Albinele 

sunt insecte zburătoare, clasificate în cadrul super familiei Apoidea din

cadrul subordinului Apocrita, care mai conține viespile și furnicile, care se hrănesc cu nectarul florilor
(ca sursă de energie grație conținutului de zaharuri) și cu polen (ca sursă de proteine, folosit mai
mult la hrănirea larvelor), activitate ce se soldează cu polenizarea florilor și, în unele cazuri, cu
producerea mierii și cerii.
Astfel polenul pe care în mod inevitabil îl pierd în deplasarea lor de la o floare la alta este important
pentru plante deoarece o parte din polen cade pe pistilul (structura reproductivă) altor flori din
aceeași specie, ducând la polenizarea încrucișată. Albinele sunt, de fapt, cele mai importante
insecte polenizatoare și interdependența între ele și plante fac din acestea un excelent exemplu al
unui tip de simbioză cunoscută sub numele de „mutualism”, o asociere între organisme diferite care
este avantajoasă pentru ambele părți.
Pe de altă parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere și albinele fără ac
adună mari cantități de miere, caracteristică ce este exploatată de apicultori, care recoltează mierea
pentru consumul uman.

Răspândire[modificare | modificare sursă]
Albinele sunt răspândite pe întreg globul, făcând excepție cele mai înalte altitudini, regiunile polare și
unele mici insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de albine se găsește în regiunile
calde, aride sau semiaride, America de Sud și Mexic.
Cele mai multe albine au trupul negru cu dungi galbene-verzui, aripile de o culoare gri-
semitransparentă, iar capul este negru în totalitate.

Durata de viață[modificare | modificare sursă]

Durata de viață a albinei lucrătoare, depinde de gradul de uzură ca urmare a activităților intense
desfășurate de aceasta (creșterea puietului și activitatea de cules nectar și polen). Astfel albinele
eclozate în sezonul activ (din primăvară, martie până vara, în jurul lunii august) trăiesc numai 40 de
zile pe când albinele eclozate toamna trăiesc până în primăvara viitoare, când se face schimbul de
generații (6-9 luni).
Durata de viață a trântorilor este între două și opt săptămâni și variază în funcție de sezon (activ sau
perioadă de repaus) și de zona geografică.
Matca este cea mai longevivă dintre membrii familiei de albine putând trăi până la 8 ani (este însă
eficientă economic doar un an-doi, după care trebuie schimbată), este activă pe toată perioada vieții
putând depune 1500-2500 și chiar 3000 de ouă în 24 de ore în luna iunie. În această perioadă de
pontă intensă regina este atent îngrijită și bine hrănită de albinele din suita sa. În familiile de albine
care mor iarna din cauza lipsei hranei, matca este ultima care moare, fiind hrănită cu ultima picătură
de miere.

Specii de albine[modificare | modificare sursă]

