Nepsis Anul V, Nr.

1-2 (13-14) 2021

Tema numărului:
Nașterea Mântuitorului, Botezul Domnului,
Cinstirea Sfântului Ioan Botezătorul

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că

întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui
dreptăţii și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.
 Dragă cititorule,
Proverbul popular spune: „Totdeauna lucrul tău să-l
începi cu Dumnezeu”. Noi am început anul cu rugăciune și
continuăm să ne rugăm și să aducem laudă lui Dumnezeu.
Pentru creștini Hristos este cel mai desăvârșit model al
rugăciunii. Viața lui Iisus începe cu cuvintele Fecioarei
Maria adresate Elisabetei: „Mărește sufletul meu pe
Domnul” (Luca 1, 46). Îngerii vestesc păstorilor Nașterea
Mesiei prin alte cuvinte celebre: „Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
(Luca 2, 14). Hristos s-a rugat desinestătător, dar a și
învățat pe ucenicii Săi cum să se roage corect: „Tatăl nostru
care ești în ceruri…”, făcând apel la rugăciune permanentă
„Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!” (Luca 22, 40), lucru
accentuat de Apostolul Pavel: „Rugați-vă neîncetat!”
(I Tesaloniceni 5, 17).
Hristos se roagă în Muntele Taborului, în Grădina
Ghetsimani, pe Crucea Golgotei: „Părinte,  iartă-le  lor,
că nu ştiu ce fac.” (Luca 23, 34). Se roagă permanent
și pretutindeni. Rugăciunea – o viață întreagă și viața
întreagă – ca o rugăciune!
Rugăciunea, după cum vedem, este un mijloc de
comunicare cu Dumnezeu și un mijloc de a aduce
mulțumire lui Dumnezeu – mulțumire pentru moartea
și învierea Sa. Dacă ne asumăm pe deplin jertfa lui
Hristos, atunci căpătăm o profundă recunoștință față
de El, ne atașăm la patimile Sale și viața noastră devine
o compătimire, o paralelă cu viața pământească a lui
Hristos.
La adunările noastre duminicale sau praznicale, nu
facem altceva decât să amintim sau să facem comemorarea
Cinei Domnești celei Mântuitoare, la Care Hristos ne-a
oferit Trupul și Sângele Său, amintim de toate cele ce
s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de Învierea
cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a
dreapta şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire, amintim
despre viața, moartea, învierea și înălțarea lui Hristos la
fiecare liturghie. De aceea primul lucru pe care trebuie
să-l memorizăm, creștinii nu trebuie să se lege de data
când marcăm Nașterea lui Iisus sau Învierea Lui, deoarece
fiecare liturghie este o „retrospectivă”, o „re-trăire” a vieții
lui Hristos.
Anume aici, în Casa Domnului, unde sunt doi sau trei,
adunaţi în numele lui Hristos, aici este și va rămânea
NEPSIS: Publicație pastoral-misionară a Parohiei
Machetare și tipar: Artpoligraf SRL
Hristos în mijlocul
nostru (Matei 18, 20).
Întrucât Biserica este
„casa lui Dumnezeu”
(I Timotei 3, 15), noi ne
facem aici fii ai Tatălui
ceresc, frați și surori
în Hristos Domnul,
chemați să fim părtași
și martori ai Nașterii lui
Hristos, chemați la slava
veșnică și binecuvântarea
lui Dumnezeu.
Anume aici, ne
asemănăm cu acei păstori, veniți în peșteră, ca să se
închine Pruncului Hristos. Păstori din Betleem, orașul
regelui David, care din ebraică se traduce ca „casa pâinii”.
Astăzi Biserica noastră se transformă în Betleem – Casa
Pâinii, deoarece Hristos este Pâinea vieții, iar noi, creștinii
de azi, primim acest dar de mare preț, Pâinea și Vinul,
adică Trupul și Sângele lui Hristos, nu pentru anumite
merite, nu pentru că am postit, nu pentru că am făcut
ceva bun, ci pentru că „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât
pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în
El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).
Am început un an nou cu Hristos, atunci când spuneam
„Binecuvântează Doamne cununa anului bunătății
Tale” (Psalmi 64, 12) și doresc așa să-l continuăm și să-l
trăim având mereu pe Hristos în inimile noastre. Și să
nu mai ascultăm vorbe că e anul boului și că neapărat
trebuie să umplem casele noastre cu diferiți porcușori.
Umpleți casele voastre cu grâu, cu vin, cu untdelemn şi
cu toată bunătatea, ca să dați şi celor lipsiţi (vezi slujba
Cununiei). Umpleți sufletele voastre cu gânduri bune și
vorbe folositoare. Umpleți inimile voastre cu dragoste față
de Dumnezeu și apropele vostru. „Umpleţi-vă de bucurie
toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu
se apropie să nască pe Împăratul a toate!”1
Cu gânduri alese, preotul Maxim Melinti,
Paroh al Bisericii din satul Ghidighici,
Redactor-șef la ziarului „NEPSIS”
1
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Înainteprăznuirii
Naşterii Domnului.
Publicația se distribuie gratuit.
Tiraj: 500 ex.
 Anul La Naşterea
lui Dumnezeu Mântuitorului

Vreau anul dragostei și al iertării, Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeu,

Vreau anul păcii și al împăcării! S-a născut Hristosul Tău,
Vreau anul fără de război Domnul nostru Iisus,
Vreau țara fără tărăboi! Şi în iesle a fost pus.

Să spunem: Stop indeferență! În peştera din Betleem,

Să naștem pace și prudență! Eşti născut, o Domnul meu,
Să ne lăsăm de ură și minciună Două mii de ani în urmă,
Să umplem cugetul cu rugăciune. Spre mântuirea neamului Tău.

Vreau toți copiii sănătoși, Ca simplu om ai fost născut

Bătrânii veseli și frumoși. În jur fiind un frig firesc,
Vreau s-avem anul cu Hristos Ca Dumnezeu ai fost slăvit
Și să ne ridicăm de jos. În cer de corul îngeresc.

Să nu trăim ca păcătoși Ca om sărac în iesle pus

Cu trup și sufletul frumoși, Fiind total lipsit de lux
Cu gând curat și credincios Ca Dumnezeu şi Împăratul
Și s-avem anul luminos! Primeşte smirna, tămâie şi aur.

Tu eşti slăvit şi înălţat

Prea înaltul Împărat,
Mărit, cinstit şi lăudat,
Mântuitorul cel din veac.

