceţi voi jertfă mai întâi,
că sunteţi mai mulţi, iar eu sunt singur şi rugaţi-vă
dumnezeului vostru să pogoare foc din cer şi să vă ardă Multe minuni a mai făcut Sfântul Ilie: l-a înviat pe fiul
jertfa voastră!.” Proorocii lui Baal au făcut aşa: de diminea- văduvei unde a fost găzduit; a despărţit apa Iordanului cu
ţă şi până seara au strigat şi au chemat numele zeului lor, cojocul; s-a rugat şi a venit foc din cer peste cei ce căutau
dar în zadar. să-l prindă şi să-l ducă la împărat - de două ori câte 50, pe
care i-a mistuit focul lui Dumnezeu. Sfântul Ilie L-a văzut şi
Sfântul Ilie, văzându-i cum strigă, cum se chinuiesc, a stri- pe Dumnezeu într-un chip minunat, aşa pe cât a fost cu
gat la ei batjocorindu-i şi zicându-le: ,,Strigaţi mai tare, că putinţă omului să-L vadă.
poate doarme sau are vreo treabă de făcut, sau s-o fi Când s-a apropiat vremea să-l ia Dumnezeu la cer, Sfântul
îmbătat; treziţi-l să audă!” Ei strigau tare şi se băteau cu Ilie a cunoscut aceasta cu duhul. Fiind în călătorie îm-
bicele până ţâşnea sângele din venele lor. Venind seara, preună cu ucenicul său Elisei, pe care i-l dăduse
Sfântul Ilie i-a dat la o parte şi a zis către popor: Dumnezeu ca să-i slujească, iar apoi să-i ţină locul, au
,,Apropiaţi-vă, de mine!” ajuns la Iordan. Sfântul Ilie a despărţit apa Iordanului în
două cu cojocul său şi au trecut amândoi de cealaltă parte,
Luând douăsprezece pietre a făcut altarul, a aşezat lemne luând Elisei, Proorocul, dar îndoit de la Dumnezeu. Pe
deasupra, a tăiat viţelul în bucăţi, l-a pus pe lemne, a săpat când vorbeau ei, s-a coborât între ei un car de foc tras de
şanţ în jurul altarului şi a poruncit poporului să toarne apă cai de foc şi Sfântul Ilie a fost răpit la cer, iar Elisei privea
peste lemne şi peste jertfă de trei ori, până s-a umplut cum se înălţa Sfântul Ilie spre cer în acel car cu cai de foc
şanţul cu apă. Apoi privind către cer, în genunchi, Sfântul şi cu ochii în lacrimi zicea: ,,Părinte, Părinte, carul şi caii lui
Ilie a strigat către Dumnezeu zicând: ,,Doamne, Israel!”, ca şi cum ar fi zis: ,,O, Părinte, tu ai fost toată put-
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, ascultă- erea lui Israel, a poporului; cu rugăciunea şi cu râvna ta s-
mă pe mine robul Tău şi trimite foc peste această jertfă, ca au îndreptat toate în ţara noastră.” Aceasta a fost pe scurt
astăzi să viaţa Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 711 Fraţi creştini, cele ce s-au întâmplat cu poporul lui Israel în
vremea Sfântului Ilie, se întâmplă şi cu noul popor Israel,
cunoască acest popor că Tu eşti singurul Dumnezeu în care suntem noi, creştinii cei de astăzi. Iată, ni se face cu-
Israel! Ascultă-mă Doamne, ca să se întoarcă şi să urmeze noscută şi explicată problema cu Baal şi cu popii lui
credinţa noastră!” Şi, o, minune sfântă a lui Dumnezeu! În idoleşti, că toată lepădarea de Dumnezeu a acestui popor,
clipa aceea a căzut foc mare din cer şi a mistuit toată jert- toate păcatele şi rătăcirile lor, le găsim şi la poporul nostru
fa, lemnele, pietrele, apa şi ţărâna dimprejur. creştinesc. Creştinii L-au părăsit pe Dumnezeu şi slujesc
lui Baal; balurile care s-au păstrat până în zilele noastre
Poporul, văzând acestea, a căzut cu faţa la pământ şi s-a sunt o rămăşiţă din ceremoniile aduse şi închinate idolului
închinat zicând: ,,Cu adevărat, acesta este Dumnezeul cel Baal. Fetele şi femeile care au fost alese
adevărat, Dumnezeul lui Ilie, afară de El nu este alt
Dumnezeu!” Atunci Sfântului Ilie a zis către popor: 712 PREDICI
,,Prindeţi-i repede pe proorocii lui Baal şi pe toţi popii! Nici
unul să nu scape!” Şi prinzându-i pe dânşii, i-a dus Ilie la regine ale balului, dacă nu se pocăiesc şi nu se îndreaptă,
râul Chişon şi i-a înjunghiat pe toţi acolo, aruncându-i apoi vor avea parte ca regina Isabela, care se închina idolului
în valurile râului. Toate acestea s-au petrecut în faţa Baal, de focul şi chinurile iadului.
împăratului Ahab, căruia Sfântul Ilie i-a zis să se
grăbească să plece, căci ploaie mare va cădea pe pământ. Iată, Sfântul Ilie stă împotriva celor ce joacă, celor ce
Sfântul Ilie s-a dus apoi în munte să se roage lui dansează la baluri; el i-a înjunghiat ca pe boi pe toţi popii
Dumnezeu să trimită ploaie pe pământ. Cerul s-a deschis lui Baal, rămânând astfel o pildă vie pentru toţi ce joacă
la rugăciunea lui Ilie şi pământul a fost adăpat din destul cu sau aprobă jocurile şi dansurile, care sunt socotite închina-
ploaie. Văzând împăratul Ahab această minune şi-a cu- re la idoli, aşa cum spune şi Sfântul Apostol Pavel la
noscut rătăcirea şi s-a întors acasă, plângându-şi păcatele Corinteni1, cap.10, v.7: ,,Să nu fiţi închinători la idoli, ca
sale.
unii dintre ei, după cum este scris: «poporul a şezut să
mănânce şi să bea şi s-a sculat să joace!»”
Sfântul Apostol Pavel le atrăgea atenţia creştinilor de
atunci să nu facă ce a făcut acel popor în pustie, pierind în
acea zi, din cauza acestui mare păcat, ca la 3000 de su-
flete. Dar, oare, Sfântului Ioan Botezătorul nu i s-a tăiat
capul din cauza acestui păcat al jocului, când a dansat fata
cea desfrânată?! Irod a făcut jurământ că îi va da orice îi
va cere, chiar jumătate din împărăţia lui, iar ea a refuzat şi
îndemnată de diavolul şi de maica sa i-a cerut capul lui
Ioan Botezătorul, cel mai mare prooroc. Sfinţii apostoli,
oare, nu au fost prigoniţi şi omorâţi din cauză că le-au con-
vertit pe jucătoare, pe desfrânate la creştinism?! În timpul
sfinţilor părinţi care au ţinut sinoadele ecumenice,
dansurile oamenilor erau mai nevinovate, mai primitive şi,
cu toate acestea, sfinţii părinţi au văzut că sunt departe de
Evanghelie, de aceea, la sinodul al VI-lea şi al VII-lea
ecumenic ei condamnă jocurile, ca fiind neconforme cu
viaţa morală creştină.
Sfântul Ioan Gură de Aur zice: ,,Unde sunt cântece lu-
meşti, jocuri şi dansuri, acolo e toată gloata dracilor!” Într-o
astfel de adunare e Sodoma şi Gomora, aici stau faţă-n
faţă Acriman şi Ormuz, care au prilejul să-şi ridice capul cu
îndrăzneală, adică cer închinare la idoli. Deci, dacă sfinţii
părinţii noştri condamnă acestea şi ne spun că e un păcat,
şi nu le aprobă, noi de ce le găsim bune? Nu observăm că
mai întâi supărăm pe Dumnezeu?! Fiindcă de la jocuri, de
la băuturi, de la aceste distracţii iese un izvor de fărădelegi
şi de păcate mari. De la baluri şi serate au rămas o
mulţime de fete necinstite, urmând apoi pruncii avortaţi -
crimele; câţi nu s-au junghiat cu cuţitele, câţi tineri, câte
tinere, nu s-au îmbolnăvit şi au murit fără de vreme de la
dansuri, de la baluri, de la jocuri, de la nunţile cele însoţite
de aceste urgii.
Ca o furtună ce se dezlănţuie peste omenire, aşa s-au în-
tins bolile de la aceste mari păcate, căci oamenii au uitat
de tot ce-i sfânt, nu mai ţin seama de nimic şi nici de Bunul
Dumnezeu; au devenit nervoşi, căci fără frică deschid gura
şi-L înjură. Unii au alunecat în patima jocului de noroc,
stând neclintiţi, cu mintea încordată, ore întregi şi chiar zile
undeva într-o cămăruţă cu aer închis, în fum de tutun;
toate acestea le rod nervii, căci văzând cum îşi distrug
averea şi banii, ajung de îşi pierd minţile, familia şi chiar la
sinucidere. Câte jertfe de acestea n-au
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 713
căzut în ghearele demonilor de la aceste urgii şi păcate?!
Iată ce roade bogate culege diavolul de pe urma acestor
păcate! Fiindcă oamenii L-au lăsat pe Dumnezeu şi legea
Lui şi se închină idolilor, jocurilor, petrecerilor, demonilor.
Aşa a făcut poporul evreu în vremea Sfântului Ilie: L-a
părăsit pe Dumnezeu şi legea Lui, înclinând spre patimi şi
închinându-se idolului Baal, jocurilor şi petrecerilor în locul
lui Dumnezeu. Oare, creştinii de astăzi nu fac tot aşa?!
Creştinii noştri au aşezat televizorul în locul sfintelor
icoane, spre răsărit şi, în loc să se închine lui Dumnezeu,
se închină idolilor pe care-i văd la televizor: jocurilor şi des-
frâului care se arată acolo? Oare, pe canalul acesta nu-ţi
vin în casa ta, frate creştine, toţi spurcaţii, toţi desfrânaţii,
toţi necredincioşii şi hulitorii?! Nu râzi tu cu ei în faţa sfinte-
lor icoane şi-n faţa lui Dumnezeu? Apoi vrei să-ţi asculte
Dumnezeu rugăciunile!? Nu este aceasta o lepădare de
Dumnezeu, ca a celor din vremea Sfântului Ilie?
De aceea Sfinţii Părinţi ne-au lăsat scris şi ne-au atenţionat
cât de mare este acest păcat, şi cât rău pricinuieşte su-
fletului atât în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă. Aşadar,
părinţii să nu se mai plângă că-i bat copiii, că-i dau afară
din casă, că nu-i ascultă, că sunt beţivi, tutunari, curvari, că
nu vor să mai asculte de Dumnezeu, că nu le mai trebuie
biserică şi rugăciune, nu se mai închină nici câteva minute
înaintea lui Dumnezeu, cu metanii până la pământ. Nopţi
întregi nu se mai satură dansând şi jucând la nunţi, la
baluri şi în alte locuri stricate ori jucând jocuri de noroc; de
aceea copiii care se zămislesc în astfel de momente ne-
curate ies viermănoşi ca fructele în care apar viermii abia
atunci când se coc. La fel şi aceşti copii, când ajung mari
sunt plini de duhuri necurate, de vicii, de viermii patimilor,
ai idolilor, ca şi cei din vremea Sfântului Ilie. Să ia aminte
să se întoarcă la Dumnezeu cu toţii până nu e prea târziu.
Câţi creştini nu fac apoi ca împăratul idolatru pe care l-a
mustrat Sfântul Ilie pentru necredinţa lui?... căci a trimis
soli să întrebe idolii şi proorocii mincinoşi, dacă se face
bine sau nu, căci era bolnav. Nu fac, oare, tot aşa şi
creştinii noştri când se îmbolnăvesc?! Aleargă mai întâi la
descântece, să le toarne cositorul şi să le descânte în mul-
te feluri şi să le dea de băut şi de mânjit lucruri descântate.
Până acolo au ajuns vrăjitoarele că le dă să bea de unde
au scăldat mortul, ca cine bea acea apă în care a scăldat
mortul; aşa să-i stea ochii şi gura, cum stă a mortului, să
nu mai poată zice un cuvânt, să fie mut, să fie surd şi să
facă toate cum zice nevasta.
Îndeosebi femeile sunt cele mai multe care au păcatul
acesta că aleargă la vrăji, la descântece, dar după ce se
mânjesc şi beau fel de fel de spurcăciuni, şi mai rău se fac
unii oamenii pentru că nu ţin mult farmecele acestea.
Unele mai vin chiar şi pe la biserică, zicând: ,,să mai încer-
căm şi prin slujbe!”, după ce s-au
714 PREDICI
dus la diavol. Iată rătăcire, iată lepădare de Dumnezeu!
Cum să mai asculte Dumnezeu rugăciunea acestora, care-
I întorc spatele şi se duc la diavolul să-i ceară ajutor? De
aceea nu se tămăduiesc mulţi, de aceea nu le ajută
Dumnezeu şi nu vrea să le audă rugăciunea.
Alt păcat tot aşa de mare şi înfricoşat este păcatul
înjurăturilor, hulelor, luarea numelui lui Dumnezeu în
deşert, care este călcarea uneia din cele zece porunci date
de Dumnezeu, unde zice: ,,Să nu iei numele Domnului,
Dumnezeului tău în deşert!” Cel care hulea în legea veche
pe Dumnezeu era omorât cu pietre, fără iertare - aceasta
era pedeapsa. Îl scoteau într-o piaţă şi acolo aruncau toţi
cu pietre şi-l omorau pe cel pe care îl auzeau înjurând de
Dumnezeu. Dar astăzi, câţi oameni nu deschid gura şi-L
înjură pe Bunul Dumnezeu, Care ne hrăneşte?! Înjură ce-
rul, soarele, luna şi stelele, sfinţii, grijania, lumina, raiul şi
toate cele sfinte.
Cum de nu se deschide pământul să-i înghită pe aceşti
nelegiuiţi!? Cum de nu se coboară foc din cer să ardă pe
aceşti hulitori?! Dar, va fi odată. Răbdarea lui Dumnezeu e
mare! De nu se vor întoarce, prăpădul îi va stinge pe toţi.
Omule, cum vei da tu răspuns în faţa lui Dumnezeu, când
îţi va ieşi sufletul pe gura aceea spurcată, cu care înjuri pe
Dumnezeu?! Cum vei sta în faţa Lui? Ce îndrăzneală mai
ai tu, creştine, la Dumnezeu să te ierte? Tu, care ai hulit pe
Dumnezeu! Grozav lucru e a cădea în mâinile lui
Dumnezeu! Opriţi-vă slugi obraznice; opriţi-vă până nu e
prea târziu! Aşa Îl iubim noi pe Dumnezeu?! De ce te îm-
prieteneşti, tu, creştine, cu diavolul, cu sarsailă, cu aghiuţă,
cu ucigă-l toaca, ducă-se pe pustii? Cum poţi lua tu parte
la întunericul acesta, cum poţi trece de partea necuratului,
când tu te -ai lepădat de el la botez?! Nu vezi, frate
creştine, cum a reuşit el să facă lumea să înjure de tot ce e
mai sfânt şi mai curat!? Pe Dumnezeu cu tot ce-I aparţine
Îl înjură până şi copiii. Şi încă un nume, tot atât de scump,
mai înjură copiii: numele de ,,mamă”. Mare păcat fac mulţi
şi cred că nu e nimic!
Mai înainte înjurau doar oamenii josnici, oamenii inculţi,
borfaşii, puşcăriaşii şi hoţii, dar acum s-au înmulţit cei care
înjură, mai ales dintre oamenii pretinşi culţi; copiii de la cea
mai mică vârstă învaţă înjurături de la părinţii lor. Ce păcat
mare şi grozav! Fericitul Ieronim spune că nici un păcat nu
e mai mare ca hula, iar Fericitul Augustin zice că cine
înjură numele lui Dumnezeu şi cele sfinte face tot acelaşi
păcat ca şi aceia care L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu.
Adevăraţii creştini, domnitorii, împăraţii, regii care au fost
înainte, n-au putut suferi niciodată să audă cum înjură oa-
menii şi cum Îl hulesc pe Dumnezeul cerului şi al
pământului, pe Împăratul Împăraţilor, pe Regele Regilor.
Pentru aceasta au pus nişte legi foarte aspre, căci unul
dintre ei a pus pedeapsa să i se
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 715
găurească limba celui care înjură, să fie înfierat cu fierul
roşu pe frunte; altul a spus să-i închidă în casa de nebuni
pe toţi hulitorii, altul dădea amenzi mari celor hulitori, iar
cine hulea a cincea oară, era legat în piaţa publică în văzul
tuturor. La a şasea hulă îi puneau fierul roşu pe buza de
sus; la a şaptea îi înfierau şi buza de jos, iar dacă nu se
îndrepta îi scoteau limba din rădăcină. Aceasta era pe-
deapsa pentru hulitori în vremea creştinilor noştri
adevăraţi.
Deci, fraţi creştini, înarmaţi-vă cu râvna Sfântul Ilie! Ceea
ce trebuie să băgăm de seamă noi, toţi creştinii, este că
Sfântul Ilie a avut curajul să-i mustre pe toţi, chiar şi pe
împărat, pentru hule şi pentru depărtarea de Dumnezeu.
Această râvnă trebuie s-o avem noi, toţi creştinii, şi, mai
ales, dumneavoastră ca părinţi să-i pedepsiţi pe copii când
îi auziţi că înjură, pentru că, pe lângă faptul că le faceţi un
mare bine, îi scăpaţi de focul iadului, de muncile cele de
veci. N-aveţi frică de nimeni! Nu vă ruşinaţi a-L mărturisi pe
Domnul care a făcut cerul şi pământul şi toate cele ce sunt
într-însele văzute şi nevăzute!
Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, că încă puţin va fi
şi va veni pe norii cerului să plătească fiecăruia după
faptele lui! Haideţi dar, fraţilor, luaţi hotărâre chiar acum, ca
să vă lăsaţi de toate păcatele! Nu vă luaţi după lumea
aceasta rătăcită şi mincinoasă; nu vă lăsaţi duşi în eroare
şi în rătăcire! Mustraţi-i şi spuneţi-le în faţă că este un
păcat a juca, nu-l scornim noi acum, cum cred unii. Aţi
auzit că sfinţii lui Dumnezeu, soboarele, sinoadele au spus
că e un păcat mare, un izvor de fărădelegi. Duhul Sfânt a
ştiut ce va fi, de aceea a zis: ,,Păstorii au făcut fărădelegi,
împotriva Mea şi proorocii au proorocit întru Baal şi au um-
blat după cele netrebnice! Pentru aceasta Mă voi judeca
cu voi - zice Domnul - şi cu fiii fiilor voştri Mă voi judeca!”
Nu vă luaţi după nimeni şi nici după cei ce se încred în
ştiinţă numai, căci mare este puterea lui Dumnezeu, nu a
omului!
Omul este o fărâmă de nimic. De ce învăţaţii lumii nu
reuşesc să închidă robinetele cerului, să nu mai plouă
când plouă mult? Să nu mai înece recolta şi oamenii cu
totul. De ce nu reuşesc învăţaţii să facă să plouă acolo
unde nu plouă? De ce nu opresc soarele să nu mai dogo-
rească să usuce pământul şi verdeaţa? De ce nu opresc
cutremurele sau nu anunţă măcar cu câteva ore înainte, ca
oamenii să poată ieşi din case? Ştiu ei câte stele sunt pe
cer?! Şi ce există mai sus de ele?!
Nu vă înşelaţi! De nu va potrivi Dumnezeu ploaia ş i
căldura, vântul şi lumina, zăpezile şi gerurile, trăsnetele şi
fulgerele chiar, nu se face nimic pe pământ. Nu vom mai
avea ce mânca. Nu vedeţi că Dumnezeu strică planurile
oamenilor?! Câte nu plănuiesc oamenii! Că vor face şi vor
drege, le dă peste cap în câteva secunde toate planurile.
Toată nădejdea noastră s-o punem în Dumnezeu, nu în
oamenii care râd de puterea lui Dumnezeu. Un singur lucru
ne rămâne de făcut: să ne recunoaştem
716 PREDICI
păcatele şi să ne întoarcem la Dumnezeu prin pocăinţă
sinceră şi cu lacrimi că e vreme de plâns, e vreme de
pocăinţă. Să recunoaştem că suntem păcătoşi şi să ne
întoarcem pe calea cea adevărată, aşa cum a zis Sfântul
Prooroc Ilie.
Să-L cinstim pe Dumnezeu, să-I mulţumim pentru ce ne-a
dat şi să venim aici, acasă la El - în sfânta biserică - să-I
aducem laudele şi jertfele noastre sufleteşti şi trupeşti.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul puterilor,
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac, al lui Israel, al
Proorocului Ilie şi al tuturor sfinţilor părinţilor noştri, auzi-ne
şi pe noi astăzi, Doamne, auzi-ne şi trimite focul Duhului
Tău cel Sfânt şi primeşte Tu jertfa inimilor noastre!
Ţie, Doamne, ne predăm cu tot ce avem pe acest pământ:
sănătate, frumuseţe, bogăţie! Auzi-ne, Doamne, şi fă să
cunoască şi necredincioşii că Tu eşti Dumnezeul nostru!
Auzi-ne, Doamne, şi fă să se ruşineze cei ce se luptă împ-
otriva Ta, cei ce nu vor să se închine Ţie Dumnezeului ce-
rului şi al pământului, Creatorul celor văzute şi celor
nevăzute şi fii cu noi în toate zilele până la sfârşitul ve-
acurilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 717
PREDICĂ LA TĂIEREA CAPULUI
SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL
,,Ioan a zis: «Eu sunt glasul Celui ce strigă în pustie:
îndreptaţi calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul!»”
(Ioan 1, 23)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Din cele mai vechi timpuri oamenii cei buni şi vestiţi aveau
obiceiul ca înainte de moarte să dea învăţături copiilor,
rudeniilor, prietenilor şi să rânduiască din cele agonisite
pentru facerea de
fapte bune. Îi învăţau cum să păzească obiceiurile bune,
cum să împartă săracilor milostenia pentru sufletele lor şi
chiar numeau cui să o dea. Acestea toate pricinuiau multă
jale şi durere mai ales copiilor şi celor mai de aproape
pentru că îi vedeau pe cei dragi că se despart de viaţă şi
de lumea aceasta şi pleacă într-o lume necunoscută de
unde nu se vor mai întoarce niciodată.
Aşa a făcut Patriarhul Avraam, Isaac, Iacov, aşa a făcut
David, învăţând pe fiul său Solomon să aibă frică de
Dumnezeu şi să păzească legea Lui. Aşa a făcut Tobie ş i
toţi drepţii şi plăcuţii lui Dumnezeu. Acest lucru l-a făcut şi
Sfântul şi Marele Prooroc Ioan Botezătorul, a cărui
prăznuire o pomenim astăzi. După ce a fost prins din po-
runca lui Irod împăratul, Sfântul Ioan a fost băgat la
închisoare şi acolo, în acea temniţă, a stat un an de zile.
Când a simţit Ioan că i se apropie sfârşitul şi că Irod vrea
să-i taie capul, i-a învăţat pe ucenicii săi de cine să as-
culte, după plecarea lui, şi i-a trimis pe doi din ucenicii săi
la Domnul Hristos cu întrebarea: ,,Tu eşti Cela ce trebuia
să vină sau să aşteptăm pe altul?”
Iisus răspunzând le-a zis lor: ,,Mergeţi şi spuneţi lui Ioan
cele ce auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea, şchiopii
umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi
săracilor li se propovăduieşte!”, şi chiar în timpul acela a
făcut Domnul Hristos multe minuni înaintea ucenicilor lui
Ioan.
Sfântul Ioan Botezătorul ştia sigur că Iisus era Acela Care
trebuia să vină, că doar el Îl botezase, el văzuse Duhul
Sfânt în chip de porumbel şi auzise glasul Tatălui Ceresc
Care L-a mărturisit pe Fiul Său cel iubit. Întrebarea aceasta
a fost pusă, însă, pentru ucenicii lui, ca ei să audă mai clar
şi să vadă minunile lui Iisus. A mai vrut Sfântul Ioan să-i
trimită pe ucenicii săi la Domnul Hristos fiindcă se
718 PREDICI
apropia timpul să se despartă de lume şi să se ducă cu
sufletul în iad, să propovăduiască şi acolo venirea lui Hris-
tos, Care izbăveşte sufletele celor care vor crede în
propovăduirea Lui şi Se va pogorî în temniţele iadului, ca
să-i scoată şi pe cei de acolo la fericire, după învierea Sa.
Să vedem acum în ce chip a fost băgat Sfântul Ioan în
temniţă şi pentru ce i-a fost tăiat capul lui, de Irod.
Împăratul Irod cel mare, acela care stăpânea în vremea
naşterii lui Iisus Hristos şi care a tăiat 14.000 de prunci,
nădăjduind că-L va ucide şi pe Iisus, acest Irod, a avut
patru copii. Pe unul îl chema Filip, pe altul Lisanie, pe altul
Avilenie, iar pe cel din Evanghelia de astăzi îl chema Irod,
după numele tatălui său. Aceşti patru fraţi, după moartea
tatălui lor, au împărţit ţara în patru părţi şi domnea fiecare
peste partea sa.
Irod, mai răutăcios, s-a ridicat cu război asupra fratelui
său, Filip, şi i-a luat partea lui de avere, i-a luat soţia, pe
care o chema Irodiada şi toate câte avea acest frate al lui,
Filip. Dacă a luat-o pe Irodiada, femeia fratelui său şi o
ţinea în loc de nevastă, pe nevasta lui adevărată, pe care a
avut-o până atunci, a izgonit-o. Ea s-a dus la tatăl ei, Areta
împăratul, căci era fată de împărat, şi i-a spus toate câte a
făcut Irod, bărbatul ei. Areta împăratul s-a răsculat cu
oaste asupra lui Irod, i-a prădat ţara şi i-a omorât mulţi
oameni, răzbunându-se asupra lui Irod pentru fiica sa. Dar
Irod, cel fără de ruşine, trăia înainte cu soţia fratelui său,
Filip.
Sfântul Ioan Botezătorul, care a fost trimis de Dumnezeu în
lume să pregătească inimile oamenilor cu învăţătura Sa, îl
mustra pe Irod pentru fărădelegea aceasta mare şi-i zicea:
,,Nu ţi se cade ţie, o, Iroade, să ţii femeia fratelui tău, Filip!”
Pentru aceste cuvinte s-a mâniat Irodiada şi voia să-l
omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan şi-l cin-
stea ca pe un om mare şi vestit; îl ştia că este un sfânt şi
un mare drept, iar pe sine se ştia vinovat de călcarea legii
pe care o învăţa Sfântul Ioan.
După ce Sfântul Ioan Botezătorul a botezat mulţime de
oameni, Irod l-a trimis pe unul din boierii lui să-l cheme pe
Ioan la el, să-i spună să se oprească şi să nu mai vor-
bească despre păcatul lui în public, că altfel va fi rău de el.
Dar Ioan
a răspuns către solul lui Irod: ,,Du-te şi spune
împăratului tău că nu am vreme acum să vin, pentru că
mai întâi trebuie să fac voia lui Dumnezeu, nu a oamenilor!
Mai întâi trebuie să arăt lumina celor cu ochi, nu celor orbi.
Va veni însă o vreme când voi veni nechemat înaintea
împăratului tău, care face fărădelege şi voi da pe faţă toată
ticăloşia lui!”.
Aceste cuvinte ale lui Ioan au fost spuse de boierul acela
lui Irod, iar acesta le-a înghiţit pe toate ca pe nişte pilule
amare, fiindcă nu era voia lui Dumnezeu atunci ca să
moară Ioan. După ce Sfântul Ioan Botezătorul L-a
propovăduit pe Fiul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele
lumii, şi după ce a împlinit toată taina
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 719
mântuirii noastre, s-a dus de bună voie înaintea
împăratului Irod şi i-a zis: ,,Ce amestec are întunericul cu
lumina, sau pentru ce ai trimis tu, care calci legea, la mine
învăţătorul legii?” Irod s-a ruşinat de aceste cuvinte şi i-a
zis: ,,Te rog să încetezi, Ioane, de a mă mai batjocori!”
Ioan a răspuns: ,,Eu am venit pe lume să mărturisesc
Adevărul, să condamn făţărnicia, să dau pe faţă păcatele binele îl vom avea, vieţuind fără nici o supărare! Iar dacă
lumii, ca să se lase fiecare de fărădelegea sa!”. va trăi Ioan, vom fi lipsiţi de toate şi vom ajunge de râsul

Atunci Irod s-a mâniat şi a poruncit ostaşilor să-l ia pe Ioan 720 PREDICI
şi să-l închidă în temniţă. Ostaşii l-au legat de mâini şi
astfel Sfântul Ioan Botezătorul a fost dus în temniţa cea lumii. Deci du-te repede, grăbeşte-te, până nu se trezeşte
rece, temniţa palatului lui Irod, unde a stat un an de zile. Irod şi să nu se căiască pentru că a făcut jurământ!”.

În acea vreme, împăraţii aveau obiceiul de a-şi prăznui Auzind aceasta, Salomeea, că aşa o chema pe fata cea
ziua naşterii lor cu multe petreceri. De aceea şi Irod, când i blestemată a Irodiadei, s-a dus şi a cerut capul lui Ioan
s-a împlinit ziua naşterii, a pregătit o mare petrecere boieri- Botezătorul. Când a auzit Irod ce a fost în stare să-i ceară,
lor lui, cu băuturi şi mâncăruri alese, jocuri şi muzică, ca s-a mâhnit foarte tare, fiindcă nu voia să-l omoare, pentru
să-şi veselească fiecare trupul, aşa cum pofteşte. Cu acest că-l ştia om drept. Sta nemişcat bietul Irod şi îngândurat,
prilej, diavolul a pus îndemn în mintea şi inima Irodiadei, ca o corabie bătută de vânturi, neştiind ce să facă. Ceea
să-şi trimită şi ea fata, pe care o avea cu Filip, fratele lui ce-l strângea de grumaz mai mult era jurământul pe care-l
Irod, să joace la masă înaintea împăratului şi a întregului făcuse şi nu putea să şi-l retragă, mai ales că era cuprins
popor adunat acolo, pentru ca să îndulcească şi să ve- şi biruit de patima beţiei şi a curviei, căci bine zice înţelep-
selească inima lui Irod şi să-l facă să aibă multă dragoste tul Solomon că: ,,Vinul şi femeia iau minţile omului”.
către dânsa, aşa cum au obicei unele femei, să
măgulească pe bărbaţii lor cu câte o surpriză ca aceasta şi Aşa şi Irod, pierzându-şi capul cu aceste patimi, a poruncit
mai ales că, întru acea vreme, era Sfântul Ioan în temniţă ca imediat să fie adus capul sfântului şi dreptului Ioan Bo-
şi nu ştia cum să-l omoare pe el. tezătorul pe o tavă, la masa lui, înaintea tuturor boierilor.
Salomeea, care abia aştepta aceasta, a cerut să i-l dea el
Ştiind Irodiada şi cu diavolul, că nici o patimă nu este mai în mână, iar ea să-l ducă la maică-sa, după cum o
rea ca să-l orbească pe om şi să-l pornească spre crimă învăţase Irodiada, mama ei, care voia să-l vadă cu ochii ei,
ca beţia, a aşteptat ticăloasa mai întâi ca Irod să mănânce fiindcă se temea de două lucruri: unul, ştiind că Ioan ca un
şi să bea bine şi după ce l-a văzut că s-a îmbătat, atunci mare sfânt, după tăiere, s-ar putea să învieze şi le va
şi-a trimis fata. A împodobit-o mai întâi cu fel de fel de zor- pierde cu puterea sa, iar altul, ca nu cumva să taie pe altul
zoane, cu veşminte scumpe, transparente, i-a pus cercei în în locul lui, iar pe Ioan să-l slobozească.
urechi, inele, brăţări şi mărgele, parfumuri şi unsori vrăjite
şi după ce s-a uitat multă vreme în oglindă, aceasta a De aceea a cerut capul ca să-l vadă şi mai ales să-l chi-
pornit apoi în sala cu ospăţul. Acolo, în ritmul muzicii care nuiască şi mort, căci după o tradiţie veche, se spune că
cânta pentru joc, a început să joace în faţa lui Irod şi a Irodiada, când l-a primit în mână, a luat un ac şi a străpuns
boierilor adunaţi. În jocul acesta atât au înfierbântat-o limba sfântului, hulindu-l şi zicând: ,,Aceasta este limba
duhurile necurate, încât n-a mai ţinut seama de nici o care nu mă lăsa în pace şi mă batjocorea pe mine în faţa
ruşine şi a început să arunce de pe ea veşmintele în timpul poporului!”. Pe când ticăloasa făcea aceasta, tot tradiţia
jocului, rămânând aproape goală în faţa tuturor mesenilor. spune că sfântul cap de pe tava aceea a deschis gura şi
încă o dată i-a strigat cuvinte aspre: ,,Să ştii că tot nu-ţi
Irod împăratul, înfierbântat de duhul curviei, aşa cum se este îngăduit să trăieşti cu fratele soţului tău!”
aprind mulţi ticăloşi în zilele noastre care asistă la astfel de
jocuri, a făgăduit atunci, cu jurământ, că-i va da jucătoarei Văzând această minune, a poruncit ostaşilor să fie străjuit
aceleia orice îi va cere, chiar şi jumătate din împărăţia lui. capul sfântului, iar trupul să se îngroape fără de cap. Irodi-
Vicleana fată, care era stăpânită de diavolul, s-a dus ada, Salomeea şi toţi făcătorii de rău s-au bucurat de
repede la mama ei, să o întrebe ce să-i ceară, iar aceasta moartea Sfântului Ioan, dar ceilalţi s-au întristat şi tot
i-a zis: ,,Lasă jumătate din împărăţie ce ţi-a făgăduit! Cere ospăţul s-a tulburat, în urma acestui mare păcat al crimei
capul lui Ioan Botezătorul că, dacă va pieri el, toată ce s-a făcut fără de dreptate. Dumnezeu, însă, a răsplătit
împărăţia lui Irod va fi a noastră, nu doar jumătate şi tot cu pedeapsă aspră acestor nelegiuiţi şi în viaţa aceasta şi
în cealaltă veşnică, căci şi-a luat plata fiecare după cum a
făcut. Pe Salomeea, jucătoarea cea desfrânată, a înghiţit-o sar pentru viaţa noastră şi de a ne înfrâna de la toate
pământul de vie; Irod şi Irodiada au fost prinşi şi legaţi de poftele şi lucrurile păgubitoare. Omul cumpătat îşi pune
împăratul Romei de atunci şi duşi în surghiun, unde au frâu plăcerilor şi poftelor vinovate. Nu se lasă biruit şi robit
murit în chinuri grele, iar averea lor şi tot aurul şi bogăţiile de ispitele cărnii sau de amăgirile patimilor înşelătoare.
le-au fost luate şi împărţite între alţii. Creştinul adevărat ştie că cine luptă se înfrânează şi numai
cine se înfrânează biruieşte şi se încoronează.
Iată deci, să nu ne jucăm cu jurământul, căci mare rău ne Cumpătarea este virtutea morală obligatorie pentru toţi
facem sufletului nostru. Prin jurământ omul se poate creştinii, poruncită de Mântuitorul şi urmată de El şi de toţi
lepăda de credinţă, de Dumnezeu şi vine pedeapsă mare sfinţii.
peste cei care se jură şi peste cei care jură, aşa cum au
mulţi obiceiul să se jure pe icoane, pe Sfânta Evanghelie, ,,Luaţi aminte de voi înşivă,” - grăieşte Domnul Hristos, -
pe Sfânta Cruce, pe Numele ,,să nu se îngreuieze inimile voastre cu mâncare şi băutură
peste măsură!”. Creştinul adevărat trebuie să fie măsurat
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 721 în toate, să nu lase poftele fără frâu şi toate dorinţele să şi
le stăpânească. Să fim stăpâni pe noi şi nu robi, să nu ne
lui Dumnezeu. Iată ce grăieşte proorocul Zaharia: ,,Am stăpânească nici o patimă, pe toate să le avem legate şi
văzut o seceră lungă de distruse; să fim totdeauna treji, căci repede pot încolţi
astfel de buruieni care pot otrăvi sufletul şi trupul nostru.
20 de coţi şi lată de 10 coţi şi Dumnezeu mi-a zis:
«Aceasta iese de la faţa lui Dumnezeu şi intră în casa Cumpătarea este cea mai bună doctorie pentru sănătatea
celor ce se jură pe numele lui Dumnezeu, de-i pierde şi-i sufletului şi a trupului. Ea constă mai întâi în înfrânarea
sfârşeşte!»” poftelor, în oprirea excesului, în stăpânirea patimilor de
mâncare, de băutură, îmbrăcăminte chiar, mânie,
Să fugim şi noi de jurământ pentru că cel ce jură sau pune înjurături, drăcuieli, vorbire multă fără rost, glume proaste
pe altul să jure este ucigaşul sufletului său. Din cauza şi multe altele. Omul
acestui păcat a pierit Irod, pentru că s-a jurat fetei aceleia
jucătoare şi apoi de ruşinea lumii s-a ţinut de jurământ, aşa 722 PREDICI
cum fac unele femei care se jură pe icoană în faţa bărba-
tului că n-a făcut păcatul curviei, n-a greşit cu nimeni, sau cumpătat dă ordin dorinţelor lui. El dictează, ordonă,
bărbatul în faţa femeii. stăpâneşte cu asprime plăcerile şi astfel se înalţă la
Cine jură să scape de ruşinea lumii, de necazurile acestei adevărata personalitate a omului creştin, adevăratul model
vieţi trecătoare, nu va scăpa de osânda cea veşnică. Toate după credinţa şi învăţătura lui Hristos.
aceste nelegiuiri din casa lui Irod au izvorât din patimile
păcătoase ale acestui rege. Ioan şi Irod stau faţă în faţă şi Lipsa de cumpătare îi aruncă pe cei mai mulţi oameni în
astăzi înaintea noastră. Ioan Botezătorul întruchipează pe cele mai grele mizerii morale şi materiale: în destrăbălare,
omul lui Dumnezeu, pe trimisul şi apărătorul legii Dom- în lux, în curvii şi preacurvii, în jocuri de noroc, în beţie şi
nului; Irod este călcătorul legii lui Dumnezeu. Ioan se vrăjitorie. Din cauza acestora foarte uşor ajung unii în spit-
poartă ca un sfânt smerit şi ascultător de Dumnezeu, dar ale şi în case de nebuni, în temniţe şi în ruinarea trupului şi
aspru cu sine însuşi şi cu păcătoşii; Irod se poartă ca un a sufletului. Dacă privim cu atenţie trupurile beţivilor, des-
pătimaş nelegiuit, sângeros, beţiv, desfrânat şi ucigaş. Un- frânaţilor, risipitorilor şi bolnavilor din cauza acestor patimi,
ul curat ca un înger, reprezentând în toată frumuseţea ei ne putem convinge câtă mizerie este în lume, din lipsa
virtutea cumpătării, celălalt murdar ca un demon, cumpătării! Câţi bani greu munciţi se duc în vânt pe arti-
înfăţişând lipsa de cumpătare cu toate urmările ei rele. cole de lux şi pe alte pofte deşarte!

Toate virtuţile îşi au valoarea şi frumuseţea lor morală şi Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, printre celelalte virtuţi de
socială, dar se pare că nici una nu are rol familial şi social căpetenie, ne porunceşte, dacă vrem să ne mântuim, să
mai însemnat decât cumpătarea. Prin cumpătare înţele- avem această virtute a cumpătării, pe care o recomandă
gem virtutea de a ne mulţumi cu ceea ce este strict nece-
tuturor: bărbaţilor şi femeilor, tinerilor şi bătrânilor şi mai şi, în loc să facă din trupul lui o biserică a lui Dumnezeu, îşi
ales în formarea de viaţă a copiilor. batjocoreşte trupul şi-l ruinează.

Fără cumpătare nu există bunăstare, nici progres, nici În Vechiul Testament beţivii erau omorâţi cu pietre, iar în
viaţă morală. Chiar şi în păgânism cumpătarea este so- Noul Testament se spune limpede că beţivii nu vor moşteni
cotită fundamentul virtuţilor morale şi mijlocul cel mai bun Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu se trezesc la pocăinţă,
pentru a gusta plăcerea cea mai mare. Din cumpătare se dacă nu se leapădă de patima aceasta şi de toate celelalte
nasc şi alte virtuţi morale: cinstea, modestia, bunătatea, care derivă din ea. Profetul Ioil strigă şi el cu tărie:
fecioria, blândeţea, seriozitatea - seriozitatea morală, unele ,,Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi, lepădaţi-vă de faptele
mai lăudabile decât altele. În schimb, unde nu este cele fără de roadă ale întunericului şi urmaţi legea Dom-
cumpătare, îşi găsesc culcuş cald toate patimile şi toate nului!”
relele, din care cele mai mari sunt: beţia, desfrâul şi
omorul. Beţia este mama desfrâului şi băutura morţii. Cine Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este un strigăt
trăieşte în desfrâu şi în beţie, bea băutura morţii; Cine peste veacuri împotriva destrăbălării, împotriva luxului, a
trăieşte necununat, cu mai multe femei sau femei cu mai îmbuibării, a desfrâului, a beţiei, a omorului şi a tuturor
mulţi bărbaţi, la moarte bea atâtea pahare amare cu câţi a păcatelor care izvorăsc din lipsa de cumpătare; e un strigăt
desfrânat. Mai mult ca sigur, Irod nu-l ucidea pe Ioan, dacă de alarmă împotriva femeilor luxoase şi nelegiuite care nu
ar fi fost în stare de trezvie, mai ales că avea un respect ştiu să se îmbrace decât pentru a deveni cele mai pri-
deosebit pentru el. mejdioase curse ale bărbaţilor şi care se gătesc pentru
ispită, pentru a atrage sufletele bărbaţilor în ispita des-
În stare de beţie, oamenii fac fapte urâte şi zic vorbe mur- frâului. Mare păcat fac femeile care se vopsesc, făcându-
dare, pentru care după ce se trezesc, se ruşinează, re- se ca nişte măşti ca şi Salomeea, care a dansat în faţa lui
gretă, plâng, dar e prea târziu. Câţi părinţi nu-şi zic vorbe Irod, atrăgându-l în păcatul curviei; mare păcat fac mai
grele şi ruşinoase unul altuia, în faţa copiilor când sunt ales cele care intră în Sfânta Biserică în halul acesta.
beţi! Câţi nu fac păcate urâte şi grele în faţa lumii, şi apoi,
după trezire, nu le mai vine să dea ochii cu lumea! Religia Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este un strigăt
creştină opreşte şi osândeşte amarnic beţia; o numără îm- împotriva bărbaţilor necinstiţi şi a preacurvarilor care-şi
preună cu necumpătarea, printre faptele rele ale trupului, lasă soţiile cu care sunt cununaţi la biserică şi
spre deosebire de cumpătare care se numără printre preacurvesc, amăgind şi înşelând, forţând şi ameninţând
faptele duhului. pe multe femei cinstite în serviciile lor, aşa cum fac mulţi
dintre şefi, bătându-şi joc de neamul creştinesc şi
Creştinii sunt îndemnaţi şi obligaţi să se ferească de socie- românesc. Vai de casa, de sufletul lor şi de copiii lor, dacă
tatea beţivilor şi de idealurile lor, deoarece beţia îi duce pe au! Această sărbătoare este un strigăt împotriva celor ce
oameni la sărăcie, la batjocură şi ceartă, la zăpăceală şi se căsătoresc rudenii! Câte cazuri nu sunt, ca Irod cu
nebunie, la necredinţă şi gâlceavă. Beţia îi duce pe oameni femeia fratelui său!
la plângere, la moarte şi la pierderea Împărăţiei lui
Dumnezeu. În casele beţivilor O creştină şi-a adus-o de la ţară pe sora ei la liceu şi
serviciu şi nu după mult timp, aceasta i-a luat bărbatul. A
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 723 trebuit să plece biata femeie, cu lacrimi în ochi, din casă şi
să se ducă unde o vedea cu ochii, din cauza surorii ei. A
intră vaiul şi oftatul, ca după muşcăturile înveninate ale vrut să facă un bine, dar şi-a făcut un mare rău. În altă
şerpilor, intră sărăcia, tânguirea, ruşinea şi blestemul. Aco- familie a trebuit să plece mama, ca să rămână fata cu tatăl
lo e jale şi sânge vărsat ca şi în casele ucigaşilor. Pe lângă ei. Că de… aşa a crescut fără ruşine şi fără frică de
toate acestea, beţia nu stinge setea, aşa după cum îmbu- Dumnezeu. A crescut-o aşa, ca şi Irodiada pe Salomeea,
ibarea nu satură poftele, ci mai degrabă le face mai fără de ruşine în faţa tatălui ei. Mare păcat!
nesăţioase. Beţia, ca şi îmbuibarea, naşte mizeria şi
sporeşte nefericirea în lume. În fiecare pahar dus la gură,
beţivul bea lacrimile, sângele şi viaţa soţiei şi a copiilor lui
Păcate grele sunt în lume! Nu mai vorbim de câţi veri cu
verişoare, câte rudenii apropiate care nu mai ţin seama de De atunci până în zilele noastre au fost mulţi care au pierit
nimic, nu vor să mai ştie de ruşine şi din cauza acestor urgii: fie că s-au tăiat în cuţite, fie că s-
au otrăvit, fie că s-au spânzurat, fie că au răcit jucând până
724 PREDICI s-au înfierbântat şi au murit de plămâni, fie că şi-au distrus
sufletul şi trupul, tot aceste nelegiuiri au fost pricina şi
trec peste toate, amăgesc, înşeală şi pe preoţi, căci nu mai izvorul răului. Iată, nimeni să nu mai zică de aceste dis-
întreabă şi se căsătoresc trăind întâi în păcatul curviei, iar tracţii, aceste rele, că nu ar fi nici un păcat! Să cerceteze
târziu, după ce fac copii se gândesc, şi o să se gândească fiecare mai bine şi să vadă câte victime cad şi astăzi din
atunci când va trebui să le iasă sufletul, amărâtul de suflet, cauza acestor nelegiuiri. Diavolul a reuşit să-i ducă pe
să iasă şi să-şi vadă murdăria în care a trăit atâta vreme. mulţi pe aceste căi greşite ca să cadă în ghearele lui.

O, ce păcate grele sunt în lume! Multe mi-e ruşine să le
mai spun, că mă cutremur şi mi-e frică să nu se desfacă
pământul să ne înghită pe toţi, de aşa păcate grele, ce
sunt în lume. Nu mai e frâu! Nu se mai înfrânează; au dat
drumul liber trupului, cărnii, să facă toate relele şi nu se
gândesc la ce va ieşi pe urmă. Sărbătoarea de astăzi este
împotriva beţivilor, criminalilor, este un strigăt de chemare
la cumpătare, la simplitatea creştină, la virtuţile şi morala
creştină. Să ne ferim cu toţii de duhul casei lui Irod, de
petrecerile, jocurile şi beţiile lumii, să ne ferim de izvorul
acesta al fărădelegilor, care se revarsă cu multă furie pes-
te sufletele creştinilor din veacul nostru. În el s-au înecat
mulţi!
În acest izvor de fărădelegi s-a înecat aproape tot tineretul
nostru creştin. Şi copiii sunt pierduţi! Părinţi, aveţi grijă de
copii, staţi împrejurul lor, căutaţi şi vedeţi pe unde umblă,
cu cine sunt în legătură şi ce păcate fac! Veţi da seamă de
ei înaintea lui Dumnezeu! Nu e de-ajuns că i-aţi adus pe
lumea aceasta, dacă nu-i învăţaţi sfânta credinţă, dacă nu-i
băgaţi în Împărăţia cerului, prin învăţăturile sănătoase ale
Bisericii. Vai de cei ce nu înţeleg să se întoarcă la
Dumnezeu!
Sunt foarte mulţi oameni care strigă în gura mare că nu
este nici un păcat a juca, a face petreceri cu beţii şi muzică
în zilele când îşi serbează onomastica, că nu este păcat a
se împodobi, a se înzorzona cu fel de fel de podoabe lu-
meşti, că nu este păcat a se îmbrăca după moda lumii
destrăbălate, că nu e nici un păcat a privi filme şi reviste
pornografice, a privi la televizor fel de fel de jocuri şi pro-
grame imorale. Iată, luaţi aminte, să nu ziceţi că nu v-a
spus nimeni! Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan
Botezătorul ne aminteşte de toate acestea. Din cauza
acestor petreceri s-a întâmplat grozava faptă rea, de a i se
tăia capul în temniţă.
În războaiele care au fost, pe la răspântii de drumuri, in-
amicul punea indicatoare cu înţeles mincinos. Scria pe
tăbliţe că drumul acela duce într-un loc,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 725
că celălalt drum duce în alt loc, dar toate drumurile acelea
duceau drept în tabăra lor, a vrăjmaşilor, a inamicului şi cei
care se luau după acele indicatoare se duceau drept la
moarte. Aşa face şi vrăjmaşul diavol cu noi. El a împănat
toate răspântiile vieţii noastre cu înşelăciuni, cu păreri
mincinoase despre lume, despre viaţă. Pe mulţi îi auzi:
,,Să ne trăim viaţa!”; un beţiv, a luat o sticlă şi o arăta în
sus: ,,Aceasta e viaţa!”, căci pentru el sticla, spirtul era
viaţa. Toate acestea, direct la moarte, la pieire sufletească
îi duc pe toţi. Multe căi îi par omului bune, dar la urmă ele
duc la moarte, şi abia atunci văd toţi înşelarea.
În viaţa noastră sufletească nu sunt decât două căi
adevărate: calea vieţii şi calea morţii. Calea vieţii este cea
cu Iisus, cu Dumnezeu, căci El este izvorul vieţii, al luminii
şi al fericirii, iar calea morţii este calea întunericului, calea
păcatului, a demonului, căci el este izvorul răului şi al pieirii
sufleteşti şi trupeşti; îi atrage pe oameni cu fel de fel de
nimicuri pe căile rătăcirii. Satana pândeşte pas cu pas
calea vieţii noastre şi încearcă să ne abată din căile Dom-
nului şi pe cei ce am apucat pe ele.
Mai ştim şi lucrul acesta, că sunt trei feluri de oameni: oa-
menii lui Dumnezeu, oamenii necuratului şi oamenii care
stau la răspântie - aceştia nu se hotărăsc nici într-o parte
nici în alta. Cei din urmă, care se iau după tăbliţele minci-
noase, ajung tot la el, la întunecatul. Cei care ascultă Cu-
vântul lui Dumnezeu şi se hotărăsc să trăiască viaţă curată
şi se leapădă de păcate, intră în tabăra luminii, a credinţei,
a lui Dumnezeu, a mântuirii.
Când Patriarhia noastră a editat Noul Testament, un
credincios a luat două cărţi, cu gândul să dea una la alt-
cineva, care ar dori să o cumpere. Din întâmplare
a găsit unul căruia îi plăcea să bea şi ar fi vrut aces-
ta s-o cumpere chiar el, dar tocmai în clipa când să-i dea
cartea a sosit un argat, un propovăduitor al necuratului
strigând în gura mare: ,,Mă, ce faci, aceasta este o carte
pocăită, fugi de ea, că acesta vrea să te facă pocăit!” Omul
a lăsat în grabă Noul Testament, şi-a luat banii înapoi şi a
fugit cu ei la cârciumă, mulţumit şi liniştit că scăpase de
,,rătăcire”, săracul.
Aşa lucrează vrăjmaşul sufletelor noastre în fel de fel de
chipuri. Cum ai apucat să te laşi de unele păcate şi nu te
mai duci cu ei la distracţii, la chefuri, nu mai râzi cu ei, nu
te mai găteşti ca înainte, imediat te face pocăit şi te între-
abă ,,din ce sectă eşti?” Nu vă speriaţi! Nu vă speriaţi, de
aceste guri murdare, că sunt argaţii necuratului! Suferiţi
orice pentru numele Domnului, căci prin suferinţă au câşti-
gat toţi sfinţii Împărăţia cerului! Cine nu vrea să sufere
nimic, nici bătăi, nici hule, nici închisoare, nici boală, acela
nu se mântuieşte, să ştiţi!
Aici, pe pământ e luptă, de aceea ne numim biserica
luptătoare; suntem în luptă şi cei care biruim ne mântuim. SFÂNTUL IERARH VISARION
Cei care vrem să ne meargă toate treburile
726 PREDICI
bine pe aici, să nu suferim nimic şi toate să le avem bune,
să avem un rai pe aici, îl pierdem pe celălalt, să ştiţi! Însuşi
Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a suferit ca să ne arate
că acesta este drumul care duce la fericirea cea veşnică -
suferinţa. Şi Sfântul Ioan Botezătorul şi toţi sfinţii, prin
suferinţă, au ajuns la marea fericire fără de sfârşit, pe care
a pregătit-o Dumnezeu, pentru cei ce-L iubesc pe El. Prin
acestea dovedim şi noi că-L iubim pe Dumnezeu: dacă
suferim şi noi ceva pentru El.
Te-a bătut cineva pentru numele Său? Ai luat măcar o
palmă, pentru credinţa ta în Dumnezeu, sau pentru că
mergi la Biserică?! Ai vărsat o picătură de sânge măcar
pentru numele lui Hristos?... că El şi-a dat tot sângele
pentru noi!
Ai vărsat sânge pentru păcate, ai vărsat sânge pentru
pofte, ai primit bătăi pentru bărbat că ţi-a plăcut, pentru
copii, pentru câte şi câte în lumea aceasta. Dar pentru
Hristos, Care ne-a iubit, ai primit vreo palmă?! Când va
veni timpul lepădării, dacă nici atât nu putem să suferim, o
vorbă, că ne-a zis cineva ceva… atunci nu mai vorbim de
celelalte mai grele.
Rugăciune
Să ne rugăm şi noi Milostivului Dumnezeu, să ne ajute în
toate zilele vieţii noastre, şi în toate necazurile noastre şi
să-L rugăm pe Sfântul Ioan Botezătorul care a murit ca un
mare mucenic, să fie fierbinte rugător pentru sufletele no-
astre, ca şi noi să ajungem la limanul mântuirii şi al fericirii
veşnice! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 727
PREDICĂ LA
,,Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut
Domnul toată voia întru dânşii.”
(Ps. 15, 3)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Pentru noi, creştinii ortodocşi, prăznuirea sfinţilor părinţilor
noştri, a patronilor noştri, ne dă prilejul să ne bucurăm, să
ne hrănim mai mult sufleteşte, să cunoaştem din viaţa
sfântului nostru, care a trăit
şi el aici pe pământ ca şi noi în necazuri, în suferinţe, în
greutăţi. Ne dă prilejul să ne înălţăm mai mult sufletul către
Dumnezeu, să ne rugăm şi să-i aducem mulţumiri şi noi
dimpreună cu sfântul pe care îl prăznuim. Aceasta trebuie
să fie prăznuirea noastră creştinească, în zilele când
sărbătorim onomastica, pe sfântul al cărui nume îl purtăm.
Sfântul Ierarh Visarion s-a născut în satul Megali-Porta, la
poalele munţilor Pindului, nu departe de oraşul Tricali, fiind
copilul unor oameni din popor, cu greutăţi, nevoi şi lipsuri a întors în Tricali, la arhiepiscopul Marcu care-l iubea,
din destul, căci pământul pietros al acelor ţinuturi ajutându-l pe acesta în activitatea sa duhovnicească. Mu-
muntoase le dăruia cu zgârcenie şi după multă trudă pâ- rind mitropolitului Marcu, a fost ales Sfântul Visarion mi-
inea cea de toate zilele. tropolit al Larisei.
Viaţa acestui mare ierarh a fost împodobită în chip deose-
Sfântul Visarion a moştenit o mare bogăţie sufletească de bit de bunătatea inimii sale. Sfântul Visarion s-a învrednicit
la părinţii lui, care erau oameni binecredincioşi, cinstiţi şi a fi un erou al binefacerii şi al milosteniei. Mereu a avut în
iubitori de rugăciune. Din sufletele lor curate şi împodobite minte cuvintele Domnului care zice: ,,Veniţi, binecuvântaţii
cu virtuţi creştine au insuflat fiului lor râvnă dumnezeiască Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia care este gătită
şi credinţă puternică, aşa încât sufletul copilului Visarion a vouă de la întemeierea lumii, căci am flămânzit şi Mi-aţi dat
început să se înalţe din fragedă pruncie către măreţia lui să mănânc, am însetat şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost
Dumnezeu. Precum cerbii din munte doresc apă proaspătă şi M-aţi primit, gol şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi
şi aleargă după izvoarele curate, a şa şi Sfântul Părinte cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine! Întrucât aţi
Visarion alerga prin rugăciune şi cântare să înalţe imnuri făcut unuia dintre aceştia mai mici, Mie Mi-aţi făcut!”.
de slavă Părintelui Ceresc. Dorind apoi să se facă moşten-
itor, prin credinţă, Împărăţiei cereşti şi să capete o înde- Aşa L-a cinstit marele ierarh pe Stăpânul Hristos,
lungă răbdare în viaţa aceasta trecătoare, s-a hotărât să Dumnezeu, făcând tot felul de fapte bune. Sfântul Visarion
intre în viaţa călugărească, îmbrăţişând de tânăr această ştia că milostenia este cheia cerului şi vasul darului, ar-
viaţă, arătându-se cu multă râvnă împlinitor al sfaturilor vuna mântuirii, temelia speranţelor, mijlocul iertării
celor bune, pe care le dă Sfântul Apostol Pavel de a sluji păcatelor, cum zice Sfântul Ciprian, episcopul Cartaginei
cu dragoste, de a da cinste altora, în toate făcând voia care a trăit cu mult înaintea Sfântului Visarion, iar Sfântul
Domnului. Ioan Gură de Aur mai numeşte milostenia regina virtuţilor.

