GHIDUL FEMEII CRESTINE-vol - II

Preotul Maxim Melinti
20
de sfaturi
pentru femeile creștine
Vol. II
Insula Fericirii
2019
CZU:27-47
M 56
Pe copertă: Dante Gabriel Rossetti, The Beloved (Iubita), 1865. Londra,

Marea Britanie.
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Melinti, Maxim.
20 de sfaturi pentru femeile creştine : [în vol.] / preotul Maxim
Melinti. – [Chişinău] : Insula Fericirii, 2019 (Tipogr. “Artpoligraf”)
ISBN 978-9975-3103-7-6.
Vol. 2. – 2019. – 78 p. – 500 ex.
ISBN 978-9975-3103-9-0.
Responsabilitatea asupra conținutului lucrării revine

în exclusivitate autorului.
© Melinti Maxim, 2019

© Insula Fericirii, 2019

GÂNDURI
DUPĂ LANSAREA PRIMULUI
VOLUM
20 de sfaturi pentru femeile creștine
ASTĂZI AM TRĂIT UN SENTIMENT FRUMOS,

CIUDAT, NEOBIŞNUIT
Astăzi am trăit un sentiment frumos, ciudat,
neobişnuit: în Biserica “Acoperământul Maicii Domnu-
lui” din satul meu natal Ghidighici a avut loc o... lansare de
carte! Oameni simpli, din sat, printre care am recunoscut
vecini şi colegi de clasă, erau AŞEZAŢI PE SCAUNE
ÎN BISERICĂ şi asistau la o lansare de carte! Dacă îmi
spunea cineva în copilărie că peste un număr X de ani se
va întâmpla aşa ceva - nu era să-l cred! Şedeam într-un
fotoliu aproape lipit de iconostas şi mă uitam la FEŢELE
frumoase, calme, luminoase ale consătenilor. Până în
acest moment eram obişnuit să vin în această clădire
şi, stând în rând la împărtăşanie, să văd doar spinări în
scurte de piele... Pentru prima dată mă uitam la feţe... CE
FRUMOS! Nişte oameni într-o simplă comunitate, un
sat, s-au adunat la o lansare de carte... M-am simţit aşa
de mândru şi bucuros, că aşa ceva SE ÎNTÂMPLĂ ca
atare şi, mai ales, anume în satul meu natal Ghidighici.
Felicitări sincere părintelui Maxim Melinti pentru ceea
ce face, pentru că a reuşit să spargă tiparele, gardurile,
frontierele... a reuşit să apropie oamenii de Dumnezeu...
simplu... modest... sincer! Se putea oare altcumva?...
Cartea se numeşte „20 de sfaturi pentru femeile
creştine”. Procuraţi-o (nu are un preţ anume, fiecare o
poate procura pentru cât este în stare să plătească... 1
leu, 2... 100, două...).
4
LANSAREA ca atare a fost simplă, la lumina

galbenă a policandrului, pălind considerabil în faţa
lansărilor tradiţionale, scăldate în şampanie şi lumina
reflectoarelor. Apropo, a fost şi “furşet”! Prepeliţe,
caviar, stridii, somon şi propriu zis şampanie, din păcate,
nu au fost servite. Ne-am mulţumit cu plăcinte, sarmale
cu frunză de vie şi vin de care bea numai popa - toate
pregătite cu multă dragoste de femeile din sat, inclusiv
de mama mea.
Sunt foarte bucuros că în această seară am fost
prezent anume la acest eveniment...
Anatol Durbală, actor, regizor,

profesor universitar
și prezentator TV din Republica
Moldova
5
6
7
PĂRINTELE DIN GHIDIGHICI A FĂCUT-O ȘI PE

ASTA! MAXIM MELINTI A LANSAT CARTEA „20
1
DE SFATURI PENTRU FEMEILE CREȘTINE”
Biserica satului Ghidighici a fost ieri, 21 septembrie,
neîncăpătoare. Creștini, dar și oameni curioși care l-au
văzut pe părintele Maxim Melinti la televizor sau i-au
citit interviurile și postările pe Facebook, au venit la
biserică pentru a-l vedea, dar și pentru a merge acasă
cu o carte. Au ținut cu tot dinadinsul să cumpere cartea
proaspăt scoasă de sub tipar, semnată de părinte, „20 de
sfaturi pentru femeile creștine”.
Am fost și eu. Modest din cale afară, părintele
Maxim nu a vrut să vorbească el prea mult despre carte,
despre sine…M-a invitat să spun eu două cuvinte. M-a
invitat în față. Mai multe o să vă spun, părintele Maxim
Melinti m-a lasat să stau cu spatele la altar, încălțată în
adidași, și cel mai important, fără o basma pe cap. Nu am
găsit una la intrarea în biserică, așa cum se întâmplă de
obicei în biserici, unde îți poți alege una dintr-un teanc
de broboade, în caz că ai uitat să îți iei de acasă.
Despre asta, într-o mică măsură, este cartea
„20 de sfaturi pentru femeile creștine”. Părintele Maxim
Melinti sparge cu literele și gândurile sale zidul dintre
creștini și biserică, dintre oameni și Dumnezeu. Este
convins că obiceiurile inventate de oameni, anumite
tradiții bisericești, îndepărtează creștinii de biserică. De
1
http://ea.md/parintele-din-ghidighici-a-facut-o-si-pe-asta-maxim- melinti-a-
lansat-cartea-20-de-sfaturi-pentru-femeile-crestine/
8
aceea, el își propune să îi apropie. A lansat o carte în

care se risipesc mituri. De exemplu, există superstiția că
nou-născutul nu este protejat de îngerași până la botez
și că nu poate fi văzut de nimeni până la botez. Este o
eroare, scrie Maxim Melinti. Încă de la naștere, copilul
are alături un înger păzitor.
„Ar fi bine să purtăm această carte cu noi peste
tot…Când avem de așteptat undeva, de exemplu la
policlinică, o putem deschide și citi ca să ne inspire. Căci
așa este părintele Maxim Melinti…o sursă de inspirație.
Îl cunosc de 5 ani și ne-a ajutat foarte mult familia, ne-a
oferit sfaturi bune și susținere. La îndemnul dumnealui,
am înfiat 2 copii, iar îndoieli și obstacole au fost multe”,
a povestit la lansare emoționată, cu lacrimi în ochi,
doamna Natalia Sopco.
Și mai mari emoții a trăit la lansarea cărții chiar
părintele Maxim Melinti.
„Am trăit emoții deosebite, fără îndoială. Nu
m-am așteptat la un număr atât de mare de participanți,
inclusiv din Chișinău. Sunt recunoscător soției mele,
care împreună „cu femeile noastre mironosițe” au făcut
evenimentul să fie anume așa: cu un colțișor național, cu
plăcinte, sarmale și vin pe „care numai popa îl bea”, pe
fundal Vivaldi”, povestește glumețul părinte.
Nu am fost la toate bisericile din țară, dar ceva îmi
spune că nicăieri nu s-a glumit vreodată și nu s- au spus
bancuri, inclusiv despre preoți, așa cum s-a întâmplat ieri
9
la lansare. A ținut-o cu glumele actorul Anatol Durbală,

dar și părintele Maxim Melinti. Astfel, s-a creat un
amalgam de emoții, într- o liniște divină, cu fețe senine
privind omul în care au încredere, față de care poartă un
respect profund și admirație. Maria Zaharia a venit cu
un tort care l- a lăsat pe părintele Maxim fără replică și a
plecat acasă cu vreo 6 cărți „20 de sfaturi pentru femeile
creștine”. Prietenele și colegele de muncă au cerut câte
un exemplar. De altfel, coada la autografe a fost foarte
lungă. Părintele Maxim a tot lăsat gânduri alese și a făcut
poze cu cititorii mai bine de o oră.
Vă întrebați cum vă puteți face cu o carte? Mergeți
la biserica din satul Ghidighici sau sunați-l pe părinte.
„Cine vrea să facă rost de o carte poate să mă sune.
Eu vin des la Chișinău și mă pot întâlni cu doritorii în
oraș. Numărul meu este 079256111.”
Astfel îl puteți cunoaște pe autor personal, o
experiență care o să vă placă. Oricât de scurtă e o discuție
cu părintele Maxim, mereu se lasă cu un sfat sau o frază
care îți face ziua mai bună. De menționat este că autorul
nu a stabilit un preț pentru carte, fiecare plătește cât
dorește!
Anna Smolnițchi,
EA.MD
10
CĂSĂTORIA
PUTEM CERE ÎN CĂSĂTORIE ÎN POST?
A exprima sentimentul și dorința de a se căsători

- nu are timp sau perioadă anume. A pune inelul pe
dejetul iubitei, a declara gânduri și planuri vis-a-vis de
persoana iubită, precum și față de părinții acesteia - este
bine și normal de făcut oricând. Dragostea adevărată
trece peste „legile” pămânești și superstițiile băbești!
Biserica Ortodoxă însă oprește logodna și cununia
în post, pentru că aceste slujbe presupun o stare de
bucurie și sunt urmate de manifestarea fericirii în plan
interior și exterior (dans, cântece de veselie, mese cu
bucate alese). Pe când postul este perioada pentru
cultivarea modestiei, milosteniei, rugăciunii...
14
CEEA CE DUMNEZEU A ÎMPREUNAT - OMUL