Preotul Maxim Melinti

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 3

 CATEHEZA SFÂNTULUI TEODOR STUDITUL
Despre Nașterea Mântuitorului și despre faptul ca viața noastră ascetică
trebuie să fie aspră
Frați și părinți, deja se apropie Nașterea Domnului și
ziua bucuriei este la uși. Căci este bucurie mare (Luca
2, 10) cum nu a mai fost în veac, că Fiul lui Dumnezeu
vine la noi, nu prin ghicituri și simboluri, precum S-a
arătat odinioară părinților, ci vine prin naștere din
Fecioară, arătându-Se nouă în persoană. Nimic nu este
mai fericit decât aceasta, în neamurile neamurilor, nici
mai minunat în toate cele minunate pe care Dumnezeu
le-a făcut din veac. Pentru aceasta, îngerii binevestesc
taina (Luca 2, 13-14) și steaua face cunoscut că Cel
ceresc S-a născut pe pământ (Matei 2, 2). Pentru aceea,
Cuviosul Teodor Studitul
4 Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021
păstorii aleargă să vadă mântuirea binevestită lor
(Luca, 2 15-17) și magii aduc daruri împărătești (Matei
2, 11). Pentru aceasta, cântare nouă se cântă pentru
lucruri noi, că între cei de sus Dumnezeu este slăvit și
pe pământ pace s-a arătat (Luca 2, 14). Și mărturisește
Apostolul, zicând: Căci El este pacea noastră, El care a
făcut din cele două - una, surpând peretele din mijloc al
despărţiturii. Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea
poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i
zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea.
Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un
trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia (Efeseni 2,
14-16). Aceastea au dorit să le vadă prorocii și drepții
cei din veac (Matei 13, 17), dar nu au văzut decât prin
credință. Dar noi am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi
mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii Şi Viaţa
s-a arătat (I Ioan 1, 1-2) și am primit înfierea (Galateni
4, 5). Dar ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte
ne-a dat nouă? (Psalmul 115, 3), a strigat Sfântul David
de mai înainte. Păharul mântuirii voi lua și numele
Domnului voi chema (Psalmul 115, 4).
Prin urmare, să ne bucurăm, fraților, că și noi am fost
învredniciți cu răsplătire să răsplătim Domnului pentru
toate câte ne-a dat nouă (Psalmul 115, 3). Și care este
răsplătirea? Viața purtătoare de cruce pe care am ales-o
și mărturisirea întru care am stat și cu care ne lăudăm
întru nădejdea slavei lui Dumnezeu (Romani 5, 2), care
are în chip mărturisitor mucenicie. Și aceasta nu trebuie
ca noi să o prăznuim doar într-o singură zi, ci pentru
întreaga viață. Iar cei ce sunt stăpâniți de trup și prinși
de patimi nici nu pot prăznui, deși par să prăznuiască,
nici să se elibereze, robi patimilor fiind, vânduți sub
păcat (Romani 7, 14). Căci este scris: Oricine săvârşeşte
păcatul este rob al păcatului, iar robul nu rămâne în
casă în veac; Fiul însă rămâne în veac (Ioan 8, 34-35).
Așadar, fiindcă și noi am fost învredniciți să fim numiți
fii după har, să rămânem în casă în veac, dacă am ținut
temeinic chipul de la început până la sfârșit (Evrei 3,
14). Pentru aceea, întăriți fiind în Duhul Sfânt, să ne
păstrăm încă starea nevoinței noastre și să luăm seama
unul altuia și să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune
(Evrei 10, 24), la ascultare, la smerenie, la blândețe, la
oricare dintre sârguințele bune, fără să ne moleșim de
la scopul nostru, ci întărindu-ne mai mult și mai mult
și cu atât mai mult, cu cât vedem că se apropie ziua.
Căci se apropie ziua Domnului cea mare și strălucită
(Fapte 2, 20) întru care Se va descoperi Judecătorul a
toate și se va arăta în slava cu care S-a arătat apostolilor
la dumnezeiasca Schimbarea la Față (Luca 9, 28-36),
aducând și judecând toată făptura și răsplătind fiecăruia
după fapta lui (Apocalipsa 22, 12). Dar fie ca și noi să-L
vedem, împreună cu toți sfinții, privindu-ne pe noi
cu față binevoitoare și luându-ne pe noi în Împărăția
cerurilor, cu harul și cu îndurările și iubirea de oameni
ale Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu Tatăl
și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
Sursa: Sf. Teodor Studitul, Catehezele mici,
Iași: Editura Doxologia, 2018, p. 159-161.

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 5

 LEGENDA CELUI DE-AL PATRULEA MAG
Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt,
au fost patru magi care doreau să se închine Mântui-
torului, la nașterea Sa. Cel de-al patrulea și-a vândut tot
ce avea și, cu banii obținuți, a luat trei pietre scumpe:
un safir, un rubin și o perlă, pe care să le ducă în dar
Mântuitorului.
Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl așteptau cei
trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care
nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor
căruia i-a dat safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până
ce se va însănătoși complet. Toate acestea l-au întârziat.
Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja
fără el, însă nu s-a descurajat, ci și-a continuat drumul
singur, călăuzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem.
Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc,
că soldații lui Irod omoară toți copiii nou-născuți și că
Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de
mânia regelui. Chiar în fața sa, un soldat încerca să-i
smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorî.
Femeia își apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat
soldatului necruțător rubinul și i-a spus:
– Lasă copilul să trăiască și îți voi da această piatră
scumpă. Nimeni nu va afla de târgul nostru.
Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra,
îndepărtându-se grăbit. Tânăra femeie i-a mulțumit
străinului cu lacrimi de bucurie și recunoștință.
Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe
Mântuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A
plecat și el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe
Iisus, însă fără niciun rezultat. După 30 de ani, a aflat
că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduiește
Evanghelia. Bucuros că, în sfârșit, știe unde îl poate
găsi, s-a grăbit spre Iudea. Ajuns la Ierusalim, spre
seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul
Căpățânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorința
6 Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021
Închinarea
magilor. Sec. IV.
Museo
Pio-Cristiano,
Vatican, Roma
să-L vadă în viață pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe
care îl păstrase de atâta timp, însă, prin fața lui au trecut
doi soldați romani ce duceau în sclavie o tânără evreică.
Oprindu-i, magul le-a spus:
– Dacă îi dați drumul fetei, vă dăruiesc această perlă.
O puteți vinde și împărți banii. Veți câștiga mult mai
mult lăsând fata liberă.
Lacomi, soldații au luat perla, eliberând-o pe tânără,
care, plângând de fericire, nu știa cum să-i mulțumească
străinului.
Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o
clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu
mai avea nimic. Îi era rușine să se închine împăratului
împăraților fără niciun dar. Însă, când a ajuns lângă
Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el și i-a spus:
– În sfârșit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase
daruri …
– Bine, dar nu mai am nimic, ce Ți-am adus eu?- a
întrebat mirat magul.
– Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorați.
Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine
și, îți spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care îl
iubește pe Dumnezeu, îi iubește pe oameni.
Cine nu caută nevoile celorlalți spre a fi de folos cu
ce poate, nu va găsi mulțumire și bucurie, nu va afla
adevărata viață. Cu cât te apropii mai mult de oameni,
cu atât ești mai aproape de Dumnezeu.
“Să dorim binele fraților noștri și mântuirea tuturor
oamenilor mai mult decât pe a noastră.” (Sfântul Teodor
Studitul)
Sursa: Cele mai frumoase pilde şi povestiri creştin
-ortodoxe, Leon Magdan, Editura Aramis, 1998.
 CUVÂNT AL SFÂNTULUI
IOAN GURĂ DE AUR
LA BOTEZUL DOMNULUI