Pentru râvna şi ostenelile sale, călugărul Visarion, de mari Sfântul Mitropolit Visarion era convins că milostenia are
daruri s-a aripi mari, care traversează văzduhul, spintecă cerul şi
duce rugăciunile noastre până înaintea tronului lui
728 PREDICI Dumnezeu. Pentru aceasta şi-a înfrumuseţat viaţa cu
această frumoasă faptă. Inima lui bună s-a plecat cu
învrednicit. Dumnezeu l-a binecuvântat cu dregătoria duioşie şi dragoste de părinte asupra sărăciei şi nevoilor
duhovnicească a slujirii îngereşti şi a fost hirotonisit diacon. oamenilor, dăruindu-le totul. Ierarhul cunoştea viaţa trud-
Crescând cu vârsta şi cu cărunteţile l-a învrednicit nică
Dumnezeu de taina preoţiei, ajungând apoi în treapta
arhieriei, fiind hirotonisit episcop al Elasonului şi Dome- a mulţimilor încă din copilărie, din satul, lui Megali-
nicului de către arhiepiscopul Marcu al Tricalilor. Porta, în care se născuse. A fost deci firesc să facă un pod
peste râul din acel ţinut şi a zidit apoi şi o mânăstire numită
Poate că ne-am aştepta de acum să-l vedem pe vrednicul Dusicon sau Duscu. A săvârşit atâtea lucruri de folos
episcop Visarion statornicindu-se fericit în eparhia sa, dar obştesc şi a
n-a fost aşa; s-au împlinit şi cu dânsul cuvintele Mântu-
itorului Hristos care au fost către sfinţii Săi apostoli: ,,În PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 729
lume necazuri veţi avea, dar, îndrăzniţi, Eu am biruit lu-
mea!” sau cum le spune altădată tot ucenicilor Săi: ,,Când răscumpărat din economiile sale pe mulţi creştini care erau
vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta, că nu veţi robiţi atunci de turci. În vremea când păstorea sfinţia sa,
isprăvi de străbătut cetăţile până va veni Fiul Omului!”, iar Grecia gemea neputincioasă sub jugul turcesc şi niciodată
Sfântul Apostol Pavel zice şi el: ,,Prin multe necazuri ni se turcii n-au avut mai puternică stăpânire ca în anii aceia, pe
cade nouă a intra în Împărăţia cerului!”. la 1522. Turcii stăpâneau toate ţările din peninsula Bal-
canică şi înaintau biruitori în inima Europei.
Răutatea omenească a unora l-a împiedicat pe noul păstor
să-şi îndeplinească duhovniceasca dregătorie, de aceea s-
Sfântul Visarion a dus o viaţă sfântă. Blândeţea şi prin părţile Ilfovului şi Buzăului, făcându-se slujbe şi
răbdarea lui i-au uimit pe vrăjmaşii şi prigonitorii lui. sfeştanii, iar creştinii le-au primit cu evlavie, cu
Faptele lui minunate vorbesc până în zilele noastre; ele vor
rămâne cu adevărat în veci căci timpul nu va putea şterge 730 PREDICI
aceste sfinte fapte. Mânăstirea pe care a zidit-o în apropi-
erea localităţii lui de naştere se păstrează până astăzi. El rugăciuni fierbinţi şi aşa, multe minuni s-au făcut în ne-
s-a mutat către Domnul la 15 septembrie, anul 1541, în numărate rânduri, căci boala ciumei a fost izgonită din ţara
vârstă de aproape 50 de ani. După tradiţie, sfintele noastră şi creştinii izbăviţi.
moaştele lui au fost furate de un turc şi vândute în Apus.
Se păstrează însă capul sfântului în mânăstirea făcută de În anul 1796 moaştele Sfântului Visarion se aflau încă în
el, unde izvorăşte bună mireasmă şi face mari minuni. În ţara noastră; aceasta reiese din hrisoavele vechi ale
cărţile Bisericii noastre scrie că, în viaţă încă fiind, Sfântul Arhivei de stat, căci au fost duse şi în judeţul Dâmboviţa, la
Visarion a vizitat şi ţara noastră, oraşele Bucureşti, Târ- Târgovişte, pentru curăţirea de boli şi sănătatea creştinilor.
govişte, Buzău şi alte localităţi. Probabil pentru strângerea Peste tot binecredincioşii creştini le-au primit în sunetul
de ajutoare pe care le ducea la fraţii cei lipsiţi şi necăjiţi din clopotelor, cu lumânări aprinse, îngenunchiaţi în marginea
ţara şi mânăstirea sa. drumurilor. Multe din bisericile satelor noastre s-au învred-
nicit a-i avea sfintele moaşte câteva ceasuri în sfântul altar.
Viaţa Sfântului Visarion cuprinde şi pagini de istoria medi-
cinii de la noi. Numele lui este scris în pisaniile bisericilor Anii au trecut; încercările cumplite şi lacrimile durerilor de
unde s-au înfiinţat şi cele dintâi spitale din Ţara moarte ale creştinilor s-au îndreptat, cu rugăciunile
Românească. Nu lipseşte nici din hristoavele voievozilor Sfântului Visarion. Creştinii şi astăzi se îndreaptă către
vremii, căci Dumnezeu l-a învrednicit pe alesul său, Sfântul racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Visarion. Zi de
Visarion, cu darul săvârşirii minunilor şi al tămăduirilor de zi credincioşii şi-au adâncit iubirea şi cinstirea Sfântului,
boala cea ucigătoare a ciumei şi de alte nenorociri ce au căci mulţi copii din Muntenia, Moldova, Transilvania şi Ol-
bântuit omenirea, de-a lungul veacurilor. tenia au fost puşi sub ocrotirea Sfântului Visarion, primind
în scăldătoarea botezului numele vrednicului ierarh.
O veche biserică din Bucureşti şi o stradă din acelaşi
oraş păstrează şi astăzi numele Sfântului Visarion. Biseri- Amintirea bântuielii celor mai cumplite boli - ciuma şi
ca Schitul Măgureanu, având hramul Sfântul Visarion şi lingoarea - o mai păstrează şi astăzi numele satelor din
Pantelimon - tămăduitori de boala ciumei, spitalul şi biseri- cuprinsul ţării noastre. Aşa întâlnim nume de localităţi ca:
ca Sfântul Visarion înălţată de Grigore Ghica Vodă, apoi Ciumaţi, Ciumârna, Ciumani, Ciumaşi, Ciumantia, şi chiar
mulţimea icoanelor cu chipul Sfântului din bisericile nume de plante: ciuma fetei, floarea ciumei, ciumuraşi,
Bucureştiului, precum şi din alte biserici de prin satele din iarba ciumei, ciumăreaua, rădăcina ciumei şi altele. Aceste
Eparhia Bucureştiului, au fost făcute în cinstea aceluiaşi denumiri sunt rămase de atunci din greaua încercare a
Sfânt Ierarh Visarion, tămăduitor de boala ciumei. Toate bolilor acestora grozave.
acestea arată tăria credinţei şi mulţimea minunilor ce se
săvârşeau prin rugăciunile Sfântului Visarion. Recunoştinţa faţă de Sfântul izbăvitor de boala ciumei
străjuieşte în inimile poporului nostru cu aceeaşi tărie, căci
Moaştele Sfântului au fost aduse prima dată în ţara no- şi astăzi se roagă cu lacrimi prin locaşurile de închinare ce
astră de către Nicolae Vodă Mavrocordat la 14 septembrie au fost puse sub ocrotirea lui. Amintirea Sfântului Visarion
1730. Cu acest prilej, voievodul a dat mânăstirii lor un dar se prăznuieşte şi astăzi cu temeinice cântări de laudă ca şi
de 150 de galbeni cu îndatorirea ca părinţii cuvioşi de aici odinioară. Privim în multe icoane prin bisericile noastre
să aducă sfintele moaşte ori de câte ori va fi ciumă în ţara chipul lui blând, cu frunte înaltă, ochi căprui, barbă răspi-
noastră. În anul 1792 capul Sfântului Visarion a fost adus cată cu perii cei cărunţi; Sfântul e îmbrăcat în veşminte
iarăşi în ţara noastră, pentru că din nou izbucnise boala arhiereşti şi în mâna stângă ţine Evanghelia propovăduirii,
ciumei. Sfintele moaşte au fost purtate de cuvioşii părinţi iar cu dreapta binecuvântează.
prin Vlaşca, pe Valea Oltului, Teleormanului, Dâmboviţei,
Când ne închinăm în faţa icoanei sale, gândul nostru robii demonului, robii păcatului şi ai tuturor fărădelegilor?!
zboară departe, la racla cu sfintele moaşte din mânăstirea Acolo vă veţi duce, unde sunt toţi nelegiuiţii pământului!
Dusicon, zidită de sfinţia sa, unde cuvioşii părinţii fac şi
astăzi mare slujbă în amintirea Sfântului. Ne gândim şi mai De aceea, fiilor, ascultaţi-mă acum şi veniţi cu toată inima
departe că Sfântul Visarion, în chip nevăzut, este printre către Dumnezeu! Întoarceţi-vă la El, lăsaţi păcatele şi iz-
noi, ne ascultă rugăciunile, ne întăreşte în necazurile noas- băviţi-vă din acest neam viclean şi desfrânat! Fie-vă milă
tre, însă parcă ar avea să ne spună ceva, parcă îl aud de sufletul vostru, că acum este timpul cel mai potrivit ca
învăţându-ne şi chiar dojenindu-ne cu nişte cuvinte ca să trăiţi aşa cum aţi promis la botez, că vă lepădaţi de
acestea: satana şi de toate lucrurile lui! Privegheaţi şi vă rugaţi, căci
acum este întunericul cel mai greu şi ispita somnului cea
«Moşii şi strămoşii voştri au avut credinţă în Dumnezeu, au mai puternică!
avut dragoste, mi-au primit sfaturile când am fost în viaţă,
m-au chemat în rugăciunile lor şi cu multă cheltuială mi-au Nu neglijaţi venirea la casa Domnului, staţi treji şi în-
adus moaştele în ţara voastră românească, ca să-i iz- demnaţi-vă unii pe alţii la fapte bune şi rugăciune, căci vor
băvesc cu darul lui Dumnezeu, de boala ciumei ce secera veni mari greutăţi şi necazuri şi, mai ales, mari sminteli
fără de milă tineri şi bătrâni. Prin credinţa lor şi darul lui peste lume din cauza păcatelor şi a depărtării de credinţă!
Dumnezeu au fost izbăviţi şi a încetat urgia. Nu dispreţuiţi mustrările părinţilor voştri duhovniceşti;
primiţi-le, ascultaţi-le cu râvnă şi cu cel mai viu interes
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 731 pentru mântuirea sufletului vostru! Aşa cum v-a spus şi
marele Apostol Pavel, să ne urmaţi credinţa, că prin aceas-
Voi astăzi, însă, sunteţi bântuiţi de o altă ciumă mai ta veţi ajunge şi voi la sfinţenia şi pacea cea de sus, la
înfricoşătoare, mai otrăvitoare: ciuma cea sufletească, care mântuirea sufletelor voastre. Un creştin care nu are idealul
omoară sufletul, ciuma necredinţei în Dumnezeu, ciuma acesta al sfinţeniei, al mântuirii, degeaba trăieşte!»
modelor veacului de pe urmă, ciuma cea îngrozitoare a
poftelor şi plăcerilor celor lumeşti. Da! Aceasta este mai Am ascultat cuvântul, dojana şi învăţătura Sfântului Părinte
îngrozitoare, fiilor! Boala aceasta este mai de plâns, pentru Ierarh Visarion, iar acum să-l rugăm cu credinţă fierbinte,
că atunci nu exista creştin să moară nespovedit şi ca şi strămoşii noştri, să-l rugăm să
neîmpărtăşit, ci toţi erau pregătiţi cu Sfintele Taine şi mer-
geau la sfânta biserică. Ciuma necredinţei voastre vă va 732 PREDICI
despărţi pe veci de Împărăţia cerurilor, pentru că v-aţi
îndepărtat de Dumnezeu prin groaznice păcate - poftele vină în ajutorul nostru cu rugăciunea către Dumnezeu.
cele deşarte, care sunt surorile diavolului, au distrus su-
fletele copiilor voştri şi ale tineretului. De acestea trebuie Să-l rugăm să vină între noi şi să ne izbăvească de boala
să plângeţi cu lacrimi amare voi, părinţi, şi cei trupeşti şi ciumei celei sufleteşti! Să alunge el cu darul lui Dumnezeu
cei sufleteşti, fiindcă moartea s-a suit pe ferestrele caselor ciuma cea otrăvitoare din casele noastre, ca să nu mai
voastre şi sunteţi în primejdie în orice clipă. moară copilaşii de ciuma necredinţei şi să piară această
ciumă de la sufletele noastre şi de la tot neamul nostru
Voi trăiţi fără de grijă; toată viaţa vă faceţi timp pentru toate românesc şi creştinesc! Să se roage lui Dumnezeu pentru
treburile pământeşti şi poftele voastre, dar pentru suflet nu toţi, ca să nu ne apuce sfârşitul pe nici unul din cei care am
vă găsiţi timp. Nu voiţi să jertfiţi nimic din timpul vostru primit pecetea Sfântului Botez, fără pregătirea cea dreaptă
pentru a vă pregăti cât mai bine viaţa, după voia Domnului. şi curată prin spovedanie şi împărtăşanie, prin pocăinţă.
Abia când vedeţi că sunteţi în preajma morţii, căzuţi în ag-
onie, când moartea înfige gheara în grumazul vostru şi nu
mai puteţi spune nici un cuvânt, să vă mărturisiţi, atunci
trimiteţi în fuga mare după preot, să vă spovedească şi să Rugăciune
vă împărtăşească. Cine credeţi că vă mai garantează fer-
icirea veşnică, mântuirea sufletului, dacă toată viaţa aţi fost O, Preacuvioase Părinte Ierarhe Visarion, cel ce ai izbăvit
poporul nostru de boala ciumei, te rugăm, vino iarăşi
printre noi şi roagă-L pe Milostivul Dumnezeu pentru tot
sufletul creştin şi pentru toţi creştinii aceştia care s-au adu-
nat astăzi aici, la prăznuirea ta, ca să li se dăruiască cele
ce le sunt de folos, să le dăruiască Dumnezeu statornicie
în credinţă, la cei ce au înţeles-o şi au urmat-o, iar la cei ce
n-au înţeles până acum să le lumineze mintea, sufletul şi
inima ca să o înţeleagă pe deplin, să vină şi ei în rândul
celor care se roagă cu adevărat şi să fim cu toţii izbăviţi şi
să ajungem la tine, Părinte Ierarhe Visarion, să ne
bucurăm acolo împreună, în vecii vecilor! Amin!
Fetiţa Parascheva împlinise 12 anişori, când într-una din
duminici se duse la biserica Născătoarei de Dumnezeu.
Aici ascultă cu multă evlavie dumnezeiasca Liturghie şi
când sosi timpul citirii Sfintei Evanghelii îşi plecă smerită
genunchii în faţa tetrapodului, ascultând sfintele cuvinte,
care-i răscoliră adânc sufletul şi deveniră hotărâtoare
pentru întreaga ei viaţă: ,,Cel ce vrea să vină după Mine,
să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze!”
Aceste cuvinte auzindu-le Parascheva, a fost cuprinsă de
un mare har, încât din acea clipă, se închină cu totul voii lui
Dumnezeu.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 733 ,,Doamne”, îşi zicea ea în gând, ,,Tu Cruce, cunună de
spini şi hlamidă roşie ai purtat; oţet cu fiere ai gustat, iar
piroanele Ţi-au străpuns sfintele Tale mâini şi picioare. Iată
eu port haine scumpe de mătase şi trăiesc în dezmierdări!
Tu ai cerut să-Ţi urmăm luându-ne crucea, dar eu n-am
PREDICĂ LA nici o cruce, Doamne! Tu ai avut o Cruce mare, dar eu nu
am nici măcar una mică. Tu ai zis: «Cel ce vrea să
SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA
734 PREDICI
,,Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui
Israel !” vină după Mine să se lepede de sine!» Cum pot eu oare,
Doamne, să mă lepăd de mine? Cu ce voi dovedi, Iisuse,
(Ps. 67, 36) că m-am lepădat de mine şi Ţi-am urmat Ţie?”

F r a ţ i c r e ş t i n i, Raze de lumină se desprinseră de pe chipul lui Iisus, din

e la anul 1025 după Hristos, într-un frumos răsărit de
soare, în Porăşelul Epivat, nu departe de vestita cetate a
Bizanţului - Constantinopol, a deschis ochii fetiţa Para-
scheva. Bucurie neţărmurită cuprinse sufletul cucernicilor
săi părinţi, care-şi plecară pioşi genunchii în caldă rugăci-
une de mulţumire către Stăpânul ocrotitor şi rânduitor
icoana de pe iconostas, şi în încăperea sălaşului
dumnezeiesc se auzi răsunând puternic glasul norodului
evlavios: ,,Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă
Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim!”. ,,Mă închin Crucii
Tale!”, murmură fetiţa Parascheva, ,,şi vreau s-o port, dar
sunt mică şi slăbuţă şi nu ştiu cum să fac aceasta. Învaţă-
mă Iisuse, ajută-mă Doamne!”

a toate. Cerul era senin şi undele Mării Marmara se După ce norodul ieşi din biserică, plecă şi ea cu sufletul
legănau cu blândeţe la bucuria venirii pe lume a unui suflet răscolit de ecoul cuvintelor evanghelice. O frunză se
ales. desprinse dintr-un pom şi se legăna alene, în adierea
vântului de toamnă.
În cele mai sfinte simţăminte a fost crescută copila frumo-
asă şi cuminte, asupra căreia se revărsa toată dragostea ,,O frunză sunt şi eu Iisuse”, gândi Parascheva, ,,o frunză
părinţilor ei. Starea lor era înfloritoare şi puteau să se bătută de vânt, care fără Tine nu ajunge nimic. Ajută-mă
bucure întru Domnul Dumnezeu cu multă evlavie. Para- Doamne, să fiu mai mult decât o frunză! Ajută-mi să Te
scheva a fost deprinsă cu duhul rugăciunii, al dragostei de urmez!”
biserică şi de oameni. Era nelipsită din casa Domnului; Vânt de toamnă începu să adie dinspre miazănoapte.
Cuvântul lui Dumnezeu îi fermeca inima şi sufletul, iar Păsări călătoare porniră să se îndrepte spre zări îndepăr-
sfintele slujbe o făceau să se simtă cu sufletul în cer. tate, presimţind sosirea zilelor friguroase de iarnă. Fetiţa
Parascheva mergea îngândurată şi murmura în sine
frânturi din cuvintele Mântuitorului: ,,Cel ce vrea să vină
după Mine, să se lepede de sine!”. Deodată, într-un colţ de
uliţă o fetiţă săracă, aproape goală, îi apăru înainte.
Tremura de frig şi de foame şi ochii îi erau înmuiaţi în
lacrimi.
- Ce faci aici fetiţă dragă? întrebă Parascheva. De
ce plângi?
- Mi-au murit părinţii şi nu mai am la cine sta,
răspunse fetiţa. Am stat la un om cu cinci copii şi nu mai
poate să mă ţină. Mi-e foame, mi-e frig şi n-am decât
cămăşuţa aceasta.
- Câţi ani ai? întrebă Parascheva.
- Unsprezece ani, răspunse fetiţa.
- Eu am doisprezece ani. Nu mai plânge, de azi
înainte eu voi avea grijă de tine ca şi de o soră a mea.
Acum, te rog, ascultă-mă şi să nu te împotriveşti! Să
schimbăm repede hainele! Tu îmbracă hăinuţa mea şi eu
pe a ta!
- O, zise orfana, tu eşti prea bună. Haina mea este
urâtă şi pătată, iar a ta este prea frumoasă!
- Nu te gândi la aceasta, ci dezbracă-te repede şi
îmbracă-te cu ale mele! Orfana se supuse ştergându-şi
lacrimile şi privi cu mirare la fetiţa mărinimoasă care de
bună voie se dezbrăca de hainele ei scumpe, cu care
fusese împodobită, pentru a i le da ei. După ce fetiţa
orfană îmbrăcă hăinuţa de mătase a Paraschivei, aceasta
îi dădu şi încălţămintea şi-i strecură apoi în mână o sumă
de bani, cu care să-şi cumpere de-ale mâncării. O
îmbrăţişă apoi cu gingăşie, sărutând-o pe amândoi obrajii
şi îi zise:
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 735
- Să nu mai plângi, de azi încolo eşti sora mea, ai
auzit? Eu te iubesc mult.
- Îţi mulţumesc, ce bună eşti! şopti orfana care se
îndepărtă.
Parascheva, îmbrăcată în haina zdrenţuită, cu picioarele
goale, privi cum se îndepărtează copila orfană, cu zâmbet- ea este o surioară a lui Iisus! Ştii mămico, eu mai am multe
ul fericit pe buze. Se îndepărtă şi ea părându-i-se că vede
în zare o lumină ce se apropia tot mai mult de ea. Într-un
fel de boare diamantină, ea desluşi chipul blând al lui Iisus,
Care purta pe umeri o Cruce atât de grea, că Iisus părea
că Se prăbuşeşte sub povara ei. Fetiţa înduioşată, întinse
mâinile rugătoare şi-i zise:
- Doamne Iisuse, lasă-mă Doamne să-Ţi ajut, căci
Crucea Ta e foarte grea şi Tu abia poţi merge sub povara
ei!
- Amin zic ţie fiica Mea, tu Mi-ai ajutat să-Mi duc
Crucea!
- Când, Doamne, Ţi-am ajutat?
- Atunci când ai ajutat-o pe fetiţa orfană, pe Mine M-
ai ajutat. Când ai împărţit cu ea crucea umilinţei şi a
suferinţelor, ai şi pus pe umerii tăi o parte din Crucea Mea.
Adevărat grăiesc ţie, întrucât ai făcut bine unuia dintre
aceşti fraţi mai mici ai Mei, Mie Mi-ai făcut! Fii bine-
cuvântată, Parascheva! Lumina minunată cu chipul blând
al lui Iisus se făcu nevăzută.
Acum începu să se lămurească tot mai limpede în mintea
Paraschevei, înţelesul cuvintelor: ,,Cel ce vrea să vină
după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi
urmeze!” Acum înţelese că Domnul i-a trimis în cale o fetiţă
orfană. Văzându-se desculţă şi cu haina zdrenţuită,
tremurând de frig, simţi toată durerea fetiţei sărace şi-şi
zise în drumul ei spre casă: ,,Acum am şi eu o cruce.
Ajută-mă Iisuse, s-o port!”
Când ajunse acasă, părinţii aproape nu o cunoscură.
- Ce ţi s-a întâmplat, fata mea?! izbucni mama
speriată. Spune repede, te-a jefuit cineva, ţi-a luat hainele
şi ghetele? Te-a bătut şi te-a făcut să suferi? Cum de nu
plângi, văd pe faţa ta zâmbet în loc de spaimă?
- O, mamă dragă, nici nu m-au bătut, nici nu m-au
jefuit, ci de bună voie am dăruit hainele mele cele noi unei
fetiţe orfane, care era îmbrăcată aşa cum mă vezi pe mine
acum!
- Cum, ţi-ai dat hainele tale cele scumpe, unei
străine?!
- Nu-i străină mămico, ci e sora mea, ba mai mult,
rânduri de haine, pe când ea sărmana n-are decât împărtăşi cea din urmă binecuvântare. Ei sărutară pe rând
zdrenţele acestea. mâna rece a mamei, care cu faţa înseninată şopti: ,,Fie
voia Ta, Doamne! Ai milă de copilaşii mei, Doamne!”
- Oricum fata mea, trebuia să-mi spui, îţi dădeam o
hăinuţă mai veche să i-o Cu mare sforţare luă încet mâna milostivă a tinerei ocroti-
toare şi o rugă printre lacrimi: ,,Fii mama copilaşilor mei!”,
dai. şi în acea clipă sufletul mamei zbură la ceruri în suspinele
înăbuşite ale celor trei copilaşi rămaşi orfani.
- Unei surioare a lui Iisus, zise Parascheva, să-i dau Parascheva mângâie şi linişti copiii şi stătu cu ei toată no-
ceva vechi!? Nu trebuie mamă, nu trebuie să-i dăm ceva aptea, rugându-se lângă căpătâiul celei ce nu mai simţea
rău, fetiţa aceea nu-i de vină că-i săracă şi orfană nici o durere. Se întoarse acasă numai a doua zi. Când o
văzură, părinţii se năpustiră asupra ei cu vorbe aspre de
736 PREDICI ocară: ,,Unde ai umblat toată noaptea? Acum se vine
acasă?!”
şi că nu are ce mânca, ci sunt de vină cei ce au şi nu-i dau!
Ameninţările se ţinură lanţ şi erau să se termine cu bătaia
Trecură ani de atunci şi tânăra Parascheva nu uita nicio- fetei, dacă un servitor n-ar fi adus tocmai atunci vestea, că
dată cuvintele Domnului, ci le împlinea cu credinţă şi văduva Sofia de la marginea satului a murit, lăsând trei
iubire, îmbrăcându-şi sufletul cu cele mai alese podoabe şi copii orfani şi Parascheva a fost acolo. Abia atunci o cre-
îmbogăţindu-se cu comori nepieritoare. Nu era sărac pe zură pe Parascheva şi se potoliră. Parascheva luă parte la
care să nu-l fi ajutat. Nu era bolnav pe care să nu-l fi cer- înmormântare şi avu grijă de copiii văduvei multă vreme;
cetat. Nu era familie lovită de grele încercări pe care să n-o ea îi îmbrăcă pe toţi şi le purta de grijă zilnic, ducându-le
fi mângâiat şi încurajat. Ajutoarele şi sprijinul ei se simţeau mâncare. Nu-i avea numai pe ei în grijă, ci milostivirea sa
din plin. Năpăstuiţi ai soartei alergau la ea, nu numai din se revărsa
Epivat, ci şi din împrejurimi.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 737
Într-o seară târzie de iarnă, pe un viscol cumplit, Para-
scheva se strecură încet din casa părinţilor, încărcată cu din belşug asupra tuturor năpăstuiţilor şi deznădăjduiţilor
bunătăţi şi se opri la o casă sărăcăcioasă de la marginea pe care-i cunoştea şi la care alerga zi şi noapte. Hainele şi
Epivatului, în care o mamă văduvă se lupta cu moartea şi le împărţise toate celor goi, nu-şi ţinuse decât două hăinuţe
nu-şi putea închide ochii din pricina celor trei copilaşi, care pentru ea.
plângeau în hohot lângă căpătâiul ei, strigând dez-
nădăjduiţi: ,,Mamă dragă, cui ne laşi? Ce va fi cu noi fără Cu toate că părinţii ei erau foarte înstăriţi, ajutoarele date
tine? Mai bine ia-ne cu tine şi pe noi, du-ne cu tine, de Parascheva, începură să se simtă în casă. Părinţii ei se
mamă!” necăjeau tot mai mult şi se hotărâră să recurgă la mijloace
aspre de pedepsire a fetei. Toate erau însă zadarnice, fata
În clipa aceea, intră Parascheva se apropie de bolnavă, îi era fericită să-şi poată purta crucea. Cu cât o mustrau mai
atinse cu mâna mângâietoare fruntea îmbrobonată de su- mult şi o huleau, cu atât mai mulţumit era sufletul ei.
dorile morţii şi-i şopti: ,,Nu te întrista măicuţă, nu te tulbura,
ci bucură-te că te duci mai degrabă la Mântuitorul care-ţi ,,În zadar mă opriţi să ajut săracii”, le spuse Parascheva,
va răsplăti credinţa şi ostenelile! El îţi va ocroti copiii. El Mi- ,,căci eu nu voi înceta să-i ajut atâta vreme cât eu am mai
a poruncit să vin astă seară şi să le aduc mâncare. Pleacă mult decât îmi trebuie. Nu mi se cuvine să am nenumărate
în pace suflete la Domnul, du-te liniştită şi nu te mai zbuci- haine scumpe în timp ce alţii n-au nici o coajă de pâine,
uma!” tată şi mamă! Nu mi se cuvine să dorm în perne moi de
mătase şi în casă luxoasă, în timp ce alţii nu au nici o
Apoi Parascheva îngenunche împreună cu copiii şi zise cu colibă în care să-şi plece capul! Nu mi se cuvine să am
ei rugăciunea Tatăl nostru. Aprinse lumânările şi aduse moşii întinse, iar alţii să nu aibă nici o brazdă de pământ!
copiii mai aproape de mama lor ce se stingea, spre a le Nu mi se cuvine şi nu vreau să mă mândresc cu nimic,
când Domnul meu Iisus Hristos S-a umilit până la moarte! mei mă silesc s-o dau altuia! Pe Tine am vrut să Te aleg
Nu mi se cuvine să mă înspăimânt de ocări şi de chinuri, mire drag şi părinţii mei mi-aduc alt mire. Nu mă părăsi
din partea oricui ar veni, când Mântuitorul a fost împodobit Iisuse Doamne şi nu mă lăsa să Te părăsesc!” Zicând
cu cunună de spini şi a fost întins pe cruce, bătut în cuie şi aceste cuvinte Parascheva, auzi un vuiet tainic, care o
împuns cu suliţa! Voi, părinţii mei, mi-aţi crescut trupul, iar învălui cu şoapte sfinte de chemări, ce-i pătrunseră inima
sufletul acum vreţi mi-l nimiciţi?!” până în adâncuri: ,,Vino Parascheva, vino, ia-ţi crucea şi-
Mi urmează, căci vei dobândi în schimb cununa cea
,,Ce folos că o avem”, ziseră părinţii, ,,dacă ea ne neveştejită a Mirelui tău ceresc!”
împrăştie toată averea? Inima ei e atât de largă încât ar
încăpea toată lumea în ea. Mai bine am căsători-o; are Parascheva nu mai stătu pe gânduri şi se hotărî să urmeze
acum 18 ani, poate bărbatul pe care-l va lua, va reuşi s-o glasul. Îşi luă două hăinuţe şi un toiag şi plecă. Se furişă
înfrâneze!” Aşa se vorbiră părinţii şi trecură la fapte. Peste prin grădina casei; lătratul câinelui credincios se auzi în
câteva zile, un tânăr de neam bogat îşi anunţă sosirea. urma ei şi aceasta îi strânse inima o clipă. În faţă se auzea
Voia să ceară mâna Paraschevei. Se făceau pregătiri mari. susurul unei ape dintr-o vâlcea, peste care trecuse de atâ-
Mama chemă cusătoarele ca să coasă hainele cele mai tea ori în copilărie. Nu se uită înapoi, ci cu inima aprinsă şi
scumpe, pentru unica ei fiică. Servitorii şopteau între ei că cu voinţa încordată, îşi îndreptă paşii spre marea cetate a
se apropie ziua căsătoriei tinerei stăpâne şi se bucurau că Bizanţului, de unde venise şoapta sfântă a chemării.
vor petrece bine la nuntă.
Toată noaptea a călătorit şi nu a simţit nici o oboseală. A
- Bărbate, zise într-o seară soţia, dacă fata asta va doua zi intră în vestita cetate a Constantinopolului şi nu se
refuza mâna tânărului, ce ne facem? putea minuna îndeajuns de strălucirea cupolelor, de fru-
museţea bisericilor, precum şi de renumita şcoală teolog-
- Parcă o întreabă cineva, răspunse el. Am să o ică, în care învăţaţii timpului îşi închinau puterea minţii cu-
silesc să se mărite, doar nu am crescut-o până acum să ne noaşterii Scripturilor. Acolo se adânci în cunoaşterea
poruncească ea nouă!? credinţei creştine, punând în uimire pe învăţaţi cu râvna ei
în pătrunderea dumnezeieştilor învăţături. Se retrase apoi
Zilele trecură ca nişte clipe, nu mai rămase decât o zi până într-o mănăstire din Heracleea Pontului, cu hramul Maicii
la sosirea peţitorului. Casa întreagă fremăta de bucurie şi Domnului.
de pregătiri. Numai Parascheva stătea pe gânduri în cam-
era ei, cu ochii privind departe. Stelele se iviră pe cer şi Aici, în mănăstire, petrecu cinci ani în duhul rugăciunilor şi
luna argintie îşi revărsa razele luminoase pe capul tinerei al vieţii plăcute lui Dumnezeu, în post şi priveghere, strădu-
fete îngândurate. O aureolă îi împodobea capul ce stătea indu-se şi întărindu-se în credinţa izbăvitoare. Toate mai-
nemişcat şi o adiere de vânt cald se furişa înăuntru, prin cile şi surorile din mănăstire o învăluiau cu dragostea lor
fereastra deschisă. Două păsărele se ascunseseră în tu- fierbinte pentru sufletul ei mare. În mănăstire muncea cu
fişul grădinii şi cântecul greierilor sporea melancolia nopţii. sârguinţă ca să-i poată ajuta pe săraci. Faptele de mi-
Era o seară frumoasă de lostenie o împodobeau tot atât de mult ca odinioară în
Epivat. După ce au trecut cinci ani o dorinţă arzătoare în-
738 PREDICI cepu să pună stăpânire pe inima Paraschivei. Dorea să
vadă locurile sfinte pe unde a umblat Mântuitorul lumii.
primăvară, în care întreaga fire cu freamătul ei tainic înălţa
imn de preamărire Creatorului. ,,Îndreptează Iisuse paşii mei spre drumurile bătătorite de
Tine!”, se rugă ea într-o zi; ,,Călăuzeşte-mă Doamne spre
,,Doamne, Dumnezeule”, suspină fata, ,,pe Tine toate Te locurile de unde ne-ai arătat nouă lumina!” Astfel Cuvioasa
preamăresc în voie, numai eu nu pot să Te preamăresc! Parascheva după ce îşi ceru învoire de la maica stareţă şi
Cerul şi pământul, îţi cântă imn de laudă neîntrecută, nu- îşi luă rămas bun de la surorile din mănăstire, cu un toiag
mai eu nu pot să Te laud cum vreau, Iisuse Hristoase Fiul în mână şi cu o haină aspră pe ea plecă spre miazăzi.
lui Dumnezeu, care ne-ai iubit atât de mult încât Te-ai jertfit După multe osteneli şi greutăţi ajunse în cetatea
pentru noi, Ţie am vrut să-ţi dau inima mea şi acum părinţii
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 739 ,,Fie Doamne voia Ta!”, zise ea fericită. ,,Îţi mulţumesc,
Iisuse, că nu m-ai lăsat pradă fiarelor şi diavolului viclean,
Ierusalimului. În faţa Sfântului Mormânt îşi plecă genunchii ci mă chemi la lumină şi la bucuria Ta cea nespusă şi
şi-şi dădu drumul lacrimilor, rugându-se printre suspine: neapusă!” Sfânta şi-a dat seama numaidecât că se află în
,,Cu Trupul Tău cel plin de lovituri şi chinuri aici ai fost faţa unei minuni dumnezeieşti şi atât îi părea de bine că se
aşezat Hristoase Mântuitorule. Sărut cu lacrimi lespedea va duce la Domnul, încât nu mai stătu la îndoială, ci
mormântului Tău şi plâng greşelile mele, pe care vreau să urmându-şi drumul ajunse la Iope, iar acolo îmbarcându-se
le îngrop cu Tine pentru totdeauna! Primeşte ruga, osten- pe o corabie, se îndreptă spre patria sa.
elile şi inima mea pe care Ţi-am dat-o în întregime! Din
jertfa şi din mormântul Tău revarsă mereu asupra mea şi Ajungând la Constantinopol, cercetă încă odată sfintele
asupra tuturor oamenilor, lumină şi dar de mântuire!” locaşuri şi intră în

Cuvioasa Parascheva simţea că se revarsă asupra ei învi- 740 PREDICI

orare şi puteri noi din mormântul Izbăvitorului. Se ridică
plină de uşurare şi bucurie sufletească. Cercetă apoi şi alte biserica Născătoarei de Dumnezeu, unde căzu înaintea
locuri sfinte, pe unde umblase Mântuitorul, prea fericită că icoanei Preacuratei Fecioare şi se rugă fierbinte ca să-i fie
poate atinge urmele Celui ce Dumnezeu fiind, S-a întrupat călăuziţi paşii ei mai departe. Se îndreptă apoi spre mel-
în Om, pentru a arăta omului calea mântuirii. În cele din eagurile copilăriei sale şi cu strângere de inimă, îşi aduse
urmă îşi îndreptă paşii spre pustia Iordanului şi acolo aminte de părinţii care au crescut-o şi de săracii pe care i-a
petrecu timp de doi ani în aspre înfrânări şi fierbinţi rugăci-
mângâiat cu atâta iubire caldă şi de care s-a despărţit într-
uni. Mâncarea îi erau ierburile ce creşteau pe acolo şi încă o zi, spre a-şi închina viaţa pe deplin Aceluia Care ne
şi din acelea câte puţin şi numai odată pe zi, după asfinţitulcovârşeşte cu iubirea Lui şi le rânduieşte pe toate spre
soarelui. Fiind departe de lume nu-şi mai aducea aminte folosul şi izbăvirea noastră.
de alte bunătăţi, ci purta grijă numai de curăţirea sufletuluiCând intră în Epivat, nimeni nu o mai cunoştea. Nimeni nu-
şi de răspunsul judecăţii ce va să fie în faţa Mirelui său şi dădea seama că Epivatul este atins de paşii unei sfinte.
Hristos. Cu faţa uscată şi înnegrită, cu hainele simple şi cu un toiag
în mână, părea o călătoare străină ce-şi îndrepta paşii spre
Pentru toate aceste gânduri bune ale ei, diavolul nu înceta zări necunoscute. Se iviră primele stele pe cer, când
s-o necăjească, prefăcându-se câteodată în şarpe veninos străina călătoare bătu la uşa casei, în care văzuse prima
sau în fiară spurcată ca să-i facă frică şi să se lepede de dată lumina zilei. O întâmpină un lătrat de câine şi vocea
Dumnezeu. Dar Sfânta Parascheva se gândea la Cel Put- întrebătoare a unui servitor bătrân:
ernic şi cu inima oţelită înfrunta toate nălucirile. Deşi tot
mai mult necăjită şi cu trupul său mai mult suferind, - Pe cine căutaţi?
împlinise cuvântul marelui prooroc David care a zis: ,,Că
va iubi Împăratul ceresc frumuseţea sufletului ei!” - Pe stăpâna casei.

Nevoindu-se cu aceste bunătăţi a petrecut doi ani în
pustie. Într-o noapte pe când îşi făcea rugăciunile în frica
lui Dumnezeu, stând cu smerenie în faţa icoanei Mântu-
itorului şi aducând rugăciuni fierbinţi Celui de sus, a văzut
arătându-se un înger care i-a zis: ,,Paraschevo, Stăpânul
ceresc a văzut ostenelile tale şi podoabele sufletului tău şi
vrea să te cheme la Sine! Sfârşitul ţi se apropie! Să laşi
deci pustietatea şi să porneşti la moşia părintească, căci
acolo se cade să laşi trupul pământului, iar sufletul tău va
pleca spre zările senine ale Împărăţiei lui Dumnezeu, pe
care le-ai iubit cu adevărat!”
- A plecat de câţiva ani pe lumea cealaltă, iar acum
pe urmele ei pleacă şi stăpânul. Au avut o fetiţă şi au
plâns-o mult, au plâns-o mereu, s-au topit de dorul ei.
Un cui ascuţit săgetă inima cea plină de duioşie a cuvioa-
sei fecioare, când se gândi la mama ei, care o crescuse cu
atâta gingăşie şi iubire caldă şi care o învăţase mai întâi
să-L cunoască pe Dumnezeu. O lacrimă fierbinte i se pre-
linse pe faţă şi un gând rugător îndreptă spre Părintele
Ceresc, pentru sufletul celei ce plecase. Apoi intră în cam-
era unde un om se lupta cu moartea. Se apropie încet de
patul lui şi tot atât de încet duse mâna mângâietoare peste
fruntea cea plină de sudori a muribundului, încât acesta
simţi în ultimele clipe că un fior de uşurare îi cuprinse fiinţa
măcinată de suferinţă. ,,Aceasta-i mâna unei sfinte!” - şopti
bolnavul cu bucurie, - ,,Aceasta-i mâna ta, Parascheva
mea!”
Fiica înduioşată, depuse cel din urmă sărut pe fruntea
obosită a părintelui ei trupesc.
se revărsa asupra satelor din jur. Nişte corăbieri străini
poposeau la ţărm, aşteptând nerăbdători potolirea mării; îşi
fripseră peşte, ca să-şi potolească foamea şi să mai treacă
timpul. Ziua se scurse în vuiet de furtună şi când primele
licăriri de stele apărură pe cer, o umbră de femeie se
apropie încet, abia târându-şi picioarele.
- Domnul să fie cu voi! salută ea cu glas stins.

- Iartă-mă fiica mea - zise bolnavul adunându-şi ul-
timele puteri - iartă-l pe tatăl tău care nu te-a înţeles! Ochii
mei orbiţi de bucuriile şi deşertăciunile lumii n-au putut să
vadă credinţa ta puternică şi faptele tale strălucitoare. Eu şi
mama ta am vrut să te împodobim cu mătăsuri şi lucruri
scumpe pământeşti şi n-am văzut podoabele tale cele
adevărate, care au preţuit de mii de ori mai mult decât au-
rul şi porfira. Binecuvântează-mă fiică sfântă ca să pot ple-
ca liniştit, binecuvântează-mă, iar faptele tale mari, bine-
cuvântate să fie în toate veacurile!
Apoi se prăbuşi pe pietrişul uscat şi n-a putut să mai
scoată nici un cuvânt, decât o şoaptă slabă:
- Apă, apă!
Corăbierii îi aduseră apă şi o aşezară încet pe un aşternut
moale, făcut din hainele lor.
- Ce tânără este şi câtă suferinţă se vede pe faţa ei!
grăi un pescar bătrân.

