Rottweiler 

este o rasă de câine de origine germană, cu corpul masiv și musculos, cu blană scurtă și
cu pete roșcate pe cap, piept și picioare. Are o talie medie de 55–68 cm și o greutate de 41–50 kg.
Din Evul Mediu și până la sfârșitul secolului al XIX-lea rottweilerii îi însoțeau pe negustorii de carne
plecați să cumpere vite, ducând banii într-o pungă atârnată de gât. De-a lungul timpului rottweilerii
au fost folosiți pentru paza turmelor și locuințelor, pentru tracțiune și drept câini-polițiști. Se
consideră că ei descind dintr-o rasă de câini de pază a vitelor lăsați aici de legiunile romane.

Alimentația[modificare | modificare sursă]
Alimentația Rottweilerului nu este una specială, poate fi hrănit atât cu hrană uscată cât și cu hrană
preparată (de preferință orez fiert cu carne de vită sau pui și puțin morcov precum și iaurt cu musli,
supă de pui, dar și arpacaș fiert și condimentat etc.), în nici un caz carne de porc sau grăsimi.

Comportament și psihologie[modificare | modificare sursă]

Dresajul și îngrijirea corespunzătoare a Rottweiler-ului îl pot face un câine de companie excelent.
Rottweiler-ul este o rasă de câini foarte puternică cu instincte protectoare native. Inițial, utilizat ca și
câine ciobănesc care supraveghea turmele de oi, Rottweiler-ul a devenit rapid mai bine cunoscut ca
și câine de pază. Deși uneori răutăcios din cauza unei educații inadecvate și mergând până la
agresiune, dresajul și îngrijirea adecvată a Rottweiler-ului îl pot face un companion excelent.

Istoricul și originea[modificare | modificare sursă]

Se crede că Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al câinilor-păstori din timpurile
romanilor, probabil al mastiff-ului italian. Așa cum romanii și-au extins dominația de-a lungul întregii
Europe, Rottweiler-ul le-a stat alături având rolul de a păstori cirezile de vaci și de a-i apăra pe
soldați și alimentele acestora de prădători. Datele istorice au consemnat că trupele romane, în cele
din urmă, au intrat și s-au stabilit în Germania în anul 74 î.Hr. În acel timp, acoperișurile din olane
(țigle) roșii reprezentau stilul arhitectural obișnuit, iar colonia a fost numită Rottweil, o traducere a
cuvintelor germane pentru țigla roșie. Această colonie a dat naștere numelui rasei, care a contribuit
cu loialitate și curaj la dezvoltarea civilizațiilor romane și germanice.Această regiune Rottweil a
devenit în cele din urmă un important târg de vite, unde descendenții câinilor romani de bovine și-au
dovedit utilitatea atât în conducerea turmelor cât și în paza lor împotriva hoților și a animalelor
sălbatice . Rottweilerii au fost folosiți de măcelarii ce călătoreau prin târgurile evului mediu păzind
pungile de bani legate în jurul gâtului lor.Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea
când căile ferate au devenit principala modalitate de transport, rasa a scăzut numeric atât de mult
încât în 1900 a existat o singură femelă în orașul Rottweil, pe lângă doar încă un număr redus în
împrejurimi. Renașterea rasei până la primul război mondial s-a realizat datorită cererii din ce în ce
mai mari pentru câini de poliție, sporind interesul pentru câinii Rottweiler. În timpul primului război
mondial, rottweilerii au fost folosiți în diferite roluri, inclusiv ca mesageri, ambulanță, și câini de pază.
Practic, aproape distrusă în jurul anilor 1800, rasa a revenit la începutul secolului al XX-lea, datorită
eforturilor susținute ale unor crescători entuziaști din Stuttgart. Rottweiler-ul este încadrat în clasa
câinilor utilitari și a fost prima dată înregistrat de către American Kennel Club în 1931.