ARTA MEDIEVALĂ

ARTA GOTICĂ
 ARTA
MEDIEVALĂ
ARTA
GOTICĂ
ARTA GOTICĂ sau barbară, cum a fost numită de
arhitecţii Renaşterii, pentru că se îndepărta de
canoanele arhitecturi romane clasice începe să se
dezvolte din secolul al XI-lea în Europa apuseană.
Ea a fost cu precădere o artă a comunităţilor urbane,
născută pe domeniul regal al Capeţienilor, în Ile –de –
France.
Catedrala a fost monumentul caracteristic artei gotice,
un spaţiu social prin excelenţă, în interiorul ei
desfăşurându-se ,în afară de serviciul divin, o adevărată
viaţă comunitară.
A) PLANUL PREDOMINANT E CEL DE CRUCE
LATINA (ROMANA), IAR EDIFICIILE SUNT DE
DIMENSIUNI MARI.
 
B) ZIDURILE MASIVE DIN STILUL ROMANIC
SUNT INLOCUITE CU ZIDURI MAI SUBTIRI SI
INALTE, SPRIJINITE LA EXTERIOR DE
CONTRAFORTI IN FORMA DE ARCURI BUTANTE
(PROPTITORI INGUSTI SI INALTI, MENITI SA
PREIA O PARTE DIN GREUTATEA BOLTILOR).
 
C) INTERIORUL E IMPARTIT (CA SI LA BASILICI)
IN MAI MULTE NAVE LONGITU­DINALE, (TREI
SAU CINCI), DELIMITATE PRIN SIRURI DE
COLOANE SUBTIRI.
 
Planul unei catedrale sau biserici
are forma de cruce.
Dacă braţele crucii sunt egale, atunci este
vorba despre cruce greacă iar atunci când
naosul are lungime mai mare, cruce
romană (latină).
Bisericile al căror plan este cruce gracă
au, de obicei, un pronaos (sau vestibul)
ceea ce a determinat stilul caracteristic
bisericilor ortodoxe.
Compartimentarea planului
construcţiei:
a- nartex ( bisericile noastre –
pronaosul, intrarea în biserică)
b-navă
c-corul (parte a bisericii unde cântă
corul, în bisericile ortodoxe, corul cântă
în lateral)
d-transept (naosul, sub formă de cruce)
intersecţia centrală
e-absidă
f-deambulatoriu
g-absiadiole
D) ELEMENTUL NOU SI
SPECIFIC STILULUI GOTIC E
ARCUL FRÂNT SAU ASCUTIT
(UNGHIUL FORMAT DE
INTRETAIEREA A DOUA
SEGMENTE DE CERC), DAR
MAI ALES OGIVA SI BOLTA
OGIVALA (BOLTA SPRIJINITA
PE DOUA ARCURI DIAGONALE
DE SUS­TINERE, CARE SE
INCRUCISEAZA IN PUNCTUL
DE CHEIE A BOLTII).
ELEMENTELE ACESTEA
APARUSERA SPORADIC, INCA
DIN SEC. XII, LA UNELE
CATEDRALE ROMA­NICE DIN Arcul ogival format din două arce care
NORDUL FRANTEI.  pot avea razele egale cu deschiderea -
  ogivă echilateră, sau mai mare – ogivă
ascuţită. Astfel de arce formează bolţile
ogivale, putând fi formate din patru sau
şase arce.
arcul ogival al navei;
arcul bolţii transeptului;
nervuri diagonale (pot fi patru, şase sau chiar opt);
extradosul bolţii (panouri independente, suportate de nervuri);
săgeţile indică direcţiile forţelor preluate şi transmise pe
verticală.
NAVA
TRANSEPT
E) DINTRE INCAPERILE BISERICILOR DE TIP
ROMANIC DISPAR NARTICA DE LA FATADA SI
CRIPTELE DE SUB CHOR, DAR SE MENTIN
DEAMBULATORIILE, FORMATE DIN SIRURI DE
COLOANE, IAR ABSIDELE ALTARULUI SUNT MAI
MULT POLIGONALE DECAT SEMICIRCULARE,
FIIND FLANCATE SPRE EXTERIOR DE MICI
CAPELE. 
F) FERESTRELE SUNT FOARTE NUMEROASE, LARGI
SI INALTE, TERMINATE IN FORMA DE ROZETA SAU
DE FLACARA SI IMPARTITE LONGITUDINAL PRIN
COLONETE, AVIND GEAMURI MULTICOLORE
(VITRALII TRANSLUCIDE), CARE DAU
INTERIORULUI LU­MINA MULTA (GOTICUL A
CULTIVAT CEL MAI MULT ARTA VITRALIILOR,
DINTRE CARE UNELE CUPRIND O MINUNATA
ICONOGRAFIE A STICLEI COLORATE, FIIND).
Două dintre elementele caracteristice ale
arhitecturii gotice sunt BOLTA ÎN ARC
FRÂNT, sau OGIVA, care este de fapt o
intersecție longitudinală a doua bolte clasice
ale stilului romanic, și arcul de susținere al
ogivei, așa numitul ARC BUTANT.

Un al treilea element definitoriu, care apare

la multe clădiri gotice, nefiind însă
omniprezent, este ROZETA, prezentă atât în
basoreliefuri cât și în alte forme
ornamentale.
    ÎN PERSPECTIVĂ STRUCTURA
UNEI CATEDRALE GOTICE
CUPRINDE ASCENDENT:
nava laterală
arcada principală
care uneşte nava
centrală cu cele
laterale;
contrafort
triforiu, care preia
spaţiul orb al
acoperişului navei
laterale;
luminator, care
ajunge până la bolta
navei;

 VITRALIILE

 Sunt compoziții decorative formate din bucățele de sticlă

colorată, dipsuse simetric sau asimetric și legate între ele
prin rețele de plumb și prinse prin tije metalice de șasiul ușii
sau ferestrei.
 Tehnica a fost derivată probabil din fabricația bijuteriilor
și mozaicurilor. Vitraliile, asa cum le cunoastem azi, se pare
că au apărut o dată cu construirea bisericilor, cele mai vechi
datând din secolul X.Tehnica vitraliului, în linii mari
neschimbată până astăzi, a fost descrisă de călugarul
Teophilus pe la anul 1100.
Stilul gotic, cu biserici din ce în ce mai înalte, dar și mai
luminoase, a folosit vitraliile la o scară nemaîntâlnită până
atunci. Călugarul Abbot Suger de la mănăstirea St. Denis a
reconstruit biserica mănăstirii, oferindu-ne unul din primele
exemple de stil gotic in care vitraliul a jucat un rol
definitoriu.
VITRALII
Bolta Altarul
PORTAL
Catedrala Notre Dame
 Bibliografie

Manualele alternative , clasa a VI-a

Istoria artei

Internet