ARTA

MEDIEVALĂ
ARTA ROMANICĂ
Potrivit Oxford English Dictionary, cuvântul
“romanic”, însemnând “a descinde , a apartine
Romei” a fost folosit pentru prima dată în limba
engleză pentru a desemna ceea ce sunt acum numite
limbi romanice (primul citat in 1715).  Referitor la
arhitectura, termenul a fost folosit pentru prima data
în limba franceză, în anul 1818, de către arheologul
Charles de Gerville si asociatul sau Arcisse de
Caumont pentru a descrie arhitectura europeană intre
secolele  V si XIII. Ulterior,  perioada secolelor V-XI
a fost denumita pre-romanica si numai perioada
secolelor XI-XIII ramane pentru stilul consacrat
astazi ca Arhitectura romanică.
 ARTA ROMANICĂ
 Arta romanică a luat naştere la sfârşitul
mileniului I şi începutul mileniului al II-lea în
Europa apuseană, stimulată de avântul creştin al
primilor suverani post-carolingieni şi al
numeroaselor ordine monastice nou apărute.
 Stilul romanic s-a dezvoltat în secolele

X - XIII, pornind de la trăsăturile specifice artei

carolingiene, ale artei antice romane și de la
unele influențe bizantine.
 Este cel dintâi stil de artă propriu al Apusului
medieval.
 ARHITECTURA RELIGIOASĂ
Bisericile romanice au devenit locurile de cult,
răspândite în secolele al XI-lea şi al XII-lea în
toată Europa centrală şi apuseană, cât şi locurile
de refugiu în timpul năvălirii barbarilor.
Ele pot fi întâlnite din Spania până în Romania
(Transilvania) şi Polonia, din Norvegia şi
Islanda până în Siria şi Palestina, ceea ce
demonstrează marea circulaţie a ideilor purtate
de călugări şi nevoia de omogenizare.
 Locul de naştere al
stilului romanic este
Franţa şi nordul Italiei
(Lombardia), unde
reminiscentele vechii
arte galo-romane,
amestecate cu influenţe
noi, asiatice, dau nasşere
celor dintâi biserici cu
cupole pe pandantivi
(considerate
ÎNTRE 954 - 981 LAde unii ca
CLUNY
influenţe
S-A RIDICAT bizantine)
PRIMA BISERICĂ
REPREZENTATIVĂ A STILULUI
ROMANIC
 ARHITECTURA RELIGIOASĂ
 Mănăstirea devine cea mai tipică expresie a acestei
perioade .
 Fuziunea dintre civilizaţia romană şi spiritul
nordic a dat naştere stilului artistic romanic care a
atins maturitatea între anii 1050 şi mijlocul
secolului al XII-lea.
 Cea mai mare dintre mănăstirile romanice este
abaţia Cluny, construită din iniţiativa stareţului
Hugues.
 ELEMENTELE COMPONENTE
ALE UNEI BISERICI
PORTALUL – intrarea monumentală în biserică împodobită cu
sculpturi în basorelief.
NAVA CENTRALA –spaţiul care face legătura cu locul în care
credincioşii asisteau la slujbă,situată între intrare şi transept.
2,4 NAVE LATERALE
TRANSEPT (uneori 2 ca la Cluny) – partea transversală a unei
biserici catolice, situată între navă şi cor.
Cor –parte a bisericii situată dincolo de transept şi care adăposteşte
altarul, este rezervat numai clerului
ABSIDA – spaţiu semicircular situat în spatele altarului într-o biserică.
ABSIDIOLELE (CAPELELE) se deschid spre deambulatoriu sau
spre transept.
DEAMBULATORIU - corridor de comunicare in jurul absidei.
 PLANUL
unei bisericii
romanice continuă
tradiţia planului
bazilical, este în
general în formă de
cruce latină
orientată spre est, în
direcţia
Ierusalimului.
ARTA ROMANICĂ
PORTAL - BISERICA SAINT TROPHIME
DIN ARLES
 CARACTERISTICI
a) Lipsa de unitate în plan ; planul bisericilor
romanice este foarte variat : cruciform (mai ales în
cruce latină), treflat biabsidal, circular (influenţa
din rasărit) ; de cele mai multe ori apare un plan
complex, combinaţie a tipului basilical cu cel
cruciform, creat prin prezenţa regulată a navei
transversale (transeptului, uneori dublu).
b) Materialul de construcţie este mai ales piatra,mai
putin carămida si lemnul.
c) Soclul este înalt, faţada principală (de vest)
precedată uneori de o curte închisă cu un
portic este în general monumentală, cu trepte
multe şi portaluri uriaşe, bogat decorate şi
flancate de turnuri pătrate sau octogonale ,
dintre care unul şerveste şi ca clopotniţă,
când aceasta nu e separată de de biserică. 
d) Interiorul, precedat uneori de un narthex de
mari proporţii, e împărţit (ca şi la basilici) în
mai multe nave.
Secţiune într-o biserică romanică
e) Acoperisul primelor biserici romanice e în
sarpantă, adică cu scheletul de lemn sau metal
(cu sau fară tavan), ca la basilici; mai tarziu e
înlocuit întâi la navele laterale cu acoperişul boltit,
de piatră sau carămidă, sub diverse forme : calote
sau cupole hemisferice.
f) Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene
de orice stil este chorul, adica o travee
(despartitură) deosebită a interiorului, sub formă
de navă transversală, între absida altarului si
transept. In general el este mai înalt fată de restul