SĂ NU DESPARTĂ
Cum și unde trebuie să stea bărbatul și femeia în

biserică? Numeroase cărțulii de reguli pentru creștini
indică clar că bărbatul stă în partea dreaptă, cea sudică,
iar femeia în partea stângă, cea nordică. Însă, ținând
cont de numărul mai mare de femei, care frecventează
biserica, ele rămân a fi așezate și în spațiul dedicat în
special bărbaților. De unde vine această regulă și de ce
din copilărie suntem învățați să o respectăm cu strictețe
ca pe o doctrină importantă?
Și la ortodocși și la romano-catolici, tinerii veniți să

se cunune se așează după regulă: bărbatul de-a dreaptă,
femeia de-a stânga. Dar la cununie preotul unește
mâinile tinerilor (pe alocuri se leagă cu batistă), și spune:
„...Însuţi şi acum, Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul
Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (N), cu roaba Ta (N),
pentru că de către Tine se însoţeşte bărbatul cu femeia.
Uneşte-i pe dânşii într-un gând; încununează-i într-
un trup; dăruieşte-le lor roadă pântecelui, dobândire
de prunci buni”.
Și logic ar fi, ca și după cununie, cuplul să stea în
biserică unul lângă altul. În practica însă se întâmplă
invers. Soțul stă într-o parte, soția în altă, iar copiii fie
aleargă pe afară, fie în biserică se împart între cei doi
părinți.
Nu înțeleg totuși de ce soțul trebuie să stea sepărat
15
de soție în biserică? Poate că de aici vine și participarea

pasivă a bărbaților noștri la slujbele divine.
Despre separarea bărbaților de femei în biserică
ne vorbește Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ce faci omule?
Te uiți în biserică cu ochi lacomi după femei frumoase?
Crezi că biserica este casă de desfrâu? Ar trebui să aveți
în sufletul vostru un zid care să vă despartă de femei;
dar, pentru că nu vreți să ridicați în sufletele voastre
astfel de zid, Sfinții Părinți au socotit că trebuie să vă
despartă de ele prin scânduri. Dar, după cum aud pe cei
bătrâni spunând, în vechime nu erau aceste despărțituri
între bărbați și femei, că în Hristos Iisus „nu mai este
parte bărbătească și parte femeiască” (Galateni 3,28).
Pe vremea Apostolilor, bărbații stăteau în biserică la
un loc cu femeile; și bărbații erau bărbați, iar femeile,
femei...”. Înțelegem că Sfântul Părinte face trimitere la
bărbați și femei, mai probabil necăsătoriți, și nicidecum
la cupluri căsătorite. Plus, face o mențiune importantă
cum era biserica în primele veacuri și cum s-a ajuns la
acele despărțituri din lemn.
Astăzi, probabil că creștinii se orientează și
după Catapeteasmă sau Iconostasul care desparte
altarul de restul bisericii. Icoana Maicii Domnului
de pe Catapeteasmă este amplasată în partea stângă a
Ușilor Împărătești – zonă destinată femeilor, Icoana
Mântuitorului în cea dreaptă – respectiv și bărbații se
grupează la peretele drept.
Tradiția de a aranja bărbații separat de femei se
respectă cu strictețe în sinagogile evreiești. Acolo exista
16
practica de a instala un perete din lemn sau construirea

galeriilor la etajul doi, unde sunt așezate femeile.
În moschee bărbații stau în primele rânduri, în
spatele lor stau femeile. Această regulă vine dint-o sură
a Coranului, unde se indică anume așa ordine pentru
rugăciune în islam. Asemenea practică se observă și
la unii creștini de rit vechi – lipoveni (http://ruvera.ru/
news/kiliiya_100_letie).
Paradoxal, însă scaunul sau catedra Egumenei

mănăstirii ca regulă se așează în partea dreaptă, locul
destinat bărbăților.
Nu vreau să provoc o schimbare. Doresc o atitu-

dine responsabilă a cuplurilor noastre. Noi preoții de
atâta timp vorbim despre rolul familiei, despre copii,
despre creșterea demografică... Dar ce facem noi, ca o
familie să fie integrată în Casa Domnului?
„Ceea ce Dumnezeu a împreunat - omul să nu

despartă”! Matei 19, 6.
17
18
19
NAȘTEREA COPILULUI
FEMEIA ÎN TIMPUL SARCINII SE

ÎMPĂRTĂȘEȘTE, CHIAR DACĂ NU A POSTIT!
Buna seara parinte Maxim. Dacă îmi permiteți, vreau
sa va adresez 2 intrebari... Femeile însărcinate pot frecventa
biserica până ân ultima luna de sarcina... nu există restricții?
Ași dori să mă spovădesc și să mă împărtășesc, dar fiind însăr-
cinată, nu pot ține post... știu că graviditatea nu este o boală.
Cum procedez în situația dată?
Bună dimineață! Vă mulțumesc pentru întrebarea
dvs!
Femeia în perioada sarcinii, precum și în celelalte
perioade din viață, ca de exemplu ciclul menstrual, poate
și trebuie să frecventeze biserica regulat. Nu există și
nici nu pot exista restricții față de o femeie care aduce pe
lume o ființă nouă. Deasemenea, reamintim, că o mamă
nu poate fi lipsită de asistența spirituală, după nașterea
pruncului, la fel trebuie să se împărtășească împreună
cu copilul. Mama nu postește deoarece alaptează și
trece prin perioada de reabilitare post- natală, la fel nu
postește.
În general, trebuie să deosebim postul de
spovedanie și împărtășanie. Acestea nu au legătură între
ele și se practică în mod individual. De postit – postim
după acceptul medicului și coordonarea cu preotul-
duhovnic, cât și după conștiința și puterea noastră. De
spovedit – ne spovedim atunci când simțim că prin
faptele noastre ne-am înstrăinat de Dumnezeu și de cel
apropiat. Iar de împărtășit – ne împărtășim la fiecare
22
Liturghie, pentru că Împărtășania este cununa, scopul și

menirea Liturghiei.
Nu neg faptul că o altă mămică și-ar dori să
postească. Atunci ea ar trebui în mod obligatoriu să
consulte medicul de familie, iar apoi să anunțe preotul-
duhovnic. Și nicidecum să nu facă asta din
„evlavie” sau „râvnă” personală. Hristos nu vrea
jertfă!
Încă odată reamintim tuturor: Împărtășania nu ni
se dă pentru merite, pentru post sau pentru rugăciunile
și metaniile făcute. Împărtășania ni se oferă din
mare mila lui Dumnezeu pentru noi, „spre tămăduirea
sufletului și a trupului... spre iertarea păcatelor și spre
viață de veci. Amin”.
Domnul să binecuvânteze pe toate mamicile și să
le ajute să poarte sarcină sănătoasă și binecuvântată!
23
CE SPUNE BIBLIA DESPRE ÎNȚĂRCARE?

În popor se zice: „Când vrei să înțărci bebelușul, să
n-o faci în post!” sau „Copilul întors la sân – deoache!”. Și
aici s-au adunat mituri și basme. Cu siguranță Biblia nu
a făcut recomandări cu privire la înțărcare, și mai ales nu
vorbește despre înțărcarea în post. Într-adevăr în Biblie,
în cărțile Vechiului Testament găsim informație despre
înțărcarea lui Isaac și Samuel. Mai citim ceva în Psalmi
130,2 și la profeții Isaia 11,8; 28,9 și Osea 1,8. Dar, iarăși,
nimic legat de obiceiul popular, care practică mămicile
noastre cu atâta frică și strictețe.
Îmi este greu să spun de unde vine acest „obicei”, care
persistă până-n ziua de astăzi.
Cert este, că practica nu are explicație biblică, și
mama va decide singură, sau în comun cu medicul de
familie, când va renunța să alapteze bebelușul.
Dragi mămici, să fiți sănătoase să citiți Biblia și să
aveți încredere doar în Dumnezeu!
24
DACĂ COPILUL NU ESTE BOTEZAT, SE POATE

DE PUS CRUCIULIȚA LA GÂT?
Dragi mămici, orice copil născut pe pământ
este darul lui Dumnezeu și respectiv este ocrotit de
Dumnezeu. Orice copil de la naștere are înger păzitor,
care-l însoțește toată viață și după moarte. Din neștiință
și din cauza multor superstiții și basme băbești, pe care
unii preoți le stimulează, mămicile se grăbesc să boteze
copiii „ca să poată ieși din casă”, „ca să poată veni cineva
la ei acasă”, „ca să poată lua apă din fântână”, „ca să
aibă îngeraș” - deci toate acestea facând parte din basme
băbești. Puteți fără îndoială să puneți în pătuc iconiță
sau/și cruciuliță. Însă cruciulița la gât se pune doar la
botez!
Cruciulița de la gât nu este un amulet sau talisman
împotriva deochiului sau bolilor, este apartenență la
credința creștină, asumarea patimilor, morții și învierii
lui Hristos. Nimeni nu zice că nu se poate de purtat,
dar la gât o purtăm conștient sau că așa trebuie? Mai
grav este atunci, când pe lângă cruce unii mai poartă
un simbol de berbec, taur, capricorn și alte „specii”
zodiacale! Mai grav este atunci, când pe lângă cruce unii
mai leagă ață roșie la mână – ca să nu se deoache sau,
mai știu eu, să fie noroc. Există și din acei părinți, care,
imediat după botez, scot cruciuliță de la gâtul copilului,
ca să „nu-l strângă noapte prin somn” – prostii și fobii
neîntemeiate. Unii, mai deștepți, leagă cruciuliță de
mână sau picior! Ștrașnic, dar este un fenomen urât și
25
tare răspândit printre creștinii noștrii ortodocși.

