Anul IV, Nr.

1-3 (8-10) 2020

Dacă aș putea să zbor

Dacă aș putea să zbor
Ca un vultur, înspre nori
Și să spun eu tuturor
Că Hristos este cu noi.

Că Hristos pe toți iubește,

Și ne așteaptă tot mereu.
Că nu trăim creștinește,
Și nici nu ne pare rău.

Da, e greu ca să iubim,

Da, e greu ca să iertăm.
Tot vorbim, vorbim, vorbim
Și apoi ușor uităm.

Noi uităm că suntem rude Haideți să iubim mereu

Căci avem părinți comuni. Și să credem-n Dumnezeu,
Însă nimeni nu aude, Iar cu fapte cele bune,
Și nu vrea să fie bun. Să schimbăm această lume.
INTRAŢI TOŢI ÎNTRU BUCURIA DOMNULUI NOSTRU!
De este cineva creştin bun şi iubitor de Dumnezeu, să
se bucure de acest Praznic frumos şi luminat. De este
cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru
bucuria Domnului său.

De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata.

De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească
astăzi răsplata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul
al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva
după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, că
de nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până la
ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.

De a ajuns cineva abia în ceasul ai unsprezecelea, să nu

se teamă din pricina întârzierii, că darnic fiind Stăpânul,
primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte
pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat
din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă, miluieşte, şi pe cel
dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte;
şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul
îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului
nostru: şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata.
Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi
înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi
cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină,
ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă
flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-
vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni
de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte.Nimeni să
nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare
a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a
slobozit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea
cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul cel ce s-a coborât
în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din
trupul lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia a
grăit: iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-te pe tine
jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a amărât, că a fost
batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că
s-a surpat; s-a amărât că a fost legat. A primit un trup
şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a
întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin
ceea ce nu vedea.

Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020

Unde-ţi este, moarte, acul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos
şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici
un mort nu aste în groapă; căci Hristos, sculându-se din morţi, începătorul celor adormiţi s-a făcut.
Lui i se cuvine mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură pentru Sfânta și Dumnezeiasca învierea a Domnului și
Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020

 Doi creștini
Zece creștini “mititei” se-mpărțeau în două,
Unul nu ținea cu ei, și-au rămas doar nouă!
Nouă creștini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, și-au rămas doar opt.
Opt creștini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, și-au rămas doar șapte.
Șapte creștini erau “buni”, însă unul trase
Niște halbe la măsea, și-au rămas doar șase.
Șase credincioși “de rang”, nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, și-au rămas doar cinci.
Cinci creștini “evlavioși” se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, și-au rămas doar patru.
Patru sfinți filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, și-au rămas doar trei.
Trei creștini se tot gândeau care-i mai de soi,
Să-l aleagă predicator, și-au rămas doar doi.
Doi creștini...iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocăit, și-a rămas doar unul.
...Un creștin, doar un creștin..., unul ca și noi,
A vorbit despre Isus, și-atunci au fost doi.
Doi creștini când s-au rugat, Domnul le-a dat rouă,
Harul lui a fost bogat, și-au ajuns la nouă.
Nouă creștini s-au unit pentru mărturie,
Și-au crescut, s-au înmulțit, și-s acum o mie...
Înțelege, frate, azi, că nu-ți spun povești,
Că din soiul acestora poate și tu ești.
Ori ești martor, martor viu, și iubești lucrarea,
Ori ești cu echipa rea..., cea cu demolarea!
Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020
 RECOMANDĂRI PENTRU PAȘTILE BLĂJINILOR
1. Nu faceți schimb de pomeni unii cu alții, dar faceți milostenie cu cei care într-adevăr au nevoie:
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Matei 25,36.
2. Aprindeți o lumânare și rugați-vă pentru cei adormiți:
Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii. 1 Timotei 2,1.
3. Amintiți-vă despre faptele demne ale înaintașilor voștri, îndemnând și copiii să le urmeze pilda cea bună:
Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au
încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Evrei 13, 7.
4. După ce plecați din cimitir, nu lăsați gunoi și mâncare pe morminte, căci cei adormiți nu au nevoie de
mâncare și băutură, ci de rugăciunile noastre:
Căci la înviere (cea de obște), (sufletele) nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Matei
22,30.
5. Nu consumați alcool, nu mâncați, nu fumați și nu înjurați pe la morminte:
Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: … nici beţivii, nici batjocoritorii, …
nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. I Corinteni 6,9-10.
6. Faceți masa de pomenire acasă sau amenajați o masă pentru cei din familii defavorizate:
Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni;
adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia
ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Matei 6, 2-4.
Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te
cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi,
pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. Luca 14, 12-14.
7. Dați dovadă că sunteți oameni civilizați, onești, modești și credincioși:
Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce
ascultă. Efeseni 4,29.
Umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru
miros cu bună mireasmă. Efeseni 5,2.
8. Îmbrăcați-vă decent din respect pentru cei răposați (îndemnul este atât pentru femei, cât și pentru bărbați):
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie
omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui
Dumnezeu. 1 Petru 3,3-4.

Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020

 NÉPSIS: Publicaţie pastoral-misionară a Parohiei Ortodoxe Ghidighici
ALUNGAREA VÂNZĂTORILOR DIN TEMPLU
În ziua de vineri a Săptămânii Luminate, Biserica a
stabilit cititea pericopei evanghelice de la Ioan, cap. II,
vers. 12-22:
În vremea aceea a venit Iisus în Capernaum, El şi mama
Lui şi fraţii Lui şi ucenicii Lui, dar n-au rămas acolo decât
puţine zile, căci erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a suit
la Ierusalim. Şi a găsit în templu pe cei care şedeau şi vindeau
boi şi oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani. Atunci,
făcându-şi un bici de ştreanguri, i-a scos afară din templu
pe toţi cu oile şi boii lor, iar schimbătorilor le-a risipit banii
şi mesele le-a răsturnat; şi celor ce vindeau porumbei le-a
zis: luaţi acestea de aici şi nu faceţi casa Tatălui Meu, casă
de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris:
râvna casei Tale M-a mâncat. Atunci iudeii au luat cuvântul
şi I-au zis: ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea? Iisus,
răspunzându-le, a grăit: dărâmaţi templul acesta şi în trei
zile îl voi ridica. Dar iudeii au răspuns: în patruzeci şi şase
de ani s-a ridicat templul acesta şi Tu îl vei ridica în trei zile?
Dar El vorbea despre templul trupului Său. De aceea, când
s-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le
spusese aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care
îl spusese Iisus.
Trebuie să înțelegem că Templul din Ierusalim a fost
unicul și cel mai principal lor de închinare a cultului
mozaic, loc de concentare a tuturor iudeilor, care
știuiau că este necesar de viziteze Templul Domnului
de sărbătoarea Paștelor, dar și cu alte ocazii. Iar
6 Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020
practicile, obiceiurile iudaice și ritualism din epoca
lui Hristos au atins cred că cel mai mare apogeu.
Promovarea și respectarea buchii legii fără aplicarea
credinței și faptelor bune a făcut din iudei un popor
consumist, care ușor se dă după niște practici aproape
păgâne. Formalismul a înlocuit credință în Dumnezeu,
îndeplinirea unui ritual a redus comunicarea prin
rugăciune a omului cu Dumnezeu.
Orice iudeu, care voia să aduce jertfă lui Dumnezeu,
știa ce anume trebuie să aducă în Templu. Însă, nu
oricare jertfă era acceptată de către slujitorii templului,
care, foarte atent și minuțios ferificau fiecare dar
(pasărea, animal) să nu aibă meteahnă, vre-un neajuns,
pentru că lui Dumnezeu nu puteai să aduci ceva rău
sau nepotrivit. De exemplu, iudeu cumpăra o pereche
de porumbeii la târg și o aduce preotului. Preotul o
verifica și spunea că nu se potrivește. Data viitoare
iudeul va cumpăra din curtea templului, poate cu un
adaos TVA multe mai mare, dar va ști că este bun și că
nu-l va mai purta nimeni pe ici-colo. Așa s-a făcut că
cele mai multe lucruri au devenit accesibile iudeilor,
iar slujitorii templului se bucurau și de un venit din
vânzarea spațiului comercial și din jertfe aduse.
În acest cel, Curtea Templului a devenit cel mai sacru
centru al iudaismului, dar și un punct de vânzare a
jertfelor, însă, nicicum loc de rugăciunie, unde omul
trebuia să se împace cu Dumnezeu și să înceapă o viață
nouă, cu gânduri și fapte bune.
Revolta lui Hristos este explicabilă: din Casa rugăciunii
Templu a devenit Casă de Comerț, un Târg, o Bancă
unde poți schimba orice valuta, care circula în Imperiul
Roman.
Au uitat iudeii cuvintele Domnului spuse prin gura
profetului Isaia (cap. I, vers. 11-16):
 NÉPSIS: Publicaţie pastoral-misionară a Parohiei Ortodoxe Ghidighici
Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice
Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci
şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de
tauri, de miei şi de ţapi! Când veneaţi să le aduceţi,
cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului
Meu! Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile
Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi
adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi
prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi
sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc
ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu
le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-
vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor
Mei. Încetaţi odată!Au uitat prea repede cuvintele
profetului, deoarece și-au creat o religie nouă, mai
confortabilă, mai ușoară: le-a fost mult mai ușor să
aducă jertfe, decât să-și schimbe viața lor, moravurile și
obiceiurile: „Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea,
ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi
pe văduvă!” (Isaia I, 17).
Și noi, râvnitorii tradițiilor „ale strămoșilor”, în noaptea