Voi toți sunteți astăzi veseli și numai eu sunt trist.

Într-adevăr, când îmi arunc ochii peste mulțimea aceasta
duhovnicească, când văd această bogăție nesfârșită a
Bisericii și când mă gândesc apoi că odată cu trecerea
sărbătorii va pleca în grabă și mulțimea aceasta de aici,
mă întristez, mă doare sufletul că Biserica, ea care a dat
naștere atâtor fii, nu poate să se bucure de ei la fiecare
adunare, ci numai de sărbători. Cât de mare ar fi veselia
duhovnicească, cât de mare bucuria, cât de mare slava
lui Dumnezeu, cât de mare folosul sufletelor, dacă la
fiecare adunare aș vedea tot atât de pline sânurile
Bisericii! Corăbierii și cârmacii fac totul ca să străbată
și să ajungă în port; noi, dimpotrivă, necontenit
ne străduim să tulburăm marea vieții noastre, ne
scufundăm mereu în furtunile grijilor lumești, suntem
prinși de treburile din piețe și de la tribunale, iar aici abia
de ne vedem o dată sau de două ori pe an. Sau nu știți
oare că Dumnezeu a așezat bisericile în orașe așa cum
a așezat porturile în mări, pentru ca să ne adăpostim în
ele de vârtejul zgomotelor din lume și să ne bucurăm
de cea mai mare liniște? În biserică nu aveți a vă teme
nici de furtuna valurilor, nici de năvala hoților, nici de
atacul făcătorilor de rele, nici de furia vânturilor și nici
de vătămarea fiarelor, căci biserica este liman lipsit de
toate acestea, liman duhovnicesc al sufletelor.

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

Sursa: Cuvântare la Botezul Domnului, trad. pr.

Dumitru Fecioru, revizuită de Ierom. Policarp
Pîrvuloiu, PSB 14, Sfântul Ioan Gură de Aur. Predici
la sărbători împărătești și Cuvântări de laudă la sfinți,
București: Basilica, 2015, p. 59.

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 7

 DESPRE AGHIASMĂ ŞI SCĂLDATUL ÎN RÂURI
1. Nu există aghiasmă mai puternică! Apa
sfințită sau aghiasma din ajunul sărbătorii (18
ianuarie) și din ziua Bobotezei (19 ianuarie) este
identică: nu există „aghiasma mai puternică din ajun”
– este o invenție populară!

2. La sfințirea apei, nu are loc o reacție chimică:

contact între crucea argintată și apă, cum zic unii
sceptici! Apă se sfințește prin lucrarea Duhului Sfânt.
Pentru ca să nu mai apară dubii, recomand preoților să
folosească la slujba sfințirii cruci de lemn.

3. Calitatea sfințitoarea a apei nu se schimbă,

chiar dacă culoarea aghesmei se schimbă. Rugăciunea
este identică, puterea Duhului Sfânt este neschimbată.

5. Creștinii trebuie să se împărtășească în

această zi! Iar dacă s-au împărtășit, nu mai au nevoie
de scăldat, căci Împărtășania se oferă „spre trezirea
sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu
Sfântul Tău Duh”.

6. Stimați părinți, nu puneți în pericol viața

copiilor, băgându-i în apă rece; nu faceți experimente,
nu încercați pe Dumnezeu!

7. Totodată se observă, scăldatul este însoțit de

4. Scăldatul în râuri, iazuri, piscine și alte
rezervoare de apă de Botează nu are nimic în comun
cu sărbătoarea și nu se regăsește în Evanghelie sau în
Sfânta Tradiție. Să nu încurcați scăldatul cu Sfântul
Botez, care este irepetabil („Mărturisesc un botez spre
iertarea păcatelor”). Scăldatul respectiv nu poate ierta
păcatele, nici să curețe sufletul. Ar fi prea ușor să te
speli de păcate, răbdând frigul și apă înghețată. Însă
Hristos spune să intrăm pe poarta cea strâmtă, care este
ingustă! (Matei 7, 13, 14).
consumul de alcool, lucru dăunător atât pentru suflet,
cât și pentru trup.
8. Creștinii trebuie să se comporte decent la
primirea aghesmei, fără îmbulzeală și sfadă! Să dăm
dovadă de cultură, răbdare și dragoste față de aproapele!
9. Nu e nevoie să cărați căldări cu aghiasmă,
pentru că după regula bisericească consumul aghesmei
mari se face doar 8 zile, iar în restul anului se consumă
aghiasma mică (obișnuită)!

10. Preoții nu trebuie să profite de această

sărbătoare, făcând vânzări de aghiasmă și busuioc în
curtea bisericii. Hristos învață: „în dar ați luat și în dar
să dăți”!

