Capitolul 1

Să înţelegem Biblia
Biblia Îl înfăţişează pe Isus Cristos,
Mântuitorul lumii

„În spatele şi dedesubtul Bibliei, deasupra şi dincolo de Biblie este Dumnezeul

Bibliei“.
Biblia este revelaţia scrisă a lui Dumnezeu, cuprinzând voia Sa cu privire la
oameni.
Tema sa centrală este mântuirea prin Isus Cristos.
Biblia conţine 66 de cărţi, scrise de 40 de autori, parcurgând o perioadă de
aproximativ 1.600 de ani.
Vechiul Testament a fost scris, în cea mai mare parte, în ebraică (şi, în câteva
scurte pasaje, în aramaică). Aproximativ cu o sută de ani înainte de era creştină,
Vechiul Testament a fost tradus în întregime în limba greacă.
Noul Testament a fost scris în limba greacă. [Nu uitaţi că Biblia noastră română
este o traducere din aceste limbi originale.]
Cuvântul „Biblie“ derivă din cuvântul grecesc „biblos“, care, la origine, însemna
papirus.
Cuvântul „testament“ înseamnă „legământ“ sau „acord“. Vechiul Testament este
legământul lui Dumnezeu încheiat cu omul în vederea mântuirii sale înainte de veni-
rea lui Cristos. Noul Testament este legământul încheiat de Dumnezeu cu omul în
vederea mântuirii sale după venirea lui Cristos.
În Vechiul Testament găsim legământul legii. În Noul Testament – legământul
harului care a venit prin Isus Cristos. Unul a condus la celălalt (Galateni 3:17-25).
Vechiul începe ceea ce Noul aduce la bun sfârşit.
Vechiul se adună în jurul muntelui Sinai,
Noul în jurul Calvarului. Vechiul este asociat cu Moise,
Noul cu Cristos (Ioan 1:17).
Autorii au fost regi şi prinţi, poeţi şi filozofi, profeţi şi oameni de stat. Unii au
fost învăţaţi în toate artele epocii în care au trăit, iar alţii au fost pescari simpli. Alte
cărţi curând îşi pierd contemporaneitatea, dar această Carte străbate veacurile.
Cele mai multe cărţi trebuie adaptate la vârstă, dar Biblia este iubită de bătrâni
şi de tineri deopotrivă.
Cele mai multe cărţi sunt provinciale, de interes limitat la cei în a căror limbă
au fost scrise, dar nu tot aşa este cu Biblia. Nimănui nu-i trece prin cap că a fost
scrisă în limbi socotite astăzi moarte.

7
8 Capitolul 1
Cărţile Vechiului Testament
(5) cărţi ale legii (17) cărţi profetice, dintre care:
(12) cărţi istorice (5) profeţi mari
(5) cărţi poetice (12) profeţi mici

Cărţile Noului Testament

Noul Testament a fost scris pentru a ne dezvălui caracterul şi învăţăturile lui Isus
Cristos, mijlocitorul Noului Legământ, de către cel puţin opt oameni, dintre care patru
– Matei, Ioan, Petru şi Pavel – au fost apostoli; doi, Marcu şi Luca, au fost însoţitori
ai apostolilor; iar alţi doi, Iacov şi Iuda, au fost fraţii de corp ai lui Isus. Aceste cărţi
au fost scrise în diferite perioade din a doua jumătate a primului veac.
Cărţile Noului Testament se por grupa astfel:
(4) Evanghelii
(1) Istorie
(1) Profeţie
(21) Epistole, dintre care:
(14) pauline
(7) generale
Vechiul Testament începe cu Dumnezeu (Geneza 1:1).
Noul Testament începe cu Cristos (Matei 1:1).
De la Adam la Avraam avem istoria rasei umane.
De la Avraam la Cristos avem istoria poporului ales.
De la Cristos încoace avem istoria Bisericii.
„Ceea ce cunosc cei mai mulţi oameni despre istorie se poate asemăna cu o
sfoară gradată pentru perle, din care lipseşte chiar sfoara“, zicea un istoric. Această
afirmaţie pare în mod special adevărată în privinţa Bibliei. Mulţi oameni cunosc per-
sonajele Bibliei şi principalele evenimente ale sale, dar se pierd complet dacă-i rogi
să pună evenimentele în succesiunea lor corectă. Oricine a experimentat emoţia trăită
atunci când înveţi să aşezi personajele fiecare la locul lor, în timpul şi spaţiul ce le
aparţine, îşi poate da seama ce importanţă are acest lucru pentru a face plăcut
Cuvântul lui Dumnezeu. Culege perlele din Scriptură şi introdu-le una câte una pe
sfoară, în ordinea lor de la Geneza la Apocalipsa, pentru ca să poţi dobândi o privire
de ansamblu asupra istoriei Bibliei.