Trăiți liberi de mituri și superstiții, trăiți în
armonie frumoasă cu Dumnezeu, oamenii și natura!
26
POT PĂRINȚII NECUNUNATI SĂ-SI BOTEZE

COPILUL?
Când vine cineva să boteze copilul la biserică

primește lista cu “lucruri necesare”, dar nimeni nu
este întrebat dacă crede, de ce botează și dacă are nani
credincioși.
Printre întrebările formale, tinerii sunt întrebați,

dacă sunt cununați. De aici vine o dilemă a părinților:
putem boteza copiii nefiind noi cununați?
Puteți și trebuie să botezati! Și nimeni nu este în

drept să vă oprească. Nici un canon nu vorbește despre
cununia părinților. Însă sunt canoane, care vorbesc
despre pregătirea pentru primirea botezului
– catehizarea, lucrul care mai puțin se respectă la noi:
„înainte de botez vor fi fost catehizaţi şi vor fi

ascultat Sfânta Scriptură” (Can. 8 Sin. II Ecum.); „se
cuvine ca cei ce sunt a se lumina(a se boteza) să înveţe
credinţa” (Can. 78 Trulan); „Se cuvine ca cei ce vor să se
lumineze să înveţe credinţa” (Can. 46 Laod.).
Așadar, părinții chiar nefiind cununați pot boteza

copilul lor, însă nu înainte de a învăța ce este botezul, ce
înseamnă sa fii creștin, în ce credem noi și cum...
27
10 DEOSEBIRI ÎNTRE RITUAL ȘI TAINĂ
Observ că creștinii noștrii ortodocși țin să

îndeplinească anumite obiceiuri, ritualuri, inconștient,
„pentru că așa trebu”, manifestănd un comportament
neglijent față de Sfintele Taine, care aduc har sfințitor
doar celor ce cred în Hristos! Să lăsăm ceremonialul și să
trecem la trăirea mistică a relației noastre cu Dumnezeu!
# RITUAL TAINĂ
1 Pentru ca copilul să Pentru că credem
aibă înger păzitor; că Hristos este
să nu plângă; să Mântuitorul nostru,
doarmă liniștit; ca care spune că „Cel
să nu se deoache; ca ce va crede şi se va
nu cumva murind boteza se va mântui;
preamatur și iar cel ce nu va crede
nebotezat să ajungă se va osândi.” (Marcu
în iad; ca mama 16,16).
copilului să iasă
din casă; ca să nu
intrăm în post cu
copilul
28
nebotezat...
2 Luăm mai mulți Luăm un singur
cumetri, să putem părinte duhovnicesc
scoate apoi bani sau o pereche (nu
după cumetrie; să neapărat nași de
luăm de cumetri și cununie), care sunt
pe cei care nu vor buni creștini, care
fi prezenți la botez prin pilda vieții și
sau chiar și după grai viu vor învăța
botez, pe cei care nu pe finul de botez
cunosc nici Crezul cum e să fii un
nici Tatăl nostru, creștin adevărat!
luăm ca să nu
supărăm pe frate/
soră, vecin/coleg
de serviciu, oameni
înstăriți și influenți...
3 Cumetrii să aducă Nanii de botez vor

neapărat crîjme, care ține în mână un pro-
vor fi ținute la botez, sop sau o pelincuță,
transmise la biserică în care va fi învelit
de către cei care nu după botez pruncul,
vor veni la botez; iar acestea vor absorbi
la cumetrie neapărat ungerea cu ulei și
vor fi afumate cu Sfântul Mir și vor fi
ele tocul ușii, apoi ele crîjmă (din gr.
oferite „uns”), se vor păstra în
29
mamei. familia pruncului

botezat sau vor fi
folosite în timpul
băiței copilului.
4 Va fi pus accent Vor pune accent pe
mare pe cumetrie, pregătirea catehetică,
costumația vor lua lecții
pruncului și a despre importanța
părinților, local, botezului, despre
decorațiuni, rolul creștinului după
moderator, Evanghelie.
muzicanți, show-
uri.
5 Mamă nu va intra Mamei i se va citi
în biserică până la rugăciunea înainte
botez, ci va sta în de botez și ea va
pridvorul bisericii, intra și va asista la
deoarece este botezul propriului
„necurată”, copil.
iar copilul va
plânge în brațele
oamenilor străini.
6 Tata va sta acasă și Tata va asista alături

va bea cu camarazii de mamă la botezul
lui ca copilul să fie copilului.
norocos.
30
7 Copilului și mamei Copilului i se va pune

li se vor lega ață cruciulița la gât, pe
roșie la mâină ca care nu o vor scoate
să nu se deoache, niciodată, numai dacă
iar cruciulița după se va rupe se pune
botez se va lua de la altă.
gâtul copilului ca nu
cumva, prin somn să
se sufoace.
8 La botez vor fi La botez vor fi foarte

foarte atenți în atenți la cuvintele
fața obiectivului citite de preot și la
camerei foto și textul cântărilor.
video.
9 Vor urmări cu Vor trebuie să
atenție momentul înțeleagă că tunsul
când firele de părului înseamnă
păr tăiate de pe ofrandă adusă
capul copilului lui Dumnezeu și
vor fi arse de către chemarea noului
preot deasupra creștin la o slujire
lumânărilor. înaltă, exact cum
are loc tunderea
simbolică la preoție și
la monahism.
31
10 După botez, timp După botez, copilul

de 3-4 duminici împreună cu părinții
copilul se va aduce va primi împărtășania
la împărtășit, și apoi în toată duminica și
doar la sărbători de sărbători mari,
mari sau în post. necătând la faptul că e
post sau nu.
32
CUMETRIA A DEVENIT UN SHOW SCUMP,

FASTUOS, FĂLOS
Domnule Melinti, iarăși eu de la Odoraș. Vreau de data

aceasta să facem un articol despre rolul nașilor la botez, dar și
a cumetrilor. Am dat săptămâna trecută despre rolul nașilor
un articol preluat de la cineva, dar era mai mult despre rolul
lor în plan material - ce să cumpere și ce să ofere la botez și
ulterior finilor. Iar unii cititori au zis că ar dori ceva despre
partea spirituală. În cotext vă rog să ne răspundeți la câteva
întrebări:
Care este rolul nașilor de botez în plan spiritual?
Naşul trebuie să fie un îndrumător spiritual, un
pedagog creştin pentru finul lui, să facă din el un bun
crediștin, un trăitor ortodox, prin învățătură sau pilda
vieții personale. Iar finul trebuie să asculte de primul
său părinte duhovnicesc (naşul), să îl respecte în aceeaşi
măsură ca şi pe părinţii săi biologici.
Dar să vedem când au apărut nanii de botez?
În Biserica primară cel ce dorea să devină membru
al comunității creștine, trebuia să dea dovadă de
seriozitate și convingerea sănătoasă de a deveni creștin.
Ca un intermediar, dar și un „avocat” în fața episcopului,
trebuia să devină un om, care deja era creștin și care ar
putea pune un cuvânt pentru noul candidat la botez.
Această persoană, trebuia să dea o caracteristică bună
pentru viitorul creștin, să-l însoțească pe tot parcursul
catehumenatului (perioada de pregătire prin studiul
33
Sfintei Scripturi și doctrinei creștine care putea să dureze

până la 3 ani), să asiste la botezul lui (să-l aducă de mână
către cristelniță și respectiv să-l însoțească la ieșirea din
ea) și să-i fie un bun prieten și sfătuitor în viața de mai
departe.
Un alt moment important din misiunea nașului de
botez era postirea împreună cu finul lui, viitor creștin.
„Didahia” - un document important al bisericii creștine
din sec. I, spune: „Înainte de botez să postească cel ce
botează şi cel botezat şi alţi câţiva, dacă pot. Porunceşte,
însă, ca cel ce are să se boteze să postească o zi sau
două înainte”. Iată de unde avem post strict înainte de
sărbătoarea Nașterii și Botezului Domnului, ziua în
care, mai ales, erau botezați un număr mare de creștini
maturi.
Așadar, nașul de botez al primului veac făcea
mărturie în fața comunității creștine, că însoțitorul
său este potrivit pentru a deveni un creștin, și că el
mărturisește, în calitate de garant, la fel cum avem noi
astăzi în procesul de creditare. Desigur că după botez,
relația între naș și fin nu putea fi întreruptă. Într-o
oarecare manieră, nașul de botez putea fi considerat al
doilea părinte, deoarece l-a adus pe finul său la cea de-a
două naștere prin botez.
După ce Biserica a căpătat libertate în tot Imperiul
Bizantin, în bisericile creștine au dat năvala toți locuitorii
imperiului, și treptat, secol după secol, catehumenatul
a dispărut, iar botezul pruncilor (pedobaptizm) a
34
devenit ceva obișnuit. Însă, de la început, copiii nu au