- Cerul să ne binecuvânteze pe toţi, tată! rosti cuvi-
oasa Parascheva, plecându-şi genunchii într-o caldă
rugăciune, iar sufletul tatălui ei zbură liniştit la Părintele
Ceresc.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 741
După înmormântarea tatălui ei, cuvioasa Parascheva
chemă pe toţi săracii din Epivat şi din împrejurimi şi îm-
preună cu fratele ei Eufimie, care mai târziu a ajuns
episcop, le împărţi aproape toată averea. Cu partea de
avere ce mai rămăsese ajută săracii din Constantinopol,
unde se închină încă odată, în vestita şi frumoasa biserică
Sfânta Sofia. Se reîntoarse mulţumită că Părintele Ceresc
i-a rânduit să-l mai vadă odată pe tatăl ei şi să-i poată ajuta
pe săracii ei dragi din Epivat. Era atât de senină! Un duh
de cerească lumină îi umplea fiinţa, încât cu picioarele
atingea pământul, dar cu sufletul se simţea în ceruri.
,,O, Doamne”, se ruga ea, ,,ce bine ar fi să mă iei şi pe
mine la Tine! Străină mă simt pe lumea aceasta Iisuse şi
nu doresc decât să vin mai degrabă la Tine!” Trupul ei era
atât de slăbit, încât abia mai putea umbla. Călătorise toată
ziua pe
o vreme cumplită şi ploaia o udase de-a binelea.
Puterile o părăsiseră şi simţea că i se apropie sfârşitul. Era fost un suflet bun, căci marea s-a potolit şi cerul luminează
în ziua de 14 octombrie din anul Domnului 1050. Valurile
mării spumegau cu înverşunare, făcând un vuiet surd ce
- Ar trebui s-o ducem cu noi în corabie; îi vom purta
de grijă şi-i vom da cele de trebuinţă.
Călătoarea îşi veni în fire, deschise ochii mari şi mulţumi
corăbierilor care o primiseră între ei, cu inimă creştinească.
Lumina luceafărului de seară se revărsa asupra ei şi cerul
întreg parcă îi şoptea: ,,Vino suflet ales! Vino Parascheva
la Stăpânul cel Ceresc! Te cheamă!”
Străina pribeagă duse mâna slăbită la frunte, la piept şi la
umeri, apoi şopti cu glas stins: ,,Doamne Iisuse Hristoase,
Cela ce din iubirea Ta cea mare ai suferit pentru noi, caută
cu milostivire spre roaba Ta şi nu o părăsi Stăpâne ceresc!
Trimite-mi înger păzitor să-mi ia sufletul şi să-l aşeze acolo
unde va voi milostivirea Ta! Fii preamărit, Hristoase
Dumnezeule!” Când rosti cel din urmă cuvânt, sufletul cu-
vioasei zbură la cer, iar trupul ei ostenit se odihni liniştit,
scutit de toate frământările lumii acesteia.
742 PREDICI
Vuietul surd nu se mai auzi, marea se potoli pe dată,
razele lunii se iviră revărsând strălucire ca niciodată.
,,Dumnezeu să preamărească sufletul ei!”, se rugară
corăbierii, făcându-şi semnul sfintei cruci. ,,Se vede că a
ca niciodată!” Apoi săpară o groapă la marginea mării şi
aşezară în cântări sfinte trupul aceleia ce nu mai simţea
necazurile şi chinurile pământeşti. Înainte de a părăsi ţăr- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 743
mul, şi de a se urca în corabie, ei îngenuncheară la
mormântul proaspăt şi înălţară spre ceruri o melodie caldă, şi aşezate în biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi. Mai târziu
pentru sufletul străinei călătoare, ce plecase spre zările au fost strămutate în catedrala Mitropoliei din Iaşi, unde se
veşniciei în taina unei seri de toamnă. găsesc şi astăzi, şi de unde revarsă mulţime de minuni
asupra celor ce se roagă şi cinstesc cu credinţă sfântă
Au trecut săptămâni şi luni şi sfânta se odihnea la mar- pomenirea ei. Mirele ei ceresc i-a păstrat osemintele cu
ginea mării. Nimeni nu ştia de sfârşitul şi de locul ei de îngrijire, iar sufletul ei luminos se bucură în Împărăţia cea
odihnă. S-a întâmplat, însă, că murind un corăbier, a fost fără de sfârşit a lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi şi
îngropat lângă dânsa. Trupul aceluia mirosea greu de revărsând asupra noastră binefacerile ei de Cuvioasă şi
mulţimea păcatelor încât locuitorii care treceau pe acolo se Sfântă.
îngrozeau. După câtva timp, Sfânta Parascheva se arătă
în vis preotului din satul apropiat, cerându-i să dezgroape Sfânta Parascheva se află acum în biserica triumfătoare
trupul acelui păcătos. din ceruri şi, împreună cu alţi sfinţi, vine printre noi care
suntem în biserica luptătoare, de pe pământ, să ne întăre-
Făcându-se săpături pentru dezgroparea celui mort s-a dat ască în ispite şi în toate problemele vieţii acesteia. Ea se
şi peste moaştele sfintei întregi şi neputrezite, împrăştiind roagă împreună cu ceilalţi sfinţi pentru ca şi noi să
miros plăcut de mir. O femeie bolnavă care s-a nimerit ajungem acolo, la fericirea cea adevărată, la pacea şi
acolo, atingându-se de sfintele ei moaşte, s-a vindecat pe mulţumirea sufletească, la Mirele nostru Iisus Hristos.
loc. Un copil ce orbise a fost adus de părinţi la locul acela
şi atingându-se de trupul sfintei şi-a primit vederea pe loc. Cu rugăciunile Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva,
Vestea se duse în toate satele şi mulţi bolnavi alergau cu Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne
credinţă, să primească vindecare. Norod mult se adună de şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
prin toate părţile locului şi cu mare cinste sfintele moaşte
ale Paraschevei au fost aduse şi depuse în biserica
Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, unde zilnic începură 744 PREDICI
să vină creştini, să se roage şi să-L preamărească pe
Dumnezeu. De moaştele sfintei se apropiară şi săracii din
Epivat, care auziră de sfârşitul ei şi se grăbiră să-i aducă
prinosul de recunoştinţă, pentru multiplele ei binefaceri.
PREDICĂ LA
,,Tu ai fost mama noastră!” suspinau ei. ,,Tu ne-ai potolit
foamea, ne-ai îmbrăcat şi ne-ai şters lacrimile. Pe tine te-a SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE
trimis Dumnezeu în Epivatul nostru şi în casele noastre. Îţi
mulţumim, Sfântă Parascheva! Fii lăudată şi cinstită de noi, IZVORÂTORUL DE MIR
de urmaşii noştri, şi de toţi creştinii în veci!”
,,Dispreţuit-ai poruncile păgânilor, purtătorule de chinuri
Moaştele cuvioasei Parascheva au fost cercetate de mulţi Dimitrie, fiindcă L-ai iubit mai mult pe Dumnezeu şi L-ai
creştini evlavioşi; ele au revărsat dar de întărire şi de mărturisit cu îndrăzneală, vărsându-ţi sângele pentru El!”
vindecare asupra multor nenorociţi. Ele au stat la Constan-
tinopol până în vremea împăratului româno-bulgar, Ioan F r a ţ i c r e ş t i n i,
Asan al II-lea, care le-a dus şi le-a aşezat în Târnova. Mai
târziu au fost strămutate la Belgrad, de unde au ajuns din Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Tesa-
nou la Constantinopol. lonic, din părinţi foarte bogaţi, căci tatăl lui era voievod al
Pe vremea domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, moaştele acestei cetăţi şi creştin în ascuns, împreună cu soţia sa,
Cuvioasei Parascheva au fost aduse cu multă cinste şi fiindcă în acele vremuri era o
închinăciune în ziua de 13 iunie 1641
mare prigoană împotriva creştinilor.
 iar el îndată a început a vorbi înaintea tuturor cu multă
Aceştia aveau în palatul lor, într-o cameră mai ascunsă, bucurie, proslăvind numele Domnului nostru Iisus Hristos
două sfinte icoane, împodobite cu aur şi pietre scumpe: şi învăţându-i pe toţi sfânta credinţă.
una cu chipul Domnului Hristos şi alta cu chipul Maicii
Domnului. În această cameră intrau amândoi soţii cu În toate zilele îi sfătuia şi-i întărea, astfel că, în scurt timp,
credinţă şi tămâiau sfintele icoane, apoi cu lacrimi în ochi a încreştinat toată cetatea Tesalonicului. Dar urâtorul a tot
se rugau să le dăruiască Dumnezeu şi lor un fiu, căci nu binele - diavolul, fiind ascuns în inima unor oameni care
aveau moştenitori la atâta avere ce o deţineau. După mul- doreau mărire deşartă, s-au dus şi l-au pârât împăratului
tele rugăciuni şi milostenii pe care le-au făcut, Bunul pe Sfântul Dimitrie că este creştin şi i-au zis: ,,Cinstite
Dumnezeu i-a învrednicit şi le-a dat lor pe acest Sfânt împărate, un cuvânt avem de spus domniei tale: să ştii că
vrednic de fericire, Dimitrie, de a cărui naştere s-a bucurat Dimitrie, pe care l-ai cinstit şi l-ai pus domn peste toată
toată cetatea Tesalonicului. ţara, s-a lepădat de credinţa noastră strămoşească şi
crede în Iisus Hristos pe care L-au răstignit evreii. În toate
Părinţii pruncului erau atât de fericiţi, încât nu ştiau cum zilele propovăduieşte învăţătura Lui acelor oameni, de pe
să-I mulţumească mai bine lui Dumnezeu şi astfel i-au scaunul lui de judecată, iar lumea părăseşte zeii noştri,
chemat pe toţi săracii din cetate, i-au hrănit şi i-au creştinându-se.”
îmbrăcat, bucurându-i pe toţi cu de toate. Când a crescut
copilul încât putea înţelege adevărul, l-au dus pe el părinţii Auzind acestea, împăratul Maximilian s-a mâniat foarte
în camera de rugăciune, acolo unde erau sfintele icoane şi tare şi a poruncit să-l aducă înaintea sa. Ducându-se
i-au zis: ,,Iată fiule, aceasta este icoana cu chipul Dom- degrabă oamenii aceia l-au găsit pe Sfântul Dimitrie în
nului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a făcut mijlocul poporului, învăţându-l sfânta credinţă. Când l-au
cerul şi pământul, şi S-a întrupat pentru mântuirea noastră! văzut, ca nişte lei cumpliţi s-au repezit asupra lui, l-au
Iar în icoana aceasta este chipul Sfintei Fecioare Maria, apucat pe dânsul, apoi l-au dus la împăratul Maximilian.
care L-a născut cu trup pe Fiul lui Dumnezeu, şi căreia i se Văzându-l, împăratul i-a zis:
închină îngerii şi arhanghelii în ceruri.”
- Aceasta este recunoştinţa ta pentru care te-am
După ce l-au învăţat toată credinţa creştină ortodoxă şi i-au pus domnitor Tesalonicului, Dimitrie?, iar Sfântul a
spus că zeii păgâneşti sunt idoli muţi şi surzi şi că demonii răspuns:
iadului locuiesc în ei, Sfântul Dimitrie a înţeles toate, apoi
închinându-se şi sărutând sfintele icoane a cerut Sfântul - Eu împărate te cinstesc pe tine ca pe împăratul cel
Botez. Atunci părinţii lui au chemat pe ascuns un preot şi vremelnic, pământesc, iar pe Dumnezeu Îl cinstesc ca pe
câţiva cunoscuţi Împăratul Împăraţilor, Domnul Domnilor şi Ziditorul lumii!
- Dar cine este împăratul tău? Sfântul a răspuns:
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 745
- Domnul meu Iisus Hristos, Acela este Împăratul şi
de-ai lor, tot creştini, şi l-au botezat, punându-i numele Di- Dumnezeul meu!
mitrie.
- Dar oare Acela te-a pus domn în ţara Tesalo-
După ce sfântul Dimitrie a ajuns la vârsta bărbăţiei, părinţii nicului? Cu acestea îmi răsplăteşti, om nemulţumitor? Aşa
lui au murit, lăsându-i o mare avere pământească şi mulţumeşti tu zeilor şi mie? Pentru aceasta te voi da la mii
duhovnicească. Auzind împăratul Maximilian de moartea de chinuri, ca să cunoşti cine eşti tu şi cine sunt eu, ce
părinţilor Sfântului Dimitrie, l-a chemat la sine pe Sfântul poate Dumnezeul tău şi ce pot zeii noştri!
Dimitrie şi i-a încredinţat lui toată cetatea Tesalonicului,
zicându-i: ,,Păzeşte-ţi patria ta şi curăţ-o pe ea de spurcaţii - Împărate, pedepsele cu care mă sperii pentru
creştini, omorându-i pe toţi câţi cred în Iisus Hristos şi se mine sunt bucurie, căci ele îmi vor agonisi Împărăţia ce-
închină Lui ca lui Dumnezeu!”. Dar Sfântul Dimitrie, după rului şi odihna de veci!
ce a luat dregătoria de la împărat şi a mers în cetatea
Tesalonic, tot poporul i-a ieşit înainte şi l-a primit cu cinste, 746 PREDICI
Auzind împăratul aceste cuvinte, s-a mâniat aşa de tare că
s-a învineţit şi s-a înnegrit de supărare, şi a poruncit să-l
închidă pe Sfântul Dimitrie într-o temniţă întunecoasă. In-
trând acolo, Sfântul a văzut o scorpie mare care a ridicat
capul să-l muşte. Îndată a făcut semnul sfintei cruci asupra
ei şi a zis: ,,În numele lui Iisus Hristos, Cel ce a zis să
călcăm peste şerpi şi peste scorpii, să nu te mişti din locul
tău!”, apoi s-a dus şi i-a sfărâmat capul cu tocul cizmei.
După puţin timp, i s-a arătat îngerul Domnului ţinând în
mână o cunună de aur şi zicând: ,,Fii vesel ostaşul lui Hris-
tos, îndrăzneşte şi îmbărbătează-te, că vei birui pe vrăjma-
şii tăi!” şi punându-i cununa pe cap, a plecat de la dânsul.
Sfântul Dimitrie, rămânând în temniţă, avea mare bucurie
că-L mărturisise pe Domnul Hristos înaintea împăratului. În
timpul acesta, păgânul împărat dorea ca o fiară flămândă
să soarbă sânge de creştin. De aceea lua parte la luptele
care se dădeau între un uriaş, anume Lie şi unii bărbaţi,
care se încumetau să se lupte cu el. Locul unde se luptau
era foarte periculos, căci era ca un fel de scenă înaltă, un-
de se dădea lupta şi jos, de jur împrejur, erau suliţe de fier
înfipte în pământ. Mulţi oameni au fost aruncaţi de acel
uriaş Lie în acele suliţe şi au murit.
Aceste crime şi răutăţi, văzându-le un tânăr voinic şi fru-
mos, cu numele Nestor, care era şi creştin şi cunoscut de
Sfântul Dimitrie, n-a mai putut răbda şi s-a hotărât să se
lupte şi el cu acest Lie - uriaşul, dar mai întâi s-a dus să ia
binecuvântare de la Sfântul Mucenic Dimitrie, în temniţă.
Când a ajuns acolo, i-a spus Sfântului gândul său şi
Sfântul Dimitrie l-a binecuvântat, făcându-i semnul sfintei
cruci pe frunte, şi i-a zis: ,,Du-te cu credinţă şi îl vei birui pe
Lie, dar pe urmă vei muri mucenic!”. Cum a ieşit Nestor de
la închisoare s-a dus drept la locul de luptă şi a strigat cu
glas mare:
- Lie, vino să ne luptăm amândoi! Când l-a văzut
împăratul pe Nestor, tânăr ca de douăzeci de ani, l-a
chemat şi i-a zis:
- Tinerelule, pentru ce nu te temi de moarte? Nu
vezi câţi oameni a omorât Lie? Fie-ţi milă de tine şi nu-ţi urî după moartea Sfântului, la mormântul lui au început a se
viaţa! Nestor i-a răspuns:
- Împărate, vreau să scap lumea de această fiară şi îmbolnăvindu-se greu, iar doctorii neputând să-i mai facă
să am mai multă cinste decât el! Apoi, apropiindu-se de
uriaşul Lie, şi-a făcut semnul crucii şi a zis:
- Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi! şi lovindu-l cu
sabia drept în inimă pe mândrul şi păgânul Lie, l-a aruncat
de acolo jos, în acele suliţe. Împăratul, dacă a văzut că a
murit Lie, s-a întristat şi l-a chemat pe Nestor zicându-i:
- Cu ce farmece ai omorât pe Lie?
- Eu, împărate, nu l-am omorât cu farmece pe Lie, ci
cu puterea lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu! Când a auzit
împăratul a zbierat ca o fiară şi a zis:
- Slujitorilor, duceţi-l afară din cetate pe Nestor şi
tăiaţi-i capul! şi aşa s-a săvârşit Sfântul Nestor.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 747
După ce l-au omorât pe Sfântul Nestor, împăratul, foarte
mânios, a poruncit călăilor să se ducă în temniţă şi să-l
omoare şi pe Sfântul Dimitrie, iar aceştia mergând cu
suliţe, l-au împuns pe Sfântul Dimitrie peste tot trupul, dar
întâia suliţă au băgat-o în coasta dreaptă, ca şi Domnului
Iisus Hristos.
Aceste chinuri le-a primit Sfântul Mucenic Dimitrie, dându-
şi sufletul în mâna lui Dumnezeu, în ziua de douăzeci şi
şase octombrie. Înainte de moartea sa, Sfântul Dimitrie i-a
încredinţat toată bogăţia unui slujitor al său, poruncindu-i
să
o împartă săracilor, iar acela aşa a şi făcut. Acest
slujitor se numea Lupu şi a fost de faţă în temniţă, când
Sfântul Dimitrie a fost străpuns cu suliţa. El i-a luat haina şi
inelul înmuiat în sânge, prin care s-au făcut multe
tămăduiri de boli şi de duhuri necurate. Aflând împăratul
Maximilian de toate acestea, a poruncit să-l prindă pe acel
fericit creştin, Lupu şi să-i taie capul şi aşa s-a dus şi sluga
după stăpân, să se bucure în veci.
Cinstitul trup al Sfântului a fost îngropat de creştini cu mare
cinste şi dragoste dumnezeiască, iar deasupra
mormântului, mai pe urmă, s-a ridicat o biserică. Nu mult
face minuni, astfel că s-a dus vestea în toate părţile lumii.
Un oarecare Leontie, de fel de pe malurile Mării Adriatice,
nimic, dorea mai mult moartea, decât o viaţă chinuită. Auz-
ind de minunile ce se făceau la mormântul Sfântului, îi ru-
ga pe oameni ca să-l ducă şi pe el acolo, doar se va bisericii Sfântului Dimitrie au apărut doi tineri luminoşi;
vindeca. deschizându-se uşile singure, au intrat în sfânta biserică.
Ilustrius a venit după dânşii, vrând să vadă şi să audă ce
Într-adevăr, cum a ajuns şi îndată ce buzele lui au rostit vorbesc şi ce se întâmplă, iar aceştia, cu glas mare, au zis:
numele Sfântului Dimitrie, Leontie se tămădui de acea
boală. Plin de bucurie acum, căci scăpase de boala de - Unde este Stăpânul ce locuieşte aici?, şi iată că s-
care doctorii ziceau că nu va scăpa toată viaţa, şi fiind om a arătat un alt tânăr, ca o slugă zicând:
foarte bogat, ca semn de mulţumire lui Dumnezeu şi
Sfântului Dimitrie, a pus să se dărâme biserica mică şi să - Ce treabă aveţi cu el?, iar ei au zis:
se clădească alta mai mare. Pe când se făceau săpăturile
să se aşeze temelia, deodată lucrătorii au dat peste un - Domnul ne-a trimis la dânsul, ca să-i spunem un
corp întreg şi nevătămat, din care nu numai că nu ieşea cuvânt. Sluga arătând spre mormântul Sfântului, a zis:
vreun miros greu, dar răspândea chiar în toate părţile un
miros plăcut, curgând din sfântul său corp mir cu mirosul - Aici este! Ei au zis slugii:
cel mai frumos, motiv pentru care se numeşte Sfântul Di-
mitrie - Izvorâtorul de mir. - Spune-i despre noi, că am venit!. Mergând sluga,
a ridicat perdeaua şi a ieşit Sfântul Dimitrie, întru întâmpi-
Sfintele moaşte au fost luate de creştini cu multă evlavie şi narea lor, cu chipul de pe sfânta icoană şi era luminat ca
sfinţenie şi puse într-un sicriu îmbrăcat în aur. După ce soarele, căci nu puteai privi la dânsul, iar Ilustrius tremura
biserica a fost terminată, sicriul cu sfintele moaşte a fost de frică, văzând cum cei doi tineri l-au sărutat pe Sfântul
aşezat în noua biserică. Moaştele Sfântului Dimitrie, din Dimitrie. Apoi Sfântul le zise:
biserica Tesalonicului, au săvârşit multe şi mari minuni,
aşa că oamenii din toate târgurile şi satele învecinate - Pentru ce aţi venit la mine?, iar dânşii au răspuns:
veneau să le vadă şi să se roage Sfântului, ca Dumnezeu
să le ajute în nevoile lor. Multe au fost minunile şi de- - Stăpânul ne-a trimis pe noi la Sfinţia ta, porun-
scoperirile ce s-au făcut după plecarea, după mărturisirea, cindu-ţi să laşi cetatea şi să mergi la Dânsul, că voieşte să
după martirizarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. o dea pe ea vrăjmaşilor. Acestea auzind Sfântul Dimitrie cu
lacrimi plecându-şi capul tăcea, iar sluga bisericii zise:
748 PREDICI - De ştiam eu că venirea voastră este fără de mâ-
ngâiere, nici nu aş fi spus Stăpânului meu!, apoi Sfântul
De multe ori Sfântul Mucenic Dimitrie şi-a izbăvit cetatea Dimitrie, deschizându-şi gura sa, zise:
Tesalonic de năvălirile barbare. Pe vremea împăratului
Mauriciu, împăratul Constantinopolului, fel de fel de - Dacă aşa a voit Domnul meu, ca cetatea pe care a
popoare străine năvăliră asupra Europei. Între aceste răscumpărat-o cu cinstit sângele Său, să o dea în mâna
popoare străine erau şi arabii, care necontenit prădau ţăr- vrăjmaşilor celor ce nu cred într-Însul şi nu cinstesc nu-
murile de răsărit ale Europei. Într-una din aceste prădăciu- mele cel sfânt al Lui, fie voia Sa! Iar tinerii au răspuns:
ni, aceşti străini ajunseseră până la zidurile cetăţii Tesalo- - De nu ar fi voit aşa Stăpânul nostru, nu ne-ar fi
nic; cetatea era din nou înconjurată şi bătută de barbari. În trimis pe noi la Sfinţia ta! Atunci Sfântul Dimitrie spuse lor:
aceste împrejurări atât de grele pentru locuitorii din Tesa-
lonic, un creştin temător de Dumnezeu şi bun la suflet, - Mergeţi fraţilor şi spuneţi Stăpânului meu: ,,Ştiu
anume Ilustrius, a avut curajul de a se duce noaptea la îndurările Tale Iubitorule
biserica Sfântului, spre a-l ruga să ceară îndurarea şi mila
lui Dumnezeu asupra oraşului Tesalonic. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 749

Acesta venind noaptea în biserica Sfântului Dimitrie, stătea de oameni, Doamne, care covârşesc păcatele noastre, că
în pridvorul bisericii şi se ruga din tot sufletul lui Dumnezeu şi fărădelegile a toată lumea nu biruiesc milostivirea Ta! Tu
şi Sfântului Dimitrie, pentru apărarea cetăţii sale. Dar iată pentru păcatele noastre Ţi-ai vărsat Sângele şi Ţi-ai pus
că se pomeneşte într-o înspăimântătoare vedenie! În faţa sufletul pentru noi. Arată-Ţi deci mila Ta şi spre cetatea
aceasta şi nu-mi porunci mie să o las pe ea, de vreme ce şi pe slugile Tale pară de foc!”
m-ai pus străjer al ei, căci sufletul meu îl voi pune pentru
oamenii aceştia! Să nu pierzi Doamne cetatea, întru care (Ps. 103, 5)
numele Tău cel Sfânt se slăveşte, că deşi a greşit poporul
acesta, dar de la Tine nu s-a depărtat şi Tu singur eşti F r a ţ i c r e ş t i n i,
Dumnezeul celor ce se pocăiesc!”
În credinţa noastră creştin-ortodoxă, mărturisim şi credem
După ce Sfântul Dimitrie a zis aceste cuvinte din care în cele văzute şi nevăzute. Prin cele nevăzute înţelegem
putea vedea oricine dragostea şi marea purtare de grijă a că trebuie să credem că există Dumnezeu, că există îngeri
Sfântului, pentru tesaloniceni, cei doi îngeri se făcură şi diavoli, că există rai şi iad, fericire şi osândă
nevăzuţi, iar Sfântul se întoarse înapoi în sicriul de unde
ieşise. Ilustrius, care venise să se roage Sfântului Dimitrie, veşnică.
văzând toate cele petrecute între îngeri şi Sfânt, îndată s-a
dus şi a spus tesalonicenilor cele văzute. La cele povestite Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte astăzi pe Sfinţii Ar-
de Ilustrius, poporul prinse aşa de mare curaj încât a hangheli Voievozi Mihail şi Gavriil, dimpreună cu toate
înspăimântat chiar pe năvălitorii străini care părăsiră ce- cetele îngerilor - lumea cea nevăzută - care a fost creată
tatea nefăcându-le nimic. de Dumnezeu mai înainte de a-l face pe om. Dumnezeu a
făcut mai înainte Cerul, îngerii şi toate câte sunt în ceruri,
Aceasta este pe scurt viaţa Sfântului şi Marelui Mucenic apoi a făcut pământul cu tot ce există pe el şi oamenii.
Dimitrie, care prin faptele lui sfinte a plăcut lui Dumnezeu Atât îngerii, cât şi toate cele văzute şi nevăzute, au fost
şi pentru care a primit darul facerii de minuni. El a scăpat făcute de Dumnezeu din dragoste, cu scopul de a fi sl ăvit
din nenorociri nu numai pe cei din Tesalonic, cetatea sa, ci neîncetat Ziditorul lor. Îngerii sunt duhuri, adică fiinţe fără
a ajutat şi ajută pe toţi cei ce se închină lui cu credinţă. trup, înzestrate cu minte, voinţă şi putere, rânduiţi să locui-
ască sus, în locuri cereşti şi să aibă fire uşoară şi repede.
Nouă dar, fraţi creştini, nu ne rămâne altceva de făcut Îngerii au mai multe însuşiri: întâi sunt nematerialnici, fără
decât să unim glasul nostru cu glasul bisericii şi să ne trup care să se poate pipăi, ci au trupuri de lumină, ce nu
rugăm Sfântului Dimitrie, zicând: se pot vedea de noi oamenii. Îngerii aud, văd, vorbesc, se
bucură sau se întristează când greşim. Îngerii au voie
,,Mare apărător te-a aflat în primejdii lumea, purtătorule de liberă, încât pot să facă orice vor.
chinuri Dimitrie, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Te rugăm
să mijloceşti pentru noi la Milostivul Dumnezeu, să ne dea Îngerii fac binele din fire, fără silă, fără răsplătire şi nicio-
iertare de păcate şi să mântuiască sufletele noastre, acum dată nu se schimbă din starea lor, cu toate că sunt într-o
şi pururea şi în vecii vecilor!”. Amin! continuă mişcare. Ei petrec într-o desăvârşită ordine şi
supunere, ascultând cei mai de jos, de cei mai de sus; sunt
plini de înţelepciune şi cunoştinţă, însă nu cunosc cele ce
750 PREDICI sunt în inima omului, nici tainele cele viitoare. Cunoştinţa şi
tainele lui Dumnezeu le primesc direct de la izvorul vieţii,
de la Dumnezeu. Îngerii sunt mărginiţi de timp şi de loc. Ei
nu pot să fie deodată în mai multe locuri, ei sunt prezenţi
numai acolo unde sunt trimişi. Îngerii nu sunt izvor al
PREDICĂ LA sfinţeniei, ci au şi ei sfinţenia tot prin împărtăşire de la
Duhul Sfânt, de când au fost creaţi.
SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 751

La început toţi îngerii au fost buni, dar o parte din îngeri, în

,,Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri frunte cu Lucifer, care era arhanghel peste ei, n-au recu-
noscut de unde le vine atâta sfinţenie şi strălucire, din cau-
za mândriei. Ei au gândit să-şi aşeze scaunul lângă ijlocit de la Dumnezeu, pe care apoi le revarsă peste înge-
Dumnezeu, şi drept pedeapsă au fost transformaţi în rii de sub ei. ,,Heruvim” înseamnă după cuvântul evreiesc,
duhuri necurate şi au căzut în adâncul iadului, după cum ,,multă înţelegere” sau ,,revărsare de înţelepciune”.
spune Însuşi Domnul Hristos, Care era de faţă atunci lângă
Tatăl Său Ceresc: ,,Văzut-am pe satana ca un fulger Scaunele cele pline de văpaie de foc sunt îngerii pe care
căzând din cer!” Se odihneşte Dumnezeu în chip negrăit, după cuvintele
psalmistului: ,,Dumnezeul nostru este
Transformându-se în diavoli, nu mai au mântuire în veac,
şi se ţin legaţi pentru ziua judecăţii celei mari. De la în- 752 PREDICI
ceputul zidirii şi până acum, Dumnezeu S-a servit
întotdeauna de sfinţii îngeri, pentru a ne ajuta, a ne înşti- foc mistuitor, scaunul lui pară de foc!”.
inţa şi a ne mântui. În Sfânta Scriptură găsim în multe lo-
curi scris despre apariţia sfinţilor îngeri, precum şi în Domniile se cheamă aşa pentru că domnesc peste cele-
tradiţia creştină. lalte cete mai de jos; ele rânduiesc stăpânirile pe pământ şi
dau înţelepciune oamenilor.
Vedem în vechiul Testament un înger stând la uşa raiului
cu sabia înflăcărată, păzind intrarea; un înger se arată lui Puterile fac minuni mari în cer şi pe pământ; ele conduc
Avraam, anunţându-l că întru seminţia lui se vor bine- planetele cerului, ţările Universului, vânturile, vremile şi
cuvânta toate seminţiile pământului; un înger îi eliberează buna aşezare a pământului, anotimpurile, mările, ploile.
pe evrei din robia Egiptului; un înger îi păzeşte pe cei trei Tot puterile dau darul facerii de minuni oamenilor şi fac
tineri în cuptorul de foc şi pe Daniil în groapa cu lei, căci în semne mari în văzduh şi pe pământ, întărindu-i pe oameni
toate primejdiile în care se afla poporul ales, Dumnezeu în răbdare şi în osteneala faptelor bune.
trimitea îngeri ca să-l scape, să-l salveze.
Stăpâniile au putere asupra duhurilor necurate şi nu le lasă
În Noul Testament un înger vesteşte naşterea Sfântului să-i piardă pe oameni; ele îi întăresc pe oameni în ispite şi
Ioan Botezătorul, un înger binevesteşte Fecioarei Maria în primejdii.
naşterea Mântuitorului. Îngerii se arată păstorilor, anunţân-
du-i că li S-a născut Mântuitorul. Un înger se arată în vis lui Începătoriile au putere să îndrepte pe toată lumea, să
Iosif, spunându-i să fugă în Egipt; îngerii vestesc Învierea păzească popoarele şi hotarele ţărilor, oraşele, ţinuturile şi
şi tot un înger deschide uşile temniţei unde era închis cetăţile, căci fiecare ţară, fiecare cetate sau limbă şi hotar
Apostolul Petru. În multe locuri găsim, atât în Noul, cât şi în de popor are un înger păzitor din ceata aceasta a în-
Vechiul Testament, vorbindu-se despre apariţii şi intervenţii cepătoriilor, după cuvântul lui Moise: ,,A pus hotar nea-
ale îngerilor şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care-l trimitea prin murilor, după numărul îngerilor lui Dumnezeu!”.
ei oamenilor.
Arhanghelii au putere de a descoperi oamenilor tainele
Numărul îngerilor este foarte mare. Sfinţii Părinţi îi împart mari: proorociile, minunile, vedeniile. Ei întăresc credinţa,
în trei grupe de câte trei cete, fiecare ceată având misi- păzesc bisericile şi pe slujitorii lor. ,,Arhanghel” înseamnă
unea ei deosebită. Prima grupă de îngeri este formată din: ,,mai mare peste îngeri” sau ,,mari vestitori de bine”.
serafimi, heruvimi şi sfintele tronuri; a doua grupă din: Îngerii formează ultima ceată de puteri cereşti; ei sunt cei
domnii, puteri şi stăpânii; a treia grupă din: începătorii, ar- mai aproape de oameni, îl păzesc pe fiecare om în parte, îi
hangheli şi îngeri. descoperă voia lui Dumnezeu, îl cheamă la pocăinţă, îl
feresc de primejdii, îl ajută în ceasul morţii, îl însoţesc până
Serafimii au câte şase aripi, după relatarea din vedenie a la tronul lui Dumnezeu şi călătoresc cu el până la patruzeci
Proorocului Isaia; ei stau înaintea lui Dumnezeu şi primesc de zile.
direct lumina cea neînserată. ,,Serafim” înseamnă ,,cel ce
aprinde” sau ,,foc arzător”. Îngerii sunt prietenii şi însoţitorii cei mai apropiaţi ai omului.
Heruvimii au ochi mulţi, după vederea Proorocului Iezechi- Cuvântul ,,înger” înseamnă ,,vestitor”. Fiecare om are un
el; ei primesc tainele cunoştinţei şi ale înţelepciunii nem- înger bun, care îl păzeşte, după cum spune Însuşi Domnul:
,,Căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul din aceştia mai mici,
că zic vouă: Că îngerii lor în ceruri pururi văd faţa Tatălui Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustie pentru trupul lui
Meu, Care este în ceruri!”. Pe lângă îngerul bun, omul mai Moise, zicând: ,,Ceartă-te pe tine Domnul, diavole!”. El l-a
are şi un înger rău, care îl ispiteşte şi îl trage la păcat, care însoţit pe poporul ales din Egipt în pământul făgăduinţei
scrie faptele cele rele ale omului şi câte necuviinţe n-am printr-un stâlp de foc, noaptea, iar ziua se arăta într-un nor
face, dacă n-ar fi lângă noi sfântul înger păzitor pe care l- luminos; el a adus cele zece pedepse peste poporul cel
am primit fiecare la botez! împietrit al lui Faraon - egiptenii; el s-a arătat păzitor oştilor
lui Isus Navi, căruia i-a zis: ,,Eu sunt voievodul oştirilor
Aceste nouă cete îngereşti se mai numesc ,,ceruri” şi au Domnului şi acuma am venit!”; el a pus foc şi pedeapsă
misiunea de a se mişca în jurul Preasfintei Treimi şi de a peste cetăţile cele desfrânate - Sodoma şi Gomora; el a
cânta măririle lui Dumnezeu, aşa cum spune împăratul dat biruinţă lui Ghedeon în luptă, el l-a scos viu pe Lot din
David: ,,Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, lăudaţi-L Sodoma şi Gomora şi multe alte minuni a făcut şi face
pe El cerurile cerului!”. Sfântul Arhanghel Mihail în toate zilele până la sfârşitul
veacului. La sfârşitul veacului tot el va suna din trâmbiţă şi
îi va scula pe cei morţi din toate seminţiile şi popoarele
Fiindcă ceata sfinţilor arhangheli, însă, s-a arătat slujitoare pământului pentru Dreapta Judecată a lui Dumnezeu, aşa
celor mai mari taine dumnezeieşti şi a înlesnit mântuirea cum spune Sfântul Pavel că: ,,…la glasul arhanghelului şi
neamului omenesc, vom vorbi mai mult despre sfinţii ar- la trâmbiţa lui, Dumnezeu Se va coborî din cer…”
hangheli, a căror pomenire o facem astăzi. Sfânta Biserică
a pus prăznuirea sfinţilor îngeri, a arhanghelilor, în luna Gavriil se tâlcuieşte ,,bărbat - Dumnezeu”. El este ar-
noiembrie, care este socotită prima lună a creaţiei şi în hanghelul bunelor vestiri de bucurie, având misiunea de a
ziua a opta, întrucât ziua aceasta este simbolul veacului vesti oamenilor tainele cele mari, dumnezeieşti; el nu
poartă sabie de foc, ci un crin de neîntinată bucurie şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 753 curăţie; el este foarte dulce la vedere şi plin de
dumnezeiască blândeţe; el a fost trimis la Fecioara Maria
viitor, iar cele şapte zile, în care a creat Dumnezeu toate din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupării lui
câte se văd şi nu se văd, simbolizează veacul acesta Dumnezeu în pântecele ei. Mai înainte a vestit Sfinţilor
vremelnic. Părinţi Ioachim şi Ana că o vor naşte pe Maica Domnului;
el a vestit în templu Sfântului Zaharia că îl va avea pe
Sfinţii arhangheli sunt în număr de şapte; ei stau înaintea Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Arhanghel Gavriil a dus la
tronului slavei lui Dumnezeu, cum spune Sfântul Ioan cer rugăciunea Fecioarei Maria când petrecea în templu şi-
Evanghelistul celor şapte biserici care sunt în Asia, de la i descoperea taine negrăite; el îi aducea hrană cerească,
cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului Lui. Aceşti îngerească în Sfânta Sfintelor; el a auzit
sfinţi arhangheli sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selatiil,
Gudiil şi Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumită misiune 754 PREDICI
divină de îndeplinit.
de taina întrupării mai înainte decât toţi îngerii; el a rostit
Mihail se tâlcuieşte ,,puterea lui Dumnezeu”. El este mai întâi numele Preadulcelui Iisus; el a pus nume
voievodul oştirilor cereşti şi cel dintâi din ceata sfinţilor ar- Sfântului Ioan Botezătorul; el a vestit păstorilor în Betleem
hangheli; poartă sabie de foc şi are slujba de a păzi legea că s-a născut Mesia, el a cântat întâi ,,slavă întru cei de
lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşului diavol. sus” şi i-a învăţat pe păstori să cânte; el a descoperit
Când Lucifer a greşit în cer şi a început să cadă mulţime magilor taina întrupării; el l-a liniştit pe Iosif când voia s-o
de îngeri după el, atunci toate puterile cereşti tulburându- lase pe Fecioara, el i-a poruncit lui Iosif să fugă în Egipt cu
se, a stat Arhanghelul Mihail în mijlocul lor şi a strigat: ,,Să Pruncul şi apoi să se întoarcă în Nazaret. Sfântul Gavriil le
stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” şi în acea ocroteşte pe fecioarele care-şi păzesc curăţia, acoperă pe
clipă a încetat căderea îngerilor, căci toţi, luând aminte la mame, păzeşte pe prunci, slujeşte tainelor celor mari şi
glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, s-au închinat înaintea ajută la înmulţirea şi mântuirea neamului omenesc.
lui Dumnezeu, preamărind numele Lui.
Rafail, al treilea arhanghel, are darul tămăduirilor de neput- îngerul nostru păzitor să-i împiedice şi să le spună să stea
inţele omeneşti şi călătoreşte cu oamenii care îi cer aju- departe de cel credincios, ce ne-ar face şi ce ne-ar chinui
torul, şi cei care merg departe în călătorii lungi, mari şi ei. El, îngerul păzitor, călătoreşte cu noi şi ne serveşte
grele. drept călăuză în mijlocul tuturor pericolelor vieţii acesteia.
Uriil are darul de a lumina pe cei întunecaţi.
În al treilea rând, suntem datori să avem încredere
Selatiil este rugător fierbinte pentru neamul omenesc. desăvârşită şi în îngerul nostru păzitor, oricât de slabi am
fi; oricât de nenorocită ar fi starea noastră, oricât de mari
Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu, întăritor celor ce se ar fi primejdiile, să nu ne temem de nimic, fiindcă el este cu
nevoiesc la fapte bune. noi şi cu el este Dumnezeu. Când vine vreo nenorocire sau
vreo ispită asupra noastră să implorăm ajutorul îngerului
Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvântare nostru păzitor care este de faţă la toate suferinţele şi ne-
dumnezeiască pe pământ şi împărţitor de dar. cazurile noastre, dar pentru a ne asigura protecţia îngeri-
lor, trebuie ca şi noi să imităm viaţa lor, să ne facem ca şi
Dintre toţi sfinţii îngeri, cei mai mari binefăcători ai oa- ei plăcuţi lui Dumnezeu. Ei se bucură pentru sufletele no-
menilor au fost Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, din care astre bune, care merg pe calea lui Dumnezeu şi se în-
pricină se pomenesc astăzi cu cântări de laudă dimpreună tristează pentru cei care cad în fel de fel de păcate grele,
cu toate cetele îngereşti. Deşi numai lui Dumnezeu se cu- urâte şi murdare.
vine laudă şi cinste, totuşi, trebuie să ştim că tot
Dumnezeu se proslăveşte când noi îi lăudăm pe sfinţii Săi, Ceea ce iubesc ei mai mult decât toate este curăţia; şi noi
aşa cum spune în psalm că: ,,minunat este Dumnezeu să căutăm să iubim cât mai mult curăţia trupului şi a su-
întru Sfinţii Săi…”, deci, cinstind pe sfinţii îngeri, cinstim pe fletului, căci prin aceasta ajungem la sfinţenie şi nu vom
Dumnezeu, care le dă o putere aşa de mare, care lucrează pierde fecioria sufletească, fiindcă aceia care pierd fecioria
prin ei minunile Sale. De aceea, avem şi noi de îndeplinit sufletească se pierd pe veci. De asemenea, să dăm sfat
trei datorii principale către sfinţii îngeri: respect, iubire şi celui ce are nevoie de el, să plângem pentru căderea
încredere desăvârşită în Dumnezeu şi ajutorul lor. aproapelui nostru, să nu smintim pe nimeni, să îndemnăm
şi pe alţii la pocăinţă, să vină la sfânta biserică, să pos-
Respectul constă, mai cu seamă, în a fi încredinţaţi că tească, să se roage, să facă numai bine.
îngerul nostru păzitor este de faţă la tot ceea ce facem noi
permanent, şi noaptea şi ziua. Să fim atenţi deci, să nu Sfinţii îngeri nu bârfesc pe nimeni, nu se răzvrătesc, nu se
facem nimic care ar putea să-l supere pe îngerul păzitor, mânie, trăiesc în bună rânduială; tot aşa şi noi să nu ne
să-l întristeze. De multe ori vine ispita diavolului şi-i mâncăm cinstea unul altuia, să avem răbdare în ispite, să
şopteşte omului la ureche să facă unele păcate fără ruşine, fugim de tulburare şi de persoanele care fac tulburare, să
fără de frică, zicându-i că: ,,cine-l poate vedea?...”, dar fugim de mânie, de ceartă, de pofte şi de patimi trupeşti.
îngerul păzitor, care vede toate murdăriile noastre, plânge De vom trăi în armonie, în dragoste, în viaţă curată şi în
şi se întristează fiindcă ştie ce urmări grele va avea acel rugăciune, avem viaţă îngerească, iar de vom trăi mai de-
suflet, de la acele păcate grele şi mai ales că, de nu se va parte în pofte trupeşti, în lăcomie, beţie, în fel de fel de
căi, va fi osândit în Ziua Judecăţii pentru totdeauna. patimi şi petreceri lumeşti, avem viaţă dobitocească şi cine
trăieşte în ură, în răzbunare, în trufie, în necredinţă, în
În al doilea rând, suntem datori să-l iubim pe îngerul nostru nepocăinţă, în păcate mari de moarte, are viaţă drăcească,
păzitor, căci dintre toate creaturile el este păzitorul nostru diavolească. Oare noi, în ce stare ne aflăm acum?!
cel mai credincios, prietenul nostru cel mai sincer, protec-
torul nostru cel mai puternic; nu numai că priveghează Să ne cercetăm puţin adâncul sufletului nostru, să privim în
jurul nostru şi să vedem câţi dintre cei aleşi nu cad acum în
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 755 timpul de faţă, câţi dintre cei buni nu s-au făcut răi, câţi din
cei ce mergeau odată la biserică nu mai vor să audă de
pentru binele sufletului nostru, dar, ce nu face pentru trupul ea, căci s-au rătăcit acum şi de la credinţă, înjură biserica,
nostru ca să fie păzit, fiindcă demonii, dacă n-ar fi de faţă preoţii, rugăciunea şi pe Dumnezeu; unii au devenit cei mai
mari duşmani ai bisericii. Vai, oamenilor din veacul acesta,
că grea osândă vă aşteaptă! Dacă ar veni între noi Ar-
hanghelul Mihail, aceleaşi cuvinte ar striga: ,,Să stăm bine,
să stăm cu frică, să luăm aminte!”, că timpul este aproape.
PREDICĂ LA
756 PREDICI
SFÂNTUL IERARH NICOLAE
Să fim siguri, însă, că va veni şi ziua morţii noastre în cine
ştie ce fel, iar sufletul nostru va merge cu îngerul păzitor ,,Cinstită este înaintea Domnului
prin vămile văzduhului la Dreapta Judecată a lui Hristos şi
atunci vom fi rânduiţi în grădinile fericirii raiului sau în tem- moartea cuviosului Lui!”
niţele iadului; cu îngerul păzitor şi cu celelalte cete în-
gereşti ne vom duce prin toate locurile acestea şi, mai (Ps. 115, 6)
ales, la Dreapta Judecată.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Atunci, la Dreapta Judecată, unii vor fi blestemaţi pentru
păcate şi condamnaţi la muncile cele veşnice. Tot îngerul Sfântul Părinte şi Ierarh Nicolae, pe care-l prăznuim astăzi,
păzitor îl va conduce, până în temniţele iadului, pe sufletul s-a născut în cetatea Patara, din părinţi dreptcredincioşi şi
pe care l-a păzit o viaţă întreagă şi n-a vrut să ia aminte şi foarte bogaţi. Tatăl său se numea Teofan, iar mama,
să asculte la glasul lui Dumnezeu. Atunci va fi despărţirea Nona. Această binecuvântată
cea mai amară, pentru totdeauna, când îl va lăsa pe suflet
acolo, în munci şi în chinuri, şi se va întoarce îngerul lui pereche petrecea în buna credinţă şi-şi împodobea sufletul
păzitor în cetele celor buni, ca să-I dea slavă şi cinste lui cu mulţime de fapte bune. Pentru viaţa lor cea plăcută lui
Dumnezeu aşa după cum a fost mai înainte. Se cade să Dumnezeu şi pentru multele milostenii pe care le făceau,
fim tari, să priveghem, căci veşnicia noastră depinde de s-au învrednicit a naşte pe acest mare sfânt şi făcător de
viaţa noastră, de faptele noastre. minuni, Nicolae.

Veniţi, dar, fraţi creştini, tineri şi bătrâni, veniţi să lăudămLa naşterea sa acest dumnezeiesc prunc a primit numele
slugile Domnului cele îmbrăcate în pară de foc, pe Mihail - Nicolae, care se tâlcuieşte ,,biruitor de popor”, şi cu
puterea lui Dumnezeu, pe Gavriil - izvorul darului; pe Mihail adevărat aşa a fost, căci a biruit toate răutăţile şi păcatele
- voievodul oştilor cereşti, pe Gavriil - ştiutorul tainelor lumii, spre folosul creştinilor. După ce l-a născut, maica sa,
dumnezeieşti; pe Mihail - mustrătorul demonilor, pe Gavriil Nona, a r ămas stearpă până la sfârşit, mărturisind însăşi
- bucuria fecioarelor şi a creştinilor! firea ei că nu mai era cu putinţă a naşte alt fiu ca acesta,
adică atât de curat, sfânt şi bun. Sf. Nicolae a fost ales din
pântecele maicii sale şi sfinţit cu Darul lui Dumnezeu, căci
Rugăciune de la început L-a cinstit pe Dumnezeu cu buna credinţă,
căci s-a arătat încă din pruncie făcător de minuni şi posti-
O, mai marilor Arhangheli Voievozi Mihail şi Gavriil, Rafail, tor, fiindcă nu sugea miercurea şi vinerea decât seara şi
Uriil, Selatiil, Gudiil şi Varahiil, rugaţi-L pe Milostivul atunci numai din sânul drept al maicii sale. La prima baie
Dumnezeu să ne ierte păcatele şi greşelile noastre şi cu pe care i-a făcut-o, a stat copilul trei ore pe picioarele lui
puterea cea dăruită vouă de la Dumnezeu, acoperiţi-ne cu singur, nesprijinindu-l nimeni, arătând prin acesta că va fi
aripile bunătăţii voastre, dimpreună cu îngerii noştri păzitori un mare slujitor şi înainte stătător al Sf. Treimi.
şi apăraţi-ne de toate ispitele trupeşti şi sufleteşti ce vin
nouă de la diavolul, de la vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, Crescând pruncul cu vârsta a crescut şi cu înţelepciunea,
ca şi noi să putem face voia lui Dumnezeu şi să-L slăvim urmând obiceiurile părinteşti şi făcând şi el mulţime de
pe El împreună şi aici, şi în ceruri, în veci de veci! Amin! fapte bune. Sosind vremea de şcoală a fost dat la învăţătu-
ra dumnezeieştii Scripturi, iar el, cu agerimea minţii sale şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 757 cu povăţuirea Sfântului Duh, în puţin timp a ajuns la multă
cunoştinţă. Făcându-se desăvârşit în cunoaşterea Sf. În vremea aceea episcopul Nicolae s-a dus în Palestina să
Scripturi, a început să urmeze şi să pună în practică cele se închine sfintelor locuri, la mormântul Domnului Hristos.
ce citise, căci îşi păzea mereu mintea curată şi se ferea de Atunci i-a încredinţat toată ocârmuirea bisericii nepotului
vorbe nefolositoare, iar când întâlnea parte femeiască, se său, Sfântului Nicolae. El a avut toată grija bisericii, ca şi
ferea să stea de vorbă, păzindu-şi ochii şi fugind departe unchiul său. În această vreme părinţii Sfântului Nicolae au
de toate locurile periculoase. părăsit această viaţă vremelnică mutându-se la cea
veşnică, iar Sfântul Nicolae, rămânând moştenitor al multor
758 PREDICI averi le-a împărţit la săraci, căci nu ţinea câtuşi de puţin la
lucrurile acestea pământeşti şi la poftele cele lumeşti. El se
El Îl vedea pe Dumnezeu în faţa ochilor lui, în tot locul şi ruga mereu lui Dumnezeu zicând: ,,Către Tine Doamne voi
cel mai mult îi plăcea să zăbovească în Sf. Biserică, fiindcă ridica sufletul meu, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti
de acolo se folosea el cel mai mult, din citirea sfintelor Dumnezeul meu!”. Mâna lui era întinsă mereu către cei
cărţi, pregătindu-se astfel pe sine locaş curat şi vrednic săraci, lipsiţi şi oropsiţi, căci multele lui milostenii curgeau
pentru a locui într-însul Duhul lui Dumnezeu. Tânărul Nico- cu îndestulare către toţi ca un râu curat de apă.
lae cel îmbunătăţit şi curat, având în sine Duhul lui
Dumnezeu, se arăta cu totul duhovnicesc, căci nu se ve- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 759
dea la el nici un obicei urât ca la alţi tineri de seama lui.
Din contră, faptele şi vorbele lui erau înţelepte ca ale unui Pentru a cunoaşte mai bine viaţa lui, ascultaţi una dintre
bătrân. Stând pe gânduri adeseori se ruga: ,,Doamne Iis- aceste fapte ale milosteniei: Era în cetatea aceea un
use, Fiul lui Dumnezeu, cum să fac mai bine voia Ta, ca să bărbat care avea trei fete foarte frumoase şi care din multa
mă apropii mai mult de dragostea Ta? Ajută-mă, Stăpâne, lui bogăţie, ajunsese atât de sărac şi lipsit, încât nu mai
să fac numai ceea ce-Ţi place Ţie şi fereşte-mă, Doamne, avea nici ce mânca. Fiind aşa de strâmtorat din toate
de toate smintelile tinerilor şi stinge ispitele poftelor când părţile, s-a gândit să-şi dea fetele spre desfrânare şi să-şi
se abat asupra mea!” facă casa necurată pentru desfrânaţi, căci zicea el: ,,numai
în felul acesta voi putea să câştig şi hrană şi îmbrăcăminte
Fericitul copil Nicolae avea un unchi cu numele tot Nicolae, ca să nu pierim.” Dar Dumnezeu, Care nu voieşte pier-
care era episcop. Acesta văzându-l pe nepotul său zarea omenească, a făcut să ajungă vestea aceasta la
îmbunătăţit în fapte bune şi înstrăinat cu totul de lumea urechile Sfântul Nicolae. Atunci, plăcutul său, cu bunătatea
cea deşartă, i-a sfătuit pe părinţii lui să-l dea să-I slujească pe care i-a pus-o Dumnezeu în suflet, a pornit spre ajutor
lui Dumnezeu. Părinţii aducându-şi aminte de făgăduinţa ca să nu piară aceste suflete şi să le scape de sărăcie şi
lor, făcută înaintea lui Dumnezeu când erau neroditori, din căderea în păcatul desfrânării. Iar ca să nu ştie stânga
când făceau rugăciuni şi milostenii să dobândească un ce face dreapta, aşa după cum a zis Domnul Hristos să
copil, (căci îl vor da lui Dumnezeu), au adus copilul, ca dar, facem milostenia, a luat o legătură mare de galbeni şi a
înaintea lui Dumnezeu, încredinţându-l unchiului său - mers în miezul nopţii la casa omului aceluia, aruncând-o
episcopul Nicolae. Primindu-l episcopul pe tânăr, era uimit înăuntru pe fereastra casei, şi s-a întors acasă repede.
de înţelepciunea şi de viaţa lui curată, şi l-a suit pe treptele
preoţiei, hirotonisindu-l preot. Dimineaţa, sculându-se omul şi găsind legătura, a văzut că
erau o mulţime de galbeni într-însa. Mare i-a fost mirarea
La hirotonisire, episcopul a zis către popor: ,,Iată fraţilor, şi nu ştia ce să creadă. Se temea ca nu cumva aurul să fie
astăzi văd un nou soare răsărind marginilor pământului! vreo nălucire înşelătoare, căci nu se aştepta de nicăieri la
Acesta va lumina, va mângâia pe mulţi întristaţi şi necăjiţi! un astfel de bine. Întorcea galbenii cu vârful degetului,
Acesta va şterge multe lacrimi din ochii poporului! O! privea şi se minuna cu bucurie, plângând cu lacrimi fierb-
Fericită este turma care se va învrednici să-l aibă pe acest inţi. Dar şi-a adus aminte de Tatăl ceresc, Care poartă grijă
păstor!” Această proorocie a arhiereului s-a împlinit, căci de toţi săracii şi mulţumindu-I cu lacrimi şi-a măritat fata
primind Sfântul Nicolae darul preoţiei, adăuga osteneală cea mare, dându-i zestre aur din destul.
peste osteneală, petrecea în post şi neîncetate rugăciuni,
iar viaţa lui se asemăna cu a îngerilor. Despre aceasta, înştiinţându-se Sfântul Nicolae, i-a părut
bine şi pregătind iarăşi altă legătură de galbeni, la fel ca şi
cealaltă, s-a dus noaptea şi a aruncat-o pe aceeaşi ajute să se izbăvească. Atunci, Sfântul le-a spus să-şi
fereastră în casa omului sărac. Sculându-se dimineaţa şi pună nădejdea în Dumnezeu şi, fără îndoială, să aştepte
găsind aurul, omul a căzut cu faţa la pământ şi cu lacrimi grabnica izbăvire, iar el a început să se roage cu multă
fierbinţi a adus mulţumire lui Dumnezeu, zicând: ,,Îţi stăruinţă şi îndată s-a liniştit marea, iar oamenii s-au bucu-
mulţumesc, Dumnezeul meu, că m-ai izbăvi cu sângele rat mulţumind lui Dumnezeu şi plăcutului Său - Sfântul
Tău pe mine şi pe fiicele mele de păcatul cel pierzător! Părinte Nicolae.
Arată-mi, Doamne, pe îngerul Tău pământesc, pe cel ce
păzeşte sufletele noastre de pierzare, ca să ştim cine este Tot în această călătorie, unul dintre corăbieri s-a suit în
cel care ne-a scos pe noi din sărăcie şi din gândurile cele vârful catargului ca să îndrepteze corabia şi când a vrut să
rele şi spurcate!” se coboare de acolo, a alunecat şi a căzut în mijlocul
corăbiei, murind pe loc, iar Sfântul Nicolae l-a înviat cu
După multă rugăciune către Dumnezeu, mulţumind rugăciunea sa, sculându-l ca dintr-un somn şi l-a redat viu
bunătăţii Lui, a făcut nuntă şi celei de-a doua fiice, dându-i corăbierilor. Ajungând în Alexandria, plăcutul lui
aurul ca zestre. Apoi, cu multă grijă pentru fiica lui cea de- Dumnezeu, Sfântul Nicolae i-a tămăduit pe mulţi bolnavi, a
a treia, aştepta cu nădejde că va veni iarăşi trimisul lui izgonit demonii din oameni, i-a mângâiat pe mulţi păcătoşi
Dumnezeu, şi de aceea, nu mai dormea noaptea, ci sta şi necăjiţi. Sosind în Ierusalim, s-a suit pe Golgota, unde s-
treaz să poată simţi când vine făcătorul lui de bine. a rugat, apoi a vizitat toate locurile sfinte, închinându-se
Nu după multă vreme a sosit cel mult aşteptat, căci Sfântul pretutindeni.
Nicolae luând iarăşi o legătură de galbeni a aruncat-o pe
aceeaşi fereastră. Tatăl fetelor, simţind, Într-o noapte, vrând să facă rugăciuni într-o biserică ce
a alergat repede în urma lui ajungându-l, şi, cu- avea uşile închise, când s-a apropiat Sfântul Nicolae de
noscându-l cine este, a căzut la picioarele lui sărutându-le, ea, uşile s-au deschis singure. Zăbovind în Ierusalim
numindu-l izbăvitor, ajutător, mântuitor al sufletelor vreme îndelungată, se pregătea să meargă în pustie, dar
un glas dumnezeiesc de sus l-a oprit, zicându-i: ,,Nicolae,
760 PREDICI întoarce-te în patria ta, pentru că Dumnezeu care le orân-
duieşte pe toate spre folosul oamenilor, nu vrea să fie as-
lor, căci zicea: ,,De nu m-ar fi ridicat pe mine Domnul cel cunsă sub obrocul pustiei acea, făclie pe care o pregăteşte
Milostiv, prin îndurările tale, eu aş fi pierit cu fiicele mele să fie pusă în sfeşnicul mitropoliei din Lichia!”.
prin căderea în păcatul desfrânării. Vai, mie!” Astfel de cu-
vinte de mulţumire grăia cu lacrimi către Sfântul Nicolae, Deci, aflând o corabie, s-a tocmit cu corăbierii să-l ducă în
iar el ridicându-l, i-a zis, cu jurământ, să nu spună la patria sa, iar ei cu vicleşug au îndreptat corabia în altă
nimeni ceea ce a făcut. parte şi, nebăgându-l în seamă, mergeau unde-şi pro-
puseseră ei. Dumnezeu, însă, nu l-a lăsat pe plăcutul Său
Dar, cine ar putea spune şi povesti multele lui faceri de în mâhnire, căci a suflat un vifor împotrivă şi a întors cora-
bine şi milosteniile către cei săraci!? Pe câţi flămânzi n-a bia cu multă repeziciune către
hrănit!? Pe câţi goi n-a îmbrăcat!? Pe câţi n-a răscumpărat
din grele datorii? PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 761

După aceasta, cuviosul părinte Nicolae, a vrut să meargă
la sfintele locuri - la mormântul Domnului - să se închine şi
să sărute urmele picioarelor Lui. Urcând într-o corabie a
simţit un pericol mare pentru corăbieri, care nu ştiau ce
avea să li se întâmple, dar Sfântul Nicolae ştia că urma să
fie un întuneric, un vifor de vânturi cumplite, căci îl văzuse
pe vrăjmaşul diavol intrând în corabie, vrând s-o scufunde
cu tot cu oameni. Îndată s-a iscat fără de veste o furtună,
căci ridicându-se un nor s-a făcut vifor mare. Toţi au
amorţit de groaza morţii şi îl rugau pe Sfântul Nicolae să le
oraşul Lichia, acolo unde voia Sfântul să meargă, iar pe
corăbieri i-a îngrozit cu mare frică. Astfel a ajuns Sfântul
Nicolae în patria sa. A mers apoi la mânăstirea Sfântul
Sion pe care o zidise unchiul său, episcopul Patarelor.
Aici Sfântul Nicolae a fost primit şi iubit de toţi fraţii şi toţi
se foloseau de cuvintele şi viaţa lui îngerească. În această
mânăstire îşi găsise liniştea şi nădăjduia ca acolo să-şi
petreacă toată viaţa, dar Dumnezeu n-a vrut ca această
comoară bogată să fie ascunsă într-o mânăstire mică, ci
voinţa Lui a fost ca de această comoară duhovnicească să
se folosească cât mai multe suflete. Şi iată că, odată, 762 PREDICI
stând sfântul la rugăciune, a auzit un glas de sus:
,,Nicolae, să intri în nevoinţa poporului, dacă doreşti să fii Nicolae văzuse mai înainte, într-o vedenie, pe Mântuitorul
încununat de Mine!” Auzind acest glas s-a înspăimântat şi întru slavă, dându-i o Sfântă Evanghelie, iar Maica
se întreba în sine: ,,Ce voieşte glasul acesta şi ce anume Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu îi punea pe
cere de la mine?!” şi iarăşi a auzit glasul zicându-i: umeri un omofor arhieresc.
,,Nicolae, nu aceasta este holda pe care ai să Mi-o aduci
Mie roadă şi pe care o aştept de la tine, ci întoarce-te cătreÎncă de la începutul păstoriei sale, Sfântul zicea întru sine
oameni, ca să se preamărească prin tine Numele Meu!” astfel: ,,O, Nicolae, pentru această dregătorie şi pentru
acest loc, trebuiesc alte obiceiuri! Deci de acum înainte să
Atunci Sfântul Nicolae a cunoscut că este voia lui nu mai trăieşti pentru tine, ci pentru turmă, pentru oameni,
Dumnezeu să lase liniştea mânăstirii, să plece de acolo, pe care să-i ajuţi!” Astfel porni cu multă înţelepciune la
dintre călugări, şi să meargă să slujească mântuirii oa- luptă înverşunată împotriva relelor, păcatelor şi duhurilor
menilor, să întoarcă sufletele la Dumnezeu, dar nu ştia răutăţii, spre folosul sufletelor, pentru slava lui Dumnezeu,
încotro să se ducă, fiindcă se temea de slava lumească şi ca prin cuvinte şi prin fapte să lumineze înaintea tuturor
a plecat într-o parte a Lichiei, în cetatea slăvită ce se nu- oamenilor, ca să se preamărească Tatăl cel din ceruri. Fi-
meşte Mira - Mitropolia Lichiei. Intrând în acest oraş nu era ind blând şi fără de răutate, smerit cu duhul, se ferea mult
cunoscut de nimeni şi a locuit acolo ca un străin, căci sta de îngâmfare; hainele lui erau simple, sărăcăcioase, iar
cu chirie acolo într-o casă, neavând altă grijă decât să hrana puţină pe care o gusta numai o dată în zi. Iar uşile
meargă la sfânta biserică. casei lui erau totdeauna deschise necăjiţilor, asupriţilor şi
tuturor celor din nevoi. Sărmanilor le era ca un tată, săraci-
În acea vreme a murit arhiereul cetăţii Mira şi adunându-se lor milostiv şi tuturor năpăstuiţilor mare făcător de minuni.
toţi episcopii ca să aleagă un bărbat vrednic pentru acel
scaun, dar neştiind pe cine să aleagă, au făcut rugăciune Dar ochiul cel răuvoitor al diavolului, care nu încetează a
ca Însuşi Dumnezeu să le arate pe acel păstor, care să ridica război asupra robilor lui Dumnezeu, neputând răbda
păstorească turma din Mira Lichiei. Dumnezeu, ascultând să vadă credinţa înflorind şi oamenii întorcîndu-se la
rugăciunea lor, a descoperit voinţa Sa unuia dintre dreapta credinţă, la Dumnezeu, a ridicat prigoană asupra
episcopii aceia, poruncindu-i să meargă foarte de diminea- Bisericii lui Hristos, prin păgânii împăraţi ai Romei, Dio-
ţă şi să stea lângă uşile bisericii ca să ia seama: ,,şi cine cleţian şi Maximilian, de la care a ieşit poruncă în tot impe-
va intra primul în biserică acela este îndemnat de Duhul riul ca toţi creştinii să se lepede de Hristos şi să se închine
Meu şi luându-l cu cinste, să-l puneţi episcop; iar numele idolilor, iar cei ce nu se vor supune, să fie siliţi prin chinuri
bărbatului acela, să ştiţi, că este Nicolae!” cu munci grele, închişi în temniţă şi omorâţi.