Numărul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar, probabil, sunt foarte multe care încă
așteaptă să fie descoperite.[1]
Multe specii de albine sunt puțin cunoscute. Cea mai mică albină este cea pitică (Trigona minima) cu
lungimea de circa 2,1 mm (5/64"). Cea mai mare albină din lume este Megachile pluto, care poate
atinge lungimea de 39 mm (1,5"). Tipurile cel mai comune de albine din emisfera nordică sunt
speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpirație, niște albine mici care adesea sunt
considerate în mod greșit viespi sau muște. Cea mai cunoscută specie de albine este albina
europeană (Apis mellifera).
Sistematica albinei melifere[modificare | modificare sursă]
Regnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe
baza regnului vegetal).
Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern).
Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate)
Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule).
Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen).
Subclasa: Pterigota (insecte care prezintă pe segmentele toracice 2 sau 3 perechi de aripi).
Ordinul:Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase).
Subordinul: Apocrita (himenoptere la care legătura dintre torace și abdomen se face printr-o porțiune
îngustă numită pețiol).
Grupul: Aculeata (insecte cu ac).
Suprafamilia: Apoidea (insecte care-și hrănesc progenitura cu polen și nectar floral).
Familia: Apidae.
Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi și care prezintă la a III-a pereche de picioare un
aparat pentru colectat polen).
Tribul: Apini.
Genul: Apis (albine care trăiesc în familii permanente și monogine - au o singură femelă cu organele
reproducătoare dezvoltate capabile să asigure perpetuarea - corpul acoperit cu peri rari și scurți).
Specia:
Dorsata (albina indianii uriașă, clădește un singur fagure prins de stânci sau de ramurile diferitor
arbori; este cea mai mare albină; răspândită în India, sudul Chinei, arhipelagul indonezian și
Filipine);
Florea (albina indianii pitică, cea mai mică albină cunoscută, clădește un singur fagure foarte mic
prins de ramurile copacilor; răspândită în India, Malaezia, Jawa și Borneo);
Cerana (cunoscută și sub numele de albina indiană obișnuită, cuibul este format în cavități și
cuprinde mai mulți faguri; răspândită în India, China, Japonia, Indonezia, Jawa, Borneo, Sumatra și
Rusia - Extremul Orient);
Mellifera (albina melifera, cea mai cunoscută și cea mai răspândită albină, exploatată de om pentru
calitățile sale productive; cuib format în cavități închise, pe mai mulți faguri, cu un număr mare de
indivizi. Denumirea speciei, „mellifera” a fost dată de Linne în anul 1758 și schimbată ulterior (1761)
în „mellifica”.

Sexe[modificare | modificare sursă]
Fiecare stup are un grup de albine, numită familie, care au rolul de a îngriji și hrăni regina, puietul și
stupul în general. O familie de albine se compune din: matcă (regină), albine lucrătoare și trântori.
Matca este unică în cadrul familiei, fiind singura care depune ouăle și din care pot ieși toate tipurile
de albine. Se distinge de restul albinelor prin faptul că are corpul mai lung (20-25 mm), capul mai
mic, iar abdomenul alungit și subțire. Matca se împerechează în primele 6-10 zile de viață și numai
în zbor. Dacă nu s-a împerecheat în 20-30 de zile, din cauza condițiilor nefavorabile de zbor, după
circa 40 de zile depune ouă nefecundate din care vor ieși trântori. Matca părăsește stupul numai
atunci când se împerechează sau când familia roiește.
Masculii de albină sunt de un singur fel. Ei au o viață scurtă, nu au responsabilități legate de
hrănirea puilor, de colectarea polenului, de îngrijirea sau de apărarea stupului. Din această cauză au
fost numiți în popor trântori sau bărbătuși ai albinelor. Totuși rolul lor este foarte important,
trântorii fecundează matca, contribuind la perpetuarea speciei. Trântorii mai participă la ventilarea
stupului și încălzirea puietului. Toamna când albinele se pregătesc de iernat trântorii sunt izgoniți,
cei mai mulți murind de foame sau îngheț, durata vieții trântorilor fiind de 6-8 săptămâni (apar prin
lunile mai, iunie și mor în august).
Cel mai mare număr de albine într-un stup îl constituie albinele lucrătoare, numărul acestora într-o
familie fiind de 15.000-20.000 primăvara, ca vara să ajungă la 40.000-60.000. Iarna, numărul
acestora scade la 20.000-30.000. Se disting prin dimensiuni mai mici, corpul oval, prevăzut cu ac;
organele de înmulțire sunt nedezvoltate. Albinele lucrătoare realizează munca principală în stup:
culeg nectarul și polenul (motiv pentru care sunt dotate cu un fel de rezervoare speciale pe
membre), depozitează și prelucrează produsele culesului, hrănesc și îngrijesc puietul, protejează
matca și stupul, asigură curățenia și ventilarea stupului.
Datorită activității intense, durata vieții albinelor este de 27-30 de zile în timpul culesului și de 40-60
de zile primăvara și toamna. În anotimpurile reci, când nu participă la cules, la hrănirea și îngrijirea
puietului, albinele pot trăi până la 7-9 luni. Albina care a înțepat un om sau un animal moare,
deoarece o dată cu acul se rupe și o parte din tubul digestiv.