fost însoțiți de nașii de botez, ci doar de către propriii
părinți, cărora li se încredința educația copilului într-un
spirit creștinesc. La Fericitul Augustin (sec. IV-V) avem
mărturii că copiii erau preluați din cristelniță de către
propriii părinți. Începând cu secolul V botezul pruncilor
devine deja o normă, deși nu una universală, iar încet cu
încetul funcția nașului de botez a fost redusă la botezul
pruncilor. De data asta, nașul începea funcția lui în
momentul botezului și era obligat să îndrume copilul
în învățătura de credință creștină.
Astăzi, majoritatea nanilor, cât și părinții copilului
nu percep funcția spirituală a nașului de botez. Se zice
că nașul de botez este cel de-al doilea părinte, care
trebuie să învețe copilul cum să devină un bun creștin.
Dar cum poate învăța cineva, care însuși nu este un
creștin practicant, nu cunoaște credința, catehismul,
Crezul, uneori nici chiar rugăciunea „Tatăl nostru”.
Pentru că la alegerea nașilor de botez, nu se pune accent
pe pregătirea duhovnicească sau competența morală a
persoanei, ci pe principii banale: prietenie, rudenie, bani
etc. Nanii sunt aleși fără recomandarea sau aprobarea
Bisericii. Ca rezultat putem vedea des pe acești nani în
pragul bisericii, ținând într-o mână crîjmă, iar în alta
țigara aprinsă. Pentru că „așa trebuie”. Mergem la botez,
apoi la cumetrie. Și asta tot!
Deși recensământul din 2014 arată că în Republica
Moldova 97% din populație se consideră creștini-
35
ortodocși, tot acești ortodocși, botezați și cununați, dar

lipsiți de educație creștinească, comit cele mai grave
infracțiuni și crime, facând zilnic adaos la numărul
deținuților din penitenciarele noastre.
Mai grav, că „cumătrizmul” se transmite la
distanță: prin telefon, skype sau viber, adică cumetrii
fiind absenți în totalitate de la actul nașterii noului creștin.
Iar „dreptul” de nani de botez îl capătă la întoarcerea în
țară, prin primirea unei perechi de colaci. Și atât!
Rudenia duhovnicească între copil și nan se
realizează în momentul botezului - „celei de a 2-a
naștere”, iar nu prin înscrierea numelui nanului în
registrul de botez al bisericii, nici mai ales prin închinarea
colacilor. Nu este un act birocratic, formal, ci este un act
sfânt, spiritual.
Ținând cont de starea în care se află astăzi institutul
cumetrizmului la noi în țară, cel mai corect ar fi să
renunțăm la această practică, mai ales că acest institut
și-a pierdut valoarea lui dogmatică, liturgică și practică.
Deoarece păstrarea acestuia, poate aduce și mai mari
daune pentru comunitatea creștină.
Nașii de botez ai copilului sunt neapărat nașii de
cununie ai părinților?
36
Nașii de botez nu sunt neapărat nașii de cununie

ai părinților. Mai grav, din cauza că nașii de cununie
sunt plecați în Italia, „și vin doar la toamnă”, copilul
nu este botezat. De parcă nu poate fi botezat copilul
în lipsa acestora, mai ales, dacă ei trăiesc departe de
finul lor de botez și puțin probabil că se vor ocupa de
educația lui.
Există un număr exact câți nani ar trebui să aibă un
copil sau e la discreția părinților?
În mod normal trebuie să fie un singur nan de
botez sau o pereche – soț și soție. Tradiția de a avea
mai mulți nani este străină tradiției bimilenare a Bi-
sericii creștine, nu are nici-o explicație și semnificație.
Ca regulă, părinții cheamă pe viitorii nani din rândul
neamurilor, celor mai buni prieteni și colegi de servi-
ciu, oameni care pot aduce unele beneficii materiale.
De la glumă – la purul adevăr avem ca în piesa cu-
noscută „...99 de cumătri la un moldovan”.
Care este importanța cumetriei? Nu vi se pare că acum
s-a cam comercializat acest eveniment? Cum ar trebui
să arate o cumetrie creștin-ortodoxă?
Cumetriile în ziua de azi nu se deosebesc deloc de
nunțile noastre. Aceiași întâmpinarea oaspeților, foto în
grup, închinarea hăinuțelor, iar la
„masa mare” punerea banilor și primirea colacilor.
Toată acțiunea este însoțită de un grup de muzicanți
și moderatori, numeroase baloane și flori, zeci de
cameramani, lista cu băuturi și mâncăruri alese,
37
dansatori, clown-show, dansul pinguinului și altele.

Cel mai culminant și nelipsit moment la cumetrie este
ridicarea pruncului pe acea pătură plină cu hăinuțe cu
rostirea cuvintelor magice: De la noi șin, de la Dumnezeu
creștin! Și afumarea ușilor în semnul crucii cu lumânările
nanilor – obicei la fel de straniu și lipsit de sens liturgic
sau evanghelic.
Desigur că cumetria a devenit un show scump,
fastuos, fălos. Menționez că mesele de pomenire
(praznice), mesele matrimoniale, cumetriile inițial erau
o continuare a slujbelor de la biserică, la care asista toată
comunitatea, toți membrii bisericii, care erau poftiți la
o masă comună în curtea sau în apropiere de biserică.
Desigur că aceste mese purtau un caracter evanghelic,
fără horă, băuturi și punerea banilor. Totul se rezuma
la marcarea unui sentiment de bucurie sau, în cazul
praznicelor, sentimentului de doliu, pline de dragoste
creștinească.
Botezurile, cununiile și chiar înmormântările au
devenit niște acte private, pentru un grup de oameni
invitați, adesea, după ușile închise, ca să nu
„strice cineva ambianța plăcută”. Pe când, în mod
normal, aceste slujbe trebuie să fie publice, în prezența
întregii comunități creștine, la care se naște un creștin,
o noua familie sau pleacă de la ei un membru al acestei
comunități.
Iar bisericile au preluat și ele funcția de localuri,
fiind tot mai împodobite cu flori, baloane, și alte artibute
38
specifice, în spatele cărora nu se vede nici preotul, nici

slujba.
În final consider că nanii de botez trebuie să fie
aleși de către comunitatea creștină sau cu aprobarea
comunității creștine din rândul membrilor ei, care dau
dovadă de seriozitatea misiunii, cunoștințe în catehism
ortodox, viață neprihănită și exemplară. Pentru ca
institutul nașilor să capete o importanță și semnificație
potrivită tradiției creștine, Biserica trebuie să revadă
rolul acestora, anularea fenomenului „99 de cumătri”
și să acorde nașilor o pregătire cuvenită și o valoare
spirituală, așa cum au avut-o în trecut, la botezul celor
mături.
În caz contrar, consider oportună anularea acestei
tradiții, căci până la urmă anume părinții biologici se
ocupă (!) de educația propriului copil, și mai rar cumetrii.
P.S. Despre rolul nașilor de botez s-a vorbit și s-a
scris destul. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ar şti
omul ce răspundere are la botez şi cununie, s- ar alerga
mile întregi până să găseşti un naş”.
Și totuși la botezuri observ tot mai mulți nani, iar
unii sunt doar înscriși nominal în certificatele de botez,
fără ca să asiste ori să fie prezenți la eveniment. Chipurile,
„doi nani sunt plecați în Italia, iar la vară, vor veni acasă
și le vom oferi colaci!” Și gata?!
Din experiența mea personală observ că moldovenii
continuă să boteze copiii la repezeală, și iau cât mai mulți
39
nani, ca nu cumva să supere pe cineva.

În același timp, voluntar sau involuntar, tinerii-
părinți vin la biserică și solicită botezul copilului, lăsând
educația creștină pe seama cumetrilor/nașilor de botez.
Ca regulă, un număr foarte mic cunosc Simbolul Credinței,
iar restul vin că „dacă refuzi să fii nan de botez e păcat
mare”. Mă întreb eu: oare nu e un păcat mai grav și
mai mare a refuza să fii părinte spiritual, decât să te
mulțumești formal că ești un nan la 10 sau 20 de copii, și
ei nici măcar nu te cunosc, sau tu nu-i cunoști. La fiecare
botez eu îi întreb pe cei prezenți: cine cheamă la nuntă pe
nanii de botez? Îmi răspund: părinții copilului! De ce nu
însuși copiii, adică cei ce se căsătoresc, să-i poftească pe
părinții lor spirituali? – întreb eu în continuare. Răspuns
nu au. Atunci eu le zic: pentru că doar părinții tinerilor
î-i cunosc pe nani, dar tinerii nu-și cunosc nanii de botez.
Firesc! De unde să-i cunoască dacă nu le-au oferit nici-o
învățătură sau educație creștinească.
Să nu uităm dragi preoți, părinți, nani și copii:
„Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.”
(Matei 15,14).
40
CRÎJMA
Crîjma derivă de la cuvântul hrizma, care din limba
greacă se traduce ca ungere. De aici vine și Hristos, adică
„Unsul” lui Dumnezeu.
În timpul slujbei Botezului se încadrează cea de-a
două taină – Mirungerea sau Ungerea cu Sfântul Mir,
care în greacă așa și se numește Χρίσμα sau Το ιερό
Μυστήριο του Χρίσματος.
Acest Mir, inițial îmbiba haina baptismală sau
cămașa, pe care o îmbrăcau la ieșirea din baptisteriu
(bazin mare pentru botezul celor maturi). Timp de
o săptămână, cei nou-botezaţi erau numiţi luminaţi
(φωτισομένος): atât în sens spiritual, dar şi pentru că
trebuiau să poarte timp de o săptămână haina albă de la
Botez şi să se împărtăşească zilnic cu Sfintele Taine, iar
în a opta zi a li se ştergea fruntea de Sfântul Mir şi erau
dezbrăcaţi de haina albă. După aceea, încă o perioadă
anumită, ei erau numiţi neofiţi (νεόφυτος).
După ce creștinismul a căpătat drepturi în cadrul
Imperiului Bizantin, botezul copiilor devine tot mai
răspândit, și respectiv haina sau cămașa a fost înlocuită
cu o pânză albă, iar în zilele noastre cu un prosop mare.
Molitfelnicul sau Trebnicul, care conține slujba
Botezului spune: „Apoi îl îmbracă (pe cel botezat) în
haină curată, zicând: Se îmbracă robul lui Dumnezeu
(N) în haina dreptăţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
Iar cântărețul cântă: „Haină luminoasă dă-mi mie, Cel ce
Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult-milostive
41
Hristoase, Dumnezeul nostru.”.