După ce i-a înştiinţat pe toţi episcopii de acea vedenie, s-a
dus el însuşi şi a aşteptat la uşa bisericii. Când a venit
vremea utreniei, Sfântul Nicolae, îndemnat de Duhul Sfânt,
a ajuns, de altfel ca de obicei, cel dintâi la uşa bisericii.
Când l-a văzut, episcopul l-a întrebat: ,,Cum te cheamă,
fiule?”, dar el tăcea. Mai întrebându-l încă o dată, i-a
răspuns cu blândeţe: ,,Nicolae mă cheamă pe mine,
stăpâne!”
Auzind acel glas blând, şi înţelegând episcopul că este
chiar cel despre care i s-a spus în vedenie s-a bucurat
mult. L-a luat de mână şi l-a dus cu cinste înaintea celor-
lalţi şi cu toţii l-au aşezat pe scaunul arhieresc, aşa după
cum însuşi Sfântul
Această veste a venit şi în Mira Lichiei la Sfântul Nicolae,
căci el era atunci căpetenia tuturor creştinilor, care
propovăduia credinţa cea bună a lui Hristos şi era gata să
moară oricând pentru dragostea Lui. De aceea, a fost şi el
prins de călăii păgâni şi închis în temniţă împreună cu mulţi
creştini. Acolo a răbdat foame şi sete, mirosul cel greu şi
srâmtorarea temniţei, dar îi hrănea pe toţi cei închişi din
Cuvântul lui Dumnezeu, şi-i întărea în credinţă, întru măr-
turisirea lui Hristos.
După prigoană, iată că au venit iarăşi zile de pace pentru
creştini, căci împăratul Constantin, cu puterea Crucii lui
Hristos, i-a biruit pe împăraţii păgâni şi i-a pierdut pe toţi
potrivnicii săi; apoi îi eliberă din închisoare pe toţi creştinii
şi sfărâmă capiştile idolilor. Astfel cetatea Mirelor l-a primit Arie cu învăţăturile lui, l-a vânturat ca şi cu o lopată, dân-
iarăşi pe păstorul cel mare, pe marele Arhiereu Nicolae, du-l anatemei.
care a fost mucenic cu voia şi fără sânge încununat. De
acum Ierarhul lui Hristos cu mai multă osârdie s-a pus în Sfântul Nicolae, chiar în viaţă fiind, se arăta în vis unora
slujba Domnului şi a poporului creştin şi a început să spre bucurie, iar altora spre mustrare şi înfricoşare. Odată i
zidească biserici, iar capiştile idoleşti le dărâma. Treburile s-a arătat unui negustor din Italia, căruia i-a dat trei galbeni
mergeau bine, credinţa înflorea, mulţime de păgâni se bo- şi i-a poruncit să meargă în cetatea lui, în Mira, ca să-şi
tezau şi poporul creştin se bucura de pace şi binecuvân- vândă acolo grâul cu preţ bun. Negustorul a făcut întocmai
tare cerească, dar, deodată, se ivi un oarecare eretic, şi astfel Sfântului Nicolae şi-a salvat poporul de la foamete,
anume Arie, care a început să semene neghină hrănindu-l în chip minunat. Altădată, Sfântul Nicolae a sal-
vat de la moarte trei bărbaţi nevinovaţi, căci luând bani
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 763 călăul de la nişte vrăjmaşi ai lor, i-a dus într-un câmp să-i
taie. Auzind acestea, Sfântul Nicolae s-a dus în grabă în
în ogorul lui Hristos. acel loc unde era adunat mult popor, iar cei trei osândiţi, cu
mâinile legate, îşi aşteptau moartea cea grozavă. Atunci
Sfinţii Părinţi, împreună cu binecredinciosul împărat Con- Sfântul Nicolae apucă repede sabia din mâna călăului, o
stantin, s-au adunat la Sinodul Ecumenic de la Niceea, în aruncă jos, şi-i zise cu îndrăzneală că îl pârăşte la
anul 325. Printre ei se număra şi Sfântul Ierarh Nicolae. împăratul, îngrozindu-l cu cuvinte aspre, încât acel călău
Acest eretic, Arie, propovăduia că Domnul Iisus Hristos nu blestemat, tremurând, îşi cerea iertare de la Sfântul, care
este de o cinste şi de o Fiinţă cu Tatăl. Când a auzit cu înseşi mâinile
Sfântul Nicolae, fiind în sobor cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, a stat
împotriva lui Arie arătând dogmele credinţei celei apos- 764 PREDICI
toleşti şi, văzând el că Arie nu se convinge, s-a umplut de
râvnă ca şi Sfântul Ilie, s-a sculat în mijlocul soborului şi, sale i-a dezlegat pe cei trei osândiţi, spunându-le să plece
după ce l-a ruşinat cu cuvântul, l-a lovit pe Arie peste faţă la casele lor.
cu palma, din care cauză, Sfinţii Părinţi s-au mâhnit foarte
tare şi i-au luat Sfântului Nicolae semnele arhiereşti, adică Tot în chip minunat a mai scăpat alţi trei oameni de la
omoforul, medalionul şi mitra, iar împăratul l-a băgat la moarte, care erau nişte voievozi. În ajunul execuţiei lor,
închisoare. Sfântul Nicolae i s-a arătat în vis chiar împăratului şi
ighemonului care trebuia să-i taie şi le-a spus că aceşti trei
Acolo, la închisoare fiind, Sfântului Nicolae i s-au arătat voievozi sunt nevinovaţi, căci sunt pârâţi pe nedrept, deci
Domnul Hristos şi Preacurata Sa Maică, întrebându-l: ,,Ce să-i slobozească degrabă, că altfel mare nenorocire îi
faci aici, Nicolae?”, iar el a zis: ,,Din râvnă pentru legea Ta aşteaptă. Împăratul şi ighemonul îngrozindu-se, i-au slo-
Doamne, sunt aici!”. Atunci Domnul Hristos i-a dat o Evan- bozit pe cei trei voievozi şi s-au plecat cu smerenie
ghelie frumoasă, iar Preacurata Fecioară i-a dat sfântul Sfântului Ierarh Nicolae.
omofor, aşa cum văzuse mai înainte în vedenie; de aceea
îl vedem în cele mai multe icoane pictat cu Domnul şi Mai- De aceea, Sfântul Nicolae este socotit de toţi creştini ca un
ca Domnului în dreapta şi-n stânga. Deci, vrând Domnul izbăvitor al celor din închisori, al celor năpăstuiţi, ca unul
Hristos să le arate Sfinţilor Părinţi că fapta lui a fost primită ce alungă farmecele şi îi goneşte pe draci, ca un tată al
şi râvna lui cea dumnezeiască a fost bună, i-a descoperit săracilor, al văduvelor şi orfanilor şi, mai ales, ca un
unuia dintre ei o vedenie ce se petrecea cu Sfântul Nicolae părinte fierbinte rugător pentru fetele care voiesc să se
la închisoare. Atunci, l-au scos degrabă din temniţă şi i-au căsătorească cu cinste şi îşi păzesc fecioria lor, până la
dat înapoi cele cuvenite Sfântului, căci au cunoscut că a căsătoria legiuită de Dumnezeu, cu săvârşirea cununiei în
fost plăcută lui Dumnezeu acea îndrăzneală a lui. biserică.

Întorcându-se Sfântul cu cinste la turma sa, ca un înţelept Multe minuni a mai făcut Sfântul Nicolae atât în timpul vieţii
lucrător de pământ şi-a curăţit toate buruienile, spinii şi cât şi după ce s-a mutat la Domnul, până în zilele noastre.
mărăcinii şi le-a aruncat afară din Biserica Domnului, iar pe Iată deci, de ce ne închinăm noi în faţa icoanei acestui
mare Sfânt! Nu pentru că îl vedem acum pe icoană pictat şi depărtaţi de Sfânta Biserică; în zadar purtaţi numele
aşa de frumos în haine arhiereşti, cu toate podoabele cele meu, în zadar vă numiţi creştini, şi mânia dumnezeiască vă
strălucite ale credinţei noastre, ci pentru că Sfântul Nicolae va ajunge şi aici, în casele voastre, şi dincolo, în chinurile
pătrundea în casele pline de suferinţă şi alina durerile, mâ- veşnice.
ngâia pe cei cu lacrimi pe obraz şi sătura pe cei flămânzi şi
însetaţi. Ascultaţi de învăţătorii voştri, nu vă luaţi după eretici şi fiţi
tari în credinţă, căci Dumnezeu vă va ajuta şi eu mă voi
Când privim la chipul lui, din icoană, să ni-l închipuim cât ruga pentru voi toţi aceia care-mi purtaţi numele şi pentru
era de smerit, că atunci când făcea aceste minunate fapte toţi care îmi cinstiţi ziua şi pe Dumnezeu, cu venirea la bi-
nu mergea îmbrăcat în haine scumpe. Să vedem râvna lui serică, aducând prinoasele şi dragostea voastră. Mă voi
pentru popor şi pentru dreapta credinţă, căci a surpat ruga pentru voi, voi fi în mijlocul vostru şi Îl voi ruga pe
capiştile idolilor, l-a pălmuit pe ereticul Arie şi i-a salvat de Dumnezeu să vă ajute în toate necazurile, suferinţele şi
la moarte pe cei nevinovaţi; să vedem mila lui pentru bolile voastre.”
săraci, grija cea mare pentru a-şi sătura poporul din Mira
Lichiei cu pâine. Acestea şi multe alte fapte mari, văzându-
le Dumnezeu la slujitorul Său - Ierarhul Nicolae - l-a umplut Rugăciune
de daruri şi I-a dat puterea de a face minuni. Aceste fapte
strălucite l-au ridicat şi l-au sfinţit. Nu gura lumii cea O, Sfinte Mare Părinte Ierarh Nicolae, cel ce ai izbăvit pe
nedreaptă l-a pus pe scaun, ci darul Duhului Sfânt pentru atâţia creştini de la moarte şi i-ai scos din nevoi şi ne-
inima lui bună şi plină de milostivire. cazuri, vino şi în ajutorul nostru cu rugăciunile tale şi
scapă-ne din toate nevoile pe toţi creştinii care ne-am adu-
Sfântul Nicolae este foarte supărat pe partea femeiască de nat aici, în sfânta biserică, iar celor ce au primit sfântul tău
astăzi care, fără nici o pricină, fără nici o constrângere, îşi nume, învredniceşte-i să-l poarte cu cinste, ca nişte creşti-
dă trupul la desfrânare. Acele trei fete pe care le-a salvat ni adevăraţi şi roagă-te pentru noi toţi ca să ne izbăvim din
de la acest păcat pierzător de suflet, erau constrânse de mâinile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi! Amin!
foamete şi sărăcie să cadă în păcatul desfrânării, dar, în
timpul nostru, o mulţime de fete îşi vând sufletul şi trupul
pe nimic, câştigând astfel iadul şi suferinţele vremelnice şi 766 PREDICI
veşnice. Tare mâhnit este Sfântul Nicolae şi pe părinţii
acestor tinere şi tineri, care trăiesc în desfrânare, ne-
cununaţi.
PREDICĂ LA
Sfântul Nicolae este şi astăzi printre noi şi, cu multă
dragoste părintească, ne îndeamnă să lăsăm orice răutate SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFAN,
şi păcate, să nu ne mai duşmănim, să nu ne mai pârâm, să
nu ne mai calomniem, să ne lăsăm de înjurături, de ÎNTÂIUL MUCENIC
drăcuieli şi de
,,... şi au ales apostolii pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 765 de Duh Sfânt...”

blesteme, de vrăji şi de descântece: (Fapt. Ap. 6, 5)

,,Cei care purtaţi numele meu”, zice Sfântului Nicolae, ,,să F r a ţ i c r e ş t i n i,

fiţi demni de acest nume sfânt şi să-mi urmaţi credinţa şi
râvna, căci numai aşa veţi putea să vă mântuiţi sufletul şi
să câştigaţi Împărăţia cerului, numai aşa Îl veţi cinsti pe
Dumnezeu, persoana mea şi onomastica voastră! Nu cu
beţii, cu înjurături, cu distracţii vinovate, cu pofte animalice
Cine a trăit pe timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Tra-
ian, în zilele când dintre sfinţii apostoli numai Sfântul Ioan
Evanghelistul mai trăia, şi a privit atunci de pe culmea
Muntelui Măslinilor în jos, spre
 Cel mai râvnitor dintre ei era Sfântul Ştefan. El era de ne-
locul unde era cetatea Ierusalimului, acelui om i se am din Tarsul Ciliciei, rudenie cu Sfântul Apostol Pavel şi
deschidea o privelişte cât se poate de jalnică. s-a numit arhidiacon, adică întâiul între diaconi, fiindcă era
plin de Duhul Sfânt, de credinţă şi cunoştea bine Sfintele
În locul templului renumit, în locul palatelor măreţe nu se Scripturi. Sfântul Ştefan nu se îndeletnicea numai cu servi-
mai vedeau decât dărâmături şi pustietate. Mândra cetate tul la mese, ci şi cu propovăduirea Evangheliei lui Hristos,
a Ierusalimului era ştearsă de pe faţa pământului. În locul în numele Căruia săvârşea multe minuni. Atât era de
acela nu rămăsese piatră pe piatră, aşa cum proorocise aprins de dragostea lui Dumnezeu şi plin de înţelepciune,
Însuşi Mântuitorul lumii, Iisus Hristos. Cauza era sângele că nimeni dintre iudei nu-i putea sta împotrivă.
nevinovat care s-a vărsat între zidurile acestei cetăţi,
omorurile, uciderile făptuite de împietriţii evrei, care nu Acest lucru a făcut să-şi atragă asupra sa furia sinedriului,
voiau să asculte Adevărul şi-i omorau cu pietre pe trimişii căci atunci mai-marii norodului obişnuiau ca pe cei mai
Domnului, pe sfinţii apostoli şi pe prooroci. râvnitori dintre apostoli să-i prindă, să-i închidă şi să-i bată,
iar dacă ar fi îndrăznit să grăiască mai mult în numele lui
Dintre cei care şi-au vărsat sângele în această cetate a Hristos, îi osândeau la moarte cu pietre. Deci, întărâtându-
fost şi Sfântul şi Întâiul Mucenic Ştefan. se asupra lui bătrânii, cărturarii dimpreună cu tot poporul,
au năvălit peste el şi răpindu-l, l-au dus în sobor, la jude-
Amintirea acestui mucenic o săvârşeşte sfânta noastră cată.
Biserică la 27 decembrie, şi, astfel, ne îndreaptă privirile de
la Pruncul dumnezeiesc din ieslea Betleemului, la cel dintâi Cine va putea povesti mai bine decât Sfântul Evanghelist
mucenic al lui Hristos din primele zile ale creştinătăţii. Luca la Faptele Apostolilor, cât de frumos şi cu câtă
Sărbătoarea de astăzi ne aduce aminte de leagănul bărbăţie s-a apărat Sfântul Ştefan înaintea soborului?!
creştinismului, de luptele crâncene, de prigonirile pe care a Tânăr şi nevinovat ca un miel, iar la faţă luminat ca un
trebuit să le îndure chiar de la început Biserica lui Hristos,înger, Sfântul Ştefan a vorbit mai întâi de Avraam, despre
de zelul înflăcărat al celor dintâi ucenici ai lui Hristos, depământul făgăduinţei, despre cei 12 patriarhi, despre robia
credinţa lor curată, tare şi nebiruită. De toate acestea, dă Egiptului, despre Moise şi trecerea norodului prin pustie,
dovadă frumoasă viaţa Sfântului Mucenic Ştefan. despre cortul mărturiei, despre David şi templul lui Solo-
mon, apoi, umplându-se de râvnă pentru Hristos, a zis:
Să privim, deci, mai îndeaproape această viaţă de înger cu ,,Voi, cei împietriţi la inimă, pururea vă împotriviţi Duhului
chip de om, să vedem suferinţele Sfântului Ştefan şi cum Sfânt! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii
s-a săvârşit acest Sfânt. Îndată după Înălţarea Domnului voştri?! Voi care aţi primit legea întru rânduieli de îngeri şi
nostru Iisus Hristos la ceruri, pe care au văzut-o cei 500 de n-aţi păzit-o!”.
fraţi împreună cu apostolii şi cu Sfântul Ştefan, îndată după
Pogorârea Sfântului Duh peste sfinţii apostoli, aceştia au Apoi privind spre cer, a văzut slava Preasfintei Treimi şi a
ieşit la propovăduire şi au întors la credinţă mulţime nu- zis: ,,Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la
meroasă dreapta lui Dumnezeu!”, iar ei s-au mâniat foarte tare pe
mielul lui Hristos şi năpustindu-se ca nişte lupi asupra lui, l-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 767 au apucat de haină şi l-au scos afară din cetate. L-au
dezbrăcat apoi de veşmintele sale, pe care le-au în-
de evrei care sporea din zi în zi, întemeind Biserica credinţat spre pază lui Saul şi au început a-l lovi cu pietre.
creştină. Pentru aceasta, sfinţii apostoli, îndemnaţi de
Duhul Sfânt, au ales şapte bărbaţi sfinţi, dintre cei mai cu- Cine ar mai fi putut îmblânzi furia acestui popor ucigaş?!
cernici peste care, punându-şi mâinile, i-au hirotonit diaco- Pietrele nemiloase cădeau cu furie peste trupul Sfântului
ni şi i-au rânduit pentru slujire la mesele agape, pentru a Ştefan, şi-i sfărâmau gura cea dulce propovăduitoare, îi
nu se face ceartă între creştini şi a le împărţi cele de spintecau obrajii cei împodobiţi cu fecioria, îi zdrobeau faţa
trebuinţă fiecăruia. Între aceştia au fost: Ştefan - întâiul cea luminoasă ca de înger, îi scoteau ochii care L-au văzut
arhidiacon, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nico- pe Dumnezeu, îi rupeau mădularele trupului, îi spărgeau
lae, care era din Antiohia. pieptul, iar sângele lui cald, ca o rouă se scurgea
 rea apostolilor din Ierusalim, arderea atâtor milioane de
768 PREDICI martiri.

din sfintele lui răni, ca dintr-un strugure de vie şi uda Da, de la începutul lui, pământul a fost stropit cu sânge de
pământul cel pietros şi ars de soare al răzvrătitului Ierusal- oameni drepţi. De la început întunericul a urât lumina,
im. Şi pentru ca să se asemene întru totul Stăpânului său, păcatul s-a răsculat împotriva virtuţii, răul a dat război împ-
Sfântul Ştefan liniştit şi împăcat cu sine, se ruga zicând: otriva binelui. Minciuna a căutat să sugrume adevărul,
,,Doamne Iisuse Hristoase primeşte duhul meu!”. Apoi, omul cel nedrept a căutat să ia viaţa celui drept, vrând să
îngenunchind s-a rugat pentru ucigaşii săi, strigând cu moştenească singur pământul, dar cu cât s-au ridicat mai
mare glas: ,,Doamne, Doamne, nu le socoti lor păcatul multe săbii, cu atât s-au ridicat mai mulţi mucenici; cu cât
acesta!”, şi zicând acestea a adormit. s-au ridicat mai multe pietre, cu atât s-au ridicat mai mulţi
apostoli; cu cât a curs mai mult sânge, cu atât s-a întărit
Pentru ce, oare, pentru sine s-a rugat încet, iar pentru uci- mai mult creştinismul; cu cât au bătut mai multe vânturi, cu
gaşii săi se ruga cu atâta sârguinţă, strigând cu glas atât s-a înălţat mai sus Crucea Bisericii lui Hristos! Căci
mare?! Pentru ca să ne înveţe şi pe noi să facem ase- ispitele,
menea cu cei ce ne urăsc şi să ne arate nouă cât de mare
era dragostea lui. Căci şi el, asemenea Sfântului Pavel mai PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 769
târziu, mai bucuros ar fi fost să nu se mântuiască el, decât
să piară neamul lui şi să fie osândit iadului. Astfel, Sfântul prigoanele, încercările şi lacrimile, numai acestea pot
Ştefan s-a dus la dulcele Iisus, fiind primul apostol, primul ispăşi lumea de păcate! Sfântul Apostol şi Întâiul Mucenic
mucenic şi diacon. Din clipa aceea Sfântul Ştefan nu mai Ştefan era plin de Duhul Sfânt. În inima
era pe lângă Petru şi pe lângă ceilalţi ucenici, nu mai slu-
jea la mese, nu mai mângâia pe cei bolnavi, nu mai făcea lui ardea focul dragostei de Dumnezeu şi de aproapele. De
minuni, nu-l mai vedeau în adunări, nu mai mergea la tem- aceea, el făcea apostolat şi, cu multă râvnă, propovăduia
plu, nu mai ţinea predici. După ce s-au retras ucigaşii, Evanghelia prin cetăţi. Înflăcărat şi plin de râvnă, le
bărbaţii cucernici dintre creştini au îngropat trupul Sfântului dovedea cu exemple din Scripturi şi învăţături din prooroci,
Ştefan cu plângere mare. că Iisus Hristos este Mesia, Mântuitorul cel aşteptat de
poporul evreu şi nu va mai veni alt mântuitor. Le spunea să
O, iubiţilor creştini, cât de răi sunt oamenii pe pământ, cât creadă şi să se boteze cu toţii, ca să se mântuiască şi
de ucigaşi sunt fiii lui Adam! Primul om care a murit pe astfel, prin cuvântările sale şi prin minunile ce le făcea,
pământ în legea veche a fost Abel, tot un tânăr, un bărbat mulţi se întorceau şi se botezau în numele Sfintei Treimi.
sfânt şi cu frică de Dumnezeu, dar n-a murit de moarte
firească, ci de cuţitul fratelui său, Cain. La fel şi în legea Sfântul Ştefan era plin de credinţă, plin de nădejde şi de
creştinismului, legea lui Hristos - a Darului: primul om care dragoste, pe care le-a dus până la jertfă, murind ucis cu
a murit cu credinţă în Hristos a fost Apostolul şi Întâiul pietre în Ierusalim. Nimic nu a putut să-i clatine credinţa,
Arhidiacon Ştefan, omorât cu pietre de vrăjmaşii şi ucigaşii nădejdea şi dragostea acestui Sfânt şi Întâi Mucenic
evrei. Ştefan, căci era plin de Duhul Sfânt. Iată ce înseamnă să
fie un creştin plin de Duhul Sfânt! Nu plin de mândrie, nu
Zbuciumaţi au fost primii ani ai omului pe acest pământ: plin de pizmă şi răutate, nu plin de lăcomie şi zgârcenie, nu
cădere în păcat, ruşine, izgonire din rai, lacrimi amare, spi- plin de mânie, de ceartă şi gâlceavă, nu plin de băuturi
ni, dureri la naştere, apoi veşnică moarte! Dar nici primii alcoolice, de tutun şi de patimi, cum sunt creştinii noştri de
ani după întemeierea Bisericii creştine nu au fost mai fer- astăzi, iar mulţi cred că se mântuiesc şi cu aceste păcate
iciţi: mânia lui Irod, împăratul care a poruncit să se taie zicând că aceia care nu fac aceste păcate nu sunt creştini
14.000 de prunci, vrând să-L omoare pe Mântuitorul Hris- ortodocşi, sunt pocăiţi, sectanţi. Grozavă rătăcire în capul
tos, fuga lui Iisus şi a Sfintei Familii în Egipt, tăierea lor; vor vedea la urmă cât s-au înşelat, dar va fi prea târziu!
Mergătorului Înainte, răstignirea Domnului, uciderea lui
Ştefan, prinderea lui Petru şi aruncarea în temniţă, izgoni- Sfântul Apostol şi Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan,
pentru că era plin de Duhul Sfânt, a mustrat cu asprime
păcatul şi L-a mărturisit pe Hristos; a avut curajul bărbăţiei
şi a biruit două lumi deodată: lumea păgână şi lumea
duhurilor necurate. Sfântul Ştefan a ştiut că va fi prigonit şi
va suferi, dar a îndrăznit şi nu s-a temut de cei ce ucid tru-
pul; el era încredinţat că toate suferinţele vremii de acum
nu se pot asemăna cu slava cea veşnică, ce se va de-
scoperi.
După cum luptătorii care se întorc biruitori în patrie sunt
primiţi cu flori şi cununi de glorie, tot aşa sunt primiţi şi
martirii - mucenicii - în Împărăţia cerească a Împăratului
Hristos.
Aşa a crezut şi aşa a mărturisit Ştefan până la moarte, iar
odată cu moartea şi-a încheiat misiunea pe pământ.
Sfântul Ştefan, ajungând în patria cerească, în faţa Sfintei
Treimi, a primit trei cununi, care de care mai frumoasă:
cununa apostolatului din mâna Tatălui ceresc, căci L-a
propovăduit pe Fiul lui Dumnezeu înaintea lumii; cununa
muceniciei - din mâna Fiului lui Dumnezeu şi cununa fe-
cioriei - din mâna Duhului Sfânt.
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, mare este taina
creştinătăţii, fraţilor! Multe avem noi de învăţat din viaţa şi
martiriul Sfântului Ştefan. Mai întâi să ne umplem şi noi de
Duhul Sfânt şi de credinţă printr-o hrană duhovnicească
bogată. Să nu stăm nici o zi, nici un ceas fără hrană
duhovnicească
770 PREDICI
- Cuvântul lui Dumnezeu. În al doilea rând să fim şi
noi buni şi iertători ca el, căci el s-a rugat pentru vrăjmaşii
lui, care-i luau viaţa, omorându-l cu pietre. În al treilea rând
să păzim poruncile Domnului, să ne ferim de păcate, de
mânie, de nedreptăţi, de calomnii, de pălăvrăgeli şi orice
vorbire de rău, căci cine face acestea are mâinile mânjite
de sânge şi Dumnezeu nu-i ascultă rugăciunile.
Să fim oameni morali, serioşi şi statornici în credinţă, căci
nimic nu este mai vrednic de luat în serios, ca mântuirea
sufletului. Fiecare creştin este chemat să-l ajute pe fratele
său şi să-i scape sufletul de la moarte, de la iad. Ce bucu-
rie mare vei avea în suflet când vei putea spune:
,,Doamne, am adus şi eu un suflet pe calea mântuirii, pe
calea bisericii!”
Sfântul Ştefan, iubiţilor, care a propovăduit atunci celor
dintâi creştini, este viu şi astăzi şi vine printre noi. El are să
ne spună şi nouă, celor din vremea de pe urmă, ceva. Eu
parcă îl aud că ne zice aşa: ,,Fraţilor şi surorilor, creştini
din veacul de apoi, aduceţi-vă aminte de Cuvintele
Stăpânului Hristos - Împăratul nostru şi al vostru al
creştinilor, că El a spus că şi voi cei din urmă veţi fi daţi la
moarte, veţi fi urâţi şi batjocoriţi, veţi fi pârâţi şi vânduţi şi
veţi avea de suferit multe pentru numele Său, dar nu vă
temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletului nu-i pot face
nimic! Nu vă lepădaţi de credinţă, de Împăratul Hristos şi
de învăţătura Lui, oricare ar fi momelile şi avantajele
pământeşti, oricare vor fi ameninţările şi chinurile! Gândiţi-
vă că se sfârşesc şi trec repede, gândiţi-vă că după aceea
vine răsplata veşnică în ceruri! Mai gândiţi-vă că timpul
încercărilor este foarte scurt şi urmează sfârşitul tuturor,
când vor fi aduşi de îngeri în faţa Împăratului nostru, în faţa
Domnului Domnilor, toţi călăii şi ucigaşii noştri şi ai voştri;
atunci vor fi tăiaţi şi aruncaţi în iezerul cu foc şi pucioasă,
să se chinuiască în veci. Încă puţină răbdare, iubiţilor, că
izbăvirea s-a apropiat! Luptaţi-vă după lege ca să veniţi şi
voi aici la noi, să ne bucurăm împreună, căci şi eu,
Mucenicul Ştefan, mă rog pentru voi ca nici unul să nu
cădeţi!”
Îţi mulţumim, Sfinte Apostole Ştefane, pentru sfaturile şi
îndemnurile pe care ni le dai şi te rugăm să mijloceşti
pentru noi la Stăpânul, să nu ne lase să cădem, că fără de
El nu putem face nimic!
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Sfântului
Apostol, Întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, curăţeşte şi
păcatele noastre, Doamne, ca să te slăvim pe Tine,
Părintele nostru cel ceresc, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi
în vecii vecilor! Amin!
 Să mergem şi noi cu credinţă şi cu dragoste în urma Lui,
ca să vedem şi să înţelegem cât a răbdat El pentru mântui-
rea noastră. Parcă-l vedem ieşind de la cină. Este o noap-
te întunecoasă. Iisus merge înainte, iar în urmă cei un-
sprezece ucenici ai Lui. Pe când urca Muntele Măslinilor,
Iisus le spune o taină: ,,În noaptea aceasta, să ştiţi că toţi
vă veţi sminti întru Mine!”… cu alte cuvinte, la toţi

vi se va spulbera încrederea în Mine şi nu veţi şti ce

să mai credeţi. Petru răspunde însă cu încredere: ,,Deşi
toţi se vor sminti întru Tine Doamne, dar eu niciodată!”.
Domnul însă îi prooroceşte zicând: ,,În această noapte,
Petre, înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de
trei ori!”

PREDICI După ce au intrat în Grădina Ghetsimani, Iisus îi lăsă pe

ucenici mai deosebi, iar El merge mai sus să se roage.
Faţa Domnului cea senină se întristează, inima cea atât de
DIVERSE bună se mâhneşte, sufletul său este cuprins de frica morţii.
Domnul suferă ca om, pentru noi oamenii, căci nimic nu
este mai înfricoşat ca ceasul morţii. ,,Rămâneţi aici şi
privegheaţi!”, zise Bunul Iisus. El avea nevoie de un sprijin.
Măcar unul din ucenicii Săi ar fi dorit să privegheze cu El,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 773 dar ei au adormit.

Iisus rămâne singur. Un întuneric adânc îl înconjoară.

Cade cu faţa la pământ zdrobit de întristare şi zice:
,,Părintele Meu, de este cu putinţă, Tată, treacă de la Mine
PREDICĂ LA JOIA PATIMILOR paharul acesta, însă nu precum Eu voiesc, ci precum
voieşti Tu!”
,, ... Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!”
Sudoarea curge de pe faţa Lui cu picături de sânge şi
(Ioan 19, 15) nimeni nu ştie cât este

F r a ţ i c r e ş t i n i, 774 PREDICI

Suntem în seara înfricoşatelor patimi ale Domnului Hristos. de mare durerea Lui, în ceasul acesta. Ucenicii Lui dorm
Am ascultat cu credinţă şi cu lacrimi în ochi citirea celor 12 de oboseală şi întristare. Fecioara Maria, Maica Lui, este
Evanghelii, ne-am reamintit cele mai înfricoşate momente în Betania, mironosiţele lipsesc, noroadele s-au risipit, Ie-
din noaptea când L-au rusalimul doarme în negura nopţii. Singur Iisus se roagă în
clipa aceasta, cu sudori de sânge. Se roagă pentru Sine,
luat pe Iisus să sufere pentru noi. Astăzi, Mântuitorul nos- se roagă pentru ucenici, se roagă pentru trădătorul Iuda,
tru S-a dat de bună voie în mâinile oamenilor, în mâinile se roagă pentru toată lumea şi pentru izbăvirea celor din
păcătoşilor, în mâinile celor răi, ca să ne izbăvească din iad.
robia diavolului. Astăzi, Fiul lui Dumnezeu Se lasă să fie
defăimat, să sufere cu trupul cele mai grele chinuri. Astăzi, Mai era însă cineva care sta de veghe; acesta era Iuda
Domnul Slavei merge să moară pe cruce pentru noi. vânzătorul, în care intrase satana şi nu mai putea dormi în
veac. Acesta adună mulţime de ostaşi, ca la o mie, şi Acesta a făcut atâta tulburare în norod, Acesta de atâta
fioros ca o fiară, vine în fruntea lor cu făclii, cu felinare, cu vreme chinuie sufletele noastre. Acesta îşi bate joc de
săbii, intră în grădină şi tulbură rugăciunea lui Iisus. În clipa sâmbetele noastre, Acesta calcă legea noastră, Acesta
aceasta Mântuitorul, cu cei unsprezece ucenici, stau faţă amăgeşte pe toată lumea, Acesta mustră faptele noastre şi
în faţă cu ceata de ostaşi, în frunte cu Iuda trădătorul. vrea să ne dărâme şi Templul. Acesta face minuni cu put-
Acesta se apropie şi zice: ,,Învăţătorule, Învăţătorule!”, şi Îl erea diavolului. Acesta trebuie omorât, ce ne mai trebuie
sărută pe obraz. Apoi slugile şi ostaşii Îi leagă mâinile alte mărturii?”
Sale, mâinile cele mai sfinte, mâinile care au făcut cerul şi
pământul şi toate vietăţile şi frumuseţile, mâinile care Caiafa nu se mai poate stăpâni. Cu hainele sfâşiate de
tămăduiseră mulţimea bolnavilor, mâinile care săturaseră furie, cu ochii însângeraţi se scoală în picioare, vrea să
mulţimile cu pâine şi peşte, mâinile care au făcut cel mai lovească, dar mâinile îi tremură; atunci slugile sale se
mult bine oamenilor. năpustesc asupra lui Iisus ca nişte fiare sălbatice, lovindu-
L cu pumnii, dându-I lovituri peste obraz, scuipări, batjocuri
Iată-L acum pe Iisus, legat şi îmbrâncit, rămânând singur şi hule. Obrajii Stăpânului iar sângerează de furia slugilor;
în mijlocul lor! Ucenicii se risipesc, se ascund în întunericul Iisus rabdă şi tace; tace şi se smereşte Dumnezeu înaintea
nopţii, iar Grădina Ghetsimani rămâne pustie şi goală. Se omului. Nu are pe nimeni lângă El, ucenicii sunt
împlinise întocmai ce le spusese Iisus ucenicilor: ,,În noap- împrăştiaţi, iar toţi credincioşii şi Maica Lui sunt departe.
tea aceasta toţi vă veţi sminti pentru Mine!”
Era dimineaţă, răsărise soarele. Tot Ierusalimul s-a adunat
Iisus a fost dus la Anna arhiereul. Acesta, mânios, Îl între- împreună cu arhiereii şi cărturarii la Pilat, care, văzând
abă pe Domnul despre ucenici, despre învăţătura Sa, şi I atâta norod, se temu. Arhiereii L-au dus pe Iisus în divan,
se dau palme. Afară, în curte, mulţime de slugi şi ostaşi iar ei n-au intrat în pretoriu ca să nu se spurce şi ca să
care se încălzesc la foc, fiindcă era frig; printre ei se află şi poată mânca paştile. Cei spurcaţi, voiau să nu se spurce
Petru apostolul. O femeie, portăriţă, se apropie de el şi-i cu Sângele lui Hristos, voiau să nu apară ca nişte ucigaşi,
zice: ,,Şi tu eşti din ucenicii Omului Acestuia!” Petru se ca să poată spune totdeauna că nu ei L-au răstignit, ci
teme de femeie şi-i spune, lepădându-se: ,,Nu sunt!” După romanii, aşa cum zic şi astăzi; de aceea îl căutau pe Pilat,
puţin timp este întrebat a doua oară şi iar se leapădă. Iar fiindcă le trebuia un roman, un judecător fără de lege, ca
când a fost întrebat a treia oară, cu blestem s-a lepădat, că să aprobe această fărădelege a lor.
nu-L cunoaşte pe Omul Acesta. Apoi a cântat cocoşul.
După multele întrebări, Pilat, nedumerit, a pus să-L bată
Când a auzit Petru cântarea cocoşului, s-a trezit ca dintr- cumplit pe Domnul. Ostaşii sălbatici L-au lovit cu bice, I-au
un somn, şi-a adus aminte de cuvintele lui Iisus şi a în- spintecat obrajii, i-au sfărâmat dinţii din gură, făcându-i tot
ceput să plângă, să plângă cu amar. A ieşit afară singur, trupul numai răni, încât nu mai avea nici chip, nici fru-
lepădat şi zdrobit la inimă, fără nici o putere. Lipsit de museţe. Îl îmbrăcă cu o haină mohorâtă, Îi pun o cunună
râvnă, nu ştie ce să facă, nu-şi găseşte nici o linişte, căci de spini pe cap şi lovindu-L cu palmele Îl scot afară, la po-
conştiinţa îl mustră mereu, iar ochii lui devin două izvoare por. Pilat Îl arată mulţimii zicând: ,,Iată Omul, iată Împăratul
de lacrimi amare. Înfricoşat este păcatul lepădării de Hris- vostru, iată de cine vă temeţi!” Când L-au văzut arhiereii,
tos! Dar, să mergem mai departe, după Iisus. slugile şi poporul au strigat în gura mare: ,,Răstigneşte-L,
răstigneşte-L pe El! Sângele Lui, să cadă asupra noastră şi
Iată, Îl duc legat la Caiafa! Se luminează de ziuă. Ierusal- asupra copiilor noştri!”. Şi atunci Pilat L-a dat pe El, să Se
imul se trezeşte din somn. Mulţi se adună la acest arhiereu răstignească.
viclean, şi după întrebări viclene, arhiereul se mânie, se
învineţeşte la faţă, îşi rupe haina de pe el şi strigă ca ieşit Iudeii şi ostaşii cu o ură neîmpăcată, punându-i o Cruce
de minţi: ,,Nu ne mai trebuie nici o mărturie, căci a hulit! grea în spate, L-au silit S-o ducă pe dealul Golgotei, numit
Acesta trebuie omorât, locul Căpăţânii. Acolo L-au dezbrăcat de hainele Sale, pe
care le-au împărţit între ei, L-au adăpat cu fiere şi oţet,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 775 după ce
a fost pironit în mâini şi în picioare; apoi cu suliţa în
coastă L-au străpuns, de unde a curs sânge şi apă. Râsete
şi cuvinte de batjocură, clătinări din cap… toţi se arată
bucuroşi că au scăpat de El şi pot să-şi facă de cap în
voie, căci nu mai are cine să-i mai mustre pentru păcatele
lor.
Dumnezeu Tatăl din cer se mânie pe aceşti nelegiuiţi şi
toată natura se tulbură împreună cu El; soarele se în-
tunecă timp de trei ore, întunericul îi cuprinde pe toţi ca o
arvună venită din iad, catapeteasma Bisericii se rupe,
pământul se
776 PREDICI
cutremură, mormintele multor sfinţi se deschid şi înviază
morţii, umblând printre ei, prin întuneric. Dar poporul cel
împietrit tot nu crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu; nu-
mai sutaşul, văzând acestea se încredinţează că Iisus nu
este numai un Om, de aceea zice: ,,Cu adevărat Acesta a
fost Fiul lui Dumnezeu!” Tâlharul de pe Crucea din dreap-
ta, de asemenea îl mărturiseşte pe Iisus, şi-L roagă să fie
pomenit şi el întru Împărăţia Sa.
Dar creştinii de astăzi, cunosc ei cu adevărat, că Cel ce a
fost răstignit pe Cruce a fost Fiul lui Dumnezeu?!... Pentru
ce a suferit atât de mult şi pentru cine?... Biserica ne
răspunde: ,,Şi S-a răstignit pentru noi, în zilele lui Pilat din
Pont, a pătimit şi S-a îngropat!” Iisus a pătimit de bună
voie, de dragul nostru a suferit totul şi se bucură pentru cei
ce-L ascultă şi se supun poruncilor Sale. Se bucură pentru
cei ce-şi recunosc păcatele şi plâng, cerând iertare sub
Crucea Sa. Se bucură pentru cei ce-şi întorc spatele către
diavolul şi către poftele lui şi urmează supuşi şi ascultători,
până la moarte, voinţei Lui celei dumnezeieşti.
Dintre toate durerile pe care Le-a avut Iisus, cea mai grea
a fost aceasta: El a văzut de acolo de pe Cruce, din vârful
Golgotei, pe atâţia oameni nesupuşi, plini de mândrie, plini
de patimi, creştini numai de formă, care fac pomenirea
patimilor Lui, numai ca o amintire simplă, care prăznuiesc
sărbătoarea Patimilor Lui, cum ar privi la o piesă de teatru,
ca nişte oameni îndărătnici şi nemulţumiţi, care nu vor să
cunoască şi să audă de toate binefacerile Lui; căci unii vin
ca făţarnicii numai să ispitească, aşa cum L-au ispitit
fariseii şi cărturarii, alţii se fac martori mincinoşi aşa cum
au pus fariseii şi cărturarii doi martori mincinoşi, alţii Îl vând
pe Domnul Hristos pentru bani, iar cei mai mulţi, se
leapădă de Domnul, pentru lucruri trecătoare, pentru cinste
vremelnică, pentru serviciu uşor, pentru banii lui Iuda.
Vai de cel ce se leapădă de Hristos, vai de cel ce huleşte
Biserica Lui, Crucea, Sfinţii şi icoanele! Vai de toţi trădătorii
care îşi vând credinţa, părinţii şi pe fraţii lor, căci grozav
păcat este trădarea! Trădătorul vinde sânge nevinovat,
trădătorul este cel mai periculos om din societate,
trădătorul seamănă peste tot minciună, dezbinare şi
lepădare de Dumnezeu. Trădătorul ascultă cu urechea la
toate uşile, priveşte cu ochii prin toate ferestrele, iscodeşte
pe toţi oamenii, încearcă cu vicleşug cele mai sincere in-
imi, apoi îndată îi trădează pe cei mai buni prieteni. De
aceea trădătorul n-are un sfârşit bun, sfârşitul lui e ca al lui
Iuda, căci se alege cu spânzurătoarea vremelnică şi
veşnică şi este blestemat de toţi.
De aceea Domnul nostru Iisus Hristos, plin de lacrimi şi cu
şiroaiele de sânge, cu rănile deschise şi plin de întristare
zice: ,,Iată pentru cine am pătimit, pentru cine am murit,
pentru cine Mi-am vărsat Eu Sângele Meu! Cu ce folos am
suferit Eu acestea, pentru nişte oameni împietriţi, înrăiţi şi
nepăsători?!” Da, fraţi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 777
creştini, această plângere a lui Iisus este pe bună dreptate,
o nemulţumire fără margini din partea noastră, a oa-
menilor.
Persaidis, împăratul Sciţiei, a murit şi a lăsat în urma lui
trei moştenitori, la împărăţie. Fiecare dintre aceşti trei fraţi
a voit să fie singur împărat şi de aceea a intrat între ei
vrăjmăşie de moarte. Ca judecător al lor au pus pe un
împărat al Traciei, care era prieten bun cu tatăl lor. Acesta
întrebuinţă toate metodele ca să-i unească. Una dintre
aceste metode a fost cu adevărat iscusită şi foarte curio-
asă.
A dat ordin să fie dezgropat tatăl lor şi să-l spânzure
de un copac. Apoi i-a chemat pe cei trei fraţi şi le-a zis:
,,Fiecare dintre voi să arunce cu săgeata în trupul tatălui
vostru, şi acela care va nimeri mai bine, el să fie împărat!”.
Cel mai mare apucă arcul, îl încordează, pune săgeata,
ocheşte şi trage. La fel face şi al doilea. Ce ziceţi de bat-
jocura, neomenia şi împietrirea inimii acestor copii?!
Vine şi al treilea, apucă arcul, pregăteşte săgeata, dar
văzând în cine era să tragă, a început să tremure şi a lăsat
arcul să cadă jos din mâinile lui. ,,Eu - zice cel de-al treilea
- nu vreau să ajung în felul acesta împărat. Mai bine plec
din ţară, decât să arunc cu săgeata în trupul scumpului
meu tată care este mort!” Atunci, judecătorul, l-a rânduit să
fie împărat pe al treilea fiu. Această metodă vreau s-o
repet şi eu astăzi în faţa ochilor noştri. Iată, acesta este
Tatăl nostru, Împăratul nostru Iisus Hristos, Acesta pe
Care-L vedeţi cu trupul cel mort, Acesta Care este încor-
onat cu spini, Acesta Care este răstignit, spânzurat pe
lemnul Crucii în faţa ochilor voştri, este Părintele vostru,
Tatăl vostru cel ceresc, Acela Căruia îi ziceţi Tată în toate
zilele.
Veniţi, veniţi şi luaţi săgeţile, aruncaţi, loviţi, răniţi, dacă
mai găsiţi un loc în trupul Lui şi pentru rănile voastre! Veniţi
săgeţi, săturaţi-vă de pofta voastră, străpungând trupul cel
mort al Părintelui ! Veniţi voi, tineri, care sunteţi sălbatici ca
fiarele, care aţi uitat mila şi dragostea de părinţi, voi care
vă oropsiţi părinţii şi-i chinuiţi cu neascultarea şi răutatea
voastră! Veniţi boieri şi judecători nedrepţi şi-L răniţi cu
nedreptăţile voastre! Veniţi bărbaţi şi femei şi săgetaţi tru-
pul Părintelui vostru, cu desfrânările şi avorturile voastre!
Veniţi voi oameni învăţaţi şi ochiţi trupul Fiului lui
Dumnezeu, cu necredinţa şi negarea existenţei lui
Dumnezeu! Veniţi hulitorilor, veniţi beţivilor, tutunarilor,
vrăjitorilor şi aruncaţi săgeţile voastre în trupul cel Sfânt al
Celui ce v-a iubit!
Dar unde s-a auzit o blestemăţie ca aceasta, ca fiul să
tragă cu săgeata în tatăl său mort, cum fac creştinii, care
răstignesc cu astfel de păcate, a doua oară pe Fiul lui
Dumnezeu?!
Iisuse, Mântuitorule Care eşti răstignit, Care vezi toate
acestea, Tu, ce zici despre ei? ,,Eu mă rog Tatălui Meu
zicând: Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac! Şi aştept să
înceteze săgeţile, aştept să se potolească păcatele, să văd
un semn de
778 PREDICI
pocăinţă, un suspin şi lacrimi în ochii lor, o întoarcere. Să
se grăbească fiecare, aştept! Şi cât mai curând să se înto-
arcă din rătăcirea lor. Să nu-şi bată joc de răbdarea Mea,
de bunătatea şi aşteptarea Mea, căci nu voi mai răbda PREDICĂ LA VINEREA PATIMILOR
mult şi voi veni pe norii cerului, ca un înfricoşat Judecător
al viilor şi al morţilor!
Ochii aceştia nu vor sta mereu închişi şi nici mâinile aces-
tea nu vor sta mereu pironite, va veni vremea când veţi
vedea aceşti ochi aprinşi cu toate flăcările urgiei
dumnezeieşti, iar mâinile acestea înarmate, cu toate
trăsnetele dumnezeieştii dreptăţi. Gura aceasta uscată şi
veştedă, care tace acum, va grăi odată cu glas de tunet,
mustrând nemulţumirea voastră şi zicându-vă: duceţi-vă de
la Mine blestemaţilor, în focul cel gătit diavolului şi îngerilor
lui! Şi atunci va fi prea târziu, să mai strigaţi la Mine după
ajutor.
Grăbiţi-vă, veniţi la Mine, ascultaţi Cuvântul Meu, şi înto-
arceţi-vă cu toată inima la Dumnezeu!”
Rugăciune
O, Prea dulcele meu Iisus, eu ştiu că dragostea Ta este un
râu care nu se goleşte niciodată şi n-are fund; nemulţumi-
rea noastră este prea mare, răbdă-ne puţin, cu obişnuita
Ta răbdare, cu care ai suferit pe Cruce, mai prelungeşte-Ţi
puţin răbdarea şi dă-mi voie să spun acestor creştini un
cuvânt al gurii Tale:
,,Iartă-le lor, Tatăl nostru, dă iertare preoţilor şi mirenilor,
dă iertare bărbaţilor şi femeilor, dă iertare, Doamne, la toţi
păcătoşii şi dacă am fost până acum vrăjmaşii Tăi, fă-ne,
prin Harul Tău, prieteni şi copii ai Tăi, copii buni, copii care
să nu mai săgetăm cu săgeţile păcatelor noastre trupul
Tău, să nu Te mai chinuim, copii adevăraţi cu duh, cu
dreaptă credinţă!
Cu această nădejde sărutăm picioarele Tale cele curate şi
ne rugăm Ţie, după ce Te vei coborî de pe această Cruce,
să vii să Te răstigneşti înlăuntrul inimilor noastre, pentru ca
să fim nedespărţiţi şi aici pe pământ şi dincolo în Împărăţia
Cerului, unde Tu împărăţeşti în veci de veci cu Tatăl şi cu
Duhul Sfânt!” Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 779
,,… Chinuit a fost, dar S-a supus şi n-a deschis gura Sa; turmei, păcatul cărturarilor falşi, rătăcirea sectanţilor,
ca un miel la junghiere S-a dus şi ca o oaie fără glas răceala în credinţă a creştinilor, stingerea dragostei. Peste
înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa …!” toate acestea mai turnăm şi tot ceea ce e urât şi neplăcut
lui Dumnezeu în noi şi în afară de noi: toate slăbiciunile,
(Isaia 53, 7) toate zburdările tinereţii şi învârtoşarea inimii, uitarea de
Dumnezeu în vreme bună, cârtirea în încercări şi nenoro-
F r a ţ i c r e ş t i n i, ciri, laudele de sine, setea de avuţie şi tot veacul nostru cel
umflat de mândrie, răutate şi necredinţă, precum şi multe
Toată viaţa lui Iisus n-a fost decât o suferinţă. Cei 33 de alte feluri de păcate pe care le-au făcut şi cei mari şi cei
ani au fost greutatea unei cruci, o cruce purtată pentru mici şi cei săraci şi cei bogaţi, bărbaţi şi femei, tineri şi
mântuirea lumii. Această cruce n-a fost purtată numai de la bătrâni de la zidirea lumii. Toate acestea s-au găsit în fun-
Ierusalim până la locul dul paharului lui Iisus. Acest puhoi de stricăciuni s-a vărsat
în paharul întristării şi al suferinţelor Fiului lui Dumnezeu.
Căpăţânii, ci chiar din Betleem şi până la Ghetsimani şi
pârâul Cedrilor, aşa cum L-a văzut proorocul Isaia cu mult De aceea a zis Fiul lui Dumnezeu: ,,Întristat este sufletul
timp înainte, ,,fără chip şi frumuseţe”, părăsit de oameni, Meu până la moarte!”, pentru că tot iadul se jurase împotri-
încărcat cu durerile şi fărădelegile noastre. va acestei inimi cereşti, a acestui suflet dumnezeiesc.
Se naşte într-un staul, în frig, este urmărit de Irod să fie Când mă gândesc la suferinţa cea amară, plânge sufletul
omorât, El, pâinea cea cerească flămânzeşte de pâine, şi inima în mine pentru multa răbdare a lui Iisus Izbăvitorul,
apoi îngăduie diavolului să-L ispitească. Oamenii Îi iau de la Ghetsimani, Ierusalim şi Golgota. Priviţi Crucea cea
învăţăturile drept hule, iar minunile - ca săvârşite cu put- reală a lui Iisus şi vedeţi că nici soarele nu se poate uita la
erea lui satana; acolo vrea să-L arunce în prăpastie, aici ea, iar greutatea ei este aşa de mare, încât pământul se
vrea să-L prindă în cuvânt, unii iau pietre să dea într-Însul cutremură şi pietrele se zdrobesc, mai ales când a văzut
şi, aşa, Fiul lui Dumnezeu nu are unde să-şi plece capul. pe cine au silit oamenii să o poarte.
Apoi în Grădina Ghetsimani, Iisus se roagă cu sudori de
sânge, aşa încât Acela Care ţine toate cu Cuvântul puterii Dintre toate suferinţele lui Iisus, cea mai grozavă a fost
Sale are nevoie de un înger din cer care să-L întărească. aceasta: El vedea mai dinainte că mulţi oameni vor pieri tot
în păcatele lor, de aceea se întrista în Grădina Ghetsimani
În acel întuneric de noapte, târziu, Iisus se roagă şi nu as- şi se ruga cu lacrimi şi sudori de sânge. Lui Iisus nu i-a fost
cunde crucea suferinţei Sale zicând: ,,Întristat este sufletul frică de moarte, pentru că a venit de bună voie să mâ-
Meu până la moarte!” Iisus este întristat pentru noi. El se ntuiască întreg neamul omenesc. Nu greutatea crucii şi
încarcă cu ocările şi cu sarcina păcatelor noastre, iar piroanele, nu hulele şi bătăile şi toate celelalte câte le-a
omenirea, orbită de duhul răutăţii, Îl socoteşte bătut şi lovit îndurat, ci necredinţa, nemulţumirea şi păcatele noastre L-
de Dumnezeu şi foarte amărât. Tatăl ceresc Îi oferă acest a întristat şi L-a făcut să transpire cu sudori de sânge. El
pahar al suferinţei şi El îl primeşte de bună voie, pentru că vedea cele ce vor fi până la sfârşit, vedea mulţimea
El, Mântuitorul, a luat asupra Sa păcatele lumii întregi. Dar păcătoşilor pe care-i va apuca moartea neîndreptaţi; El
ştiţi cu ce era plin acest pahar? Cu toate fărădelegile cele vedea păcatele desfrânaţilor, ale criminalilor, hoţilor şi
vechi şi cele noi care s-au făcut pe pământ. Acest pahar, beţivilor, ale hulitorilor care-I calcă Sângele şi Crucea în
pe care l-a băut Iisus, are mai întâi toată neascultarea lui picioare. El vedea că pătimeşte ca să aducă sufletele oa-
Adam, apoi corupţia urmaşilor, orgoliul şi lipsa de credinţă menilor în rai şi cu toate acestea se putea ca iadul să pună
a oamenilor, făţărnicia şi răutatea evreilor, superstiţiile stăpânire pe ele. De aceea zice către Tatăl ceresc:
păgânilor, îngâmfarea filozofilor.
,,Părintele Meu, Eu vreau să pătimesc şi să mor bucuros,
Paharul lui Iisus mai era plin şi cu scandalurile dintre dar să pătimesc şi să mor fără să fiu de folos pentru
creştini, dezbinarea lume?! Ah, acest lucru este pentru Mine motiv de întristare
înaintea morţii mele. Eu merg, să-I răscumpăr pe oameni,
780 PREDICI să nu se mai chinuiască în iad, dar să mai văd că unii vin
şi mă vând ca Iuda pe bani, alţii se leapădă de Mine, alţii
cer pe Varava să fie slobozit şi pentru poftele lor să fiu Iată, fraţi creştini, hotărârea dumnezeiască a fost dintru
bătut, biciuit, scuipat, hulit?! Cu ce folos a curs Sângele început, încă din raiul fericirii, că cine va mânca din pomul
Meu, Tată? Să aud cum este hulit numele Meu pe uliţe şi oprit să fie osândit la moarte şi prin Adam toţi am greşit.
prin cârciumi de la cei mari şi până la cei mici? Ah, cu ce Trebuia, prin urmare, să luăm pedeapsa meritată pierzând
folos a curs Sângele meu? cei doi ochi, adică cele două vieţi ce aveam: cea trupească
- pământească şi cea sufletească. Prin chinurile cele
Voi, creştinilor, faceţi pomenirea patimilor Mele numai ca o nesfârşite ale iadului trebuia să plătim sau să se găsească
simplă amintire mijlocul mântuirii. Chiar dacă ar fi venit toţi sfinţii şi toţi
îngerii din cer şi ar fi murit pentru noi, tot n-ar fi putut plăti
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 781 datoria noastră cea fără de margini la Dumnezeu, fiindcă
acest sânge învechit de creatură era fără nici un preţ şi
în bisericile voastre, mai mult din obicei. Crucea mea o prin urmare, un om de rând, supus păcatului, nu putea
ţineţi ca pe un obiect de teatru. Pentru cine am pătimit, face această mântuire.
pentru cine am murit Eu, pentru cine am suferit? Pentru
nişte oameni îndărătnici, nemulţumitori şi nere- Pentru aceasta au trebuit două firi într-un singur ipostas.
cunoscători?!” Trebuia deci să ia parte şi firea dumnezeiască cea fără de
preţ, ca să plătească datoria aceasta fără de margini, pre-
Iată de ce plângea Iisus şi se întrista! Păcatele omenirii cum şi cea omenească. Noi suntem vinovaţi de călcarea
erau aşa de grele că nu se puteau ierta cu nici un chip. Se poruncii lui Dumnezeu şi pentru acesta am dat un ochi,
cerea o jertfă mai presus de orice jertfă. Pentru izbăvirea omenirea, iar Dumnezeu Tatăl a dat celălalt ochi,
neamului evreiesc din robia egiptenilor l-a trimis dumnezeirea, pe Fiul Său Iisus Hristos.
Dumnezeu pe Moise ca să le ierte păcatele şi la arderile
de tot au vărsat tot sângele ţapilor şi viţeilor, iar ca să ne O, smerenie fără de margini, o, mila tatălui Ceresc, o,
mântuiască pe noi de focul iadului a trebuit să vină El în Dumnezeule mult
persoană pe pământ, Iisus Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul
nostru. Dar oare, pentru ce a trebuit să moară Fiul lui 782 PREDICI
Dumnezeu?! Nu se putea găsi un alt mijloc de mântuire a
omului? Pentru lămurirea acestei probleme, ascultaţi o milostive şi mult îndurate, oare nu se putea să mântuieşti
pildă: pe om şi fără să dai morţii pe Fiul Tău cel Unul Născut, pe
ochiul cel drept al dumnezeirii Tale? Fără îndoială că
Împăratul ocrilor a dat un decret în ţara sa ca acelora care Dumnezeu putea să facă mântuirea omului şi în alt fel,
erau prinşi în păcatul desfrânării să li se scoată amândoi putea să zică numai cu cuvântul şi omul era mântuit fără
ochii. Primul care a călcat această lege nici o plată şi fără să dea morţii pe Fiul Său. Dar dacă
a fost însuşi fiul său. Drept aceea, împăratul a po- făcea aşa, noi cunoşteam numai puterea cea nemărginită
runcit să i se aplice legea. S-au rugat boierii lui, s-au rugat a dumnezeirii Sale şi nu cunoşteam smerenia şi coborârea
toţi şi poporul să fie iertat moştenitorul împărăţiei, dar el sta cea dumnezeiască şi nici judecata cea dreaptă a măreţiei
neclintit în hotărârea sa. După multe intervenţii şi Sale.
rugăminţi, se mai domoleşte împăratul şi începe să se
frământe şi să-şi zică: ,,dacă voi călca dreptatea şi nu-l voi Tatăl ceresc Şi-a arătat mila Sa mai mare faţă de om decât
pedepsi cum am hotărât, sunt un judecător strâmb. Dacă faţă de Fiul Său cel Unul Născut, pe Care L-a jertfit pentru
nu voi ţine seama de dragostea mea de tată şi-l voi dragostea cea mare ce o are faţă de om. Dumnezeu Tatăl
pedepsi, sunt un tată fără de milă. O, ticălosul de mine, n-a îngăduit pe Avraam să jertfească pe fiul său Isaac, dar
judecător şi tată, ce să fac? Am hotărât să fie scoşi doi El jertfeşte pe Fiul Său Iisus pentru mântuirea omului.
ochi; atunci unul să mi se scoată mie şi celălalt fiului meu. Dumnezeu s-a milostivit de copilul unui om şi nu l-a lăsat
El să piardă unul pentru că este vinovat şi eu să pierd unul să-l jertfească pentru El, dar pe Însuşi Fiul Său nu L-a
pentru că-i sunt tată. În felul acesta voi împăca şi dreptatea cruţat şi L-a lăsat să moară pentru noi, L-a dat pe El pentru
mea, şi dragostea şi voi păzi şi legea!”. noi toţi. L-a dat să-L vândă ucenicii, să se lepede de El
prietenii, să-L judece vrăjmaşii Lui, L-a dat în mâinile iu-
deilor zavistnici să-L judece cei de altă naţie, La dat să-L iertare: ,,Iartă-le lor Tată!” iar pentru creştinii care M-au
bârfească preoţii, să-L batjocorească ostaşii. L-a dat pe făcut să mor fără să fiu de folos cer judecată: Judecă-i pe
mâna unui popor nemulţumit, plin de ură şi mânie, care nu ei Dumnezeule! Dreptatea Ta M-a făcut să-Mi vărs
se mai sătura de Sângele Lui. L-a dat pentru scuipări şi Sângele, iar acum tot dreptatea Ta să-Mi răsplătească
bătăi, pentru lovire şi bice. L-a dat să sufere cununa de Sângele!”.
spini şi greutatea Crucii. L-a dat atâtor chinuri, nesocotin-
du-L ca pe Fiul Său, ci mai degrabă L-a părăsit ca pe un Un creştin nepocăit, neîndreptat, nu are nici un răspuns.
păcătos, ca pe unul care a făcut păcatul. L-a dat ca să fie Grea va fi osânda pentru cel ce a călcat pe Fiul lui
judecat şi pedepsit pentru păcatele noastre, ca să Dumnezeu. Ca să moară tatăl pentru fiu sau fiul pentru
plătească toată dreptatea dumnezeiască. tată, frate pentru frate sau o rudă pentru alta, acest lucru îl
cere firea aceasta - s-a întâmplat între oameni fiindcă sunt
O, desăvârşită smerenie a lui Dumnezeu, aceasta a fost rude între ei. Au murit prieteni pentru prieteni, neamuri
voinţa Tatălui pentru Fiul! O, smerenie nemărginită şi as- pentru neamuri, căci aşa cere prietenia şi acesta este
cultare deplină! Creştinilor, de Care să ne minunăm mai semnul unei iubiri fără egal şi pilde de acestea avem între
mult? De hotărârea Tatălui, Care Şi-a rânduit Fiul la oameni. Dar să moară cineva pentru vrăjmaşii lui, acest
moarte pentru noi, sau de ascultarea Fiului, Care merge de lucru nu s-a făcut niciodată între oameni. O pildă ca aceas-
bună voie ca un mieluşel la tăiat? Să ne minunăm de ta nu s-a mai văzut nicăieri până la Fiul lui Dumnezeu,
amândouă, căci mare este mila şi smerenia Tatălui şi a Care a murit pentru noi, vrăjmaşii Lui. Dumnezeu Şi-a
Fiului şi a Sfântului Duh pentru noi păcătoşii şi mare este arătat atâta dragoste pentru nişte păcătoşi, pentru nişte
taina creştinătăţii. vrăjmaşi. Pentru această măreaţă faptă, noi nu vom putea
niciodată să-I mulţumim lui Dumnezeu cu vrednicie, de am
Dacă Dumnezeu a făcut atâta jertfă pentru noi ca să ne avea chiar fiecare câte
scoată din robie, oare nu se cade ca şi noi să răspundem
cu aceeaşi şi dragoste şi cu mare recunoştinţă la tot ce a o sută de mii de vieţi şi pe care le-am da la moarte
făcut El pentru noi?! Dar, vai, ce vedem între creştinii din dragoste ca să-I răsplătim lui Hristos. Chiar de am trăi
noştri?! În locul dragostei - ură, răutate, păcate, necredinţă o mie de ani şi am purta mereu crucea suferinţelor, n-am
şi lepădare de Dumnezeu, hule şi sânge vărsat. Mii şi mil- putea plăti pentru Făcătorul nostru de bine. Cu toate aces-
ioane de păcate, care mai de care mai grele. Nedreptăţile tea El nu cere de la noi pentru sângele vărsat, decât
bogaţilor, desfrânările oamenilor, avorturile femeilor şi dragostea noastră, recunoştinţa noastră pentru facerile Lui
toate nelegiuirile, cârtirile, toate şi nepăsările creştinilor Îl de bine şi nici pe acestea nu le primeşte de la noi, oamenii.
fac pe Fiul lui Dumnezeu să zică Tatălui Său cel ceresc: Parcă îl auzim zicând: ,,O, voi împietriţilor şi nere-
cunoscătorilor, cum să vă mai calific: orbi, fiindcă nu vedeţi
,,Cu ce folos a curs Sângele Meu, Tată? Sângele meu, atâta bine cât am făcut pentru voi, împietriţi la inimă pentru
care a curs din mâini şi din picioare, a ajuns să fie călcat că nu vă înmuiaţi să vă plângeţi păcatele voastre, văzând
de oameni în picioarele lor?! Părinte Sfinte, revino la jude- cu ce preţ mare v-am răscumpărat… Nemulţumiţilor! Eu
cata Ta de la început. Eu am făcut voia Ta cea sfântă, am ştiu că numai singuri demonii sunt împietriţi la inimă şi în
pătimit, răutăţi, sunt nesupuşi din firea lor şi veşnic vrăjmaşi ai lui
Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi nici demoni şi nici oameni
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 783 nu sunteţi; pesemne că sunteţi nişte făpturi ciudate alcătuiţi
din fire omenească şi din obicei drăcesc. Voi aţi putea să
M-am răstignit Mi-am dat sufletul, Mi-am vărsat tot sângele fiţi veşnic prietenii lui Dumnezeu, dar nu vreţi. Zilele aces-
pentru mântuirea creştinilor, dar ei nu cunosc pe Mântu- tea nu sunt oare zile de întristare?! De ce oare nu vă în-
itorul lor şi nici nu voiesc să se mântuiască. Creştinii tristaţi şi nu plângeţi pentru păcatele voastre, cu lacrimi
aceştia pentru care M-am răstignit, au ajuns să-şi vândă amare ca Petru, ca femeile mironosiţe, ca Iosif şi Nicodim,
sufletul demonilor pentru bani şi pentru lucruri de nimic; şi de ce nu cereţi cu suspine Împărăţia cerului, ca tâlharul
creştinii de astăzi Mă nesocotesc, Mă înjură pe Mine şi de pe cruce, zicând împreună cu el: « Pomeneşte-ne
Sfântă Crucea Mea, şi s-au lepădat de toate orânduielile Doamne când vei veni întru împărăţia Ta! »” ?!
Tale. Pentru evreii care M-au răstignit şi M-au omorât cer
Ah, creştinilor! Dacă Hristos ţine în spate o Cruce, apoi Tine, îţi era sete şi de noi toţi, de moşii şi strămoşii noştri,
prezenţa scumpei Sale de sufletele cele păcătoase.

