Sunteți pe pagina 1din 6

Specializare:Teologie pastorală ,anul II

Universitatea de Vest Timișoara

Facultatea de Litere, Istorie și Teologie

Specializarea Teologie Ortodoxă Pastorală

Tip lucrare:lucrare pentru seminar pe


semestrul I

Galateni capitolul 5,versetele 22-26

1.Introducere;

Autorul epistolei de față este însuși Sfântul Apostol Pavel.ca fapt divers,încă de la
începutul Epistolei autorul ,,se definește arătându-și numele,calitatea și de unde își
deține apostolia”1: ,, Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus
Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi.”2

2.Timpul și locul;

Sfântul Apostol Pavel a înfăptuit Epistola către Galateni în timpul celei de-a
treia sa calatorie misionară, prin jurul anilor 54-55 d.Hr., în cadrul orașului Efes.

3.Adresanții;

Comform spuselor unor exegeți(printre care se numără și Sfântul Ioan


Hrisostomul) susțin că destinatarii epistolei au fost creștini proveniți din teritoriul
Galatiei vechi,mai exact foști gali(sau celți, veniti aici din nordul peninsulei italice).

Se specifică,că cel care a întemeiat aceste comunități a fost însuși


Sfântul Apostol,în timpul celei de-a doua sa călătorie misionară(51-52
d.Hr.).
Conform izvoarelor istorice, Sfântul Pavel era în trecere prin regiunile Frigia si
Galatia,unde din motive necunoscote s-a îmbolnăvit.Un timp Sfântul a fost nevoit
să rămâne,cu scpul de a se întrema.El a ajuns să fie îndrăgit destul de repede de

1
https://www.crestinortodox.ro/religie/epistola-catre-galateni-69323.html
2
Biblia sau Sfânta Scriptură,tipărită sub îndrumarea și cu Purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte
Teoctist,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,cu aprobarea Sfântului Sinod,Editura institutului Biblic și de
misiune al bisericii Ortodoxe Române,București,1988,p.1321
Specializare:Teologie pastorală ,anul II

către comunitatea galatiană ;pe lângă faptul că a reușit să le insufle ,,în inimă’’
Dumnezeiasca Evanghelie a și reușit,totodată,să întemeieze o serie de Biserici.

Cu trecerea timpului dragostea față de Hristos sporea în inima fiecărui


locuitor,mai ales după plecarea Sfântului Pavel.Din păcate,vrăjmașului omenirii a
reușit să strecoare în mijlocul mulțimii câțiva învățători mincinoși,prin intermediul
cărora a reușit să strecoare în dânșii un duh de îndoială. Acesti,de fapt,le spuneau
Galateniilor,că ,,primind botezul si Evanghelia de la Pavel’’3, au devenit doar pe
jumatate crestini:iar pentru a putea deveni crestini desavarsiti și adevărați,trebuiau
să respecte prescripțiile Legii lui Moise ( în mod deosebit ei trebuiau în primul rând
să se taie imprejur și să păzească sărbatorile iudaice).Prin urmare Sfântul Pavel a
fost nevoit să se reîntoarcă,pentru a-i lămuri pe creștini asupra mântuirii.

El le-a explicat că mântuire se obține prin credință(neținând cont de Legea


iudaică).Le-a demonstrat că el era un adevarat Apostol al lui Hristos-nefiind cu
nimic mai prejos ca Sfântul Petru sau ceilalți dintre Sfinții Apostoli-;iar nu în
ultimul rând,le-a scris Epitola cu scopul de a restabilii adevărul,urmând ca apoi
sufletele să se liniștească.

4.Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel,capitolul 5,versetele 22-26;

22 a) Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea;

Sfântul Apostol Pavel pune în prim plan dragostea,ca rădăcină a


tuturor. Dacă stăm puțin și analizăm dragostea este una din cele mai mari
virtuți.Însuși Apostolul ne spune că ea ,, îndelung rabdă…este binevoitoare;… nu
se poartă cu necuviinţă…;… nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.Nu se bucură
de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le
nădăjduieşte, toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată.” 4

Astfel ea,dragostea, este mama,sau cum ar spune Sfântul Teofilact al Bulgariei


este ,,rădăcina tuturor bunătăților și a faptelor bune”5.