Vechiul Testament – personajele principale

Iată o listă de 40 de personaje principale, a căror relatare combinată formează
istoria Vechiului Testament:
 Să înţelegem Biblia 9
1. Dumnezeu 22. Saul
2. Satan 23. David
3. Adam 24. Solomon
4. Noe 25. Ilie
5. Avraam 26. Elisei
6. Isaac 27. Regii
7. Iacov Israelului (19)
8. Iosif **28-30 Regii lui
9. Faraon Iuda (20)
10. Moise ***31-34. Profeţii
11. Aaron 35. Nebucadneţar
12. Caleb 35. Cirus
13. Iosua 37. Zorobabel
*14-19. Judecători (15) 38. Ezra
20. Rut 39. Neemia
21. Samuel ` 40. Estera

Veţi observa din studiul primei cărţi, Geneza, că aici se află primele opt personaje. Ce
vastă pagină a istoriei s-a scris în jurul lor!
Noul Testament – personajele principale
1. Ioan Botezătorul
2. Cristos
3-14. Ucenicii (12)
15. Ştefan
16. Filip
17. Pavel
18. Iacov, fratele de corp al lui Isus

Vechiul Testament – principalele locuri

Cele douăsprezece locuri principale, în jurul cărora gravitează istoria Vechiului
Testament, sunt:

1. Eden 7. Sinai
2. Muntele Ararat 8. Pustiul
3. Babel 9. Canaan
4. Ur din Caldeea 10. Asiria (captivitatea lui Israel)
5. Canaan 11. Babilon (captivitatea lui Iuda)
6. Egipt (cu Iosif) 12. Canaan (Palestina – revenirea exilaţilor)
*Cei şase mai importanţi: Otniel, Debora, Barac, Ghedeon, Iefta şi Samson
**Iosafat, Ezechia, Iosia
***Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel.
10 Capitolul 1
Pe măsură ce veţi clădi istoria Bibliei în jurul acestor locuri, veţi avea
întreaga istorie în ordine cronologică.
Încă un mod de a realiza imaginea globală a Bibliei este de a urmări
„marile fapte“ în ordine.
Vechiul Testament – principalele fapte
1. Creaţia, Geneza 1:1–2:3
2. Căderea omului, Geneza 3
3. Potopul, Geneza 6–9
4. Turnul Babel, Geneza 11:1-9
5. Chemarea lui Avraam, Geneza 11:10–12:3
6. Pogorârea în Egipt, Geneza 46; 47
7. Ieşirea din Egipt, Exod 7–12
8. Paştele, Exod 12
9. Darea Legii, Exod 19–24
10. Pribegia prin pustiu, Numeri 13;14
11. Cucerirea ţării promise, Iosua 11
12. Perioada întunecată a poporului ales, Judecători
13. Ungerea lui Saul ca rege, I Samuel 9:27; 10:1
14. Epoca de aur a evreilor sub domnia lui David şi a lui Solomon,
Regatul Unit, II Samuel 5:4,5; I Regi 10:6-8
15. Regatul Divizat – Israel şi Iuda, I Regi 12:26-33
16, Captivitatea, II Regi 17;25
17. Revenirea din captivitate, Ezra
Noul Testament – principalele fapte
1. Viaţa timpurie a lui Cristos
2. Lucrarea lui Cristos
3. Biserica de la Ierusalim
4. Extinderea Bisericii la Neamuri
5. Biserica în toată lumea
Principalele perioade
I. Perioada de la patriarhi la Moise – Geneza
A. Spiţa evlavioasă
Evenimentele principale:
1. Creaţia
2. Căderea
3. Potopul
4. Împrăştierea
B. Familia aleasă:
Evenimentele principale:
1. Chemarea lui Avraam
2. Pogorârea în Egipt – robie
 Să înţelegem Biblia 11
II. Perioada marilor conducători: Moise la Saul – Exod la Samuel
A. Ieşirea din Egipt
B. Pribegia prin pustiu
C. Cucerirea Canaanului
D. Domnia judecătorilor
III. Perioada regilor – Saul la Captivităţi – Samuel, Regi, Cronici,
Cărţile Profetice
A. Regatul Unit
1. Saul
2. David
3. Solomon
B. Regatul Divizat
1. Iuda
2. Israel
IV. Perioada domnitorilor străini – Captivităţile până la Cristos – Ezra,
Neemia, Estera, Profeţiile lui Daniel şi Ezechiel
A. Captivitatea lui Israel
B. Captivitatea lui Iuda
V. Cristos – Evangheliile
VI. Biserica – Faptele Apostolilor şi Epistolele
A. În Ierusalim
B. Extinderea la Neamuri
C. În toată lumea
Nu uitaţi că în Cuvântul lui Dumnezeu temelia creştinismului este pusă în
revelaţia singurului şi adevăratului Dumnezeu. Dumnezeu Şi-a ales un popor (copiii
lui Israel), pentru a demonstra acest adevăr şi a păstra o consemnare despre El
Însuşi.
Biblia ne vorbeşte despre originea păcatului şi despre modul în care acest blestem
l-a despărţit pe om de Dumnezeu. Descoperim că este absolut imposibil ca prin lege
omul să ajungă la mântuire, căci toţi au păcătuit (Romani 3:20,23). Apoi avem
promisiunea unui Mântuitor, Cel care avea să vină să caute şi să mântuiască ce era
pierdut şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi (Luca 19:10; Matei
20:28). Observăm de-a lungul tuturor veacurilor un singur scop major: acela de a
pregăti o cale pentru venirea Răscumpărătorului lumii.
Nu există nici o cale „regală“ în ce priveşte acumularea de cunoştinţe şi, desigur,
nu este nici o cale „regală“ pentru deprinderea cunoştinţelor despre Biblie. Duhul Sfânt
al lui Dumnezeu ne va conduce în tot adevărul, e drept, dar porunca lui Dumnezeu
este ca noi să studiem ca să fim aprobaţi, ca nişte lucrători care n-au de ce să le fie
ruşine. (Vezi II Timotei 2:15.)
Trebuie să acordăm Bibliei atenţie, însoţită de intenţie, şi tocmai această intenţie ne
12 Capitolul 1
necesită atenţie. Poate că este aşa de mică atenţie la citirea Bibliei în zilele noastre,
din cauză că este aşa de mică intenţia. Noi trebuie să venim la ea cu un scop, cu
un obiectiv bine definit, să ştim ce urmărim.
Mulţi spun: „Biblia este atât de mare! Nu ştiu unde să încep şi nu ştiu cum să
continui“. De multe ori, lucrul acesta e spus cu seriozitate, în mod sincer. Şi este
adevărat că, dacă nu avem o metodă, negreşit vom eluda cele mai bune rezultate,
chiar dacă vom petrece mult timp asupra Cărţii.
Campbell Morgan a declarat cândva: „Biblia poate fi citită de la Geneza capitolul
1 până la Apocalipsa capitolul 22, cu viteza lecturii de la amvon, în 78 de ore“. Un
avocat a contestat aceasta. Morgan i-a spus să încerce înainte de a contesta. Avocatul
s-a dus acasă şi a citit Biblia în mai puţin de 80 de ore.
Vrei să citeşti Biblia de la un capăt la altul? Rezervă-ţi 80 de ore pentru ea.
Planifică-ţi un timp pentru aceasta. Cât timp poţi să afectezi pentru ea în fiecare zi?
Câte zile din săptămână? Este o propunere cât se poate de practică şi ar trebui să
fie primită chiar şi de cei mai ocupaţi. Suntem cu toţii ocupaţi, dar trebuie să ne
„facem timp“. Trebuie să ne aranjăm viaţa de aşa natură, încât să existe timp pentru
Biblie. Dacă nu vom face aşa, niciodată nu vom ajunge la cunoştinţa de preţ a
Cuvântului, care este posibilă şi, într-adevăr, trebuincioasă. Biblia descoperă voia lui
Dumnezeu, în aşa fel încât să-l conducă pe om la El. Fiecare carte are o învăţătură
directă. Descoperiţi care este această învăţătură şi conformaţi-vă ei. Acesta este
scopul nostru. Noi ne vom ocupa de o singură carte în fiecare capitol.
Acum Biblia, deşi este o adevărată bibliotecă, mai este şi „cartea cărţilor“. Este o
măreaţă istorie, care se desfăşoară de la început până la sfârşit. Există aici, fără
îndoială, ceva fenomenal pentru literatură. Să presupunem, de exemplu, că ar trebui
să parcurgeţi marile domenii ale cunoaşterii, cum ar fi: dreptul, istoria, filozofia, etica
şi profeţiile, şi ar trebui să comasaţi toate subiectele acestea foarte deosebite între ele
într-o singură carte. Mai întâi de toate, ce nume i-aţi da acestei cărţi? Apoi, la ce
unitate v-aţi putea aştepta într-un asemenea talmeş-balmeş de subiecte? Un număr
atât de mare şi de variat de teme şi stiluri ca cele întâlnite în Biblie, purtate de-a
lungul nu doar a câtorva din istoriile popoarelor, ci peste veacuri, face ca să pară
uimitor de mică posibilitatea vreunei unităţi. Nici un editor nu ar risca să publice o
asemenea carte şi chiar dacă ar face-o, nimeni nu i-ar cumpăra-o sau citi-o; şi totuşi,
tocmai acest lucru este realizat în Biblie!