784 PREDICI Dar n-ai fost înţeles, nimeni nu Te-a auzit şi Ţi-au adăugat
chin peste chin; Ţi-au dat oţet amestecat cu fiere şi cu
Maici este o altă Cruce pe care o are în faţa ochilor Săi. acest pahar amar ai plătit şi cel din urmă păcat al neamului
Dacă Părintele ceresc L-a părăsit, Sfânta Sa Maică nu L-a omenesc. De aceea, ai strigat apoi: ,,Săvârşitu-s-a!” - s-a
părăsit nici o clipă. Ea stă lângă Cruce şi ţine sabia în in- împlinit acum Scriptura, s-a plătit datoria. Acum Iisus pro-
imă, sabia despre care-i spusese dreptul Simeon; ea cedează ca un iconom înţelept care-şi simte moartea
priveşte la răstignirea Fiului său ca şi cum ar fi ea răstig- aproape. Începe Testamentul cel Nou sfârşind pe cel
nită. Această prezenţă a sa pricinuieşte Fiului a doua vechi. Mai întâi le dă iertare evreilor: ,,Iartă-le lor, Tată, că
cruce. Întristarea şi lacrimile maicii Sale au făcut să-i nu ştiu ce fac!”, apoi ostaşilor care L-au răstignit le lasă
sporească durerile, pentru care Fiul a plâns cu amar. Când hainele şi cămaşa pe care au împărţit-o între ei prin
a văzut-o pe maica sa, Iisus a avut mai multă durere în tragere la sorţi; tâlharului care s-a pocăit îi lasă raiul, fi-
suflet, iar maica având un asemenea Fiu, la fel, a pătimit. indcă a zis:

A pătimit Fiul, a pătimit şi Maica împreună cu El; s-a PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 785
întristat Maica, s-a întristat şi Fiul împreună cu ea; aşa că
şi Maica şi Fiul aveau îndoite chinuri, iar din aceste chinuri ,,Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în Împărăţia Ta!”;
se năştea o singură durere care venea din inima Fiului în sutaşului care a zis: ,,Acesta cu adevărat a fost Fiul lui
inima Maicii şi din inima Maicii în inima Fiului. Cine ar Dumnezeu!”, îi lasă cunoştinţa de Dumnezeu. Lui Petru,
putea spune cu de-amănuntul ce mare durere a străpuns ucenicul Său, care s-a căit cu lacrimi amare, după ce s-a
inimile Maicii şi Fiului în acele momente de suferinţă sus lepădat de El, îi lasă vrednicia apostoliei. Celuilalt ucenic,
pe Golgota? Priviţi cu ochii sufletului şi vedeţi! Imaginaţi-vi- lui Ioan, îi lasă în grijă pe Maica Sa: ,,Iată Maica ta!”. Maicii
o pe Fecioara Maria în acest moment cu buzele arse de celei pline de jale îi lasă protector pe acest ucenic, Ioan:
văpaia focului de la inimă; abia i se aude glasul strigând şi ,,Iată fiul tău!”. Bisericii, mireasa Lui, îi lasă cele şapte
rugând pe Fiul său ca să-i spună ultimul cuvânt. Sfâşiată taine, iar fiilor ei, creştinilor, le lasă Crucea Sa pe care s-o
de întristare, obosită şi nemâncată, cu durerea cea poarte toată viaţa lor. Cerescului Părinte îi lasă Duhul Său,
arzătoare în inimă, cade leşinată în mâinile femeilor zicând: ,,Părinte, în mâinile Tale îmi dau Duhul Meu!”,
mironosiţe. Cum a fost oare inima lui Iisus, a Fiului său, după care, plecându-şi cu supunere capul şi-a dat Duhul.
când a văzut-o frământându-se de durere şi căzând în
leşin? O, Împărate Iisuse, pentru cine suferi?! Pentru cine Toate suferinţele şi Patimile Mântuitorului Iisus Hristos ne
vrei să bei paharul cel amar al morţii? Pentru cine zici: ,,Mi- mişcă din adâncul sufletului şi ne fac pe noi creştinii să
e sete!”? Cui spui Stăpâne: ,,Mi-e sete!”? Ceri oare Maicii vărsăm lacrimi pline de amar, şi merităm să plângem cu
Tale un pahar cu apă rece să-Ţi răcorească buzele arse şi amar pentru păcatele noastre pe care nu încetăm a le mai
măruntaiele?! Dar Maica Ta, iat-o acolo leşinată şi udată face. Dar Iisus, Care ştie tot adâncul inimii noastre, nu ţine
cu apă de sfintele femei. Ea nu mai poate să spună nici un seamă de aceste lacrimi care izvorăsc din inimă pe mo-
cuvânt. Dar cine să-Ţi domolească setea? Femeia sa- ment, dar fără să aducă roade de umilinţă şi de căinţă
marineancă de la fântâna lui Iacov sau ucenicii cu vin din adevărată.
Cana Galileii? Însă şi aceştia au fugit şi te-au lăsat.
Iisus nu vrea să plângă cineva de mila Lui, El nu vrea să-I
O, Prea Bunule şi Mântuitorule Iisuse, Căruia numai limba plângem patimile Sale, căci le-a luat de bună voie ca să ne
Ţi-a mai rămas slobodă, setea Ta era mare pentru mântui- scape pe noi, păcătoşii. De aceea le zicea unor femei care
rea noastră; îţi era sete de sufletele păcătoşilor ca să le plângeau atunci când El mergea cu Crucea în spate spre
mântuieşti, îţi era sete de sufletele ucenicilor, de sufletele Golgota: ,,Femei ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe Mine,
poporului Tău, care se zbătea în ghearele satanei, îţi era ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!” Aşa ne zice şi nouă
sete de sufletele cele din iad care aşteptau izbăvirea de la astăzi, Iisus: ,,Păcătoşilor, creştinilor care v-aţi lepădat,
creştinilor care nu voiţi să ascultaţi, plângeţi-vă păcatul
vostru, plângeţi-vă împietrirea şi răutatea voastră, plângeţi Pentru ce au făcut ei aceasta? Pentru ca atunci când
chinurile iadului care vă aşteaptă, plângeţi nenorocirea vreunul din creştini va îndrăzni să intre în cetatea lor, să
copiilor voştri cărora le lăsaţi drept moştenire o pildă rea, calce mai întâi pe Crucea Domnului. Pentru acest motiv
cu multe necazuri şi suferinţe în viaţă! creştinii nu au intrat niciodată în această cetate plină de
păgânătate.
Vai vouă creştinilor care n-aţi înţeles taina mântuirii, care
nu vă deosebiţi în faptele voastre de lumea necredinci- Iată, aşa vreau să fac şi eu astăzi din dumnezeiască
oasă, hulitoare şi nepăsătoare! Plângeţi şi voi! Voi, care vă râvnă! Să merg în toate locurile nepermise creştinilor să
faceţi părtaşi la o mulţime de păcate cu cei necredincioşi! intre şi să pun câte o cruce în fiecare loc. Să merg la uşile
Voi, creştini cu astfel de viaţă păcătoasă, păstraţi-vă desfrânaţilor şi desfrânatelor, să merg la uşile bodegilor şi
lacrimile pentru vreo pagubă, sau pentru moartea vreunei cârciumilor, să merg la uşile teatrelor şi cinematografelor,
rude ori pentru fericirea aproapelui, păstraţi-vă lacrimile să merg la toate uşile vrăjitoarelor şi ghicitoarelor, la toate
pentru suferinţele şi necazurile care vă aşteaptă pe voi şi uşile şi porţile unde este necinstit şi batjocorit chipul lui
pe copiii voştri, dar mai păstraţi-vă o parte din lacrimi ca să Dumnezeu cel răstignit pe Cruce, şi acolo să pun Sfânta
plângeţi în chinurile iadului, care vă aşteaptă dacă nu vă Cruce cu Iisus pironit pe ea. Când vor voi creştinii să intre
veţi trezi şi nu vă veţi întoarce la Mine mai curând! Căci de în aceste locuri nepermise, să-L calce mai întâi pe Iisus în
Mine îi este milă cerului, care îşi acoperă faţa cu perdeaua picioare şi Crucea Lui, ca apoi să vină asupra lor
întunericului; de Mine îi este milă soarelui care îşi ascunde înfricoşata sentinţă a Dreptului Judecător: ,,Duceţi-vă de la
razele sale, şi pământului îi este milă de Mine şi se cu- Mine, blestemaţilor, căci nu vă cunosc pe voi!”
tremură. Nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi,
plângeţi-vă păcatele voastre şi înţelegeţi ce am făcut Eu Atunci vor vedea cu toţii că gura aceea care a tăcut şi i-a
pentru voi!” aşteptat atâta vreme, nu va mai tăcea şi răbdarea se va
sfârşi; dreptatea dumnezeiască se va răzbuna şi atunci îşi
Cu adevărat, iubiţi creştini, Domnul Hristos a murit ca să va lua plata fiecare după faptele, după păcatele sale.
facă din vrăjmaşii Lui prieteni, ca să-I mântuiască pe toţi
păcătoşii, dar dacă ei nu vor, cine e de vină?! Pentru ce Rugăciune
atâta nestatornicie în credinţă? Pentru ce atâta nepăsare
de Dumnezeule, Cuvinte al Tatălui ceresc, Mântuitorule şi
Îndelung Răbdătorule Iisuse, Tu acum ai rămas mort cu
786 PREDICI trupul pe lemnul Crucii. Opresc şi eu puţin vorbirea mea şi
las pe aceşti creştini care m-au ascultat să se gândească
mântuirea noastră? Pentru ce nu ne gândim că aceste pat- la Patimile Tale, să simtă durerea împreună cu răbdarea
imi Le-a suferit Iisus în locul nostru, a pătimit Dumnezeu ca Ta cea fără de margini şi cu toţii să ne închinăm SFINTE-
să scăpăm noi de chinurile iadului cele veşnice!? El a luat LOR TALE PATIMI, şi să sărutăm cu lacrimi Prea Curatele
asupra Lui toată datoria noastră şi a plătit-o cu Sângele Tale picioare, care stau pironite pentru noi păcătoşii.
Său. Pe fiecare ne aşteaptă de ani de zile; pe unii îi
aşteaptă o viaţă întreagă să se lase de vrăjmăşie, să nu-L Te rugăm Împăratul nostru Ceresc, pomeneşte-ne şi pe noi
mai urască; dar nici până astăzi cei mai mulţi nu s-au ca pe tâlharul de pe cruce, când vei veni întru Împărăţia
întors, iar alţii s-au întors pentru o vreme, după care iar au Ta! Amin!
început să-L duşmănească şi să I se împotrivească voinţei
Lui şi dragostei Lui. Pentru toţi aceşti împietriţi la inimă, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 787
nestatornici în credinţă şi iubitori de păcate vă mai dau o
pildă.

Poporul laponilor, închinători la idoli şi vrăjmaşi de moarte

ai creştinilor şi ai Domnului Hristos, a săvârşit o faptă cu PREDICĂ LA PATIMILE DOMNULUI
adevărat diavolească. Pe pragul scării de la poarta pe care
se intra în cetatea lor au săpat în marmură cinstita Cruce.
,,… O, neam necredincios, până când voi fi cu voi, până învârtindu-se, iar crengile se uscară. Ucenicii înmărmuresc
când vă voi suferi pe voi?!” plini de mirare. Domnul le tâlcuieşte minunatul

(Luca 23, 21) 788 PREDICI

F r a ţ i c r e ş t i n i, fapt, arătându-le cum trebuie dat pierzării cel ce vieţuieşte

În aceste zile de tristeţe şi durere să-L însoţim şi noi pe
Hristos şi să trăim suferinţele Lui, să mergem pe urmele
paşilor Lui, să vedem şi să auzim cu urechile noastre cele
ce se vorbesc despre El. Să deschidem inima larg, iar ochii
să picure din belşug lacrimi, pentru păcatele noastre, căci
El pentru noi S-a
rănit şi în locul nostru a răbdat bătăile, Crucea şi piroanele, îi ruşinează cu răspunsurile Lui, descoperindu-i ca pe nişte
hulele şi toate durerile.
pe pământ fără să aducă roadă, roada faptelor bune.
Ceata întreagă porneşte mai departe. Se apropie de Ieru-
salim, intră în cetate, se îndreaptă spre templu; Iisus urcă
scările de piatră. Iată-L la uşă! Privirile pline de ură ale
preoţilor Îl întâmpină. Din toate colţurile, ochii se îndreaptă
spre El. Căpeteniile preoţilor încearcă să-I întindă curse
ispitindu-L cu întrebări viclene şi meşteşugite, dar Domnul
neştiutori ai scripturilor şi mustrându-i pentru răutatea lor.

LUNEA CEA MARE. Suntem în Săptămâna Patimilor. Este Smochinul cel din marginea drumului, care era plin numai
luni dimineaţa. Puternicele glasuri care strigau ieri de frunze, închipuia Biserica evreiască dimpreună cu toţi
,,Osana!” s-au potolit. Ierusalimul întreg pare că doarme. arhiereii şi preoţii Vechiului Testament, care erau plini nu-
Sub mantia soarelui primăvăratec, ce poleieşte cu aur şi mai de vorbe goale, fără faptele adevăratei credinţe, fără
argint uliţele şi casele cetăţii, încet-încet, oraşul se duh de viaţă, fără roadele bogate pe care le căuta Iisus şi
trezeşte. pe care le caută şi la noi, ucenicii şi creştinii Bisericii Lui,
până la sfârşitul veacurilor.
Ici şi colo se strâng cete de preoţi, care şoptesc în taină cu
chipuri încruntate. Se adună unii cu alţii, schimbă vorbe Aşa cum unui om nu-i trebuie numai frunza şi umbra unui
între ei, ochii lor privesc plini de ură spre norodul sărman, pom, nici Lui Iisus nu-i va trebui creştinul, care are formele
care Îl întâmpinase ieri pe Nazarineanul ca pe un Împărat. credinţei, are botezul şi se numeşte creştin, dar fără road-
Cei mai înfierbântaţi sunt cărturarii, fariseii şi bogaţii, ele dreptăţii, milei şi iertării. După ce îi mustră Domnul, fără
dregătorii cetăţii, împotriva cărora Iisus rostise deseori cu- putinţă de răspuns, începu să le vestească celorlalţi
vinte grele de osândă pentru fărădelegile lor, pentru inima credincioşi ai Săi Cuvântul adevărului. El vesti dărâmarea
lor împietrită faţă de suferinţele celor săraci. Ei pun astăzi Ierusalimului şi dreapta Sa judecată, apoi ieşi din templu,
la cale răzbunarea. Se pregătesc de luptă. Dacă ieri a fost învăluit de umbrele înserării, şi urcă domol spre muntele
biruinţa lui Hristos, mâine trebuie să fie biruinţa lor. Astfel Măslinilor.
frământarea creşte, uliţele se umplu de lume, cetatea e
plină de freamăt, mulţime mare se îndreaptă spre templu MARŢEA CEA MARE. Domnul se odihneşte peste noapte
ca să audă cuvântul tâlcuitorilor legii. între prietenii Săi dragi din Betania. În zorii zilei Iisus vine
iarăşi în Ierusalim, unde-L aşteptau ura şi furia fariseilor,
În depărtare, pe drumul prăfuit se coboară dinspre Betania saducheilor şi cărturarilor. Urcă iar treptele de piatră ale
sărbătoritul de ieri, Iisus. Înconjurat de ceata ucenicilor Săi templului, vorbeşte poporului care era dornic să primească
păşeşte încet, liniştit, spre oraşul revoltat. La margine de minunatele lui învăţături şi iarăşi mustră cu asprime, făţăr-
drum un smochin îşi întinde ramurile pline de frunze. Iisus nicia şi masca evreilor. Le vorbeşte apoi despre pilda celor
fiind flămând Îşi ridică privirile spre ramuri, caută în ele, şi zece fecioare, despre datoria fiecăruia de a-şi pregăti su-
zice în şoaptă: ,,Numai frunze, mulţime de frunze şi nici un fletul pentru a fi gata oricând să-L întâmpine pe Domnul şi
rod!”. Ochii Lui se pleacă întristaţi şi buzele Lui şoptesc cu să dea seama de faptele făcute, zicându-le: ,,Privegheaţi
amărăciune: ,,De acum, în veac să nu mai fie rod în tine!”, aşadar, căci nu ştiţi nici ziua, nici ceasul, în care Fiul Omu-
şi deodată, pe loc se usucă toate frunzele căzând, lui are să vină; ţineţi aprinse candelele credinţei, candelele
iubirii aproapelui, fiţi pregătiţi a răspunde Celui ce vă va prindă, zicându-le: ,,Ce-mi veţi da mie şi eu Îl voi da în mâ-
întreba dacă aţi iubit pe aproapele vostru!”. inile voastre?” Iar ei s-au învoit cu el să-i dea 30 de arginţi.

Bunul Iisus dezvăluie taina dreptei judecăţi, răsplata sau
osânda după împlinirea sau neîmplinirea poruncilor. Dar
inimile împietrite au rămas fără răspunsul dragostei lor, au
rămas neclintite ca nişte stânci ale urii, căci sufletele lor
erau stăpânite de diavolul răutăţii şi n-au putut înţelege
adâncul tâlc al predicii Mântuitorului; urechi n-au avut să
audă şi nici ochi să vadă.
Aceasta a fost predica de pe urmă către popor a Domnului,
aceasta a fost legea statornicită de El, ca toţi cei care cred
şi mărturisesc numele Lui să trăiască
Pământul nu s-a cutremurat, soarele străluceşte mai de-
parte peste omenire, frunzele măslinilor foşnesc uşor
asupra Celui ce se roagă în această seară pentru toţi oa-
menii, şi mai cu seamă pentru aceia care vor striga: ,,Să
se răstignească! Să se răstignească!”. Dacă atunci lângă
Iisus era un Iuda, câţi s-au mai născut şi se vor mai naşte
până la sfârşitul veacurilor, ca să-L vândă pe bani, să-L
trădeze pe Mântuitorul sufletelor noastre?! Dar vai acelora,
că mai bine era să nu se fi născut, decât să ajungă
vânzătorii Sângelui nevinovat al lui Iisus.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 789 De aceea, Sfânta Biserică pomeneşte foarte des despre
fapta cea mârşavă a trădătorului Iuda, ca să audă toate
în iubire şi să vestească iubirea. De azi înainte Iisus nu urechile creştinilor până la sfârşitul veacurilor. Dar vai, sunt
mai vorbeşte mulţimii. Timpul este aproape. Cele din urmă astăzi atâtea iude, care-L vând pe Mântuitorul pe orice
cuvinte le dăruieşte prietenilor Săi, acelora care aveau să lucru de nimic! Toţi aceia care neagă existenţa lui
semene pretutindeni sămânţa cea bună a Evangheliei, şi Dumnezeu şi cei ce se luptă pe toate căile ca să încurce
împreună cu ucenicii Săi părăseşte iarăşi cetatea urii şi a sau să distrugă Biserica Lui, învăţăturile Lui. Grozav lucru
răzbunării, îndreptându-se spre locaşul de pace şi tihnă al este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu! Căci Iuda
prietenilor Săi din Betania. pentru trădare nu şi-a agonisit numai spânzurătoarea, ci şi
muncile cele nesfârşite ale iadului.
La evrei se apropia Paştile, de aceea fariseii şi cărturarii
plini de duşmănie pe Iisus, pentru că tot poporul venea JOIA CEA MARE. În dimineaţa acestei zile, Iisus îi trimite
după Dânsul, căutau prilej ca să-L omoare înainte de a pe Petru şi pe Ioan
sărbători ei Paştile.
MIERCUREA CEA MARE. Ziua aceasta Mântuitorul a 790 PREDICI
petrecut-o întreagă în Betania, unde avea prieteni dragi: pe
Lazăr cel înviat din morţi, pe surorile lui să pregătească locul unde spre seară avea să mănânce
Paştile, cu ucenicii Săi. Timpul acestei zile l-a petrecut tot
- Marta şi Maria, pe Simon leprosul şi pe alţii. Pe în Betania, lângă prea-iubita Sa Maică, pe care căuta s-o
când se afla în casa lui Simon leprosul, şezând la masă, s- liniştească cu cele mai dulci cuvinte, fiindcă inima ei de
a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir mamă presimţea că în aceste zile va trece prin inima ei
scump şi l-a turnat pe capul Lui şi pe picioare. sabia proorocită de bătrânul Simeon.

Lui Iuda cel iubitor de argint i-a părut rău şi a zis: ,,Pentru
ce s-a făcut această pagubă?! Căci acest mir se putea
vinde pe un preţ mare şi da săracilor!” Iisus însă i-a zis:
,,Pe săraci îi aveţi pururea cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi
pururea, această femeie a turnat mir pe trupul Meu şi M-a
pregătit pentru îngropare!”.
Pe când Iisus se afla cu ucenicii în Betania, în Ierusalim se
uneltea răzbunarea fariseilor şi cărturarilor. Ei s-au strâns
în sobor şi au hotărât moartea Mântuitorului. Pe când se
sfătuiau ei, iată că se apropie Iuda Iscarioteanul! Se
înfăţişează înaintea lor şi le făgăduieşte a-i ajuta să-L
Ochii ei cei sfinţi şi frumoşi vărsau necontenit lacrimi
amare şi-L ruga pe Fiul ei să nu Se ducă în Ierusalim de
sărbătoarea Paştelui, că evreii sunt învrăjbiţi şi caută să-L
omoare. Preacurata Sa Maică, Fecioara Maria, cădea în
genunchi în faţa Fiului ei, şi-L ruga zicându-i cu durere:
,,Fiul meu cel prea dulce, nu Te duce în Ierusalim, ascultă
pe Maica Ta, căci evreii Te vor prinde şi te vor omorî!”.
Atât era de sigură că aşa I se va întâmpla Fiului său în
acele zile, că de multă întristare ce-i copleşise inima,
cădea leşinată şi dacă n-ar fi fost sfintele femei ca s-o mâ-
ngâie şi să

o reţină, s-ar fi desfigurat smulgându-şi părul şi
zgârâindu-şi faţa de multă durere. Domnul nostru Iisus
Hristos a ridicat-o, a mângâiat-o, spunându-i că a sosit
vremea şi trebuie să meargă la Ierusalim; să nu se în-
tristeze, căci toate vor fi bune. Lăsând-o în grija sfintelor
femei şi luându-şi rămas bun de la preaiubita Sa Maică a
plecat cu ceilalţi ucenici ai Săi, trist şi îngândurat, de du-
rerea cea amară pe care o lăsa în urmă.
Mergea încet, trist, domol şi liniştit, gândindu-Se la toată
viaţa Lui pământească, la peştera cea săracă unde S-a
născut, la drumul Egiptului cu suferinţele îndurate în
pribegie, la munca cea fără preget pe lângă Iosif şi Maica
Sa din Nazaret, munca cea mântuitoare a propovăduirii,
calea spre apele Iordanului ca să primească botezul de la
Ioan, gândindu-Se la toate minunile şi învăţătura
răspândită în timpul celor trei ani şi jumătate prin satele
Iudeii, chemând la viaţă nouă, la pace şi dreptate, lumea
ce suferea sub robia diavolului.
După atâtea binefaceri, după atâta milă ce Şi-a făcut cu
poporul cel suferind, vedea cu Duhul Său uneltirile celor
mari, ticăloşia celor răi, trădarea ucenicului, vedea urcuşul
Golgotei, îi simţea pe cei răi, iar pe umerii Săi simţea pova-
ra Crucii şi-L înfiora străbaterea piroanelor prin mâini şi
picioare. După ce se făcu seară, odată cu umbrele în-
tunericului ce acopereau pământul se apropia şi ceasul
patimilor. Cu pas domol se îndreptă spre locul unde va
cina cu ucenicii Săi, pentru cea din urmă oară. Înainte de a
se aşeză la masă, spălă picioarele ucenicilor - pildă de
adâncă smerenie - spală picioarele şi celui ce avea să-L
vândă, iar Iuda nu se împotriveşte, nu se ruşinează.
se depărtează şi intră în grădina Ghetsimani. În-
genunchează şi întinde mâinile către cer în liniştea nopţii,
între măslinii sălbatici. Iisus se roagă cu lacrimi de sânge;
glasul Lui se îndreaptă către Tatăl, zicând: ,,Tată, să
treacă paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc
Eu, ci precum voieşti Tu!”
Pe când se ruga cu cele mai fierbinţi lacrimi, ce cădeau pe
pământ amestecate cu sudorile de sânge, deodată grădina
Ghetsimani se umplu de mulţime de ostaşi, cu făclii
aprinse în mână, ce veneau către Iisus. În fruntea lor mer-
gea Iuda. Se apropie de Învăţătorul său şi-L sărută,
arătându-L astfel pe Cel vândut pe 30 de arginţi. Ostaşii Îl
prind pe Hristos Şi-L leagă ca pe un răufăcător; ucenicii se
risipesc, fug şi se ascund, văzând cele întâmplate. Este
dus apoi înaintea arhiereilor Anna şi Caiafa, înaintea lui
Irod şi Pilat. Pilat L-a întrebat: ,,De ce eşti Tu vinovat?”, dar
Domnul nu-i răspundea, numai ochi-i lăcrimau. Fariseii,
soldaţii şi toată gloata îi cer moartea-n gura mare:
,,Răstigneşte-L, o, Pilate!”, şi Pilat întreabă iarăşi pe Dom-
nul, zicându-I: ,,Neamul Tău şi tot poporul Te-au adus la
mine. Ce-ai făcut?”
O, Pilate, ce întrebi ce-a făcut, tu, care ai auzit de multele
Lui minuni, de învăţătura Lui cea sfântă?! Mai întreab-o o
dată pe femeia ta, care a fost martoră la învierea fiicei lui
Iair, văzând cu ochii ei acea mare minune. Deschide ochii,
o, Pilate, şi mintea, şi înţelege că Acesta a făcut cerul şi
pământul, marea şi izvoarele apelor; Acesta a făcut
soarele şi luna, stelele şi lumina, păsările şi animalele;
Acesta a făcut plantele şi florile, şi toate cele ce se văd şi
nu se văd, precum şi dulceaţa pământului şi parfumul flori-
lor.

Aşezându-se la masă a binecuvântat pâinea şi a dat-o Însă un lucru nu L-a făcut: păcatul. Dacă nu vrei să crezi,
ucenicilor zicând: ,,Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul întreabă popoarele care s-au săturat! Întreab-o pe sa-
Meu!”; luând apoi paharul cu vin, binecuvântându-l le-a zis: marineanca cea desfrânată, întreab-o pe Maria Magdalena
,,Beţi dintru Acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al legii din care a scos şapte demoni, întreabă-l pe Zaheu va-
celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea meşul, întreabă-l pe Lazăr cel mort de patru zile; întreabă-i
păcatelor!”. Tot atunci Iisus le-a spus apoi ucenicilor Săi şi pe pruncii Ierusalimului! Pe toate acestea Pilat le crede, le
planurile ticăloase ale lui Iuda, zicându-le: cunoaşte, vede bine că nu are nici o vină şi Îl osândeşte la
moarte, la moarte pe Cruce.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 791
VINEREA CEA MARE. La evrei era obiceiul ca de Paşti să
,,Adevăr zic vouă, că unul din voi Mă va vinde!” slobozească câte un condamnat la moarte, pe care-l voia
poporul. Şi era un tâlhar numit Varava. Pilat întreabă
După ce au cinat cu toţii, au mers împreună pe muntele poporul: pe cine vrea să slobozească: pe Iisus sau pe
Măslinilor şi lăsându-şi ucenicii deoparte să vegheze, Iisus Varava? Tot poporul a strigat să slobozească pe Varava,
iar pe Iisus s ă-L răstignească. Toată lumea ţipa de bucu-
rie, că a slobozit pe tâlharul Varava, şi că acum Iisus e dat
lor, să-L chinuiască. Pilat dă sentinţa de moarte, pentru că
un cuvânt al fariseilor i-a astupat gura: că dacă Îl va elibera
pe Iisus, nu este prieten al Cezarului, iar el, ca să nu-şi
piardă postul lui şi toate avantajele, închide ochii, nu mai
vede adevărul
792 PREDICI
şi dă sentinţa de moarte.
O, ce judecată nedreaptă! O, ce cerinţă fără socoteală a
poporului! Poporul acesta miluit şi vindecat de Iisus,
poporul acesta mereu răzvrătit a cerut să fie eliberat un
tâlhar, un hoţ, care făcuse atâtea crime, în locul Fiului lui
Dumnezeu şi Binefăcătorului lor. Cu toţii prevesteau de
atunci că în decursul vremurilor aşa vor face multe
popoare şi mulţi judecători nedrepţi, căci dreptatea şi
adevărul vor fi înăbuşite, drepţii vor fi ţinuţi în lanţuri, vor fi
daţi la chinuri, iar criminalii, hoţii şi puşcăriaşii vor fi eliber-
aţi, vor fi ridicaţi în sus, vor triumfa plini de bucurie,
săturându-se de libertate şi vor domni în scaunele
drepţilor.
Durerile care au sfâşiat trupul lui Iisus, bătăile de la stâlpi
cu bice noduroase, cu plumb la vârf, cine le poate spune
cu de-amănuntul? Îi dădeau lovituri de moarte, peste mâini
şi peste spate; când unii oboseau, alţii luau bicele şi-L
băteau până oboseau. Sângele curgea şiroaie, de la cap
până la picioare, usturimile Îi sfâşiau inima de durere. Apoi
au venit unii cu o coroană de spini şi I-au pus -o pe cap.
Coroana o puneau şi o luau, ca să-I facă răni cât mai mul-
te. Aşa s-au împlântat spinii în capul lui Iisus şi unii au
rămas acolo până la ziua judecăţii. Atunci Îi va scoate şi-i
va arăta lumii zicând: ,,Am stat cu ghimpii în cap şi v-am
aşteptat să vă întoarceţi la Mine!”.
De acolo L-au dus la un zid unde I-au pus o trestie în mâ-
nă şi îngenunchind înaintea Lui îi ziceau: ,,Bucură-Te,
Împăratul iudeilor!”. Unii Îi smulgeau părul şi barba, alţii Îl
scuipau în faţă, iar fariseii rânjeau ironic, batjocorindu-L pe
Domnul. S-a înfiorat pământul văzând şi Crucea pregătită
şi rezemată de un zid,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 793
aşteptându-L pe Domnul.

După o noapte de umilinţă şi de biciuiri nemiloase, după ce « Miez de zi şi arde soarele ca niciodată, / Pentru
a stat la închisoare cu picioarele în butuci, după ce a stat Dumnezeu o Cruce, lumea a găsit răsplată, / Soare,
cu picioarele pe table arse, Domnul este luat de ostaşi şi arşiţă… şi Crucea se împlânt-adânc în umăr, / Este greu
dus înlăuntrul curţii, unde L-au îmbrăcat într-o mantie păcatul lumii, greşuri multe fără număr. / Te cutremuri!
roşie. De acolo este adus iarăşi în divan, unde este arătat Tras de funii, printre loviri, cu Crucea-n spate, / Dumnezeu
poporului de Pilat, zicând: ,,Iată Omul!”. Când L-a văzut azi poartă osânda inimilor vinovate. / Ioan zice: ,,Doamne,
poporul, care era agitat împotriva Lui de cărturari şi farisei, cum putut-a oare trădătorul să te vândă? / Cum l-a biruit
au început să strige toţi în gura mare ca nişte ieşiţi din pe Iuda pofta de arginţi flămândă? / Cine-o să ne mai în-
minţi: ,,Răstigneşte-L, răstigneşte-L! Ia-L, ia-L şi-L veţe, cine plânsul să ne-aline? / Unde ni Te duci, Iisus, ia-
răstigneşte!”. Pilat Îl lasă în mâinile ostaşilor, care Îl scot ne şi pe noi cu Tine!” »
legat de mâini pe o scară, să-L ducă în mijlocul lor să-L
chinuiască, şi pe acea scară I-au făcut vânt şi a căzut Sfârşit de suferinţa ce-n inimă o purta, sub greutatea Crucii
Domnul lovindu-se foarte greu. din când în când cădea. O, suflete, suflete, dacă L-ai ve-
dea, ai plânge într-una şi ai suspina! Inimă, inimă, dacă L-
O, Părinte ceresc, vezi pe iubit Fiul Tău pe Care L-ai ai simţi, ai plânge într-una şi L-ai preaslăvi! La o cotitură a
născut mai înainte de veci! În vremea aceasta şi Tatăl şi-a drumului ce ducea spre Golgota, nişte femei cu copiii în
acoperit fericiţii Săi ochi, cu aripile serafimilor, să nu mai braţe plângeau. Domnul se întoarce spre ele şi le zice:
vadă patima Fiului Său. Apostolilor unde sunteţi?... Unde ,,Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, plângeţi-
sunteţi ucenicilor?… Aceştia toţi L-au lăsat şi au fugit. vă pe voi şi pe copiii voştri, că vor veni zile grele peste voi,
Acum El este Omul care nu mai are pe nimeni, căruia să i când veţi zice: munţilor, cădeţi peste noi, dealuri, acoperiţi-
se facă milă de El. O, soare, înfricoşează-te şi voi, ceruri, ne că nu mai putem suferi groaza şi mânia aceasta!” Apoi
suspinaţi! Din această mulţime de popor nu se găseşte El suie în tăcere dealul, golindu-Şi singur paharul care I-a
nimeni căruia să I se facă milă de El. fost dat să-l bea.
La o răspântie de drum se întâlneşte cu Maica Sa, care
nu-L mai văzuse de joi, de când s-au despărţit în Betania. « Miez de zi. Golgota geme azi sub cea mai grea
Acum, când L-a întâlnit cu Crucea în spate, din adâncul povară, / Răcnet răguşit de ură, două cruci se ridicară; /
sufletului a strigat: ,,Fiul meu cel prea iubit!”, şi a căzut Cuie, funii, scări şi într-una tot mai greu ciocanul pică, / Şi-
leşinată în braţele sfintelor femei. E cald şi Crucea este ntre două cruci pe culme, altă Cruce se ridică. »
grea, sudori se scurg din fruntea Sa şi spinii-L dor amar.
Convoiul Îl urmează şi merge în urma Lui. Unele femei Piroanele reci, groase şi ruginite I-au străpuns mâinile şi
când o văd pe Maica Domnului mergând în urmă şi picioarele; trupul se lasă greu la ridicarea Crucii, iar rănile
plângând, o compătimesc, zicând: ,,Sărmana femeie, e de la mâini şi picioare se măresc. Se rupe carnea şi curge
Mama Lui!”. Altele o insultau cu vorbe urâte zicând că, Sângele şiroaie pe Cruce. Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost
dacă ar fi ştiut să-L crească, nu ar fi ajuns aici. răstignit în vârful Golgotei între doi tâlhari, unde a fost
adăpat cu fiere şi oţet, a făgăduit tâlharului raiul, a în-
Câte nu a auzit Prea Curata Fecioară din gurile spurcate credinţat-o pe Maica Sa ucenicului Ioan, şi apoi a zis:
ale hulitorilor de tot felul! Dar ea mergea cu suspinuri în ,,Săvârşitu-s-a!”, adică s-a împlinit Scriptura cu Sfinţia Sa.
urma Fiului ei şi zicea: ,,Fiul meu, unde te duci, Fiul meu! Plecându-Şi apoi capul a zis: ,,Tată, în mâinile Tale îmi
Oare mai este o nuntă ca aceea din Cana Galilei să le dau Duhul Meu!”
prefaci apa în vin?! Unde mergi aşa grăbit Fiul meu? Să-i
saturi cu pâine şi peşte ori să-i vindeci de bolile lor? O, Fiul
Ca răspuns din partea Tatălui ceresc, pământul s-a cu-
meu prea dulce, unde mergi aşa grăbit?” Aşa zicea tremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis şi
Preacurata mereu, plângând în urma Fiului său, Care du- în întunericul acela umblau morţii înviaţi, printre cei vii,
cea din greu Crucea spre Golgota. care înfricoşându-se strigau în gura mare unii către alţii să-
Împovărat de greutatea Crucii, Iisus ajunge iarăşi la o i alunge pe morţi de printre ei. Aceste semne înfricoşate le-
răspântie, unde I Se înfăţişează o fecioară, Veronica, cu o au văzut şi le-au trăit cu toţii în acele clipe de groază.
mahramă pe care I-o dă Domnului să Se şteargă pe faţă « Se înnoptase dintr-odată şi soarele şi-a stins lumi-
de sudorile amestecate cu sânge şi îndată I S-a imprimat na. / Jos, sub Cruce, plânge Mama Lui cu Maria Magdale-
chipul Domnului pe acea mahramă pe care i-a dat-o ca na. / Cerul se îmbracă-n noapte, totul prinde să se-nfioare.
răsplată Veronichii şi se păstrează şi astăzi în Biserica / Ucenicul şi cu Mama Lui plâng de jale. / Vântul vâjâie
creştinilor. Fiind cald şi nemâncat, iar Crucea foarte grea, puternic; Ioan strigă prin suspine: / ,,Unde ni Te duci, Iis-
Iisus a căzut iar sub greutatea ei. Atunci ostaşii l-au silit pe
use? Ia-ne şi pe noi cu Tine!” / Ucenicii închişi în casă stau
un om, Simion Cirineanul, să-I ducă Crucea. Simion duce în noaptea cea de groază, / De când L-au prins pe
Crucea Domnului până în vârful Golgotei, iar Domnul arată Învăţătorul ei într-una priveghează. / N-au gustat din seara
lumii şi nouă umărul jupuit de greutatea ei. aceea nici odihna şi nici somnul / Se căiau amar cu toţii, că
L-au părăsit pe Domnul. / Petru nu putea de-atunci, să-şi
794 PREDICI mai stăpânească plânsul, / Că de-atâtea ori pe faţă, el s-a
lepădat de Dânsul!»
Ajunşi în vârful Golgotei, Domnul zice: ,,Poporul Meu, ce SÂMBĂTA CEA MARE. Iosif cel din Arimateea, ucenic al
vreţi să-Mi faceţi, poporul Meu, de ce voiţi să Mă răstigniţi? Domnului în ascuns, fu cuprins de jale mare şi se mâhni
Pentru ce, poporul Meu, pentru că le-am dăruit viaţă la cei foarte tare. El se duse până la Pilat şi începu a se ruga
morţi în păcate, pentru că am împărţit dreptate la cei bătuţi grăind cu el aşa: ,,Ponţianule Pilate, / Dă-mi pe mortul cel
de soartă, pentru că am potolit durerea în inima străină şi urât
am alinat amarul la cei care suspină? Fiindcă la morţi am
dat viaţă, la orbi am dat lumină? Pentru ce poporul Meu, / şi de lume ocărât. / Şi Pilat lui i L-a dat, / El s-a
poporule îndărătnic Îmi dezbrăcaţi cămaşa de pe Mine?! dus de L-a-ngropat. / Luând o pânză frumoasă, / într-însa
Cu acestea îmi plăteşti Mie, popor aprins de patimi, de ură L-a-nvăluit / Şi cu miruri L-a gătit. / Şi Mormântul a
şi beţie şi fără Dumnezeu?!” Şi Domnul plânge mult; când
este întrebat de ce, răspunde: ,,Cum să nu plâng, când PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 795
văd că sufăr dureri amare şi văd astăzi cum satana vă
poartă-n gheare, poporul Meu?!”. fost pecetluit şi de ostaşi păzit”.