Și doar în spațiul nostru, unde practica de a avea
„99 de cumetri” a devenit „normalitate”, în loc de un
prosop, vedem zeci de prosoape, de diferite forme și
culori.
Deci, în mod normal, crîjma se socoate doar acea
pânză albă în care ținem copilul după scufundarea în
cristelniţă. Dar nicidecum crîjmă nu poate fi considerat
prosopul, îmbodobit cu un buchet de busuioc, flori vii
sau de plastic.
42
10 SFATURI DESPRE POSTUL COPIILOR

1. Postul este școala faptelor și gândurilor bune. În
aceasta perioada dăm start lucrurilor și acțiunilor
frumoase, care vor avea continuitate și după
terminarea postului.
2. Biserica nu a fixat vârsta de când copiii vor posti.
Cunoaștem că copiii la vârsta preșcolară nu postesc.
De exemplu, la noi acasă se întâmpla, că baiatul
mânca la grădinița sau la școală ceea ce avea la masă,
iar seara luam împreună cina de post.
3. Biserica nu a fixat nici durata postului pentru copii.
Așa că copilul poate posti de la 2-3 zile până la o
săptămână.
4. Copiii ar putea să meargă împreună cu părinții la
biserică, deoarece în aceasta perioada au loc slujbe mai
speciale, care prin solemnitatea lor vor lăsa amintiri
pozitive despre Post. Neapărat să mergeți împreună
să primiți împărtășanie, nu separat, ca copilul să vadă
că familia lor este unită și acasă și în Casa Domnului.
5. Învățați copiii să spună rugăciunea dimineața, seara
înainte de culcare, înainte și după masă.
6. Explicați că prin rugăciune noi comunicăm cu
Dumnezeu și demonstrăm recunoștință pentru tot
ceea ce ne dă zilnic.
7. Dacă copilul ește de vârsta gimnazială, părinții pot
stabili împreună cu copilul ce anume vor exclude din
meniu, după preferința sau conștiința copilului.
8. Călugării apuseni aveau expresia: Ora et labora
43
(Rugăciunea și munca). Așa că încurajați copilul să

facă ceva prin casă: curat în dormitor, să spele veselă,
etc.
9. Postul copiilor poate să se manifeste și prin reducerea
timpului care petrec ei în fața calculatorului sau
televizorului, înlocuindu-l cu lectură.
10. Ași recomanda ca părinții să nu forțeze copiii la
postire și să nu limiteze perioada postului doar
la excluderea unor alimente, ci prin amplificarea
practicilor evanghelice: lectura din Mica Biblie,
vizionarea desenelor animate tematice, faptele bune
etc.
11. Nu este păcat mare dacă copilul a mâncat o ciocolată
sau bomboană, mai mare păcat este dacă a mâncat-o
singur, pe ascuns și nu a împărțit-o cu colegii de
clasă!
44
PĂRINTELE NU DĂ VIN LA COPII, NICI MIERE,

NICI DULCEAȚA!
De câte ori am auzit cum părinții „îndemnau” pe

copii la împărtășanie, cu vorbe de genul: Hai, nanu o să-
ți dea miere/dulceața!
Ce totuși oferă preotul creștinilor în biserică?
Foarte puțini părinți explică copiilor ce oferă de
fapt preotul!
Cel mai straniu e că la botez, nu se oferă celui
botezat împărtășanie, după cum prevede Molitfelnicul
(carte cu Sfintele Taine, ierurgii și slujbe pentru diferite
ocazii): „Și îndată să-l împărtășești pe cel botezat cu
Sfintele Taine”. Și în rugăciunea înainte de ungere cu
Sfântul Mir citim:
„...dăruieşte-i lui şi pecetea darului Sfântului şi întru
tot puternicului şi închinatului Tău Duh şi cuminecarea
(adică împărătășirea) Sfântului Trup şi a scumpului
Sânge al Hristosului Tău”.
În practică observ că majoritatea preoților nu
împărtășesc copiii, însă le zic părinților: Duminica
viitoare să aduceți copilul la împărtășit! Cunosc zeci de
cazuri a tinerilor, care din cauza asta (din lipsa catehezei/
învățării), nu s-au împărtășit nici-o dată în viața lor.
Dragi confrați, multstimați părinți și nani! Vă
amintesc că Botezul ne aduce pe fiecare dintre noi în
Comunitatea Euharistică, prin împărtășirea cu Sfintele
Taine. Botezul este poarta, admiterea, înscrierea în
familia euharistică, la care nu avem acces până la botez,
45
iar mama copilului va lipsi doar 40 de zile, după

cum citim în molitfelnic: „curăţeşte-o de tot păcatul
şi de toată întinăciunea, ca, venind în biserica Ta cea
sfântă, să se învrednicească (iarăși) a se împărtăşi cu
Sfintele Tale Taine”.
Hm, de tata copilului nu scrie nimic ☺♦? ! Deci tata,
în mod normal ar trebui să fie prezent mereu în Casa
Domnului și să primească Trupul și Sângele Domnului,
fără întreruperi!
În concluzie, la botez, înainte de apolit/otpust,
copilul trebuie împărtășit. Nu botezăm, pentru ca copiii
să doarmă liniștit noapte, să nu se deoache, pentru ca
mama să poată ieși din casă. Botezăm ca să-l aducem pe
copil pe calea mântuirii, însă fără împărtășanie, mântuire
nu există: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din
cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în
veci.” (Ioan 6,51). Iar părinții copilului la fel trebuie
să se împărtășeasă la fiecare Liturghie, oferind pildă și
exemplu demn de urmat!
Dar mai ales tata, care, după cum am văzut, nu
are piedici de a se împărtăși, doar să vrea el!
46
SFATURI ȘI RECOMANDĂRI
DESPRE FUSTE ȘI BATICURI
În sânul Bisericii Ortodoxe există amatori de

baticuri, fuste, plete și bărbi lungi! Hristos spune că cel
ce nu va crede, acela se va osândi. Nu spune nicăieri că
în pantaloni nu ne mântuim.
Pentru curiozitate, recomand să citiți cartea „Eu
sunt Malala”, unde se povestește cum talibanii islamiști
interzic fetelor să se îmbrace în haine „americane”,
dar să poarte haine care acoperă tot corpul în afară de
ochi, că viitoarele mame nu au nevoie de „carte” ca
să gătească mâncare și să spele haine, de aceea închid
instituțiile de învățământ public.
Vreți așa societate și viitor pentru adolescentele
noastre? Promovați iubirea, compasiunea, dărurirea,
hărnicia!
Vreți ca fetele noastre să fie mame de copii și să
frecventeze regulat biserica? Dați-le voie să se îmbrace
comod și cald, iar în biserici să nu mai fie frig la spate și
la picioare!
Mai jos vedeți mai multe icoane „tradiționale”
pe care chipurile sfintelor femei apar fără broboadă.
Ce facem acum, le acoperim sau le lăsăm? Căutăm de
mântuirea și întoarcerea celor păcătoși la Hristos prin
pocăință și cunoașterea Sfintei Scripturi, sau instalăm
„face-control” la intrarea în biserici? Căutăm pe cei
săraci, orfani, bolnavi și necăjiți, sau căutăm cine și cum
e îmbrăcat?
50
51
52
DOUĂ FEȚE ALE ORTODOXIEI