Fapte interesante despre Biblie

LEGE în cărţile lui Moise
ISTORIE în Samuel, Regi, Cronici, şi în alte cărţi
FILOZOFIE în Iov şi Eclesiastul
POEZIE în Psalmi şi în Cântarea Cântărilor a lui Solomon
PROFEŢIE în Isaia, Ezechiel, Ieremia şi în profeţii mici
DOCTRINE în Epistole
REVELAŢIE în Apocalipsa şi în Daniel
 Să înţelegem Biblia 13
Nu uitaţi, că acestea ne-au fost date de către 40 de oameni diferiţi, într-un interval
de aproximativ 1.600 de ani. Toate acestea sunt prezentate şi legate laolaltă, în cartea
numită „Biblia“. Putem începe cu Geneza, citind până la capăt. Nu vom găsi nici o
discordanţă. Putem trece de la un stil literar la altul cu tot atâta uşurinţă cu care am
citi o istorie scrisă de o singură mână şi produsă de o singură Minte (II Petru 1:21),
deşi nu e scrisă de o singură mână.
Deşi divină, ea este, deopotrivă, umană. Gândirea este divină, revelaţia este divină,
exprimarea şi comunicarea este omenească. Oameni sfinţi (elementul uman) au vor-
bit, mânaţi de Duhul Sfânt (elementul divin) (II Petru 1:21).
Aşadar, avem de-a face cu o carte deosebită de toate celelalte. Cartea, o
re-velaţie divină, o revelaţie progresivă, o revelaţie a lui Dumnezeu către om,
comunicată prin oameni, se desfăşoară lin, de la începuturile sale până la marele ei
sfârşit. Departe, în Geneza, avem începuturile; în Apocalipsa avem finalul, iar de la
Exod la Judecători vedem cum Şi-a adus Dumnezeu la îndeplinire ţelul Său. Nu ne
putem dispensa de nici o parte a ei.
Biblia ne poartă înapoi la trecutul necunoscut al eternităţii, iar profeţiile sale ne
duc spre viitor, iarăşi necunoscut.
Vechiul Testament este temelia; Noul Testament este suprastructura. O fundaţie
nu are valoare dacă nu se construieşte pe ea. Construcţia este imposibilă fără
fundaţie. Astfel, Vechiul şi Noul Testament sunt esenţiale unul altuia.
„ Noul e cuprins în Vechiul,
Vechiu-i explicat în Noul.
Noul e latent în Vechiul,
Vechiu-i evident în Noul“.
Vechiul şi Noul Testament constituie o bibliotecă divină, o unitate sublimă, de la
originile trecute până la evenimentele viitoare, cu desfăşurările intermediare şi alipirea
celor două eternităţi.

