Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imperiul carolingian
Cuprins
1.Statul franc secolele VI-VII
2.Instaurarea dinastiei carolingienilor
3 Statul franc în timpul lui Carol cel Mare
4. Întemeierea imperiului carolingian
5.Organizarea statului carolingian
6.Dezmembrartea statului carolingian.
7.Evaluare
Statul franc secolele VI-VII
Francii salieni de neam germanic s-au așezat în N.E. Galiei. Rgele Clovis (Chlodovech)
(481-511) a cucerit provincia Gallia, a întemeiat statul franc și a pus bazele dinastiei
Merovingiene.
Ulterior francii au cucerit Thuringia(531)și Burgundia(532-534), i-au obligat pe ostrogoți
să le cedeze Provence (536) și la mijlocul secolului și-au impus dominația asupra
xaxonilor,bavarezilorși suebilor. Astfel statul franc devenise cel mai întins și puternic din
Europa.
La moartea regelui Clovis potrivit conceptului patrimonial germanic despre stat acesta s-a
împărțit în patru regate separate între fiii săi ,apoi în trei trei regate : Nesturia , Austrasia,
Burgundia.
Începând cu mijlocul secolului al VII-lea puterea regală a intrat în declin și a cu timpul
puterea nobilimii a crescut, ea dispunea de armată, strangea impozite, făcea judecati.
Dinastia Merovingienilor a fost înlaturată. Conducerea statului a fost preluată de
funcţionari numiti majordomi (administratorul palatui). Ei comandau armata, judecau,
dispuneau de pământurile cucerite, de tezaurul statului, împarţeau slujbe.
Imperiul carolingian
La 25 decembrie 496 Clovis s-a
creștinat
Clovis în Bătălia de la Tolbiac impotriva alemanilor
Instaurarea dinastiei carolingienilor
Carol Martel (în limba română, Carol Ciocanul) (23 august 686 -
22 octombrie 741) a fost majordom și duce al francilor, având
atribuțiile unui rege. Și-a extins stăpânirea peste toate teritoriile
france: Austrasia, Neustria și Burgundia. S-a născut la Herstal, în
Belgia de astăzi, fiul nelegitim al lui Pepin cel Mijlociu.De la
numele său provine denumirea dinastiei carolingiene.
Este cunoscut mai ales pentru victoria sa de la Tours(Poitiers) în
732 asupra unei armate invadatoare musulmane.A oprit înaintarea
arabă la nord de Pirinei. Această victorie este considerată ca fiind
salvarea restului Europei de expansionismul islamic care cucerise
Iberia.
În afară de victoria de la Tours, Carol Martel a fost și un mare
general, care a pus bazele cavaleriei grele medievale, a
cavalerismului, a Imperiului Carolingian, și un catalizator al
sistemului feudal care a existat în Europa din Evul Mediu.
Pictură aparținând lui Charles de Steuben Bătăliei de la Poitiers
Statul franc în timpul lui Carol cel Mare
Statul franc în timpul lui Carol cel Mare
Părinte al
Reformator
civilizației Carol cel Mare al administrației
europene
Reformator al Creator al
justiției și modelului statului
bisericii medieval timpuriu
Organizarea statului carolingian
Organizarea internă a imperiului, puterea centrală este asigurată de
împărat și prin mijlocirea , „palatului ”, (cu mențiunea că nu mai
există funcția de majordom, pe care suveranul o exercită singur).
Palatul sau curtea regală îndeplinea funcția de centru politic și
administrativ al statului carolingian.
Comitele (contele) era reprezentantul local al autorității
centrale,care îndeplinea atribuții cumulative administrative ,judiciare
,fiscale,militare.
Conducătorii provinciilor care își păstraseră o anumită
autonomie,ca Bretania și Bavaria a se numeau duci.
Provinciile de graniță aveau o organizare militară ,se numeau mărci
și erau conduse de marcgrafi,.
Au continuat să convoace anual ,,adunarea obștească,, reminiscență
a vechi practici germanice a adunării poporului.