Preotul Dr. Maxim Melinti

8 Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021

 NAŞTEREA DOMNULUI VĂZUTĂ
PRIN OCHII COPIILOR

Corina Covalenco, 10 ani Amelia Stognienco, 10 ani

Nicoleta Țurcan, 11 ani Sorin Purice, 10 ani

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 9

 Veniamin Zaharia, 10 ani

Gabriela Graur, 10 ani

Simona Negru, 11 ani

10 Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021

 Xenia Efimov, 11 ani

David Cerevati, 11 ani

Marina Graur, 11 ani

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 11

 Dragoș Graur, 11 ani

Damian Ganea, 11 ani

Daniel Bulgaru, 11 ani

12 Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021

 Bogdan Modîrchi, 10 ani Vladimir Gherbalî, 11 ani

Milena Boțan, 11 ani Bianca Verdeș, 10 ani

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 13

 David Noni, 11 ani Corina Hodobaș, 8 ani

Ionela Izbaș, 10 ani Karim Țurcanu, 11 ani

14 Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021

 Daniela Durbală, 7 ani

Alexandra Baractari, 11 ani

Arina Secher, 8 ani

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 15

 Paula Marcu, 11 ani

Carolina Sîrbu, 11 ani

Aceste desene au fost realizate de elevii Gimnaziului
„Ion T. Costin” din satul Ghidighici,
în cadrul orelor de Religie,
sub îndrumarea Preotului Drd. Vasile Manică

16 Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021

 BOBOTEAZA, ÎN BISERICĂ ŞI ÎN AFARA EI
Sărbătoarea care aminteşte şi reactualizează Botezul
Domnului nostru Iisus Hristos (Boboteaza sau
Epifania) este una dintre sărbătorile care ocupă un
loc însemnat, atât în viaţa liturgică ortodoxă, cât şi în
pietatea particulară a credincioşilor ortodocşi.
În viaţa liturgică, această sărbătoare ocupă un
loc important încă din cele mai vechi timpuri.
Documentele care o menţionează şi care o trec în lista
sărbătorilor închinate Mântuitorului arată că ea a fost
ţinută totdeauna cu mare solemnitate. La frumuseţea,
fastul şi solemnitatea acestei sărbători a contribuit în
mod deosebit legătura ei foarte strânsă cu sărbătoarea
Naşterii Domnului. Până în secolul al IV-lea,
sărbătoarea cunoscută sub numele de Epifanie, ţinută
pe 6 ianuarie, nu era altceva decât serbarea comună a
Naşterii şi botezului Mântuitorului Iisus Hristos.
De asemenea, fastul şi solemnitatea erau amplificate
de primirea catehumenilor în biserică, prin Taina
Sfântului Botez. Postul din ajunul Bobotezei, în
prezent mijloc de pregătire pentru praznicul Botezului
Mântuitorului, are la origini postul pe care catehumenii
îl ţineau, pregătindu-se pentru propriul botez. Primirea
candidaţilor la botez în sânul Bisericii avea loc, de
asemenea, la sărbătoarea Naşterii Domnului, la Paşti şi
la Rusalii. La aceste sărbători, în cadrul Sfintei Liturghii,
imnul „Sfinte Dumnezeule…” este înlocuit cu imnul
„Câţi în Hristos v-aţi botezat…”. Botezul fiind legat de
aceste sărbători, celebrarea lor anuală devenea pentru
fiecare dintre cei botezaţi şi ziua amintirii propriului
botez.
Din păcate, în prezent, Taina Botezului se oficiază,
în numeroase locuri, în timpul săptămânii, ca o
„ceremonie privată”[1], izolată de sfânta Liturghie,
pe înserate şi parcă pe ascuns, cu participarea unui
număr foarte restrâns de credincioşi. Având în vedre
Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021
importanţa Botezului în viaţa primitorului, dar şi
în viaţa comunităţii, se impune ca tradiţia veche şi
autentică a Bisericii să fie restaurată.
Un alt element care sporeşte frumuseţea şi
solemnitatea Bobotezei este sfinţirea apei celei mari.
În vechime, în ajunul acestei sărbători, într-un cadru
mai puţin solemn, avea loc sfinţirea apei pe care preoţii
o foloseau la binecuvântarea caselor credincioşilor. În
ziua praznicului, la sfârşitul Sfintei Liturghii, se face
din nou sfinţirea apei pe care credincioşii o iau la
casele lor spre a o consuma. Sfinţirea apei din ajunul
Bobotezei aminteşte de botezul cu care boteza Sfântul
Ioan în pustiul Iordanului, iar cea din ziua Bobotezei
aminteşte de însuşi botezul Mântuitorului. Agheasma
de la Bobotează este numită Agheasmă mare pentru că
sfinţirea ei se face printr-o dublă invocare a Duhului
Sfânt şi pentru că ea se săvârşeşte în ziua în care
Mântuitorul Iisus Hristos a sfinţit apele, prin pogorârea
şi botezul Său în apele Iordanului[2].
Dar sfinţirea apelor la 6 ianuarie comportă şi alte
semnificaţii. Acest eveniment inaugurează o nouă etapă
în istoria sfântă a mântuirii, o etapă care reeditează,
într-un alt cadru şi într-o altă eră, cea creştină, și
paradiziacă. Atunci „Duhul lui Dumnezeu se purta
pe deasupra apelor” (Facere 1, 2) şi încălzea făptura,
dădea viaţă sau, cum spune Sfântul Vasile cel Mare,
dădea viaţă apelor după chipul găinii care cloceşte
şi dă putere de viaţă ouălor[3]. Începând cu botezul
Mântuitorului, Duhul lui Dumnezeu Se coboară iarăşi
peste făptură şi o înnoieşte, adevăr exprimat şi de
imnele liturgice. Un antifon din rânduiala Utreniei
duminicilor spune: „Prin Duhul Sfânt toată făptura se
înnoieşte, iarăşi alergând la cea dintâi”[4].
Pogorârea Mântuitorului în apele Iordanului este
totodată semnul iubirii Lui faţă de oameni. Din iubire El
se solidarizează cu cei împovăraţi de păcate. În Iordan
coborau toţi aceia care se simţeau apăsaţi de păcate şi
care aşteptau cu nădejde izbăvirea. „Şi ieşeau la el tot
ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau către
el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele” (Marcu
1, 5). Hristos se afundă în apele Iordanului, solida-
rizându-Se cu cei păcătoşi preînchipuind, în apele
Iordanului, solidarizarea noastră cu moartea Lui.
În pietatea particulară a credincioşilor ortodocşi,
Boboteaza are, de asemenea, semnificaţii importante şi
variate, unele dintre ele folositoare, altele nesănătoase.
