Viespea comuna traieste in toata Europa, precum si in zonele cu clima moderata din Asia, America de

Nord si Mexic. Doar viespea taun poate fi considerata in pericol, datorita restrangerii habitatului sau.

Viespile au corpul de culoare galbenă cu dungi negre, de un aspect asemănător cu albinele, numai că
primele sunt mai mari. Ele trăiesc în colonii; cuibul care are formă de fagure este construit din lemn
mărunțit cu mandibulele insectelor. Ouăle sunt depuse primăvara de o matcă ce trăiește un an, larvele
fiind hrănite cu insecte fărâmițate de viespile adulte. Ele se hrănesc cu nectar, polen, sucuri de plante,
insecte și larvele acestora. Spre deosebire de albină, acul cu venin al viespilor nu rămâne în țesutul unde
a fost injectat veninul.

Ca dimensiuni, matca are 20 mm iar masculul si lucratoarea au 18 mm. Lucratoarea, masculul si matca
sunt toti negru cu galben iar abdomenul femelelor este mai mare. Aparatul bucal este specializat in
mestecat. Perioada de imperechere este toamna, iar numarul oualelor depuse zilnic este 300.

Viespea comuna are o metamorfoza rapida, in numai 4-6 zile, functie de temperatura mediului si
continutul de proteina din hrana traversand rapid stadiile de ou-larva-nimfa-pupa si adult.

Viespile au un cuib fragil, usor de gasit: in apropierea depozitelor de compost, in galeriile parasite ale
soarecilor si sobolanilor de apa, sub streasina caselor, pe rama geamurilor sau lipite de grinzi. Alte specii
isi construiesc cuibul in copaci scorburosi, pe crengi sau in tufaris.

Perioada de imperechere a viespilor are loc toamna in august-octombrie (luni in care sunt si cel mai
agresive). Matcile de viespe traiesc 10 luni, supravietuind iernii printr-un gen de hibernare (somn
profund) in care se hranesc doar cu rezervele de energie acumulate in toamna anterioara. Acul viespii e
un tubusor arcuit si ascutit, foarte tare (si fara carlige ca la albina) putand intepa rapid si repetat,
injectand un venin foarte dureros sub pielea inamicului. Spre deosebire de albina, viespea isi poate
retrage acul din piele pentru a-l folosi din nou.

Viespile isi construiesc cuiburi dintr-un material cu o structura chimica apropiata celulozei, pe care le
amplaseaza de preferinta in apropierea gropilor de compost, sub streasinile caselor, in poduri, pe sub
ramele ferestrelor, (zona rezervata de obicei pt. jaluzele), in cauciucurile abandonate, ori chiar in
pamant, in galeriile parasite de soareci sau sobolani. Un alt loc preferat de viespi, dar foarte periculos
pentru cei neavizati care doresc sa le combata, il reprezinta cutiile metalice ale bransamentelor de pe
stalpii de curent electric, locuri cu risc enorm de electrocutare.
In prima parte a anului, viespile sunt mai mult folositoare decat daunatoare. Se hranesc cu insecte mici,
cum ar fi daunatorii din casa. Lucratoarele consuma nectarul florilor si alte sucuri dulci.

Fata de albine, viespile nu isi fac rezerva de hrana, astfel toamna nu pot evita moartea. Cand scade
numarul insectelor ce le alcatuiesc hrana, viespile intra in camari sau se aglomereza la mese. Matca
poate ierna intrand intr-un somn in care isi consuma rezervele de energie.

Intepatura viespilor contine de trei ori mai mult venin decat a albinelor si doare foarte tare. Multi
oameni sunt alergici la venin si pot avea grave probleme de sanatate daca sunt intepati, de aceea
viespile devin cu atat mai periculoase pentru om, cu cat cuiburile lor sunt mai aproape de zonele
publice.

Primul ajutor in caz de intepare consta in frecarea locului intepat cu frunze de patrunjel, de ceapa, cu
sare, cu otet, cu amoniac, aplicarea unei bucati de fier cat mai rece pe locul intepat sau oricare alta
metoda care poate modifica rapid PH-ul locului intepat.

Combaterea biologica se poate face prin folosirea de capcane. Viespile sunt de felul lor foarte curioase,
fiind atrase de substantele dulci sau de lichidele in curs de fermentare. Mai sunt atrase de berea
rasuflata, de orice fel de vinuri vechi, alterate ,in curs de otetire, de fructele in curs de fermentare.