bisericii, pentru ca sub el şi altar se construiesc
cripte de mari dimensiuni.
G) Sculptura decorativă e întrebuinţată mai mult decât în
basilical şi bizantin, ca auxiliar important al
arhitecturii (la impodobirea capitelurilor de pilastri şi
coloane, a faţadelor şi a portalurilor, a cadrelor de uşi
şi ferestre, la cornişe etc).
h) Arcul rotund (roman,în semicerc perfect) este utilizat
în largă masură, atât ca element arhitectonic , cat si ca
element decorativ (mai ales la fatade, in galerii de
arcade) ; de aceea, stilul romanic e numit uneori si
stilul arcului rotund.
i) Ferestrele sunt la început puţine si mici, apoi mai multe
si mai mari, terminate totdeauna în arc rotund (simplu
sau divizat bifor, trifor etc.) si cu ornamentaţie bogată
(apar primele vitralii in sec- XII).
Secţiune într-o biserică romanică
 Originalitatea meşterilor
romanici constă in utilizarea
bolţii semicirculare pentru a
sprijini acoperisul.
 Cunoscută încă de romani, bolta
este folosită acum pentru a
susţine cei doi pereţi ai navei
centrale a bisericii. De la unele
bolti romane provine denumirea
acestui stil artistic.
 Primele edificii erau reduse ca
proporţii datorită rezistenţei lor
scazute.
 ARHITECTURA CIVILĂ
Castelele nobililor reprezintă locuiţa seniorilor feudali, ele fiind
şi fortăreţe în caz de atac. Aşezate pe înălţimi, adaptate la terenul
accidentat, erau înconjurate de ziduri groase şi înalte, construite din
blocuri de piatră, în partea superioară fiind prevazute cu creneluri,
zid de strajă şi turnuri de apărare. Inconjurate de şanturi de
apă,traversarea se facea cu ajutorul podurilor mobile.
Donjonul este elementul central al castelului care avea
înfăţişarea unui turn înalt, cu intrarea plasată mai sus de sol şi cu
ferestre mici şi înguste având funcţia retragerii ultime în caz de
atac.
Castelul era construcţia reprezentativă a epocii, exprimând
autoritatea feudalului asupra teritoriului care îi aparţinea.
 MANUSCRISE ILUMINATE
În general, picturile mai mici pot fi găsite doar în
ilustratiile manuscriselor; si, din nou, majusculele
împodobite sunt des utilizate în lucrările cu teme
religioase. Într-adevăr, Biblia si Cartile de Rugăciuni
erau foarte bogat ilustrate – ca act de adânca devotiune
din partea călugărului ce le executa si ele reflectau
adesea vanitatea patronului, care era dispus să-si etaleze
bogătia, comandând lucrări atât de elaborate.
Despre miniaturile mai tarzii am vorbit in postarile mele
anterioare; de mentionat ca stilul celor create in aceasta
perioada a fost mai rudimentar, dar la fel de estetic.
 PICTURI MURALE
Biserica din Saint-Savin sur Gartempe din Franta, este
decorată cu picturi care redau vizual atât martiriul Sf.
Savin, cat si pe cel al Sf. Ciprian. În pridvor există
scene care înfătisează Sfârsitul Lumii si Judecata de
Apoi; pe bolta naosului sunt reprezentate episoade din
Vechiul Testament; chiar si galeria situată deasupra
pridvorului relatează in picturi despre trecerea lui
Hristos, ca o aducere aminte a modului de izbăvire al
omenirii, prin sacrificiul crucificării.
Catedrala din Canterbury a fost decorată si ea, în
decursul secolului al 12-lea, cu picturi murale.
Biserica abației din Saint-Savin-
sur-Gartempe este o construcție
aparținând stilului romanic,
datând din mijlocul secolului al
XI-lea, aflat pe lista patrimoniului
cultural UNESCO din anul 1983.
Se află în localitatea Saint-Savin-
sur-Gartempe, din departamentul
Vienne, Poitou, Franța.
Monumentul păstrează un valoros
ansamblu de pictură romanică din
secolele al XI-lea și al XII-lea,
remarcabil de bine conservate.

FRESCĂ ROMANICĂ DIN BISERICĂ

SECOLUL AL XII-LEA („DUMNEZEU
VORBIND LUI NOE”)
 PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Primul monument romanic atestat cert este Catedrala Sf.

Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al XI-lea). În zona
Sibiului există de asemenea o serie de bazilici cu trei
nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie,
Gușterița, Noul Săsesc etc.).
În nordul Transilvaniei, principalele monumente
romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la
Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave
(Acâș, Herina etc.).
 Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, situată în interiorul cetății
Alba Iulia, este cel mai valoros monument de arhitectură romanică din
Transilvania. Construcția actualului edificiu a început în secolul al XI-lea.
CISNĂDIOARA
 ARTA MEDIEVALĂ
ARTA ROMANICĂ

CUPRINS Bibliografie
 Definiţie  Manualele alternative ,
 Arhitectura religioasă clasa a VI-a
 Caracteristici

 Arhitectura civilă
 Istoria artei
 Manuscrise iluminate
 Picturi murale
 Internet
 Arta romanică pe teritoriul
României