17
 Mulţimea credincioşilor care participă la sfinţirea apei
celei mari arată multa lor iubire de sfinţenie şi dorinţă de
sfinţire. Biserica se roagă ca apa ce se sfinţeşte să se facă
„dar de sfinţenie şi curăţie de păcate, spre tămăduirea
sufletului şi a trupului şi spre tot folosul de trebuinţă[5].
Aceste realităţi sunt experimentate de credincioşi şi se
reflectă în comportamentul lor faţă de apa sfinţită. Ei
o iau în casele lor, consumă din ea în zilele de după
bobotează, în zilele de post şi de sărbătoare, o păstrează
la loc de cinste, se stropesc atunci când sunt tulburaţi
şi au încercări, stropesc casele, vitele, ţarinile, pentru
că ea, cu harul şi puterea lui Dumnezeu, este „izvor de
nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate,
vindecare de boli, diavolilor pierire, îndepărtarea
puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească”,
iar cei ce se stropesc sau gustă din ea o au „spre curăţirea
sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre
sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă” (din
rugăciunea de sfinţire)[6].
Dar în viaţa particulară a credincioşilor, la umbra
pietăţii şi spiritualităţii autentice, au apărut tradiţii
şi obiceiuri, unele dintre ele cu implicaţii, altele care
afectează activităţile cotidiene şi îi derutează în special
pe tineri, mai ales atunci când promotorul lor este un
credincios în vârstă, care ştie mai bine, pentru că „aşa
a prins el de când este”. Nu ne vom referi la toate aceste
obiceiuri şi tradiţii, ci doar la unele pe care le întâlnim
mai des şi care uneori creează probleme în pastoraţia
preoţilor.
Una dintre întrebările adresate frecvent de credincioşii
noştri este dacă Agheasma mare poate fi înmulţită sau
nu. Ei bine, din capul locului trebuie să spunem că
ea poate fi înmulţită. În susţinerea acestei afirmaţii
avem argumente istorice, teologice şi practice. În
vechime, sfinţirea apei mari se făcea la râuri sau la
fântâni. Or, chiar în momentul în care apa se sfinţea, se
şi înmulţea. Nimeni nu oprea izvorul ca să izvorască.
În al doilea rând, înmulţirea aghesmei nu afectează
calitatea ei. Ea nu devine, prin înmulţire, mai puţin
sfinţită. Sfinţirea nu se diluează. A considera că prin
înmulţire sfinţenia apei ar fi afectată într-un fel sau
altul înseamnă a minimaliza lucrarea harului lui
Dumnezeu, care nu se diluează şi nu se divide. El este
întreg într-o picătură de apă, ca şi într-o cantitate mai
mare, de aceea doar gustăm apa din sfinţită şi nu este
necesar să consumăm cantităţi mari pentru a ne sfinţi.
În al treilea rând, în trecut ca şi în prezent, în ajunul
Bobotezei, preotul vizitează casele credincioşilor şi le
binecuvintează stropind cu agheasmă. Este greu de
închipuit că în trecut preoţii mergeau prin cetate sau
18
prin sate purtând vase imense cu agheasmă neînmulţită,
în cantităţi atât cât să le ajungă pentru toate casele,
sau că de atunci şi până acum cineva ar fi făcut aceste
lucruri.
Direct legată de aceasta este problema spălării
lucrurilor din casă în perioada care urmează praznicului
bobotezei. Având în vedere că apa pe care o aducem de
la fântână, ca şi cea care ne vine în casă pe conductă, nu
mai este apa din apa din fântână sau de la râul unde se
făcea sfinţirea apelor altădată, putem să spălăm în orice
zi de peste an. Este adevărat că tradiţia pioasă afirmă că
în ziua Bobotezei toate apele se sfinţesc, arătând prin
aceasta că Duhul Sfânt revine în sânul creaţiei, însă
agheasmă (apă sfinţită) devine doar aceea asupra căreia
se face rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt[7]. Un
argument în plus în susţinerea acestui adevăr ar fi acela
că chiar cei care susţin că toate apele se sfinţesc nu
consumă apă de la fântână sau de la chiuvetă în loc de
agheasmă. În plus, atunci când le este sete, indiferent
dacă este pe nemâncate sau nu, consumă apă din
fântână sau de la robinet, fără să considere că aceasta
este Agheasmă mare.
Privitor la timpul în care se consumă Agheasma
mare, trebuie să spunem că o rânduială statornică
în viaţa credincioşilor noştri sfătuieşte şi îngăduie
consumarea ei până în data de 14 ianuarie, zi în care
se încheie sărbătoarea Bobotezei. Sărbătorile mari
au o înainte-prăznuire, sărbătoarea propriu-zisă şi o
după-prăznuire. Înainte de sărbătoarea însăşi şi după
sărbătoare, până la încheierea ei (numită „odovanie”),
cărţile de cult, pe lângă slujba închinată sfinţilor
din zilele respective, conţin şi imne care preamăresc
sărbătoarea mare din acel interval de timp. Însă
agheasma poate fi consumată şi în celelalte zile de peste
an. Pentru aceasta, credinciosul trebuie să-şi întrebe
duhovnicul şi să ia binecuvântare în acest sens. Tot cu
referire la timpul consumării Aghesmei mari, se pune
întrebarea dacă aceasta trebuie să fie înainte sau după
anafură. Deşi acest lucru este precizat de preoţi în zilele
Bobotezei, accentuăm că totdeauna agheasma (mare
sau mică) se ia înainte de anafură, întrucât agheasma
este sfinţită prin chemarea şi lucrarea Duhului Sfânt, în
timp ce anafura este pâine binecuvântată prin rostirea
uni formule de binecuvântare şi prin atingerea ei de
Sfântul Disc şi de Sfântul Potir.
O altă practică întâlnită la preoţi, atunci când vizitează
casele credincioşilor în ajunul Bobotezei, stă în legătură
cu busuiocul pe care îl foloseşte preotul pentru a stropi.
Există în popor credinţa că dacă o fată ia un fir din acel
Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021
busuioc şi îl pune sub pernă, în noaptea de 5 spre 6
ianuarie, va visa pe cel care îi va fi soţ. În unele zone ale
ţării, fetele ţin post negru în ziua de 5 ianuarie, după ce
dimineaţa s-au spălat cu apă neîncepută, iar seara, după
ce îşi fac rugăciunea, merg la culcare. Se poate sesiza
aici un amestec de evlavie şi superstiţie.