Menologium des Kaisers Basileios II Русский: Менологий Василия II. Сретение Дата: XI век
Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020
Învierii Domnului, de Paștile Blajinilor și îndeosebi la
înmormântări, dăm dovadă de orbire duhovnicească.
Și noi prefacem Casa Domnului într-o sală de comerț
a obiectelor de cult, schimb de pomene și mâncatului
pe la morminte.
Dragi creștini, nu uitați că cei care nu aduc roadele
pocăinței, ale credinței, ale dragostei față de aproapele
și de Dumnezeu, nu vor fi numiți fii lui Dumnezeu și
„împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da
neamului care va face roadele ei” (Matei 21,43).
Să ținem minte mereu că „Mai mare dragoste decât
aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru
prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea
ce vă poruncesc.” (Ioan 15, 13-14).
Să fim așadar prietenii lui Dumnezeu, dar nu neguțători
ai harului și schimbători de pomene.
Preotul Maxim Melinti
7
 MOLDOVEANUL – OMUL CU PROBLEME, PRICINE ȘI SCUZE
Un pesimist este cineva care se plânge de zgomotul pe care îl face oportunitatea când bate la uşă.
Oscar Wilde
Nu am cunoscut popoarele lumii, dar sunt ferm că
convins că neamul nostru este cel mai mare specialist
să se plângă pe soarta, pe probleme și nu se axează pe
soluționarea, schimbarea sau înlăturarea problemelor.
De exemplu. Ați auzit la altcineva să se plângă că nu
poate să se însoare/mărite că-i legată cununie; sau că nu
poate să se lepede de beție și are probleme în familie că-i
sunt făcute vrăji, blăsteme etc.
Și atunci se începe umblătură la infinit pe la mănăstiri,
stareți, descântători, vrăjitoare și ghicitori. În loc să
băgăm minte în cap, cineva ne bagă prostii de gen că
nu ai fericire în viață, deoarece neamul/vecinul tău îți
face rău. Și se pornește ură între frați și surori, vecini și
colegi de serviciu. Iar „victimele” caută tot fel de amulete,
talismane, icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți”, ață
roșie pentru a fi protejați de deochi, vrăji și invidie. Dacă
aduni toate ațeșoare roșii din Moldova, poți să faci sfoară
până la Lună! Apoi „victimele” mai cumpără și tot fel
de obiecte care să le aducă noroc și mulți bani în casă:
broscuțe, icoana Sf. Ioan cel Nou de la Suceava etc. Trist.
Vrem toate fără să depunem efort, stăruință, vocație,
dragoste!
Câți din noi am citit macar una din cele patru evanghelii?
Nu avem timp – aud mereu. Când să ai timp, dacă vii
acasă și pornești televizorul ca să vezi ultimele știri, să
privești un serial-două, show-uri etc, apoi mai deschizi
calculatorul ca să vezi cine și ce a mai postat pe Facebook
și Odnoklasniki și să pui câte un like și să scrii comentarii. pe cineva? Cine e de vină: diavolul, vecinul? Nu! De vină
Când să mai citești evanghelia după asta? De alte cărți suntem noi.
nici vorba! Cum pun mâna pe carte – cum mă trage la
somn. Dar când e vorba de un film, de o bârfă sau de o Doar că mai mare vină purtăm, deoarece ne văd copiii
petrecere – nici nu ne este somn, nici gura nu ne doare, și ne copie pe noi și azi ei transformă Lumea noastră
nici mâncare nu cerem! Câți dintre noi ascultăm cărți într-un deșeu, unde aruncă pe vecie literatura mondială,
audio drum sau citim cărți în trasport? Dacă privim în muzica și artă, spiritualitate și sport. Democrit spunea
pormoneul nostru, vom găsi acolo zeci de carduri de că pentru un om înțelept se deschid porțile în întreagă
reducere pentru diferite super-marketuri, restauranturi, lume. Filosoful antic s-a referit nu la „înțelept” cu
farmacii, saloane de frumusețe... Dar câte carduri de la diplomă de doctor în știință, ci la înțelept, care absoarbă
librării? Cine are permis la vreo bibliotecă publică? Câte toată bogăția lumii acesteia, pentru a da folosul societății,
rafturi cu cărți ocupă polițele din casa voastră? Așa că a aduce profit intelectual, fizic și cel spiritual.
găsim timp și bani pentru orice; iar două ore pentru Un alt exemplu. Cel mai mare magazin sportiv de altă dată
slujbă duminicală, 20 de minute pentru lectură, 5 minute din centrul Chișinăului s-a micșorat, deoarece împarte
pentru vorbe și fapte bune – nu prea. sălile sale cu maganize de telefoane, schimbul valutar,
Intrând în orice casă modernă găsim TV cu un ecran farmacie și încă numai știu ce... Numai avem nevoie de
mare, un calculator sau tabletă, un dulat plin cu suvenire sport! În schimb a crescut numărul de farmacii, cabinete
aduse din vacanță de vară, o icoană de la cununie, poate medicale și spitale private. Nu vă pace ceva grav în ceea
o carte-două, atât. Și de ce se ne mai plângem pe ceva sau ce facem noi? Renunțăm la sport, la modul sănătos de
viață și apoi căutăm sănătate și frumusețe cu bani grei?