Din dragoste să nu uităm că se naște adevărata bucurie.Cel ce iubește cu


adevărat,de fapt se bucură necontenit,nu doar când aproapele îi face un bine, ci și
atunci când îi face vreun rău.De fact ,,Însuși Duhul cel Sfânt îi este căluză”6 și nu-l

3
https://www.crestinortodox.ro/
4
Biblia sau Sfânta Scriptură,Epistola întâi către Corinteni, ,p.1305, capitolul 13,versetele 5-8.
5
Tâlcuirea Epstolei către Galateni a Slăvitului și Prea-Lăudatului Apostol Pavel de Sfântul Teofilat,Arhiepiscopul
Bulgariei ,tălmăcită din elina veche în cea nouă și împodobită cu felurite însemnări de către Nicodim
Aghioritul,Ediția a II-a,București,Editura Sophia,2019,p.82.
6
https://www.studylight.org/
Specializare:Teologie pastorală ,anul II

lasă să-l urască pe fratele,făcând jocul vrăjmașului și astfel încălcând una din
poruncile Mântuitorului:<<Iubiți pe vrăjmașii voștri!>>.7

Căci cel care face acest lucru se aseamănă cu ,,un om înțelept care a zidit casa sa
pe stâncă”8,iar când ploaia a venit precum și râurile mari aceasta nu a căzut.

22 b) și 23 a) îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine,


credinţa,blândeţea, înfrânarea, curăţia;

Conform Sfintei Scripturi îndelunga-răbdare este asemeni blândeții. ,,Căci cel


îndelung-răbdător este mult întru înțelepciune.’’9Ambele contribuie într-o mare
măsură la o înfăptuirea stăpânirii de sine(ceea în limbaj modern se definește
autocontrol).

Cu ajutorul acestei însușiri(care din Însăși cea de-a Treia Persoană a Preasfintei
Treimi purcede (Duhul Sfânt) ) creștinul,în mod general, reușeste să
dobândească ,,un bun discernământ,cu ajutorul căruia devine mult mai responsabil
pentru ceea ce i-a fost dat;începând cu respirația sa, viața de care se bucură, și mai
ales zilele cu care este binecuvântat să le trăiască.”10

Trebuie precizat faptul că din ele se naște,într-un fel și bunătatea.

Analizând cu atenție,aceste prime versete putem observa că Sfântul Apostol Pavel


transmite un mesaj foarte important,tuturor:Bunătatea presupune a avea o inimă
care întotdeauna trebuie să fie plină de compasiune atât pentru o persoană bună cât
și pntru una rea(se cere o dragoste necondiționată).

Bunătatea mai presupune și ,,să fi atent cu cuvintele și acțiunile tale proprii


pentru a nu răni sau înjosi pe alții’’11.Căci,, oamenii care au dragoste și bunătate
se aseamănă cu îngerii care transmit bucurie și veselie, oriunde s-ar afla”12.

Tot creștinul trebuie să bage de seamă să nu cădă în plasa vicleanului duh al slavei
deșarte-căci acesta atât de tare îl muncește pe om,că de cele mai mukte ori acesta
riscă să facă abuz de talantul ce i s-a dat,iar astfel devine ,, aramă sunătoare şi
chimval răsunător.”13

Cei care percep astfel sensul acestor cuvinte ,,sunt capabili să renunțe la lume și la
plăcerile acesteia și să se ducă pe Calea,Adevărul și Viața cea adevărată”14;precum
și să ajute și pe alții pentru a ajunge la desăvârșire.
7
Sfânta Evanghelie a Sfântului Apostol și Evanghelist Matei,p.1102,capitolul 5,versetul 44.
8
Op.cit.
9
Sfântul Teofilat,op.cit.
10
https://myocn.net/the-fruit-of-the-spirit/
11
Site.cit.
12
Sfântul Paisie Aghioritul apud. https://citateortodoxe.ro/sfinti-parinti/citate-despre-bunatate
13
Sfânta Scriptură, Epistola întâi către Corinteni,capitolul 13,versetul 1
14
https://www.newadvent.org/
Specializare:Teologie pastorală ,anul II

Cu privire asupra facerii de bine,aceasta gravitează spre ceea ce este drept, nobil
și adevărat.Și aici trebuie să existe se un spirit de îngrijorare pentru binele
celorlalți.Căci Însuși Mântuitorul prin Preacurarata Sa gură grăia:Să iubești pe
aproapele tău ca pe tine însuți.,, Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe
fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe
care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească”.15

Credința presupune multă implicație și devotațiune.Apostolul aici nu se referă


la cea simplă,ci la ,,cea teoretică(văzătoare),numită enipostatică,care pe lângă faptul
că este rod al Duhului Sfânt,ea îl ajută pe cel care este credincios să mute munții
din loc.”16

În cele din urmă,peste toate acestea vine înfrânarea.Aceasta presupune o


înderpărtare ,,nu numai mâncările și băuturile îndulcitoare,ci și de tot cuvântul
rău,lucrul rău și fapta cea rea.”17

23 b) împotriva unora ca acestea nu este lege;