Prima imagine reprezintă femeile creștin- orto-
doxe din Catedrala Hristos Mântuitorul, or. Moscova,
Rusia, a 2-a: femeile creștin-ortodoxe din Catedrala În-
vierea Domnului, or. Tirana, Albania. Nu pot înțele-
ge de ce fețele creștinilor noștri atât de mult diferă de
fețele celor din Grecia, Serbia, Albania? Nu cred că este
vorba de starea socială a cetățenilor!
Problema e în altceva: Am moștenit o regulă ne-
scrisă că în biserică nu ai voie să zâmbești, să ai fața
luminoasă, să exprimi bucuria pe exterior. Cu cât mai
sobru, cu cât mai palid la față și încruntat la frunte, cu
atât mai mult te asemeni cu un ascet, pustnic, mohan.
În loc să schimbăm natura noastră interioară,
încercăm să arătăm mai evlavioși la față? Sau am uitat
de fapt de îndemnul lui Hristos: „Bucuria Mea să fie în
voi şi ca bucuria voastră să fie deplină!” (Ioan 15,11) și
de cuvintele Apostolului Pavel care spune: „Bucuraţi-
vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”
(Efeseni 4,4)?
53
DESPRE DOLIU
Cât și cum purtăm doliu, după cât timp putem
face nuntă sau schimba anturajul din locuința noastră?
- întrebări frecvente din viața noastră.
Într-adevăr, la noi ca la nimeni. Doliul se manifestă
mai mult exterior: cât mai multe pomene, bocete „la
comandă”, acoperirea oglinzilor, găini și alte ciudățenii
legate de înmormântări. Tot aici apar și alte „reguli”:
bărbații nu se bărbieresc timp de 40 de zile, nu dau
mâna, de la jumătate până la un an nu se fac nunți, zile
de naștere...
În perioada celor 40 de zile și nu numai, familia este
chemată să se roage pentru ruda lor decedată. Membrii
familiei să fie uniți în cugetul dragostei, să mângâie unul
pe altul.
Doliul trebuie să fie manifestat nu în plan exterior,
prin purtarea hainelor negre, panglicelor legate la
piept sau mână, dar prin rugăciune pentru cel adormit,
milostenie (atenția nu pomana standartă) față de cei
nevoiași și amintirea faptelor din viața celui decedat!
Mai mult, vreau să reamintesc că la înmormântarea
unui cleric al Bisericii Ortodoxe (diacon, preot, episcop
sau călugăr), preoții sunt îmbrăcați în haine albe și
nu negre, cum se practică la înmormântarea laicilor.
Culoarea albă simbolizează Învierea lui Hristos, care a
înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor
din morminte, viață dăruindu-le. Iar în cazul nostru
54
culoarea albă reprezintă nadejdea învierii morților –

lucru pe care-l mărturisim în Simbolul de Credință.
Culoarea albă pentru perioada doliului se folosește la
mai multe popoare, s-a practicat îndeosebi în Grecia și
Roma Antică, precum și la iudei.
Așadar, doliul nostru trebuie să fie destul de
modest, conștient și logic, manifestat nu prin haine cernite
și fețe posomorâte, dar prin rugăciune și milostenie. Cât
ține de durata doliului – fiecare să ia în calcul cerințele
și provocările zilnice, să nu exagerăm și să ținem cont
de recomandările Apostolului Pavel: „Despre cei ce au
adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi,
ca ceilalţi, care nu au nădejde.” (I Tesalon. 4,13).
55
DESPRE AGHIASMĂ, SCĂLDATUL ÎN RÂURI

ȘI BIZNES CU CELE SFINTE
1. Apă sfințită sau aghiasma din ajunul sărbătorii (18
ianuarie) și din ziua Bobotezei (19 ianuarie) este
identică: nu există „aghiasma mai puternică” din ajun
– este o invenție populară!
2. La sfințirea apei, nu are loc nici-un fel de reacție
chimică: contact între crucea argintată și apa, cum zic
unii sceptici! Apă se sfințește prin lucrarea Duhului
Sfânt. Pentru ca să nu mai apară dubii, recomand
preoților să folosească la slujba sfințirii cruci de lemn.
3. Calitatea sfințitoarea a apei nu se schimbă, chiar
dacă culoarea aghesmei se schimbă. Rugăciunea este
identică, puterea Duhului Sfânt este neschimbată.
4. Scăldatul în râuri, iazuri, piscine și alte rezervoare de
apă de Botează nu are nimic comun cu sărbătoarea și
nu se regăsește în Evanghelie sau în Sfânta Tradiție.
Să nu încurcați scufundatul cu Sfântul Botez, care
este irepetabil („Mărturisesc un botez spre iertarea
păcatelor”). De aceea scufundatul respectiv nu poate
fi asociat nici vizual nici spiritual cu Taina Botezului.
Scăldatul nu poate ierta păcatele, nici nu servește
drept o formă de curățire a sufletului.
Ar fi mult mai util ca creștinilor să le fie recomandată
împărtășirea cu Sfintele Taine. Iar dacă s-au împărtășit,
nu mai au nevoie de alte gesturi, căci deja îl poartă
pe Hristos cel viu în sufletele lor. Euharistia sau
56
Împărtășania a fost oferită lor „spre trezirea sufletului,

spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul
Tău Duh”.
5. Recomandăm și părinților să nu pună în pericol viața
copiilor, nu faceți experimente, nici nu încercați pe
Dumnezeu!
6. Totodată se observă, scăldatul, pe-alocuri, este însoțit
de consumul de alcool, lucru dăunător atât pentru
suflet, cât și pentru trup.
7. Creștinii trebuie să se comporte decent la primirea
aghesmei, fără îmbulzeală și sfadă! Să dăm dovadă
de cultură, răbdare și dragoste față de aproapele!
8. Nu e nevoie să cărați căldări cu aghiasmă, pentru că
după regula bisericească consumul aghesmei mari se
face doar 8 zile (până la odovania sărbătorii), iar în
restul anului se consumă aghiasma mică (obișnuită)!
9. Preoții nu trebuie să facă afacere cu acest prilej, să
vândă în curtea bisericii aghiasmă, busuioc. Să nu
uităm, că „în dar ați luat și în dar să dăți”.
57
DIN NOU DESPRE „NECURĂȚIA” FEMEII

Cum un creștin întreg la cap poate spune că sub
picioarele femeii, care are ciclu menstrual și pământul
arde? Iar pentru că ea este pedepsită de Dumnezeu, de
aia nu poate lua apă din fântână, nu poate pași pragul
bisericii și nu-i este permis să se atingă de lucruri sfinte!
Oameni buni, scumpe doamne și domnișoare, ci-
clul menstrual nu este păcat - este lucru firesc și natural!
Termenul „necurăția” femeii este un termen dis-
criminatoriu.
Ura, invidia, egoismul și mândria - acestea sunt
fapte de necurăție a sufletului, care ne înstrăinează de
Dumnezeu și de cei apropiați!
Credința și faptele ne mântuiesc, iar dragostea și
bunăvoința ne apropie unul de altul.
58
CE TREBUIE SĂ FACEM
DE „SFÂNTUL FOCA”?
Mihaela: Bună ziua părinte! E păcat dacă azi se

face de mâncare (la foc)?
Eu: E păcat dacă nu împarți mâncarea cu cel
flămând!!!
59
RECOMANDĂRI PENTRU PAȘTILE

BLĂJINILOR
1. Nu faceți schimb de pomeni unii cu alții, dar
faceți milostenie cu cei care într-adevăr au
nevoie:
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat;
în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Matei 25,36.
2. Aprindeți o lumânare și rugați-vă pentru cei
adormiți:
Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni,
mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii. 1 Timotei 2,1.
3. Amintiți-vă despre faptele demne ale
înaintașilor voștri, îndemnând și copiii să le
urmeze pilda cea bună:
Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă
cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au
încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Evrei 13, 7.
4. După ce plecați din cimitir, nu lăsați gunoi și
mâncare pe morminte, căci cei adormiți nu au
nevoie de mâncare și băutură, ci de rugăciunile
noastre:
Căci la înviere (cea de obște), (sufletele) nici nu se însoară, nici
nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Matei
22,30.
5. Nu consumați alcool, nu mâncați, nu fumați și
60
nu înjurați pe la morminte:
Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui
Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: … nici beţivii, nici batjocoritorii,
… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. I Corinteni 6,9-
10.
6. Faceți masa de pomenire acasă sau amenajați o
masă pentru cei din familii defavorizate:
Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac
făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni;
adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci
milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia
ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va
răsplăti ţie. Matei 6, 2-4.
Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe
fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva
să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.
Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe
şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească.
Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. Luca 14, 12-14.
7. Dați dovadă că sunteți oameni civilizați, onești,
modești și credincioși:
Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce
este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce
ascultă. Efeseni 4,29.
Umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi
S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu,
61
întru miros cu bună mireasmă. Efeseni 5,2.