Postul din ajunul bobotezei este practicat din vremuri

străvechi din motivele arătate mai sus. Rugăciunea este
hrana care întăreşte sufletul, şi trupul în timpul postului.
Superstiţiile însă adăugate acestor osteneli duhovniceşti
nu poartă girul Bisericii. Postul şi rugăciunea urmăresc
curăţirea de păcate, sporul duhovnicesc şi întâlnirea
cu Dumnezeu. A face aceste osteneli duhovniceşti cu
scopul de a şti mai dinainte cum şi cine va fi soţul este o
necinstire a lui dumnezeu. Mai mult decât atât, nimeni Pr. Prof. Dr. Viorel Sava
nu este atât de vrednic încât Dumnezeu să-i descopere Facultarea de Teologie Ortodoxă
ceea ce el îşi doreşte şi nici atât de decăzut şi păcătos „Dumitru Stăniloae”,
(mai cu seamă atunci când realizează păcatul şi se Iași, România
pocăieşte) încât Dumnezeu să nu-i poarte de grijă. Nici
firul de busuioc, nici pisica neagră, nici visele etc. nu
pot să facă ceva, ci numai Hristos-Domnul, pe Care,
la sfârşitul fiecărei slujbe, în rugăciunile Bisericii şi în
cele particulare, Îl numim „nădejdea noastră”. Patericul [1] Al. Schmemann, Din apă şi din Duh, trad. De Pr.
ne dezvăluie faptul că părinţii pustiei nu numai că nu Prof. Ioan Buga, Editura Symbol, Bucureşti, 1992, p.6
şi-au dorit să aibă descoperiri de la Dumnezeu, ci le-au .
şi refuzat pe cele pe care le-au avut. Când un avvă a fost [2] Cf. Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgică specială,
întrebat de ce a izgonit pe îngerul care i s-a arătat, el a Bucureşti, 1980, p. 459.
răspuns: „Dacă vedenia este de la diavol atunci este bine
că nu am primit-o, iar dacă este de la Dumnezeu, el ştie [3] Omilia a II-a. Despre „Pământul era nevăzut şi
de ce nu am voit să o primesc”, smerindu-se şi arătând netocmit”, trad. De Pr. D. Fecioru, în „PSB”,
prin aceasta că nimeni nu este vrednic, indiferent de EIBMBOR, vol. 17, Bucureşti, 1986, p.92.
eforturile şi ostenelile duhovniceşti pe care le face, să
primească descoperiri de la Dumnezeu. Ele Se ascund [4] Antifonul al doilea de la Utrenia glasului I, în
celor ce scormonesc tainele Sale, dar Se descoperă celor Octoih Mare, ediţia a II-a, Bucureşti, 1975, p. 17.
care cu inima înfrântă şi smerită Îi slujesc. Numai în
această stare, dublată de profunda şi deplina pocăinţă, [5] Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, 2006, pp.
psalmistul David a văzut pe cele ascunse şi nearătate 678-679, din cererile speciale ale Ecteniei mari
ale lui Dumnezeu: „Cele nearătate şi cele ascunse ale din rânduiala slujbei.
înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie” (Psalmul 50, 7).
[6] Ibidem, p. 586.
Binecuvântările lui Dumnezeu revărsate peste noi
prin sărbătoarea Bobotezei, ca de altfel prin toate [7] Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Biserică şi cult pe
sărbătorile, daruri menţionate în parte aici, ne arată că înţelesul tuturor, Editura Europartner, Bucureşti,
evlavia autentică găseşte în sărbători, şi în cultul divin 1996, pp. 187-188.
în general, un izvor nesecat şi dătător de viaţă. Evlavia
îndoielnică este aceea care se risipeşte în cele neesenţiale, [8] Pr. Prof. Dr. Viorel Sava, „Boboteaza, în Biserică
care vrea să-şi tămăduiască setea ocolind izvorul sau şi în afara ei” în „În Biserica Slavei Tale”. Studii
adăpându-se din izvorul de apă pictat pe perete, cum de teologie şi spiritualitate liturgică, vol. I, col.
spune Părintele Cleopa într-un cuvânt al său[8]. Episteme, Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 99-104.

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 19

 CE TREBUIE SĂ CUNOAȘTEȚI ÎNAINTE DE BOTEZ?
CE ESTE BOTEZUL?
Botezul este Taina prin care omul, prin
întreită afundare în apă, se renaște spre o
viaţă nouă, devenind membru al Bisericii.
Spre regret, astăzi botezul ortodox a deviat de la
sensul lui inițial și a devenit un act privat, săvârșit
separat de liturghie, uneori chiar și în afara bisericii
(acasă, la restaurant), în absența comunității, „după
ușile închise”, pentru un număr restrâns de invitați.
Botezul s-a transformat într-o ceremonie privată,
ruptă din contextul liturgic și viața comunității și s-a
mutat într-un local bogat, pentru celebrarea cumătriei
și colectarea banilor. Acolo orice lucru „necesar” este
prezent: crâjme, dansători, DJ, cântăreți și moderatori,
colaci și daruri, doar că locul pentru Hristos acolo nu
se găsește! Mai mult accent se pune pe evenimentul
post-botez, de cât pe importanța propriu-zis a
botezului. Așa se întâmplă că atunci când o familie
vrea să-și boteze copilul, folosesc cuvântul „cumetrie”
și nu „botez”. De ce? Pentru că au rezervat localul, au
împărțit colaci la cumetri, au comandat totul necesar
de a-le gurii, iar botezul l-au lăsat pe ultimul plan, ca o
parte a programului festiv.
Cine sunt naşii? Care este rolul lor la botez şi
care sunt datoriile lor faţă de fini? Naşii sunt persoanele
(adulte) care însoţesc pe prunc la botez, răspunzând şi
făcând cuvenita mărturisire de credinţă în locul şi în
numele pruncului care se botează. Naşii sunt părinţii
sufleteşti ai pruncului şi garanţii acestuia în faţa lui
Dumnezeu şi a Bisericii, făgăduind că pruncul va fi
crescut în credinţa creştină şi că va fi un bun creştin.
Naşul trebuie să fie obligatoriu creştin ortodox şi un
20
bun creștin. El trebuie să cunoască învăţătura creştină
privitoare la botez, precum şi din rugăciunile care se
rostesc, îndeosebi Crezul sau Simbolul credinţei. Nu
pot fi naşi părinţii copilului. Totodată, între naşi şi cei
botezaţi se creează rudenia duhovnicească, încât ei
ulterior nu pot să se unească prin căsătorie.
Participarea cumetrilor la botez
Despre rolul nașilor de botez s-a vorbit și s-a scris
destul. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ar şti omul
ce răspundere are la botez şi cununie, s-ar alerga mile
întregi până să găseşti un naş”. Și totuși la botezuri
observ tot mai mulți nani, iar unii sunt doar însriși
nominal în certificatul de botez, fără ca să asiste, să fie
prezenți.
Cine participă la botez?
La botez vor participa toți cumetrii anunțați în
prealabil. Ne-am obișnuit că la biserică părinții
copilului, ca regulă, scriu un singur nan - pe el sau pe
ea (în caz dacă sunt cuplu). Și am observat un fenomen!
Dacă s-a scris doar ea – de ex. Maria, respectiv el – Ion,
nici măcat nu vine la biserica la botez; vine numai la
petrecere – cumetrie, argumentând: „ce să fac acolo,
dacă tot nu am fost înscris la biserica ca nan?”. Absența
unuia din cuplu nu poate fi justificată nici teologic,
nici rațional. Precum tata și mama copilului sunt
numiți ambii părinți biologici, la fel, ambii nani vor fi
considerați părinți duhovnicești al finuțului de botez.
Deci, ambii nani trebuie să fie prezenți la biserica,
respectiv și preotul îi va pomeni la finalul botezului și
pe „Maria” și pe „Ion”!
Despre crîjmă
Crîjma derivă de la cuvântul hrizma, care din limba
greacă se traduce ca ungere. De aici vine și Hristos,
adică „Unsul” lui Dumnezeu.
În timpul slujbei Botezului se încadrează cea de-a
două taină – Mirungerea sau Ungerea cu Sfântul Mir,
care în greacă așa și se numește Χρίσμα sau Το ιερό
Μυστήριο του Χρίσματος.
Acest Mir, inițial îmbiba haina baptismală sau cămașa,
pe care o îmbrăcau la ieșirea din baptisteriu (bazin mare
pentru botezul celor maturi). Timp de o săptămână, cei
nou-botezaţi erau numiţi luminaţi (φωτισομένος): atât
în sens spiritual, dar şi pentru că trebuiau să poarte
timp de o săptămână haina albă de la Botez şi să se
Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021
împărtăşească zilnic cu Sfintele Taine, iar în a opta zi Apropo, despre tatăl copilului nu se spune
li se ştergea fruntea de Sfântul Mir şi erau dezbrăcaţi absolut nimic, respectiv el nu a avut „vacanță”
de haina albă. După aceea, încă o perioadă anumită, ei și logic trebuia să fie nelipsit de la liturghia
erau numiţi neofiţi (νεόφυτος). duminicală, și să se împărtășească de fiecare dată.