SÂMBĂTĂ NOAPTEA - DUMINICA ÎNVIERII.
«La Caiafa-i veselie şi în cântec e soborul / Fericiţi că nu
mai este Mesia Răsculătorul, / Mulţumiţi cu toţi-n suflet că
şi-au săturat plăcerea. / Numai vântul parcă spune: Se
apropie-nvierea! / La mormânt glumesc soldaţii, la apus e
lună nouă, / Şi deodat-un fulger cade, spintecă văzduhu-n 796
două. / Îmbrăcat în foc de soare, un Arhanghel se coboară,
/ Zbor peceţile departe, piatra-n altă parte zboară. / Ca
trăsniţi cad păzitorii, la pământ cu toţi de frică / Şi cu Cel
ce-nvinse moartea, viaţă nouă se ridică. / A-nviat Stăpânul
vieţii, pus cu hoţii şi cu furii / S-a-mplinit în clipa asta toate PREDICĂ LA PILDA NEGHINEI
scrisele Scripturii! / Groapa-i goală, Petru plânge, Ioan
strigă prin suspine: / ,,Unde, unde-ai mers Iisuse, ia-ne şi
pe noi cu Tine Doamne?!”»
După înviere, Stăpânul vieţii şi al morţii S-a arătat mereu
ucenicilor, pe care-i povăţuia, îi întărea şi le spunea: ,,Eu
sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor,
mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată
zidirea! Cei ce vor crede şi se vor boteza, se vor mântui,
iar cei ce nu vor crede se vor osândi”.
Aşa şi noi, iubiţi creştini, să ascultăm glasul Stăpânului şi Numărul sfinţilor îngeri este foarte mare. Bunul Dumnezeu
să împlinim cu fapta şi cu cuvântul; mergând în această
lume plină de necredinţă şi nepăsare să vestim Cuvântul
adevărului până mai este timp şi să-I aducem la picioarele te
Crucii lui Iisus, căci zilele trec ca fumul şi vine moartea,
când nu vom mai putea face nimic. Vedem cu toţii cât de
repede trec zilele şi cât de nestatornică este viaţa aceasta. Creştină.
Să fugim ca de foc de pilda trădătorului Iuda, să ne ferim
de necredinţa evreilor, care n-au vrut să-L cunoască pe
Fiul lui Dumnezeu, Să fugim de lepădarea lui Petru căci
omul se leapădă de Dumnezeu foarte uşor, prin viaţa lui,
prin faptele lui, din ştiinţă, şi din neştiinţă! Se leapădă
pentru bani, pâine, pentru serviciu bun, pentru cinstea
pământească; se leapădă de frica de oameni, din
necredinţă sau pentru un trai bun. Noi însă ca de satana
să fugim de toate păcatele şi mai bine să murim de foame
cu Hristos, decât să trăim fără Hristos cu diavolul!
Rugăciune
O, Stăpânul nostru, Prea Milostive Împărate al Slavei, Iis-
use Cel ce ai biruit, căci Tu eşti Biruitorul iadului şi al
morţii, nu Te dezlipi de noi robii Tăi!
Întăreşte-ne şi fii cu noi în toate zilele, căci fără de Tine nu
putem face nimic, şi ajută-ne să biruim toate ispitele,
poftele şi fiarele cele apocaliptice, ce se războiesc cu noi
în tot chipul şi în tot timpul! Fă-ne Tu şi pe noi biruitori, ca
să ne înviezi în ziua Ta cea mare împreună cu toţi sfinţii
Tăi pentru vecii vecilor! Amin!
PREDICI
,,Secerătorii sunt îngerii. Deci, după cum se alege neghina
şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul lumii, la sfârşitul
veacurilor!”
(Matei 13, 39-40)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
a lucrat prin sfinţii îngeri de la început pentru mântuirea
neamului omenesc. În Sfânta Scriptură găsim scris în mul-
locuri despre apariţia îngerilor, precum şi-n Tradiţia
În Vechiul Testament scrie că un înger stătea la uşa raiului
cu sabia de foc, păzind intrarea. Un înger îi eliberează pe
evrei din robia Egiptului - Arhanghelul Mihail. Un înger îi
păzeşte pe cei trei tineri în cuptorul de foc şi pe Daniil
proorocul în groapa cu lei şi sunt multe locuri în Vechiul
Testament, unde sunt precizate apariţii ale îngerilor.
În Noul Testament, un înger vesteşte naşterea lui Ioan Bo-
tezătorul. Un înger binevesteşte Fecioarei Maria Naşterea
Mântuitorului - Arhanghelul Gavriil. Îngerii se arată
păstorilor. Îngerii vestesc mironosiţelor Învierea Domnului.
Vedem că în multe locuri Dumnezeu a trimis ajutorul Său
oamenilor, prin sfinţii îngeri, iar în Sfânta Evanghelie de
astăzi ne arată că tot prin sfinţii îngeri va lucra Dumnezeu
la sfârşitul lumii, ca să despartă grâul de neghină. Pentru
că ei sunt şi secerătorii care vor face şi lucrarea aceasta în
cele din urmă, la porunca Domnului.
Să ascultăm cu luare aminte pilda Sfintei Evanghelii şi ziceau: ,,De ce ne vorbeşti în pilde?”, iar Iisus le răspun-
învăţăturile de astăzi. Împărăţia cerurilor, zice Domnul, se dea: ,,Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele
aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat”.
ţarina lui, dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul
şi a semănat neghină printre grâu şi a plecat. Când au Lumii dinafară care venea doar să-L ispitească pe Domnul
răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi
Hristos, sau din curiozitate, auzind de minunile şi de
neghina. învăţăturile Lui, acesteia nu i-a fost dat să înţeleagă,
pentru că avea inima împietrită faţă de mântuirea su-
Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: fletelor. Aşa a fost atunci, aşa este şi acum, şi cât va fi ve-
acul acesta. Sunt unii cărora le-a dat Dumnezeu darul
,,Doamne, au n-ai semănat Tu sămânţă bună în ţarina Ta? înţelegerii, iar cei ce citesc Sfânta Evanghelie doar din cu-
De unde oare, această neghină?!”. El a răspuns: riozitate ori să vadă nu vor găsi vreo vină Domnului Hris-
tos, ca fariseii, acestora nu le-a dat Dumnezeu să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 797 înţeleagă tainele Împărăţiei cerurilor.

,,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta”. Şi robii au zis:
,,Vrei dar să smulgem neghina?”
,,Nu!” - a zis Stăpânul - ,,ca nu cumva smulgând neghina
să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească
amândouă împreună până la seceriş; şi la vremea se-
cerişului, voi spune secerătorilor mei: smulgeţi mai întâi
neghina şi legaţi-o în snopi ca să o ardem, iar grâul
strângeţi-l în grânarul Meu!”.
Deci Dumnezeu l-a făcut pe om înţelegător; totuşi fiindcă
unii Îl ispitesc pe Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu le re-
trage darul înţelegerii, indiferent cine ar fi ei în lumea
aceasta. Astăzi mulţi neînţelegători ai tainelor Împărăţiei
cerurilor s-au apucat să-i înveţe pe alţii, ceea ce de fapt
nici ei nu înţeleg; s-a apucat orb pe orb să conducă şi cad
cu toţii în prăpastie. Aceşti orbi sufleteşte se încumetă să
răstoarne Adevărul lui Hristos, ca să-şi impună vederile şi
798 PREDICI

După ce Iisus a dat drumul noroadele şi a intrat în casă, capriciile lor, dar se înşeală. Poţi fi nepriceput în ale
ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: ,,Tâlcuieşte-ne pilda plugăriei, ale meşteşugului ce îl ai, în ale biroului şi-n ale
cu neghina din ţarină!”, iar El le-a răspuns: ,,Cel ce conducerii omeneşti, însă dacă eşti un bun credincios în
seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este Hristos şi în învăţătura Bisericii Sale, te vei mântui; iar
lumea, sămânţa cea bună simbolizează fiii Împărăţiei ceru- când te amesteci în ale credinţei, fără să fii chemat şi tot îi
rilor, neghina reprezintă fiii celui rău, vrăjmaşul care a dai cu gura că nu-
semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului;
secerătorii sunt îngerii. Deci după cum se smulge neghina i aşa, că e altfel, atunci te-ai ars, te pierzi; acest
şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul Omu- lucru Îl spune Domnul Hristos în pilda neghinei din lanul de
lui îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia grâu.
Lui toate smintelile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei
ce fac fărădelege, şi-i vor arunca în cuptorul cu foc; acolo El, ca un Dumnezeu ce este, ştia că după Sfânta Lui Învi-
va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor! Atunci, cei neprihăniţi vor
ere şi după ce Îl va trimite pe Duhul Sfânt peste apostolii
străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi Săi, să meargă în toată lumea să propovăduiască Evan-
de auzit să audă!” ghelia la toate neamurile, ştia că dormind, lenevindu-se,
robii, va semăna şi diavolul învăţături sucite, mincinoase
Fraţi creştini, multe pilde ne-au lăsat sfinţii apostoli de la printre creştini, ca să-i piardă împreună cu el în focul cel
Domnul Hristos; fiecare pildă îşi are învăţătura ei tainică. veşnic.
Unele dintre ele sunt mai uşor de înţeles, altele, însă, sunt Astfel Domnul Hristos a spus cum aveau să fie lucrurile,
aşa de nepătrunse de mintea omului, că de nu le explica înainte de a fi, ca văzând fiii Împărăţiei lui Dumnezeu
tot Domnul Hristos, nu li s-ar fi dat de rost niciodată. Chiar smintelile din lume, adică ereziile, rătăcirile, să se ferească
apostolii nu înţelegeau multe din pildele Mântuitorului şi de ele. În pilda cu semănătura grâului curat şi a neghinei
aruncate de vrăjmaşul, este vorba nu de grâu şi neghină, diavolul a semănat erezii în inimile oamenilor, de atunci şi
ci de învăţătura curată a Domnului Hristos. El n-a umblat până în zilele noastre.
cu desagii cu sămânţă să semene pe pământ, ci a
semănat în inimile oamenilor învăţătura curată a Evan- Diavolul este cel mai mare hoţ, este un mare şarlatan,
gheliei lui Dumnezeu spre mântuirea oricui va crede şi va mare vrăjmaş al neamului omenesc; ştiind că mai are
face. Astfel a lăsat oamenilor o singură Credinţă pe puţină vreme şi va fi aruncat în focul cel veşnic, caută să-i
pământ, un singur Domn şi un singur Botez. Când ne înghită pe toţi. Atâta neghină a semănat diavolul în inimile
uităm pe faţa pământului locuit de oameni, mai vedem noi oamenilor, că astăzi când mergi în lume, vezi atâţia creşti-
o singură credinţă?! Nu!... Atâtea secte şi erezii au apărut; ni, care au fugit de credinţa adevărată ortodoxă, şi care
care mai de care se laudă că ce spun ei e adevărat şi că mai de care cu numiri mai atrăgătoare, caută să te câştige,
nu mai sunt pe lume alţii, mai adevăraţi ca ei cu credinţa spunând că la ei e adevărul.
lor şi de nu vei zice ca ei, eşti lepădat de Hristos, de
Împărăţia lui Dumnezeu. După ce catolicii s-au despărţit de ortodocşi, la anul 1054
după Hristos, din cauza abaterilor catolice, din catolici au
,,Dormind oamenii” - zice Domnul Hristos - ,,a venit un ieşit mai târziu atâtea erezii, care s-au revărsat peste faţa
vrăjmaş şi a semănat printre grâu neghină şi s-a dus”, pământului, ca nişte ape ce ies din matca lor şi îneacă,
adică creştinii, neîngrijindu-se de comoara credinţei ce au distrug case, holde şi pomi. Aşa strică sufletele oamenilor
luat-o de la Dumnezeu, s-au dat lenei în cele sufleteşti şi ereziile de astăzi. Singura credinţă creştină păstrată curată
au gândit că nu o să se întâmple nimic, chiar dacă ei nu se a fost şi este ortodoxia.
mai roagă lui Dumnezeu să-i scape de ispite, nu mai merg
la biserică şi nu vor cădea în ispite, că ei sunt creştini orto- Iată că acum numai în Ţara Românească, unde mai acum
docşi şi pot dormi liniştiţi aşa. câţiva ani nu se ştia decât de catolici, au venit mai pe urmă
tot din apus: protestanţii, calvinii, luteranii, apoi au venit
Dar hoţul ce aşteaptă?! Întunericul nopţii ca, furând de la baptiştii, nazareii, mileniştii, prezbiterienii, pocăiţii, ad-
alţii, să nu fie văzut. Paguba, ştie hoţul că o să se observe ventiştii, adventiştii reformişti, adventiştii pocăiţi, evan-
la lumină, însă el pe întuneric fură ca să nu fie văzut. De gheliştii, tudoriştii. Apoi din Rusia ne-au venit: porumbeii
aceea şi casnicii L-au întrebat pe Stăpân: ,,Doamne oare albi, molocanii, inochentiştii, iar de curând s-a format la noi
n-ai semănat Tu sămânţă bună în ţarina Ta, dar de unde o sectă, anume tremurătorii, care spun că se roagă până
are atâta neghină?!” Ei nu ştiau nimic, pentru că când dau în tremurat; alţii sunt cu secta martorii lui Iehova,
dormiseră. Tot aşa se miră mulţi şi astăzi, ce-o fi cu atâtea alţii secta râzătorilor - aceştia râd mult de tot când se
erezii, cu atâţia prooroci mincinoşi! Din câţi sunt, nu sunt adună, că aşa îi învaţă diavolul.
doi la fel. Toţi spun că în Hristos cred, însă toţi Îi tăgădui-
esc cuvintele Lui. Lăsându-i la o parte pe catolici, în România şi în multe alte
locuri sunt peste opt sute de secte religioase deosebite de
Domnul Hristos spune că, dormind oamenii, a venit un evrei şi turci. Secte sunt multe, însă numai la noi avem
vrăjmaş şi a făcut atâta neghină aruncată pe holda inimilor de creştini
români, ca: francmasonii, liberi cugetătorii, bunii templieri,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 799 ateii. De unde până acum ceva vreme erau toţi o credinţă,
un Domn şi un Botez, acum, ia uitaţi-vă oameni buni, ce au
lucrul acesta. Diavolul a semănat în oamenii vicleni intrat în ţara noastră, ce fel de erezii, de rătăciri!
neghina nimicitoare de suflet a ereziilor. Dacă cercetăm
trecutul, vedem încă din vremea sfinţilor apostoli, cum di- Domnul Hristos a semănat o singură învăţătură şi iată câte
avolul caută să semene această neghină. Vedem că de s-au făcut. Cine le-a semănat pe celelalte?! Domnul Iisus
atunci unii ziceau că de nu vor ţine creştinii şi legea lui spune că diavolul. Nici la păgâni nu se găsesc atâtea
Moise, nu se vor mântui; alţii spuneau despre cruce că dezbinări ca la creştini. Aceşti rătăciţi de credinţă, numiţi
este chip cioplit şi să o lepede creştinii; alţii spuneau că de Domnul Hristos prooroci mincinoşi, eretici, fii ai pierzării,
învierea s-a făcut şi că nu mai este nici o înviere şi aşa, îi vezi pe fiecare cu Biblia în mână şi spun ca să-i as-
cultăm, că la ei este adevărul. Te uiţi în ochii lor şi vezi că
nu au siguranţă în ceea ce spun şi susţin mereu că aşa e Toţi aceşti prooroci mincinoşi nu se potrivesc unul cu
cum celălalt în credinţă, că nu sunt ai lui Hristos; şi atunci, cum
îţi laşi tu credinţa ta de la apostolii Domnului?! Cum vrei tu
800 PREDICI să te faci din grâu, neghină?! Vrei tu să te faci din fiu al
luminii, fiu al întunericului, să lepezi botezul; vrei tu să
spun ei, că numai ei spun bine. pierzi fericirea moştenirii veşnice, ca să moşteneşti cup-
torul cel de foc?! O, cum nu vă rugaţi voi lui Dumnezeu ca
Da, Domnul Hristos a spus că la sfârşit vor veni hristoşi să vă scape de ispită şi vă duceţi ca păsările în laţ! O, cum
mincinoşi. Dacă ar chema aceşti oameni, aceşti rătăciţi la nu vă daţi voi seama de nenorocirea ce v-a întins-o diavo-
ei lumea şi le-ar spune: ,,Veniţi la noi, că la noi e diavolul!”, lul din cauza nepăsării voastre, cum v-aţi aruncat în braţele
s-ar duce cineva?! Nu s-ar duce nimeni; dar ei cheamă ereticilor, spunând că acolo e
lumea la Domnul Hristos, la Domnul Iisus şi îi invită pe alţii
aşa de frumos: ,,Veniţi la noi că la noi e bine, la noi e PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 801
adevărul!”; ei cheamă la un Iisus, la un Hristos fără cruce,
fără icoane, fără Biserică, fără Sfintele Taine şi sunt batjo- bine, întocmai ca o femeie desfrânată, ce se aruncă în
coritori şi hulitori mari ai Maicii Domnului, ai Sfinţilor Părinţi. braţele amanţilor, iar pe bărbatul ei îl urăşte.
Iată hristoşii mincinoşi! Cheamă lumea la hristos mincinos
fără sfinţenie, fără Har, fără apostoli, fără Biserica Lui. Domnul Hristos a spus: ,,Lăsaţi-le să crească împreună
până la seceriş şi atunci voi porunci secerătorilor:
Domnul Hristos spune că la sfârşit vor veni aceştia, şi noi ,,Strânge-ţi întâi neghina şi aruncaţi-o în foc, iar grâul
care trăim astăzi îi vedem, îi auzim. Umblă printre noi, băgaţi-l în hambarul Meu!”
creştinii, umblă, vorbesc, spun şi cheamă şi mulţi care nu
cunosc profunzimea credinţei ortodoxe, se înşeală, se Ce, credeţi că Domnul Hristos a vorbit ca să ne sperie şi
amăgesc. Mulţi se duc la ei aşa numai din curiozitate zi- oare nu va împlini?! Dacă n-a iertat El pe îngerii care au
când: ,,Ia să vedem şi noi ce-o să ne spună!”. Diavolul, păcătuit şi-i păstrează pentru focul cel veşnic, dacă n-a
vicleanul, că el este înşelătorul cel mare de la început, iertat El pe cei din vremea lui Noe, care petreceau în
care i-a înşelat pe Adam şi Eva în rai, făcându-i de au răutăţi şi i-a înecat cu potop de apă, dacă n-a iertat El pe
pierdut raiul, tot acel şarpe viclean şi bătrân înşeală şi cei din Sodoma, Gomora şi împrejurimi, care păcătuiau
astăzi; n-a murit, n-a pierit. El umblă printre lumea creştină, unii cu alţii şi i-a ars cu piatră şi pucioasă, cu foc, dar
nu printre aceia care sunt în cârciumi, în casele de prosti- acum, cum vă va ierta pe voi, ereticilor, şi voi toţi care vă
tuţie, nu printre aceştia umblă, ci pe cei credincioşi care vin duceţi din curiozitate şi rămâneţi acolo?!
la Biserică vrea să-i adune şi să-i ducă în rătăcire.
Astăzi, din cauza multor eretici, unii nu ştiu ce să mai
Iubite frate creştine, ortodox, ia gândeşte-te! Dacă din cele creadă. Au ajuns ca
opt sute de secte ar veni la tine câte unul cu Biblia în mână
şi fiecare ar zice să te duci la el, că la el e adevărul, că o turmă de oi care, deşi au păstori, s-au repezit lupii
ceilalţi nu se mântuiesc, socoteşte bine la care este la ele. Pe unele le-au sfâşiat, pe altele le-au risipit. Bieţii
adevărul, că fiecare se laudă pe sine că este adevărat. Se păstori se uită să se lupte cu lupii sau să-şi adune oile ri-
vede cât de colo că toţi mint, spun minciuni în numele lui sipite, care fug ca năuce de frica lupilor, a câinilor şi a vulp-
Hristos. Hai să zici că la unul este adevărul, dar cu ceilalţi ilor!? Precum o oaie fuge şi se sperie şi de câini, aşa a
ce te faci, că toţi vorbesc în numele Domnului. Gândeşte- ajuns biata lume creştină!
te tu, care eşti botezat în numele Domnului Hristos şi eşti
înfiat pentru Împărăţia cerurilor, ce-ţi dau aceşti mincinoşi, Dar iată că nu mai e mult şi Marele Păstor şi Stăpân îi va
aceşti nenorociţi la suflet, dacă te duci la ei? Îţi dau ei alt trimite pe îngerii Săi să trâmbiţeze şi vor răsuna peste tot!
Hristos!? Noi nu ştim doi, ci numai Unul - Acela Care S-a Va învia pe toţi morţii de la Adam până la ultimul om. Le va
răstignit pe Cruce pentru mântuirea neamului omenesc. uni iarăşi corpurile cu sufletele nemuritoare ca să-şi pri-
mească fiecare răsplata, după cum au crezut. Atunci, zice
Domnul: ,,Îngerii îi vor aduna pe cei ce au făcut sminteli în
credinţă, pe eretici şi pe cei ce fac fărădelegi şi-i vor arun- este scris: ,,Grâul îl va strânge în grânar, iar pleava o va
ca în cuptorul cel de foc! Acolo va fi plângerea şi scrâşni- arde în foc nestins împreună cu neghina!”.
rea dinţilor!”
Aşadar, nu numai pe sectanţi îi va osândi Dumnezeu în
Unii poate cugetă: ,,Cum se poate să-i osândească focul cel veşnic, ci şi pe cei ce se numesc creştini, însă fac
Dumnezeu pe toţi ereticii, că doar cred şi ei în Hristos, Îl fărădelegi - aceştia sunt pleava. Tot din grâu iese şi
mărturisesc şi ei pe Hristos?! Dar de ce Domnul să-i pleava, dar nu e bună de mâncare. Văzând diavolul că nu
condamne?! Ei nu cred tot în Hristos?!” Ba da, cred, dar poate să-i încurce pe toţi cu ereziile şi învăţăturile minci-
dracii nu cred şi ei şi se înfricoşează?! Ce folos de credinţa noase, seamănă în inimile celor ce dorm, alte răutăţi şi fel
dracilor, când ei fac rău?! Nici un folos. Tot aşa şi cei de fel de păcate. Când ne uităm în Sfânta Evanghelie a
rătăciţi de la dreapta credinţă. Când Domnul Hristos ne-a Domnului Hristos şi-n lumea zisă creştină, o, cât de de-
poruncit că toate câte ne învaţă preoţii să le păzim, să le parte se cunoaşte ce semănătură este în lume!
facem, căci ei vor da seama de sufletele noastre. (Matei
23, 3). Ce vor zice ereticii atunci când Domnul le va spune Domnul Hristos a semănat smerenie în inimile oamenilor,
aceste porunci? Că după Evanghelie ne va judeca Dom- iar în viaţa creştină blândeţe, bunătate, răbdare, dragoste
nul. Iată că acum, toţi se încăpăţânează şi nu vor să as- unii către alţii, iubirea vrăjmaşilor. A semănat Domnul Hris-
culte aceste cuvinte dumnezeieşti! Apoi mai ziceţi că: tos în lume să respecte creştinii pe mai marii lor: preoţii,
,,Poate oare să-i osândească Dumnezeu, că tot de episcopii, şi autorităţile rânduite. I-a învăţat Domnul pe
Dumnezeu vorbesc şi ei?!” creştini să fugă de descântece, de ghicit, de vrăji, de far-
mece, de spiritism, de avorturi, de jocuri şi dansuri, de beţii
Aduceţi-vă aminte de cei din vremea lui Noe, că au ţipat şi desfrâu. I-a învăţat Domnul Hristos pe creştini să fugă
când a venit potopul, au strigat, dar n-au găsit milă. La fel de mânie, de înjurături, de drăcuieli, de toate blestemăţiile,
şi de cei din Sodoma şi Gomora, care ruşine este a le şi grăi. Domnul Iisus Hristos nu ne-a
învăţat decât să urmăm binele şi să fugim de relele
802 PREDICI semănate de diavolul în lume. Câţi îl ascultă pe Hristos,
Mântuitorul lumii, şi-L urmează, aceştia sunt grâu curat sau
când i-a înăbuşit ploaia de pucioasă şi i-a cuprins focul, cât fii ai Împărăţiei lui Dumnezeu, iar ceilalţi, neghină, pleavă
n-or fi ţipat? Dar în zadar… Uitaţi-vă câţi s-au mântuit de pentru focul veşnic.
potop - opt inşi, iar din Sodoma - trei suflete, că femeia lui
Lot a fost necredincioasă şi s-a făcut stâncă de sare. Iubite creştine, iubite frate care asculţi aceste cuvinte, in-
ima ta este o ţarină unde Domnul cerului vrea să semene
Credeţi că degeaba vorbeşte Sfânta Scriptură? O, amar se învăţătura Sa. El deja Şi-a aruncat sămânţa astăzi.
va tângui atunci neghina eretică, îşi va blestema ceasul Rămâne ca tu să o primeşti, dacă voieşti a fi grâul
când i-a ieşit ereticul în drum şi i-a spus: ,,Vino cu noi, ce
mai cauţi la Biserică, la popi, că noi ne rugăm direct lui PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 803
Hristos, fără preot şi ne iartă, uite ce zice Biblia: «Oricine
crede în Iisus se mântuieşte!»”. Dar atunci vor vedea că Lui. Este timpul să te uiţi în tine însuţi. Nu cumva a
mântuirea este departe de ei; atunci ar dori să mai fie o semănat Domnul învăţătura Sa bună şi tu te-ai lenevit, iar
dată în lumea aceasta trecătoare, să-şi urmeze credinţa vrăjmaşul a semănat şi el neghina lui, adică fărădelegile?!
spusă de Domnul Hristos, dar nu se va mai putea. Ia Sfânta Evanghelie, ia Sfânta Carte şi citeşte, uită-te ca
într-o oglindă şi te vei vedea în ea! Vezi, nu cumva au od-
Ei bine, cei care n-aţi căzut în cursele ereticilor, n-aţi ajuns răslit buruieni rele, tortelul, în viaţa ta şi în loc de fapte
neghină, puteţi spune: ,,Slavă Domnului, că noi ne mâ- bune, ies fapte rele?! Iată, secerişul e gata să înceapă!
ntuim, suntem buni, noi suntem pe calea bună, nu ne-am Secerătorii lui Dumnezeu sunt gata de a porni la smulg-
rătăcit, cu acestea ne e de ajuns!...” Dacă cineva nu este erea neghinei şi a celor ce fac fărădelegi; ei au în mâinile
neghină, se poate, însă, în loc de grâu să fie pleavă, iar lor secerile şi lanţurile ca să-i lege pe toţi de mâini şi de
pleava ştim că nu este neghină, dar nici grâu şi mai ştim că picioare şi să-i arunce în cuptorul de foc mistuitor, nestins.
E gata să înceapă judecata şi răsplata.
 slujesc în biserica cea mare ortodocşii, arhiereii şi creştinii
Domnul Hristos lasă liber acum pe fiecare să-şi aleagă ce noştri, acolo coboară Sfânta Lumină, de sus de la
voieşte. Să fim grâu curat! Omul e liber să fie neghină, să Dumnezeu. Acesta este un semn mare, ca să înţeleagă
fie pleavă, să fie grâu. Bine e să fim grâu curat. Aţi auzit că toţi, că Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică,
cei neprihăniţi, atunci la ziua cea mare a judecăţii, vor adevărata Biserică mântuitoare. Arhiereul nostru, patri-
străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui. Mare dar, mare arhul, împarte lumina şi catolicilor şi la alte două-trei con-
răsplată va primi cel pe care-l va găsi Domnul grâu curat. fesiuni, dar la noi, la ortodocşi vine. Niciodată n-a voit
Deci, cine voieşte această slavă de la Dumnezeu, cine Dumnezeu să vină lumina la altă biserică. Acesta este un
voieşte să fie în Împărăţia Lui fiu al Tatălui ceresc, să-şi alt semn de care să ţinem seama şi să iubim ortodoxia, să
smulgă din ţarina inimii lui toate năravurile rele, toate iubim credinţa noastră şi s-o cunoaştem. E timpul să cuno-
viciile, toate păcatele urâte şi murdare, toate poftele cele aştem acum bine credinţa. Cel mai mare lucru la care vă
deşarte şi rele, toate îndoielile despre sfânta noastră îndemn şi eu, când vă ies în cale sectanţii, rătăciţii e să nu
credinţă creştin-ortodoxă, că aceasta este credinţa lui le daţi nici o atenţie, să fugiţi ca de lup, că lupi sunt. Nu le
Dumnezeu şi a sfinţilor apostoli. daţi nici o atenţie, că nu greşiţi!

Să ştiţi un lucru! Noi, iată, observăm că Domnul a spus că
la sfârşit vor veni aceste erezii. Aşa că dacă au venit, dacă
le vedem, să observăm şi lucrul acesta că s-a apropiat şi
sfârşitul. Dacă Domnul a spus că la sfârşit vor apărea
acestea, e gata acum să se dea sentinţa, să poruncească
Domnul Dumnezeu unui stăpânitor, unui domnitor, să dea
drumul focului, să ardă neghina şi grâul să fie pus în
grânarele Lui.
Am văzut un tablou foarte interesant, lucrat de un pictor:
Domnul Hristos cu un snop mare de grâu pe care îl ţinea
pe umăr, iar secera în mână. Într-o parte o grămadă mare
de neghină şi de pleavă. Vrăjmaşul diavol sta la picioarele
Domnului cu o torţă aprinsă în mână, iar Domnul îi spune:
,,Eu Mi-am luat ce a fost al Meu, snopul acesta de grâu; dă
şi tu foc la neghina şi pleava aceea!”. Această sentinţă va
fi când va hotărî Dumnezeu să dea foc la neghină şi la
pleavă.
Să fim convinşi iarăşi de un lucru, iubiţii mei! Să ştiţi că
până în zilele noastre, un lucru care ne adevereşte că
Dumnezeu este cu noi şi că Biserica Ortodoxă este
adevărata Biserică ce poartă Harul Mântuitor, este faptul
că numai din Biserica Ortodoxă au ieşit sfinţi; de nicăieri nu
se fac sfinţi, nu mai vorbim cu nici un chip de ereticii care Iubiţii mei, vremea s-a apropiat şi trebuie să poruncească
sunt de ieri, alaltăieri, ieşiţi ca ciupercile după ploaie. Aces- Dumnezeu sfinţilor îngeri să adune neghina în snopi şi
ta este unul din semnele de care să le ţinem seama.
804 PREDICI
Un alt semn foarte important… Ştiţi mulţi şi aţi auzit; unii aţi copiii lui Avraam sunt cu adevărat mântuiţi, salvaţi; la fel şi
fost la Ierusalim. Sfânta Lumină nu vine la nici o altă reli-
gie, deşi sunt religii vechi, ci vine numai la ortodocşi. Când
Sfântul Ioan Evanghelistul spune în Epistola sa, că ereti-
cilor să nu le dăm nici ,,Bună ziua”. Vedeţi ce mare lucru?!
Pentru că aceştia sunt lepădaţi de Dumnezeu, sunt hulitori
ai Duhului Sfânt. O dată ce ei hulesc pe Maica Domnului şi
spun fel de fel de cuvinte grele la adresa Maicii Domnului,
a sfinţilor, a Sfintei Cruci şi a icoanelor aceştia sunt hulitorii
Duhului Sfânt, iar cine huleşte pe Duhul Sfânt nu mai are
iertare. Acesta este semnul că ei nu pot să se mai înto-
arcă, pentru că nu mai vine Harul lui Dumnezeu peste ei
să-i lumineze şi să-i întoarcă.
Nimeni nu poate să stea pe calea cea bună, dacă nu-l
ajută Dumnezeu, nu-l întăreşte Harul Său. Dacă astăzi se
fac multe rătăciri şi creştinii noştri aleargă unii dintre ei, din
neştiinţă, din necredinţă, din lăcomie că le dă bani, că le dă
multe altele, aceştia care rămân la ei, rămân pentru unele
păcate pe care le au prea grele. Ei le făgăduiesc iertarea;
din două vorbe gata… i-a iertat şi Dumnezeu i-a primit şi i-
a iertat. Nu-i aşa! Fără taina pocăinţei, a spovedaniei, fără
canonul împlinit de la preot, fără pocăinţă cu mare căinţă,
înaintea icoanelor, a lui Dumnezeu şi fără venirea la biser-
ică, nu este iertare aşa cum spun ei. Toţi aceştia care cad
în cursele acestea se înşeală.
pleava pentru foc. Să nu ne lăudăm nici noi, creştinii, dacă
se găseşte pleavă la noi şi suntem creştini de zile mari,
creştini numai de formă. Să nu ne batem cu pumnul în
piept ca evreii, care credeau că numai dacă se numesc
noi creştinii ortodocşi, să nu credem că numai dacă sun-
tem ortodocşi şi n-am părăsit Biserica, ne mântuim, dacă de pomeni, parastase şi rânduiala care se face la mort. De
ne va găsi sfârşitul în fărădelegi şi în păcate mari. aceea trebuie să fim gata în fiecare clipă, în fiecare zi, să
nu amânăm, să nu ne înşelăm cu amânatul. Opriţi-vă de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 805 rele şi veniţi la Dumnezeu şi faceţi pregătirea care ni se
cere, încât să fim gata în orice clipă
E timpul să tragem linie, să punem punct şi să zi-
cem: ,,Până aici, vrăjmaşule, până aici cu păcatele, până de plecare, că atunci suntem pe calea cea bună!
aici, diavole, cu păcatele tale! Nu mai vreau să desfrânez!
Nu mai vreau să stau necununată, nu mai vreau să drăcui, Să fim gata, să fim pregătiţi şi vom fi toţi pe calea cea
să înjur, să avortez! Nu mai vreau să fac păcatele tale, bună! Aceasta este calea cea bună, să fim pregătiţi în fiec-
demone spurcat! Vreau să merg la Biserică, vreau să mă are clipă, că numai atunci suntem asiguraţi şi noi de un loc
rog lui Dumnezeu, vreau să-mi îndrept viaţa şi să-mi spăl fericit, dincolo în viaţa veşnică.
sufletul, ca să mă aflu curat înaintea Domnului, când vor
veni sfinţii îngeri, să ne ducă la judecată!”. E timpul, iubiţii 806 PREDICI
mei, să fim gata, pregătiţi! Când ne culcăm seara, să ne
amintim şi să zicem: ,,Doamne, oare nu-mi va fi patul
acesta groapă? Mă voi mai scula eu mâine dimineaţă?!
Sau m-oi trezi în veşnicie, ca să dau seama de păcatele
mele?!” Aşa trebuie să ne întrebăm şi să ne facem so-
coteala cu toţii; pentru că va izbucni incendiul cel mare şi
atunci nu mai e scăpare. Rugăciune

Îmi amintesc c-am citit undeva un lucru minunat. Un rege Doamne, Dumnezeul nostru, Tatăl nostru cel Ceresc, cau-
credincios al Franţei a întrebat pe trei slujitori, mari înţelepţi tă cu milostivire spre poporul acesta care s-a adunat aici şi
de la palatul său: ,,Care este cea mai mare nenorocire a celor care sunt bolnavi dăruieşte-le sănătate, după
omului din lumea aceasta?” credinţa şi dragostea lor; celor care sunt nedreptăţiţi,
supăraţi şi necăjiţi, fă-le Tu dreptate Doamne!
Unul a zis: ,,Bătrâneţea e cea mai mare nenorocire!”
Luminează-ne mintea ca să cunoaştem calea Ta, să înţel-
Altul a zis: ,,Boala şi sărăcia sunt cea mai mare nenoro- egem voia Ta, Stăpâne; să nu ne laşi să pierim!
cire!”
Fie-Ţi milă de noi că suntem pecetluiţi cu Botezul Tău,
Al treilea a zis: ,,Cea mai mare nenorocire este să ai pier- suntem înfiaţi pentru Împărăţia Cerului! Nu ne lăsa să
zarea în faţa ochilor - moartea, să vezi că eşti în faţa morţii pierdem Botezul Tău, Doamne, ca să ajungem şi noi toţi la
şi atât de nepregătit, nespovedit, neîmpărtăşit, având Tine, Părintele nostru Cel ceresc, Creatorul, Mântuitorul şi
păcate multe şi grele îngrămădite!” Sfinţitorul, căruia I se cuvine slavă, cinste şi închinăciune
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!
,,Aşa este!”, a zis regele înţelept, ,,Aceasta este cea mai
mare nenorocire!”. Şi noi, şi toată lumea s-a văzut în faţa
acestei nenorociri de multe ori: la cutremure, la războaie, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 807
la revoluţie, în multe rânduri ne-am văzut în faţa nenoro-
cirii; mulţi din accidente au rămas nenorociţi fără mâini,
fără picioare. Iată, dragii mei, să ne gândim la lucrul aces-
ta, că într-adevăr, nu mai e scăpare. Poate noi suntem cei
de pe urmă şi cei mai nenorociţi, putem să zicem, ca toate PREDICĂ DESPRE
generaţiile care au fost, pentru că, poate, nu vom avea
parte nici de o groapă, să ne mai îngroape cineva, nu mai EXISTENŢA SUFLETULUI
vorbesc de slujbe, de dezlegări în Biserică, nu mai vorbesc
,,Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. mulţi: Există suflet în trup?! Există viaţă după moarte sau
Şi le-a zis: aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească nu?
Hristos şi să învieze a treia zi din morţi!” (Luca 24, 45-46)
La aceste întrebări ateii, care nu cred în nimic, - necredin-
F r a ţ i c r e ş t i n i, cioşii - răspund cu tărie că nu există nici un suflet, că nu
există viaţă veşnică după moarte; nepăsătorii, care habar
După ce a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, după ce a n-au de suflet, nici nu vor să ştie şi nici nu se miră, nu se
prădat moartea şi iadul, a venit la ucenicii care erau adu- cutremură de nimic, răspund: ,,O, fi, n-o fi, puţin îmi pasă!”;
naţi la un loc, cu uşile încuiate de frica evreilor, a stat în îndoielnicii, care sunt cei mai mulţi şi care sunt frământaţi
mijlocul lor şi Le-a zis: şi neliniştiţi de glasul conştiinţei, unii, întemeiaţi şi ei pe
îndoiala altora, pe necunoaşterea adevărurilor creştine, pe
,,Pace vouă!”. Iisus Hristos cel înviat, Împăratul Slavei, i-a frica de adevăr, pe lipsa de căutare a adevărului, răspund:
salutat, dar ei erau plini de frică şi de spaimă, deoarece ,,Poate există, poate nu există suflet şi viaţă veşnică!” Nu-
credeau că văd un duh. Iisus, însă, le-a zis: ,,Pentru ce mai adevăraţii creştini, care au credinţă luminată, au ochii
sunteţi tulburaţi şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în sufletului deschişi, mărturisesc, spun cu tărie, cu hotărâre:
inimile voastre? Priviţi mâinile şi picioarele Mele! Eu sunt! ,,Da, există suflet liber şi nemuritor!”
Pipăiţi-Mă şi vedeţi; un duh n-are nici carne, nici oase, cum
vedeţi că am Eu!”. După ce le-a zis aceste vorbe, le-a Despre această comoară, pe care o neglijăm cu toţii, vreau
arătat mâinile, coasta şi picioarele, fiindcă ei, de bucurie, să vorbesc acum - despre existenţa sufletului liber şi nem-
încă nu credeau şi se mirau. Iisus le-a zis: ,,Aveţi aici ceva uritor. Oamenii din ziua de astăzi parcă ar avea toată
de mâncare?”, iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi un mintea în ochi; numai ce văd cu ochii preţuiesc şi cinstesc,
fagure de miere pe care le-a luat şi le-a mâncat înaintea altceva nimic, ca să se împlinească ce se spune în psalmi:
lor. ,,...fiii oamenilor sunt mincinoşi în înţelegerea lor”.