O singură carte, o singură istorie, o singură relatare

Biblia este o singură carte, o singură istorie, o singură relatare: relatarea Sa! În
spatele a 10.000 de evenimente stă Dumnezeu, făuritorul istoriei, creatorul veacurilor.
La un capăt al ei se învecinează cu eternitatea, la celălalt – cu eternitatea, iar între ele
este timpul – Geneza, originile; Apocalipsa, finele şi tot drumul dintre ele Dumnezeu
elaborează. Putem merge până în cele mai mici detalii, pretutindeni, observând că
există un ţel major, care străbate veacurile, şi anume planul veşnic al Atotputernicului
Dumnezeu, de a răscumpăra o lume pierdută, năruită.
Biblia este o singură carte, pe care dacă o împarţi în texte, nu te mai poţi aştepta
să-i înţelegi divina ei revelaţie. Trebuie s-o vedem în totalitatea ei. Dumnezeu S-a
străduit să ne dea o revelaţie progresivă, iar noi trebuie să ne străduim s-o citim, de
la început până la sfârşit. Să nu-ţi închipui că dacă citeşti câteva frânturi ici şi colo,
vei putea compensa munca consecutivă şi adâncă de aprofundare a Bibliei însăşi.
Trebuie să ne întoarcem la Carte, şi atunci nu ne vom mai permite s-o tratăm cu
14 Capitolul 1
atâta uşurinţă. În definitiv. oricui i-ar fi ruşine să citească orice altă carte, până şi cel
mai uşor roman, în felul acesta.
Un alt mod în care putem studia Biblia este pe grupe: lege, istorie, poezie,
profeţii mari şi mici, evangheliile, Faptele Apostolilor, epistolele şi Apocalipsa. Aici,
din nou, găsim o mare unitate, deoarece „în sulul Cărţii este scris despre Mine“,
spune Cristos. Toate Îl pun în lumină pe Rege!
Fiecare carte are un mesaj şi noi trebuie să ne străduim să aflăm care este acest
mesaj. Citiţi până când veţi descoperi mesajul cărţii. De exemplu, în Ioan este uşor
să descoperi scopul. El este expus în Ioan 20:31. Nu întotdeauna este redat atât de
clar, dar adevărul poate fi găsit.
Într-un sens, ar trebui să tratăm Biblia ca pe orice altă carte, deşi există un sens
în care nu ar trebui să procedăm aşa. Când luăm o carte din bibliotecă, niciodată nu
o vom trata ca pe Biblie. Nu ne vom gândi niciodată să citim doar un paragraf, re-
zervând câte zece minute, citind puţin seara, puţin dimineaţa, şi astfel lăsând să
treacă săptămâni şi chiar luni până vom termina de citit cartea. Nu-ţi poţi menţine
interesul în nici o povestire procedând astfel. Luaţi o poveste de dragoste, de exem-
plu. Natural vom începe de la capăt şi vom citi până la sfârşit, afară numai de cazul
în care, din curiozitate, vom deschide la urmă, pentru a vedea cum se sfârşeşte.