8. Îmbrăcați-vă decent din respect pentru cei
răposați (îndemnul este atât pentru femei, cât
și pentru bărbați):
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului,
podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie
omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a
duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui
Dumnezeu. 1 Petru 3,3-4.
62
BISERICA ȘI PERSOANELE CU NEVOI SPECIALE
„Datori suntem noi cei tari să purtăm

slăbiciunile celor neputincioşi
şi să nu căutăm plăcerea noastră”.
Epistola către Romani 15,1
„...slujiţi unul altuia prin iubire”.
Epistola către Galateni 5,13.
„Purtaţi-vă sarcinile unii altora

şi aşa veţi împlini legea lui Hristos”. Epistola
către Galateni 6,2.
Preambulă
Am un prieten – un tânăr harismatic și foarte
energic, deși se deplasează în scaun cu rotile. Periodic
vine la noi la Ghidighici la liturghie, se roagă, se
împărtășește. Vorbim pe temele credinței, dragostei
față de Dumnezeu și aproapele, despre fapte bune... La
ultima noastră întâlnire, prietenul meu mi-a mărturisit
de o incomoditate care simte el, ori de câte ori vine la noi
la biserica: lumea prezentă la slujbă, mai ales cei vârstnic,
încearcă să-i dea ceva bani în mână. Bineînțeles că cazul
m-a șocat. Știu că lumea face acest lucru din compasiune,
din milă. Dar are nevoie el oare de milă sau totuși are
nevoie de altceva? Dorește el compasiunea noastră sau
63
vrea să se simtă egal cu noi, să aibă aceleași drepturi și

privilegii ca și noi?
Mai jos voi încerca să descriu unele probleme
cu care se confruntă creștinii noștrii în biserică, iar
rezolvarea acestora ar facilita accesul și prezența activă a
tuturor cetățenilor.
Unele propuneri pot fi tratate drept modernizm,
însă vreau să amintesc că trăim în secolul XXI, nu
ne deplasăm cu calul, scrisorile nu le expediem cu
porumbelul și încălzirea domiciului nu
o facem cu băligar?!
Biserica cu scaune
Primele adunări creștinești se făceau pe la casele
unor oameni înstăriți, în jurul unei mese, unde creștinii
mâncau, ascultau Scripturile, intonau imnuri biblice și
spre final se împărtășeau dintr-un păhar cu vin – Sângele
Domnului și dintr-o pâine – Trupul Domnului. Cu
timpul, datorită creșterii numărului de adepți, adunările
creștinești au ieșit din casele private și s-au mutat în
încăperi mai mari. Însă și acolo creștinii obișnuiau să stea
pe șezute și numai în anumite momente ale serviciului
divin aceștia se ridicau în picioare sau se așezeau în
genunchi. Prin Edictul de la Milano, din 313, Împărtatul
Constantin cel Mare a dat libertate tuturor confesiunilor
din Imperiul Bizantin. Bazilicile creștine au devenit tot
mai neîncăpătoare. Ca rezultat scaunele treptat au fost
scoase din biserici, rămânând doar cele pentru clerul din
64
Altar și unele scaune de-alungul pereților bisericilor.

Astăzi eu aud des cuvinte de genul: Părinte, vreau
să vin la biserică, dar am probleme cu spatele. Dar fiind
că sunt prea tânăr ca să stau pe scaun în biserica, îmi este
rușine de cei vârstnici și de asta nu vin la slujbă!
De ce trebuie să-i chinuim pe creștinii noștri?
Hristos spune foarte clar: Mila voiesc, iar nu jertfă!
(Matei 9,13). Iar marele ierarh rus Filaret Drozdov spunea:
„Decât, stând drept, să te gândești la picioare, mai bine,
șezând, să te gândești la Dumnezeu”. Iar în Patericul
Egiptean (sec. IV-V), găsim o întâmplare extraordinară
în acest sens. Se zice că odată au venit frații la Avva
Pimen și l-au intrebat: „Avvo, dacă îl văd pe fratele
meu că dormitează în biserică, ce să fac, să-l las sau să-l
trezesc la rugăciune?” Sfântul a zis: “Adevărat vă zic,
fraților, că eu, dacă îl văd pe fratele meu că dormitează,
pun genunchiul meu sub capul frătelui și-l odihnesc”.
Biserica cu acustică și microfoane
Cu câțiva ani în urmă un prieten bun al comunității
noastre ne-a oferit în dar un amplificator, boxe și
microfoane pentru biserică. Aveam emoții că cineva ar
putea face comentarii vis-a-vis de obiectele „moderniste”
apărute la noi. Într-o zi, o creștină, care are probleme cu
auzul, mi-a mărturisit că de acum înainte aude foarte
bine toate cântările și cuvintele spuse în predică, datorită
microfoanelor. Și m-am împăcat cu gândul că am
procedat corect. În Grecia, cât de mică n-ar fi biserica, ea
65
este dotată cu tot sistemul necesar, așa încât nici preotul,

nici corul nu forțează vocea, iar creștinii aud cântările și
participă activ și nu absentează de la slujbe.
Biserica cu pandusuri
Dacă sunteți în scaun cu rotile și doriți să ajungeți
la biserică, riscați să rămâneți în curtea bisericii, deoarece
nu veți putea desinestătător să vă urcați pe trepte ca să
intrați în biserică. Ca rezulat, biserica – ca comunitate a
creștinilor „sănătoși” automat exclude pe ceilalți creștini
cu nevoi speciale.
Biserica nu este adunarea oamenilor perfecți,
sfinți, VIP! Biserica este locul unde noi învățăm să iubim
și să ne respectăm unii pe alții, necătând la apartenența
etnică, origine socială, gen și vârstă. Toți suntem egali
în fața lui Dumnezeu: Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai
este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte
femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
(Galateni 3,28).
66
Copiii cu sindrom Dawn

Într-o zi a venit la mine o mamă, cu lacrimi în
ochi. A născut un copilași cu sindrom Dawn. Am stat
probabil o oră de vreme, discutând și analizând. În final
mamă s-a convins că este un dar deosebit, și acum toată
familia se bucură de noul membru, un copil gingaș, care
are dreptul la viață, la educație, la un viitor frumos și
luminos.
Consilierea părinților în acest caz este foarte
importantă, iar rolul preotului este să fie foarte explicit,
să nu vină cu acuzații, să nu caute motive și să prevină
abandonul copilului. Scopul principal este ca familia să-l
iubească pe noul membru, să-l respecte și să-l încurajeze
să învețe și să facă primii pași sigur și protejat.
Pedeapsă sau dar
O altă problemă, de data această problemă de
ordin spiritual, este atitudinea creștinilor față de o boală
grea, incurabilă sau față de persoanele cu nevoi speciale.
Adesea cei din urmă sunt catalogați drept persoane
„pedepsite de Dumnezeu” pentru păcate personale
sau pentru păcatele părinților. Ca rezultat sunt arătați
cu degetul și criticați ca anti- modele pentru un creștin
„adevărat”.
Evanghelistul Ioan descrie un episod cu vindecarea
unui orb din naștere (cap. 9). Văzându-l pe acesta,
ucenicii L-au întrebat pe Hristos: Învăţătorule, cine a
67
păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s- a născut orb? Iisus a

răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate
în el lucrările lui Dumnezeu.
Există numeroase cazuri de oameni cinstiţi ca
drepții sau sfinți neocoliţi de bolile trupești, ceea ce
înseamnă că sănătatea sufletului nu o implică fără
echivoc pe cea a trupului. Cuviosul Serafim de la Sarov
a fost bătut de către niște tâlhari. Așa că pentru tot restul
vieții sfântul a rămas gârbovit și se deplasa cu ajutorul
unui baston-costilă. Cuviosul Ambrozie de Optina, în
tinerețe s-a înbolnăvit grav, încât toată viața a fost nevoit
să stea la pat, fiind în același timp cel mai mare rugător și
duhovnic pentru sute de creștini ruși. Și cel mai cunoscut
exemplu – Fericita Matrona, născută oarbă și imobilizată
la pat pentru toată viață.
Boala așadar, trebuie folosită spre progresul
spiritual al omului, dar şi ca pildă de viețuire creștină
pentru cei care nu au ajuns la o treaptă duhovnicească
asemănătoare. Exemplul lui Iov, sporit duhovniceşte în
urma necazurilor sale, grăieşte elocvent în acest sens.
Concluzii
În Chișinău avem o singură biserică, unde se fac
slujbe speciale pentru surdo-muți. E bine și nu prea.
Această categorie de oameni are nevoie de slujbă în
limbajul lor. Însă nu au nevoie de încăpere separată sau
slujbe individuale. Visez ca toți oamenii să aibă acces
în bisericile noastre. Slujbele să fie însoțite cu traducere
68
în limbaj surdo-mut. Iar încăperile să fie dotate cu cele

necesare, să fie accesibile și confortabile. Hristos spune:
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi
odihni pe voi. (Matei 11,28). Așadar nimeni nu are nevoie
să intre în biserică prin altă „ușă”, decât cea prin care
intrăm noi cu toții.
Misiunea Bisericii este să identifice persoanele cu
nevoi speciale, să le ofere sprijin moral, spiritual, material
după caz și să le ajute să se reintegreze în societatea
creștină. Indiferența și egoismul aduc la izolare, la
înstrăinare, uneori la cazuri suicidale.
Nu putem și nu avem dreptul să stăm așa! E nevoie
să ieșim din zona noastră de confort, să deschidem larg
ușa sufletului nostru, să redeschidem Biserica pentru
cei care au avut frică să pășească pragul ei, pentru ca să
nu fie discriminați, alungați și tratați umil!
69
GÂNDURI DESPRE 1 SEPTEMBRIE