Bunul ş i Blândul Iisus, văzând că sunt tulburaţ i şi că nu Lumea şi sufletul, în viaţa aceasta păcătoasă,
cred, le-a cerut ceva de mâncare şi a mâncat în faţa lor pământească sunt lucruri pe care cei vii nu le pot înţelege,
peşte şi fagure de miere ca să-i încredinţeze căci cu dar le înţeleg cei morţi. ,,Împăraţi ai pământului, tirani ai
adevărat este în carne şi oase. Apoi le-a zis: ,,Iată, ce vă cetăţilor, boieri şi popoare, bogătaşi ai lumii, voi, care v-aţi
spuneam, când eram cu voi!... că trebuie să se împline- bucurat de mărirea, de frumuseţea lumii, de comorile aces-
ască tot ce este scris despre Mine, în legea lui Moise, în tea lumeşti, spuneţi voi, până la urmă, ce aţi dobândit, ce
prooroci şi în psalmi!”. Atunci Le-a deschis mintea ca să aţi luat cu voi acolo în groapă, în pământ?”. ,,Nimic. Ce ne-
înţeleagă Scripturile şi iarăşi le-a zis: ,,Aşa este scris şi aşa au putut pune alţii, cei rămaşi!”. ,,Voi aţi murit şi lumea este
trebuia să pătimească Hristos, iar a treia zi să învieze din- moartă pentru voi, însă, pentru această lume v-aţi pierdut
tre cei morţi şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în sufletul, aţi pierdut cerul, aţi pierdut raiul, viaţa veşnică şi
numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând de la pe Dumnezeu!”.
Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestor lucruri şi, iată, voi
trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în Ce folos are omul dacă dobândeşte lumea toată, care se
cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!”. isprăveşte odată cu viaţa aceasta, dacă-şi pierde sufletul
său, care este nemuritor?! Nici un folos, căci nici se poate
Iubiţii mei, Învierea Mântuitorului consfinţeşte două o pagubă mai mare ca aceasta. Bine ar fi dacă noi, cei vii,
adevăruri mari pe care se întemeiază religia creştină şi am putea învăţa ceva. Că lumea aceasta este trecătoare,
întreaga cultură a omenirii: existenţa şi nemurirea sufletului o ştim cu toţii, fiindcă vedem cu ochii nestatornicia ei.
şi învierea trupurilor la a doua venire a Domnului Hristos. Vedem cum bunurile ei se câştigă cu trudă şi se isprăvesc
repede: vedem câte griji, câtă frică, câtă zavistie, câte
808 PREDICI supărări tulbură, veştejesc, ofilesc şi otrăvesc, distrugând
desăvârşit fericirea lumii acesteia, a vieţii acesteia.
Amândouă aceste adevăruri au neliniştit conştiinţa oa-
menilor şi i-au făcut să se întrebe şi se întreabă şi astăzi
Vedem câte patimi şi boli dinlăuntru! E de ajuns să ne gâ- riile alese, adică în soare, în lună, stele, în nimic altceva.
ndim la slăbănogul din Sfânta Evanghelie, care zăcea de N-a pus Dumnezeu sufletul nici în îngeri, nici în heruvimi,
38 de ani; e de ajuns să ne gândim la atâţia care suferă de nici în serafimi n-a pus chipul şi asemănarea Sa.
cancer, de SIDA şi de alte boli incurabile care se înmul
ţesc mereu. Bolile vin ca pedeapsă de sus şi ca un canon De această înaltă cinstire s-a bucurat numai omul, care a
pentru că Dumnezeu vrea să ne mântuiască, iar noi nu fost zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu
facem pocăinţă sinceră şi pe măsura păcatelor noastre. după trup, ci după suflet, după duh, după fire. Aşa a luat
naştere sufletul şi aceasta este originea lui distinsă,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 809 comoara pusă de Împăratul Slavei, Dumnezeu Creatorul în
trup, dar ,,omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a
Bine zice Fericitul Augustin: ,,La viaţa aceasta, nu merită dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor”. A
să-i zicem viaţă, ci mai degrabă suferinţă, durere, ne- lepădat omul cinstea aceasta de a fi din Dumnezeu cu su-
cazuri!”; de când se naşte omul şi până pleacă de pe fletul, de a fi făptura, creatura lui Dumnezeu, şi a început
pământ, până moare trăieşte în suferinţă, dureri şi ne- să spună minciuni - că provine din maimuţă. A lepădat,
cazuri. Se naşte plângând şi moare plângând. Nu trece cinstea şi a preferat să spună că e dintr-un animal sălbatic
mult şi-l doboară ba o boală, ba o suferinţă, una după alta - din maimuţă. Iată cum se împlineşte Sfânta Carte, cum
de când s-a născut. Vedem cum se războiesc unii cu alţii, vorbeşte Duhul Sfânt!
vedem lipsa de pace - atâta tulburare în lume, în tot
pământul - vedem atâtea răutăţi, atâtea suferinţe. Mai Sufletul creştinului, atunci când va veni ziua judecăţii, se
vedem în lumea aceasta cum apele râurilor curg repede, va uni cu trupul şi se va face şi trupul ca şi trupul Mântu-
cum se veştejesc florile câmpului, cum pier toate aşa de itorului după Înviere; va fi sufletul cu
uşor, cum se ofilesc. Ştim că lumea aceasta este
trecătoare, dar cu adevărat nu ştim ce este sufletul, fiindcă 810 PREDICI
nu-l vedem; nu vedem nici frumuseţea lui, nici firea lui. Su-
fletul este adevăratul lucru nemuritor! trupul unit în aşa fel că nu-l va ţine nimic, cum nu L-au ţinut
pe Mântuitorul uşile încuiate şi a intrat la ucenici, cum nu
Când a făcut Dumnezeu cerul şi pământul cu toate cele ce L-a ţinut mormântul şi a ieşit prin mormântul pecetluit, prin
sunt într-însele, luna, soarele, stelele, toate stihiile, plane- lespedea de piatră. Aşa şi noi, cei împărtăşiţi cu Hristos,
tele, când a făcut toate câte sunt pe pământ - pădurile, cei ce am gustat din Trupul Lui, prin Sfânta Taină, ne vom
toată iarba, frumuseţea florilor, toate dobitoacele schimba atunci şi vom fi în clipa aceea, a judecăţii, cum se
pământului, toate păsările cerului, toţi peştii mărilor, toate schimbă bobiţele de porumb pe foc şi se fac floricele.
jivinele care sunt pe pământ - tot ce a făcut, Dumnezeu a
zis să se facă şi s-au făcut numai cu Cuvântul Său. Câtă deosebire! Pui o mână de porumb, de bobiţe de
porumb pentru floricele şi ies însutit, căci nici nu se mai
Când l-a făcut pe om, însă, Dumnezeu s-a sfătuit cu Fiul şi cunoaşte bobul - aşa de mari, de frumoase şi de albe se
cu Duhul Sfânt şi fac! Iată ce minune! Aceasta va fi ultima minune pe care o
va face Dumnezeu cu noi la ziua judecăţii; cu noi cei ce
a zis: ,,Să facem om după chipul şi asemănarea no- credem aşa cum mărturisim în ,,Crezul” şi trăim
astră!”. Astfel l-a făcut pe om din pământ şi făcându-l din creştineşte, iar cei necredincioşi vor fi negri ca tăciunii, vor
ţărână cu dumnezeieştile mâini i-a dat chip de om, iar ca fi ca demonii, gata pentru iad şi pentru foc. Chipul acestei
să facă sufletul, a suflat suflare de viaţă din gura Lui feţe dumnezeieşti este sufletul. Atât este de scump, de
dumnezeiască; de aici vine şi vorba de suflet, de la suflare nepreţuit, că ,,ce va da omul în schimb pentru sufletul
- a suflat Dumnezeu. A pus Bunul Dumnezeu comoara său?”, adică nu se găseşte nimic pe faţa pământului, nimic
aceasta nemaipomenit de mare, de valoroasă - sufletul - în ce ar putea să înlocuiască sufletul, nici în cer, nici pe
vasul acesta de lut, în trup, să se păstreze. O, ce comoară pământ. Din moment ce am atâta frumuseţe în sufletul
avem în noi! O ce comoară fără de preţ, scânteie meu, oare mai am ochi ca să mai văd şi altă frumuseţe în
dumnezeiască - din Dumnezeu! Bunul Dumnezeu n-a voit lumea aceasta?!
să pună sufletul - scânteia aceasta - în nici una din mate-
Iată cât suntem de superiori, cât suntem de bogaţi: de persecuţie. Prin această minune s-a descoperit învierea
comoara cea ascunsă în ţarină - sufletul! Este foarte trupurilor şi nemurirea sufletelor. Pentru credinţa noastră,
adevărat că noi nu avem un lucru mai de preţ decât su- ortodoxă, este de mare importanţă această taină
fletul şi mai este adevărat că de nimic nu ne batem joc ca dumnezeiască.
de suflet, de acest lucru nemuritor cu care mergem în
veşnicie. Vindem această comoară fără de preţ pentru o Învăţătura din Noul Testament a fost numită Evanghelia
mică plăcere; o schimbăm pentru un neînsemnat câştig nemuririi. Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, a avut o dată un
sau pentru conflict cu saducheii - aceştia erau o sectă vestită pentru
o cinste trecătoare. Dacă am avea mai multe suflete, necredinţa lor în viaţa viitoare şi în nemurire. Domnul le-a
am pierde unul şi ar mai rămâne celelalte. Dar nu!... Avem zis: ,,Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui
un singur suflet, pentru care trebuie să purtăm grijă, să-l Dumnezeu! Nu este Dumnezeu, dumnezeul morţilor, ci al
preţuim. Despre nemurirea lui ne încredinţează Sfânta viilor! Dacă există Dumnezeu, există Dumnezeul celor vii
Evanghelie, căci Domnul Hristos de multe ori ne-a arătat cu sufletul!”.
că avem suflet viu.
Iisus s-a întrupat pentru ca nimeni să nu piară în păcate şi
Când moare omul, trupul se întoarce în pământ, în toţi să se mântuiască şi să dobândească viaţă şi fericire
pământul din care a fost luat, iar sufletul se întoarce la veşnică. Din pilda spusă de Mântuitorul, cu bogatul care se
Dumnezeu, Care L-a dat. Sufletul este duh creat de lăfăia în bunătăţi, aflăm că atunci când a murit, sufletul lui
Dumnezeu, scânteie de viaţă care preţuieşte cât valoarea, s-a dus în iad, în flăcări. Spune clar Evanghelia că s-a dus
greutatea lumii întregi. Nu ne putem închipui religie fără acolo cu sufletul, nu cu trupul. Lazăr, care stătea la uşa lui,
credinţa în suflet şi viaţă fără de moarte. Creştinismul este s-a dus în sânul lui Avraam, în rai. Iată existenţa sufletului,
religia Învierii. De aceea a înviat Domnul Hristos şi cu tru- existenţa iadului şi a raiului, pe care dintr-odată ni le arată
pul şi cu sufletul, ca să ne facă cunoscut că şi noi vom în- Mântuitorul în pilda bogatului nemilostiv.
via în ziua judecăţii cu trupul care se va uni cu sufletul.
Mai presus de toate este Învierea Domnului Hristos. El a
În luna august ziua a patra, creştinii ortodocşi prăznuiesc înviat să ne arate că şi noi vom învia la ziua judecăţii şi că
pe cei şapte tineri din Efes. Aceşti şapte tineri au trăit pe avem suflet viu, nemuritor. Credinţa în nemurirea sufletului
vremea celui mai ticălos împărat, care a prigonit rău pe o au şi celelalte popoare şi religii.
creştini, Decie. Acesta i-a urmărit pe aceşti şapte tineri,
care erau copiii unor mari personalităţi. Tinerii au fugit de Omul însetează mereu după mai bine, tinde mereu spre
frica împăratului, pentru că chinurile erau grozave şi s-au fericire veşnică, fără să poată spune vreodată că şi-a atins
ascuns într-o peşteră, departe, în munţi, apoi au scopul. Toate celelalte făpturi, chiar plantele şi animalele,
îşi au ţintele împlinite şi sunt fericite; numai omul nu are
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 811 niciodată odihnă şi mulţumire. Ochiul lui nu se mai satură
de câte vede şi urechea lui nu se mai umple de câte aude.
prăvălit o piatră la gura peşterii. S-au ascuns acolo în grija Nu-l satură pe om nici ştiinţa, nici bogăţiile, nici artele, nici
lui Dumnezeu: ,,Mai bine să murim aici, decât să ajungem onorurile, pentru că nu aici pe pământ e scopul şi patria
din cauza ispitei, a torturilor, să ne lepădăm de Hristos, sufletului. Patria sufletului e lângă Dumnezeu, în ceruri,
Împăratul nostru!”. lângă Dumnezeu Creatorul, Care ne-a dat sufletul. Cuno-
aşterea adevărului, atingerea desăvârşirii în împlinirea
Trei sute de ani au stat acolo, căci i-a adormit Dumnezeu dorinţelor şi dobândirea fericirii aparţin sufletului nemuritor.
şi trei sute de ani au stat în acea peşteră. După trei sute de De aceea, el e totdeauna neliniştit pentru că toate acestea
ani s-au trezit cu toţii, crezând că a fost o noapte şi s-au n-au nici un preţ pe faţa pământului, faţă de ce doreşte el,
sfătuit să se ducă să cumpere pâine cu banii pe care-i fericirea cea veşnică. O mică comparaţie: un prunc nicăieri
aveau. Când unul dintre ei s-a dus în cetate, s-a dezlegat nu se simte
toată problema aceasta: trecuse atâta timp şi cetatea avea
Sfânta Cruce deasupra; începuseră să se construiască 812 PREDICI
biserici, aveau de acum episcopi, preoţi, după atâta timp
mai bine ca lângă sânul mamei lui. Şi Dumnezeu Creatorul
S-a pus în rolul acesta, de mamă, pentru noi. Dacă avem o piatră de mult preţ, o podoabă scumpă, o
păzim cu grijă că de s-ar putea, am ascunde-o în inima
Sufletul e duh, spirit imaterial, care nu poate fi nici împărţit, noastră; cu toate acestea nu putem cumpăra raiul cu o
nici nimicit; el este înzestrat cu funcţiuni şi puteri nemate- astfel de piatră. Sufletul nostru, de care depinde toată fer-
riale, independente de trup, cu raţiune, voinţă şi sentiment, icirea vieţii pământeşti şi a celei viitoare, oare să nu-l
care se folosesc de trup ca de un instrument, în felul cum băgăm noi în seamă cu nimic?! Tocmai de această
un artist se foloseşte de vioară ca să cânte melodiile care-i comoară să nu avem noi grijă să o păzim, să ne lepădăm
plac. Sufletul nu poate fi văzut, întocmai cum nu putem de ea, să n-o
vedea pe un disc înregistrat sau pe o bandă de magneto-
fon, o melodie sau o vorbire. Aşa e sufletul unit cu trupul. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 813
Însăşi natura sufletului ne arată că este nemuritor. Aşa
după cum instinctul spune păsărilor că vine iarna sau vara, preţuim?!
după cum le călăuzeşte fără greş, spre ţinte necunoscute -
ştim cu toţii cum păsărelele vin înapoi, la cuiburile lor, când Dacă pe neaşteptate va veni moartea şi ne va găsi, fere-
se face cald - cu atât mai mult omul, sufletul este înzestrat ască Dumnezeu, împovăraţi cu greutatea acestei lumi, cu
cu acest instinct. De aceea zice şi Fericitul Augustin: ,,Ne- fel de fel de griji, înecaţi în fel de fel de lăcomii - că aşa s-a
ai făcut pentru Tine Doamne şi neliniştit este sufletul nostru pornit acum un vânt turbat care bate în lume şi o porneşte
până ce se va odihni în Tine!” să uite de suflet, să alerge mereu după cele pământeşti -
dacă ne va afla împovăraţi sau legaţi cu lanţurile păcatelor
Casa sufletelor, după moartea trupurilor, este cetatea lui şi vom muri nespovediţi, neîmpărtăşiţi, pierzându-ne su-
Dumnezeu cea nefăcută de mână, locuinţa din cer, după fletele în adâncurile iadului, unde vom găsi atunci cheile
care suspinăm; ea este gata, ne aşteaptă. Numai sunetul pentru a deschide, pentru a ne elibera?! Omul nu are aces-
trâmbiţei să nu ne afle nespovediţi şi neîmpărtăşiţi, te chei. Numai aici au fost date ucenicilor, apostolilor,
nepregătiţi, neîmbrăcaţi - să nu ne afle goi de faptele cele cheile dezlegării de păcate prin spovedanie. Dar dincolo,
bune. Această casă a sufletului aşteaptă sufletul cel nemu- omul nu le are. Îngerilor nu le-au fost date în seamă, le ţine
ritor să vină acolo, să se bucure şi să se veselească pe Însuşi Dumnezeu; Însuşi El ţine cheile iadului şi cheile
veci. Dacă nu credem în existenţa sufletului suntem raiului. Nu descuie, fiindcă uşa s-a încuiat; nu mai este nici
călători fără ţintă - întocmai ca nişte călători străini care nu o nădejde de mântuire, fiindcă în iad nu este pocăinţă; s-
ştiu nici de unde vin şi nici încotro merg: păcătoşi fără mâ- au încheiat dosarele, s-a încheiat cu lucrul!
ntuire, muritori fără speranţă - suntem făpturi care nu ştim
de ce am venit în lume, ce rost avem în viaţă şi unde Cât este sufletul în trup este ziuă pentru el şi se poate face
mergem după moarte. ceva, se poate salva. Când a ieşit sufletul, la moartea
omului, a venit noaptea, nu se mai poate face nimic.
Dacă vom pierde toate comorile, averile, casele, părinţii, Nimeni nu poate lucra pământul noaptea. Aşa zice şi
fraţii, copiii, sănătatea, mărirea şi cinstea şi n-am pierdut Domnul: ,,Lucraţi cât este ziuă, că vine noaptea şi nu se
sufletul, n-am pierdut nimic că toate nu fac doi bani, iar mai poate face nimic!”. Atunci, oare, sufletul acela care a
dacă ne vom bucura de toate acestea pământeşti şi fost ferecat în adâncurile iadului, rămâne acolo pentru
pierdem sufletul, am pierdut totul. Dacă pierdem toate totdeauna?! Da, pentru totdeauna! L-am pierdut odată, l-
avuţiile şi păstrăm sufletul, nu este nici o pagubă, pe câtă am pierdut pentru totdeauna. O, sufletul meu, decât să te
vreme dacă păstrăm bogăţiile şi pierdem sufletul, am pierd, mai bine să pierd toate bunurile pe care mi le oferă
pierdut totul. Datorită sufletului trăiesc oamenii în lume şi lumea aceasta! Trezeşte-te, sufletul meu! Strigă acum la
prin el nădăjduim să trăim fericiţi în rai. De vom pierde su- Dumnezeu şi cere iertare, căieşte-te de faptele tale cele
fletul pierdem şi lumea, şi raiul şi tot; de vom pierde su- rele şi plângi ca să-ţi dea Dumnezeu iertare!
fletul, cu ce vom mai trăi?! Dacă avem un copil, câtă grijă
din partea noastră să nu-l vatăme soarele şi vântul, să nu-l Oare ce este lumea aceasta, iubiţii mei?! Un vis al unei
supere cineva, dar cu toate acestea, mântuirea noastră nu nopţi… Tu, însă, suflete, eşti zidirea cea mai frumoasă,
depinde de acest copil.
fiindcă eşti chipul lui Dumnezeu, unul singur şi dacă te voi de cenuşă stinsă în care nu mai e nici o scânteie de viaţă
pierde, am pierdut totul! O, suflete, trezeşte-te! sufletească; dar dragostea lui Dumnezeu suflă de multe ori
în această cenuşă stinsă, întocmai ca îngerul din pictura
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul s-a rugat şi a încuiat cerul, de pe peretele spitalului. Suflă sfântul înger în cenuşa
căci n-a plouat trei ani şi şase luni în toată Samaria. A fost stinsă a vieţii noastre păcătoase.
o foamete mare, o privelişte jalnică în toată ţara: pământul
era peste tot uscat, copacii fără frunze, legumele veştejite, Ce bucurie mare, să vezi un suflet cum înviază din această
viaţa în oameni abia mai pâlpâia. Împăratul Ahab, din cenuşă şi se face un foc de dragoste pentru Dumnezeu,
vremea aceea, s-a gândit să facă ceva. Îşi chemă slugile şi părăsind murdăria păcatelor şi luminându-se cu Harul lui
se sfătuiră să cutreiere toate fântânile şi râurile ca să afle Dumnezeu, convertindu-se la o viaţă nouă, curată. Iisus
puţină apă şi iarbă pentru cai, pentru animalele lor. Mântuitorul a suflat de cele mai multe ori tocmai în această
cenuşă moartă. El i-a tămăduit pe cei bolnavi; El a venit să
Ce căuta el?! Căuta apă şi iarbă ca să nu prăpădească dea morţilor viaţă, pentru că avem un suflet viu, nemuritor
vitele. Atâta popor pierea de foame, iar împăratul căuta în noi; El l-a înviat pe fiul văduvei din Nain; El a înviat-o pe
iarbă pentru vite, să hrănească dobitoacele, nu se îngrijea fiica lui Iair, care avea doisprezece ani; El l-a înviat pe
de supuşii lui, de popor, de oamenii care aveau suflet. Dar Lazăr, care începuse să putrezească. El a suflat ca şi Tatăl
să nu-l osândim prea mult pe împăratul Ahab, că şi noi Creatorul, şi sufletele morţilor au venit în trupuri, la
facem la fel. Câţi nu se îngrijesc mai mult de dobitoace Răstignirea şi Învierea Lui. Apoi, El însuşi ne-a dovedit, cu
decât de oameni? Câţi nu se îngrijesc mai mult de Învierea Sa, existenţa sufletului, nemurirea sufletului şi
îngrăşatul cailor, câinilor şi pisicilor, în loc să dea orfanilor, învierea trupurilor, care va fi la ziua cea mare a judecăţii,
văduvelor, săracilor, caselor îngreuiate cu copii mulţi? când vom învia pentru răsplata cea veşnică.

814 PREDICI Iisus Mântuitorul, Care a înviat a treia zi, suflă şi astăzi în
cenuşa trupurilor noastre să ne convertească la viaţ a cea
Cât nu se cheltuieşte pentru pofte trupeşti, pentru păcate, veşnică. O, de s-ar găsi scânteie în atâta cenuşă la câţi
pentru desfrânări, pentru ambiţii?! Câţi nu se îndoapă cu suntem adunaţi aici! Să se găsească scânteie, ca Duhul
toate bunătăţile, se împodobesc cu toate podoabele, iar Sfânt să sufle iarăşi în cenuşa vieţii tale, creştine, să te
sufletul n-are parte nici de cea mai mică milostenie, nici de trezească la o viaţă nouă!
o coajă de pâine duhovnicească?! Sufletul tău, omule,
piere însetând după fapte bune şi ţie nu-ţi pasă! Piere ars Lasă dragostea lui Dumnezeu să sufle în cenuşa vieţii tale,
de setea sfintelor rugăciuni, de setea sfintelor cântări, din lasă suflarea Duhului Sfânt să aprindă foc ceresc în inima
cauza lipsei de sfinţenie a lui Dumnezeu, iar tu te îngrijeşti şi în viaţa ta! Lasă sufletul, care este
numai de poftele trupului. Pe trup îl plimbi, îl distrezi, ai
grijă să nu piară, iar sufletul, în toată clipa, e în primejdie. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 815
Dacă va veni un cutremur, dacă va veni o pieire rapidă, o
moarte, sufletul se prăpădeşte, dacă-l va găsi nepregătit. nemuritor, să strige cu David proorocul: ,,Scoate din tem-
niţă sufletul meu ca să se mărturisească numelui Tău!”, că
Iubiţii mei, pe un perete la intrarea unui spital din Italia se sufletul acesta scump şi veşnic locuieşte în trupul acesta
află o pictură minunată care inspiră multă nădejde de închis ca într-o temniţă, ferecat, neaerisit.
sănătate, bolnavilor care se internează acolo. Ce re-
prezintă pictura?! Un înger suflând într-o grămadă de ce- Ferice de creştinii aceia al căror suflet locuieşte în trup, dar
nuşă să vadă dacă mai există vreo scânteie din care să trupul este un templu al Duhului Sfânt! Un templu!... Există
iasă foc, să se aprindă. E foarte potrivită această icoană şi o mare deosebire între un templu sfânt, cu mireasmă
cu viaţa noastră sufletească. Lumea e plină de bolnavi cu cerească şi o temniţă închisă, plină de mirosuri grele. Aşa
sufletul, toată lumea zace ca într-un uriaş spital, de fel de că, să luăm aminte, să ne cercetăm fiecare şi să vedem
fel de boli sufleteşti, nu mai vorbim de cele trupeşti! Păca- cum găsim noi că este trupul acesta al nostru: templu sau
tul a cuprins întreaga lor fiinţă. Se pare că nimic nu mai e temniţă, pentru comoara cea sfântă şi scumpă, care este
bun în ei; conştiinţa, simţirea, totul pare mort. O grămadă sufletul, chipul lui Dumnezeu dat şi pus în noi.
 ce fel de moarte vom muri. Dar totuşi noi, creştinii, avem
însă o mare nădejde, fiindcă ne-a lăsat Dumnezeu toate
posibilităţile de a ne pregăti şi a ne curăţi de păcatele pe
Rugăciune care le-am făcut cu voie şi fără voie.

O, Mire veşnic al sufletelor noastre, Iisuse, mai bine să
pierdem toată lumea, dar să salvăm sufletul, pe care,
dacă-l vom pierde o dată, l-am pierdut pentru totdeauna!
Salvează-ne, Doamne, sufletele pentru Împărăţia Ta!
Cheamă, Milostive Stăpâne, cheamă Doamne toată lumea
creştină, care s-a botezat, care a primit darul botezului să
vină să Te cunoască! Cheamă copilaşii creştinilor, adu-i de
pe căile pierzării la Tine! Binecuvântează-i şi dă-le
sănătate tuturor celor care se află aici şi sunt bolnavi; celor
nedreptăţiţi fă-le Tu dreptate la toţi, după Darul Tău şi
iubirea Ta cea mare, Stăpâne, şi suflă mereu în cenuşa
vieţii noastre, ca să ajungem şi noi la Tine, cu toţii, iar când
va suna trâmbiţa să Te întâmpinăm pe norii cerului, să Te
slăvim pe Tine, cu sfinţii îngeri în vecii vecilor! Amin!
816 PREDICI
PREDICĂ DESPRE
FOLOSUL SĂRINDARELOR
Această posibilitate o avem numai prin jertfa Sfintei
Liturghii. Dar poate cu toţii am auzit, pe câte cineva când i-
a murit cineva din familie şi la care avea multă nădejde şi îl
iubea mult zicând: ,,Mi-am pierdut băiatul sau fata!”; ,,Mi-
am pierdut copiii!”, zic părinţii, sau invers, ,,Mi-am pierdut
mama sau tatăl!”. Unii zic aceasta din neştiinţă şi
necredinţă pentru că nu cunosc tainele Bisericii noastre
Ortodoxe pe care le moştenim de la Sfinţii Apostoli, iar alţii
zic aşa, pentru că au
o îndoială în existenţa vieţii veşnice şi de aceea zic
că dacă au murit s-au sfârşit, s-au pierdut cu totul, adică s-
au pierdut pentru totdeauna; alţii zic aşa pentru că sunt
obişnuiţi să zică multe cuvinte fără rost şi fără nici un pic
de credinţă în Dumnezeu, ba chiar ironizează sfânta Lui
învăţătură.
La unii din cei rămaşi, care nu cunosc căile Domnului, la
despărţirea de cei dragi prin moarte, se produce în su-
fletele lor o schimbare - la unii în rău, iar la alţii în bine. Cei
ce se schimbă în rău cad în deznădejde şi într-o mai mare
necredinţă; Îl hulesc pe Dumnezeu şi se depărtează tot
mai mult de Sfânta Biserică, zicând ei că dacă Dumnezeu
ar exista, nu le-ar fi făcut o asemenea nedreptate, adică
luându-le copiii cei dragi care erau nevinovaţi. Astfel aces-
te

,,Vai, câtă luptă are sufletul PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 817

când se desparte de trup!...” suflete întunecate se cufundă tot mai mult în întunericul
pierzării.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Despre cei ce se schimbă în bine am avut de multe ori
Care aţi fost de la începutul acestor sfinte slujbe aţi putut ocazia să văd, când prin moartea unui copilaş mic sau
auzi cântându-se la strană o cântare care pătrunde sufletul mare, s-au întors la Dumnezeu cu tot sufletul, părinţii săi.
şi emoţionează până la lacrimi. În acea cântare se spunea: Ei, care până atunci trăiau numai în desfătări şi nu le
trebuia biserică, trăind în lux şi petreceri lumeşti, deodată
,,Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup, vai prin venirea acestui necaz în casă, viaţa lor a luat cu totul
cât lăcrimează atunci şi nu are cine să-l ajute...!”. Într- altă întorsătură. Au lăsat luxul şi petrecerile lumeşti şi cu
adevăr, iubiţii mei fraţi creştini, avem motiv să plângem multă credinţă şi dragoste vin la sfânta biserică, duminicile
pentru că aşa se va întâmpla cu mulţi dintre părinţii şi şi sărbătorile, şi la cimitirul unde-şi plâng păcatele lor, în
rudeniile noastre, şi aşa se va întâmpla poate şi cu noi la urma durerii pricinuite de pierderea copilului lor.
ieşirea sufletului, din acest trup păcătos. Fiindcă nu ştim de
Ce deosebire mare este între aceştia şi cei dintâi care s-au
îndepărtat de Dumnezeu! Atât de mare deosebire ca de la
cer la pământ. Cei dintâi, care plâng în disperare pe morţii
lor, parcă într-adevăr vor să spună prin plânsul lor că cei
care au murit nespovediţi, neîmpărtăşiţi şi fără de
lumânare, cei care au murit învrăjbiţi şi cu fel de fel de
păcate mari, cei ce n-au voit să vină la Sfânta Biserică şi
au fost despărţiţi aici de sfinţenie, netrebuindu-le Sfânta
Liturghie şi Sfintele Masluri pentru iertarea păcatelor lor,
toţi aceştia, este adevărat că sunt nişte suflete pierdute,
pentru că merg în fundul iadului, fiecare la chinuri după
faptele lor.
Mavrichie tot n-a vrut, ci a ţinut mai mult la bani ca la
oastea sa.
Împăratul persan, primind răspunsul de la Mavrichie că nu
vrea să-i răscumpere cu bani s-a mâniat şi a dat poruncă
să se taie capetele celor 12.000 de ostaşi, care erau
creştini. După ispăşirea înfricoşătorului măcel a dat o altă
poruncă: ca toate capetele acestor 12.000 de ostaşi să fie
puse în vârful a 12.000 de suliţe şi să fie arătate ostaşilor
greci, pentru a mustra nemilostivirea şi iubirea de bani a
împăratului Mavrichie. În faţa acestei privelişti înfiorătoare
toată împărăţia grecească s-a tulburat.

Dar a lăsat Milostivul Dumnezeu o mare milă pe faţa Nu a trecut mult şi iată că împăratul Mavrichie a avut o
pământului: Jertfa Fiului Său - Sfânta Liturghie. Sărin- înfricoşătoare vedenie. Se făcea că cineva îl trăgea cu sila
darele, constând în slujirea de 40 de Liturghii la rând, 40 înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu; acolo a
de parastase cu colive şi alte milostenii, împreună cu văzut o mare mulţime de ostaşi, prizonieri; lanţurile şi fi-
dezlegările care se fac, ajută ca unii osândiţi să fie salvaţi arele cu care erau ferecaţi sunau asurzitor la grumajii şi
şi scoşi de la întuneric la lumină, de la iad la fericire; aşa picioarele lor. Toţi aceştia cereau răzbunare de la
au lăsat sfinţii apostoli, aşa au predicat toţi sfinţii părinţiiDumnezeu şi de la Dreptul Judecător Iisus Hristos. Atunci
noştri, până în zilele noastre. Domnul Hristos, Care sta pe scaunul înfricoşat ca
Judecător, şi-a întors ochii către împăratul Mavrichie care
Deci, fraţi creştini, să ne fie milă de sufletele noastre acum tremura de groază şi i-a zis: ,,Mavrichie, iată sângele aces-
cât trăim, să ne facem cu mâna noastră tot ce trebuie, să tor 12.000 ostaşi pe care n-ai vrut să-i răscumperi din robie
ne asigurăm sufletul în mâna lui Dumnezeu prin aceste şi din moarte, sângele lor strigă ziua şi noaptea către Mine,
sfinte sărindare. Trebuie să avem grijă de cei morţi din ne- să te pedepsesc după dreptatea Mea. Eu însă Mi-am adus
amurile noastre, să le facem toate rânduielile stabilite de aminte de credinţa ta şi de binele pe care l-ai făcut în Bi-
Sfânta noastră Biserică; avem datoria aceasta dacă vrem serică, de aceea mi-e milă de tine şi te întreb unde vrei să
ca să nu vină peste noi tot felul de necazuri, de suferinţe, te pedepsesc, în lumea aceasta sau în cealaltă?” Mav-
moarte grabnică în familie, închisoare vremelnică, pagube, richie a răspuns: ,,Doamne, Dreptule Judecător, prefer să
despărţire între soţi, ură între copii şi părinţi şi multe alte fiu pedepsit în lumea aceasta pentru păcatele mele, decât
nenorociri. în cealaltă!”.

Ca dovadă pentru cele spuse, că necazurile vin în familiile
noastre pentru nepăsare, vă voi istorisi o întâmplare
adevărată petrecută în Grecia cu un împărat Mavrichie. Pe
când acesta se simţea fericit în scaunul de domnie, deo-
dată
a intrat în împărăţia lui împăratul perşilor şi Mav-
richie a fost învins în luptă. Perşii au luat 12.000 de ostaşi
prizonieri şi i-au cerut lui Mavrichie un galben pentru fiec-
are, ca să-i elibereze. Dar Mavrichie n-a vrut să plătească.
Împăratul perşilor, în cele din urmă a trimis vorbă lui Mav-
richie să plătească mai puţin, dar
818 PREDICI
După ce s-a trezit din vedenia aceasta împăratul şi-a dat
seama că sângele ostaşilor lui pe care l-a vărsat fără drep-
tate cere răsplătire de la Dumnezeu şi şi-a recunoscut
greşeala. O căinţă grozavă l-a cuprins şi a poruncit la toate
bisericile să se roage pentru ispăşirea păcatului făcut.
Dumnezeu i-a primit rugăciunea şi a hotărât ca împăratul
Mavrichie să fie dat în mâinile unui ofiţer de armată, anu-
me Foca. Se făcu dintr-odată o răscoală mare între armată
şi orăşeni; aceştia nu-l mai voiau pe Mavrichie împărat.
Toată mulţimea la curţile împărăteşti, după hotărârea lui
Dumnezeu, l-a chemat pe Foca şi l-a ales împărat. Acesta
intră biruitor în cetate şi se aşeză pe scaunul împărătesc.
Auzind Mavrichie de aceasta s-a spăimântat, a fugit cu toţi
ai săi pe ţărmul mării şi s-au suit într-o corabie să-şi scape
viaţa, dar cum au pornit de la mal, s-a ridicat o furtună
grozavă şi i-a întors cu corabia la ţărm. Văzând că nu Iată, iubiţi creştini, ce cumplit se răzbună păcatul asupra
poate scăpa astfel, a ieşit din corabie cu toţi ai săi şi omului! Iată cum a fost pedepsit împăratul Mavrichie
căutau o pădure unde să se poată ascunde. În timpul pentru că n-a vrut să-i răscumpere pe cei 12.000 de ostaşi!
acestor frământări a fost cuprins de nişte dureri cumplite şi El a pierdut nu numai banii cu care trebuia să-i răscum-
căzând la pământ se chinuia grozav; în acest timp au sosit pere, ci
slujitorii lui Foca, l-au legat împreună cu toţi ai lui şi l-au
dus spre locul de osândă. a pierdut împărăţia, soţia, copiii şi viaţa. Nu facem şi
noi la fel dacă nu răscumpărăm sufletele răposaţilor noştri
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 819 din robia iadului unde se chinuiesc?! Nu facem şi noi la fel
ca şi împăratul acesta Mavrichie?! Răspunsul este: DA!
Iată-l acum pe ticălosul împărat căzut din toată mărirea, în Către toţi creştinii care petrec în luxuri, jocuri, chefuri,
lanţurile de fier aşteptându-şi cumplitul sfârşit. În toată morţii lor strigă răzbunare de la Dumnezeu; că poate
această nenorocire Mavrichie se stăpâneşte, nu se supără, moştenesc averea lor, casele lor, banii lor. Să nu stăm
nu cârteşte, spune numai aceste cuvinte: ,,Drept eşti, nepăsători faţă de chinul şi durerea lor, fiindcă vor veni de
Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale!” Deodată se iveşte la Dumnezeu tocmai atunci când eşti mai fericit fel de fel
călăul, scoate sabia din teacă, o flutură în ochii lui Mav- de pedepse şi necazuri neaşteptate.
richie apoi repezindu-se la împărăteasă, care era cu ochii
plângători către bărbatul său cerând milă, o apucă de păr Să fim cu toţii atenţi că multe sunt cursele diavolului ca să-l
şi cu o fulgerătură a săbiei îi zbură capul de pe umeri. determine pe om să nu facă aceste slujbe, pentru că prin
Mavrichie vede cum ţâşneşte sângele din corpul ei, dar nu aceste slujbe noi, cei de pe pământ, dăm
scoate nici o lacrimă, ci numai gura-i strigă: ,,Drept eşti,
Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale!” Cu aceste cuvinte 820 PREDICI
îşi ia ziua bună de la soţie.
război cu iadul şi sufletele care sunt acolo ţinute vor fi elib-
Călăul se îndreaptă apoi către cei cinci copilaşi, care în erate de Dumnezeu prin sfinţii îngeri în timpul sfintelor
zadar îşi ridică mâinile spre tatăl lor şi fără nici o milă le sărindare. De aceea se împotriveşte foarte mult diavolul să
seceră capul, unul câte unul, lăsându-i să se tăvălească în nu se facă aceste slujbe atât de folositoare; îţi pune în
sângele lor. O, ce tată nefericit şi îndurerat! La uciderea minte că se cheltuiesc mulţi bani, că mai bine cumperi
fiecărui copil în sunetul lanţurilor cu care era încărcat şi pentru copii ceva, îţi face inimă rea, te face zgârcit pentru
legat, îşi ridica mâinile şi ochii către cer şi repeta aceleaşi cele sufleteşti şi tot aşa te amână diavolul punându-ţi tot
cuvinte: ,,Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile felul de piedici ca să nu ajungi să te achiţi de obligaţiile pe
Tale!” care le ai faţă de răposaţii tăi.

Rămase pruncul cel mai mic în braţele doicii, femeia care
alăpta copilul, acesteia i se făcu milă de nenorocitul
împărat şi ca să nu se verse tot sângele lui împărătesc, îl
ascunde şi-l dă spre junghiere pe copilul ei. Mavrichie vede
aceasta şi zice: ,,Nu face una ca aceasta femeie, nu vreau
să-ţi dai copilul tău nevinovat să fie ucis în locul copilului
meu, că acela n-a greşit nimic, dă la tăiere copilul meu
care este copilul unui tată păcătos!” Călăul roteşte sabia şi-
l junghie, iar Mavrichie repetă aceeaşi rugăciune de mai
înainte. După aceea, ridicându-şi ochii la cer mulţumeşte
dreptăţii dumnezeieşti şi-şi pleacă grumajii ca să-şi pri-
mească şi el moartea, tăindu-i-se capul. Astfel s-a răzbu-
nat dreptatea dumnezeiască pe capul acestui ticălos
împărat, a soţiei şi copiilor lui.
Dacă cercetăm Sfânta Scriptură, şi Vechiul Testament şi
Noul Testament, observăm că cei săraci au fost mai darni-
ci şi s-au îngrijit mai mult de suflet; când
a văzut-o Mântuitorul pe văduva care a pus în cutia
bisericii cei doi bănuţi a lăudat dărnicia ei în faţa ucenicilor.
În timpul apostolilor, cei săraci îşi aduceau tot avutul la
picioarele lor. În Vechiul Testament o femeie văduvă l-a
hrănit pe Proorocul Ilie. În timpul nostru vedem câte o
văduvă care din mica ei pensie se luptă să-şi plătească
sărindare, ia parte la slujbe ca să-şi asigure sufletul, că,
dacă moare, nu mai poate avea nădejde la cineva care să-
i facă cele de trebuinţă, şi atunci şi le face cu mâna ei;
ferice de aceste suflete care au înţeles rostul vieţii lor pe
pământ - mântuirea!
Sunt însă creştini care de frica sărăciei - că pentru altele
au bani, dar pentru suflet nu - nu se îngrijesc deloc pentru
cei răposaţi, şi nici pentru ei personal; dar nu mă mai mir
pentru că minunate sunt judecăţile lui Dumnezeu şi acestor
oameni probabil nu le sunt primite darurile lor, deoarece
Dumnezeu, Care le ştie pe toate, ştie pe ce fel de nedrep-
tăţi sau pe ce păcate strigătoare la cer şi-au agonisit acei
bani de nu se pot hotărî să facă aceste sfinte slujbe. Mai
sunt unele suflete care se îndoiesc de marele folos ale
acestor slujbe, că are diavolul grijă să întindă cursele lui şi
să te facă să nu crezi, să te tulbure şi să nu-ţi fie primită
jertfa. Fiţi atenţi, că multe sunt cursele diavolului, nu plecaţi
urechea la gura lumii, urmaţi sfaturile Sfintei noastre Biser-
ici Ortodoxe!
Când toate simţirile noastre şi gemetele vor dispărea, iar
agonia morţii ne va cuprinde, Milostive Iisuse, vino lângă
noi! Când va fi cea din urmă răsuflare a acestui trup
păcătos, pentru ieşirea sufletului, Iisuse Milostive, acesta
să fie primit în mâinile Tale!
Când sufletul va zice rămas bun acestei lumi şi va lăsa
trupul, palid şi rece ca gheaţa, primeşte-l ca pe un omagiu
împărăţiei Tale divine, ca să Te slăvească şi acolo, în cerul
Tău cel sfânt, în vecii vecilor! Amin!
822 PREDICI

Vă îndemnăm din tot sufletul pentru binele şi mântuirea

sufletelor celor răposaţi şi al dumneavoastră, cei vii, faceţi
aceste slujbe, căutaţi să fiţi prezenţi pentru că vor fi de PREDICĂ DESPRE
mare folos.
CLEVETIREA ŞI OSÂNDIREA APROAPELUI

Rugăciune

O, Iisuse, Doamne, Dumnezeule Preabun, Părinte al în- ,,Iisus a zis: «Cel ce este fără de păcat, să dea cel dintâi
durărilor, cu inima înfrântă şi rănită de durere pentru cei ce cu piatra în ea!»”
sunt în muncile veşnice, Te rugăm, iartă-le lor păcatele
cele de voie şi cele fără de voie şi la sfârşitul vieţii noastre, (Ioan 8,7)
când picioarele nu vor mai umbla, când ochii se vor
închide, când mâinile tremurătoare F r a ţ i c r e ş t i n i,

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 821 Multe sunt părerile unora sau altora cu privire la păcatul
desfrânării. Unii socotesc că păcatul acesta nu este chiar
ale morţii vor stinge luminile ochilor, când obrazul va în- aşa de greu, iar alţii socotesc că acest păcat este mai greu
cepe să îngălbenească şi buzele să se învineţească, iar ca toate
sudorile morţii ne vor scutura, să fii aproape de căpătâiul
nostru! păcatele. Din Sfânta Evanghelie vedem că fariseii şi căr-
turarii din vremea Mântuitorului, I-au adus într-o zi o femeie
Fie-Ţi milă şi de noi, Bunule Doamne şi cu uşurinţă des- pe care au prins-o în desfrânare şi I-au zis: ,,Învăţătorule,
parte sufletul de trupul acesta păcătos! Când ceasul Moise porunceşte în lege ca să le ucidem cu pietre pe
înspăimântător al morţii se va apropia, când tristeţea su- astfel de femei! Tu ce zici?” Atunci Iisus le-a zis: ,,Cel ce
fletului ne tulbură, când fărădelegile noastre ne este fără de păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea!”.
înspăimântă, iar sufletul nostru tulburat va fi în luptă cu Minunat răspuns le-a dat Domnul Hristos acestor farisei
îngerul întunericului acoperindu-ne ochii, fie-Ţi milă de noi, făţarnici, care nu căutau decât să-i osândească pe alţii,
Stăpâne! Când lacrimile vor curge şiroaie şi vor uda perna socotindu-se pe ei drepţi, sfinţi şi neprihăniţi; ei, în inimile
de sub cap, fie-Ţi milă de noi, Stăpâne Împărate! Când cărora clocoteau tot felul de spurcăciuni şi mişunau toate
prietenii noştri cei dragi, când rudele şi cunoscuţii noştri ne răutăţile, înveninând sufletul aproapelui.
vor înconjura, Iisuse, vino Tu lângă noi!
Evreii se lăudau cu moralitatea lor şi priveau cu groază
apucăturile desfrânate ale păgânilor. Prezenţa ofiţerilor Moda femeiască este o ispită atrăgătoare în păcatul des-
romani în Palestina, a adus şi o mulţime de apucături frânării: rochii scurte, decoltate şi despicate, braţe goale,
păgâne, de distracţii imorale şi destrăbălate; cântecele bluze străvezii, blugi strâmţi de se văd mădularele prin ei,
uşuratice tulburau liniştea oricui ar fi vrut să trăiască şi să părul tuns, vopsite şi machiate. Toate acestea au avut in-
împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea şi aceşti fluenţă să alunge ruşinea dintre oameni şi să facă lumea
evrei, care se lăudau ca oameni morali, încă nutreau în tot mai neserioasă, aruncând-o în păcatul desfrânării su-
inimă pe ascuns păcatul desfrânării. Sufletul lor era plin de fleteşti şi trupeşti.
fiere amară, prins de lanţurile fărădelegii, căci pe bună
dreptate, cel care găseşte plăcere în a privi scene mur- Bătrânii se iau la întrecere cu tinerii în glume proaste şi
dare, cei care asistă cu priviri pofticioase pot fi uşor atraşi vorbe cu două înţelesuri. Până şi copiii au ajuns să vor-
de păcate făţişe, gânduri urâte, care stau ascunse în bească între ei vorbe ruşinoase, porcoase.
cămăruţele inimii. O mulţime de femei şi-au vândut trupul pe bani,
pentru desfrânare; bărbaţi, cu neveste şi copii, trăiesc în
Chiar numai gândul păcătos este privit ca păcat. De aceea nelegiuire, fără nici o ruşine. Câte lucruri scârboase nu se
zice Domnul Hristos: ,,Oricine se uită la o femeie ca s-o fac de către tineri, mai ales unde sunt mai mulţi la un loc!
poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui!”. Dacă numai Păcatul este grozav de molipsitor şi s-a răspândit cu o
privirea şi gândul păcătos te pătează, atunci cine mai mare iuţeală. Răul de care vorbim este aşa de scârbos că
poate să spună că a rămas neîntinat de păcatul acesta al nu se poate spune prin cuvinte. Şi totuşi… păcatele as-
desfrânării?! Cine nu vede că cunse nu rămân mereu tăinuite, căci dacă te duci într-un
spital de nebuni, vezi acolo urmările acestor păcate. Câţi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 823 copii nu se nasc cu suferinţe grele în trupurile lor, din cau-
za acestui păcat al desfrânării!
destrăbălarea merge mereu crescând şi din ce creşte mai
mult se adânceşte? Dar de ce oare din zi în zi creşte păca- De aceea, oraşele mari, Sodoma şi Gomora, au fost
tul acesta?! Fiindcă omul a ajuns să nu nimicite de Dumnezeu, din pricina acestor scârboase
păcate - curvia şi sodomia - care se încuibaseră în ele şi
mai aibă frică de Dumnezeu, să nu-i mai fie ruşine de au rămas de pomină ca Dumnezeu să arate lumii cât de
nimeni şi să nu se mai poată înfrâna de la distracţii şi mult urăşte păcatul acesta şi ce pedeapsă grea vor primi
plăceri păcătoase. Atât de jos a decăzut omenirea, încât cei ce se ţin de astfel de păcate!
ferirea de desfrânare a unor creştini, este luată în râs şi
socotită ca o lipsă de bărbăţie, de cei mai mulţi oameni, Pentru aceasta şi Mântuitorul, ca un Înţelept învăţător, cu
care şi ei pretind a fi creştini. De aceea zic unii: ,,Eşti înţelepciunea cea dumnezeiască de sus, ne spune că,
tânăr!... Să petreci! Că doar n-ai să te distrezi şi să joci la numai dacă priveşte cineva o persoană şi o pofteşte în
bătrâneţe!” Iată încuviinţarea desfrânării şi a altor păcate inima sa, a şi preacurvit. El vrea să scoată răul din
de acelaşi fel. rădăcină, ca să nu

Câţi tineri mai ajung oare acum să se cunune religios,
neîntinaţi cu trupurile?! Câţi tineri ascultă cuvintele Aposto-
lului Pavel care zice: ,,Fugiţi de poftele tinereţii!” Câţi vor
să ştie că tovărăşiile rele, strică obiceiurile bune? După ce
că omul este pornit spre păcat, având în el o fire
păcătoasă şi stricată, mai vin şi din afară tot felul de
aţâţări: cărţile rele, romane imorale în care păcatul des-
frânării este zugrăvit aproape fără perdea; apoi câte
tablouri atrăgătoare înfăţişând trupuri goale, filme şi reviste
imorale, care se găsesc în case de oameni moralişti şi
care se cred serioşi, ca şi fariseii din vremea Mântuitorului.
824 PREDICI
ajungă la înfăptuirea păcatului nimeni. Toţi Sfinţii Părinţi,
împreună cu apostolii şi cu adevăraţii părinţi duhovniceşti
ai vremii noastre, condamnă din răsputeri toate pricinile de
păcătuire, toate plăcerile deşarte care smintesc ochii, in-
ima omului şi mintea şi interzic cu desăvârşire creştinilor
distracţiile, jocurile, modele, filmele imorale şi toate cursele
care-l pot duce pe om la săvârşirea păcatului, fiindcă fiec-
are plăcere este un burghiu al diavolului, cu care
sfredeleşte şi face o gaură în corabia sufletului şi a trupului
nostru. Cu cât se fac mai multe găuri, cu atât se scufundă PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 825
mai uşor şi mai repede corabia noastră sufletească.
osândit?” Atunci recunoscându-şi greşeala, a zis: ,,Iartă-
Diavolul are multe burghie de acestea. Cu unul sfredeleşte mă Doamne, iartă-mă Doamne!”, şi s-a pocăit de păcatul
prin ochi, cu altul prin inimă, cu altul mintea, cu altul tot acesta.
trupul. Să fim cu luare aminte, să nu-l lăsăm pe spurcatul
acesta să ne spargă corabia, căci el se străduieşte să Un alt părinte, mergând la oraş pentru trebuinţele lui, a
înece corăbiile cele pline cu bunătăţi, nu pe cele goale. văzut în drumul lui doi inşi păcătuind, iar el şi-a întors faţa
Câtă pagubă se face când se scufundă o corabie plină cu şi mergea mai departe, dar iată îngerul Domnului cu o
bogăţii şi bunătăţi! sabie în mână îi zice: ,,Nu ziceai ceva, că iată sabia!”. Iată,
deci, care trebuie să fie atitudinea noastră în astfel de situ-
Acum să ascultăm şi sfaturile unui Sfânt Părinte din aţii! Dacă aceşti părinţi i-au văzut cu ochii lor pe cei ce
Pateric, care ne spune aşa: ,,Cel care se luptă cu păcatul păcătuiau şi au primit mustrări şi dojeniri de sus, de la
curviei, să se străduiască să vadă din care pricină s-a Dumnezeu, cu atât mai mult vom fi mustraţi noi şi pedepsiţi
pornit războiul asupra lui, fiindcă războiul curviei se de Dumnezeu, dacă nici n-am văzut, ci numai am auzit de
porneşte asupra omului din aceste cauze: ori din la cineva, de la o gură bârfitoare şi minte spurcată, ca a
dezmierdări, din desfătări, ori din somn prea mult, sau din fariseilor din Sfânta Evanghelie şi ne-am pornit să-l vorbim
mândrie, sau te socoteşti mai bun decât alţii, sau ai vorbit şi să-l calomniem pe om. Aşa că, iubiţilor, să ne păzim cu
şi ai osândit pe cineva, când l-ai văzut păcătuind”. Tocmai sfinţenie, că grozavă este căderea celor ce osândesc şi
acest păcat îl fac cei mai mulţi din creştinii noştri. Cum au judecă păcatele altora!
auzit de la cineva o vorbă calomniind o persoană oarecare,
numai ce au auzit şi gata… încep să bată toba, să umple Găsim scris tot în Pateric despre cineva care a judecat şi
lumea cu veştile: ,,Auzi dragă, auzi că a fugit fata lui cutare Însuşi Domnul l-a numit antihrist, pentru că s-a găsit el să-l
cu băiatul lui cutare!”, sau: ,,Ştii ceva?! Să-ţi spun eu!.. judece, mai înainte de a-l judeca Domnul. Mare frică
Bărbatul lui cutare, trăieşte cu femeia lui cutare!” şi aşa le trebuie să avem, căci nu ne jucăm cu păcatul acesta.
macină gura clevetiri şi osândiri, de se cutremură o lume Domnul Hristos spune într-un loc în Sfânta Evanghelie că:
întreagă, înmulţind păcatul acesta ca o boală de la unul la ,,...Vor intra în Împărăţia cerului desfrânaţii şi desfrânatele,
altul. Un astfel de om să se aştepte la războiul curviei şi la iar fiii luminii vor fi scoşi afară!”, ca să ne facă să înţelegem
cădere mare. Iar dacă acea persoană, fiind în vârstă, n-a şi mai mult că Dumnezeu a lăsat pocăinţă, iertare şi mâ-
căzut ea în păcatul acesta, Dumnezeu îngăduie să cadă ntuire tuturor păcătoşilor. Cine suntem noi ca să-i vorbim şi
copiii ei în păcat, pentru păcatul acesta mare al ei. să-i osândim?! Sfântul Apostol Pavel ne spune şi el că:
,,Cine păzeşte toate poruncile şi calcă una, se face vinovat
N-avem voie, ne spune Sfânta Lege a lui Dumnezeu, să de toate!”. Să nu se împlinească cu noi vorba aceea
vorbim de unul şi de altul, chiar dacă i-am fi văzut bătrânească: ,,Hoţul este cu un păcat, iar păgubaşul cu o
păcătuind. Avem voie să vorbim de păcatul curviei şi de mie.”, adică cel ce a greşit are numai un păcat, pe care îl
toate păcatele în general, prin predici, prin cuvântări, dar ştie el şi Dumnezeu, iar cel ce-l spune lumii, pârându-l,
nu dând exemplu pe anumite persoane pe care le-am cu- înmulţeşte păcatul acela al lui de mii şi mii de ori.
noscut, pe care le ştim. Ca dovadă, iată ce ne spun Sfinţii
Părinţii noştri din Pateric: Sfântul Isac Tebeul l-a văzut pe Pe drept cuvânt se spune că aceştia sunt propovăduitorii
un frate păcătuind şi l-a osândit imediat. După aceea, a dracilor şi mult câştig au demonii de pe urma lor, aşa că
plecat în pustie. Când s-a întors la chilia lui din pustie, a trebuie să fim atenţi cum înţelegem credinţa adevărată,
găsit un înger al Domnului lângă uşă, care i-a zis: ,,Nu te pentru că Dumnezeu are scări şi de ridicat şi de coborât.
las să intri!” ,,Dar pentru ce, sfinte îngere?” Atunci i-a zis Mai plăcut este înaintea Domnului păcătosul smerit, care-şi
îngerul: ,,Dumnezeu m-a trimis să te întreb: «Unde po- vede păcatul lui, decât dreptul mândru, care se socoteşte
runceşti să-l aşeze pe fratele pe care l-ai judecat? La ce fel pe sine neîntinat, neprihănit, după cum găsim scris de
de chinuri din iad să-l aşeze Dumnezeu?» pentru că l-ai sfinţii noştri părinţi, că omul păcătuieşte foarte mult cu
judecat tu şi l-ai mintea, aşa cum zice Sfântul Părinte Gherontie tot din
Pateric: ,,Sunt unii, spune el, care curvesc fără să se
apropie de trupuri şi aceştia curvesc cu mintea, chiar dacă l-a proslăvit pentru viaţa lui curată. Cineva care a fost aco-
trupurile lor rămân fecioreşti”. lo,

Aşa observăm şi în pilda celor 10 fecioare că cinci fecioare
erau bune, iar cinci fecioare erau nebune şi n-au fost
primite, deşi cu trupul erau fecioare, pentru nebunia minţii
lor, pentru desfrânarea minţii lor, pentru că se înecau în
pofte păcătoase, în plăceri, în distracţii, în chefuri şi în lux.
Cu nici un chip nu ni se cade nouă, să vorbim şi să
judecăm păcatele altora! Cel ce râde de păcatele altuia se
826 PREDICI
aseamănă unui ostaş fără minte aflat pe front, care râde
de rănile, primite în luptă de tovarăşul său, uitând că se
află şi el tot pe front şi la orice pas ar putea fi rănit. Sfinţii
Părinţii noştri merg mai departe cu învăţătura, sfătuindu-
ne. Iată ce zice Sfântul Pimen: ,,Dacă vom acoperi
greşeala fratelui nostru şi Dumnezeu o va acoperi pe a
noastră! Iar dacă vom descoperi păcatele fratelui nostru şi
Dumnezeu va arăta păcatele noastre!”.
a adus una din predicile lui şi m-am minunat de
învăţătura lui cea duhovnicească, dreaptă şi adevărată.
Iată ce spune el: ,,Sunt câţiva ani de când îl îndemn pe un
frate de mănăstire să meargă la duhovnic pentru măr-
turisire. «Ce am eu cu duhovnicul?!» - îmi zice el - «că
doar nu l-am omorât pe tata şi nici nu trăiesc în păcate?!»”
Iată cum înţelegea acela păcatul! Sunt mulţi care înţeleg
ca el, chiar dintre cei care merg la duhovnic. Fratele cu
pricina socotea ca o năpăstuire îndemnul pentru măr-
turisire. El, nevinovatul, nu ştie încă de duhovnic consid-
erând că nu are păcate, şi doar nu este mai breaz decât
fiul cel pierdut din Sfânta Evanghelie, dar neavând femeie,
se credea fără de păcat. Iată unde se mărgineşte păcatul
după socoteala lui! Din nenorocire mulţi sunt părtaşi cu el
şi se împărtăşesc regulat, fără să ştie de părinte duhovnic,
merg din biserică în biserică, se împărtăşesc, unii chiar
fără să se spovedească.”