O poveste de dragoste
Te apropii tu de Biblie cu o astfel de anticipaţie? O citeşti cu acest scop, cu
această perseverenţă? Biblia nu este o colecţie de texte disparate. Este o istorie, o
revelaţie, care trebuie începută, continuată şi terminată, tot aşa cum începem şi
terminăm alte cărţi.
Nu te juca cu Biblia! N-o împărţi în mici paragrafe devoţionale, crezând apoi că
le-ai înţeles mesajul. Nu glumi cu ea. Acest lucru poate fi scuzabil pentru cine ştie
ce suflet sărman, care abia ştie să citească şi care, deschizând Biblia, ia drept mesa-
jul lui Dumnezeu un text la întâmplare, asupra căruia îşi opreşte privirea. Mulţi fac
aşa, dar Bibliei nu trebuie să i se dea o atare întrebuinţare greşită. Noi trebuie să
venim la ea raţional, cu bun simţ. Crede ceea ce fiecare carte tratează despre un
anumit lucru şi citeşte-o (şi reciteşte-o!), până ce vei afla care este acel lucru.
Mai întâi citim Cartea, ca atare, iar nu citim cărţi despre ea, nici nu recurgem la
comentarii. Acestea îşi au locul şi timpul lor, dar mai întâi oferă-i cărţii prilejul de a
vorbi ea însăşi, de aş produce propria impresie; de a depune propria-i mărturie. Un
om a primit una din acele Biblii având textul în partea de sus a paginii, iar în rest
spaţiul era ocupat de comentarii. I-a fost dată de un prieten, care, negreşit, a avut
intenţii bune. Când a fost întrebat mai târziu cum se descurcă cu ea, acesta a spus
că textul biblic aruncă, într-adevăr, foarte multă lumină asupra comentariilor! Trist,
dar adesea comentariile te abat din drum, în loc să te ducă la el.
Nu dori să-ţi pui ochelarii coloraţi ai părerilor omeneşti, pentru a citi prin interpre-
tarea emisă de către alte minţi. Lasă ca Duhul Sfânt Însuşi să te înveţe direct. Fiecare
are dreptul de a o citi pentru el însuşi. Nici o scriptură nu e de vreo interpretare
 Să înţelegem Biblia 15
particulară (II Petru 1:20). Citeşte-o pentru a te lumina. Ea este o revelaţie şi
trebuie să vii umil, pentru a vedea strălucind voia Lui plăcută pe paginile ei.
Până acum am studiat Biblia pe fragmente. Acum trebuie să ne întoarcem la ci-
tirea cărţilor ei în întregime, lăsând la o parte textele individuale. Nici o parte a
vreunei cărţi nu îţi va da întregul mesaj al cărţii.
Cuvântul lui Dumnezeu este viaţă şi fiecare parte este necesară la perfecţiunea
întregului. Noi nu spunem că fiecare parte este la fel de importantă. Dacă m-ai
întreba la ce sunt dispusă să renunţ – la deget sau la ochi – desigur, m-aş despărţi
mai degrabă de deget. La fel este şi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Totul este necesar
pentru a face întregul perfect, dar unele părţi sunt mai valoroase decât altele. Nu
poţi scoate Cântarea Cântărilor lui Solomon, şi să ai totuşi o revelaţie perfectă.
Nimeni nu va spune despre Cântarea Cântărilor că este comparabilă cu Evanghelia
lui Ioan, dar ambele sunt părţi ale unui organism; or, acest organism nu este com-
plet, dacă lipseşte din el vreo parte componentă.
Biblia este un întreg, din care cauză ea nu poate fi falsificată. A adăuga ceva la
ea sau a scoate ceva din ea ar strica perfecţiunea ei absolută (Apocalipsa 22:18-19).
Canonul Scripturii este complet. Alte lucrări aruncă o lumină valoroasă asupra ei,
dar numai aceasta singură rămâne valabilă şi completă, toate părţile ei constitutive
participând la perfecţiunea întregului.

Citiţi o carte pe săptămână

Aşadar, ne apropiem de aceste cărţi, considerându-le complete în ele înseşi, şi totuşi
păstrând în minte relaţia vitală între ceea ce precede şi ceea ce urmează. Trebuie să
citim doar una o dată. Citiţi o carte într-o săptămână. Acum, să nu vă imaginaţi că
aceasta e imposibil. Nu este! Cât timp afectaţi lecturii din 24 de ore? Cât timp ziare-
lor şi revistelor? Cât timp rezervaţi citirii romanelor sau altor lecturi? Cât timp cheltuiţi
stând în faţa televizorului? Nici cea mai lungă dintre aceste cărţi ale Bibliei nu vă va
lua mai mult decât timpul pe care-l afectaţi zilnic lecturii generale.
Sunt unele cărţi mai mari în Vechiul Testament, cum ar fi Geneza, Exodul,
Deuteronomul sau Isaia, care s-ar putea să vă ia câteva ore de lectură atentă. Dacă
şi aşa va fi prea mult, împărţiţi-le în şapte părţi egale, dar delimitaţi-vă lectura foarte
strict. Nu lăsaţi ca timpul să vă facă să pierdeţi impresia lăsată de prima lectură,
înainte de a trece la a doua, şi să nu credeţi că veţi putea înţelege conţinutul şi
ideea principală a vreunei cărţi din Biblie de la prima lectură.
Să nu-ţi închipui că plimbându-te doar pe coridoarele unei galerii de artă şi
privind câteva tablouri, la întâmplare, vei reuşi să vezi galeria propriu-zisă. Da, vei
vedea câteva tablouri de pe perete, dar nu vei şti ce exprimă acestea. Trebuie să te
opreşti, să zăboveşti îndelung în faţa picturii, studiind-o, dacă vrei s-o înţelegi.