8 Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020

Doamne, când vom lepăda lenea, egoismul, lipsa de
responsabilitate și vom începe să muncim, să iubim, să
ajutăm, să credem și să trăim fericiți?
Oameni buni, nu există o vrăjală mai mare, decât acei
„gândăcei” pe care-i avem în capul nostru și fobiile pe
care le cultivăm în inima noastră. Totul se pornește din
mintea și inimă. Nimeni și nimic altceva nu ne împiedică
decât natura noastră leneșă și prină de scuze, argumente
false, sute de explicații și lipsa de responsabilitate, pe care
noi le tolerăm și le amplificăm zilnic.
Haideți odată pentru totdeaună să lăsăm basme că
suntem cel mai muncitor și cel mai harnic popor din
lume. Priviți ceea ce avem la noi Acasă și veți da seamă
că suntem departe de chinezul sau japonezul, care se
avansează economic, industrial și educațional pe plan
mondial.
Nu suntem deloc nici „țară ortodoxă”, deoarece numărul
de infracțiuni, crime, acte de violență, corupție arată
inversul. Deci să nu ne fălim cu date statistici care ne
leagă pe gât că suntem 97% ortodocși. Botezați Da,
trăitori după evanghelie Ba!
Și iarăși repet că menirea preoților este anume să învețe
Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020
oamenii să trăiască după evanghelia, iar nu după placul
bunicilor, tradițiilor și obiceiurilor băbești. Dacă preoții
vor face misiunea lor principală de a învăța să iubească
pe Dumnezeu și pe aproapele ca pe sine însuși, atunci și
lumea se va schimba treptat. Orice schimbare necesită
timp, răbdare, perseverență, speranță.
Preoții sunt datori să învețe lumea, că creștinul trebuie
să fie 24/24 ambasadorul lui Hristos pe pământ și orice
mișcare, vorbă, privire, acțiune să fie făcută ca și cum din
numele lui Iisus, parcă ar face El cu mâna Sa proprie. Și
bineînțeles că, îmbrăcându-ne în haina lui Hristos, nu
putem să tolerăm dezmățul și orice nepăsare, indeferența
și prostia cu care noi ne îmbrăcăm zilnic, dezbrăcându-
ne/lepădându-ne astfel de Hristos. Suntem copiii rătăciți,
dar nu pierduți definitiv. Hristos ne așteaptă!
E timpul să ne întoarcem cu față către Dumnezeu și
să începem a trăi în armonie cu cei din jur, cu natura,
animalele și tot ceea ce ne ajută să fim fericiți și impliniți
ca cetățeni și creștini.
Preotul Maxim Melinti
9
 LA PAȘTI de George Coșbuc
Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi sălciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Şi-un vânt de-abia clătinător
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.
E linişte. Şi din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Şi clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag şi plâng a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-acelaşi gând, din cer adus:
În fapta noastră ne e soarta
Şi viaţa este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştele! Nu plânge, mamă!
10
PE CRUCE de Vasile Voiculescu
Iisus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă
Părea curată fruntea-i ce-o sângerase spinii
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii
Părea că varsă lavă.
Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii
Cu fierea oţelită îl adăpau străjerii…
Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Şi-l ocărau tâlharii.
Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria
Şi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamă
Alături Magdalena, în lunga ei maramă,
Ţipa văzând urgia.
Departe ucenicii priveau fără putere…
N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagă
Cu el se năruise nădejdea lor întreagă
Şi fără mângâiere.
Târziu, porni mulţimea în pâlcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecură fariseii cu feţele smerite
Şi bărbile-argintate.
Măslini fără de frunze dormeau mocnind pe coaste
În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul morţii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.
CHRISTOS A ÎNVIAT
de Alexandru Vlahuță
Și-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Și-un dusman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!
El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculț, pe jos, colinda lumea
Și mulți hulesc în urma lui.
Și mulți cu pietre îl alungă
Și râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbește tuturora-
Atotputernic și smerit!
El orbilor le da lumina,
Și muților le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți îi scoală din mormânt.
Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020
 Și tuturor de o potrivă.
Împarte darul lui ceresc-
Și celor care cred într-însul,
Și celor ce-l batjocoresc.
Urască-l cei fără de lege...
Ce-i pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.
Din toată lumea asupriții
În jurul lui s-au grămădit
Și-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuțit:
“Fiți blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubiți pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc”...
II
Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste-ai adus!
Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.
Au râs și te-au scuipat în față
Din spini cununa ți-au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni desuprã-ți s-au crezut...
Aduceți piatra cea mai mare
Mormântul să-i acoperiți
Chemați sutașii cei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți...
III
S-au veselit necredincioșii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,
Și valurile-i neoprite
Peste pamant se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.
Voi toți, ce-ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculați... Christos a Înviat!
Anul IV, Nr. 1-3 (8-10) 2020
NOAPTEA ÎNVIERII
de Nichifor Crainic
Din spuma de vişini răsare conacul
Sub nemărginitul safir înstelat.
Aprins de-aşteptare, pândeste buimacul
Strângându-şi toporul sub braţu-ncordat.
Troianul de floare l-ascunde ca norul
Ce-ar sta să se spargă în trăsnet cumplit.
Din sânge rachiul, din minte amorul
Străpung cu duhoare văzduhu-nflorit.
E noaptea-nvierii. Tresaltă făptura;
Tămîie e-n codri şi smirnă-n grădini,
Spre marea minune se-nalţă natura
Cu ierburi şi arbori schimbaţi în lumini.
Un clopot răsună, răspund celelalte,
Talazuri rotind în eter,
Se umplu de vuiet tăcerile-nalte
Şi sufletul lumii se suie spre cer.
Buimacul înjură păruta zăbavă
Cu care creştinii se duc spre altar
Pur, crinul credinţei se leagănă-n slava
Să-l miruie roua cerescului har.
Conacul e singur. Ai casei plecară.
Zăvoarele astăzi pe uşi nu se pun,
