SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI

Prof. înv. primar Ardelean Florina Violeta

,,Cuvântul era lumina cea adevărată, care venind în lume, luminează pe tot omul. (Ioan 1, 9)
În săptămâna cea mai tristă a creștinătății, am luat la cunoștință sfintele și înfricoșatele pătimiri
ale Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a morții Lui pe cruce pentru
mântuirea noastră. Iar a treia zi după moartea Lui, a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și
celor din morminte viață dăruindu-le.
Toate aceste istorisiri despre patimile, despre moartea și Învierea Domnului nu trebuie să
rămână pentru noi, creștinii, numai niște simple istorisiri, ca, de exemplu, despre un Napoleon sau
Alexandru Macedon. Trebuie să realizăm despre însemnătatea pe care o au ele pentru mântuirea
noastră. În aceste zile speciale și cu totul deosebite trebuie să ne gândim la cât de mult ne-a iubit
Dumnezeu, încât pe Fiul Său unul născut l-a dat, pentru a ne mântui pe noi, pentru ca să credem în El și
să avem viață veșnică.
De la bogat la sărac, de la mic la mare, de la cel legat în lanțuri până la cel care se bucură de
libertate, cu toții simțim în zile de Paști, o bucurie duhovnicească și în același timp, tainică. Această
bucurie deosebită nu vine de la acei cozonaci pe care îi mâncăm de Paști, nici de la prăjiturile speciale,
nici de la mâncărurile gustoase de dulce pentru cei care poate au ținut post, nici de la vinurile alese sau
de la alte bunătăți pământești, pentru că nu toți le avem, pe când bucuria este generală. Nu din mese și
pahare pline, nu din bunătăți pământești purcede bucuria sufletului, adevărata bucurie duhovnicească,
ci din acel simțământ pe care îl deșteaptă în noi Învierea Domnului, prin care ni se întemeiază credința
și nădejdea noastră într-o viață viitoare mai bună și nesfârșită. Sfântul Apostol Pavel ne-a zis: ,,Căci
dacă Hristos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi credința noastră."
În Joia și Vinerea Patimilor Domnului, ne-am întristat fiecare și am plâns la Sfânta Cruce pe
care sângera ,,mielul lui Dumnezeu" pentru a noastră mântuire, iar în Ziua Învierii lacrimile noastre de
întristare s-au prefăcut în lacrimi de bucurie.
Această sărbătoare ,,pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa" ne
umple inimile noastre de nădejdi mai mari și mai bogate.
Bucuria noastră cea mare de ziua Învierii purcede tocmai din tânguirea și din durerea noastră, ca
buni creștini, de la Crucea Domnului, căci răstignirea și îngroparea Mântuitorului se schimbă într-o
sărbătoare de bucurie a mântuirii noastre, tocmai după ce au fost pecetluite cu pecetea Învierii. Înviind
Iisus din morți, a potopit întunericul și a revărsat în lume, din lumina Sa, iar ,,lumina oamenilor" a
răsărit.
Învierea Domnului este ziua când amarul lumii preface chezășia cea mai deplină cum că pe
pământ nu va mai stăpâni păcatul și nu va mai birui moartea cu întunericul ei, ci viața.
Domnul Iisus este viața. El este lumina, adevăratul Soare ,,Soarele cel mai dinainte de Soare", Care s-a
pogorât în mormânt, ca să ardă moartea, moartea păcatului și să insufle oamenilor o viață nouă.
Trebuie să fim recunoscători Divinității pentru binele făcut, iar recunoștința iubirii este tot
iubirea. Mântuitorul a zis că acela iubește pe Dumnezeu care păzește poruncile Lui. Noi care ne-am
deșteptat și-am primit lumina și viața, să ne silim să rămânem necontenit în această lumină și viață. Să
căutăm să ne pătrundem cât mai mult cu jertfa Mântuitorului. Să cădem plângând la picioarele Crucii și
să ne dăm seama că pentru noi a suferit, pentru noi a murit și S-a îngropat. Căci numai înțelegând
acestea, vom înțelege și darul Învierii Lui și vom lua putere dintr-însul.
Vom simți astfel în trupurile și sufletele noastre pe ,,Soarele cel mai înainte de înainte de soare"
cum lucrează, cum ne înnoiește și cum ne însuflețește.