După ce creștinismul a căpătat drepturi în cadrul

Imperiului Bizantin, botezul copiilor devine tot mai
răspândit, și respectiv haina sau cămașa a fost înlocuită
cu o pânză albă, iar în zilele noastre cu un prosop mare.

Molitfelnicul sau Trebnicul, care conține slujba

Botezului spune: „Apoi îl îmbracă (pe cel botezat) în
haină curată, zicând: Se îmbracă robul lui Dumnezeu
(N) în haina dreptăţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.” Iar cântărețul cântă: „Haină luminoasă dă-mi
mie, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină,
Mult-milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.”.

Și doar în spațiul nostru, unde practica de a avea „99

de cumetri” a devenit „normalitate”, în loc de un prosop,
vedem zeci de prosoape, de diferite forme și culori.

Deci, în mod normal, crîjma se socoate doar acea

pânză albă în care ținem copilul după scufundarea în
cristelniţă. Dar nicidecum crîjmă nu poate fi considerat
prosopul, îmbodobit cu un buchet de busuioc, flori vii
sau de plastic.

Despre molitva
La botez nășica retrăiește ca mamei copilului care va
fi botezat să-i fie citită „molitva/molifta”.
Rânduiala bisericească prevede o rugăciune
specială pentru mamă, un act de „revenire” sau
„reintegrare” a mamei în biserică după o
perioadă de absență, care a durat 40 de zile.
Rugăciunea nu este un act magic. Este o
„admitere” pentru ca mama, după o scurtă
„vacanță” de 40 de zile după naștere, iarăși să
revină în biserică.
Cu ce scop? Ca iarăși să se împărtășească la
fiecare liturghie! Vedeți ce se spune în
rugăciune: „Şi o învredniceşte pe ea (mama
copilului) să se împărtăşească cu cinstitul Trup
şi scumpul Sânge al Hristosului Tău”. Acesta
este sensul molitvei. Revine la ritmul normal a
creștinului normal - vine duminica la biserica
pentru celebrarea vieții, patimilor, morții și
învierii lui Hristos, adică primește Sfânta
Împărtășanie.
DE ȘTIUT!
1. Înger păzitor copilul primește la naștere, dar
nu la botez. De aceea, ipoteză că copilul trebuie
neapărat botezat ca să primească „îngeraș”
– face parte din „teologia băbească”.
2. Mama are voie să iasă din casă până la botezul
copilului. De aceea mama va ieși din casă, și va
face treburile necesare și vizitele la medic, fără
nici-o teamă. Asta se referă mai ales la cei care
locuiesc prin sate. Acolo persistă tradiția că
până la botez mama nu are voie să ia apă din
fântână, iar femeia, care face acest lucru, spurcă
fântâna și apa.
3. La împlinirea celor 40 de zile de la nașterea
copilului, mama cu copilul vor veni la biserică,
li se va citi rugăciunea-„molitva” pentru mamă
și rugăciunea de îmbisericire a copilului.

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 21

 De acum mama poate să intre în biserica și ÎNDATORIILE PĂRINȚILOR!
poate să se împărtășească, chiar dacă copilul
încă rămâne nebotezat. 1. Dați copiilor voștri educație creștinească cu
ajutorul Sfintei Scripturi!
4. În caz că s-a îndeplinit punctul 3, mama
copilului, împreună cu tata vor intra în biserică 2. Frecventați regulat Sfânta Biserică, participând
și vor asista ambii la botez. la liturghie!

5. Vorba că copilul mort nebotezat merge în iad 3. Împărtășiți-vă cu regularitate împreună cu

– este un mit și este lipsit de temei evanghelic,
deoarece Dumnezeu este un Domn al dragostei
și milostivirii.
6. Nici copilul, nici mama acestuia nu au voie să
poarte ață roșie la mână „contra deochiului”,
nici până la botez, nici după, căci face parte din
superstiții. Omul credincios va avea încredere
doar în Dumnezeu și nu în practici păgâne și
basme populare.
7. În cristelnița nu se aruncă bani, nici petale de
flori.
copiii voștri!
4. Învățați împreună și rostiți împreună în Biserică
și acasă rugăciuni, cântări bisericești și imnuri
creștine!
5. Învățați copiii să ajute pe cei nevoiași și
singuratici!
6. Învățați copiii voștri să iubească natura – flora
și fauna!
7. Îmbrăcați-vă copiii voștri decent și modest!