Deschisă e poarta oricărui de-afară.
În noaptea-nvierii tot omul e bun.
Acasă rămâne bunica oloagă.
Iisus înviatul luceşte-n iatac.
Bătrâna-n fotoliu, sub candeli, se roagă
Când intră năvală tâlharul buimac.
Alături e lada crezută cu-o sumă
Ce face un diavol din omul mărunt,
El strange toporul de parcă-l sugrumă
Smuncindu-l în aer sălbatic şi crunt.
Bătrâna se uită la el fără frică
Cu chipu-n văpae de candeli nimbat,
Ea crede că omul o cruce ridică
Şi glasul ei cântă: “Hristos a-nviat!”
Ce caldă blândeţe, ce miere cerească
E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit?
Se năruie braţul ce vru să lovească,
Toporul îi cade cu zgomot icnit.
Se mişcă nălucă Iisus în icoană
Şi-nvăluie-n aur tăcutul iatac,
11
 Se mişcă nălucă Iisus în icoană
Şi-nvăluie-n aur tăcutul iatac,
Podeaua răsună de stranie zvoană
De parcă-n adâncuri ar geme un drac.
Atât a fost totul. Acum se framântă
Ca noru-ntre vânturi de nord şi de sud;
Cu mintea trezită şi-asupră-şi răsfrântă,
Se vede deodată nemernic şi crud.
Cu spaimă zăreşte, surprinse-n trezie,
Dihănii de beznă ce-n suflet s-ascund
Precum într-o apă când e străvezie
Vâscoase jivine târându-se-n fund.
Sub bolta-nstelată, ce stă-n sărbătoare,
Pământul se-ntinde smălţat ca un preş,
Tot omul lumină, tot pomul o floare,
Doar el, pângăritul, se simte un leş.
Bătrâna-l priveşte de parcă-l răsfaţă,
Străină cu totul de zbuciumul lui;
Ea pare bunica lui însuşi de faţă
Ca-n vremea când, fraged, era doar un pui.
Mergea împreună cu sfânta bătrâna
În nopţi ca şi asta la Domnu Hristos,
Râdeau ghioceii în chita din mână
Şi inima floare s-o ducă prinos.
O, glasuri de clopot şi ropot de toacă,
Odraslă de înger rămasă-napoi,
Cascada de munte căzută-n băltoacă,
Zăpadă de suflet topită-n noroi !
Zdrobit îngenunche şi geme: “Iertare,
Iertare, iertare” , cu grai sugrumat.
Bătrâna-l priveşte cu-adâncă mirare,
Iar glasul ei cântă: “Hristos a-nviat !”
Machetare și tipar: Artpoligraf SRL
E SĂRBĂTOARE de Octavian Goga
E sărbătoare pe câmpie, şi-n suflete e sărbătoare,
Învie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare.
Sunt Paştile cele frumoase, şi-n fire zvonul lor străbate,
Clopotniţa-şi îndoaie trudnic încheieturile uscate.
Arama strigă când se zbate măiastra clopotului limbă,
Eu simt strigarea ei aprinsă, şi-n vorbe sufletul o schimbă:
Voi toţi cari suferiţi şi plângeţi sub larga-ntindere albastră
Veniţi, veniţi, căci va să vie curând împărăţia voastră!
Veniţi, voi, obidiţii lumii, cu buzele înfrigurate,
Voi, chinuiţii de arsura unei tăceri îndelungate;
Voi, osteniţi fără nădejde, voi, slujitorii fără plată,
Voi, căror vremea v-a dat veşnic numai porunca blestemată;
Voi, ce muncirăţi pentru alţii, trudind cu mâinile-amândouă,
Veniţi, că zvonul meu acuma vesteşte învierea, vouă!
Voi, cei cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,
Eu cerului vă strig durerea, şi Dumnezeu din cer aude!
Aduc lumina care sparge şi sfarmă capişti de păcate,
Zăvoarele mucigăite din temniţe întunecate!
Eu celor orbi dezleg azi taina înfricoşată de-a vedea,
Şi prăznuiesc, că-n al lor suflet învie învierea mea!
Ascultă mintea mea supusă, genunchii mei se pleacă-ncet
Şi-aduc prinosul închinării celui de neam din Nazaret.