Stilul romanic

Proiect realizat de
Adam Vlad Gabriel
Bîrzu Dragoş George
Buţu Rares Alexandru
Costan Alexandru
Grosu Alexandru
Lucanu Sebastian Mihai
Numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de arta propriu al
Apusului medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand se
realizeaza in Apus o prima sim­bioza a resturilor vechii arte romane a bastinasilor
romanizati (galo-romani) cu cultura nationala a popoarelor germanice stabilite in Apus
(goti, alemani, franci, normanzi, anglo-saxoni, germani etc.) si cu influ­ente de origine
orientala, aduse in Apus pe de o parte de maurii din Spa­nia, pe de alta de calugari,
comercianti, pelerini, iar mai apoi (de la 1096 inainte) de Cruciati care pun in contact
cultura apuseana cu cea bizan­tina si araba.
Aparuta mai intai in Franta si in Nordul Italiei (Lombardia) in
secolul X, arta romanica s-a dezvoltat pana in secolul XIII
devenind arta oficiala a ritului catolic.

Arta romanica a combinat traditia artei galo-romane si

bizantine cu elementele artei populare din teritoriile in care s-
au dezvoltat. Caracteristice pentru arta romanica sunt castelele
si manastirile catolice, impresionante prin masivitate si prin
plasarea in locuri izolate. Un alt element specific artei
romanice
este integrarea in capiteluri a scenelor cu figuri si
ornamente.

Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin

Planul bisericilor
Planul cel mai des intalnit
este cel cruciform.

Bisericile erau impartite in

trei nave: nava centrala si
doua nave laterale
despartite prin stalpi sau
prin coloane unite deasupra
prin arcuri rotunde.

Pe aceste arcuri se sprijina

bolta de piatra, de obicei
semicirculara.
Elementele decorative

• arcul semicircular – folosit

la portal si la ferestrele
numeroase si mari,
• pictura interioara –
reprezinta personaje puternic
conturate si stilizate
accentuat,
• sculptura – utilizata in
special sub forma figurativa
• vitraliile.

O noutate in arhitectura
romanica: turnurile clopotnita
la biserici.
 Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :

a) Lipsa de unitate in plan ; planul bisericilor romanice este foarte variat : cruciform
(mai ales in cruce latina), treflat biabsidal, circular (influenta din rasarit) ; de cele mai
multe ori apare un plan complex, combinatie a tipului basilical cu cel cruciform, creat
prin prezenta regu­lata a navei transversale (transeptului, uneori dublu).
b) Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin cara­mida si lemnul), zidaria
fiind lasata aparenta (netencuita si neacoperita cu placaj de marmura, ca in basilical sau
bizantinul timpuriu), iar zidu­rile fiind masive (groase si puternice), sunt sprijinite de
contraforti (zi­duri suplimentare, de sprijin, in partile unde apasarea masei de zidarie e
mai mare).
c) Soclul inalt, fatada principala (de vest) precedata uneori de o curte inchisa cu un
portic este in general monu­mentala, cu trepte multe si portaluri uriase, bogat decorate si
flancate de turnuri patrate sau octogonale (influenta siriana), dintre care unul serveste
si ca clopotnita, cand aceasta nu e separata de biserica.
d) Interiorul, precedat uneori de un narthex de mari proportii, e impartit (ca si la
basilici) in mai multe nave.
 Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :

e) Acoperisul primelor biserici romanice e in sarpanta, adica cu scheletul de lemn sau

metal (cu sau fara tavan), ca la basilici ; mai tarziu e inlocuit intai la navele laterale cu
acoperisul boltit, de piatra sau cara­mida, sub diverse forme : calote sau cupole hemisferice.
f) Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene de orice stil este chorul, adica o travee
(despartitura) deosebita a interiorului, sub forma de nava transversala, intre absida altarului
si transept. In general el este mai inalt fata de restul bisericii, pentru ca sub el si altar se
construiesc cripte de mari dimensiuni.
g) Sculptura decorativa e intrebuintata mai mult decat in basilical si bizantin, ca auxiliar
important al arhitecturii (la impodobirea capite­lurilor de pilastri si coloane, a fatadelor si a
portalurilor, a cadrelor de usi si ferestre, la cornise etc). h) Arcul rotund (roman, in semicerc
perfect) este utilizat in larga masura, atat ca element arhitectonic (de legatura intre coloanele
sau pi­lastrii din interior), cat si ca element decorativ (mai ales la fatade, in galerii de
arcade) ; de aceea, stilul romanic e numit uneori si stilul arcu­lui rotund.
i) Ferestrele sunt la inceput putine si mici, apoi mai multe si mai mari, terminate totdeauna
in arc rotund (simplu sau divizat bifor, tri-for etc.) si cu ornamentatie bogata (apar primele
vitralii in sec- XII).
Ferestrele sunt la inceput putine si mici, apoi mai multe si mai
mari, terminate totdeauna in arc rotund si cu ornamentatie
bogata (apar primele vitralii in sec XII).
Constructii reprezentative ale stilului romanic

Catedrala din Cluny

Catedrala Notre Dame

la Grande din Potiers
Constructii reprezentative ale stilului romanic

Biserica Sfantului Mormant

din Ierusalim

Catedrala Neuwerkkirche
 Catedrala din Pisa

Sacre Coeur din Paris

Notre-Dame du Port din Clermont Ferrand, Franta
Le Mont Saint Michelle