Sfântul Apostol Pavel ne-a zis că în această sărbătoare mare trebuie să ne îndulcim din
cozonacii și bucatele gustoase de dulce, și cei ce am postit și cei ce n-am postit și să bem paharul de vin
ales să mâncăm, să bem și să ne veselim, dacă masa este plină de bunătăți pământești, dar toate cu
măsură, mulțumind și dând slavă lui Dumnezeuu, Care ni le dă, să ne ospătăm însă și din ospățul
credinței.
Pe lângă ,,Hristos a înviat!", de Învierea Domnului mai auzim și alte cuvinte ,,Să învieze
Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui, Precum se stinge fumul, să se stingă, precum se topește
ceara de fața focului, așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iar drepții să se bucure și să se
veselească."
Aceste cuvinte să ne facă să dezbrăcăm haina păcatelor, lăsând pe diavolul să-și plângă
meșteșugirile lui, și să ne îmbrăcăm cu haina cea nouă a luminii, mărturisind pe Domnul cu fapta și cu
cuvântul, înaintea tuturor și strigând din toată inima și cu toată încordarea, întru mărirea Lui: ,,Hristos
a înviat!"
Învierea Domnului este una din sărbătorile cele mai solemne pe care Sfânta Biserică o
prăznuiește cu cea mai mare bucurie și fericire.
Această sărbătoare măreață ne reamintește evenimentul cel mai glorios al Mântuitorului nostru.
Ne reamintește că, dacă El a binevoit să se supună morții, apoi n-a făcut aceasta decât ca să triumfe
asupra ei, asupra morții.
Așadar, moartea a fost pentru El începutul celei mai înalte slave. Noi toți eram morți prin
Adam, dar, de asemenea, toți am înviat prin Iisus Hristos. Moartea este pentru noi nu numai o garanție,
dar chiar modelul învierii noastre.
Până înaintea Învierii Domnului, toate puterile cerești erau cuprinse de spaimă și durere pentru
suferințele, batjocurile și moartea Stăpânului Ceresc. În ziua Învierii, însă, îngerii, arhanghelii și
serafimii saltă de bucurie deoarece ,,Hristos a înviat!". Până în momentul Învierii Domnului, noi,
pământenii eram triști văzând pe Răscumpărătorul nostru rănit, mort și pus în mormânt pentru păcatele
noastre, dar până la urmă totul Îl vedem înviat, cu dumnezeiasca Sa putere, mai frumos și mai
strălucitor decât soarele.
Până în momentul Învierii Domnului, noi, pământenii eram morți prin păcat, iar ușile raiului
ceresc ne erau închise. Eram depărtați de fericire, de mântuire și de viața veșnică.
La Învierea Domnului, ușile raiului ne sunr deschise, iar mântuirea, fericirea și viața veșnică ne
sunt pregătite căci ,,Hristos a înviat!". Sfânta Biserică ne spune în această zi: ,,Aceasta este ziua pe care
a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa." Aici ne referim la toți oamenii, săraci sau
bogați, liberi sau în închisori, mici sau mari etc.
Sfântul Apostol Pavel ne-a spus că de fiecare dată când păcătuim, răstignim din nou pe Fiul lui
Dumnezeu. ,,De vreme ce pătimim împreună cu Iisus,e ne vom proslăvi și noi, împreună cu Dânsul"
(Romani 8, 17).
Și îngerii sărbătoresc în ceruri triumful Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, și atunci și
sărbătorirea noastră să se apropie de cea îngerească. Cel ce sărbătorește ziua de astăzi cu inima și
cugetul curat, o sărbătorește împreună cu îngerii. Cel ce o sărbătorește pătruns de iubire către Domnul
Iisus Hristos și către aproapele, o sărbătorește în unire cu Sfânta Biserică cerească în împărăția
dragostei. Referitor la acest lucru, Sfântul Ioan Evanghelistul zice: ,,Oricine rămâne în dragoste,
rămâne în Dumnezeu (I Ioan 4, 16).
Așadar, o dată cu Învierea Domnului, să sărbătorim și învierea noastră sufletească. Sfântul
Apostol Pavel ne învață: ,,Precum s-a sculat Hristos din morți, prin slava tatălui ceresc, așa și noi în
înnoirea vieții să umblăm."
Să înviem și noi în virtuți și în fapte bune în nevinovăție și sfințenie, care sunt garanții sigure
ale învierii noastre în slava cerească.

Bibliografie:
Pr. Runceanu Nicolae, 2011, ,,Predici populare", Editura Sophia, București