Sfântul Apostol dorește să ne explice că sufletul are a reușit să dobândească


roadele Duhului Sfânt nu mai are trebuință de sfătuirile Legii.El(sufletul) a putut să
devină mai înalt de Legea. Pentru a nu părea că tot ce Sfântul până aici este doar o
prezentare abstractă de lucruri inaccesibile sau greu accesibile, e important de
precizat că Sfântul a accentuat mereu pe parcurs că aceste daruri, îl fac pe om să fie
deschis spre un nou orizont;unul în care este necesară deschiderea ochiului minții
cu scopul ca omul să se desăvârșeacă în harul lui Dumnezeu,prin directa conlucrare
cu Acesta.Sau mai bine spus spus să ne zideasă lăuntric după icoana Sa,însă acest
fapt numai dacă fiecare persoană în parte îl dorește;căci Dumnezeu nu mântuiește
pe nime cu sila.

24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu
patimile şi cu poftele.

15
Sfânta Scriptură,Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan,capitolul 4,vesretul 20,p.1388
16
Sfântul Teofilat,op.cit
17
Op.cit.
Specializare:Teologie pastorală ,anul II

,,Acum, această rânduială s-a întors pe dos: oamenii îşi răstignesc trupul,dar nu
împreună cu patimile şi poftele, ci prin patimi şi pofte.’’18

Ei de fapt nu s-au omorât pe sine-și,deoarece Domnul nu voiește acest


lucrul.Dânsul dorește de fapt moartea patimilor-deoarece câtă vreme trupul este
împătimit,el este un atelier al meștușugurilor duhurilor viclene-;căci numai așa
aceta reușește să (re)devină locaș al Duhului Sfânt.,, Totuşi, pentru a tăia din suflet
patimile trupeşti care s-a încuibat în el, trupul trebuie neapărat răstignit, însă în cu
totul altfel: adică nedându-i libertate şi cele de trebuinţă, ori împlinindu-i
trebuinţele într-o măsură neasemuit mai mică decât ar cere-o firea sa.”19

25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm;

Sfântul Apostol vrea să spună că fiecare om,are datoria să trăiască întru Duhul, și
numai ,,cu Duhul să umblăm’’.

Însă cum poate acest fapt să fie înfăptuit?

Sfântul Teofan ne spune că acest lucru se poate realiza numai prin intermediul
rugăciunii, ,,căci aceasta <<este primul lucru în viaţa creştină…Dacă există
rugăciune, duhul trăieşte, dacă nu există rugăciune, nu există viaţă în Duh>>.20

Creștinul trebuia să-și trăiască toată viața în solitudine ascetică,pentru a putea să


învăţe la rândul său pe cel rătăcit cum stea cu evlavie în faţa lui Dumnezeu
răscumpărând vremea( folosind de fapt cu bună precizie timpul care i s-a dat aici
pe pământ).

26.Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi


pizmuindu-ne unii pe alţii.

Prin aceste cuvinte rostite la final Sfântul Apostol Pavel Pavel vrea să arate că
cei care i-au amăgit pe Galateni,înduplecându-i să se taie împrejur,s-au pornit de
fapt nu dintr-o dragoste frățească,ci mai degrabă din slavă deșartă.Ei vroiau să iasă
în evidență,de fapt,ca niște salvatori.

La ei ochiul minții era acoperit foarte de tare de tina acestei patimi,fapt pentru
care ei nu puteau să vadă cum prin pavel Mântuitorul Însuși dorea dispariția Legii
și crearea unui noi lumi în care legea unei dragoste frățești să dăinuiască în veci de
veci.

18
Sfantul-Teofan-Zavoratul---Talcuiri-din-Sfanta-Scriptura-pentru-fiecare-zi-din-an_1.pdf,p.17

19
Op.cit.,pdf.
20
Op.cit.
Specializare:Teologie pastorală ,anul II

Bibliogarfie:1) Biblia sau Sfânta Scriptură,tipărită sub îndrumarea și


cu Purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist,Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române,cu aprobarea Sfântului Sinod,Editura
institutului Biblic și de misiune al bisericii Ortodoxe
Române,București,1988;

2) Tâlcuirea Epstolei către Galateni a Slăvitului și Prea-Lăudatului


Apostol Pavel de Sfântul Teofilat,Arhiepiscopul Bulgariei ,tălmăcită
din elina veche în cea nouă și împodobită cu felurite însemnări de către
Nicodim Aghioritul,Ediția a II-a,București,Editura Sophia,2019.

Webogarfie:1) https://www.crestinortodox.ro/religie/epistola-catre-
galateni-69323.html

2) https://myocn.net/the-fruit-of-the-spirit/

3) https://www.newadvent.org/

4) https://www.studylight.org/

S-ar putea să vă placă și