Aşa vorbeau odată două creştine în faţa icoanei Sfintei Prăpastie adâncă este aceasta pentru bietul suflet, pentru
Pelaghia, căci una dintre ele, deşi erau surori, nu ştia ce că se defăimează cea mai trebuincioasă taină pentru mâ-
sfântă este în acea icoană, iar cealaltă, fiind întrebată, îi ntuire, adică taina pocăinţei, care
răspunde cu dispreţ, zicând: ,,Asta e aia care a fost des-
frânată!”. Atât de departe merg unii cu îndrăzneala, că îi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 827
judecă şi pe sfinţi care, deşi au păcătuit, prin pocăinţă au
ajuns la fericirea veşnică, la sfinţenie. În loc să reţină împreună cu Sfântul Botez, deschide uşa raiului la toată
faptele de pocăinţă ale sfinţilor, strădania lor, postul lor,lumea. Cine se socoteşte că nu este păcătos, acela nu are
rugăciunile lor, le-a rămas în minte doar păcatul acesta al nici pocăinţă şi nu ştim unde este mântuirea lui! Iată de ce
desfrânării, pentru care sfinţii s-au căit toată viaţa. nu se mântuiesc sectanţii! Fiindcă mai toţi sectanţii se bat
cu pumnul în piept şi spun că ei nu sunt păcătoşi, nu mai
Aşa au ajuns unii să-I hulească şi pe Domnul Hristos şi pe au păcate, ei sunt drepţi, nu le trebuie preot, nu le trebuie
Maica Domnului, despre care, spun ei, că a mai avut copii spovedanie, nu le trebuie împărtăşanie, nu le trebuie biser-
şi alte multe hule la adresa Maicii Domnului. De aceea unii ică şi sfinţeniile din biserică. Ei se socotesc drepţi, sfinţi,
au gânduri murdare, când văd icoana Domnului Hristos şi dar nu se mântuiesc, căci fără pocăinţă, nu este mântuire.
a Maicii Domnului; gânduri urâte şi spurcate se strecoară Sfinţii Părinţi ne învaţă că orice abatere de la bine, este
în minte, că se depărtează Darul şi Duhul lui Dumnezeu de socotit păcat. De ar trăi omul numai o zi pe lumea aceasta,
clevetitori şi de cei ce judecă pe alţii. tot nu este scutit de păcate, că până şi pruncul are mânie
şi pizmă.
Sunt multe persoane care cred că dacă nu au căzut în
păcatul desfrânării, n-au păcate, şi atunci n-au de ce să se Sfântul Prooroc David se plânge că: ,,... întru păcate m-am
spovedească la duhovnic. Voi reda cuvintele părintelui născut Doamne, în păcate m-a zămislit şi m-a născut mai-
nostru Ioan Iacob de la Ierusalim, vieţuitor în mănăstirea ca mea!” (Ps. 50), iar noi, care am îmbătrânit în rele, zicem
Hozeva, ale cărui moaşte se află acolo. Este un sfânt că nu facem păcate. Oare numai desfrâul trupesc este
român, de curând trecut la cele veşnice pe care Dumnezeu păcat?! Dar în tablele legii, câte porunci ne-a dat
Dumnezeu, până la porunca a şaptea: ,,Să nu faci des-
frânare!”? Iar în cele nouă fericiri din Sfânta Evanghelie, O, sărmane suflete! Vi se pare că sunteţi ca nişte
oare îi fericeşte Domnul numai pe cei curaţi cu trupul?! Nici porumbiţe nevinovate dacă n-aţi căzut în desfrâu. Ferice
nu aminteşte de aceasta, căci dacă n-ai inima curată, nici de voi, nevinovaţilor că nu umblaţi în calea păcătoşilor!
trupul nu este curat şi nici sufletul! Avem sute de mărturii Dar, fraţilor şi surorilor, ia staţi puţin să ne dezmeticim,
despre aceasta şi noi ne înşelăm adesea, socotind numai oare nu cumva ne înşelăm cu părerea?! Ia s-o luăm de la
desfrâul ca păcat, iar altele care sunt mai vătămătoare, nu începutul lumii, să vedem, noi suntem greşiţi sau a greşit
le luăm în seamă. Oare numai cel ce tuşeşte este bolnav? Scriptura? Lucifer, mai marele îngerilor, n-a făcut des-
Câţi nu sunt bolnavi de oftică, de cancer sau de alte boli frânare, căci nu avea trup şi iată-l că s-a prăbuşit din cer
lăuntrice şi dacă nu tuşesc, oare ei nu sunt bolnavi?! cu a treia parte din îngeri prefăcându-se în diavoli! Mare
este păcatul mândriei! Este cel dintâi păcat ce s-a făcut
Povestea un părinte misionar din Grecia că, mergând mai întâi de către îngeri.
odată către un sat aproape de Salonic, s-a întâlnit cu un
ţăran care se întorcea de la câmp. Ca să-l încerce pe om Adam şi Eva n-au făcut desfrânare şi totuşi au pierdut
de răbdare, a zis preotul: raiul, s-au osândit la moarte. Oare lăcomia şi obrăznicia nu
sunt păcate ca şi desfrâul? Că ei pentru lăcomie, pentru
,,Bună seara, păcătosule!” La această vorbă i-a sărit omu- îndrăzneală şi pentru neascultare au pierdut raiul; au fost
lui ţandăra, răspunzând preotului cu mânie: scoşi afară, că nu L-au ascultat pe Dumnezeu, să nu
mănânce din pomul oprit. Pizma lui Cain a născut primul
,,Eu păcătos! Dar de unde ştii aceasta? Eu sunt cel mai omor între oameni. Oare nu este acesta păcat, mai greu ca
bun creştin din sat, că nu mă ştiu să fi făcut vreun păcat în desfrânarea?! Şi Iuda, pentru ce L-a vândut pe Domnul
lume!”. Văzând preotul nostru că a dat de bucluc, a căutat Hristos, oare pentru desfrânare trupească, nu pentru
să schimbe vorba să-l liniştească, dar n-a fost chip; omul lăcomie şi iubire de bani?! Ereziile şi prigoanele care s-au
n-a vrut să mai vorbească şi a plecat supărat. Interesându- născut în sânul Bisericii, n-au ieşit oare din cauza minciuni-
se preotul în sat despre omul cu pricina, a aflat că el era lor, a mândriei şi a zavistiei?! Războaiele şi toată prigoana
eroul certurilor şi al tulburărilor în sat. Toţi se fereau de el cea nebună, nu este păcat ca şi desfrânarea?!
ca de o vacă ce împunge. Poate vreţi să râdeţi cumva de
supărarea ţăranului şi de socoteala lui; gândiţi-vă însă Vedeţi că până la desfrânare mai sunt şi alte păcate mai
puţin, şi veţi vedea că mai toţi avem aceeaşi socoteală. grele şi mai greu de vindecat? Ne înşelăm dacă socotim
Acela, pentru că se ştia în căsătorie legitimă, adică în păcate numai căderile trupeşti, curvia şi neamul ei. Să nu
căsătorie cinstită, avea părerea că el e cel mai drept din tot creadă cineva că este fără de prihană, dacă a fost ferit
satul şi cel mai bun creştin. cumva de gripa desfrâului trupesc. Boala aceasta se arată
azi în toată lumea ca un microb molipsitor, dar i se cunosc
De asemenea şi noi creştinii, chiar călugării şi maicile, cauzele şi le-aţi auzit cu toţii. Însă, gândiţi-vă câte boli as-
oricât ne-am feri de microbii desfrâului lumesc, să nu soco- cunse se cuibăresc în sufletul nostru, fără să fie vădite şi
tim că ne-am înstrăinat de păcate şi suntem aşa de nepri- arătate şi fără să pricepem de unde se nasc şi cu ce leacu-
hăniţi, că atunci mândria din capul nostru, ajunge la ri s-ar vindeca?!
măsura lui Lucifer. Aşa cred unii din creştini că se mântui-
esc numai dacă n-au făcut păcatul Deci, fraţilor şi surorilor, să nu ne fericim pe noi, sărmanii,
că sunt destule păcate mult mai grele ca păcatul des-
828 PREDICI frânării, care rod ca şi viermii haina sufletului nostru. Să
nu-l socotim păcătos numai pe cel ce a făcut păcate
desfrânării, chiar dacă îl întrec pe Iuda prin iubirea de ar- trupeşti, că atunci facem mincinoase Scripturile Sfinte şi nu
gint, chiar dacă ar fi mândri ca Lucifer, chiar dacă ar fi mâ- ne putem nici îndrepta, nici cunoaşte boala sărmanei noas-
nioşi şi zavistnici, chiar dacă ar mânca din carnea fratelui tre făpturi. Nimănui să nu i se pară că facem o îndreptăţire
prin clevetire şi bârfire, chiar dacă ar fi lacomi şi trândavi, acestui păcat trupesc, dar mai grea decât curvia
chiar dacă s-ar bălăci în mocirla tuturor fărădelegilor şi ar trupească, este cea sufletească! Cine a păcătuit trupeşte
umbla în calea fariseilor prin făţărnicie. se spală cu lacrimi de pocăinţă, ca atâţia sfinţi şi sfinte pe
care îi avem pildă cu vieţile lor în Sfânta noastră Biserică, -Ce să fac, părinte, cum să-mi îndrept bărbatul, că vrea să
cu mă omoare, vrea să mă distrugă, fiindcă a auzit de la o
vecină că eu, în tinereţe, am făcut păcatul desfrânării cu
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 829 cineva?! A fost întrebată numai atât:
- Ia gândeşte-te, dumneata bine! Stai aici şi gâ-
hotărârea lor de îndreptare. Curvia sufletească este ndeşte-te: în viaţa dumitale ai vorbit de cineva tot aşa, ai
despărţire de Dumnezeu, lepădare de dreapta credinţă, pârât păcatul acesta că l-a făcut cineva şi a suferit de pe
prin multe forme şi multe feluri. Aici să se intereseze fiec- urma vorbelor tale?
are şi să citească la Apocalipsă, cap. 17, unde se vorbeşte
de desfrânata pe care o va nimici Dumnezeu, pentru A stat puţin femeia şi s-a gândit şi şi-a adus aminte, că mai
destrăbălările ei. demult stătuse cu chirie la o familie, unde băgase zâzanie
între soţ şi soţie, fiindcă a pârât-o pe soţia aceea la bărba-
Toţi cei care propovăduiesc nelegiuiri şi învaţă lumea că tul ei, spunând că a trăit cu cineva şi el nu ştie, din care
nu este păcat să fumezi, să joci, să descânţi, să faci pricină aceia s-au despărţit.
avorturi, să ai prieten, prietenă pentru a păcătui, să cânţi
lumeşte şi multe alte feluri de păcate sunt nişte desfrânaţi - Ai spus la vreun duhovnic, te-ai mărturisit?
cu sufletul, fiindcă, mai întâi, ei nu se pot lăsa de aceste
păcate şi nu învaţă cum au predicat apostolii, nu învaţă 830 PREDICI
aceeaşi credinţă dreaptă, aşa că nu-i ascultaţi, că vă duc
la pierzare. Trebuie să stingem răul de la rădăcină, aşa - Am spus toate păcatele cred, dar pe acesta nu l-
cum ne învaţă Mântuitorul. Nu să smulgem buruiana numai am spus, părinte, deloc.
deasupra - frunza, şi rădăcina s-o lăsăm în pământ, căci
foarte repede creşte iarăşi. Luaţi învăţătura aceasta curată - Să-l spui că pentru acest păcat te chinuieşti acum!
şi sfântă, că şi noi am luat-o de la mai marii noştri, de la A îngăduit Dumnezeu ca bărbatul dumitale să descopere
Sfinţii Părinţi şi credeţi tot ce vi s-a spus! Ascultaţi şi acum la bătrâneţe, să te chinuiască, să te omoare cu
împliniţi că este aproape venirea Stăpânului, să bătaia - că era fugită de acasă de câteva zile - pentru că ai
răsplătească fiecăruia după faptele lui! făcut acel păcat, despărţindu-i pe acei tineri cu gura du-
mitale, pârând şi calomniind.
Să priveghem şi să ne rugăm ca să nu cădem în ispită, şi
să punem untdelemn Aşa că, nu este păcat uşor, iubiţi creştini! Ce trebuinţă
avem noi să vorbim despre lucrurile acestea, despre ce a
- faptele cele bune - în candela sufletului nostru, să făcut cutare sau cutare? Să smulgem spinii, pălămida şi
ardă cât mai frumos, că Stăpânul este la uşă, e gata să buruienile din grădina sufletului nostru, că se înmulţesc,
vină! Să ne găsească pregătiţi şi cu candelele aprinse! cresc şi rodesc, dacă noi nu luăm seama să ne îndreptăm
Acum, văzându-ne fiecare fărădelegile şi păcatele noastre, şi nu băgăm în seamă cuvintele lui Dumnezeu, Care po-
să lăsăm şi noi pietrele jos, să nu mai dăm în nimeni şi runceşte să le păzim. Cu aceste cuvinte, să-L rugăm pe
ruşinaţi de murdăria păcatelor noastre, să nu mai osândim bunul Dumnezeu să ne învrednicească pe toţi iertării
pe nimeni. Fiecare să-l vedem pe aproapele mai bun, mai păcatelor şi mântuirii sufletelor!
primit înaintea lui Dumnezeu şi să ne ferim cu toţii, de căl-
carea oricărei porunci dumnezeieşti fiindcă în păzirea po-
runcilor constă viaţa şi mântuirea noastră, iar călcarea lor Rugăciune
aduce blestemul şi pierzarea sufletelor şi a trupurilor noas-
tre. Dumnezeul cerului şi al pământului, Dumnezeul celor
văzute şi nevăzute, Dumnezeul milei şi al îndurării, caută
O femeie în vârstă a venit într-o zi la preot, plângând de cu ochiul Tău milostiv asupra noastră, a păcătoşilor robilor
săltau hainele de pe ea, şi îl întrebă: Tăi şi dă-ne inimă înfrântă şi smerită ca să nu judecăm şi
să nu osândim pe aproapele nostru, ci să ne vedem
păcatele noastre, Doamne, că binecuvântat şi preaslăvit
eşti acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 831
lumea înaintea venirii Sale ca înaintea potopului, pe
vremea lui Noe. După cum aceia n-au ştiut nimic până i-a
înecat potopul cu apă, aşa acum lumea nu va şti nimic,
până va veni Domnul Hristos cu foc din cer. Dar din
puţinele cuvinte spuse de Domnul Hristos, despre lumea
dinaintea potopului, nu prea s-ar înţelege aşa bine de unii,
că zice Domnul: ,,...lumea mânca, bea, se

832 PREDICI
PREDICĂ DESPRE A DOUA VENIRE A DOMNULUI
IISUS HRISTOS ŞI SFÂRŞITUL LUMII însurau şi se măritau...”. Dar ce?... Se împotriveşte
Dumnezeu să nu mâncăm şi să nu bem?! Se împotriveşte
,,Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiu- Dumnezeu să nu se însoare oamenii, să nu se mărite
lui Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, fetele?! Nu, că doar El a rânduit şi hrana omului şi băutura
oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în şi însurătoarea şi măritişul. Atunci, care a fost răutatea
ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce a celor de atunci de i-a nimicit Dumnezeu aşa de groaznic,
venit potopul şi i-a luat pe toţi; la fel va fi şi venirea Fiului înecându-i cu apă?
Omului.”
Domnul Hristos, în puţine cuvinte, ne-a spus răutatea celor
(Matei 24, 37-39) de atunci, însă deschizând şi noi Cartea lui Dumnezeu,
Sfânta Scriptură, la Facere, cap. 6 şi 7, ni se arată lămurit
F r a ţ i c r e ş t i n i, grozăvia lumii de atunci. Acolo ni se spune că, înmulţindu-
se oamenii pe faţa pământului, le-au văzut fiii lui
Venind din cer pe pământ, Domnul Iisus Hristos să mâ- Dumnezeu pe fetele oamenilor că erau frumoase şi îşi
ntuiască lumea de înşelăciunea diavolului şi din muncile alegeau de neveste, pângărindu-se unii pe alţii, iar copiii
focului veşnic, prin învăţătura Sa şi prin jertfa Sa cea mare ce se năşteau erau uriaşi, oameni vestiţi şi de la cel mai
pe Crucea de pe Golgota, mic până la cel mai mare nu cugetau altceva decât numai
rele.
între alte lucruri ne spune şi acestea că înaintea venirii
Sale, a doua oară, când va veni ca fulgerul ce se arată de Dintre ei toţi Dumnezeu îl găsi drept numai pe Noe. Pe el l-
la răsărit spre apus, ca să facă învierea tuturor oamenilor, a aflat drept din tot neamul acela şi i-a spus că Duhul lui
de la primul om, Adam, până la ultimul om, când sufletele Dumnezeu va fi numai de 120 ani, în omul pe care l-a făcut
tuturor vor fi iarăşi unite cu corpurile înviate, spre nemu- şi va pierde cu potop de apă, de la om până la animale şi
rirea veşnică, spre a gusta fiecare după faptele ce le-a până la păsări şi târâtoare. Lui Noe i-a spus Dumnezeu să
făcut în viaţa aceasta, unii fericirea veşnică, iar alţii osânda facă o corabie, lungă de 300 de coţi şi înaltă de 30 de coţi;
veşnică şi ne arată că la sfârşit, înaintea venirii Sale, va fi s-o facă cu trei rânduri şi împărţită în cămăruţe, unde să ia
lumea destrăbălată la fel ca în vremea lui Noe, ca înaintea spre păstrare din toate vietăţile, câte 2 din fiecare, parte
potopului. bărbătească şi parte femeiască; câte 7 perechi din ani-
malele curate şi câte 2 din cele necurate. Noe a făcut
Cu adevărat vedem că pe măsură ce se apropie sfârşitul corabia, a smolit-o şi pe dinlăuntru şi pe dinafară, aşa cum
acestui veac trecător, care este aproape să vină, lumea în îi spusese Dumnezeu.
loc să fie mai bună, mai credincioasă, mai evlavioasă, mai
depărtată de răutăţi, din contră, merge din rău în mai rău; Domnul a zis: ,,Îmi pare rău că am făcut pe om, fiindcă
parcă e fermecată, parcă e vrăjită şi vezi cu ochii din zi în fiecare nu cugetă decât numai rele şi silnicia domneşte pe
zi cum cresc răutăţile. pământ! Iată” - a mai zis Dumnezeu - ,,voi aduce ploaie pe
Domnul nostru Iisus Hristos, ca un Dumnezeu ce este, a pământ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi, care va acoperi şi
ştiut mai înainte tot ce va fi cu lumea aceasta şi ne-a spus pe cei mai înalţi munţi cu 15 coţi, ca să nimicesc totul, iar
tuturor, chiar de credem, chiar dacă nu credem că va fi
cu tine, Noe, voi face legământ căci pe tine te aflu fără pri- celorlalţi, despre hotărârea lui Dumnezeu, dar parcă toţi
hană în neamul acesta!” erau vorbiţi să nu creadă şi plecau mirându-se cum se
poate să fie aşa de întunecată toată lumea. ,,Dar cum, i-a
Noe, cu cei trei fii ai săi, Sem, Ham şi Iafet împreună cu spus Dumnezeu numai lui Noe singur?! Cum, numai el
soţiile lor, credincioşi în cuvintele lui Dumnezeu au şi în- singur este pe pământ fără prihană, fără păcate?! Apoi,
ceput lucrarea corabiei. Au început să care materialele iată ce spune lumea: că el nu are capul zdravăn şi că as-
necesare corabiei, au lucrat la scurtarea şi fasonarea lem- tea sunt minciuni de-ale lui”, şi nu credeau.
nelor, la încheierea lor. Lumea, văzând această construcţie
aşa de mare, a început să-l întrebe pe Noe: ,,Dar ce mai Vestea se dusese în tot pământul locuit de oameni şi nici
înseamnă şi construcţia aceasta, măi moş Noe!?” Noe unuia nu-i trecea prin cap să creadă şi să se lase de păcat;
ba unii alcătuiseră şi cântece la adresa lui Noe, în chip de
a început să le spună hotărârea lui Dumnezeu, că îi batjocură, şi-n chefurile lor pomeneau ce le spunea Noe.
va pierde cu potop de apă, înecându-i pe toţi de sub cer, După o sută de ani de muncă uriaşă, Noe a terminat cora-
din cauza beţiilor, din cauza chefurilor, a petrecerilor, a bia şi Dumnezeu nu a mai zăbovit, ci a scurtat timpul de la
curviei şi a preacurviei lor, din cauza mândriei fetelor şi a o sută douăzeci de ani, când voia să-i piardă, la numai o
femeilor care numai de înfrumuseţat se ocupau şi din a sută.
căror cauză bărbaţii de la mic la mare, cugetau numai la
desfrânări: ,,Din cauza silniciei că vă înşelaţi, vă asupriţi Îndată ce Noe termină corabia, Dumnezeu îi zise:
unii pe alţii, pentru aceasta Dumnezeu a hotărât să vă pi- ,,Pregăteşte de-ale mâncării pentru familia ta şi pentru an-
ardă cu potop de apă, înecându-vă! Pocăiţi-vă, lăsaţi-vă de imale, păsări şi târâtoare pentru mult timp şi bagă-le şi pe
rele şi poate că Dumnezeu v-o ierta!”. Astfel ele în corabie cum Ţi-am spus, că peste şapte zile voi
aduce potopul!” şi Noe aşa a făcut. A început să care
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 833 înăuntru cereale, fâneţuri, au început să intre toate vietăţile
înăuntru, două câte două. Se adunase multă lume făcând
Noe, pe de o parte lucra la corabie, iar pe de altă parte le haz de Noe, batjocorindu-l şi zicându-i: ,,Lăsaţi-l pe
propovăduia ce îi spusese Dumnezeu că va face. nebunul acesta să-şi facă de cap, lăsaţi-l să intre înăuntru
că o să se înăbuşească acolo şi o să moară! Lăsaţi-i să
Credeţi că lumea a auzit; s-a lăsat de rele?! Da de unde! intre să scăpăm de ei, că ne era scârbă şi să-i mai vedem!
Din contră, mai rău făceau! Ba au început să-l batjocore- Ei ni se împotriveau nouă, ne spuneau mereu că e păcat
ască pe Noe, zicându-i: ,,...ai înnebunit Noe, ai îmbătrânit că fetele şi femeile se fac frumoase, spuneau că a juca, a
prost, tu ţi-ai prostit şi nevasta şi copiii cu nurorile, şi după chefui e păcat. Au fost ca o pacoste, ca un gunoi în ochii
ce că tu nu te îndulceşti cu noi, de petrecerile, de veseliile noştri. Lăsaţi-i
noastre, după ce nu petreci şi tu ca noi cu femeile
frumoase, apoi ne mai ameninţi şi pe noi, că vine potopul 834 PREDICI
de apă şi ne îneacă. Astea sunt minciuni din capul tău
bolnav. De unde are Dumnezeu atâta apă să înece tot să intre şi să se înăbuşe acolo! Intraţi mai degrabă în
pământul?! Ba auzi că şi cei mai înalţi munţi vor fi acoperiţi corabie! Să le vedeţi prostia, să vedem, o să dea
cu apă şi încă cu 15 coţi!... Ai visat Noe, te-ai îmbolnăvit la Dumnezeu potop de apă?!” şi multe batjocuri de acestea
cap?!”; şi multe alte cuvinte grele îi ziceau, luându-l în râs. aruncau peste ei.

Noe cu familia sa, credincioşi în cuvintele lui Dumnezeu,
ştiind că Dumnezeu nu minte, lucrau mereu la corabie,
lăsând lumea să vorbească. Vestea despre venirea
potopului cu apă şi despre construirea corabiei i-a făcut pe
mulţi să vină din depărtări să vadă: ,,E adevărat că Noe
construieşte o corabie!?” Venind să vadă, constatând că
aşa este şi întrebând dacă este adevărat că Dumnezeu va
revărsa apă să înece lumea, li s-a răspuns şi lor ca şi
Noe, cu mintea pironită la cuvintele Domnului Dumnezeu,
intră şi el ultimul în corabie. Îndată ce a intrat, Dumnezeu
închise uşa după el şi imediat începu ploaia, căci
Dumnezeu deschise izvoarele pământului şi stăvilarele
cerului, şi timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi a
plouat întruna, încât apa a întrecut cu cincisprezece coţi
toţi munţii cei mai înalţi, înecând tot ce era sub cer.
Lumea, la început, văzând ploaia, a început să zică: ,,O să
stea ploaia, a mai plouat aşa, lasă…!”, dar ploaia curgea cauza păcatelor voastre şi nu aţi crezut! Spuneaţi că mint,
mereu, aşa că un fior de frică a intrat în mulţi şi ziceau: că sunt prost, bolnav la cap, că sunt nebun şi câte cuvinte
grele nu mi-aţi aruncat şi eu răbdam batjocurile voastre!
- Nu cumva o veni potopul, cum a zis Noe? Alţii Acum, de!... Culegeţi şi voi ce-aţi semănat că eu n-am ce
răspundeau: să vă fac?”

- Te pomeneşti că ne-o îneca Dumnezeu! Rudeniile lui Noe, socotindu-se mai îndreptăţite către el, îi
strigau disperaţi să-i lase să intre înăuntru, că nu mai pot
- Dar, nu se poate - îşi făceau ei curaj - a mai plouat să înoate, au obosit, sunt istoviţi de foame şi de oboseală,
şi înainte, şi o să stea şi acum! Nu s-o lua Dumnezeu după să le deschidă şi lor, dar Noe le răspundea: ,,Ce să vă fac
nebunul acela de Noe să ne înece pe toţi!”, însă apele eu, rudele mele, mi-ar fi drag să fi venit şi voi aici lângă
creşteau, râurile se umflau, şuvoaiele curgeau vijelioase mine, dar n-am cum, căci Domnul Dumnezeu a închis uşa
aducând de la munţi la vale vite şi copii înecaţi, copaci pe dinafară, şi dacă aş deschide-o intră apa înăuntru şi
dezrădăcinaţi; brusc, tuturor le-a trecut pofta de păcătuit. pierim şi noi cu voi; n-avem ce vă face! Şi voi aţi fost
necredincioşi ca ceilalţi, n-aţi crezut lui Dumnezeu, vă
Femeilor nu le mai ardea inima de împodobit şi tuturor le ţineaţi numai de rele; acum Dumnezeu nu vă mai iartă!
trecuse pofta de chefuri şi de preacurvie. Tuturor le bătea Dacă vă pocăiaţi, poate vă iartă, dar acum nu am ce să vă
inima de frică: ,,Nu cumva o veni potopul spus de Noe?!” fac!”, şi aşa s-au sfârşit cu toţii.
Mulţi căutau să prevadă încetarea ploii, dar picăturile mari
şi dese, fumul, zgomotul produs de lovitura picăturilor, nu ,,Şi n-au ştiut nimic până a venit potopul de i-a înecat pe
le dădea voie să spere nimic. Apele creşteau şi pe mulţi îi toţi!” - zice Domnul. N-au ştiut?! Ba da! Au ştiut cu toţii că li
înecau. Au început să se urce pe case, în pomi, alţii se spusese, dar n-au voit să ştie, n-au voit să creadă şi
fugeau pe dealuri, pe munţi, cu nădejdea că o să stea necredinţa i-a pus în neştiinţă!
ploaia şi vor scăpa. Apele creşteau văzând cu ochii aco- Noi, auzind aceste lucruri întâmplate, poate zicem: ,,Aşa
perind case, pomi, văile, dealurile, lumea ţipa disperată, le-a trebuit, de ce n-au crezut când li se spunea? Tare
dar în zadar. Atunci au început să se roage, în disperare, necredincioşi au fost!”. Cu toate acestea Domnul nostru
cei ce mai scăpaseră către Dumnezeu, zicând: Iisus Hristos ne spunea că: ,,După cum aceia n-au ştiut
nimic până când a intrat Noe în corabie şi i-a înecat
,,Doamne, Dumnezeul lui Noe, credem şi noi Doamne în potopul pe toţi, tot aşa va fi lumea acum, înaintea venirii
Tine! Iartă-ne, că ne vom pocăi, ne vom lăsa de rele, Sale din ceruri!”.
Doamne! Nebuneşte am zis, am făcut, nu l-am crezut pe
Noe când ne spunea hotărârea Ta; am gândit că minte, că Domnul Iisus Hristos ne arată că răutatea, necredinţa şi
e prost, că e nebun, dar ne-am înşelat! Doamne, acum pieirea celor de atunci erau o icoană a răutăţii de acum, a
credem, iartă-ne, opreşte-Ţi mânia Ta cea cu dreptate necredinţei şi a pieirii acestei lumi, nu cu potop de apă, ci
pornită asupra noastră, Doamne! Doamne nu ne omorî, cu potop de foc. Cu adevărat, de aproape două mii de ani,
fie-ţi milă de noi, de copilaşi, de vite! Doamne, vom crede de când Domnul Hristos a venit în lume, se propovăduieşte
în Tine şi-n cuvintele Tale, vom spune şi altora să nu mai Evanghelia Sa, prin Biserica Sa şi vedem că în loc ca lu-
facă rele, iartă-ne, Doamne, iartă-ne!” mea să se facă mai bună, mai evlavioasă, mai cu frică de
Dumnezeu, din contră, din ce în ce mai rea se face, la fel
Dar în zadar… acum era prea târziu! Alţii, prieteni de-ai lui ca pe vremea lui Noe. Lumea, în loc să se oprească cu
Noe strigau disperaţi pe lângă corabie cu mâinile pe pereţii atât mai mult de la rele, căci bate la uşă venirea potopului
lipiţi cu smoală, să le dea drumul Noe să intre şi ei în cora- de foc, din contră, cu atât mai mult aleargă la rele. Bate la
bie, că pier înecaţi de apă. Dar Noe le răspundea: ,,Ce să uşă venirea potopului de foc, să-i chinuie în vecii nesfârşiţi
vă fac acum?! O sută de ani v-am spus că vine mânia lui pe toţi necredincioşii şi toţi ticăloşii care s-au lepădat de
Dumnezeu peste voi, din Dumnezeu.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 835

Astăzi, mai mult ca oricând, se propovăduieşte Evanghelia Ne spune Scriptura că şi copiii ce se năşteau din acea
celei de-a doua veniri a Domnului Hristos, Care va veni să lume pătimaşă, desfrânată, de pe vremea lui Noe, erau
sfârşească acest veac trecător, să dea răsplata fiecăruia, uriaşi, oameni vestiţi. Tot aşa este şi astăzi; dar poate aţi
dar lumea nu crede, la fel ca pe timpul lui Noe. Astăzi ca şi avea pretenţia să vedeţi oameni înalţi, neobişnuiţi!? A!…
atunci, Dumnezeu şi-a trimis şi îşi trimite oameni, ca şi pe nu uriaşi, aşa… trupeşte! Din preacurvia de astăzi se nasc
Noe, să spună lumii că vine potopul de foc, dar oamenii uriaşi în mândrie, uriaşi în beţii, uriaşi în chefuri, uriaşi în
parcă n-au urechi de auzit, nu cred şi nu vor să se lase de înşelătorii, uriaşi în tâlhării, în crime mari, oameni vestiţi în
rele. necredinţă, uriaşi în mânie, neîmpăcaţi. Minune mare face
Dumnezeu, căci şi astăzi, ca şi atunci pe vremea lui Noe,
Tot ca şi atunci partea femeiască, cu rare excepţii, nu mai şi-a ridicat dintre toate popoarele oameni să vestească
cugetă altceva, lumii că vine potopul de foc, să ardă cerul şi pământul şi pe
toţi păcătoşii, care nu se întorc, să-i chinuie în vecii vecilor.
836 PREDICI
Astăzi, spre mărturia tuturor, Dumnezeu îşi vesteşte Evan-
decât să fie frumoase, să se gătească, ca pe vremea lui ghelia la toate neamurile. Tuturor li se dă ocazia pentru
Noe. Ca în vremea lui Noe, de la copiliţele cele mici, până ultima dată, să se întoarcă de la răutăţi, să urmeze
la cele bătrâne, aceasta-i grija tuturor, să fie frumoase. Au învăţătura Domnului Iisus Hristos, să-şi scape sufletul din
născocit fel de fel de alifii, fel de fel de vopsele, cu care se foc, iar de nu vor vrea, nu vor avea nici un răspuns în ziua
zugrăvesc pe faţă, numai ca să fie frumoase. Să nu mi se cea mare a judecăţii. Ciudat este că mulţi vin de ascultă
ia în nume de rău, pentru că nu sunt împotriva frumosului, predicile şi numai foarte puţini cred şi se lasă de rele. Cei-
căci Însuşi Dumnezeu l-a făcut pe om frumos, însă nicăieri lalţi, ca şi în vremea lui Noe, nu numai că nu se lasă de
nu i-a dat voie să se zugrăvească pe faţă, în chipul cui nu rele, dar îi bârfesc şi-i vorbesc de rău pe cei ce le spun şi
trebuie. pe cei ce cred. Ei zic: ,,…au înnebunit ăştia cu
Astfel a ajuns lumea astăzi că nu mai pot pleca fetele nici
până la apă, sau altundeva, fără să se aranjeze, să fie PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 837
frumoase; nu mai pot pleca nici la muncile câmpului, nici în
fabrici, nici în birouri, decât după ce se aranjează ca să fie credinţa lor, auzi că vine sfârşitul veacului, că vine
frumoase. Femeile nu pot pleca nici până la piaţă să cum- Dumnezeu cu foc, să-i chinuie pe necredincioşi; astea sunt
pere de-ale mâncării, decât după ce s-au împodobit. Cu prostii goale! Au vorbit ei cu Dumnezeu şi le-a spus că vine
cât dau mai mult cu otrăvurile acelea pe faţă, faţa li se cu foc? Aceştia sunt nebuni, aveţi timp să-i ascultaţi?
strică mai tare, li se zbârceşte pielea, făcând gropiţe urâte, Vedeţi-vă de treabă, lăsaţi-i să latre! Ai murit, eşti mort, nu
iar apoi, ca să netezească tenul dau cu alte alifii, să astupe este nici un rai, nici un iad. Aici e raiul, aici e iadul. Să ne
zbârciturile, apoi dau cu galben, cu roşu, cu verde, cu petrecem noi, să ne îndulcim cu păcatele, că nu vine nici
negru să fie frumoase ca cele din vremea lui Noe. un foc!”

,,Şi au văzut fiii lui Dumnezeu pe fetele oamenilor, că sunt
frumoase” - zice Sfânta Carte - ,,şi intrau fiecare la ele,
pentru ca să păcătuiască.” La fel va fi lumea înainte de
venirea Domnului Hristos, şi, pe drept cuvânt, desfrâul
care a fost atunci la fel este şi acum. Multe fete nu-şi mai
păstrează cinstea lor, să vină să se cunune cinstite
înaintea Domnului, la altar, ci îşi necinstesc trupul; altele
nasc copii fără să fie măritate; altele îşi avortează copilaşii,
făcând îndoit păcat, numai să nu fie ştiute de lume; alţii
trăiesc în concubinaj, necununaţi la preoţi; alţii se învaţă
unii pe alţii la rele, şi aşa păcătuiesc precum în vremea lui
Noe.
Acestea sunt vorbele necredincioşilor de astăzi, ca şi ale
celor din vremea lui Noe. Iată ce batjocuri aruncă
necredincioşii celor ce, ca Noe, ascultă cuvintele lui
Dumnezeu şi lucrează la poruncile Lui!
Ca o mai bună adeverire pentru cei credincioşi, ca să nu
se clatine din ce a spus Dumnezeu, că vine focul, şi ca o
mărturie pentru cei necredincioşi, să ascultăm ce spune
Dumnezeu în privinţa venirii focului. Prin prooroci, aşa zice
Domnul: ,,Norii şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judeca-
ta sunt scaunul Său de domnie; înaintea Lui merge focul şi
arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.” (Ps.96/2-3); şi
iarăşi: ,,Din nările Lui se ridică fum, şi un foc mistuitor ie-
şea din gura Lui” (Ps.17/10); şi iarăşi: ,,Priveam până când
scaunele s-au pus; Cel vechi de zile a şezut, hainele Lui ca
zăpada şi părul capului ca lâna curată. Scaunele Lui de
domnie erau ca nişte flăcări de foc şi roatele Lui ca un foc
aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de
mii de slujitori îi slujeau şi milioane de milioane stăteau
înaintea Lui. Judecata s-a ţinut şi cărţile s-au deschis.”
(Daniil 7/9-10). În alt loc zice: ,,Dumnezeul nostru vine şi
nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul
Lui o furtună puternică!” (Ps.49/3).
mântuirii lui Hristos! Lucrând la mântuirea sufletelor, toto-
dată anunţaţi cât puteţi tuturor, hotărârea Domnului din cer,
că vine, vine cu foc să aducă răsplata necredincioşilor,
acum, când Domnul îi va trimite pe sfinţii îngeri de vor
suna din trâmbiţe şi vor învia toată suflarea omenească, de
la Adam, acum, când sufletele tuturor se vor uni iarăşi cu
corpurile nemuritoare, acum, când Domnul Iisus va trimite
pe îngerii Săi cei buni, de vor răpi în văzduh pe cei ce au
crezut în cuvintele Lui şi le-au împlinit, acum, când
necredincioşii se vor vedea lăsaţi jos pentru focul veşnic!

Iată deci hotărârea dumnezeiască: acum, a doua oară, va Atunci se vor dezmetici şi vor vedea că s-au înşelat cu
veni cu foc să-i chinuie pe potrivnicii Lui. Potopul de apă a fărădelegile lor. Atunci văzându-L pe Domnul Iisus Hristos,
fost doar închipuirea potopului de foc, ce va veni curând. înconjurat de milioane de îngeri şi de drepţi care i-au slujit
De aceea şi zice: ,,Fiindcă Dumnezeu găseşte că este Lui, vor începe şi ei ca şi cei din vremea lui Noe să strige
drept să dea întristare celor ce vă întristează şi să vă dea către Dumnezeu zicând: ,,Credem şi noi în Tine, iartă-ne
odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă la de- Doamne, iartă-ne, Doamne, nu ne lăsa jos, pieirii; ia-ne şi
scoperirea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Lui, pe noi sus între cei plăcuţi Ţie! Doamne, fie-ţi milă de noi,
într-o văpaie de foc, ca să-i pedepsească pe cei ce nu vor nu ne lăsa! Am greşit, am păcătuit, acum ne pare rău de
să-L cunoască pe Dumnezeu, şi pe cei ce nu ascultă de ce am făcut, iartă-ne Doamne!”.
Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos! Ei vor avea o
pedeapsă de pierzare veşnică, de la faţa Domnului, de la Domnul Iisus Hristos le va răspunde, însă: ,,Aţi auzit că Eu
Slava Puterii Lui!” (II Tesaloniceni 1/6-9). voi veni cu foc din cer să-i pierd pe necredincioşi, iar voi
nu-i credeaţi pe cei pe care i-am trimis să vă spună, ci, ca
Astfel stând lucrurile, voi care credeţi în Dumnezeu şi în şi pe Noe înainte de potop, voi îi luaţi în râs, le spuneaţi că
Cuvintele hotărârii Lui, fiţi asemenea lui Noe şi familiei sale sunt proşti, nebuni şi îi batjocoreaţi! Ziceaţi că în viaţa
cărora nu le păsa de batjocurile lumii. Desigur că le venea aceasta trecătoare este raiul şi iadul! Spuneaţi că cine
greu, fiindcă ei ştiau că lumea nu ştie ce zice, însă răbdau petrece şi desfrânează este în rai, iar cine urmează calea
şi s-au mântuit prin răbdare. Tot aşa cei credincioşi, să nu mântuirii, calea îngustă şi necăjită, este în iad. Acum
ţină cont, să nu ia în seamă râsul lumii, batjocurile, prigoni- vedeţi şi voi adevărul, iadul şi raiul şi îndulciţi-vă de iadul
rea ce li se face celor ce lucrează la mântuirea sufletelor. vostru, de focul veşnic! Auzeaţi cuvintele Evanghelie Mele
şi râdeaţi de ele! Auzeaţi de cuvintele Mele că sunt mai tari
Tot aşa ne porunceşte şi nouă Dumnezeu, ca lui Noe, să ca cerul şi pământul şi nu credeaţi! (Matei 24, 35) Acum nu
lucrăm la corabia mai este mântuire. Aţi auzit în viaţa voastră să vă lăsaţi de
rele, dar aţi râs; acum duceţi-vă, blestemaţilor, în focul cel
838 PREDICI veşnic care a fost pregătit diavolilor şi îngerilor lui!” (Matei
25, 41).
mântuirii. Sfânta Biserică cu învăţătura Evangheliei ce se
predică din ea, este o corabie de salvare din focul cel Atunci necredincioşii, disperaţi, îşi vor bate pieptul, se vor
veşnic. Să intrăm, deci, în Biserica Domnului şi să as- lovi peste faţă, îşi vor smulge părul din cap, vor leşina de
cultăm învăţătura lui Dumnezeu. Acolo unde este nevoie, spaimă şi de urgia focului, vor cădea jos, vor face gesturi
să se construiască astfel de corăbii - biserici - pentru sal- disperate, semne de mânie, dar va fi în zadar! Atunci
varea sufletelor din potopul pieirii. văzându-se părăsiţi de mângâierea Domnului Iisus, se vor
adresa disperaţi către rudenii,
Voi, cei care până acum aţi stat nepăsători faţă de porun-
cile Evangheliei lui Hristos şi v-aţi asemănat cu lumea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 839
necredincioasă din vremea lui Noe, de voiţi a scăpa din
focul cel veşnic, îndreptaţi-vă prin credinţă şi urmaţi calea
către prietenii cunoscuţi, care s-au învrednicit să fie răpiţi predicându-le mereu, 100 de ani, au trecut atâtea gen-
de către sfinţii îngeri în văzduh, la dreapta Domnului şi îi eraţii, lumea s-a primenit şi a luat mai mult pe cele rele şi
vor ruga pe ei să le ajute şi lor, să se roage pentru ei, să-i au uitat, iar când le mai spunea şi atunci după 30, 50 de
scape din mânia focului. Frângându-şi mâinile, vor striga ani poate că cei mai mulţ i îi spuneau: ,,Fugi măi, moşule
copiii osândiţi către părinţii salvaţi, vor striga părinţii de-aici! De când tot spui tu că vine sfârşitul şi n-a mai ve-
osândiţi, către copiii salvaţi, vor striga rudenii către rudenii, nit!”. Fiindcă i se urâse şi lumii de atunci să tot audă că
prietenii către prieteni să le ajute, să se pogoare să-i ia şi vine sfârşitul.
pe ei sus, iar cei salvaţi, le vor răspunde:
840 PREDICI
,,Ce să vă facem, iubiţilor, ce să vă facem acum!? E prea
târziu!... Voi ştiţi cum râdeaţi de noi când ne vedeaţi că Alt Evanghelist spune că lumea, tot aşa, ca înainte de
urmăm sfânta credinţă, că ne duceam la biserică; râdeaţi potop, va adăuga mai mult: ,,va sădi, va zidi!”, va avea
de noi şi ziceaţi: «Ce atâta biserică? În fiecare duminică la treabă lumea, va fi ocupată, motivând că n-au timp de
biserică? Am mai văzut şi eu, dar ce… chiar aşa?!» Când rugăciune, n-au ei timp de treburi din astea. Astea să le
ne rugam, când cântam cântări sfinte de laudă lui facă preoţii, călugării, să le facă cine nu are pământ şi nu
Dumnezeu, când ne vedeaţi că ne ducem să ne are treabă. Aşa spune că va fi şi aşa are să fie. Evreii când
împărtăşim cu Sfintele Taine, voi râdeaţi de noi, ziceaţi că erau surghiuniţi, tot aşa au fost robiţi de faraon. Faraon -
suntem habotnici, proşti, şi alte cuvinte de batjocură. Ni se diavolul - a avut grijă să dea multe treburi omului să nu
făcuse groază cu voi la un loc, dar am răbdat ocările voas- aibă timp să se gândească la suflet, la lucrul cel nemuritor.
tre, iar acum Domnul ne răsplăteşte credinţa, răbdarea şi
nevoinţa noastră. Drag ne-ar fi să vă avem împreună cu Să fim înţelepţi, că purtăm în noi o comoară mare - su-
noi, dar n-avem ce vă face, căci şi pe noi ne-au luat sfinţii fletul, care este nemuritor. După acest suflet aleargă diavo-
îngeri. Afară de asta între noi şi voi, este o prăpastie mare, lul, pe el vrea să-l câştige! Să fim înţelepţi, ca fecioarele
încât cei ce ar vrea să treacă de la noi la voi nu pot. (Luca cele înţelepte, şi să ne pregătim! Poate este o strigare, o
16/26). Bine era şi de voi să fi crezut şi să fi urmat calea chemare, această Evanghelie ce s-a citit şi acest cuvânt
mântuirii. N-auzeaţi şi n-aţi vrut să auziţi!” pe care l-aţi ascultat, şi n-aş vrea să vă fie de mărturie, ci
să vă fie de mântuire la toată lumea. Vedeţi dumneav-
De aceea, ce seamănă omul, aceea seceră; Dumnezeu să oastră că şi Evanghelia se propovăduieşte de mărturie!
ştiţi că nu se lasă batjocorit! Vine lumea la biserică, dar nu e de ajuns numai să venim
la biserică şi după ce am plecat să ne luăm iar de toate
,,Şi n-au ştiut nimic” - zice Domnul - ,,până ce Noe a intrat relele.
în corabie şi a venit potopul şi i-a luat pe toţi. Tot aşa va fi
şi la venirea Fiului Omului.“ După cum aceia n-au ştiut, Să ştiţi că Dumnezeu cere de la noi să ne curăţim sufletul
fiindcă n-au vrut să creadă, tot aşa şi acum, toţi aud, dar de păcate, că nu se sperie diavolul dacă pui o lumânare,
nu vor să creadă. Deci voi, care ca şi Noe cu familia sa, aţi de te duci şi te spovedeşti chiar, nu se sperie de nimic ce
fost credincioşi lui Dumnezeu, fiţi asemenea o familie faci, decât numai dacă te hotărăşti să nu mai faci păcatele
sfântă, dreaptă şi fără prihană, în neamul nostru, feriţi-vă lui. De acest lucru se sperie diavolul. Acela care pune
de păcate, nu vă fie ruşine şi teamă de lumea desfrânată, punct, zice: ,,Până azi!... Gata!... S-a terminat cu păcatul!
căci încă puţină vreme şi vă veţi bucura de roadele Nu mai vreau să stau necununată, nu mai vreau să stau
credinţei şi nevoinţei voastre! Lucraţi necontenit la corabia supărată pe vecini şi pe nu ştiu cine, nu mai vreau să fac
sufletului vostru ca să scăpaţi de potopul focului ce va să rău nimănui, nu mai vreau să descânt, nu mai vreau să joc,
vină. În curând veţi vedea lumea aceasta osândită; le vor nu mai vreau să fac rele!” De acesta se teme diavolul!
trosni oasele în foc, acestor desfrânaţi, acestei lumi care
nu se mai satură de păcate, de desfrânare, de lăcomie, de De aceea vă îndemn şi vă spun să fim înţelepţi. Avem ne-
duşmănie. voie să spălăm trecutul, haina sufletului, haina botezului
cea murdărită ruptă, cârpită, peticită, împuţită. Dacă ni s-ar
Cred că şi pe Noe l-au ascultat atunci, la început, unii; s-au deschide ochii sufletului să ne vedem toţi, fiecare unul al-
trezit şi a intrat frica în ei şi s-au lăsat de păcate, dar tuia haina aceasta a sufletului, ne-am mira, ne-am îngrozi,
cât de goi şi de peticiţi, de murdari şi de ticăloşi suntem. cei ce sunt nedreptăţiţi, supăraţi, necăjiţi, ajută-i, fă-le drep-
Dar, iubiţi creştini, să ştiţ i că haina aceasta nu se repară, tate!
nu se spală cu orice, ci trebuie pocăinţă. Pocăinţa aceasta Depărtează răul de la casele lor şi pe duhurile cele ne-
se face prin ,,frecare”; aţi văzut dumneavoastră, toţi ştiţi curate, care îi necăjesc! Dă-le pacea Ta cea sfântă, Sfinte
lucrul acesta: o rufă trebuie s-o freci bine ca să iasă mur- Tată, Dumnezeu, ca să poţi privi mai bine spre noi, să ne
dăria şi petele murdare. Frecarea aceasta la haina sufletu- poţi da liniştea sufletească, să fim ai Tăi, pe vecii vecilor!
lui, a botezului, se face prin pocăinţă - să-ţi pară rău, să Amin!
plângi şi să zici: ,,Cum am putut eu să fac aşa ceva? Cum
am putut eu să stau necununat atâţia ani, în desfrânare?
Cum am putut eu să fac voia diavolului chiar aşa, să-mi
rup haina sufletului?”.
CUPRINS 843
Pocăinţa constă în aceste lucruri, adică: întâi ia hotărârea,
apoi mergi şi te spovedeşte să scoţi afară nămolul, răul.
Un sfânt părinte a văzut pe cineva care se spovedea, că
scotea nişte şerpi afară. Dacă ai scos afară tot nămolul, tot
răul de
CUPRINS
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET 841
PREDICI LA DUMINICILE OCTOIHULUI,
pe haină, plângi, fă metanii, roagă-te cu căinţă şi fereşte-te
ca să nu mai adaugi, să nu mai greşeşti în aceste păcate TRIODULUI ŞI PENTICOSTARULUI
mari, grele, păcate de moarte! Una este a face cu voia şi a
face păcate grele de moarte şi alta este a face o greşeală, Predică la Pogorârea Duhului Sfânt
din obişnuinţă; ţi-a scăpat gura şi ai zis o vorbă mai
aşa…luptă-te să nu mai dai răului, să nu mai dai pe cineva Duminica Rusaliilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
diavolului! Nu mai zice: nebună, proastă, nu mai zice cu Predică la Duminica întâi după Rusalii
boala, cu naiba, că tot diavolul e. Luptaţi-vă şi dumneav-
oastră, că fiecare dintre noi trebuie să dăm socoteala de Duminica tuturor sfinţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ce facem şi cum ne-om spăla noi şi vom freca haina su- 18 Predică la Duminica a 2-a după Rusalii
fletului, aşa vom fi de curaţi şi de plăcuţi înaintea Dom-
nului. Alegerea Apostolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Când va veni Domnul Hristos, vor trâmbiţa sfinţii ar- 28 Predică la Duminica a 3-a după Rusalii
hangheli şi vom învia cu toţii; poate să fie atunci focul, pe
noi nu ne va mai speria nimic, nici focul, nici cutremurul; Luminătorul sufletului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
poate să pice tot blocul pe tine, toate lespezile, toată 37 Predică la Duminica a 4-a după Rusalii
grămada de piatră şi tu să fii dedesubtul lor, pe suflet nu-l
ţine nimic. Va sări de acolo din trup şi se va duce ca Dom- Vindecarea slugii sutaşului .....................
nul prin uşile încuiate. Trupul cu sufletul se vor schimba la . . . . . 46
ziua judecăţii, se vor face una, se va îndumnezei şi trupul.
Predică la Duminica a 5-a după Rusalii

Rugăciune Vindecarea demonizaţilor din Gadara ..............

. . 55
Doamne Dumnezeul nostru, caută cu milostivire la poporul
acesta care s-a adunat aici, şi dăruieşte-le lor pace su- Predică la Duminica a 5-a după Rusalii (a doua)
fletelor, iertare păcatelor; pe cei bolnavi îi tămăduieşte, pe
Vindecarea demonizaţilor din Gadara . . . . . . . . . . . . . . Pilda vierilor ..................................
. . . 62 147

Predică la Duminica a 6-a după Rusalii Predică la Duminica a 14-a după Rusalii

Vindecarea slăbănogului din Capernaum . . . . . . . . . . . . . . Nunta Fiului de Împărat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

71 155

Predică la Duminica a 6-a după Rusalii (a doua) Predică la Duminica a 15-a după Rusalii

Despre slăbănogirea sufletească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cea mai mare poruncă din lege . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

78 162

Predică la Duminica a 7-a după Rusalii Predică la Duminica a 16-a după Rusalii

Despre clevetire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pilda talanţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

88 171

Predică la Duminica a 8-a după Rusalii Predică la Duminica a 17-a după Rusalii

Despre Sfânta Împărtăşanie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Femeia cananeancă ...........................

. 98 . 179

Predică la Duminica a 9-a după Rusalii Predică la Duminica a 18-a după Rusalii

Corabia pe valuri ........................... Pescuirea minunată ...........................

... 108 . . . 188

Predică la Duminica a 10-a după Rusalii Predică la Duminica a 19-a după Rusalii

Despre existenţa diavolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iubirea vrăjmaşilor ...........................

. . 115 . . 197

844 CUPRINS Predică la Duminica a 20-a după Rusalii

Predică la Duminica a 11-a după Rusalii Învierea fiului văduvei din Nain . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
207
Robul nemilostiv ...........................
. . . . 125 Predică la Duminica a 21-a după Rusalii

Predică la Duminica a 12-a după Rusalii Pilda Semănătorului ...........................

. 216
Tânărul bogat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
136 Predică la Duminica a 22-a după Rusalii

Predică la Duminica a 13-a după Rusalii Bogatul nemilostiv ...........................

. . 225
Predică la Duminica a 23-a după Rusalii
Zaheu vameşul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Despre iad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
. . 232
Predică la Duminica a 33-a după Rusalii
Predică la Duminica a 24-a după Rusalii
Pilda vameşului şi a fariseului ....................
Despre moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323
240
Predică la Duminica a 34-a după Rusalii
Predică la Duminica a 25-a după Rusalii
Pilda fiului risipitor ...........................
Samarineanul milostiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 332
247
Predică la Duminica lăsatului sec de carne
Predică la Duminica a 26-a după Rusalii
A Înfricoşatei Judecăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bogatul lacom . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343
257
Predică la Duminica lăsatului sec de carne (a doua)
Predică la Duminica a 27-a după Rusalii
A Înfricoşatei Judecăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Femeia gârbovă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
265
Predică la Duminica lăsatului sec de brânză
CUPRINS 845
A izgonirii lui Adam din rai .....................
Predică la Duminica a 28-a după Rusalii . . 361

Cina Împăratului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Predică la Duminica întâi din Post

273
A Ortodoxiei ..................................
Predică la Duminica a 29-a după Rusalii . 371

Vindecarea celor zece leproşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Predică la Duminica a 2-a din Post

. 283
Despre spovedanie ...........................
Predică la Duminica a 30-a după Rusalii ... 381

Despre păzirea poruncilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Predică la Duminica a 2-a din Post (a doua)

. . . . 292
Despre dumnezeirea lui Iisus .....................
Predică la Duminica a 31-a după Rusalii 393

Vindecarea orbului din Ierihon .................. Predică la Duminica a 3-a din Post
304
A Sfintei Cruci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Predică la Duminica a 32-a după Rusalii 404
Predică la Duminica a 4-a din Post Predică la Naşterea Maicii Domnului ..............
. . . . . . . 523
Vindecarea surdomutului .....................
. . . 412 Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci .
. . . . . . . 530
Predică la Duminica a 5-a din Post
Predică la Înălţarea Sfintei Cruci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Despre rugăciune ........................... . . 539
. . . . 421
Predică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci . . . . . . . .
Predică la Duminica a 5-a din Post (a doua) .. 548

Despre rai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Predică la Intrarea Maicii Domnului în Biserică ........

. . 431 .. 557

846 CUPRINS Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului . . . . . . . .

. . . 565
Predică la Duminica a 6-a din Post
Predică la Naşterea Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Duminica Floriilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 441 . . . . . 572
Predică la Învierea Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . 448 Predică la Duminica a 2-a după Paşti Predică la Duminica după Naşterea Domnului . . . . . . . .
. . . . . 578
A Sfântului Apostol Toma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
456 Predică la Duminica a 2-a după Paşti (a doua) Predică la Tăierea Împrejur a Domnului . . . . . . . . . . . . . .
. . . 587
A Sfântului Apostol Toma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
466 Predică la Duminica a 3-a după Paşti Predică la Tăierea Împrejur a Domnului (a doua) . . . . . . . .
. . 595
A sfintelor femei mironosiţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
473 Predică la Duminica a 4-a după Paşti Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului .
. . . . . . . . 600
Vindecarea slăbănogului de la Vitezda . . . . . . . . . . . . . . . .
. 484 Predică la Duminica a 5-a după Paşti Predică la Duminica după Botezul Domnului ........
. . . . . 606
A Samarinencii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
493 Predică la Duminica a 6-a după Paşti Predică la Întâmpinarea Domnului ..............
. . . . . . . . 616
Vindecarea orbului din naştere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
502 Predică la Duminica a 7-a după Paşti CUPRINS 847
Predică la Buna Vestire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A Sfinţilor Părinţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 623
. . . 511 Predică la Înălţarea Domnului. . . . . . . . . . ... .
. . . . . . . . . . . 630
PREDICI LA PRAZNICELE ÎMPĂRĂTEŞTI Predică la Praznicul Sfintei Treimi . . . . . . . ... .
. . . . . . . . . . . 638
ŞI LA DUMINICILE PRAZNICALE
Predică la Schimbarea la Faţă a Domnului ... . Predică despre folosul sărindarelor ..............
. . . . . . . . . . . 645 ......... 816
Predică la Adormirea Maicii Domnului. . . . . . . . . . . . . . Predică despre clevetirea şi osândirea aproapelui . . . . . .
. . . . 653 . . . . . 822
Predică la Adormirea Maicii Domnului (a doua) . . . . . . . . Predică despre a doua venire a Domnului Iisus Hristos . . .
. . . 662 . . . . . 831

PREDICI LA PRAZNICILE SFINŢILOR

Predică la Sfântul Vasile cel Mare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.. 671
Predică la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. . . . . . . . . . .
. 678
Predică la Sfântul Gheorghe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. 683
Predică la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. . . . . . . . . . .
. 693
Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. . . . . . . . . . . . . . . .
. 698
Predică la Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul . . . . . . . . . . . .
. . . . 708
Predică la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul . . .
. . . . 717
Predică la Sfântul Ierarh Visarion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
... 727
Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . 733
Predică la Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir . . . . . . . . . . .
.. 744
Predică la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil . . . . . . . . . . . .
.. 750
Predică la Sfântul Ierarh Nicolae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . 757
Predică la Sfântul Arhidiacon Ştefan, Întâiul Mucenic . . . . .
... 766

PREDICI DIVERSE

Predică la Joia Patimilor . . . . . . . ..............

......... 773
Predică la Vinerea Patimilor . . . . . ..............
......... 779
Predică la Patimile Domnului . . . ..............
......... 787
Predică despre pilda neghinei . . . . ..............
......... 796
Predică despre existenţa sufletului ..............
......... 807