Bîrzu Dragoș George

Clasa a XI a C
Pilda neghinei

Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.
Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a
dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind slugile
stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De
unde dar are neghină?

Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem
şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi
grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea
secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar
grâul adunaţi-l în jitniţa mea;

După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând:
Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă
sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii
împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul;
secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul
Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac
fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea
dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi
de auzit să audă.

Pilda neghinei, relatata în Matei 13, 34-30 si 36-43 , este o pildă a eticii, a moralității. Din
cuprinsul ei învățăm ceva important cu privire la noțiunile de bine și de rău.
Dintr-un punct de vedere, adevărul care reiese din aceasta pildă este unul cât se poate de trist
și dureros: In biserica lui Christos există și grâu și neghină, și oameni integri, dar și
oportuniști, și suflete care caută cu toată inima mântuirea, dar și ființe fără caracter.
Oricât de trist ar fi acest adevăr , el ne este de cel mai mare folos. Si dacă este ceva special de
apreciat la Mântuitorul, pe lângă multe alte binecuvantări pe care ni le-a rezervat din studiul
pildelor Sale, este faptul ca El a avut grijă să ne pregatească din timp pentru cele mai grele și
descurajatoare situații cu care ne vom confrunta în sânul bisericii Sale. 
 Pilda neghinei ilustrează lupta dintre bine si rău, care nu este o luptă fizică ci
una ideologică.  Într-o lupta ideologică fiecare parte are dreptul să-și expună principiile, să-și
facă propria demonstrație. Stăpanul țarinei l-a lasat intenționat pe vrăjmasul său să-și semene
neghina, pentru ca răul să iasa la iveală, să încolțească, să aducă rod și, în final, la judecată,
când se cumpănesc faptele și rodul fiecăruia, să biruiasca binele și adevărul.
 Neghina este o plantă înrudită cu garofița (Lolium perene), un frate bun cu grâul, numit
popular și “zizanie”. Este o graminee cu spic dezordonat, foarte asemănătoare cu grâul.
  De aici putem trage concluzia că răul se poate asemăna uneori mult cu binele, de unde
confuzia și dificultatea în a le deosebi.
  Noi trebuie să știm că menirea noastră nu este aceea de a smulge neghina, ci de a aduce rod
bogat. Iar atunci când va sosi secerișul final, să găsim boabe curate, coapte, gata pentru a fi
depozitate în grânarul ceresc.  “Țarina” (lumea și biserica) este a lui Dumnezeu și orice se
întamplă în ea, fie bine, fie rău, se întamplă cu permisiunea Sa și totul este sub controlul Său.