Îndesirea reţelei comiţilor şi comitatelor, subordonarea directă a
acestora prin dispariţia instituţiei ducale mijlocitoare, au generat
necesitatea instituirii unei noi forme de control a administraţiilor
locale din imensul teritoriu.
Această funcţie a fost preluată de aşa-numiţii „împuterniciţi regali”
sau „missi dominici”, trimişi anual în provincii începând din anul
802. Se pare că în acelaşi an, întregul teritoriu a fost împărţit în
regiuni missatice, care fiecare în parte erau vizitate de un
reprezentant laic, de obicei funcţionar şi unul eclesiastic, de obicei
călugăr.
Aceştia îl informau pe suveran asupra problemelor şi situaţiilor
specifice fiecărei regiuni şi aveau în acelaşi timp datoria să facă
cunoscute poruncile monarhului în aceste zone, să supravegheze
administraţia locală şi să ţină scaun de judecată în numele regelui.
De asemenea, în guvernarea imperiului un mare
rol i-a fost acordat bisericii, episcopii sau abații
fiind folosiți ca missi, iar clerul în general
furnizând știutorii de carte necesari pentru
administrare.
Rezultatul acțiunilor întreprinse de Carol cel
Mare și urmașii săi a fost renașterea ideii de
imperiu creștin în Europa apuseană, idee care sub
diferite forme va supraviețui până în epoca
modernă, dând o anume identitate comună
civilizației europene.
Organizarea statului carolingian
duci
Palatul
Marcgrafi sau comitele
curtea regală
Adunarea
obștescă
Dezmembrarea imperiului carolingian
•Tratatul de la Verdun din 843 cei trei fii rămași în viață ai lui
Ludovic cel Pios, nepoții lui Carol cel Mare, și-au împărțit teritoriile
sale, Imperiul Carolingian, în trei regate.
Deși acest tratat este adesea considerat începutul sfârșitului și a
dizolvării imperiului unitar al lui Carol cel Mare, de fapt reflectă
aderența continuă la ideea francă de moștenire împărțită între urmași,
nu revenită celui mai în vârstă dintre ei.
•Când Ludovic cel Pios a murit în 840, fiul său cel mai mare, Lothar
I, a pretins suzeranitate asupra regatelor fraților săi și a susținut
încoronarea nepotului său Pepin al II-lea ca rege al Aquitaniei. După
ce frații săi, Louis Germanul (sau Ludovic Germanul) și Carol cel
Pleșuv l-au învins la Bătălia de la Fontenay (841) și au încheiat o
alianță prin Jurământul de la Strasbourg, Lothar a acceptat să înceapă
negocierile.
Fiecare dintre frați avea deja un regat al său - Lothar în Italia,
Ludovic Germanul în Bavaria, și Carol cel Pleșuv în Aquitania.
Lothar a primit partea centrală a imperiului - astăzi Țările de Jos,
Lorena, Alsacia, Burgundia, Provence, și Italia, și titlul imperial, mai
mult onorific, fără suzeranitate reală. Ludovic germanul a primit
partea estică, Germania de astăzi, prin intermediul numeroaselor
state ale Sfântului Imperiu Roman. Carol cel Pleșuv a primit partea
vestică, aproximativ Franța de astăzi. Pepin al II-lea a primit regatul
Aquitaniei, sub suzeranitatea lui Carol.
Lothar a primit titlul imperial, regatul Italiei și teritoriile dintre
râurile Rin și Ron. Louis (Ludovic) a primit titlul de rege asupra
tuturor pământurilor la est de Rin și în nordul și estul Italiei, un
precursor al conglomerației medievale de state disparate, cunoscute
sub numele de Sfântul Imperiu Roman, și de aici al Germaniei de
astăzi. Carol a primit tot teritoriul la vest de râul Ron.
Bibliografie
Manualele alternative de clasa aV-a;
Radu Manolescu ,Istoria Medie Universală ;
Bogdan Murgescu, Istoria lumii în texte,
Editura Teora, 1999;
Minodora Perovici, Istoria universală în texte,
Corint ,2003;
Imagini Internet;