1 septembrie, ca și 1 ianuarie, a devenit o sărbătoare
mare, cu multă vorbă și mult pafos!
Copiii și părinții așteaptă o minune, ceva deosebit.
Fac cumpărături, alergătură pe la piață și magazine:
haine, rochii, coafură, flori, etc.
Dar ce-i cu 1 septembrie / 1 ianuarie? Este doar
un început și atât. Și așa la noi peste tot – și la nuntă, și
la botez, și la lucru... vorbă multă - treaba puțină. Cât
mai pompos, cât mai sofisticat, cât mai bogat, cât mai
deosebit!
Uităm să oferim importanță vieții și oamenilor,
neglijăm procesul creșterii și educației propriilor copii.
Deseori aud din gura părinților că copiii de azi sunt
tare deștepți, uite bre sunt tare pricepuți la telefoane,
tablete și alte gadget-uri. Și le zic lor, că dacă sunt atât
de deștepți, de ce nu-i învățați Miorița sau Luceafărul?
Părinte, sunt prea mici pentru asta, îmi răspund ei.
Atunci sunt prea mici și pentru gadget-uri. Dați-le altă
cultură, valoare și perspectivă intelectuală!
Și așa mă întreb: De ce nu insistăm ca învățământul
să fie gratis, accesibil și corespunzător standardelor
europene? De ce nu facem proteste pentru viitorul
copiilor noștri?
Când vom fi în stare să cerem condiții bune
în grădinițe și școli, transport accesibil pentru elevi
și studenți; trai decent și confortabil pentru tinerii-
căsătoriți; acordarea locurilor de muncă și formării
70
profesionale continuă?
Aici ar putea să se includă și Biserica, care,
conform opiniilor publice, are o poziție superioară în
statul nostru. Ar putea Biserica să inițieze mai multe
programe sociale pentru reducerea abandonului școlar,
promovarea sportului și modului sănătos de viață,
acordarea premiilor pentru elevii și studenții eminenți,
oferirea spațiului locativ (măcar temporar) pentru
familiile defavorizate, monoparentale, mame supuse
violenței domestice...
Vreau să trecem de la vorbe la fapte... de la predici
la acțiuni... de la teorie la practică!
71
IMPRESII DESPRE PRIMUL VOLUM

„20 de sfaturi pentru femeile creștine”
73
Un enorm MULȚUMESC Părintelui Maxim Melinti pentru

această carte și nu doar pentru că a făcut cu putință să ajungă
și la mine, dar mai ales pentru mesajele pe care le transmite
în aceste câteva pagini. Părinte, într- o oră de lectură am avut
impresia că am stat de vorbă la tu per tu și m-am simțit atât
de lejer... Într-adevăr poate fi recomandată tuturor pentru că
atinge subiecte ce ne privesc pe toți, bărbat, femeie, indiferent...
Dumnezeu să vă ajute în toate!!!
Natalia Scoferța, Vicența, Italia
Cartea m-a făcut să conștientizez că, de fapt, restricțiile,

obiceiurile si “rinduielile” bisericești care ne-au fost impuse
ori de cite ori apelam la biserică (care de fiecare dată imi surpa
încrederea în lăcașul sfânt), nu au nimic comun cu relația
oricărui creștin cu Dumnezeu...
Anastasia Neamțu, Chișinău
O carte care demult trebuia scrisă. Aș cumpăra mai multe

exemplare pentru a le oferi femeilor din viața mea, care din
păcate sunt prea sub influența tradițiilor și superstițiilor
moldovenești. O carte mai mult decât perfectă pentru poporul
moldovean.
Gabrielle Gi, Paris, Franța
Ar fi bine să purtăm această carte cu noi peste tot…Când

avem de așteptat undeva, de exemplu la policlinică, o putem
deschide și citi ca să ne inspire. Căci așa este părintele Maxim
Melinti…o sursă de inspirație. Îl cunosc de 5 ani și ne-a ajutat
74
foarte mult familia, ne-a oferit sfaturi bune și susținere. La

îndemnul dumnealui, am înfiat 2 copii, iar îndoieli și obstacole
au fost multe...
Natalia Sopco, Ghidighici
Am citit-o, e o carte care ușor se citește și înțelegi totul. Păcat

că n-am avut-o și nici nu a fost cine să ne învețe când am fost
și noi mămici, domnișoare tinere. Toată vremea ni se spunea
ce vrei, numai nu ce trebuia să știm. Dar de una mă bucur, că
am citit-o și am făcut rost de una și pentru fata mea și i-am
trimis-o în Germania să o citească și să știe ceea ce n-am știut
noi. Cu Doamne ajută și la volumul doi.
Danila Tatiana, Ghidighici
Am citit primul volum, recomand la toate femeile s-o citească.

Am aflat atâtea lucruri reale și nu superstițiile în care credeam
mai înainte.
Britcar Larisa, Ghidighici
Cartea e scrisă foarte explicit și pe înțelesul tuturor. Vă

mulțumim părinte pentru luminarea minților noastre și
pentru spargerea stereotipurilor!
Sanda Bejenaru-Ceban, Chișinău
Este o carte, unde înțelegi că Dumnezeu este dragoste, dar nu

tiran. O recomand să fie citită de orice doamnă, domnișoara,
75
chiar și de bărbați (soți, tătici). Vă mulțumesc, părinte

Maxim, pentru simplitatea textului, care este pe înțelesul
tuturor cititorilor!
Inna Stognitenco, Ghidighici
O carte binevenită pentru femeile tinere care deseori sunt duse

în eroare de unele superstiții sau chiar de “babe”. Mulțumim
părinte pentru tot.
Marcela Graur, Ghidighici
Pe mine m-a impresionat foarte tare această carte. Am aflat

lucruri noi și mi s-a deschis ochii la multe lucruri pe care
le socoteam adevăr. Recomand și bărbaților, nu numai
doamnelor, domnișoarelor, ca să le schimbe și lor gândirea.
Ca să învețe să prețuiască și să stimeze femeia.
Maria Florea, Trușeni
„Cartea este cel mai important lucru din viata omului,

deoarece ea ii este alaturi toata viata.”... În vol. 1 este dezvăluit
adevarul și sunt date jos toate miturile și superstițoile
inventate de cineva. Este o carte superbă. Am cadonat la mai
multe persoane această carte și cu nerăbdare așteptăm vol.2.
Svetlana Maior, Ghidighici
76

GHIDUL FEMEII CRESTINE-vol - II

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHIDUL FEMEII CRESTINE-vol - II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Preotul Maxim Melinti

Pe copertă: Dante Gabriel Rossetti, The Beloved (Iubita), 1865. Londra,

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Responsabilitatea asupra conținutului lucrării revine

© Melinti Maxim, 2019

ASTĂZI AM TRĂIT UN SENTIMENT FRUMOS,

LANSAREA ca atare a fost simplă, la lumina

Anatol Durbală, actor, regizor,

PĂRINTELE DIN GHIDIGHICI A FĂCUT-O ȘI PE

aceea, el își propune să îi apropie. A lansat o carte în

la lansare. A ținut-o cu glumele actorul Anatol Durbală,

PUTEM CERE ÎN CĂSĂTORIE ÎN POST?

A exprima sentimentul și dorința de a se căsători

CEEA CE DUMNEZEU A ÎMPREUNAT - OMUL

Cum și unde trebuie să stea bărbatul și femeia în

Și la ortodocși și la romano-catolici, tinerii veniți să

de soție în biserică? Poate că de aici vine și participarea

practica de a instala un perete din lemn sau construirea

Paradoxal, însă scaunul sau catedra Egumenei

Nu vreau să provoc o schimbare. Doresc o atitu-

„Ceea ce Dumnezeu a împreunat - omul să nu

FEMEIA ÎN TIMPUL SARCINII SE

Liturghie, pentru că Împărtășania este cununa, scopul și

CE SPUNE BIBLIA DESPRE ÎNȚĂRCARE?

DACĂ COPILUL NU ESTE BOTEZAT, SE POATE

tare răspândit printre creștinii noștrii ortodocși.

POT PĂRINȚII NECUNUNATI SĂ-SI BOTEZE

Când vine cineva să boteze copilul la biserică

Printre întrebările formale, tinerii sunt întrebați,

Puteți și trebuie să botezati! Și nimeni nu este în

„înainte de botez vor fi fost catehizaţi şi vor fi

Așadar, părinții chiar nefiind cununați pot boteza

10 DEOSEBIRI ÎNTRE RITUAL ȘI TAINĂ

Observ că creștinii noștrii ortodocși țin să

3 Cumetrii să aducă Nanii de botez vor

mamei. familia pruncului

6 Tata va sta acasă și Tata va asista alături

7 Copilului și mamei Copilului i se va pune

8 La botez vor fi La botez vor fi foarte

10 După botez, timp După botez, copilul

CUMETRIA A DEVENIT UN SHOW SCUMP,

Domnule Melinti, iarăși eu de la Odoraș. Vreau de data

Sfintei Scripturi și doctrinei creștine care putea să dureze

devenit ceva obișnuit. Însă, de la început, copiii nu au

ortodocși, tot acești ortodocși, botezați și cununați, dar

Nașii de botez nu sunt neapărat nașii de cununie

dansatori, clown-show, dansul pinguinului și altele.

specifice, în spatele cărora nu se vede nici preotul, nici

nani, ca nu cumva să supere pe cineva.

Hristoase, Dumnezeul nostru.”.

10 SFATURI DESPRE POSTUL COPIILOR

(Rugăciunea și munca). Așa că încurajați copilul să

PĂRINTELE NU DĂ VIN LA COPII, NICI MIERE,

De câte ori am auzit cum părinții „îndemnau” pe

iar mama copilului va lipsi doar 40 de zile, după

DESPRE FUSTE ȘI BATICURI

În sânul Bisericii Ortodoxe există amatori de

DOUĂ FEȚE ALE ORTODOXIEI

culoarea albă reprezintă nadejdea învierii morților –

DESPRE AGHIASMĂ, SCĂLDATUL ÎN RÂURI

Împărtășania a fost oferită lor „spre trezirea sufletului,

DIN NOU DESPRE „NECURĂȚIA” FEMEII

Mihaela: Bună ziua părinte! E păcat dacă azi se