Carolingienii

• Ultimii regi merovingieni au fost supranumiţi “regii leneşi sau trândavi”, cedând
administrarea regatului majordomilor din Austrasia(familia de Heristal)
• În anul 732, Carol Martel a oprit invazia arabilor din Spania, în urma victoriei de la Poitiers.
• În anul 751, Pepin cel Scurt a înlăturat pe ultimul rege din dinastia merovingiană, devenind
conducătorul statului franc.
• Cel mai important reprezentant a fost Carol cel Mare(768-814).
• Din anul 771 a rămas singurul conducotor al regatului francilor.
• A continuat politica de expansiune a predecesorilor săi, fiind cucerite teritorii ca:
Germania dintre Rin şi Elba, Austria, Panonia,Italia de nord şi centrală, nordul P.
Iberice, P. Bretagne.
• A intervenit în favoarea Papei de la Roma, oferind protecţie în faţa longobarzilor şi a
bizantinilor.
• Pe 25 decembrie 800, Carol cel Mare a fost încoronat ca împărat la Roma.
• Imperiul a fost împărţit în ducate, comitate şi mărci.
• În anul 814 când a murit, a lăsat moştenire un imperiu intins, care era cel mai mare
stat din Europa Occidentală.

Destrămarea
• Imperiul a fost un stat lipsit de unitate: geografică, etno-linvistic şi economică.
• Tendinţele centrifuge s-au accentuat după moartea lui Carol cel Mare.
• Addministratorii provinciilor(duci, conţi, marchizi) recrutaţi din rândul marilor proprietari
funciari şi-au consolidat poziţiile, mai ales după moartea lui Carol cel Mare
• În concepţia regilor “barbari”, statul era considerat o proprietate personală.
• Ludovic Evlaviosul, urmaşul lui Carol cel Mare, a împărţit imperiul între cei trei fii.
• Tratatul de la Verdun din 843 a stabilit ca Lothar să preia titlul de împărat şi teritoriul
de la M. Nordului la Mediterana
• Carol cel Pleşuv -Francia Occidentală
• Ludovic Germanicul- Francia Orientală
• A fost cel mai puternic stat din Europa Occidentală din a doua jumătate a mileniului I d. Hr.