8. Dacă la aceiași slujbă sunt botezați mai mulți 8. Învățați copiii voștri să muncească și să
copilași concomitent, asta nu-i face pe ei frați și prețuiască munca celor din jur!
surori biologici sau de sânge, decât doar frați și
surori întru Hristos, precum suntem cu toții. 9. Oferiți copiilor voștri mâncare sănătoasă și
gustoasă!
9. Botezul nu se face acasă, ci numai în biserică.
Vorba că dacă în biserică e frig în timpul iernii, 10. Păstrați tradițiile neamului și sărbătorile
nu este un argument de a face botezul acasă. naționale, învățând astfel copiii să iubească
Astfel botezul poate fi lăsat pentru un timp mai Patria și să se mândrească că sunt născuți în
călduros, iar copilului nu-i încurcă prin nimic Moldova!
amânarea botezului.
Preotul Dr. Maxim Melinti
10. Somnul liniștit după botez – la fel face parte din
basmele băbești. Copilul desigur poate dormi
mai liniștit după botez. Însă asta se datorează
în mare parte harului Duhului Sfânt, care se
pogoară peste cel botezat și peste noi toți, în
timpul primirii sfintelor taine (Botez, Cununie,
Împărtășanie). Lucrul acesta este mai simțit
pentru cei mături, care după liturghia la care
s-au împărtășit, î-i trage la somn (Apropo,
interdicția de a dormi după ce te-ai împărtășit
e un basm. Nu ni se întâmplă nimic groaznic
dacă dormim după liturghie!).

22 Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021

 NÉPSIS: Publicaţie pastoral-misionară a Parohiei Ortodoxe Ghidighici

SF. IOAN BOTEZĂTORUL ŞI „IONII” DE AZI

Şi cu aspră înfrânare
De lipsă la orişicare,
Dar Ionii cei de-acum
Au lăsat post şi ajun;
De ziua lui Sf. Ion
Vai, în ce păcate dorm!
Cârduri mici şi cârduri mari
Tot cete de oameni tari
Pe la birturi se pornesc,
Beţii straşnice croiesc.
Sf. Ion cel umilit
Alcoolul n-a iubit,
Dar Ionii cei de azi
Te apucă de grumazi
Când le spui de înfrânare
E timpul sărbătorilor de iarnă. Sau, mai bine zis, Şi de-a beţiilor lăsare.
e timpul petrecerilor de iarnă, căci, începând de la Te cârpeşte peste gură
Crăciun, petrecerile se ţin lanţ. Când le-arăţi ce-i în Scriptură.

Acum, pe la Anul nou şi Botez, este mai ales timpul Chefurile şi beţiile de „ziua numelui” sunt cea
când tot creştinul cu „ceva dare de mână” ţine să-i tragă mai grozavă batjocură ce se poate aduce sfinţilor lui
câte un chef. Acum iarna este, mai ales, timpul când se Dumnezeu. Sunt cea mai fioroasă mărturie despre cât
îmbată oamenii de „ziua numelui”. de mult a lucrat diavolul, mişelul, în această lume şi în
sufletele creştinilor.
Au început-o „Nicolaii” cu Sf. Nicolae, au venit apoi
„Vasilii” la Anul Nou şi pe urmă vine grosul „Ionilor” Dragă cititorule! Porţi şi tu un nume de sfânt? Apoi
din ziua a doua de Botez. ia seama! Ori te poartă cum ţi-e numele, ori te leapădă
de acest nume. Nu batjocori amintirea sfinţilor cu
Vai ce păgânătate şi batjocură este aceasta! Despre nici păgânătăţi ca şi cele ce se fac la „ziua numelui”.
un sfânt nu spune Sf. Scriptură că ar fi fost iubitor de
chefuri şi beţii – iar cei ce poartă numele lor, „Nicolaii”,
„Ionii”, „Vasilii” etc. se îmbată în numele lor. Părintele Iosif Trifa
Sursa: Oastea Domnului, nr. 2 / 8 ianuarie 1933, p. 1.
În special, vai ce batjocoră cumplită i se aduce
Sfântului Ioan Botezătorul. Sf. Ioan a fost un adevărat
sfânt al înfrânării. Biblia ne spune că încă din pântecele
mamei sale a fost prorocit ca unul ce nu va bea nici
vin, nici băuturi îmbătătoare (Lc 1, 15). A trăit o viaţă
întreagă aplecat în rugăciune şi înfrânare, hrănindu-se
cu acride şi miere sălbatică.

Iar „Ionii” de azi? Beau, chefuiesc şi păcătuiesc de

„ziua” acestui nume sfânt. Precum aşa de bine spunea
acest lucru ostaşul Domnului Mihail Şandru din
Mehadia, jud. Caraş, în poezia „Onomastica Ionilor”:

Sf. Ion cel din Scripturi

N-a făcut beţii şi chefuri
Alcoolul n-a iubit
Cu acride a trăit

Nepsis Anul V, Nr. 1-2 (13-14) 2021 23

CENTRUL SOCIAL „INSULA FERICIRII”
În anul 2014, pe lângă Biserica Ortodoxă „Acoperământul
Maicii Domnului” din satul Ghidighici, a fost înfiinţată
Asociaţia Obştească “INSULA FERICIRII”, care a fost
înregistrată în cadrul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova,
cu nr. 7044 din 23 decembrie 2014.
Asociaţia Obștească “Insula Fericirii” este o organizaţie de
binefacere, neguvernamentală, apolitică, nonprofit, care
desfășoară numeroase proiecte caritabile, culturale, sociale,
educaţionale, sportive şi ecologice.
Pentru ca misiunea noastră să fie desfășurată cu mai mult succes și cu condiții potrivite serviciilor propuse,
în anul 2015 noi am început construcţia Centrului de Caritate, Credinţă şi Cultură „Insula Fericirii” la
Ghidighici. Acest centru va adăposti: cantină și curăţătorie socială; centrul pentru copii din familii vulnerabile și
vârstnici solitari; adăpost pentru persoane aflate în dificultăţi; clase de studii; bibliotecă parohială; etc.
Acest centru va deveni o adevărată insulă a fericirii şi a mângâierii pentru cei suferinzi şi îndureraţi. Iar la intrare
vom afişa următorul mesaj: Dacă suferi, oricine ai fi, intră, mănâncă, odihneşte-te, recapătă-ţi speranţa, aici
eşti iubit!

Cum ne puteți ajuta?

• Făcând transfer pe contul bancar în • Oferind cele 2% din venitul anual
LEI MD: BC Moldova-Agroindbank SA
• Prin intermediul PayPal
C/F: 1014620010144
Paypal/islandofhappiness
IBAN: MD33AG000000022512474878
BIC: AGRNMD2X885 • Prin intermediul terminalului QIWI
EURO: BC Moldova-Agroindbank SA Alte servicii/Caritate/Insula Fericirii
IBAN: MD18AG0000000022513105357
SWIFT: AGRNMD2X

Contacte:
Președintele – Maxim Melinti
Mob: +373-792-56-111
Adresa: mun. Chișinău, MD-2088, s. Ghidighici, str. Ștefan cel Mare, 55A,
e-mail: insulafericirii@gmail.com
facebook.com/insulafericirii