Fapte mai interesante despre Biblie

Dumnezeu, omul, păcatul, răscumpărarea, îndreptăţirea, sfinţirea. În două cuvinte
– har, glorie. Într-un cuvânt – Isus.
16 Capitolul 1
Cristos citează din 22 de cărţi ale Vechiului Testament:
În Matei sunt 19 citate din Vechiul Testament.
Marcu, 15
Luca, 25
Ioan, 11
Evrei, 85 (citate şi aluzii)
Apocalipsa, 245
„Cristos citează chiar pasajele cele mai evitate de criticii Bibliei – potopul, Lot,
mana, şarpele de aramă, Iona“, a spus D. L. Moody.
Numărul versetelor din Biblie – 31.102
Numărul cuvintelor – 775.693 [în ediţia King James, n.tr.]
Cel mai lung capitol – Psalmul 119
Cel mai scurt capitol – Psalmul 117
Este curios faptul că Ezra 7:21 conţine toate literele alfabetului, cu excepţia lui „j“
[n.tr.: în engleză].
Cel mai lung verset – Estera 8:9
Cel mai scurt verset – Ioan 11:35
Cea mai lungă carte din Vechiul Testament – Psalmii
Cea mai lungă carte din Noul Testament – Luca

CRISTOS, CUVÂNTUL VIU

Vechiul Testament este relatarea despre o naţiune (naţiunea ebraică). Noul
Testament este relatarea despre un Om (Fiul omului). Naţiunea a fost întemeiată şi
crescută de Dumnezeu, cu scopul de a-L aduce pe Om în lume (Geneza 12:1-3).
Dumnezeu Însuşi a devenit om, pentru ca noi să ştim ce să gândim atunci când
ne gândim la Dumnezeu (Ioan 1:14; 14:9). Apariţia Lui pe pământ este evenimentul
central al întregii istorii. Vechiul Testament pregăteşte scena pentru aceasta. Noul
Testament o descrie.
Ca om, Cristos a trăit cea mai desăvârşită viaţă cunoscută vreodată. El a fost
bun, tandru, blând, răbdător şi plin de înţelegere. El a iubit oamenii. El a făcut
minuni uimitoare, ca, de pildă, când a înmulţit pâinile, pentru a sătura mulţimile.
Mulţimile obosite, chinuite şi adânc mâhnite au venit la El, iar El le-a dat odihnă
(Matei 11:28-30). S-a spus că dacă toate faptele de bunătate pe care le-a făcut ar fi
fost scrise, n-ar încăpea în toate cărţile de pe lume (Ioan 21:25).
Apoi El a murit pentru a ridica păcatul lumii şi pentru a deveni Mântuitorul
oamenilor.
Apoi El a înviat din morţi. El este viu astăzi. El nu este doar un personaj istoric,
ci este o Persoană vie – cel mai important fapt din istorie şi cea mai vitală forţă
din lumea de astăzi. Şi El promite viaţa veşnică tuturor celor care vin la El.
Întreaga Biblie este clădită în jurul acestei istorii a lui Cristos şi a promisiunilor
Sale de a dărui viaţă veşnică oamenilor. A fost scrisă numai şi numai ca noi s-o
putem crede, cunoaşte, înţelege, iubi, şi să-L urmăm pe El.
 Să înţelegem Biblia 17

Biblia – Cuvântul scris al lui Dumnezeu

Făcând abstracţie de orice teorie privitoare la inspiraţie sau teorii despre
modul în care cărţile Bibliei au ajuns să ia forma actuală; şi, de asemenea,
de faptul că textele au suferit, probabil, multe schimbări, trecând prin
mâinile multor editori şi copişti; de asemenea, lăsând la o parte discuţiile
privitoare la ce este istoric sau la ce s-ar putea să fie poetic, admite că
Biblia este exact ceea ce pare a fi! Acceptă cărţile ei, aşa cum le găsim
în Biblie, ca unităţi, şi studiază-le pentru a le cunoaşte conţinutul. Vei afla
că există o unitate de gândire, care dovedeşte că o singură Minte a inspirat
scrierea întregii serii de cărţi şi că ea poartă amprenta Autorului ei, că
este, în toate privinţele, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU!

Minimum de cerinţe zilnice / vitamine spirituale

Duminică: Dată de Dumnezeu II Timotei 3:10-17
Luni: Trebuie păstrată ca pe o comoară Deut. 11:1-9, Ios. 1:8,9
Marţi: Trebuie respectată Psalmul 119:9-18
Miercuri: O lumină Psalmul 119:105-117
Joi: Hrană Isaia 55:1-11; Matei 4:4
Vineri: Împlinită Luca 24:36-45
Sâmbătă: Completă Apocalipsa 22:8-21