Lumina Învierii Domnului Hristos în sufletul meu

În această zi de Sărbătoare a sărbătorilor, încărcată de profunde adânci taine, ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne
semnificații teologice mântuitoare, în care suntem îndemnați să veselim întru ea".
medităm la perspectiva propriei noastre învieri din moartea
înstrăinării de Dumnezeu, Biserica ne cheamă ca să ne bucurăm şi
împreună să cântăm, așa cum una dintre cele mai semnificative
cântări pascale ne îndeamnă: ,,Paştele cele sfinţite astăzi nouă s-a
arătat! Paştele cele nouă şi sfinte, Paştele cele de taină, Paştele cele
prea cinstite, Paştele Hristos Izbăvitorul! Paştele cele fără de
prihană, Paştele cele mari, Paştele credincioşilor! Paştele care au
deschis nouă uşile raiului, Paştele cele ce sfinţesc pe toţi
credincioşii".

În această atmosferă de primăvară, când natura revine la viață și

sufletele noastre se veselesc în marea bucurie a sărbătorilor de
Paşte, uitând măcar pentru un moment de truda și neajunsurile
zilei, gândurile noastre părinteşti se indreaptă către vieţuitorii
sfintelor noastre mănăstiri, către clerul şi credincioşii acestei eparhii
pe care-i binecuvântăm şi îi întâmpinăm cu creştinescul: «Hristos a
înviat !»

Pătrunşi de lumina tainică a Învierii, purtând în noi, prin Sfânta

Împartaşanie, pe Iisus Hristos Euharistic, cu toţii să ne bucurăm şi
să mărturisim, parafrazând o frumoasă cântare spunând că astăzi: ,,
Este Ziua plină de lumină a Învierii, când suntem îndemnați să ne
iertăm şi să ne îmbrățișăm unii pe alții. Este ziua iertării în care îi
numim frați chiar și pe cei ce ne urăsc și ne sunt potrivnici, este
timpul bucuriei pascale în care uitâd tot răul ce ni s-a făcut trebuie
să iertăm toate și împreună suntem chemați să cântăm: „Hristos a
înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din
morminte viaţă dăruindu-le".

Prin Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos din morți s-au

împlinit toate profeţiile mesianice ale Vechiului Testament.
Începând de la profetul Moise și continuând cu David, Isaia,
Ieremia, Daniel, Zaharia şi până la Maleahi, fiecare dintre ei
vorbește în scrierile sale despre făgăduinţa venirii unui Mântuitor,
despre întruparea Sa din Sfânta Fecioară Maria, prin umbrirea
Duhului Sfânt, precum şi despre naşterea Sa în Betleemul Iudeii,
misiunea mântuitoare, suferințele și preaslăvirea Sa.

Deși paginile Sfintei Scripturi ne vorbesc despre Mesia ca fiind fără

de păcat, blând și smerit cu inima, întrupat pentru a readuce
umanitatea în dialog de iubire cu Dumnezeu, Mântuitorul nostru
Iisus Hristos a fost totuşi dispreţuit, respins şi prigonit de iudei,
vândut pe 30 de arginţi, bătut, pălmuit şi scuipat, a răbdat durerile
răstignirii şi a suferit până la moarte pentru păcatele poporului, însă
a treia zi a înviat din morţi, biruind puterea morții prin propria Sa
moarte.

Dacă cea mai încărcată de durere și tristă zi din istoria omenirii a

fost ziua în care oamenii L-au răstignit pe Iisus din Nazaret Fiul lui
Dumnezeu, cea mai fericită şi mai luminoasă zi a rămas peste
veacuri ziua Învierii Sale, care așa cum spune o cântare specifică
acestei perioade liturgice: ,, este ziua celei mai curate bucurii, ziua
celei mai dulci mângâieri, ziua celei mai mari minuni, ziua celei mai